Sunteți pe pagina 1din 56

FADIA FAQIR

ST ALPI DE SARE

o POVESTE INTENSA,

ADANC INRADACINATA IN VECHEA

TRADITIE A BASMELOR ARABE Doua femei mchise mtr-un spital de boli mintale din Iordania, In timpul ~i dupa Mandatul Britanic, I~i Imparta~esc vie~le. Maha, victima a violen~ei politice, vede cum englezii II ucid omul iubitj iar Urn Saad cedeaza In fa~a umilin~ei cand so~lIi aduce acasa
0

femeie mai tanara. Dincolo de apriga simpla

lupta pentru supravie~uire mtr-o societate dominata de barba~, se Intrezare~te totu~i ideea unui viitor In care to ate acestea vor ramane amintire.
0

o scriitura
permanenta

puternica fi deosebita, care imbina istoria recenta a Iordaniei cu opresiune sociaJa fi politica aJemeilor arabe.
The Sunday Times

FADfA FAQlR, scriitoare iordaniano-britanica, universitar, cunoscuta fi ca aparatoare


a drepturiIor omufui, s-a nascut fa Amman, In f 956. Creatia sa cuprinde romane-

Nisanit (1987), Ma numesc Salma (2007, publicat ~i In fimba romona In anul 2008 la Editura Leda), nuvele, piese de teatru, eseuri ~i lucrari de specialitate dedicate conditieijemeii In tarile arabe. In prezent, trai9te In Marea Britanie, unde preda literatura araba la Universitatea din Durham.

LEDA,
GRUPULUI

imprint al
EDITORIAL CORINT

Designul copertei: lulian Fratila Imaginea copertei istockphoto

Fadia Faqir

STALPI DE SARE
T raducere din limba engleza de lOANA vAcARESCU

LEDA
GRUPUL

A
CORINT

EDITORIAL

Redactor: EMILPARASCHIVOIU Tehnoredactare computerizatii: CORINAHUTAN

Fadia Faqir, PILLARS OF SAL T Copyright Fadia Faqir 1996, 1997, 2004, 2008 All rights reserved. Toate drepturile asupra acestei edi~ii sunt re-.lervateEditurii LEDA, imprint al GRUPULUI EDITORIAL CORINT

Descrierea CIP a Bibliotecii NaJionaie a Romamei

FAQIR, FADIA
StMpi de sare / Fadia Faqir; trad.: Ioana Viicirescu. - Bucureti: Leda, 2009 ISBN 978-973-102-213-0

Mul/umiri

Facand parte din primul doctorat in Creative Writing din Marea Britanie, acest roman a avut nevoie {fi a beneficiat} de contribu{ia multor persoane. Ii sunt deosebit de indatorata lui Malcolm Bradbury, pentru sprijinul fi sfaturile sale nepre/uite; lui Jon Cook, care mi-a lost alaturi ori de cate ori am avut nevoie de el fi ale carui critici m-au ajutat sa trec prin fiecare etapa; fi lui Julian Hilton, pentru permanenta fi profUnda lui evaluare a manuscrisului. Ii sunt recunoscatoare regretatei Angela Carter, ale carei critici fi sprijin imi vor lpsi multo Af vrea sa mul/umesc fi colegilor absolven{i ai School of English and American Studies de fa University ofEastAnglia, in speciallui Anne Enright, Mark Ellis, Belinda Hamer, Louise Doughty, Kathy Page, Gerri Brightwell, Janet Hutcheon fi al{ii, precum Ii lui Rolf Hughes, ale carui scrisori de incurajare au flcut ca eforturile mele sa capete sens. Le mul/umesc in mod deosebit lui Soul Hyman, ale carui prietenie fi ajutor m-au ajutat sa continui, fi prietenilor mei Nawal fi Roger Fenwick, Samira Kawar fi Yakoub Dawany, precum fi lui Karim al-Rawi, ale carui incurajari m-au flcut sa perseverez. Pentru Royal Jordanian fi The Overseas Research Scheme, care, prin finan/area acordata programului doctoral au flcut posibila crearea acestui roman, toata gratitudinea mea.

Fiului meu, Haytham $i tribului meu, Ajarimah

Saladin al-Ayyuby traverseaza tinutul muntos al T ransiordaniei, infrangand decisiv francii in batalia de la Hattin, din apropierea Lacului Tiberiada. 1878-1909 Imigratia cerchezilor dtre T ransiordania din regiunea caucaziana unde fusesera persecutati de rui. 1916 Sharif Hussein dedaneaza Marea RevoltaAraba impotriva otomanilor din Mecca. 1917 Ministrul britanic de Externe, Arthur James Balfour, declara angajamentul Marii Britanii de a sprijini aspiratiilesioniste pentru un "cimin national" in Palestina. 1919 Tratatul de la Versailles stabilete tinuturile arabe ca teritorii sub mandatul Aliatilor. 1920 Cand regele Faisal este foqat sa paraseasd Siria, 0 mare parte din anturajul sau politicaldtuit din sirieni, irakieni i libanezi - plead din Damasc i se refugiaza in Transiordama. 1920 Autoritatea mandatara britanid preia administratia Transiordaniei, ca parte a mandatului asupra Palestinei. 1921 Marea Britanie creeaza Emiratul T ransiordamel.

1187

Emiratul Transiordaniei este recunoscut drept stat national, ca prim pas spre independenta. Sultanul Ibn Adwan declan~eazarevolta impotriva emirului Abdullah ~ia britanicilor. El exerciti presiuni asupra emirului pentru a rezolva nemultumiri grave ale populatiei, din domeniul fiscal, fiind yorba in special despre colectarea unor impozite restante din anul 1918. Catre sfar~itulanului, sultanul avanseazacltre Amman; trupele statului, sub comanda lui Peake, inving foqele lui Adwan dupa 0 lupta incd.ncenata. 1925-1927 Emirul Abdullah oferi azil druzilor refugiati din fata francezilor din Siria, in urma unei revolte locale. Satenii din Wadi Musa se ridica impotriva guvernului ~i refuza sa plateasca impozitele restante. Rebeliunea lor,este inabu~ita de foqele guvernamentale. Transiordania semneaza un tratat cu Marea Britanie, prin care i se conferi 0 mai mare independenta. Un nou tratat anglo-transiordanian ofera Iordaniei independenta formala. Hussein ii urmeaza la conducerea tarii tataIui sau, regele T alal. Hussein este incoronat rege al Iordaniei. 1953 Comandantul britanic al Legiunii Arabe, gene1956 ral-locotenentul Sir John Bagot Glubb, este eliberat din funqie. Regatul H~emit al Iordaniei dobande~te independenta totala.

Povestaul

nnumele lui Allah eel Milos i Milostiv: "Nu invemantali Adevarulin deertaciune! N u aseundeli Adeviirul, de vreme ee-l tili!"l Prea miirelii mei stapani, rugali-va pentru profetul nostru Mohamed, al carui suflet este preeum luna, i pentru eompanionii sai eei drepli. In seara aeeasta, prima din Ramadan, luna postului i a rugaciunii, am sa va istorisese 0 poveste teribila. In timpullunii Ramadan, Atotputernieul Rege Allah a revelat Coranul, eartea ee indruma omenirea prin padurea binelui i a raului. Dar eu, Sami al-Adjnabi, eel mai prieeput povesta din intreaga Arabie i eel mai batran ealator din Levant, am sa va dezvalui povestea Mahai, am sa va arat secrete ale treeutului i ale prezentului, am sa va fae sa tremurali de groaza i sa dorili sa aflali tot mai mult. Rugali-va pentru mila i iertarea lui Allah i implorap izbavirea. De fapt, poate ca eea care ar trebui sa va spuna povestea este magarila mea, Aziza. Ce erezi, Aziza? Ai sa Ie vorbeti tu
J

Pentru citatele din Coran a fost utilizatii vesiunea in limba romana:

Coranul, rraducere de George Grigore, Editura Kriterion, 2000 (n. red.).

oamenilor acestora, pentru ca unul dintre jinnii soldari I, unul dintre spiritele cu puteri stranii, despre care se spune ca se supuneau poruncilor stipanului nostru Solomon eel Mare, sa iri interpreteze ragetul i sa ne arate cum eti inreleasa greit de urechile muritorilor - urechi ce pot asculta doar prostii? Doamnelor i domnilor, dupa cum vederi, companioana mea Aziza scutura din cap, ii flutura coada i lovete din copite. Cat de Inreleapta eti, Aziza. Nu vrei sa istoriseti povestea blestemata. Sa Incercam atunci, generoii mei stipani, sa-l convingem pe Maymoon, maimura, dragostea mea nesfariti, sa va spuna povestea femeii blestemate care transforma in bazalt tot ce atinge. Piatra neagra! Allah, ingerii Lui, trambirele Lui i iadul Lui insariabil transforma tot ce atinge Maha In gunoi. Maymoon scutura din fusta-i de pai i din cerceii aurii. Lovete-ri tamburina de old. Maymoon, dulce Maymoon, Du-ne pan' la luna, Scutura-ri tot trupul, Vom pieri-n curand. Oamenii spun ca Allah I-a transformat pe prietenul meu Maymoon In maimura atunci cand s-a ters la fund cu 0 bucara de paine. Dar daca 0 va face din nou? Va fi transformat la loc Intr-un muritor pacatos, ca noi? Ha, ha, ha. He, he, he. Fie ca Allah sa ne tearga toate pacatele i sa ne of ere iertarea Lui. Maha Ii era numele. caprioara ce cutreierase deerturile Arabiei de cand Eva, plamadira din coasta stramba a strabunului nostru Adam, a fost alungati din rai. Maha.

femeie fermeeatoare care provoca i se lasa cucerita. Unii spun ca Maha era pioasa ipura precum Rabia al-Adawiyya1, mama sufismuluF i dntareala aleasa de Allah. Supunerea, lumina, Si dnara hurie3 Este timpul ca sufletul strainului Sa ajunga In lacaul sau. Eu spun ca Maha era 0 scorpie care devora carnea sf~iata a muritorilor, de la rasarit pana la apus. Era asemenea unei sabii asculite Infipta In alele dumanilor arabilor: tatarii, crucialii i romanii. Sufletul Mahai era 0 lampa ce se hranea cu uleiul stralucitor al unui maslin, ce nu era nici din est i nici din vest. Lumina asupra focului, pard aase spune. Sufletul ei pururi tulburat bantuise deertul atat de mulli ani din trecut, i 11 va bantui iIn anii mulli ce vor veni. Cei care tiu despre ce varbesc var spune d Maha s-a nascut dnd prima capila a fast Ingropata de vie de tribul Bani-Quraish. Cand tribul a aflat d se nascuse a fiiea, nu un fiu, oamenii s-au Innegrit la fala de suparare. Chiar In clipa In care lacrimile lui Adam curalau trupul fetilei pe care 0 Ingropa de vie, aripile sufletului Mahai se agitara, fluturara i Incepura sa pluteasca deasupra orizantului sumbru al Arabiei. Acea prima fetila, ucisa In pacat, a fost cea care a pornit lupta sangeroasa dintre barbali i femei. Plansetul ei rasuna In sufletul fiecarei femei, cerand razbunare. De aceea nici un barbat nu se paate
I Rabia al-Adawiyya (717-801), eelebrii mistidi i poera musulmana (n. red.) 2 Sufism, dimellsiunea mistica a islamului (n. cr.). 3 Hurie, fiinra ideala deserisa de islam ea fiind eu totul i ell towl pud (n. tr.).

