Sunteți pe pagina 1din 15

HANDICAPUL DE VEDERE

Handicapul de vedere produce un dezechilibru la nivel comportamental,influentand negativ relatiile subiectului cu mediul inconjurator.La handicapatii de vedere din nastere, desi apar dificultati de relationare , tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de handicapul de vedere survenit (accidente,boli) unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar framantarile il marcheaza pe individ toata viata. Este importanta crearea unui spatiu , a unui mediu securizat de intelegere fata de handicapat, pentru ca evolutia personalitatii sa duca la cat o mai buna integrare si la un confort psihic al acestor persoane. Este de mentionat faptul ca in problematica tiflopsihologiei intra nu numai cazurile de cecitate totala, dar si categoriile de deficienti care prezinta diferite grade de diminuare a vederii, de la ambliopia grava si cecitatea practica. Tiflologia ,cu subramurile ei , tiflopsihologia si tiflopedagogia,marcheaza si ea caracterul de disciplina de granita in cadrul psihopedagogiei speciale si este centrata pe studiul particularitatilor psihice ale handicapatilor de vedere,evolutia activitatii psihice si dezvoltarea operatiilor instrumentale, constituirea structurilor de personalitate si organizarea activitatii psihice si dezvoltarea operatiilor instrumentale, constituirea instructive-educative, a celor educational-recuperative in vederea pregatirii subiectului pentru viata.In acest scop, din tiflopsihologia s-a diferentiat o parte speciala , denumita tiflometodica,axata pe metodologia predarii disciplinelor de studiu cuprinse in programa scoalara, iar din tiflopsihologie s-a constituit tiflotehnica, ca parte teoretico-practica a construirii si folosirii materialului didactic si a aparaturii utilizate in activitatile scolare. In activitatile cu handicapatii vizuali se ia in consideratie nivelul si gravitatea handicapului si, ca atare se elaboreaza metodologii speciale pentru subiectii lipsiti complet de vedere sau pentru cei cu resturi de vedere , care au o diminuare a acuitatii vizuale central cuprinse intre 0.05-

0,02(ambliopi). O serie de specialisti, impresionati de marea capacitate compensatorie si adaptive a deficientilor de vedere , credeau in existenta unei psihologii a orbilor. De aici si evolutia atitudinilor si a modului cum erau tratate aceste persoane in decursul timpului.Sigur in acest context , este implicat si nivelul de dezvoltare a cunostintelor si a societatii.Astfel,societatile primitive ii sacrificau pe orbi sdin nastere(ca si pe cei cu malformatii somatice deficiente usor de observant), deoarece se credea ca ei intruchipeaza spiritele rele.In conceptia metempsihozei(reincarnarea sufletului), brahmanii apreciau ca orice handicapat ispaseste pacatele comise in timpul vietii traite anterior de anumite suflete.Cu toate ca spartanii nu aveau asemenea prejudecati religioase, si ei ii sacrificau pe handicapati pe motivul ca nu puteau face fata instructiei militare.In mitologia greaca , zeii din Olimp, calauziti de spiritul dreptatii si adevarului ,pedepseau cu orbirea pe muritorii de rand care se faceau vinovati de tradare in dragoste. Totusi unele societati din antichitate ,cat si de mai tarziu , valorizau pe unii nevazatori pentru intelepciunea de care dadeau dovada , si in randul lor se constituia sfatul comunitatii.Despre Homer se spune ca era nevazator ,iar justitia era infatisata prin chipul zeitei Atena,legata la ochi.Aceiasi apreciere deosebita pentru competenta nevazatorilor l-ar fi determinat pe cunoscutul filosof Democrit ca la batranete sa isi provoace orbirea, traind cu convingerea ca in felul acesta isi ajuta spiritul sa patrunda tot mai adanc in tainele cunoasterii.Mai tarziu, Aristotel preocupat de aceasta deficienta , a incercat sa explice orbirea din prespectiva filosofica si a subliniat implicatiile acesteia in dezvoltarea finite umane.Pedagogul Komenski a demonstrat necesitatea instruirii orbilor pornind de la evidentierea capacitatilor lor psihice , iar filosoful francez Diderot,in lucrarea intitulata scrisoare asupra orbilor, reuseste sa surprinda caracteristici psihice importante pentru domeniul tiflopsihologiei.Si literature beletristica contine referiri interesante pentru persoanele deficiente, iar motivul orbirii a fost subliniat ca limita a deznadejdii si dificultatilor pentru om, dar si ca nivel al autodepasirii si al devoltarii nelimitate. ETIOLOGIE SI CLASIFICARE IN DEFICIENTELE DE VEDERE 1.TULBURARILE REFLECTIEI OCULARE (ameimaginii ametropiile) Formarea imaginii retiniene anormale depide de doua elemente principale:

-de starea de refractiva a ochiului,

-de tranparenta perfecta a mediilor refringente. Principala conditie pentru formarea corecta si adecvata a imaginilor pe retina consta in structura normala globului ocular.Ochiul care prezinta o refractie normala se numeste emetrop, iar tulburarile de refractie se numesc ametropii, iar functionalitatea normala depinde de integritatea tuturor elementelor externe si interne. Deosebim trei tipuri de ametropii: a) Miopia prezinta anomalii morfofunctionale , din care rezulta formarea focarului razelor de lumina in fatza retinei , astfel incat imaginea retiniana devina neclara.Miopul percepe clar obiectele aflate in apropiere , acestea fiind exact reproduse pe retina , spre deosebire de obiectele aflate la distante mai mari, care sunt vazute difuz.Corectarea optica a miopiei se realizeaza cu lentile divergente ,concave. La randul lor miopiile pot imbraca doua forme: -MIOPIA BENIGNA se caracterizeaza printr-o dinamica progresiva lenta.Cresterea miopiei beningne continua , de obicei numai pana la varsta de 20-21 de ani.In general miopia beningna nu depaseste 6-10 dioptrii. Corijarea cu mijloace optice a miopiei beningne esre complet realizabila, necesara si obligatorie pentru prevenirea manifestarii unor fenomene secundare, da , de exemplu instalarea unor defecte fizice datorita atitudinilor deficitare, saracirea perceptiilor si reprezentarii vizuale, favorizarea accidentelor de munca si de circulatie. -MIOPIA MALIGNA afectiune oculara grava , reprezinta o tendinta progresiva , ceea ce face sa se ajunga uneori la 15-40 dioptrii.In cazul miopiei ce prezinta multe dioptrii, corectarea nu se poate realiza decat partial.Fenomenele de degenerescenta retiniana,hemoragiile retiniene si eventualele dezlipiri de retina , care insotesc de multe ori miopia maligna, atribuie acestei afectiuni un prognostic sever , fiind una din cauzele cecitatii si ambliopiei.Aceste complicatii se

datoreaza cresterii excesive a globului ocular ceea ce duce la fragilizarea si dezorganizarea tesuturilor oculare.Miopia maligna apare pe un fond ereditar , fiind favorizata de factorii externi. Copilul miop trebuie ferit de eforturi vizuale si si trebuie sa evite pe cat posibil efortul fizic deoarece poate favoriza si produce dezlipiri de retina. b) Hipermetropia consta intr-o refractie diminuata sau intr-o micsorare a diametrului antero-posterior al ochiului,astfel incat focarul principal al razelor de lumina se formeaza in spatele retinei, imaginea retiniana fiind, de asemenea ,neclara.Obiectele sunt perepute mai clar la distanta si mai difuze la apropiere. Copiii si tinerii compenseaza relative usor hipermetropia mica si medie prin procesul acomodarii, fiind vorba, in acest caz , de hipermetropie latenta (nu sunt necesare mijloace opticelentile). In cazul hipermetropiei mai mari, care se datoreaza unei malformatii oculare(globul ocular este mai scurt)si cand se asociaza cu ambliopie congenital, se recomanda corijarea optica integrala (lentil convexe, notate cu +). Corijarea optica este indicata si in cazurile in care hopermetropia letenta se complica cu strabism. Hipermetropia nu trebuie confundata cu presbiopia , care nu este un viciu de refractie, ci o manifestare fiziologica pentru varstele de peste 45-50 ani, datorandu-se pierderii elasticitatii cristalinului ,deci a acomodarii. c) Astigmatismul ,datorat unei structuri deficitare a corneei care prezinta in fiecare meridian o alta putere de refractie, rezultand imagini retiniene deformate(punctual poate fi vazut ca virgule, cercul ca un elipsoid). Si astigmatismul poate cuprinde forme particulare de tipul miopic,hipermetropic si foarte rar astigmatism pur. Corijarea optica se obtine cu ajutorul lentilelor cilindrice.Astigmatismul mare si congentital se asociaza , frecvent, cu o ambliopie innascuta. Copiii care prezinta astigmatism pot fi solicitati din punct de vedere optic fara rezerve deosebite.

