CICLONII TROPICALI

Elev: Ligea George Iulian Clasa: a IX-a B Colegiul Tehnic Radu Negru

Ciclonii tropicali
Sunt cicloni tropicali ai regiunilor intertropicale,adica depresiuni barice tropicale in care deplasarea aerului aflat in miscare depaseste 17m/s sau 61 km/h. Daca viteza vantului depaseste 32 m/s sau 115 km/h, se spune ca este vorba de un uragan. Cea mai mare parte a autorilor si publicatiilor, care se ocupa de problema catastrofelor naturale ce afecteaza omenirea, este de acord ca ciclonii tropicali pot provoca mai multi morti si mai multe distrugeri decat aproape oroce alta dintre numeroasele forte ale naturii. Tocmai de aceea cercatarilor privitoare la geneza si evolutia ciclonilor tropicali li se acorda o atentie deosebita in numeroase tari, cu precadere in cele afectate de aceste fenomene extrem de violente si daunatoare. Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare cinci conditii si anume: suprafete oceanice vaste, cu temperaturi ridicate (26.5 C) deasupra carora aerul este cald si umed; valori suficient de mari ale fortei Coriolis, pentru a determina miscarea turbionara a aerului; lipsa unei componente verticale slabe in centrul de baza; preexistenta unei perturbatii tropicale ce actioneaza ca sursa a viitorului ciclon; scurgerea aerului pe suprafata perturbatiei. Energia necesara formarii si dezvoltarii ciclonilor in general, se datoreaza neomagenitatii temperaturii maselor de aer care genereaza gradientii barici orizontali. In cazut ciclonilor tropicali, sursa principala de energie cinetica o constituie insa instabilitatea verticala deosebit de mare la latitudinile respective. Totodata, sursa de energie necesara mentinerii acestor cicloni este caldura latenta de evaporare,eliberata prin condensarea unor cantitati imense de vapori de apa. Ciclonii tropicali numiti si taifuniri, hurricane sau uragane, se formeaza numai deasupra marilor si oceanelor. Structura lor este simetrica, fronturile atmosferice lipsind cu desavarsire. Comprativ cu ciclonii sau depresiunile barice din zonele temperate, care acopera portiuni vaste ale suprafetei terestre, ciclonii tropicali sunt mai mici. Zona circulara in interiorul careia viteza vantului depaseste

