Sunteți pe pagina 1din 13

1. Obiectul de studiu al doctrinelor economice. Doctrinele economice de baza si reprezentantii lor.

Disciplina DE are ca obiect de studiu analiza curentelor economice in calitate de teorii care au fost sustinute, promovate si reflectate in cadrul unui sau altui tip de politica economica. In perioadele zespective aceste teorii au orientat dezvoltarea economica la nivelul unei intreprinderi, ramuri, economii nationale sau la nivelul sistemului ec. International. Principiile de baza ale studierii DE: - obiectivitatea cunoasterii stiintifice - originii , continutului, evolutiei si al functiilor sociale a TE Doctrinele economice au aparut mai tirziu ca gindirea economica. Studierea DE are ca scop cunoasterea legaturilor dintre continutul teoretic si esenta practica a politicilor ec. Promovate de catre state in diferite perioade ale dezvoltarii societatii. DE de baza: - Mercantelista (Jean Bodin, Antoine dMonchrestien, Jean Baptiste Colbert, Thomas Mun, Whiliam Petty, Antonio Sena) - Fiziocrata (Fr. Quesnay) - Liberalismul economic clasic (Adam Smith, D. Ricardo, J.B.Say, John Stuart Mill ) - Nationalismului economic (Fredrich List) - Socialista (Karl Marx, Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon) - Marginalismului (K.Menger, Bohm-Bawerk, L.Wallras si A.Marshall) - Keynesismul (John Maynard Kaynes) - Neoliberalism (W. Eucken, L. Erkard, M.Friedman si F.von Hayek) 2. Doctrina elitei in operele lui Platon si Aristotel. Doctrina justitiei sociale a Sf. Toma DAquino. Platon Dintre cele mai importante lucrri ale sale amintim: Politica, Republica, Statul si legile. Pentru Platon, viaa social trebuie supus regulilor justiiei, acestea avind o valoare absolut. Preocupat de ideea creari unui stat ideal, Platon preciza implicarea acestuia in procesul de repartitie si consum. Totodata, el s-a preocupat de diviziunea muncii, rolul si importanta sa economica, de schimb si rolul banilor. Era impotriva imbogatirii si acumularii exagerate de avere. Platon este adeptul unui comunism aristocratic si idealist compus din 3 clase: I filozofii cl superioara; II razboinicii; III producatorii agricultorii. Aristotel Gandirea economic a lui Aristotel a fost sintetizat in operele: Politica Politica atenian. Este primul ginditor care a incercat sa faca din economie o forma a cunoasterii stiintifice, o disciplina de sine statatoare. Pentru el economia este "arta de a obtine bogatii sub forma" bunurilor materiale. Considera ca fiind normal imprirea societii in dou clase sociale: - oamenii liberi; - sclavii. Aristotel sesizeaz i cele dou forme ale valorii unui bun: - valoarea de intrebuinare, dat de proprietile intrinseci ale bunului; -valoarea de schimb, dat de proprietatea bunului de a satisface o nevoie indirect, prin intermediul bunului cu care se schimb. Chsematistica constituie un element deosebit de economie aceasta reprezentind arta de a obtine bogatia sub forma baneasca ea intemeindu-se pe schimb. Toma dAquino El si-a expus conceptiile teologice, politice si economice in asa numitele sume, reunite in Suma teologica. d'Aquino considera ca averea nu contine nimic reprobabil in ea, iar fiecare om trebuie sa dispuna de bogatie potrivit cu situatia pe care o ocupa n societate, cu ierarhia acesteia. El intareste caracterul divin al proprietatii, iar stratificarea societatii in clase, grupuri si stari are la baza impartirea muncii in munca fizica, considerate bruta, inferioara si munca intelectuala superioara, nobila.