increde in soria sa, nici un sdpan nu poate avea incredere in amanta sa. Cu doi ani inainte ca Maha sa fie conceputa, mama ei, Maliha, i-a vrajit tatal pe dnd acesta strabatea rinutul arid. Mama, careia ii curgea ceva sange de riganca prin vene, I-a sedus pe eiculNimer din tribul Bani-Qasim. El 0 vazu pentru prima oara pe Maliha dansand in jurul focului intr-unul dintre oraele calatoare ale riganilor. Intr-o zi, i-am luat pe magarira Aziza ipe maimura Maymoon i-am pornit spre aezarea tribului Bani-Qasim. Alesesera sa se stabileasca in rinutul lui Lot. Trib cu soarra nefericid, aezat intr-o vale blestemara ce odinioara, in istoria noastra glorioasa, fusese numit de un rege ismailit inspirat de spirite, Iordania. Dincolo de un povarni abrupt de bazalt spart - Aziza mai mult aluneca acolo decat mergea - se intindea 0 vale acoperita de un nisip nehorarat: incerca sa fie rou, dar ramanea galben i lipsit de speranra. In timp ce ma indreptam spre sat, am observat ca intinderile frematau de tineri soldari englezi. Sosiserapentru prima oara in vale in Anul Domnului 1921. Prietenul meu, calatorul englez, care cercetase fiecare piatra din munrii i campiile lor, masurase rinutul i apoi notase totul, ii spunea "Mandatul". Mainile itancurile lor rasuflau fum negru spre cerul senin. Am salutat din mers figurile cojite ale celor din Mandat imi-am continuat drumul. Mandat, ne-Mandat, nu-mi pasa. Eram pe jumatate arab i aveam 0 sete neostoira de a afla poveti. Destinaria mea era satul Mahai, femeia ale carei gene erau ascurite precum sagerile. L-am gasit: satul Hamia. Petice verzi i maronii, monotone, raspandite la linia orizontului. Plantariile de citrice formau 0 centura de vegetarie in jurul taliei sale. Casele erau construite din lur ipaie, intrarile Ie erau modelate cu mana, unele patrate, altele rotunde. Balegarul era la fel de des

indlnit ca ~i paduchii pe ulirele inguste ale satului. Copiii despuiari se jucau pe stdzile ce semanau cu ni~te grajduri, fad sa Ie pese de duhoare ~i de mizerie. Tinerii incercau sa arate cat de activi ~ide curajoi erau, mai ales dad aveau norocul sa gaseasca vreun spectator. Faceau orice ca sa distreze strainii, inainte de a Ie fi aflat chiar i numele. Aziza mea dgi tare ~ilovi din copite, protesrand impotriva demonstrariilor glorioase, dar naive, ale puterii lor. Arabii din Hamia, care nu aveau demnitate, erau nascuri in rinutul acela sarat, prins intre Marea Moarra ~iriul Iordan. Tdiau acolo, numarind gandacii inaripari, mureau tot acolo ~i erau astfel condamnari la uitare. ~i cine sunt eu? Sami al-Adjnabi. Cine sunt eu? Eu sunt povesta~ul, Cufarul mi-e plin cu pove~ti. Da, depanatorul-tordtorul. T orc ~itot torc zile intregi. Onorarii mei stapani, am vazur-o. Da, am vazut-o pe Maha. Ingenuncheara in rarina gospodariei, era precum 0 luna perfecta, era inalta ~ibine facura, era asemenea primei femei, era... Ochii ii erau stdlucitori, asemenea celor ai primei fetire ingropate de Adam inainte ca Eva sa-i fi nascut pe Cain ~ipe Abel. Oamenii adtau spre ea. Nu se puteau horari dad umbra bine ascunsa in spatele ~irurilor de portocali era Maha sau Maliha, mama ei, intr-arat ii semana. Frunzele ~u~oteau.Ascultari, ascultari, Maha i~i spunea povestea pietrelor din Valea Iordanului. Nu eram sigur dad sapa brazde sau dad plivea buruienile, dad avea pielea maslinie sau alba ca laptele; cu toate acestea, eram sigur d era frumoasa precum dsaritul proaspat din Wadi Rum. Cand lumina palida se

strecoara in Rum, toate vedeniile din mintea mea, a magarirei mele i chiar din mintea ingusta a lui Maymoon incep sa danseze in fara noastra, pe dunele de nisip. Minunata mare de nisip, lumina, umbre imiraje. Miraje, lumina i umbre. Ascultari, ascultari, inca mai aud vorbele ei, purtate de vam ...

UmSaad

u, Maha, fiica Malihai, fiica Sabhei, mi-am intors capul pe perna alba, am cercetat camera goala de spital ~iam oftat. Allah a creat oamenii ~ia creat plecarea. M -au adus pe mine, Maha, smochina indiana - "puternica", spuneau oamenii din Hamia, "dar amara precum colochinta" 1 - in camera aceasta de spital invadata de voci care canta ~i ceara, pentru ca nu voiam nici macar sa aud cuvantul "plecare". Allah a creat despaqirea. Allah ne numara zilele ~iIe inlocuia cu ani. Sunt sigura ca in catastifele eterne ale lui Allah nu exist, numele meu nu e mazgalit nici macar in cartea norocului. Maha a devenit 0 d.mpie intinsa, unde putea veni orice pastor sa-~ihraneasca oile, unde orice asistenta i~iputea infige acul. Ei iri otravesc sangele, te imping in dunele de nisip ~iiri spun: "Lui Allah ii aparrinem ~i la El ne yom intoarce." In locul meu preferat din livada, sub portocalii infloriri, adierea vantului atingea fiecare particica din trupul meu. Aroma
I Coloehinta (Citrullus coLocynthij') plantii din familia elleurbitaeeelor ell fmete foarte amare (n.red.).

invaluia intreaga vale ~ima purta intr-o ald lume. Norul de parfum ostoia focul din mintea ~idin inima mea. Deveneam asemenea prietenei mele Nasra, iar oile aveau sa ma conduca spre p~uni. Cerceii lungi ai Nasrei se leganau ~idincaiau. Mama, noaptea am zarit luna. Pe cer, era foarte sus. lard-ma, Allah, am pacatuit. Seva pasiunii m-a schimbat. M-a trezit zgomotul ta.cut de 0 femeie care striga spurcaciuni. M-am dezmeticit imediat cand i-am vazut silueta sub~ire,gri, ~ibocceaua alba de haine. - Ma cheama Urn Saad! ii striga ea lui Salam, asistenta, ~ilui Kukash, brancardierul. L-a imp ins pe brancardier ~ia rostit cu 0 voce atat de lina ca te-ar fi putut ridica la cer: - Blestema~isa-~ifie parin~ii,m-ai adus la casade nebuni. Am sa te omor. I! lovi cu picioarele pe Kukash ~i incepu sa se rostogoleasca pe podea ca un arici. Tipa ~i tot ~ipa. Dintr-odata, dadu cu ochii de mine. - Ce-i asta? 0 beduina mizerabila. Nu pot cu putoarea ta de balegar. Tu dormi cu oile. Nu am deschis gura, n-am rostit nici un cuvant. $tiam ca inima lui Urn Saad era acum arsa de flacara despar~irii.Orice ar fi spus despre beduini, nu aveam sa ma cert cu ea. In loc sa ~ip~ieu la ea, mi-am acoperit gingiile gol~e ~iam zambito - Eu sunt 0 femeie de la ora~,din Amman. Refuz sa impart camera cu 0 beduina care ranje~te, a spus ea. Eprfa roz ii aluneca de pe cap ~ii-am vazut parul carunt ~i drept. Incepu sa-~i calce in picioare e~arfa ~i sa blesteme tatal, bunicul ~istra-strabunicul asistentei. Injurand, Kukash

trase din mucul de Iigara, se scirpina in cap prin parul zbfu-lit i-ifreca ochii somnoroi. tncepuse sa-ipiarda rabdarea. Arunca trupul batran allui Urn Saad pe pat i-ilega mainile i picioarele de cadrul de metal al patului. Salam zfunbi angelic i-iinfipse acul intr-una din venele lui Urn Saad. Ea scanci, tremura i apoi se cufunda intr-un somn profund, intunecat. Salam 0 acoperi cu un cearaf alb, iar Kukash scuipa pe podea i apoi ieidin camera. Salam ma privi i-mi spuse: - Maha, nu mai ai comaruri. tnseamna ca te simIi mai bine. Am dat din cap a aprobare. Orice spune Salam e adevarat. Viitorul angelic disparu din camera asemenea unui nor alb. Clinchetul cheilor. Tacere. Dincolo de fereastra cu gratii, randunelele se oprisera din ciripit. Se facuse mai cald. Era ora pranzului. Ma gandeam ca de acum cosaiitrebuie sa fi fost ocupaIi sa taie grau!' Livada mea, nestemata din fruntea Vaii Iordanului, era acum la mila lui Daffash. Trebuie sa i-o fi vandut deja lui Samir Paa sau stilpanilor lui, englezii. Englezii il ucisesera pe Harb, geamanul sufletului meu. Mana lui bIanda imi mangaia capul saracit de cosiIe. - Nu plange, geamana sufletului meu. Nu pIange. Pe viaIa bunicii tale, Sabha, ai sa fii fericitil cu mine. Trebuie sa-mi scot din minte amintirile. Hakim, inIeleptul, ar putea avea nite ierburi magice care sa vindece durerea ce tot crete i crete in mine. EI ii ingroapa pe cei moqi i nu are nimic de-a face cu cei vii. Pribeag. T e indrepIi spre adancurile deertului, oh, gazela? U nde mergi? Plecarea ta nate durere.

