SPECIALIZAREA: ADMINISTRATIE PUBLICA

Regimul Juridic Privind Raporturile Personale Si Patrimoniale Dintre Soti Ca Efect Al Casatoriei

Cuprins
1) Efectele casatoriei asupra relatiilor personale - generalitati; - drepturi si obligatii personale ale sotilor (numele sotilor, obligatia de sprijin moral, obligatia de fidelitate, obligatia de sprijin material, domiciliul sotilor) 2) Efectele casatoriei asupra relatiilor patrimoniale - regimul matrimonial; - proprietatea comuna in devalmasie; - bunurile sotilor; - exceptia impartirii bunurilor comune in timpul casatoriei; - regimul juridic al bunurilor proprii.

1)
Generalitati

Efectele casatoriei asupra relatiilor personale

Casatoria si prin consecinta familia genereaza o multitudine de raporturi juridice, care se stabilesc intre membrii acesteia sau intre acestia si terti; raporturi care au in continutul lor atat drepturi si obligatii personal nepatrimoniale, cat si drepturi si obligatii patrimoniale. Codul Familiei consacra Cap. III din Titlul I efectelor casatoriei (art. 25 36) in care reglementeaza: - drepturi si obligatii personale ale sotilor (art. 29 - 28). Relatiile personale dintre soti constituie principalul continut al raporturilor dintre ei, cuprinzand un domeniu amplu si variat; - drepturi si obligatii patrimoniale (cu continut economic, evaluabil in bani) ale sotilor (art. 29 36). Efecte ale casatoriei sunt reglementate de Constitutie si de alte texte ale Codului Familiei, precum si de unele legi speciale, cum ar fi: - Constitutia Romaniei, in art.48, instituie norme juridice cu privire la urmatoarele aspecte: consimtamantul la casatorie, egalitatea sotilor in timpul casatoriei, dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate ale casatoriei, egalitatea in fata legii a copiilor din afara casatoriei cu cei din casatorie; - tot Constitutia, in art. 29 alin.(6) prevede dreptul parintilor si al tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine; - Codul Familiei, in art.2, art. 86 si art. 89, prevede drepturile si obligatiile de sprijin moral si material, respectiv cele de intretinere ale membrilor de familie. Tot Codul Familiei, in art. 97 112, stipuleaza drepturile si obligatiile fata de copii lor minori etc.; - Codul Civil, in art. 937 instituie revocabilitatea donatiilor intre soti, iar in art. 1307 interzicerea contractelor de vanzare cumparare intre soti etc.; - Legea nr. 319/1944, in art. 1 5, stabileste vocatia succesorala a sotului supravietuitor si dreptul de abitatie al acestuia etc. Efecte ale casatoriei sunt reglementate si in unele acte normative internationale la care Romania este parte sau pe care le-a ratificat ori la care a aderat: - Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 16); 3

- Conventia suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si a practicilor analoage sclaviei [art. 1 lit. c) si d)]; - Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (art. 10 parag. 1); - Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (art. 10 paragr. 1); - Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei (art. 1 5, art.10 si art. 16); - Conventia asupra cetateniei femeii casatorite (art. 1 3); - Conventia cu privire la drepturile copilului (art. 5, art. 7 10, art. 18, art. 20 21, art. 27 ) etc. Art. 2 C.fam., prevede ca relatiile de familie se bazeaza pe prietenia si afectiunea reciproca dintre membrii ei, astfel ca, reglementarea unora dintre ele are o influenta mare asupra raporturilor normale dintre soti. Raporturile personale dintre soti sunt guvernate de doua principii fundamentale: a) principiul egalitatii in drepturi si obligatii (art. 25 C. Fam.); b) principiul luarii de catre soti, de comun acord, a hotararilor privitoare la casnicie (art. 26 C. Fam.) Relatiile personale dintre soti se refera la obligatia de a locui impreuna, numele sotilor, obligatia de fidelitate, obligatia de sprijin moral si cetatenia sotilor, unele dintre ele fiind reglementate in Cap. II, Sect. I, Titlul I, C.Fam. (art.25 29). Drepturi si obligatii personale ale sotilor Efectele personale ale casatoriei constau in: numele sotilor, obligatia de sprijin moral, obligatia de fidelitate, obligatia de sprijin material, domiciliul sotilor, capacitatea de exercitiu, cetatenia sotilor si indatoririle conjugale. Numele sotilor Potrivit art. 27 alin. (1) C. Fam., la incheierea casatoriei (in momentul exprimarii consimtamantului in fata ofiterului de stare civila), viitorii soti vor declara in fata ofiterului de stare civila numele pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie. efectele casatoriei cu privire la