T.d'Aquino s-a preocupat de teoria "Pretul just" si teoria nominala a banilor. Pretul marfurilor este just daca este determinat de cheltuielile facute pentru producerea marfii, cit si in functie de situatia sociala a producatorului. Pretul just trebuie sa asigure producatorului atit recuperarea cheltuielilor efectuate cit si o existenta corespunzatoare rangului producatorului. De aceea una si aceeasi marfa trebuie vinduta la piata cu preturi diferite in raport cu situatia celui care o vinde. Toma dAquino a fost preocupat i de analiza rentei funciare. El consider renta funciar ca fiind absolut necesar pentru ca posesorii de pmint s fie lipsii de grija traiului zilnic. T dAquino a avut o atitudine de tolerare fa de comer i profitul comercial. 3. Mercantelismul ca teorie si politica economica. Particularitatile nationale ale mercantelismului. Termenul de mercantilism ii are originea in limba francez, adjectivul mercantile se identific cu noiunea de negustoresc. Mercantelismul s-a format in asa-numita perioada a acumularii primitive a capitalului, considerata preistoria modului de productie capitalist. Curentul de gindire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII i a dominat viaa economic, sub aspect teoretico-practic, pin la mijlocul sec. al-XVIII-lea. El a aprut i s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb in cadrul creia, capitalul comercial a jucat cu rol esenial. Se considera c doctrina economic mercantilist se intemeiaz pe trei idei caracteristice: 1.forma ideal sau esenial a bogiei sunt banii, respectiv metalele preioase din care erau confecionai acetia, preocupndu-se de acumularea unei cantiti cit mai mari de aur i argint; 2. scopul oricrei activiti lucrative, inclusiv al comerului, il reprezint profitul care apare in procesul circulaiei mrfurilor ca rezultat al diferenei dintre preul de vinzare i cumprare al bunurilor. 3. cea mai profitabil sfer de activitate era, dup prerea lor, comerul exterior pentru c asigura aducerea in graniele rii a metalelor preioase i realizarea celor mai ridicate profituri. In dezvoltarea lui istoric, mercantilismul a parcurs doua etape: mercant timpuriu ( In centu atentiei a fost ideea nasterii banilor de catre bani. Se caracterizeaza prin preocuparea realizarii unui excedent al monedei fata de iesiri) ; mercantilismul dezvoltat (Bogatia si puterea ec. Nu este sinonima cu cantitatea de bani existenta in tara. Stocul mare al banilor poate avea efecte pozitive asupra ec. Prin inlesnirea creditelor, accelerarea afacerii si dezvoltarea producerii). Mercantilismul industrialist, fondat n Frana de Jean Bodin, Montchretien i Colbert, a avut drept obiectiv esenial, achiziia de metale preioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industrial, pe baza reglementrilor i interdiciilor statului. Dezvoltarea industrial este privit in cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor politici protecioniste riguroase. Mercantilismul comercialist a fost practicat indeosebi in Marea Britanie. Grija a fost aceea de a asigura pe termen lung un sold activ al balantei globale, calea era aceea a unui export masiv de produse fabricate si importand minimul necesar consumului national. Mercantilist spaniol/ bulionist Afluxul masiv de metale pretioase a creat si intretinut iluzia ca acestea reprez suprema forma a bogatiei.Interzicerea exportului de aur si argint, supraevaluarea monezilor straine,fixarea de taxe vamale la importuri de marfuriAbundenta de moneda sub forma de aur, mai ales pt Spania , a creat iluza bogatiei deoarece crezanduse bogata ,ea a inceput sa produca din ce in ce mai putin. Reducerea productiei a antrenat cresterea preturilor ;preturile ridicate au atras produsele straine ;plata lor a insemnat iesirea de numerar ;prohibirea importurilor s-a lovit de insuficienta ofertei interne . Aportul : In general, mercantilistii s-au axat pe oferta, cu scopul de a exporta surplusul de produse si pentru a procura valuta necesara . Ei au urmarit o abordare macroeconomica a fenomenelor si proceselor, insa niciodata nu au reusit sa realizeze o prezentare sintetica asupra economiei si a functionarii acesteia. Nu au reusit sa separe aspectele economice de cele politice, adeseori acestea suprapunandu-se, economia capatand, de cele mai multe ori, forma actiunii politice. Totusi, putem considera mercantilismul ca un pas important in dezvoltarea economico-sociala a epocii. El a fost o prima incercare de descifrare a scopului miscarii capitalului, de analiza a circulatiei marfurilor si

a economiei de schimb, pregatind in buna masura terenul pentru afirmarea fiziocratismului si ulterior, a doctrinei liberalismului clasic. 1. Au imbogatit stiinta economica formulind teoria cantitativa a banilor, conceptul de balanta comerciala, notiunea de ppolitica protectionista. 2. Au grabit transformarea economiei naturale in economie de schimb 3. Au contribuit la formarea pietelor nationale, la adincirea diviziunii sociale a muncii, la sustinerea progresului tehnic si economic. 4. Au declarat ca imbogatirea este o fapta laudabila , ca dorinta de a acumula bani este un stimulator pt AE. Limite: 1. Au supraapreciat rolul circulatiei marfurilor in raport cu sfera de productie, care era neglijata complet. 2. Au identificat in mod eronat banii cu capitalul 3. Se inregistreaza o scadere a nivelului de trai si o adincire a diferentei dintre cei bogati si cei saraci.Incurajarea exportului a dus la cresterea preturilor. 4. Conceptiile de baza ale fiziocratilor. Tabloul economic a lui Fr. Quesnay. Programul de actiune: 1. Organizarea agriculturii farnceze pe baza de capitalisti cu predominare a marelor firme 2. Promovarea unei politici de preturi inalte la produsele agricole 3. Scutirea completa a firmelor de plata impozitelor 4. Liberalizarea comertului exterior Conceptiile de baza: 1. Teoria produsului net izvorul avutiei trebuie cautat numai in agr. unde se obtine un surplus de bunuri materiale, produs net. 2. Teoria despre capital- (1 data) Quesnay a divizat capitalul in agricultura in : - avansurile initiale - avansurile anuale 3. Teoria ordinii naturale a fiziocrailor se bazeaz pe 3 forme de proprietate - personala (dreptul omului de a predispune si insusi) - mobiliara (dreptul omului de a dispune de rezultatele muncii sale) - funciara (care tre sa asigure proprietarului funciar venitul net) Ei au apreciat c agricultura este singura ramur productiv i singura capabil s produc venit net; au fondat un regim bazat pe libertate i proprietate; au analizat activitatea economic precum un flux continuu de venituri, trecnd de la o clas a populaiei la alta i au considerat c pot reprezenta aceste diverse fluxuri printr-un tablou sintetic. Tabloul economic a lui Fr. Quesnay Quesnay vede o asemanare in circ singelui si AE, rolul inimii revenindui agriculturii. Iar singele economiei este produsul net, care se misca bub forma de zig-zag. In tablou gasim expuse toate componentele sistemului ec. Fiziocratic : produsul net, capitalul (avansurile), clasele sociale(productiva, proprietarilor, sterila) Ca rezultat al circulatiei marfurilor si a banilor de la o clasa la alta la sfirsitul anului se stabileste situatia de la inceputul anului respectiv. Anul urmator procesul de productie poate sa reinceapa in aceleasi proportii. Aportul fiziocratilor: 1. Au fondat prima scoala economica in adevaratul sens al cuvintului si au elaborat o teorie obiectiva si stiintifica. Au reorientat cercetarile economice din domeniul circulatiei marfurilor in cel al productiei, indicind directia in care trebuie cautat adevaratul izvor al avutiei unei tari. 2. Au analizat fenomenele economice in miscare elaborind si un prim model al circulatiei economice