2) OPACITATILE MEDIILOR RESFRIGERENTE Opacifierea mediilor de refractie , care in mod normal sunt perfect transparente , duce,in functie de localizarea si extinderea opacitatilor , la deficiente vizuale de diferite grade. Aceste opacitati ale mediilor resfringente sunt determinate de traumatisme grave , procese inflamatorii grave, distrofii ireversibile, de uscare a corneei si de factori care au actionat in viata intrauterine. Dintre traumatisme amintim plagile, provocate de corpi straini si arsurile , cauzate de substantele bazice si acide.In aceste cazuri , vindecarea se face , de cele mai multe ori, cu alterari cicatriciale pronuntate. Procesele inflamatorii care provoaca opacitatile definitive ale corneei debuteaza ori pe conjunctiva si se extind secundar asupra corneei, ori apar direct pe cornee.Dintre procesele inflamatorii amintim:oftalmia blenoragica a nou-nascutilor, trahomul, scrofuloza corneana, cheratita parenchimatoasa si ulcerul serpiginos. Dintre procesele distrofice grave si ireversibile ale corneei trebuie amintita keratolmacia care se manifesta la sugarul cu distrofie generala. Distrofia poate fi definita ca o stare patologica ce consta in alterarea structurii unui tesut, organ sau organism in urma tulburarilor nutritive. Uscarea corneei sau necroza constituie un fenomen secundar ce se poate manifesta dupa unele afectiuni conjunctivale grave.Oprirea secretiei lacrimale si lipsa umetcarii ochilui sau lichidului lacrimal cauzeaza opacifierea corneei si instalarea unui defect vizual ireversibil. 3) AFECTIUNILE RETINEI(RETINOPATIILE) pot fi congenitale sau dobandite.Retinopatiile privesc organul propriu zis de receptive a imaginii vizuale, fiind periculoase pentru functia vizuala.Ele diminueaza acuitatea vizuala centrala,vederea cromatica si diurnala, ca si acuitatea vizuala periferica, vederea crepusculara, cu pastrarea relativa a actiunii vizuale centrale.In aceasta categorie se incadreaza :atrofia optica, degenerescenta retiniana ereditara si ablazia centrului retinei(albinismul si

nictalopia).Retinopatiile dobandite privesc dezlipirile de retina,afectiunile vasculare ale ochiului,bolii generale cu accidente retiniene si tumorile maligne ale retinei. 4) AFECTIUNILE LOCALIZATE LA NIVELUL NERVULUI OPTIC SI AL CAILOR OPTICE IN INTRACRANIENE. Aceste tulburari pot fi localizate in interiorul globului ocular, la nivelul papilei optice, sau in spatele ochiului. Ele sunt cauzate de procese inflamatorii, modificari degenerative, afectiuni retrobulbare ale nivelului optic prin intoxicatii, tumori, traumatisme, afectiuni ale traiectului optic, atrofia nervului optic. 5) FORMELE CECITATII CORTICALE Din tabloul clinic al afectiunilor centrilor vizuali superiori fac parte :scotoamele(pete oarbe sau puncte albe in campul vizual), fotopsiile(fenomene de excitare optica de tipul unor fulgere si scantei), accese epileptiforme cu halucinatii vizuale,cecitatea psihica(se mai numeste si agnozie optica si inseamna imposibilitatea de a identifica vizual,obiectele,pacientul trebuind sa recurga la investigatii tactile ,auditive si olfactive). 6)GLAUCOMUL Este o afectiune extreme de grava, simptomul principal fiind cresterea tensiunii intraoculare ce duce la excavatia papilei si la atrofierea globului ocular. Are caracter progresiv, leziunile aparute fiind ireversibile si constituite de multe ori ,o cauza a orbirii la varstele adulte. 7) TRAUMATISMELE OCULARE se manifesta sub forma de contuzii , plagii si arsuri. Aceasta categorie constituie cauza majora a multor handicapuri vizuale. 8) STRABISMUL Consta in deviatii , de fapt tulburari in structura orbitei, a muschilor ocular, a fuzinunii imaginilor. Strabismul poate fi latent si manifest.