Alineatul (2) din cuprinsul art. 27, confera sotilor posibilitatea de a opta pentru una din urmatoarele trei variante: sa-si pastreze fiecare numele ce l-a avut inaintea casatoriei; sa poarte amandoi, ca nume comun, numele unuia dintre ei; sa poarte amandoi, ca nume comun, numele lor reunite. Legea nu permite ca unul din soti sa pastreze numele avut inainte de casatorie, iar celalalt sa poarte numele lor reunite ori sa poarte fiecare numele celuilalt. Dupa incheierea casatoriei, sotii nu mai pot reveni asupra numelui de familie pe care s-au invoit sa-l poarte in casatorie. Schimbarea numelui comun se poate face numai pe cale administrativa si cu consimtamantul expres al celuilalt sot, in conditiile O.G. nr. 41/2003. In literatura de specialitate s-a concluzionat ca, in cazul sotului adoptat, care poarta nume comun cu celalalt sot, acesta isi va pastra numele din casatorie si dupa adoptie. Deci nu va dobandi numele adoptatorului. Cu consimtamantul celuilalt sot, in temeiul art. 28 alin.(2) C. Fam.,sotul adoptat va putea purta numele adoptatorului. In cazul casatoriei desfacute prin divort, sotul adoptat va lua numele adoptatorului, deoarece trebuie sa dispara toate urmele rudeniei firesti. In cazul copilului rezultat din casatorie, el va primi numele de familie al unuia sau a altuia dintre ei ori numele lor reunite si va fi declarat odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. Daca sotii nu se invoiesc, dreptul de a hotara cu privire la numele copilului trece asupra autoritatii tutelare (art.62 alin.2, C. Fam.). Sotul divortat sau supravietuitor, care poarta un nume comun din casatoria anterioara, daca se recasatoreste, poate purta in noua casatorie acest nume, chiar daca apartine sotului de care a divortat ori care a decedat. Aceasta solutie se impune, intrucat art. 28 alin. (1) C. Fam., obligand sotii sa poarte in timpul casatoriei numele comun declarat, nu interzice ca acest nume sa fie purtat si, evident, folosit dupa incetarea casatoriei. De fapt acest lucru este permis si de normele referitoare la divort [art. 40 alin. (1) si (2) C. Fam.]. In situatia in care sotul adoptat ramane cu numele comun, iar casatoria se desface prin divort, acel sot nu va mai lua numele avut inainte de casatorie, conform prevederilor art. 40, C. Fam., ci numele adoptatorului.

Obligatia de sprijin moral Aceasta obligatie este prevazuta explicit in cuprinsul art. 2 C. Fam. Astfel, relatiile de familie care cuprind si relatiile personale dintre soti, se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. Din categoria indatoririlor reciproce ale sotilor impuse de morala conjugala, se regasesc: indatorirea de sinceritate, de a fi rabdatori unul cu altul, de a promova buna intelegere si comunitatea matrimoniala de viata, de a se incuraja si stimula reciproc in activitatile lor familiale si profesionale, de a apara la nevoie cinstea si reputatia celuilal, indatorirea de a se sprijini in caz de boala, infirmitate etc. Nerespectarea acestor indatoriri este de natura sa afecteze grav relatiile dintre ei si poate constitui motiv de divort. Obligatia de sprijin moral este sanctionata penal conform dispozitiei art. 305, C. Penal, privind abandonul de familie. Obligatia de fidelitate Obligatia de fidelitate consta, in principal, in indatorirea sotilor de a nu avea raporturi sexuale cu alte persoane. La fel si celelalte obligatii, ca un reflex al egalitatii juridice a sotilor, obligatia de fidelitate este reciproca. Conform prevederilor art. 53 alin. (1) C. Fam. copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei, iar alin. (2) al aceluiasi text dispune: copilul conceput in timpul casatoriei, insa nascut dupa incetarea, desfacerea sau desfiintarea casatoriei, are ca tata pe fostul sot al mamei, daca nasterea sa a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie. Incalcarea acestei obligatii duce la divort. Din punct de vedere penal, fapta persoanei casatorite de a avea relatii sexuale in afara casatoriei, care pune in pericol increderea dintre soti si submineaza unitatea familiei, constituie infractiunea de adulter, potrivit dispozitiilor art. 304, alin. (1), C. Penal. Obligatia de sprijin material Potrivit art. 2 C. Fam., sotii au obligatia de a-si acorda unul altuia sprijin material. Ea se refera la obligatia de intretinere, care, intervine, in conformitate cu prevederile art. 86. C. Fam., cand unul dintre soti se afla in nevoie, neavand putinta unui castig din munca, din cauza incapacitatii de a munci, incat, celalalt sot este obligat sa-i dea intretinere.