17 m/s, are un diametru mediu de 500-700 km. Vanturile sufla cu viteze de 250 km/h, ceea ce le confera o putere distructiva exceptionala. Spre deosebire de ciclonii de la latitudini medii, in partea centrala a ciclonilor tropicali complet dezvoltati, se formeaza un nucleu cald cu miscari descendente care determina disiparea norilor si inseninarea. Acesta este numit ochiul ciclonului. El are diametrul de 20-50 km (dar si de 150 km uneori) si temperaturi care,in straturile mijlocii , sunt cu 10-18 C mai ridicate decat ale aerului din jur. Ochiul ciclonului este inconjurat de zidul circular al sistemului noros care se inalta, asemenea unui amfiteatru gigantic, pana al nivelul tropopauzei tropicale (17 km). Caracterizat prin calm si senin, el pare a se datora fortei centrifuge,gandientului baric orizontal care determina deplasarea aerului spre punctul central de presiune minima. Diametrul este mai mic la suprafata terestra unde viteza vantului are valori mai reduse si se evazeaza spre inaltime o data cu crestera vitezei vantului si implicit a fortei centrifuge. Benzile de nori cumuliformi, formati din picaturi de apa se rotesc in spirala atingand diametre de 300 km, iar umbrela norilor de gheata, de deasupra, se intinde pana la 600-800 km de centrul ciclonului. Regiunea ocupata de nori a ciclonului tropical, mult mai vasta decat ochiul de senin si calm atmosferic, este caracterizata prin vanturi violente, ploi torentiale, miscari verticale intense si o turbulenta considerabila. La trecerea ochiului ciclonului pe deasupra unui punct oarecare se produce o slabire accesntuata a vitezei vantului, care poate atinge chiar calm total. Aceasta nu este insa decat o faza temporara, dupa care vantul va sufla din nou cu violenta, dar din sens opus. Necunoasterea acestei caracteristici a ciclonilor tropicali ii face uneori pe locuitorii zonelor afectate de aceste fenomene periculoase, sa considere intervalul de calm drept sfarsitul furtunii. Ca urmare, ei isi parasesc adaposturile, expunandu-se unor grave primejdii. Chiar daca pare neverosimil, aceasta este o eroare care a provocat pierderea multor vietii omenesti. Am aratat anterior ca, in afara energiei indispensabile, ciclonii tropicali pot lua nastere numai daca sunt indeplinite si alte cateva conditii de ordin dinamic si termodinamic. Nu se cunoaste insa cu precizie modul cum actioneaza unii asupra altora factorii care concura la formarea ciclonilor. Cand ciclonii tropicali patrund deasupra uscatului, miscarile ascendente din cuprinsul lor se intensifica sub influenta frecarii cu relieful terestru, declansand apoi ploi catasrofale simultane. Pe masura inaintarii in interiorul regiunilor continentale,sursa de energie constituita din caldra latenta de avaporare se diminueaza, vanturile si turbulenta se reduc in intensitate,dar ploile pot continua multa vreme. In medie anuala, pe suprafata terestra, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvolatae completa din care aproape 75% in emisfera nordica. Ei se concentreaza in cel putin sase regiuni distincte cu frecvente medii anuale variabile si cu perioade de producere diferite. I. Regiunea care cuprinde sudul si mai ales sud-vestul partii de nord a Oceanului Atlantic(7.3 cicloni pe an). In cuprinsul ei se disting cinci subregiuni cu caracteristici proprii: a) Subregiunea Insulelor Capului Verde in care ciclonii se dezvolta pe parcursul lunilor august si septembrie; b) Subregiunea cuprinzand estul si nordul Indiilor de Vest, Peninsula Florida si coasta de sud-est a S.U.A cu cicloni din iunie pana in octombrie; c) Subregiunea nordului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie; d) Subregiunea sud-vestului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie; e) Subregiunea Golfului Mexic, cu cicloni din iunie pana in octombrie; II. Subregiunea Pacificului de Nord din largul coastelor vestice ale Mexicului(5.7 cicloni pe an), cu hirricane in perioada iunie-noiembrie.

Regiunea sud-vestica a Pacificului de Nord, in special Marea Chinei, Insulele Filipine si sudul Japoniei(21.1 cicloni pe an), cu taifunuri mai ales din mai pana in decembrie. IV. Regiunea nordica a Oceanului Indian, cu doua subregiuni distincte: a) Subregiunea Golfului Bengal,cu 6 cicloni pe an, dezvoltati in perioada apriliedecembrie; b) Subregiunea Marii Arabiei, cu 1.5 cicloni pe an, produsi in perioada septembriedecembrie. V. Regiunea sudica a Oceanului Indian, cu o singura subregiune mai bine conturata: a) Subregiunea cuprinsa intre tarmurile estice ale Insulei Madagascar si 90 longitudine estica, cu 0.9 cicloni pe an, in perioada noiembrie-aprilie. VI. Regiunea Pacificului de Sud, situata intre coastele estice ale Australiei si meridianul de 140 longitudine vestica,cu cicloni in perioada decembrie-aprilie.

III.

Ciclon tropical

n meteorologie un ciclon tropical este o furtun n form de vrtej, care se formeaz ntr-o zon depresionar tropical de la suprafaa oceanelor, cu diametrul uneori pn la cteva mii de kilometri. Este format dintr-o mas mare de nori i furtunoi care, datorit unui sistem de vnturi circulare puternice se rotesc tridimensional n form de spiral n jurul unui centru, (n sens retrograd n emisfera nordic i n sens direct n cea sudic). Energia ciclonului provine din degajarea de cldur provenit din condensarea la altitudine a vaporilor de ap formai la suprafaa oceanului. n sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o main termic.