Pribeaga, urmandu-mi inima. lad unde m-a adus inima. La capatul calatoriei mele, capat pe care nu I-am Intrezarit niciodad. Spitalul de Boli Mintale din Fuhais. Cateva ore mai rarziu, cand soarele se Intorcea In lumea sa, Urn Saad se agid In pat, apoi Incepu sa geama. Auzeam zgomote slabe ieind dintre buzele-i pline de spuma, ca i cum inima i-ar fi plans In piept. Inainte priveam cum portocalele se leganau pe ramuri, sub rasularea uoara a rasaritului; acum Ie vad stand In dcere, pe 0 farfurie, sub lumina becului electric. Am descojit 0 portocala iam stors feliile In gura uscad a lui Urn Saad. Dupa injeqie te simti Insetat, uscat, totulin tine Incepe sa se crape. Si inima mea suferea. lnima-mi plangea dupa Mubarak, fiul meu. In cele din urma deschise ochii, ma privi In fata iincepu din nou sa planga. Cu 0 voce moale i densa precum catifeaua, rosti: - larta-ma, sora. M-am ters pe fruntea i am spus: - Pentru ce sa te iert? Nu ai facut nimic. Ii intoarse capul de pe 0 parte pe alta, pe perna, i continua sa planga. Am inmuiat 0 bucata de bandaj in paharul cu apa rece iam ters-o pe fata, pe maini, pe picioare. N asra putea sa-mi tearga durerea cu mainile ei. Unde e ea, prietena care mi-a fost alaturi? Printre hohotele de plans pe care Incerca sa i Ie sdpaneasca, Urn Saad ma intreba: - Vezi lacarile? -Da. Fara-i era trecud de primavara vietii, avea riduri In jurul gurii i pe langa ochi. Ochii ei mici i gri trebuie sa fi fost odad mari, negri. Nasul ii era subrire i ascurit, aezat deasupra unei guri generoase. Pielea, dei lasca, 0 avea neteda

i curata. I-am strans mana legata de cadrul de metal al patului. - Cum te cheama, sora? m-a intrebat. -Maha. -Maha? - Da, Urn Saad. Dad a fi avut gramezi intregi de bandaje, tot nu a fi reuit sa usuc toate lacrimile pe care le-a plans Urn Saad in noaptea aceea, prima ei noapte in spitalul de nebuni. Am tot frecat i am uscat pana dnd lumina palida a rasaritului s-a strecurat il1 camera, iar ea a adormit. Patul meu era umed i rece. M-am acoperit din cap pana-11 picioare cu cearafuri, ca sa-mi indlzesc macar pUlin trupul inghelat. Jinduiam dupa mana lui Harb, dupa pieptullui moale i rasuflarea-i calda.

Maha

raintotdeauna Harb, geamanul sufletului meu. Ce minunad frunte inalta! Demnitate. tmi spunea: - Cel mai mult iubesc ochii atia caprui stralucitori. Ai lui erau caprui. Lumina slaba a rasaritului atingea incet tavanele rotunde ale caselor din lut. Vocea puternica a imamului Rajab chema la rugaciunile de dimineara: - Allah-u-Akbar. Tadl meu, eicul Nimer, inca dormea, inca mai visa la mama mea, Maliha. - Maha, lumina ochilor mei, imi spunea mama, bea nite lapte. Cand am tras de ugerele lui Halabeh, vaca noastra, laptele mi se scurse pe maini. Harb era chiar in spatele meu. Aroma de mosc se amesteca cu mirosul laptelui gras. Fara sa-mi ridic capul sau sa ma opresc din muls vaca, I-am intrebat: - Ce cauri aici? Daca Daffash, fratele meu, te gasete aici, are sa ne omoare pe amandoi.

- Buna dimineata, frumoasa mea iapa. Ochii lui ma tachinau, ma provocau. Am zambito Odad golisem pistolullui Daffash de toate gloantele i mi Ie ascunsesem sub saltea. Daffash tocmai 11provo case la lupd pe Zaid, fiul eicului Talib. Imi amintesc cum studia teava pistolului negru i cum m-am aruncat pe covorul pe care incercam sa-l tes i am izbucnit in hohote nesdpanite de ras. S-a repezit la mine ca un catar ranit. - De ce razi? a latrat la mine i mi-a indreptat pistolul spre frunte. Nu m-am putut abtine, muream de ras: - Pistolul e gol. Daffash a privit arma, m-a privit i pe mine, apoi a izbucnit in ras. Cand i-am spus lui Harb povestea, a ridicat dintr-o spranceana i a zambito Soarele urea pe cer. Frunzele tremurau ilumina palpaia. Harb nu mai zambi, rosti serios: - A vrea sa-ti pot darui 0 sud de camile, 0 cutie plina cu bijuterii i zece metri de matase indiana pud. Aplecandu-se, imi acoperi umerii cu un alpurpuriu iii propti mana pe teaca pumnalului sau. - Maha, vreau sa te vad in seara asta. - Eti nebun? Daca 0 fata iese din casa noaptea iipierde onoarea. Au sa ma impute intre ochi. - 0 sa te apar eu, ochi-de-caprioara. -Nu. - Vreau sa te iau de sotie. Mi-am intaurat mai strans alul peste sani i am scuturat din cap. Femeile care-l iubeau pe fratele meu Daffash, care se strecurau noaptea pe furi ca sa se vada cu el, erau proaste. Idioate tara minte, care ii riscau onoarea de dragul iubirii. Harb credea ca iMaha, fiica Malihai, era 0 proasd?

Ramasa singura, balanganindu-mi picioarele in canal, ma gandeam la intalnirea cu Harb din seara aceea. Dad m-a fi dus? Dad a fi cedat? Mi-am adus aminte de Nasra, prietena mea. Ochii de un verde-inchis ifara incadrad de par rocatcafeniu. Margele mari, maronii, in jurul gatului. Rochia neagra, saradcioasa, contrasta cu pantalonii verzi. Gura cu buze drnoase era mereu ascunsa in spatele fluierului, zicandu-le oilor despre tristerea ei. Chiar cand ma gandeam la ea, Nasra aparu, alergand cat de repede putea, ca mucad de 0 vipera neagra. Se arund pe jos, langa canal, iincepu sa se palmuiasci peste fara isa se legene. - Maha, vai, Maha. Maha, ah, Maha, gafai ea. - Sora, ce nenorocire te-a lovit? I-am Imbraript umerii. - N u ma atinge! Nasra urla ca 0 lupoaid ranid i se Indepard de mine. Tremura ise legana ca icum pantecele i-ar fi fost chinuite de 0 durere groaznid. - Ce s-a Inramplat? T rupul i se curremura, fara Ii era sdldata In lacrimi, rochia Ii era sfaiad pana sus, la buric. Mainile au Inceput sa-mi tremure cand mi-am dat seama d era deja prea rarziu. Era prea tarziu. Nu mai puteam decat sa-mi Incletez pumnii i sa lovesc aerul. Nasra sorbi purina apa. - M-a ranit, el, spuse cu vocea-i pirigaiad, apoi Incepu sa planga deznadajduita, In tacere. lmi venea sa-mi acopar urechile cu mainile. - N u plange, sora, te rog. - Vai, Allah! suspina ea. Surorile noastre cred d dad Iri pui mainile pe cretet i apei tare, opreti nefericirea sa intre. Ei bine, n-au decat sa manance balegar. In dupa-amiaza aceea nu a funqionat.

- Neferieita de tine. Cine a faeut asta? Cine a faeur-o? Privi in pamfult. - Nasra, cine a faeut-o? Te rog, spune-mi. Plangea in eontinuare, tacuta. - Cine a taeut-o? Spune-mi, Nasra. Cine a taeut-o? - Fratele tau, Daffash, opti Nasra tergandu-i laerimile eu mainile tremuratoare. Pasarea prevestirilor rele zbura prin aer i mi se aeza pe piept. Pe obraji imi iroiau laerimi. Lovete-ti pieptul, 10vete-ti pieptul i desehide-l, lasa-l sa se reverse. Presiunea tot eretea in mine. - Nasra, sora, nu pot sa respir, am ingaimat i am ineeput sa ma legan. Prietena mea ii pierduse virginitatea, onoarea, viata. Aeum era un nimie. Daca nu mai era virgina, nu insemna nimie. 0 bucata de carne. 0 rarra ieftina. Nasra mormaia eeva i plangea. Inima-mi era sfaiata de pumnale. - Daffash, fiu al Malihai, am sa-ti beau sangele! Mi-am bagat poala roehiei in pantaloni i am pomit spre easa, tinand-o pe Nasra strans de mana. Aerul raeoros dintre case imi mangaia fata i ma implora sa ma potolesc. Nu. Nieiodata. Aveam sa-l omor pe eararul ala i sa salvez femeile din Hamia. Nasra se aezajos, imbratiandu-i genunehii iplangand. Am luat puca englezeasca de pe perete, am deblocat siguranta iam indreptat arma spre fratele meu, care se prefaeea ca doarme. Seieul Nimer, tatal meu - Allah sa-i pazeasca bratul drept - ma invatase eu ani in urma sa trag eu puca. Mergeam cu el la vanatoare, in vreme ee Daffash ramanea acasa, pretacandu-se ca doarme sau ascunzandu-se dupa mama. Seotand eartuele, tata-mi spunea: "Fiiea tigrului deertului trebuie sa fie 0 tigroaica." I-am infipt teava de metalintre coaste i am strigat:

- Trez~te-te, caine, sa vezi cu propriii ochi cum am sa te ucid! Deschise Incet ochii i 0 vazu pe Nasra. Cand li dadu seama ca vorbeam serios, ii acoperi capul cu mainile: - N u trage! Sunt fratde tau, fiu al mamei ial tadlui tau. - I-ai nenorocit viara! Am pus degetul pe tragaci. - Pe Allah, asculta-ma inainte sa ma omori! - N-am sa ascult un violator neruinat. - Ea a cerut-o. De cate ori ii arintea ochii lacomi asupra mea ... Ea m-a ispitit! - T e-a ispitit?! - Mereu canta din fluier. Cantecde ei ma chemau s-o ating. - Te chemau?! Eti un ... - Fluierul e de vinal - T u eti de vinal - N u sunt, pe Allah! "I - A spus ea" d a. A spus.1 N asra clatina din cap i rosti: - M-am dus la petera sa-mi caut capra, pe Nawmeh. - T e-a foqat? - Sub san, pumnalullui, jur. Aratand-o pe Nasra cu degetul, Daffash izbucni: - Nu te-ai mai impotrivit, te-ai lasat pe spate. Ti-a placut! - Taci din gura! $i-a pierdut virginitatea. $tii prea bine ce inseamna asta. Am indreptat puca spre d, pregaticl sa trag. Gramada aia de balegar, butoiul ala umplut doar cu aer merita sa moara. Eram gata sa apas pe tragaci, cand camera se rasturna cu susu-n jos. Doua maini ma inhilrasera de glezne i cazusem. Nasra!! Nasra? Nasra I-a salvat pe Daffash? Vai, de ce?

Daffash arunca patura de pe el, sari in picioare ~i apuca repede pu~ca. - Am sa va ucid pe amandoua, tit-Fenebune! latra el. $tiam ca avea s-o faca, ~a ci am inchis ochii ~iam imbrati~at-o strans pe Nasra, care incepuse din nou sa planga. - Nu plange. Lacrimile tale sunt pietre pretioase. Fruntea sus. Sa ne impu~te. Mai bine moarte decat fara onoare. T ata deschise u~a de lemn ~istriga la Daffash: - Ce e-n capul tau, ce faci aici? Lasa pu~ca imediat! Lovi cu bastonu-i lung in teava armei. - Am vrut sa Ie bag mintile-n cap femeilor astora nebune, ii raspunse Daffash, apoi i~ifreca pantecele ~iizbucni in
ras.