Strabismul latent este caracterizat de faptul ca pozitia strabica a ochiului nu este vizibila , iar deviatia poate fi compensata printr-un efort muscular suplimentar.Se corecteaza prin acoperirea unui ochi si folosirea de ochelari. In cazul strabismului manifest , devierea ochiului este vizibila usor.Este de doua feluri: -strabism paralitic apare brusc un urma unui paralizii sau dupa atrofia unui muschi sau grup de muschi ocular). -strabism concomintent(ochiul strabisc urmeaza celalalt ochi in toate miscarile lui si cu acelasi unghi de deviatie). Este mai frecvent la varsta anteprescolara sau prescolara , fiind progresiv. In handicapul congenital , nevazatorii nu au reprezentari vizuale.Reprezentarile vizuale nu se pastreaza nici in cazul in care cecitatea apare pana la varsta de 3-4 ani.In handicapul survenit dupa aproximativ 4 ani , se pastreaza unele imagini vizuale care au o influenta deosebita asupra particularitatilor psihologice si a dezvoltarii activitatii psihice.Cu cat handicapul apare mai tarziu, cu atat reprezentarile si imaginile sunt in numar mai mare. Alte clasificari au fost facute dupa urmatoarele criterii: 1.gradul defectului vizual; 2.momentul producerii defectului; 3.complexitatea defectului; 4.conditiile de mediu si educatie; DEZVOLTAREA PSIHICA A PERSOANELOR CU HANDICAP DE VEDERE Dezvoltarea psihica a persoanelor cu handicap de vedere este relative normal, daca persoana isi desfasoara viata intr-un mediu ce nu este ostil fata de handicapul sau. Tulburarile de ordin somatic sunt prezente alaturi de cele psihice, fiind considerate consecintele indirect , care se manifesta diferit in functie de momentul aparitiei acestui handicap, de nivelul intensitatii lui, de educatie si varsta.Nu este obligatoriu ca aceste

tulburari sa apara la toate categoriile de handicapati de vedere.La handicapatii la care exista caracteristici somatic specific, ele se pot structura pe mai multe categorii: 1)deformarea craniului; 2)abateri de la metabolismul apei si al glucidelor 3)disfunctii hipofizare; 4)expresia specifica a fetei; 5)atitudini rigide; 6)deformari ale coloanei vertebrale; 7)miscari imprecise; 8)manierisme asimetrice; 9)ticuri; 10)mers slab coordonat Dezvoltarea dizarmonica apare mai ales, la copiii cu handicap de vedere, datorita sedentarismului bazat pe lipsa de libertate in miscare si se datoreaza dezechilibrului intre fortele musculare care stau mai mult in repaus. Caracteristicile psihice sunt si ele afectate-mai mult sau mai putin.Astfel , perceptia depinde de forma si de gradul handicapului, de varsta si de dezvoltarea psihica a handicapatului.Ea este fragmentata , cu prezenta unor imagini neclare si frecvent distorsionate. Desigur,dificultatile sunt legate de gravitatea deficientei de vedere.Incepand cu subiectii ambilopi, declansarea si organizarea inspectiei vizuale, in raport cu stimulul , este deficitara si prezinta unele particularitati fata de inspectia vizuala in conditiile vederii normale. Randamentul mintal este scazut, datorita unei dificile acualizari a imaginii, ceea ce duce la intarzieri in planul gandirii si al achizitiei operatiilor instrumentale.

