Sunteți pe pagina 1din 2

CRESTEREA VIERMILOR DE MATASE SERICICULTURA

Cresterea viermilor de matase este indeaproape controlata de om, in incaperi cu conditii ecologice favorabile. Aceasta ramura a zootehniei este denumita sericicultura. In tara noastra, cresterea "viermilor de matase" are o vechime de peste 200 de ani, inregistrandu-se productii fluctuante. Punerea la incubat a oualelor se face diferentiat, in raport cu zona geografica. Astfel, in regiunile de ses, in general, aceasta incepe in jurul datei de 15 aprilie, iar in regiunile de deal cu 2 saptamani mai tarziu. De obicei ecloziunea larvelor trebuie sa aibe loc in perioada cand frunzele de dud au o dezvoltare corespunzatoare, baza furajera fiind astfel asigurata.

Camerele de incubat, dimensionate pentru mai multe kilograme de oua ("samanta") (3-4-12-15 kg), trebuie sa aibe conditii ecologice favorabile dezvoltarii larvelor, asigurandu-se o productivitate crescuta. Este stiut faptul ca fluturele de matase este un organism poikiloterm, varstele mici (primele trei stadii larvare) avand temperatura corpului mai mica cu 0,3 - 1,2C decat mediul exterior, in timp ce varstele mari au o temperatura cu 0,3 0,5C mai ridicata. Pentru o dezvoltare normala, temperatura mediului este un factor ecologic principal. Limitele termice biologice pentru larvele acestei specii sunt: 10-35 C, cu un preferendum termic de 20 - 28C. Daca se depasesc aceste limite apar dezechilibre metabolice, iar larvele se imbolnavesc. De asemenea, variatiile mari de temperatura, temperatura mica si umiditate crescuta, ventilatia neigienica, hrana insuficienta, constituie factori favorizanti pentru aparitia bolilor in crescatorie. Umiditatea influenteaza cresterea larvelor, in corelatie cu temperatura. In cazul cand umiditatea relativa are valori de peste 80% se constata o reducere a transpiratiei larvelor, ceea ce le face mai putin rezistente la microbi, cu toate ca se hranesc bine. Umiditatea excesiva duce la mucegairea hranei, fermentarea asternutului, ceea ce favorizeaza bolile. Daca valorile umiditatii sunt sub 50%, prin accelerarea transpiratiei larvelor ele nu mai mananca bine, dezvoltarea este intarziata, iar gogosile sunt mici. Ventilatia incaperilor trebuie sa asigure aer proaspat. In cazul can in atmosfera incaperii bioxidul de carbon are valori de 1%, apar tulburari respiratorii la larve.

Alt factor ecologic important este lumina. Pentru o buna crestere este nevoie de o lumina slaba (1 wat pe metru patrat) timp de 16 ore, urmat de intuneric timp de 8 ore. Larvele de prima varsta prezinta fototropism pozitiv, iar cele din varsta a cincea (jumatatea ultima a varstei) fototropism negativ. Hrana, ca factor de baza, esential pentru crestere, trebuie sa fie constituita din frunze de buna calitate. Consumul este direct proportional cu varsta larvelor. In cazul cresterii pentru obtinerea unei productii industriale de gogosi, se poate folosi si hrana complexa, alcatuita din mai multe substante: glucoza, fructoza, acizi grasi, aminoacizi, vitamine, apa etc. Studii facute pe diverse rase referitor la digestibilitatea hranei au aratat ca, in stadiile larvare 1-4, se digera circa 1/3 din hrana ingerata, iar la varsta a 5-a cantitatea este dubla 2/3. De asemenea, este interesant de retinut ca pentru 1 kg de matase larvele consuma peste 40kg furaje. Densitatea larvelor poate influenta cresterea si starea de sanatate a lor. S-a constatat ca metoda de crestere, modul de hranire, temperatura si umiditatea determina numarul de larve pe suprafata de crestere.

Au fost importate si alte specii in tara noastra: Phylosamia ricini (viermele de matase al ricinului ) si Antheraea perny (viermele de matase al stejarului), care fac parte din Fam. Saturnidae. Daunatori. Dintre boli amintim: flaseria (moleseala), produsa de bacterii sau virusuri (poliedrie); pebrina, produsa de Nosema Bombycis; muscardina, provocata de ciuperca Botrytis bossiana. Daunatorii mai importanti sunt : furnicile (furnica de gradina Lasius niger; furnica rosie de padure Formica rufa; furnica mare cu mandibule rosii Formica rufibarbis), viespile (viespea mijlocie Vespa vulgaris), mustele (vectori ai unor agenti patogeni), greierele, soarecele si sobolanii.