T ata 0 privi pe N asra: avea fata patata de lacrimi, rochia rupta. Se uira la Daffash ~iapoi ii intinse Nasrei mana dreapta. - Ridica-te, fiica mea. Fie ca Allah sa-l blesteme pe diavol. Lui Daffash ii spuse: - Daca te mai apropii vreodata de femeia asta...! - Imi pare rau, tata. Tata 0 mangaie pe Nasra pe spate ~i-ispuse: - Nici tu n-ar fi trebuit sa-l ispite~ti. Abia atunci mi-am dat seama cat de inalri erau peretii din lut care ne tineau prizonieri. M-am a~ezat pe jos, mi-am apasat tamplele cu palmele ~iam inceput sa plang. A fost 0 noapte lunga. Vantul fierbinte ~iumed, incarcat cu sarea Marii Moarte, ne invaIuia peretii casei, asedia satul intreg. Prin fereastra mica am reu~it sa zaresc fata rotunda a lunii. Luna imi tot punea intrebari. Sa rise la ora aceea tirzie sa ma intaInesc cu Harb? M-ar disprerui Harb daca m-a~ duce sa-l intaInesc? Era el asemenea celorlalti barbati din tribul nostru? Daca ar afla Daffash? Cu siguranta m-ar ucide ca pe un iepure neajutorat. Nashmi, dinele nostru, latra

inraratat. Nasra ii pierduse virginitatea. Harb ma atepta langa ferma. Lumina lunii il transforma intr-o uriaa umbra alba. Inima-mi batea atat de tare in cat mi se parea d tori barbarii din sat 0 puteau auzi. Trecea prin pererii groi din lut ise strecura prin urechile surde. N u Ie dari ascllitare. 0 ureche facura din lut, una facutil din cod. Strigatele lui Raai, paznicul satului, umpleau ulire1e- ii facea rondul. Intoarce-ri incet capul pe perna, inchide ochii i llitil-l pe Harb. Mi-am intins trupul tremurand, mi-am imbrariat coapsele iam oftat adanc. Imi rasunau nite cuvinte in cap. Se repetau. Ecou. Eram virgina - alba preCllm 0 porumbira - pura ca stropii de roua - virgina - miere ascunsa inauntru. In ce1edin urma, razele de soare incepura sa se strecoare prin fereastra mid, rotunda; simream 0 durere surda in stomac. Mi-am tras peste cap rochia neagra, m-am frecat la ochi i m-am proptit de peretele din lur. Lacrimile mi se scurgeau pe fara. Apa unui izvor nou, pe care pietre1e 11rinusera prizonier timp de sute de ani. Probabil pierdusem dragostea lui Harb. De ce sa iubeasca un iepure fricos? Mama era vinovatil, ea imi spusese sa nu Ie cedez barbarilor. Barbarii, imi spusese ea, cred ci femeile sunt ingeri care coboara din al apte1eacer. Eu eram 0 beduin a, libera precum 0 randunid i curajoasa ca bunica mea Sabha. Trebuia sa-mi fi ascultat chemarea inimii. Pielea pard mi se miqorase, scorand la iveala oase1e ascurite, picioarele-mi pareau mai slabe in lumina palida a rasaritului, iar mainile mi se scurtasera. Voiam sa dispar i sa nu ma mai gandesc la ce se afla dincolo de ua din lemn. Tanjeam dupa brare1e lui Harb. eu degetele-i blande, e1 imi putea deschide petalele florii. Mi-am ters lacrimile cu maneca i am impaturit salteaua i patura, apoi Ie-am aezat peste celelalte saltele de pe cufarullung din lemn. Am

aruncat covorul cu negru i rou peste maldarul de saltele, cu grija ca toate sa fie acoperite. Casa noastra gemea de oaspe~ipe cand mama mai traia. Perne i saltele impratiate pe jos. Rochiile mamei putrezeau acum in cuBir. Moliile se infruptau incantate. Si eu aveam sa imbatranesc, sa decad, sa pier. Am umplut un vas de tinichea cu graunre i un altul cu apa. Gainile cloncaneau linitite in coterullor. Mi-a fi dorit sa fiu i eu un pui micur, sa pigulesc graunre cu ciocul. Graun~elepe care Ie-am aruncat s-au impr~tiat i au aterizat pe capetele gainilor adormite. "Norocul meu este precum Biina impr~tiad pe 0 campie." Vaca noastra, Halabeh, rumega foarte calma iarba. Am aruncat 0 mana de orz pentru ea ipentru Mujahid, calul. 1 ii intinse frumoasa coama i necheza. L-am mangaiat pe bot. Camilele erau legate de trunchiul palmierului din col~ul cuqii. Mestecau orzul, mestecau intruna, ca un mojar neobosit al deertului. Am apucat ugerele fine ale lui Halabeh iam inceput sa 0 mulg. Laptele imi curse pe maini iapoi in galeata de tinichea. Gustul ostoitor de lapte cald imi ramase pe limba. Tesutul era 0 dorinra nesdpanita de a transforma lana murdara. Am gasit in cuBirul mamei nite sculuri de lana rasucid i 0 roata de tors ruginid. Nara mi-a adus un sac plin cu smocuri de lana tunsa de pe oile eicului Talib, care avea 0 singura femeie in casa, cu vederea prea slaba sa poad toarce. Tineam firele in mana stanga iIe treceam prin brida cea mica, apoi cu mana dreapta invarteam roata. Mama imi spusese ca secretul resurului este 0 coordonare buna intre mana dreapta i cea stanga. Fire1e nu trebuie sa iasa nici butucanoase i grele, nici subriri i slabe. Fire in poala mea, fire dincolo de orizont, 0 panza care se lasa peste Valea Iordanului, peste Marea Moard i peste

izvoarele minerale. Firele se intindeau pana departe, ajungeau la Mukawir, unde englezii ii spanzurau prizonierii, unde traiau Hakim i capra lui neagra, i-lintrebau: "Exisd vreun leac pentru 0 inima impovarad?" Hakim ii imbraria capra i raspundea: "N u." T orsul ma ajuta sa uit noaptea ce trecuse, promisiunile indIcate i iepurele lace traia in mine. T ata ieidin casa i, ajurandu-se de baston, reui sa mearga drept. Sunetele fluierului Nasrei se schimbased. Le lipsea bucuria pe care 0 aveau odinioara. Biata femeie, spera d schimband melodiile se apara de Daffash. Sarmana, 11crezuse. - Ar trebui sa fii pe camp, imi spuse tata. - Mainile-mi jinduiau sa toard, aa d m-am gandit sa fac un fir sau doua. - Ridichile i henna au sa fie insetate. Am lasat roata la 0 parte, langa eel care ma intrerupsese. Covorul nu avea sa fie niciodad terminat. Ca sa ajung la livada de portocali, trebuia sa tree peste vechiul canal i sa merg prin noroi. Era mereu la fel, aceeai linite care imi cuprindea sufletul at unci cand lucram in livada. Am atins fiecare copac, am curarat straturile de buruieni iam imp ins sdvilarul, lasand apa din canal sa curga. In dimineara aceea, pamantul raspunse sapei i greblei mele ca i cum ar fi tiut cat de trisd eram. Am sapat i am tot sapat, durand radilcinile durerii mele ca sa Ie pot smulge cu propriile maini. Aerul era arat de amar i de sarat in dimineara aceea. Harb avea sa ma dispreruiasd, iar eu ma dispreruiam deja. Vocea tadlui meu zbura printre copaci: - Maha, Maha, fiica mea. Vino aici. Trebuie sa fie ceva important. Batranul nu ma intrerupea niciodata cand lucram pamantul; intreruperile Ie pastra pentru clipele in care torceam. Mi-am cufundat mainile inapa

rece a canaluIui, incercand sa Ie curar de noroi, insa murdaria de sub unghii nu ie~ila frecat. Am pornit spre casa. Tata era ~ezat pe covorul pe jumatate terminat. Mama nu reu~ise sa-l Termine de resut. Un covor bej cu maro, lung de zece palme. Trebuia sa aiba eel purin cincisprezece. "Bunica ta Sabha a tors primul fir. T e rog, termina tu ceea ce bunica ta ~icu mine am inceput." - Da, tad. t~i legana trupul, lovi pamantul cu bastonul ~irosti: - Stai jos, fiica mea. Ma batu pe spate ~icontinua: - Harb a fost pe aici. Sangele-mi navali in obraji. Mi-am plecat ochii. Pentru numele lui Allah, oare ce-i spusese tatei? Mi-am apasat mainile pe pantecele incordat, am oftat ~iam a~teptat. - Ti-a cerut mana. In seara asta au sa vina ~eicul T alib ~imai-marii tribului sa mi te ceara. Nu reu~eam sa inreleg ce-mi spusese tata. Sunetele rasunara 0 vreme in aer, iar abia apoi luara forma unei voci. Vocile i~i dadura rarcoale, iar apoi se unira in cuvinte. Harb voia sa ma ia de sorie?! Dar nu ma aventurasem in noaptea aceea afara din casa. Mama, Allah sa-i binecuvanteze sufletul, imi spusese ca barbarii sunt asemenea pasarilor de prada: urmareau vanatul cad vreme era viu ~ise lupta, dar dupa ce 11omorau ~i i~i umpleau buqile, incepeau sa caute altul. M-am cutremurat ~iam rostit: - Allah sa apere femeile de nenorocire, de pasari de prada ~ide ru~ine. T ata ma intreba: - Ai sa-l accepri pe Harb? Ca tori barbarii din tribul nostru, ma ceruse de sorie pentru ca-l refuzasem. Ca lui Daffash, ca Iui Raai, ~ilui ii placea sa vaneze. Beduin ~ifiu de beduin. Mama avusese dreptate.

Stomacul mi se stranse cand am recunoscut [ala de mine insami cat de mult 11iubeam. In ciuda inlelepciunii mamei mele, ma indragostisem de un vultur. Da, 11 iubeam a~acum henna iubea apa. Cad vreme cimilele aveau sa rumege orz ~iparnantul avea sa rodeasci portocali, eu aveam sa-l iubesc pe el. Aveam lacrimi in ochi atunci cand am incuviinlat din cap.

UmSaad

aha, unde eti? ma striga U m Saad. Lumina palida a apusului inunda salonul de spital. Mi-am astupat narile eu degetele, ea sa nu mai simt mirosul de medieamente, de urina i de sudoare. Din eerul intuneeat pioua eu flori de portoeal. Am zambit i i-am raspuns: - Dorm aiei, pe patul asta, Um Saad. - Maha, iarta-ma. - Ti-am spus ca nu am nimie de iertat. - Sora, dnd m-au seos din Amman iau Iuat-o pe drumul spre Salt], mi-am adus aminte de pienieurile pe care Ie ficeam aeolo dnd eram mica. Mi-am spus: "Haniyyeh, oehii di au sa vada 0 zi ferieita. Te due Ia izvoarele din Salt." Pe urma, sora, am vazut araeii vitei-de-vie din Fuhais idrumul ingust se ineolacea in jurul mumelui asemenea unui arpe. Un val de sange a parut sa mi se seurga in pieioare.