La handicapul tardiv sau ambliopie, existe urme ale unor imagini mentale ce sunt stimulate verbal.La nevazatori, are loc formarea si dezvoltarea unor reprezentari spatiale pe baza explorarii tactil-kinestezice a obiectelor .Volumul,forta si calitatea reprezentarilor sunt in decalaj fata de cunostintele verbale, ceea ce se observa in recunoasterea unor obiecte sau fenomene si in capacitatea redusa de actualizare a unor caracteristici definitorii.Decalajul se instaleaza datorita dezvoltarii limbajului , a comunicarii si a existentei unui volum redus de imagini.Desigur, acest fenomen apare in favoarea vorbirii, tocmai datorita dificultatilor ivite in actualizarile imaginilor percepute.Acest lucru duce la o stimulare partial a gandirii, care nu dispune de un suport intuitive, ajungandu-se la dificultati in folosirea generalizarilor si abstractizarilor. INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALA A PERSOANELOR CU HANDICAP DE VEDERE. Datorita handicapului pe care il prezinta ,aceste persoane simt nevoia unei ordini depline,a asezarii si pastrarii obiectelor in locuri bine delimitate, bine stiute pentru a putea fi usor gasite.Sunt disciplinati si manifesta un autocontrol fata de comportamentele proprii, pentru a se adapta si corela mai bine cu cei din jur. In prezent literatura de specialitate se caracterizeaza prin doua directii, in ceea ce priveste educarea acestor persoane.Prima emite ideea ca handicapatii de vedere trebuie educati si instruiti in clase speciale cu o metodologie specifica, iar integrarea in viata sociala se va realiza treptat.A doua directie sustine ideea de normalizare , din care rezulta caracterul integrationist pe principiul ca pregatirea trebuie sa se efectueze paralel si in colective cu subiecti normali, integrarea facandu-se inca de la inceput, din perioadele timpurii de varsta.Cu toate acestea, se mentin, in buna masura, forme de pregatire scoalara in institutii speciale.Si la noi sunt scoli speciale primare si gimnaziale pentru elevii ambliopi si nevazatori , ca si unele scoli profesionale si medii tehnice ce asigura o pregatire adecvata, adoptand o metodologie speciala in procesul instructive-educativ. In scolile profesionale si medii-tehnice , handicapatii de vedere sunt pregatiti pentru exercitarea unor profesii in care reusesc sa dea un randament maxim si in care isi gasesc o deplina satisfactie.Dintre aceste meserii , mentionam urmatoarele:maseori,asistenti medicali,

prelucratori mobila, telefonisti, radiotelefonisti, acordori de instrumente musicale, confectioneri de perii si maturi,obiecte din nuiele,nasturi,ambalaje din carton, tapiteri, plapumari si altele.In acelasi timp, sunt multi nevazatori care absolva o forma sau alta de invatamant superior(alaturii de colegii lor normali) si care realizeza chiar performante superioare in domeniul respectiv. Pentru a obtine rezultate bune in instructia si educatia copilului deficient de vedere ,este necesar, asa cum am mai precizat, sa se faca o investigatie psihologica complexa la inceput ,iar apoi, pe baza datelor obtinute , putem aplica, pe langa o instructive si educatie, adaptate handicapului si profunzimii acestuia, o serie de psihoterapii care sa accelereze procesul recuperative. In urma investigatiei psihologice,vor transpare pentru adaptarea nivelului de pregatire la particularitatile specifice ale subiectului ,dintre acestea mai importante sunt: -hiperestesia; -dereglarea oculomotricitatii; -explorarea vizual perceptiva deficitara; -tulburari proxexice; -diminuarea orientarii selevtive a activitatii de cunoastere; -instabilitatea atentiei in majoritatea sarcinilor; -hipomnezii; -paramnezii; -fond de reprezentari lacunare; -predominarea gandirii intuitive-concrete si o slaba operativitate a gandirii- intelegere verbal deficitara, lentoare ideativa; -saracie imaginative;