Acest fenomen de condensare ca surs principal de energie difereniaz cicloanii tropicali de alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-i iau energia din diferenele de temperatur la ntlnirea unor mase de aer cu temperaturi diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulat de un ciclon tropical este n funcie de timpul ct acest ciclon rmne deasupra apelor calde, care i furnizeaz prinevaporare umiditatea atmosferic necesar dezvoltrii. Degajarea lent a cldurii n urma condensrii ridic temperatura n interiorul ciclonului cu 15 20 Cfa de temperatura troposferei n exteriorul ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni cu nucleu cald. De remarcat c aceast zon cald este numai la nlime, la suprafaa solului temperatura este cu cteva grade mai mic dect a zonei din jurul ciclonului datorit reducerii de ctre nori a insolaiei i a precipitaiilor. Termenul de ciclon se refer la micarea general a fenomenului, o micare de rotaie n sensul acelor de ceasornic n emisfera nordic, respectiv n sens invers acelor de ceasornic n emisfera sudic. Termenul de tropical se refer att la zona predilect de formare, ct i la caracteristicile termodinamice ale maselor de aer n care se formeaz. n funcie de intensitate i de locul n care se produc, ciclonii tropicali sunt cunoscuti sub diferite denumiri ca:

uragan, vnt cu viteza de 30 - 50 m/s (sau orice vnt care, atingnd 12 grade Beaufort, provoac distrugeri). Iniial, termenul uragan denumea doar ciclonii tropicali din Marea Caraibilor;

Structur

Structura unui ciclon tropical. Sgeile indic direciile de micare ale curenilor din ciclon. Toi ciclonii tropicali sunt zone de presiune atmosferic sczut, msurat la nivelul solului. Presiunile nregistrate n centrul ciclonilor sunt cele mai mici care se ntlnesc la suprafaa Pmntului la nivelul mrii.[1] Vaporii de ap formai la suprafaa oceanului au o densitate mai mic dect a aerului, cam 62 %, ca urmare ei se ridic. La ntlnirea unei zone de aer cu temperatur mai mic ei condenseaz, elibernd cldura latent de condensare. Aceasta se face treptat cu nlimea, ca urmare temperatura aerului din ciclon crete n jurul axei ciclonului. Cu excepia temperaturii aerului din imediata apropiere a suprafeei oceanului, care este determinat de temperatura suprafeei apei, zona din interiorul ciclonui este mai cald dect cea din jurul su.[2] n centrul ciclonui se gsete o zon lipsit de vnturi i precipitaii, numit ochiul ciclonului (ochiul furtunii), furtuna desfurndu-se aparent n jurul su. Ochiul unui ciclon tipic are un diametru de 30 - 60 km i poate fi nsorit sau acoperit de nori. Prin contrast, cele mai puternice vnturi se ntlnesc chiar la marginea ochiului.[3]

Termenul ciclon a fost folosit pentru prima dat de cpitanul de marin britanic Henry Piddington (1797-1858) n 1842.[4] Clasificare Terminologia clasificrii ciclonilor tropicali depinde de bazinul n care se formeaz. adic n Atlantic i Pacificul de Nord-Est, n Pacificul de Nord-Vest, respectiv n Pacificul de Sud i Oceanul Indian. Mai jos este un sumar al clasificrilor folosite de Centrele Regionale Meteorologice Specializate

CE SUNT CICLONII TROPICALI?

Ciclonii tropicali se formeaza si se intensifica in apele oceanice calde (latitudini cuprinse intre 5-15 N(S) si in conditiile in care temperatura apei si a aerului are valori peste 27C). Sunt furtuni circulare care ajung, in faza de dezvoltare maxima (uragane), pana la diametre de 200-600 km. Nu prezinta sisteme frontale. La centru, presiunea atmosferica este foarte scazuta (900 mb in cazuri extreme). Ca urmare a gradientului termic, vantul este directionat dinspre exterior spre centrul furtunii. Frecarea si alte forte determina ca vantul sa urmeze o traiectorie spiralata.

2. STRUCTURA VERTICALA A UNUI CICLON TROPICAL In centrul ciclonului se afla ochiul, o zona cu aer clar. Acesta este inconjurat de peretele ochiului, zona in care viteza vantului este maxima.

Se observa in figura cum presiunea scade rapid in zona centrala, gradientul cel mai accentuat fiind in peretele ochiului.

In timpul intensificarii furtunii tropicale, zona de presiune scazuta din centrul acesteia se transforma din ceea ce se numeste un minim cu inima rece intrun minim cu inima calda. Intr-un ciclon cu inima rece (stanga), se observa un talveg de la sol pana la tropopauza si miscari ascendente pe toata coloana. In ciclonul cu inima calda (dreapta), o dorsala slaba apare in jurul nivelului de 500mb, si deasupra exista miscari descendente.