Panici, asta era. M-au adus la Fuhais, unde traiese ere~tinii ~i unde sunt du~i nebunii. Haniyyeh, mi-am spus, au sa te bage Intr-o Inehisoare ridicara pe pamant pagan. Mi-au pus o cima~a de forta ~i m-au Impins prin u~a Inalra, grea. Am privit In urma ~i am vazut soareIe iordanian fierbinte, care invaluia totulintr-o lumina galbuie. tn eeIe din urma, strugurii aveau sa se usuee ~isa devina stafide. Daci pa~esepeste pragul cladirii asteia, mi-am spus, nu am sa mai ies niciodata. Nu sunt un personaj din ,,0 mie ~i una de nopri". N-am sa-l pot ehema pe Hasan eeI Ister ~i sa-i port tiehia care te face invizibil, n-am sa ma pot strecura in aIra identitate, In alt trup, n-am sa pot ealatori In alte timpuri ~i-n 10euri mai ferieite. Barbatul ala imens m-a Impins ~i m-am pravalit In camera. -Kukash. - Cum? Par zburlit? - Da, Kukash. - I se potrive~te numeIe. ParulIui seamana eu 0 matura. Am ras amandoua. Un sunet straniu, sparr, de rebab 1. Ne-am uitat una Ia alta ~ine-am oprit. Urn Saad, Inci legata de pat, l~i Intoarse eapul spre stanga, ca sa se uite prin camera. - N u te obosi. Salonul e gol, sunt In eI doar paturile ~i masura. - Allah sa ma ierte, cand te-am vazut dormind In patul ala, eu roehia neagra, bentira neagra, nu m-am putut abrine. Sa stai In camera eu 0 ora~eanci e una, iar sa stai eu 0 beduina mizerabiIa e alteeva. Dar, Maha, tu nu e~ti mizerabila deIoe. Cand mi-ai faeut freqie eu apa rece, mainile-ri miroseau a gradini, a pa~uni eu fruete eoapte. M-ai purtat In mica mea gradina de pe Muntele Castelului. Pe viara ta, nu mi-ai

alinat doar picioarele i mainile cu degetele tale, ci i inima. Aveam patru ani, eram imbcacati in rochia mea portocalie, cu gheturele verzi i alergam cat de repede puteam spre leagane. Stcangeam tare in mana piastrul pe care mi-l daduse tata in dimineara aceea, arat de tare incat ma dureau degetele. tmi era teama sa nu-l pierd, iar odati cu el sa-mi pierd i randulla leagan i vata de zahar pe care voiam sa mi-o cumpar. Instalau leaganele in apropiere de raul care imparte Ammanul in doua. Niciodati nu puteam sa dorm in noaptea dinaintea marii sarbatori. Stiteam pe perne, ateprand necabdatoare sa aud cele douazeci iuna de salve ce anunrau inceperea festivitarilor. A doua zi urma sa fie una a incantarilor, plina cu vata de zahar ileagane. Ziua urmatoare purta promisiunea unor hainure noi i a libertarii. Mama, Allah sa-i binecuvanteze sufletul, mi-a ta.cut 0 rochie din resturile de material pe care Ie rinea in ifonier. Era din ifon turcoaz, presarati cu inimi mici din alabastru. Eram sigura ca vazusem de cateva ori cum inimile bateau. Tum-ti-tum-ti-tum. Leaganul urea sus-sus, spre cer, i tori copiii din leaganele de langa rau cantau laolalti: Azi e sarbatoarea mea, ya-Ia-Ia. Port haine noi, ya-Ia-Ia. o rochie cu franjuri, ya-Ia-Ia. Cu pieptarul brodat, ya-Ia-Ia. Mama nu uita niciodara sa-mi dea i 0 banda de cauciuc, pe care 0 fixam in jurul fustei, ca sa nu 0 ridice vantul. Ma ridieam in pieioare pe leagan. Pamant, eer. Pamant, cer. Cartierul Imigranrilor, unde srateam noi, apoi cerul albastru nesfarit. Casele erau impodobite cu pangliei de eulori deschise, vesele, i eu flori de hartie. Sub eopaeii de pe malul

dului, vanzatorul de vata de zahar terminase de aranjat in carucior noriorii roz, pufoi i-ncepu sa strige: - Bucle-dulci, vata de zahiir! Delicioasa i gustoasa! Cutia cu Minuni dma 0 melodie saltiirea~a, vesela. Pamant, cer. Pamant, eer. M-am ~inut imai strans de fdnghia leaganului i am zburat sus, mai sus dedt to~i ceilal~i copii, mai sus dedt casele din Cartier. Ya-la-la. Cand omul a oprit fdnghiile din invartit eram ame~itii, fruntea mi-era asudatii i mainile-mi tremurau. Atunci, jur, am vazut cum inimile micu~e de pe rochie bateau tare. Cu jumatatea de piastru ramasa mi-am cumparat 0 vatii de zahar imensa, roz iam inceput sa 0 molffi. Buclele-dulci mi se topeau in gura neliisand nimic in urma lor. Mai apuearn 0 bucatii, ca sa prind gustul acela dulce, ca 0 furnicatura. Malla, sora, via~a mea e asemenea vatei de zahar: din afarii pare pufoasa iplina, dar pe dinaumru e goala ca salonul asta blestemat de spital. ~i i-au spus vatei de zahar "bucle-dulci". Ca via~a mea. Via~a unei fete. a minciuna pufoasa pentru jumatate de piastru. Ya-la-la.

Maha

ata ~irarai.picioarele prin pamantul umed al cuqii i vem spre mme. - Bine ai venit, tara. Capullui pe jumatate ras imi amintea de 0 cirtira batrana, cenuie. Earfa alba pentru cap ii era iniurara in jurul gatului, iar camaa in dungi avea manecile patate. - T e rog, tara, lasa-ma sa-ti spal camaa. Nu voia sa ma lase, doar Maliha tiuse cum sa-i spele cam~ile. Nu trebuia sa umble aa, cu kohl-uP scurgandu-i-se pe obraji. Probabil 0 plansese iar pe mama. Frecandu-i degetele slabe i uscate, ma intreba: - Tot mai lucrezi, Maha? De cand devenisem femeie, nu mai voia sa muncesc la camp, era obositor i ruinos. Locul femeii era intr-o Incapere bine inchisa. Dar n-ar fi vrut nici sa ma opresc din a munci pamantul, pentru ca eram singura care avea grija de straturile tinere. Am ghicit toate astea in intrebarea lui.

- L-ai vazut pe Daffash azi? Trebuie sa puna orzulla pastrare. In spatele nefericirii tadlui meu se afla un singur om, un singur cuvant: Daffash. Ii dorise un fiu bun. Un taran in stare sa-i afunde mainile In tarana i sa transforme bucata aceea de pamant Intr-o livada Infloritoare. Allah i-a dat un afemeiat i un iubitor al oraului. Voia sa modernizeze ferma. Cu 0 mana lovea i cu alta aplica leacurile. - N u, nu I-am vazut. Poate ca a plecat la ora. Se aezai-iIndrepd spatele, sprijinindu-se de baston. Am cufundat cana de tinichea ill apa rece. - Bea, tad, bea fericit i sanatos. Incepu sa-ilegene uor trupul, in timp ce privea soarele apunand. - Fiul meu e ademenit de luminile oraului. Navigheaza Indrumat de stele false. Uid-te la fiii eicului T alib. Cum au tinut ei plugulin tarana, de Ia rasarit la apus! Daffash pleca la ora In fiecare joi dimineata i se intorcea abia duminica seara. Stiam prea bine cum se Intampla totul. Diminetile de luni erau cele mai dificile. Cauta nod In papura pentru orice. Unde Ii erau pumnalul, micul dejun, cainele? Un de Ii erau sandalele? Ma tragea de par. Sobolan mizerabil, cea mai urata femeie din lume. Fa ce-ti spun! Potopul de insulte i lovituri nu putea fi oprit decat de bastonul din lemn al tadlui. Atunci Daffash Iicerea scuze i Imi dadea un pachet de ciocolad straina. - Pe sufletul mamei mele, am sa-ti rascumpar durerea, tata, i-am spus. Ii trecu degetele uscate peste cositele mele i rosti: - Fie ca niciodad sa nu cunoti 0 zi nefericita, Maha. Tata obinuia sa-mi Impleteasca pletele lungi In doua cozi. Mangaierile lui Imi ostoiau durerea. Imi spunea ca-i aduc aminte de mama mea, Maliha, Allah sa-i binecuvanteze

sufletul. Aceea~i ochi mari, caprui, ~i barbia tremuratoare. Mama Ii cerea lui Allah sa 0 apere de deochi ~i sa-i dea 0 viata pe care s-o poata Indura. A murit la putina vreme dupa ce fusesera culese recoltele. Oamenii din Hamia nu au ~tiut care a fost motivul bolii ei. J umatate din corp Ii era paralizata, iar din ochiul sting nu mai putea clipi. Ochiul bolnav privea snopii de orz. Au luat-o In toiul noptii ~iau dus-o In curtea sanctuarului lui Abu Aubayydah. Au a~ezatsicriulin fata mormantului sfantului, care era bine ascuns sub covoarele groase, verzi, ~i sub perne ro~ii din catifea. Iti pui coacelepe acele perne ~ite rogi lui Abu Aubayydah sa i te laude profetului Mohamed. In noaptea In care am pierdut-o pe mama, aerul umed ne-a acoperit asemenea unui cear~af ud din catifea neagra. Din departare, dinspre minaretele stralucitoare ale lerusalimului, razbateau strigate extaziate: "Allah-u-Akbar, Allah e maret, Allah-u-Akbar." Mama mea renuntase la sufletul ei, zacand acolo, pe betonul acoperit cu gainat. Murise cu ochii larg deschi~ideoarece nu mai putuse c1ipi.Vai, ochiul ei bolnav! - Maha, lumina ochilor mei, te rog, bea ni~te lapte! a~aImi spunea. Daffash, cu ajutorul barbatilor tineri din tribul Qasim, InaItasetrei corturi pentru logodna mea. Norul de praf pe care reu~isera barbatii sa-l rid ice ma orbea. Nu vedeam nici cine lega franghiile, nici cine Impingea stilpii. Hamda, vecina mea, navali In Incaperea femeilor, ro~ie la fata ~i gafaind. - sora am vrut sa vin mai devreme. larta-ma, am Intarziat din cauza lui Flayyeh, care s-a Intors de pe camp ~i a cerut ceva de man care. - Nu te grabi. Barbatii prajesc boabele de cafea. - Allah sa-ti daruiasca fericire pentru faptele bune ale mamei tale Maliha, amin, rosti ea cu rasuflarea taiata ~i-~i

stranse mai bine e?arfa neagra in jurul capului, aeoperindu-?i fruntea lata. Oamenii din Hamia spun ca e indragostit de
tme.