In cazul sotilor divortati, daca unul din acestia se afla in nevoie datorita unei incapacitati de munca, ivita inainte de casatorie sau in timpul acesteia sau in termen de 1 an de la desfacerea ei, celalalt are obligatia de intretinere. Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa presteze mai departe acesta indatorire, cat timp acesta este minor si numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti sau se afla in nevoie. Nerespectarea acestor obligatii atrage chemarea in judecata (art. 305, C. Penal). Domiciliul sotilor Potrivit C. Civil roman din 1865 femeia maritata nu are alt domiciliu decat cel al barbatului sau (art.93). Aceasta dispozitie a fost inlocuita cu prevederile art. 113 din Decretul nr. 31/1954, care dispune ca: domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala. Cand unul dintre soti pune in pericol, prin acte de violenta, sanatatea sau chiar viata celuilalt sot sau unuia dintre copiii lor, el isi incalca obligatiile ce decurg din casatorie si poate fi evacuat la cerere, ajungandu-se astfel in fapt ca ei sa aiba domicilii separate. Daca unul din soti paraseste domiciliul din proprie initiativa sau in urma unor conflicte familiale, acesta nu-si pierde dreptul de a reveni in domiciliul conjugal. Izgonirea unuia din soti din domiciliul conjugal de catre celalalt este sanctionata dupa caz penal, contraventional sau civil. Potrivit art. 305 lit.a din C. Penal cel ce alunga o persoana fata de care are obligatia de intretinere savarseste infractiunea de abandon de familie, expunand-o la suferinte fizice sau morale. Potrivit art. 14 din Decretul nr. 31/1954, domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela dintre parintii la care el locuieste statornic. Conform prevederilor art. 100 C. Fam. copilul minor locuieste la parintii sai, iar in alin. (2) se adauga daca parintii nu locuiesc impreuna, ei vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. Daca minorul a implinit varsta de 10 ani si parintii nu au ajuns la o intelegere in privinta lui instanta judecatoreasca va asculta autoritatea tutelara si pe copil tinand seama de interesele acestuia (art. 100 alin. (3), C. Fam.). Acela dintre soti care a parasit de buna voie locuinta si nu a fost alungat, dar care are conduita violenta, provoaca scandal si consuma bauturi alcoolice, nu poate fi reintegrat in acest domiciliu

pentru faptul ca ar pune in pericol viata, integritatea fizica si sanatatea celuilalt sot ca si a celorlalti membri de familie.