Inima calda a ciclonului se datoreaza caldurii latente degajate in timpul formarii norilor cumulonimbus. In orice moment, cel putin 15% din din masa noroasa genereaza precipitatii. 3. OCHIUL CICLONULUI TROPICAL Zona centrala a ciclonului, careia ii corespunde la nivelul marii cea mai scazuta presiune, se numeste ochiul ciclonului. Acesta este usor de recunoscut pe imaginile satelitare. In ochiul ciclonului tropical vantul este calm, deoarece vanturile puternice de suprafata, care converg inspre acesta nu il ating niciodata. Forta Coriolis indeparteaza usor vantul de centru, obligandu-l sa se roteasca peretelui ochiului, lasand centrul calm.

Ochiul devine vizibil cand o parte a aerului ascendent se indreapta spre interior, in loc de exterior. Acesta va converge spre centrul ciclonului, generand o miscare descendenta. Descendenta determina incalzire si deci disiparea norilor.

4. MECANISMUL DE CONVECTIE IN CICLONII TROPICALI La aproximativ 400 km de centrul furtunii, miscarile devin convergente, se dezvolta miscarea ascendenta si incepe formarea norilor cumuliformi. Benzi de

nori radiaza dinspre centru spre exterior. Acestea nu se rotesc in jurul centrului furtunii, ci raman in cadranul in care s-au format. Precipitatiile apar in aceste benzi.

CISK, Instabilitatea convectiva de tipul doi, este o teorie foarte populara care explica cum functioneaza un ciclon tropical. CISK este un mecanism de feedback pozitiv, ceea ce inseamna ca, odata ce procesul s-a declansat, au loc procese care duc la amplificarea celui originar iar intregul ciclu se repeta din nou si din nou. Aerul de la nivelul solului care se roteste inspre centrul sistemului depresionar creeaza convergenta (sagetile orizontale verzi) ceea ce conduce la ascendenta acestuia in partea centrala a vortexului (sageata verticala verde). Acest aer se raceste iar vaporii de apa condenseaza, degajand caldura latenta. Caldura genereaza energia necesara alimentarii furtunii. In acest mod, aerul din preajma procesului de condensare se incalzeste. Deoarece aerul cald este mai putin dens decat cel mai rece, ocupa mai mult spatiu. Expansiunea aerului (sagetile rosii) forteaza mai mult aer inspre exteriorul centrului frutunii, iar presiunea la sol descreste. Astfel, gradientul de presiunea se accentueaza, si mai mult aer converge spre centrul furtunii. Se accentueaza convergenta, care

forteaza si mai mult aer in miscarea ascendenta. Acesta, pe masura ce se raceste, condenseaza si se fromeaza norii, cu degajarea unei cantitati sporite de caldura latenta. Acest ciclu se repeta, de fiecare data intensificand furtuna, pana cand alti factori, cum ar fi apa mai rece, solul sau forfecarea vanturilor din nivelele superioare reusesc sa il slabeasca. Norii dominanti sunt cumulus (turn) si cumulonimbus. Norii cirostratus formeaza o coroana deasupra uraganului si se intind pana la 800-1000 km. Spiralele sunt formate din celule convective asociate cu convectia cumuliforma la scara mica. In spirale se observa regiuni de ascendenta si descendenta. Transferul de caldura, umezeala si impuls in stratul limita Spre deosebire de ciclonii de la latitudini medii, care isi deriva energia din contrastul termic la scara mare si din forfecarea verticala, ciclonii tropicali exista datorita eliberarii de caldura latenta in timpul convectiei intense. Declansarea procesului de convectie depinde de transferul turbionar de caldura, umezeala si impuls la suprafata apei, de efectele radiative, precum si de circulatia la scara ciclonului. Ciclonii poarta nume diferite: - uragane in Atlanticul de Nord; - huricane pe coastele de vest ale Statelor Unite si ale Mexicului; - cicloni tropicali in Oceanul Indian; - taifun in zona Japoniei (Oceanul Pacific); - baguias in zona Insulelor Filipine; - Willie-Willie in nord-estul Australiei