Am ridieat din umeri ?i am privit prin erapatura dintre perdele, ea sa vad cali barbati venisera sa-mi ceara mana in numele lui Harb. ~eieul Talib arata solemn ?i demn in pelerina lui de un maro pamantiu. Barbatii purtau pelerine eu tivurile aurite ?i-?i unsesera barbile eu mose luat din glanda unei gazele salbatiee. Fiii ?eieului formasera langa el 0 semiluna. Imamul Rajab, ingrijitorul sanetuarului; Jarbwa, eel mai prieeput pastor al tribului, Raai, paznieul ?i Hajjeh Hulala, moa?a, eompletau semiluna, facand-o semieere. T ata statea langa ?eieul T alib ?i stralueea asemenea unei perle a?ezate intre margele false. - Allah sa ne bineeuvanteze oaspetii. Bine-ali venit in easa noastra, repeta el. Cand Harb intra in eort insolit de Daffash, inima-mi Ineepu sa danseze In ritmul sunetelor pe care Ie faeea Jarbwa eu mojarul ?i pisalogul. Dring-drang-dring-drang. M ustata lui deasa ?i barba ingrijita stralueeau In lumina slaba a lampii eu benzin;;i.Silueta singurului palmier se Intindea spre orizontul palid ?i se inalla catre eerul tulbUl:e. Soarele apunea Ineet, eu grija, parca. Mi-am dus mana la inima ee-mi batea eu putere?i am ineereat sa respir normal. Nu trebuia ea femeile din trib sa vada cat de emolio nata eram. M-am a?ezat langa Hamda ?i am respirat adane. In ultima sclipire dinainte ea soarele sa dispara eu totul, am apucat sa vad randurile de portoeali, straturile de ridiehi ?i de henna, eaii legali de palmier, easa singuratica, eu ferestrele ei rotunde. De ee aeeeptasem sa ma marit eu Harb, care nu era diferit de eeilalli barbati din trib, care ma ceruse de sotie pentru ca-l refuzasem? T atal ?i mama mea obi?nuiau sa ?ada sub palmier impreuna, stand de yorba. Ea se sprijinea de el,

iar el radea. Cand Harb m-a cerut in casatorie fusese ca i cum o cazma uriila ma lovise in cap i spusesem da. Da, aveam sa dorm langa Harb in fiecare noapte pentru tot restul viqii mele, da, aveam sa-i spal pelerina, camaile din bumbac i chilotii. Aveam sa-i pregatesc mancarea i sa-i vad dintele auriu stralucitor in fiecare zi, pentru tot restul vietii mele. Imaginea incetoatii a irurilor de portocali imi trecu din nou prin fata ochilor. Am dat din cap, legandu-mi astfel destinul de cel allui Harb. Ochii mei distinsera 0 gazela alergand i urechile-mi auzira ecoul melodiilor Nasrei, clinchetul tiilangilor oilor ei, care se indreptau spre casa. Imi placea mirosul de santal ars, invaluit de aroma moscului. Harb ma iubea. Zdranganitul ibricului de alama i al cetilor pentru cafea ma read use in cort. ~eicul T alib refuza ceaca de cafea oferita de tatiil meu. Ii drese vocea i rosti: - Nu am sa-ti beau cafeaua, eicule Nimer, pana nu-mi vei da ceea ce ti-am cerut. Inca nu ne-ai dat un raspuns. - Oh, pe Allah, ai sa fii incantat. -,- 0 vrem pe fiica ta Maha pentru fiul nostru Harb. - Pe Allah, bea din cafea, eicule, raspunse tata cu vocea tremuratoare. Trebuie sa-i fi fost tare greu sa ma marite. Eram mereu alaturi de el, menajera lui i cea care-i muncea pamantul. 0 lacrima fierbinte mi se prelinse pe obraz atunci cand eicul T alib sorbi din cafea i spuse: - Cafeaua iti e gustoasa, iar fiica iti e buna de maritat. T oti barbatii ii ridicara cetile: - Felicitiiri! Sa aveti belug i baieti! Mi-am ters repede lacrimile cand am zarit fata lui Harb. Prima raza de lumina dupa 0 noapte lunga, 0 recolta de lamai dupa trei ani de ateptare - nu, fata luminoasa a unui nou-nascut. - Jarbwa, adu-ti rebabul. Canta-ne nite muzica frumoasa.

Sunetul aspru al rebabului trist imi aminti de mama, Allah sa-i binecuvanteze sufletul. Vai, cat mi-<lfi dorit sa fie acolo, sa participe la nunta i sa-mi uureze povara de pe umeri! Hamda trebuie sa fi observat norul ce-mi adusese 0 umbra pe fa~a,pentru d incepu sa chiuie. Sunetul prelung itremurat Ie spunea barba~ilor d ifemeile erau bucuroase. Chiuitulii invita ipe ceilal~ioameni din Hamia sa se alature adunarii. Copiii ii tot impungeau iintrebau mamele unde e mireasa. Nu erau convini d femeia cu rochia patad i cu fa~amurdara era mireasa cea stralucitoare. N asra, Halimeh, Hamda ifiicele lor se <lezaran cere in i jurul meu i incepura sa bad in toba i sa cante: Suntem femeile din Qasim. Haya, haya. Zvelte precum palmierii. Haya, haya. Parfumate precum dulcele busuioc. Haya, haya. Rebabul trist imi rasuna in urechi. Jarbwa istorisea povestea Umaymei. Vantul, ce asculta i el, purta povestea pana la urechile femeilor. Jarbwa vorbi despre trasaturile minunate ale Umaymei. Era virtuoasa ipura, gata de sacrificiu i frumoasa, .generoasa i curajoasa. Cand am privit fe~eleaspre ale femeilor din cortul slab luminat, mi-am dat seama d Umayma pe care 0 laudau barbatii exista doar in mintea lor. M-a fermecat, i-a acoperit fata cu viilul, Pur i sfant este numele Umaymei. Delicatii i cu forme frumoase, potrivit de inaltii, Chiar din basme coboritii, dad frumuse~ea ar putea Transforma 0 copila a pamantului intr-o faptura de basm. Palmele imi dnjeau dupa roata de tors, insa mama lui Harb, matuaT amam, era cu ochii pe mine. Ma supravegheasetoad

seara, stand taeuti i tragand din pipa de care nu se despa1ea nieiodati. Am simrit cum oehii ei miei i stralueitori m-au urmat atunci d.nd am ieit din eort. Am seos nite smoeuri de lana, roata i d.teva fire din eufaml mamei, apoi am traversat pe furi eurtea. Am dat peste Harb, care caura boabe de eafea, sa prepare inca 0 fiertura. Ma apuca de ineheietura i opti in intuneric: - Mi-e dor de oehii atia capmi. Numa noastra 0 sa fie vinerea viitoare. Pregatete-te, mireasa mea! Am dat din cap, mi-am smuls mana din a lui i m-am intors in cort ea sa stau eu femeile din trib, care tot se Eiudau pe sine, in vreme ee barbarii visau la U mayma. In noaptea aeeea n-am avut voie sa tore niei maear un fir. Hajjeh Hulala i matua Tamam insistara ca era semn rau ea mireasa sa toarca in noaptea logodnei. In noaptea aeeea n-am avut voie sa tore niei macar un fir.

Povestaul

A-

nnumele lui Allah eel Milos ~iMilostiv, a~aspuse Domnul: "Cu adevarat, Noi I-am facut pe om din lut tare, provenit din namol moale, iar pe jinn I-am facut ~imai inainte, din focul fierbinte." Ah, marerii mei sdpani, rostiri 0 rugaciune pentru profetul nostru Mohamed ~ipentru companionii lui cei drepri. Aceasta este a treia noapte a Ramadanului, luna milosteniei ~ia binecuvandrilor. Lepadari-va de pacate, ciiri-va ~iintoarceti-va la Allah, care ne-a plamadit din pamant, apoi dintr-o pidtura de samanta, apoi dintr-un cheag, apoi dintr-un cocolo~de piele, cu forma ~itara forma. Maymoon, dulcea mea maimutid, unde ramasesem cu povestea? Mai tii minte? Mintea-mi devine asemenea unui centru otoman de inspeqii. Tot mai multi oameni pot intra cu u~urinta, insa 0 parasesc greu. Anii in~elatori se perinda prin fata mea, iar tot ce pot face eu este sa istorisesc pove~ti. Construiesc regate magice ~idau viata moqilor. Slava Lui, Celui ce va invia oasele dupa

ce ele vor fi putrezit. Vai! impadriile Lui dainuie, iar a mea sc pierde in marea uitarii. Vaaaai, vaaaai, yaaabaaaa. Stiipanul meu, imamul din moschee, mi-a poruneit sa ma diese i s-o uit. Am spus, pe Allah, sa ma caiese nu am de gand. Mereu am s-o iubesc. Stiipanii mei, iertari-ma, Regina Tristerii domnete asupra trupului meu muritor. Tinutul blestemat al tribului Qasim nu-ri lasa decit amarkiune: arid, palid ibolnavieios. ealalta lumina din marea lntunerieului este umbra Mahai. Mama Mahai, Maliha, a invarat-o sa manuiasca toporul, sa gateasca eel mai bun mamaf isa reasa. Sufletul unui jinn aprig ee a scapat din adaneurile marii trebuie sa 0 fi posedat. and avea doar zeee ani a reuit sa are singura pamantul catalui ei, sa gateasca i sa hdneasca douazeei de barbari din crib i sa toarca fire penuu mama ei. Maliha nu era muritoare, ea noi. Frumuserea ei 0 depaea pe eea a profetului nostru Iosif, iar inrelepeiunea ei era eunoseuta preeum inlelepeiunea stapanului nostru Luqman. Luminile easei ei atrageau musafirii - dliitori -, care se repezeau preeum moliile spre moarte. Ea reuea, eu ajutorul flicei, sa hraneasca toate fiinrele din easa, de pe camp i din cer, ehiar ipiisarileealatoare ialbinele. E yorba de douazeei de camile, 0 livada de portocali, gaini, vaei, eai, oasperi iun stup de albine. Pasarile ferieirii pluteau deasupra capetelor lor. eu oehii mei, ee au sa fie maneati de furniei eurand, am
I Manstlf, fe! de mancare originar din Arabia, ulterior adoptat ca prepar<1tna~ionalin Iordania. Consra in carne de oaie gatita intr-o fiertud din iaurt uscat fermentat, se servete cu orcr-, lipie i ornat cu migdale (n. tt.).

