TEORIA INADAPTARII BIO-PSIHICE Aceasta teorie a fost formulata de criminlogul suedez Olof Kinberg (1959) in lucrarea sa Problemele fundamentale

ale criminologiei. Olof Kinberg a fost unul dintre continuatorii scolii lombrosiene. El reia ideea unei antropologii criminale, ce cauta sa deceleze caracterele fundamentale ale delincventului intr-un complex bio-psihic. Pentru Kinberg, omul este o fiinta nu doar biologica, ci una psihologica si sociala, caracterizata prin plasticitate, adica prin facultatea de a-si modifica reactia nu numai in functie de influentele fizice si chimice, dar si in functie de factorii psihologici si sociali. Daca plasticitatea nu se coreleaza cu influentele mediului se creeaza o stare de inadaptare intre organism si mediu. Inadaptarea poate avea surse si forme diverse. Aceste forme diverse de inadaptare conduc la o inadaptare sociala si implicit la infractiune. In opinia lui Kinberg persoana reactioneaza in general in functie de propria structura bio-psihica. Astfel, pentru a stabili cauzele crimei, este necesara analiza structurii bio psihice a persoanei implicate in cauza. Exista doua elemente ce trebuie avute in vedere la analiza structurii bio-psihice: nucleul constitutional si functia morala. Nucleul constitutional reprezinta suma tendintelor reactionale ale persoanei, cuprinzand patru trasaturi psihologice fundamentale: a).capacitatea - respectiv nivelul maxim pe care poate sa-l atinga inteligenta unei persoane sub influenta unor conditii optime de mediu; b).validitatea - respectiv cantitatea de energie de care dispune persoana; c).stabilitatea - respectiv facultatea subiectului de a dobandi comportamente ferme, fixata prin obiceiuri durabile, in asa fel incat sa poata face aceleasi lucruri in acelasi fel, economisind forta; d).soliditatea - trasatura ce se refera la coeziunea interna a personalitatii, in opozitie cu disociabilitatea. La nivelul personalitatii, aceste trasaturi se regasesc in cantitate variabila: fie excedentara, fie medie, fie deficitara. In cazurile extreme, vom avea urmatoarele perechi diametral opuse: supercapabil - inteligent, spiritual, adaptabil; subcapabil - stupid, marginit, inert; supervalid - atent, expansiv, intreprinzator, calm, sigur, tenace, responsabil; subvalid - precaut, anxios, teama de actiune si de raspundere; superstabil - rece afectiv, abil, abstract, elegant, asiduitate ideatica; substabil - afectiv, interesat de lucruri concrete, asiduitate practica; supersolid - lent, ferm, obiectiv circumspect; subsolid - schimbator, subiectiv, neserios, uneori mincinos. Functia morala reprezinta, in opinia lui Kinberg, modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale ce compun atmosfera morala unde subiectul a trait ori traieste.

Ca fenomen psihologic, functia morala este compusa din elemente emotionale si cognitive. Daca se ia in considerare calitatea acestor elemente se pot distinge patru categorii de subiecti: subiecti a caror functie morala se reduce la unele cunostinte ale evaluarilor morale general acceptate, dar carora le lipseste elementul emotional aproape complet (imbecilii, debilii mintal etc.); subiecti care nu numai ca poseda cunostinte despre regulile morale dar sunt capabili sa reactioneze emotional la stimuli adecvati (oameni asa-zis normali ); subiecti ale caror functii morale au suferit modificari in urma unor leziuni patologice ale tesuturilor cerebrale (traumatisme, encefalite etc.); fiind afectate elementele emotionale, la aceasta categorie, se intalnesc frecvent fapte antisociale; subiecti care cunosc regulile morale, raspund emotional la stimuli, insa, au o perceptie deformata a sensului real al actului; sunt in eroare cu privire la semnificatia morala a acestuia. Din combinatia ce rezulta intre un anumit tip de nucleu constitutional si o anumita configuratie a functiei morale, rezulta persoane inadaptate care, la anumiti stimuli, vor reactiona in contradictie cu legea penala.