2)
Relatiile patrimoniale

Efectele casatoriei asupra relatiilor patrimoniale

Art. 29 36 C. Fam., sub denumirea drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor, reglementeaza, de fapt, regimul juridic matrimonial, caracterizat in doctrina, pe buna dreptate, ca fiind nu numai legal, unic si obligatoriu, dar, mai ales rigid si constrangator. Regimul juridic matrimonial al sotilor este, in ultima instanta, si o importanta institutie juridica a dreptului familiei. Potrivit Codului Familiei, regimul juridic matrimonial cuprinde, de fapt, norme juridice ce reglementeaza urmatoarele aspecte: - calificarea bunurilor comune si a celor proprii ale sotilor [art. 30 alin. (1) si art. 31]; - dovada bunurilor comune si a celor proprii [art. 30 alin. (2)]; - datoriile comune si datoriile proprii ale sotilor (art. 32 34); - obligatia sotilor de a contribui, in raport cu mijloacele de care dispune fiecare, la cheltuielile casatoriei (art. 29); - partajul bunurilor comune in timpul casatoriei si la desfacerea acesteia prin divort [art. 36, art. 38 alin. (4)]; - dreptul sotilor de a efectua acte juridice de folosire, administrare si dispozitie privind bunurile comune (art. 35); - nulitatile care au ca obiect acte juridice privind bunurile comune si cele proprii ale sotilor [art. 30 alin.(2) etc.] Regimul juridic matrimonial roman actual este un regim juridic al comunitatii de bunuri, chiar daca, in timpul casatorie, sotii au si bunuri si datorii proprii. Intr-adevar, comunitatea de bunuri are caracter precumpanitor, deoarece, pe de o parte, art. 30 alin. (1) C. Fam. stabileste regula comform careia bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor si, pe de alta parte, art. 31 enumera expres si limitativ sase categorii de bunuri care sunt proprii sotului dobanditor. Altfel spus, regula o constituie bunurile comune, iar exceptia bunurile proprii ale sotilor. Pentru a sublinia caracterul

imperativ si lipsit de alternativa al principiului prevazut de alin. (1), in alin. (2) al art. 30 se prevede ca orice conventie contrara este nula. In schimb, datoriile comune, potrivit art. 32 C. Fam., constituie exceptia deoarece textul enumera expres si limitativ patru categorii de astfel de datorii, iar datoriile proprii reprezinta regula. Caracterul precumpanitor al comunitatii de bunuri este fundamentat, potrivit pozitiei unanime si constante a doctrinei, pe urmatoarele imprejurari: - se presupune ca, in mod obisnuit, bunurile pe care sotii le dobandesc in timpul casatoriei sunt rezultatul direct sau indirect al muncii lor ori a contributiei lor de alta natura; - principiul egalitatii intre soti, inscris in art. 48 alin. (1) din Constitutie si art. 1 alin. (4), art. 25 si art. 97 alin. (1) C. Fam., domina si raporturile patrimoniale dintre soti. Drept urmare, bunurile dobandite in timpul casatoriei vor fi comune sau proprii, indiferent ca sunt dobandite de barbat sau de femeie; - comunitatea de bunuri este cea mai judicioasa solutie pentru asigurarea vietii in comun a sotilor, gospodarirea lor comuna si contributia lor comuna si contributia lor la cresterea copiilor; - comunitatea de bunuri reprezinta premisa solidaritatii familiale evocata de art. 2 C. Fam.; - comunitatea matrimoniala este de natura sa dea expresie concreta casatoriei ca uniune dintre barbat si femeie, intemeiata pe prietenie si afectiune reciproca si pe indatorirea lor de a-si acorda nu numai sprijin moral, ci si material reciproc. Sotii administreaza, folosesc si dispun impreuna de bunurile comune incat, drepturile si obligatiile ce le revin fiecaruia au acelasi continut. Proprietatea comuna in devalmasie cuprinde alaturi de dreptul de proprietate, si alte drepturi reale, cum ar fi uzufructul, uzul, servitutea, abitatia, concesiunea, preemtiunea etc., precum si creantele comune si garantiile acestor drepturi. Ceea ce este caracteristic proprietatii comune in devalmasie este faptul ca dreptul fiecarui sot asupra bunului sau bunurilor comune nu este predeterminat prin cote-parti, adica fiecare copartas exercita nefractionat dreptul de proprietate. Pentru ca un bun sa fie considerat comun trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: -sa fie dobandit de oricare dintre soti in timpul casatorie; -sa nu faca parte din categoria de bunuri pe care legea le considera proprii.