vazut cum Iinitea i armonia domneau asupra acelui tinut. o gradina dzura din cer i ~ezara acolo. Mi-am imbratiat magarita, mi-am aezat capul pe grumazul ei i am plans pentru tineretea mea irosira pe raramuri reci i indepartate, ce mi cunoscusera dldura soarelui beduin. Magarita mea Aziza are ochii albatri. Uitati-va la ochii ei mari in timp ce ei privesc cerul, tronullui Allah. Albastru azuriu, precum culoarea Pamantului-Mama dnd e privit din al do ilea cer. Mohamed, in timp ce zbura pe calul inaripat al-Buraq, a vazut pamantul; a vazut 0 minge albastra pIutind in intuneric i a dzut in prosternare. Laudat fie Cel ce a creat noaptea i ziua, soarele, luna i pamantul, fiecare pIutind pe orbita Iui. Albatri sunt ochii Azizei. Blestemat fie diavolul! Cand ma vazu tergandu-mi Iacrimile fierbinti de gelozie, privi cu ochii-i mari, albatri spre casa eicului Nimer i, dintr-odara, i-a lovit deochiul. Ochi mari i albatri, 0 barbie ascutita i 0 casa distl"usa. 0 casa distrusa, ochi mari i albatri i 0 barbie ascutira. Tot ce fusese bun devenise acum malefic. Caut izbavire la Domnul, de raul pizmaului cand pizmuiete. Fratii mei, la putina vreme dupa aceea Maliha muri, eicul Nimer se prabui, iar Maha se transforma intr-o femeie-demono Oamenii spun d Maliha invatase vcajitoria de Ia Harut i Marut, ingerii blestemati i srapanii magiei negre. T orcea i rostea vcaji cat erau noptile de Iungi. Despre Harut i Marut s-a spus pe nedrept ci ar avea Iegatura cu regele Solomon, care era un credincios adevarat. Ei invata omenirea vcajitoriile ce Ie-au fost aratate la Babilon. Ei nu tiu, insa cu siguranta caul este pretul pentru care ii vand sufletele. Da. Chiar i Raai, paznicul satului i unul dintre cei mai buni barbati ai lui, s-a jurat ci le-a auzit pe Maliha i pe Maha optindu-i una alteia: - Sangele barbatilor. .. carnea pcazii ... rinichii vulturului ... tremur in sangele lui.

Bunul om ii stransese in brare puca i incepuse sa-l invoce pe Allah. A simrit 0 slabiciune in picioare cand le-a auzit. Trebuie sa fi vorbit despre el. Stia d nu-l placeau pentru d sratea cu ochii pe ele i nu Ie lasa sa culeaga ierburi otravitoare. Raai ii pierdu fertilitatea chiar acolo, pe loc. Teama, srapanii mei, lovetetrupul barbarilor i-ilasa sterpi, tara nici 0 samanra vie in ei. Dei paznicii sunt curajoi, ei nu paescferm pe pamant, ca sa nu cake pe vreo nenorocire taratoare. Veghea neincetara pe intuneric Ie face ochii sa se tot mareasd, pana ce ajung ca ai bufnirelor. Ei mor inainte de vreme, pentru d nu pot vedea bine la lumina zilei. Dupa moarte, caura intunericul etern. Arabii nu au minrit atunci cand au spus: "Cel ce vegheaza asupra credincioilor lui Allah moare mai devreme, impovarat." Laudat fie Allah, Stapanul Zilei J udedrii. Un ripat ascurit spinted linitea lasara asupra satului, trezind fiecare suflet i fiecare spirit. Aziza lovi din copite, iar Maymoon scanci. Se spune d Maha strigase "Mama, unde pleci? De ce ma lai singura aici?" Latratul puternic parea din alra lume, tacea parul maciud i transforma genunchii in muchi de copac. Mi-am luat maimura in brare i am inceput sa citesc versete din Coran deasupra capului sau, ca sa-l calmez i sa se opreasd din tremurat. Strigatul Mahai fusese la fel de puternic ca ripatulingerului nesupus lblis, cand fusese alungat pe pamant. Fie ca Allah sa ne ofere iertarea Lui. Am vazut apoi 0 procesiune ce se indrepta spre sanctuarul lui Abu Aubayydah. Tori barbarii, toate femeile, tori copiii i bebeluii participara la inmormantare. Azrael, neinduratorulinger al moqii, bantuia deasupra rinutului blestemat al tribului Qasim, cu ochii-i insangerari i manti a neagra ca smoala. Pastorira Nasra strigase cat putuse de tare: - Ramas-bun gaturilor voastre. lara, Azrael.

Cand au depus sicriul deschis al Malihai In curtea altarului, am apucat sa-i zaresc fala. Avea ochii larg deschii, cu care m-a lintuit, acuzatoare. Trebuie sa fi fost atinsa de un demon, judednd dupa muchii contorsionali ai felei ei. E periculos sa te joci cu jinnul soldat al sdpanului nostru Solomon. Shammar, jinnul cel malefic, i-a Infipt degetele In ochii ei, iar ea muri pe loco0 silued fantomatica, Infaurad Intr-o pelerina neagra, sdtea langa sicriu, ca 0 sperietoare de ciori. Allah, apara-mi gatul de mainile patate ale lui Azrael. - Maha, fiica ei, murmura 0 baba i disparu in Intunenc. Doi ochi imeni, oribili, ilindu-se dintr-un craniu micur i rotund. Am Ingaimat: - Izbavire caut la Domnul zorilor de raul beznei dnd se lasa. Oamenii din trib aratau ponosiri i speriali. Se Ingramadeau In jurul sicriului ise aplecau spre pamant, rugandu-se. Mi-am amintit atunci ca eram strain In rinutullor i ca studiasem Coranul In tinerele, dar nu ma rugasem niciodara lui Allah. Am Incercat sa-i imit pe musulmani dnd se Indoiau de spate i se plecau. Cei din tribul Qasim aveau un fel ciudat de a se ruga im-am straduit din greu sa-mi sdpanesc rasul. Mai Inrai li 'indreapra spatele i-iaazapalmele deschise In spatele urechilor, apoi liImpreuna brusc mainile deasupra pantecelui; optesc ceva 0 vreme, pe urma 'indoaie genunchii, se apleaca ise arunca la pamant, in prosternare. La finalul acestui ritual epuizant - pe care 11 reped de mai multe ori -, lil1ltorc capetele Inrai spre umarul drept, apoi spre cel stang, rostind: "Pacea i binecuvantarile lui Allah fie cu voi." Ei chiar cred - dupa cum am descoperit mai rarziu - ca Ingerul Faptelor Bune sd pe umarullor drept i ca Ingerul Faptelor Rele sri pe cel srang, Inregistrandu-le de zor pacatele ivirtulile. La sfaqitullnmormantarii strigara In cor:

- Oh, Allah, prefa-mi teama de mormant In dragoste! Ajuta-ma sa eunose eeea ee am uitat! Amin! Saml a oftat uurat atunei eand Maliha a murit, Insa odrasla ei eutreiera uli~ele,promirand imai mult rau idistrugere. Maha, onora~ii mei stapani, eu ajutorul pastorirei Nasra, planui sa-l omoare pe sarmanul ei FrateDaffash pentru a moteni ea pamantul. Daffash este un canar zvelt, inteligent, plin de idei i dornie sa-i modernizeze samllnapoiat. Mergea la ora, vorbea eu Inva~ariienglezi i erea Impreuna eu inginerii aeestora planuri pentru dezvoltarea vaii. Tinea busolele cilatorilor, hranea caii inginerilor iIe povestea aeestora ee spun oamenii despre ei, Ie tradueea ee era seris pe pietre, din araba eoloeviala In eea literara. Calatorii i inginerii vorbeau araba literara iputeau eiti perfect Coranul, Insa nimeni din Arabia nu vorbea limba Caqii Sfinte. Aadar, Daffash Ii aseulta silabisind euvintele - el nu tia niei sa scrie, nici sa eiteasca -, compunea din silabele lor fraze, apoi Ie reeita eursiv eu aecentullui beduin. Spre exemplu, "Jos cu Declara~ia Balfour", In urma complieamlui proees de tradueere qasimica, devenea "Cineva de sus trebuie sa cada". Sunetele sunt foarte similare. Ha, ha, ha. He, he, he. Blestemat fie diavolul. Daffash fu recompensat cu generozitate de aceti calatori straini. Iar acum noi ne yom reeompensa ureehile cu un cantee. Bateri, bate~i, bateri toba. Eu sunt povestaul. T raista mi-e plina eu dedara~ii. Eu sunt depanatorul-torcatorul. Tot tore i tore balfournarii. Doamnelor i domnilor, Balfour, mi-a spus prietenul meu englez, era un lord care traia Intr-un rinut Indepartat numit

Britania. Lordul englez, dupa ce vana vulpi cu haita lui de ogari zile intregi, era tot plictisit. Avea chef sa joace un joc numit "Teritorii". Dupa spusele englezului, lordul Balfour dadu bucata de teritoriu ce se intindea in vestul riului 10rdan unui trib ce n-avea 0 Clezare lui. Un teritoriu fara oaa meni pentru nite oameni fara teritoriu, se gindi el. El dadu parnantul pe care starn acum unui trib saudit, apoi se scutura de praful plictiselii. Cete de soldari englezi ifamiliile lor au invadat valea. Rose, fiica efului tribului de englezi, a participat la nunta qasimitii. Insa inainte de a vorbi despre nunta, trebuie sa va povestesc despre cei doi vulturi, despre cele doua pasari de prada. Daffash dormea cand Maha i N asra au navalit in camera, au smuls puca de pe perete, au incarcat-o i-au indreptat-o spre el. In noaptea de dinainte, ele stiituseca pe marginea canalului, planuind sa-l ucida. Au cazut de acord sa-limpute, apoi sa-i ingroape trupulin curte. Cel mai bun moment pentru indeplinirea planului lor era spre seara, cand soarele avea sa inceapa sa coboare spre munri, iar noaptea se apropia. T ataI lui mergea de obicei la moschee, pentru a se pregati de rugaciunea de la apus. Casa avea sa fie goala, iar barbatullipsit de aparare. Insa Allah este mereu treaz i are sa-i apere mereu pe credincioiineajutorari. Cand am vazut-o pe Maha in moschee arata malefica, bantuitii i capabila sa ucida un om, iar a doua zi sa ia parte la inmormantarea lui. Amandoua I-au scuipat in fara i au spus: - 0 sa-ri aruncam starvul vulturilor Infometari! Allah sa Innegreasca ferele acelor femei. Nu au minte i nici credinra in Allah. Chiar in momentulin care ele au navaIit In casa, eiculNimer s-a Intors pe neateptate, pentru ca uitase sa-ipuna sandalele. Lovi mana Mahai, In care rinea puca, i incepu s-o mustre. Raai i-a auzit certandu-se

amarnic. Nasra se repezi afara i 0 apuca grabid spre munrii Innegurari, cat mai departe de casa plina de vraji. Maha urla precum un ghul1 flamand, caruia Ii fusese luad prada chiar In ultima dipa. Dei sunt un strain pe meleagurile lor, am reuit sa Ie aflu vetile ruinoase. Laudat fie Domnul, caci tori yom muri curand.