-mitomanie; -frecvente tulburari de limbaj-vocabular active foarte sarac,limbaj oral si scris inexpresiv, greseli gramaticale; -tulburari ale starilor afective ,anxietate, inconstienta afectiva, complexe de inferioritate. -tulburari ale activitatii motorii ce se manifesta prin instabilitate,RITMII9balansare a capului sau a trunchiului inainte-inapoi); -hipobulie(scaderea fortei volitionale); -abulie(scaderea capacitatii de a actiona); -parabulie(insuficienta mobilizare volitiva); -impulsivitatea(lipsa controlului voluntar inhibitor). Aceste tulburari , ce se pot observa in urma analizei psihologice a elevului deficient vizual, pot fi influentate pasiv.Anca Rozorea subliniaza ca rezultatele poztive se obtin prin aplicarea, de catre specialisti, a: -psihanalizei; -psihoterapiei combinate; -consilierei; -tehnicilor neverbale,semiverbale; -mimodramei; -artterapiei; -dansterapiei; -meloterapiei;

ORIETAREA IN SPATIU SI IN TIMP A DEFICIENTILOR DE VEDERE Deficienta vizuala duce atat la grave tulburari in orientarea spatiala, cat si la mobilizarea capacitatilor compensatorii.La orbi si ambliopii gravi nu se manifesta doar o dereglare, ci si importante fenomene de resructurare, nu poate egala niciodata orientarea spatiala normala si deficientul vizual, in comparatie cu persoana cu vedere;ramane un handicapat. Prin orientare spatiala se intelege capacitatea omului de a percepe insusirile spatiale ale obiectelor,dispunerea lor in spatiu si pozitia proprie fata de ele.De asemenea, orientarea spatiala presupune capacitatea pastrarii si restabilirii unei pozitii in spatiu, precum si directionarea miscarilor de deplasare spre diferite repere mai apropiate,perceptibile sau indepartate, care nu se pot cunoaste nemijlocit. La orbi,numai unele dintre aceste elemente, care realizeaza orientarea spatiala, sunt afectate mai adanc din cauza absentei controlului optic.Cunoasterea insusirilor spatiale ale obiectelor are loc prin intermediul perceptiei tactile.Capacitatea pastrarii si restabilirii unei anumite pozitii in spatiu, care se bazeaza in primul rand pe senzatiile labirintice si kinestezice, nu este afectata la deficientii vizual.Orientarea la distante mari, ce se bazeaza de obicei pe informatii optice,cunoaste la orbi o dereglare si restructurare profunda. Cunoasterea generalizata a spatiului este accesibila si deficientilor vizual, cu conditia acumularii unui numar mai mare de reprezentari spatiale si asigurarii elementelor instructive necesare. Orianetarea spatiala a deficientilor vizual este dependent si de marimea spatiului si de analizatorii implicate. Sverlov clasifica orientarea spatiala in functie de doua criteri: 1)dupa marimea(extensiunea) spatiului, in care are loc orientarea; 2)dupa modalitatile perceptive, care sunt implicate in actul orientarii. 1) Spatiul caracteristic cunoasterii obiectelor in cadrul acestuia are loc orientarea in dimensiuni spatiale ce nu depasesc suprafata tactila a unui deget sau a unui grup de degete,

respective zona de cuprindere a palmelor celor doua maini(intuirea staminelor si pistilului unei flori naturale-cu un ac sau cu o sarma si cu mana condusa). a) Spatiul de munca incepe cu zona de cuprindere a bratelor complet desfacute si cuprinde si spatiul care implica deplasarea corpului in intregime in limitele catorva pasi.Aceasta situatie este caracteristica,examineaza un obiect foarte mare,executa o activitate practica sau lucreaza la o masina. b) Orientarea in spatiu mare are loc in dimensiunile caracteristice unei camera,unui vagon,unui atelier sau a unui spatiu deschis dar limitat(curte,teren) fie deschis dar nelimitat(strada,camp).In aceasta situatie de orientare, pe langa celelalte simturi este antrenat in mod deosebit, auzul. 2) Dupa criteriul modalitatilor perceptive.In ce priveste acest criteriu, deficientii vizual recurgand in orientarea in spatiu ,la ajutorul vederii reziduale,orientarea pe baza auzului,la simturile olfactive,la simtul static si de echilibru in orientare si la perceptia cutanatakinestezica. Mecanismul orientarii spatial are un caracter de sistem si se formeaza prin interactiunea diferitilor analizatori.Rezultatul orientarii din spatiu nu depinde numai de procedeele de investigatie si de macanismul analizator, ce exprima intodeauna capacitatile si insusurile psihice ale persoanei. Resturile de contributie semnificativa la orientarea in spatiu, combinate cu celelalte simturi, duc la o mai buna adaptare. Simtul olfactiv, pentru persoanele lipsite de vedere dar mai ales pentru orbi-surzi, dobandeste o semnificatie deosebina, furnizand de la distanta o serie de semnificatii necesare pentru orientare.Toate indiciile olfactive trebuie sa actioneze in stransa legatura cu informatiile provenite pe calea altor tipuri de sensibilitate pentru a fi mai eficinete.Receptorii termici ai analizatorului cutanat furnizeaza si ei informatii in legatura cu distanta si directii a unor repere,datorita caldurii radiante ale acestora. O alta modalitate a orientarii spatiale o constituie mecanismele vestibulare,care asigura starea de echilibru.