Notiunea de bunuri, desemneaza bunurile corporale, adica lucrurile mobile si imobile cat si bunurile incorporale, adica drepturile reale, de creanta si actiunile privind drepturile patrimoniale. Bunurile pot deveni comune, fara a distinge daca sunt mobile sau imobile, corporale sau incorporale. In cazul raporturilor patrimoniale dintre concubini daca acest concubinaj este urmat de casatorie la acel moment vor exista in patrimoniul sotilor atat bunuri proprii, cat si bunuri care alcatuiesc proprietatea comuna pe cote parti. Cand unul dintre acestia a ridicat o constructie pe terenul celuilalt, fara a fi avut consimtamantul proprietarului terenului , in virtutea accesiunii, constructia devine proprietatea concubinului, proprietar al terenului, celalalt avand dreptul la o suma de bani egala cu valoarea contributiei sale. Bunurile proprii constituie o exceptie de la comunitatea de bunuri, chiar daca ele sunt dobanditein timpul casatoriei. Sunt limitativ prevazute de lege, astfel incat, nu pot prin act juridic, sa prevada ca anumite bunuri, care nu intra in aceasta categorie, deoarece s-ar restrange comunitatea de bunuri. Exista mai multe categorii dupa care se determina bunurile proprii: data dobandirii bunurilor, anterioara casatoriei, legatura cu patrimoniul sotului dobanditor (caracterul dobandirii in calitatea de ruda caracterul personal al acestuia, natura si destinatia expresa a bunurilor), subrogatia reala. Art. 31 C. Fam. prevede ca bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei, sunt proprii (bunurile pe care le au sotii in momentul incheierii casatoriei, nu intra in comunitatea de bunuri). Viitorii soti pot conveni, ca imobilul construit pe numele unuia din ei, dar cu contributia ambilor, sa intre sub regimul comunitatii de bunuri, pe data casatoriei, asemenea conventii fiind sub conditie. Desi in art. 31 alin. (1) C. Fam. nu sunt mentionate, sunt bunuri proprii si cele dobandite dupa incetarea sau desfacerea casatoriei. Potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (1) C. Fam. sotii administreaza, folosesc si dispun impreuna de bunurile comune. Folosirea unui bun semnifica tocmai utilizarea acestuia conform insusirilor lui materiale si pentru a satisface nevoile materiale si spirituale ale sotilor. In temeiul art. 35 alin. (2) ipoteza I C. Fam., oricare dintre soti, care exercita singur aceste drepturi, este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot, in temeiul ipotezei II, nici unul din soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot. Bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune (art. 31, lit. b C. Fam.). In ce priveste mostenirea aceasta este atribuita de lege in

10

considerarea legatului cu sarcina si ca, daca decedeaza, donatarul nu poate fi obligat sa restituie succesorului donatorului suma imprumutata. Bunul primit prin legat este propriu, indiferent daca legatul este cu titlu particular sau cu titlu universal, deoarece legea nu face nici o distinctie in acest sens. Potrivit exceptiei prevazute de art. 31 lit. b) partea finala, se impun urmatoarele precizari: - exceptie se refera numai la donatii si legate, nu si la mostenirea legala, deoarece in cazul acesteia transmiterea bunurilor, in lipsa vointei exprimate prin testament se va face conform normleor stabilite de legiuitor; - in cazul legatelor, dispunatorul nu poate dona peste rezerva succesorala prevazuta de lege pentru diferite categorii de mostenitori (art. 841-855 C. Civ.); - vointa dispunatorului ca bunul sa devina comun nu trenuie sa fie neaparat expresa, ea poate fi si tacita, cu conditia sa fie neindoielnica; - proba vointei dispunatorului ca bunul sa devina comun se poate face, potrivit doctrinei si jurisprudentei, cu orice mijloc de proba, inclusiv cu martori si prezumtii. In legatura cu liberalitatile facute sotilor, dat fiind ca vointa dispunatorului poate fi expresa sau tacita, dar , in acest din urma caz, trebuie sa fie neindoielnica, plecand de la exceptia stipulata de art. 31 lit. b) C. Fam. si apelandu-se la operatiuni de logica elementara, in practica si doctrina, s-au conturat urmatoarele situatii: - daca liberalitatea este facuta ambilor soti, cu mentiunea expresa ca bunul devine comun, bunul va fi comun; - daca liberalitatea este facuta ambilor soti, fara mentiunea expresa ca bunul devine comun, bunul va fi comun, deoarece liberalitatea este facuta ambilor soti si nu mai este necesara o stipulatie expresa referitoare la faptul ca bunul va fi comun; - daca liberalitatea este facuta numai unuia dintre soti, dar cu mentiunea expresa ca bunul sa fie comun, atunci bunul va fi comun; - daca liberalitatea este facuta numai unuia dintre soti, fara nici o mentiune, bunul va fi propriu.

Bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti (art. 31 lit. c) C. Fam.). Exista doua categorii de bunuri de uz personal si bunuri destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti. Bunurile de uz personal pentru a fi proprii trebuie sa indeplineasca trei conditii: bunul sa

11

apartina unuia dintre soti, adica acesta sa-l fi dobandit, bunul devine propriu al sotului care il foloseste, fara a se deosebi intre modurile de dobandire si bunul sa fie afectat in mod efectiv uzului exclusiv si personal al unuia dintre soti, cum ar fi de exemplu, imbracamintea si incaltamintea. Bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, acestea sunt proprii, indiferent daca sunt dobandite cu mijloace-bunuri proprii ale sotului dobanditor sau cu mijloace, bunuri comune. Sotul care a contribuit cu munca sau cu mijloace proprii la dobandirea unor bunuri destinate exercitarii unei profesii de catre celalalt sot, are impotriva acestuia, un drept de creanta, fundamentat pe imbogatirea fara just temei. Bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii, precum si alte asemenea bunuri [art. 31 lit. d) C. Fam.] Premiile si recompensele reprezinta venituri din munca obtinute in mod exceptional, pentru o activitate deosebita. Manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii alcatuiesc suportul material al creatiei intelectuale, creatie care este intim legata de autorul ei, intrucat reprezinta aportul lui exclusiv de originalitate, imaginatie, emotivitate si instruire. Aceste suporturi sunt legate de autorul creatiei intelectuale tocmai datorita faptului ca ele incorporeaza si dau expresie materiala creatiei intelectuale respective.

Categorii de bunuri si natura lor de bunuri proprii sau comune

Venitul realizat de soti din munca. In cazul salariatului ne aflam in prezenta a doua drepturi succesive, si anume: un drept de creanta asupra salariului cuvenit si neincasat; un drept real de proprietate asupra salariului incasat. salariul este bun comun; salariul, atat ca drept de creanta, cat si ca drept de proprietate este bun comun in salariul este bun propriu; salariul este bun propriu de afectatiune; salariul nu apartine nici categoriei bunurilor comune si nici categoriei bunurilor proprii;

In literatura de specialitate s-au conturat urmatoarele opinii:

raporturile dintre soti;

12

salariul sub forma dreptului de creanta este bun propriu, iar salariatul sub forma

dreptului real de proprietate este bun comun. Sunt considerate bunuri comune si urmatoarele sume de bani dobandite de oricare dintre soti sau de acestia impreuna in timpul casatoriei: intrajutorare; trecut; bursa primita de unul dintre soti in tara sau in strainatate, pe baza unei conventii de colaborare stiintifica. Retributia este un bun propriu, deoarece aceasta poate fi urmarita pentru datoriile personale ale sotului respectiv ceea ce exclude ideea ca este un bun comun care nu poate fi urmarit pentru aceste datorii decat dupa urmarirea bunurilor proprii si nu numai dupa impartirea bunului comun. Sumele economisite in depozite bancare. Depunerea sumelor nu schimba natura juridica a acestora, in sensul ca bunurile depuse de catre un sot pe numele lui raman bunuri comune sau proprii asa cum a fost inainte de a se face depunerea. Codul Familiei nu prevede expres daca depunerile facute de catre unul din soti, pe numele sau exclusiv, sunt bunuri comune sau proprii. In raporturile dintre soti si banca, sumele depuse de unul din soti, pe numele lui sau la purtator, sunt proprii acelui sot. Comune sau proprii vor fi si bunurile achizitionate cu plata in rate tot in functie de faptul ca acest moment se situeaza in timpul sau in afara casatoriei, indiferent de data achitarii ratelor scadente din pret. Constructii efectuate de soti. In dreptul civil situatia este reglementata prin accesiune, potrivit careia proprietarul terenului devine si proprietar al constructiilor edificate pe terenul sau, putandu-se deosebi mai multe situatii: - un sot ridica o constructie cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri pe terenul proprietate a celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia. sumele de bani primite de unul dintre soti cu titlu de pensie pentru munca desfasurata in sumele de bani dobandite in timpul casatoriei depuse ca aport la diferite forme de