Maha

ele cinci dmile pe care Harb i le-a dat tatalui meu ca parte din dota ontadiiau in lumina rasiritului. Silueta subtiratid a tatei i dmilele uriae pareau ireale in dimineata aceea. Cerul cobora asupra capetelor noastre, adudndu-i stralucirea voalata. M-am spalat pe fata i i-am dat tatei 0 cead de lapte. Degetele-i subtiri erau din ce in ce mai uscate i mai innegrite. Imi era mila de batran, pentru d era tot mai neputincios, in vreme ce eu deveneam tot mai puternid. Inainte imi era frid de el, dar dupa moartea mamei ochii lui i-au pierdut inverunarea. - Buna dimineata, tata. Bea, cu fericire i sanatate. - Are sa-mi fie dor de mainile astea dnd vei pleca. - Harb e calaret, iar to ate dmpiile i deerturile sunt casa lui. - Ce vrei sa spui? - Cand va fi plecat, am sa vin sa te vad. - Locul tau e tlnga barbat. - Dar tu eti tatal meu mult iubit.

- Fiica mea, Daffash s-a dus la or<1a-~iaduca prietenii. s - Allah sa ne ajute. Cum pot fi mireasa ~iIn acel<1i timp sa-i servesc oaspetii? Mama murise cu ochii deschi~i pe podeaua sanctuarului Iui Abu Aubayydah. Singurul lucru pe care do rise sa-l fac era sa termin de tesut covorul. Va ramane neterminat, mama. Jarbwa ~iRaai venid sa taie oile. - Salurari biitbatilor, am rostit, ascunzindu-mi fata cu va1ul. - Un de sunt oile? ma-ntrebaJarbwa, ascutindu-~i pumnalele. I-am condus In curtea din spate ~i Ie-am aratat cele cinci oi care a~teptau 1ini~titesa fie casapite. Barbatii trantid oi1ecu spatele la pamant, Ie legad picioarele din spate ~istrigara: - In numele Iui Allah! M-am ~ters pe frunte cu maneca. aile se zbateau ~i 10veau din copite fad Incetare. Le despicara gatlejurile. Trupurile se zvarcoleau In vreme ce-~i trimiteau sufletele spre Creator. Cima~a alba a lui Raai era patara, iar de pe pumnale se scurgea sangele. Cand oile au Incetat sa-~i mi~te capetele In spasme, barbatii Ie-au legat de ni~te carlige In spatele casei, apoi au Inceput sa Ie jupoaie cu pumnalele. Soarele apunea. a briza racoroasa Imi atinse fata, ascunsa sub val. Animalele nu simt durerea daca sunt jupuite dupa ce au fost tiliate. - Hei, femeilor, animalele raiate sunt acum ale voastre! strigara paznicul ~ipastorul. Cu ajutorul Nasrei ~i al Hamdei, am izburit sa trag Ie~urileIn curtea din fata ~i sa Ie tai In bucati. Am pus carnea In vase mari ~i am aprins focul sub ele. Fiicele Hamdei plecara pe camp, sa mai adune vreascuri pentru focul de sub

cele doua vase mari cu orez. Hamda supraveghea orezul, aa ca m-am hotarat sa ma apuc de coptul painii. Halimeh canta in vreme ce amesteca in vasele cu carne de oaie. Vocea-i era trista: Hei, tu, ce te sprijini pe sabie, Sabia ta m-a ranit. rntre creaturi i oameni, Iubirea ta onoarea mi-a rapit. Am varsat un saculet de mna intr-un lighean, am adaugat apa i am framantat aluatul pana ce am simtit ca degetele ma dor de parca le-a fi descarnat pana la os. Cand m-a vazut, T amam, a plescait din buze i a spus: - 0 mireasa coace. Vine sf3.ritullumii. Am zambit i am aprins focul sub tava pentru copt. Mi-am plimbat cate un pumn de aluat dintr-o mana in alta, pana ce a devenit subtire precum earfelenegustorului tigan. A fi vrut ca tiganul sa treaca in dupa-amiaza aceea prin sat, sa cumpar nite esenta de iasomie i 0 earfa transparenta din brocart pentru fata. Mi s-a parut ca am vazut printre flacarile de sub tava mainile mamei, vanturand aluatul. Sudoarea se amesteca acum cu lacrimile. Cand ma atingea odinioara bland pe cosite, imi disparea durerea adusa de palmele lui Daffash. - La ce te atepti? E baiat. Allah I-a pus cu 0 treapra mai sus. T rebuie sa acceptarn horararea lui Allah, imi spunea ea. Prin fumul albastrui am vazut un Land Rover apropiindu-se de campul nostru. S-a oprit in stratul de ridichi ide henna. Cuprinsa de manie, m-am repezit spre maina cu pumnii indetati. In maina era Daffash, cu doua femei vopsite i un barbat imbracat in haine imaculate.

- Muta~i-va m<lina! strigat Ia ei. Vai, henna i ridiam chile mele! Cel de la volan zambi i porni motoru!' N u am putut vedea cat rau facusera, din cauza norului de praf pe care 11 ridicase. Blestemat fie Daffash i prietenii Iui de Ia ora! Ma arad cu degetul i spuse: - Sora mea, scorpie de mireasa. Femeile izbucnira in ras irostira, in diaiectullor or~ean: - Imposibil! Pe fe~elestrainelor se citea surpriza, dispre~ul. Mizeria, sangele i Iacrimile trebuie sa Ie fi parut respingatoare. Erau femei, ca i mine, dar adt de diferite! Una dintre ele puna 0 rochie stramd, ruinos de scurd. Aranjandu-mi rochia, am pIecat ochii. Fiecare particica din trupul femeii era dezvaluid de materialul sub~ire. Porqigaretul din care pufaia semana cu pipa lunga a lui T amam, dar pipa matuii era facud din lemn gros de maslin, in timp ce porqigaretul femeii era sub~ire, dintr-o piatra neagra scanteietoare, cu margini aurite. N u in~elegeamde ce-itunsesera cosi~elei-i legasera panglici cu pene in jurul capetelor aproape chele. Una era bruned, iar cealalta blonda, straina de meleagul nostru. Buze roii, par deschis la culoare isprancene sub~iri cat un fir. tmi venea sa incalzesc nite apa i sa Ie spal vopselurile de pe fa~a.Le-afi putut da nite rochii lungi, negre, qasimite iearfepentru cap. Ce ruine! Pe dmplele carunte ale tadlui meu, femeilor astora nu Ie era ruine sa-i arate trupurile barba~ilor care Ie priveau. Daffash ii rasuci mustata subtire intre degetul mare i aratator, ii intinse bra~elei odad cu ele i pelerina-i Iarga, lspuse: - Bine ai venit, paa. Bine ati venit, oaspe~iinotri. Face~iparte din familia noastra, iar ~inutul nostru va fi verde sub paii votri.

M-am intors grabidin casa, pentru a 0 pregati de oaspeti. Am carat saltelele i Ie-am pus unele langa altele peste covoarele groase. Cand au intrat in casa s-au oprit in fata tabloului lui Sittna Badryya. - Hmmm, murmurau. Le-am explicat, cu respiratia taiad, ca Sittna Badryya era o faimoasa frumusete beduina. - Ciudat, zise barbatul caruia Daffash ii spusese paa, nu are tenulintunecat. Timiditatea m-a oprit sa-i spun ca nu taate femeile beduine aveau tenul intunecat, ca "intunecatul" are nuante nenumarate. Mi-am mucat buzele i am adus doua prosoape, ca oraencele sa-iacopere picioarele goale, desfacute generos privirilor. Blonda se juca cu prosopul ei, apoi 11 impaturi ii-l aezain jurul gatului. Mi-am sdpanit chicotitul. - Hei, fatal Adu cafeaua, latra Daffash la mine, aruncindu-mi una dintre privirile lui amenintataare, i adauga: E ziua nuntii tale. Hai sa n-o stricam. Dupa ce am ieit din casa am inceput sa rid de femeile de la ora, care nu aveau nici un strop de ruine. Am dat peste Hamda i i-am spus povestea cu prosopul. - Aasunt obinuite, sora. Pe Allah, barbatii se plictisesc de ele foane repede. Ele Ie arad totul, dar noi ne ascundem camorile. Cand Flayyeh se culca cu mine se simte ca i cum ar fi cucerit oraele Andaluziei, imi spuse Hamda. Oraencele n-au pic de ruine sau de sfiiciune. Ma batu uor pe umar i-mi mai zise: - Am sa fac nite cafea pentru musafiri. Tu mai bine mergi i fa baie. - Casa e ocupad. - Atunci in magazie. - Ii duci tu cafeaua lui Daffash?

Hamda dadu din mana, poruneindu-mi sa plee. Am umplut butoiul eu apa, am pus cateva frunze de lamai ~i I-am lasat sa fiarba pe foe. Mirosul frunze10r de lamai Imi aminti de anotimpurile abundenrei. Nasra ma ajura sa due butoiul in magazie. Caii ~i dmile1e noastre pa~teau langa Marea Moarra. Allah sa-i dea lui Jarbwa viara lunga! Am pus doi saei eu fan in spate1eu~iiinehise ~iam ineeput sa ma dezbrae de haine1emurdare. TaIpile-mi erau aspre ~iuseate, unghiile de la pieioare ~imaini erau imbacsite eu noroi ~imizerie, iar pie1ea0 aveam aproape neagra. Nu eram ea femeile eu pielea moale, vopsite, eare srateau eu pieioarele desfaeute pe salteaua noastra. Insa Harb ma iubea. Oamenii spuneau d am oehii migdalari, ea ai mamei. Mi-am freeat bine pie1eaeu 0 lufa ~isapun Kanan, din ora~ul Nablus. Parfumul de ulei de masline ~ieimbru inunda Indperea pe jumatate intuneeara. Caine1eNashmi latra. Cum 0 sa ma pot despaqi de e1?Cum o sa pot dormi langa un barbat strain? Tata are sa fie neajutorat fara mine. Allah sa-l pedepseasd pe Daffash pentru fapte1elui ru~inoase. Am strigat-o pe Hamda: - Te rog, adu-mi haine1e mamei. Sunt in eufarul de lemn. Tremuram cand Hamda mi-a aruneat haine1e,prin ferestruiea de sus, de sub tavan. Am atins ve~minte1eea ~ieum a fi rinut-o de mana pe mama. Am mirosit pantalonii roii, straIueitori, juponul roz, roehia lunga, din eatifea brodara eu marge1eaurii. Fire subriri aurii strabateau vaIul negru, asemenea unor laerimi sclipitoare. Silueta scaparatoare a mamei striibatu magazia, lasand inurma-i marge1e stralueitoare. Am ineeput sa plang iar. Mama era singura persoana eare m-ar fi putut indruma, eare m-ar fi putut ajuta i lua de mana. Un de era ea? Ce ar

trebui sa fac atunci cand brarullui Harb se va intinde catre mine? Daca a fi mers la Marea Moarta in noaptea aceea nu m-ar mai fi cerut de sorie. Mama avea dreptate. Oare ne-am putea petrece noaptea nunrii langa Marea Moarta, sub steIde singuratice i sub luna plina de dor?