La un moment dat s-a produs problema existentei celui de al 6-lea simt, caracteristic nevazatorilor.Defapt, putem spune ca acest simt consta in dezvoltarea deosebita a analizatorilor sanatosi si de motivatie sporita de antrenare a acestora, toate la un loc evoluand spre cat mai buna adaptare. Orientarea spatiala se realizeaza prin perceperea curentilor de aer, in locuri inchise sau deschise( sunt diferite din acest punct de vedere), pe partile descoperite ale corpului(in special pe fata si dosul palmelor); cu ajutorul vibratiilor percepute prin intermediul pasilor sau a bastonului(ce sunt si ele diferite in raport de apropiere sau in departarea de un obstacol) si mai rar cu ajutorul cainilor( pentru ca sunt costisitori, greu de dresat si mai cu seama pentru ca nevazatorul poate devein poate deveni prea dependenti de acesta). Orientarea in timp se realizeaza cu ajutorul unor ceasuri speciale, construite fara geam fix, iar acele ceasornicului , mai dure, sunt percepute cu policele degetelor.Obisnuirea si memorarea intervalelor de timp (a orei scolare ) ii ajuta sa aprecieze cu mare precizie intervalele de timp relative.Dar cea mai extinsa forma de apreciere a timpului la nevazator este cea care se realizeaza pe baza modificarilor biochimice de la nivelul organismului, a aparitiei senzatiei ciclice a zenzorilor de forme, de sete etc; si in fine se poate vorbi de un adevaratorologiu interior adaptat prin experiente, compensare, modificari organo-functionale caracteristice si ciclice pe care nevazatorul le inregistreaza cu exactitate si le raporteaza la timpul parcurs , ca si apoi sa le evoce la nevoie. PROBLEMA COMPENSARII Legea compensatiei caracterizeaza intreaga mobilizare si utilizare a resurselor sistemului biologic, in cazul unor conditii critice ale organismului, ca sitem. In conditiile tulburarii sau distrugerile unei componenste ale sistemului compensatia se defineste tocmai prin capacitatea si stemuilui de autoreconstituire structurala si functional. Modul in care se realizeaza compensarea capata si o serie de valente ce sunt dependente de capacitatile subiectului.Astfel, o buna dezvoltare psihica contribuie la cresterea posibilitatilor de adaptare la conditiile de mediu, deoarece subiectul, pe baza experientelor si acumularilor de informatii, isi poate elabora strategii pe care le aplica in noile situatii ce le traverseaza.Se construiesc imagini mentale pe baza caroara de realizeaza adaptarea prin actiuni si

comportamente exercitate prin miscare, ceea ce i-a facut pe unii autori sa vorbeasca de o harta itinerar. Exista mai multe principia al fenomenului compensarii: 1.PRINCIPIUL INTEGRARII SI IERARHIZARII 2. PRINCIPIUL ACTIVISMULUI 3.PRINCIPIUL UNITATII 4.PRINCIPIUL ANALIZEI SI SINTEZEI.

Student:CISMARU ADRIANA MARIANA NANTIA ELEFTHEROIU