13

- un sot ridica o constructie cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri pe terenul proprietate a celuilalt sot, fara consimtamantul acestuia sau impotriva vointei lui, sotul fiind constructor de rea-credinta se aplica regulile din dreptul comun. - ambii soti ridica o constructie cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietate al unuia dintre ei. In conformitate cu art. 1202 alin. (2) Cod Civil, nu este primita nici o dovada impotriva prezumtiei legale cand legea anuleaza un act sau nu da drept de a se reclama in justitie. Prezumtia instituita prin alin. 2 al art. 35 din Codul Familiei, are un caracter relativ, sotul care s-a opus la indeplinirea unui act sau care nu a avut cunostinta despre acel act, putand face dovada respectiva. Actul savarsit de unul dintre soti nu este opozabil celuilalt cand sotii sunt separati si s-a produs actiunea de divort. Comunitatea de bunuri a sotilor este o comunitate reala, efectiva, menita sa contribuie la consolidarea familiei. Datorita scopului ei, comunitatea de bunuri dureaza pe tot timpul casatoriei. Cu toate acestea legiuitorul, manifestand grija pentru trainicia si stabilirea familiei a dispus ca pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte din ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune [art. 36 alin. (2) C. Fam.]. Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei se poate face numai in urmatoarele situatii: - la cererea oricaruia dintre soti [art. 36 alin. (2) C. Fam.]; - la cererea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti [art. 33 alin. (2) C. Fam.]; - in cazul confiscarii averii unuia dintre soti. Impartirea bunurilor comune la cererea sotilor, conform art. 36 alin (2), C. Fam. Bunurile pot fi impartite in timpul casatoriei la cererea sotilor, fiind o masura exceptionala, este conditionata de existenta unor motive temeinice.

Impartirea bunurilor comune in cazul confiscarii averii unuia dintre soti In baza hotararii de condamnare a sotului inculpat cu pedeapsa confiscarii averii, statul devine proprietarul bunurilor sale proprii si al bunurilor comune, ce le are in devalmasie cu celalalt sot.

14

Nefiind creditor statul nu va putea cere impartirea bunurilor comune, in timpul casatoriei, dar el, prin efectul hotararii de condamnare cu pedeapsa confiscarii, a dobandit un drept de proprietate asupra bunurilor sotului inculpat, s-a substituit acestuia, si prin aceasta a devenit copropietar cu sotul inculpat asupra bunurilor comunitatii. Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei se poate face pe calea unei actiuni principale sau in cadrul contestatiei impotriva urmaririi bunurilor comune pentru a limita urmarirea numai la bunurile proprii ale sotului urmarit. Hotararea judecatoreasca de impartire a bunurilor comune, in timpul casatoriei, produce efecte numai cu privire la bunurile existente in momentul ramanerii definitive si irevocabile a acesteia. Bunurile dobandite de catre soti dupa aceasta data vor fi supuse regimului comunitatii de bunuri (art. 30 C. Fam.). Privitor la bunurile proprii, fiecare sot poate incheia diferite acte juridice, in timpul casatoriei, fie cu tertii, fie cu celalalt sot (cu exceptia vanzarii-cumpararii art. 1307 Cod Civil). Un sot poate dona celuilalt sot, bunuri proprii, poate revendica de la celalalt sot un bun propriu, poate sa ceara restituirea bunurilor proprii printr-o actiune personala, daca exista intre soti un raport juridic care cuprinde obligatia de restituire, si poate cere sa se constate ca anumite bunuri sunt proprii (art. 111 Cod Civil). In aceste conditii este posibila actiunea in constatare prin care, in timpul casatoriei unul dintre soti cere sa se stabileasca faptul ca un imobil ce se gaseste intabulat numai pe numele celuilalt sot este, in realitate bun comun.

Bibliografie

15

Codul Familiei - actualizat la 1 octombrie 2006, Ed. Hamangiu S.R.L. Constitutia Romaniei Dreptul familiei si starea civila Maria Harbada, editia a II-a revizuita si adaugita,
Ed. Junimea, Iasi 2004

Dreptul familiei Teodor Bodoasca, Ed. All Beck, Bucuresti 2005

16