Sunteți pe pagina 1din 4

Unghiuri de filmare

Pozitia camerei fata de subiectul ales reprezinta unghiul din care cei din spatele televizorului vor percepe personajul sau actiunea. Uneori camera ii poate lua locul subiectului si poate filma ceea ce acesta simte si vede. Despre toate acestea imi propun sa vorbesc in acest curs. Camera de filmat poate fii pozitionata in sute de feluri. Exista totusi cateva pozitii fundamentale. CADRU FRONTAL acesta reprezinta cadrul normal, unghiul de filmare se afla la nivelul ochiului uman. Acest unghi reprezinta unghiul de filmare obiectiv si este intalnit des la stiri acolo unde realitatea este conceputa asa cu este ea in teren si nu interpretata de catre operator.

CADRU PLONJE acesta reprezinta unghiul de filmare deasupra unghiului normal, in plonjeu (de sus in jos). In aceasta situatie perspectiva liniara a cadrului se aplatizeaza. Acest unghi de filmare este utilizat atunci cand se doreste minimalizarea subiectului sau a actiunilor acestuia, el se mai numeste si ochi de pasare. Acesta deja este un unghi subiectiv si trebuie utilizat doar daca se cunosc foarte bine repercursiunile acestui mod de abordare

CADRU CONTRA-PLONJE acesta reprezinta unghiul de filmare sub nivelul normal al ochilor, contra plonjat (de jos in sus). In aceasta situatie perspectiva liniara este exagerata, personajul se supradimensioneaza, actiunile lui sunt exagerat glorificate. Folosirea lui creeaza impresia de triumf si la fel ca si plonje-ul este un unghi subiectiv. El se mai numeste si piciorul broastei . Unghiurile neobissnuite nu trebuie banalizate, ele trebuie folosite cu mult discernamant si doar acolo unde este cazul

CADRU PROFIL este reprezentarea pozitionarii camerei de filmat la peste 45 de grade stanga sau dreapta liniei vizuale a personajului. Folosirea lui se face doar atunci cand se doreste demascarea unor detalii care inconjoara personajul si care nu pot fii vizuale din perspectiva cadrului frontal

Incadratura
Incadrarea unui subiect este punctul de plecare in filmare, de la stabilirea cadrului pleaca apoi intreaga poveste a unui film, de orice gen ar fii el. Numele acestor cadre este unul pur teoretic, ele fiind create doar pentru a putea comunica mai usor in cercurile cunoscatorilor. Deci asa cum spuneam puteti gasi acelasi cadru cu nume diferite in functie de limba vorbita si de inclinatiile spre lumea cinematografica a fiecaruia, asa ca eu voi folosi numele romanesti pentru aceste incadraturi. Incepem de la cel mai larg cadru care este cel de ansamblu.: PLAN ANSAMBLU: cel mai cuprinzator, un peisaj in toata marimea lui- un cartier cu blocuri cu strazi tot este vizibil PLAN GENERAL: o portiune bine determinate dintr-un peisaj- o strada dintr-un cartier PLAN INTREG: personajul se vede in intregime aratam statura si infatisarea lui.

PLAN AMERICAN: subiectul se vede pana la genunchi , atentie el se realizeaza cu o palma deasupra sau sub genunchi, nu ciontim incheieturile deoarece personajul ar arata ca si cand ar fii infirm

PLAN MEDIU: personajul se vede pana la talie, chiar daca este in picioare sau sta pe scaun. Acest plan are doua derivate sau doua tipuri de incadraturi una sub centura si una in care se vad si mainile personajului

PRIM PLAN: personajul se vede pana la nivelul pieptului . aici este de precizat ca la incadrarea personajelor feminine avem doua incadraturi speciale, una deasupra sanilor si alta dedesubtul lor, la fel ca si la incheieturi nu le taiem femeilor sanii GROSS PLAN : se vede doar fata personajului

PLAN DETALIU: este cadrul cel mai strans cel mai apropiat. Se vede o ureche , un ochi, buzele etc