3. E inconsistenta teza precum ca industria si comertul ar fi domenii de activitate sterile, in care nu sar crea nici un fel de produs net 4. Nu e justa afirmatia despre caracterul perpetuu si universal al legilor economice, ceea ce ar insemna ignorarea istoriei si evolutiei 5. nu au dreptate cind trateaza comertul exterior prin prisma teoriei lui aristotel privind steriliatatea schimbului ceea ce ii face sa afirme ca balanta comerciala favorabila nu inseamna altceva decit faptul ca o tara exporta mai mult decit importa, fapt ce duce la saracirea ei 5. Caracteristica generala a doctrinei liberalismului economic classic. Succesele doctrinei liberalismului economic clasic 1. Clasicii au elaborat un sistem desavirsit de teorie economica, avind ca baza principiile individualismului, noninterventionismului si ordinii naturale 2. Au mutat obiectul de studiu al TE in sfera productiva in care, in opinia lor are loc procesul de sporire a avutiei natiunilor 3. Politica economica ocupa un loc de cea m mica importanta, transformind ec. Politica intro stiinta ce studiaza legile obiective ale dezv economice 4. A dezvoltat teoria valoare munca, glorificind munca, rolul careia in sporirea avutiei natiunilor e considerat decisiv 5. A imbogatit stiinta despre economie cu un sir de concepte noi: teoriile profitului, rentei, salariului, preturilor, factorilor de productie, echilibrului economic general, schimburilor ec. Internationale 6. A fondat teoria economiei de piata intemeiata pe libera concurenta, pe jocul liber al preturilor si automatismul proceselor economice 7. A favorizat o dezvoltare economica fara precedent , stimulind cresterea substantiala a volumului productiei, a calitatii marfurilor create, a nivelului de trai etc. Eecurile doctrinei liberalismului economic clasic 1. In centrul DLC sa pomenit nu omul ci piata. Scopul oricarei activitati este obtinerea profitului, intreprinzatorului fiindui indiferent ce sa produca. Productia sa pomenit orientata nu spre consumator, ci spre cel care are bani 2. A exaltat ideea libertatilor economice, ceea ce sa soldat cu o diferentiere nemaipomenita de avere 3. Unele teorii sau dovedit a fi gresita : imposibilitatea crizelor economice, a utilizarii complete a bratelor de munca , a echilibrului economic ce se stabileste in mod automat 4. Teoria valorii bazate pe munca considera in mod gresit drept substanta a pretului numai munca ignorind contributia altor factori : capitalul, natura, cererea si oferta, utilitatea, gusturile, raritatea etc. 5. Legea debuseelor ce presupune existenta unui echilibru automat intre cerere si oferta si, deci, imposibilitatea crizelor economice a valabila doar pt economia de troc 6. Sistemul economic al lui A.Smith si ideile economice optimiste ale lui J.B.Say Avuia naiunilor, cercetare asupra naturii i cauzelor ei. Adam Smith Lucrarea lui principal a aprut n anul 1776. Elaboratul tiinific a lui Adam Smith trateaz probl de economie politic; probl de politic economic; probl de istorie economic; probl de istoria gndirii economice; probl de finane; Preocuprile principale ale lui Adam Smith au fost: 1. Determinarea bogiei naiunilor i a cilor de cretere a ei ;

2. Repartizarea bogiei ntre membrii societii; 3. Descoperirea legilor economice obiective. Teza fundamentala a lui Smith este libertatea economica, cu conditia ca exista concurenta. Aceasta este singurul mecanism care asigura realizarea interesului personal si cel general, mentine ordinea naturala, justifica progresul social. Armonizarea interesului personal cu cel social este asigurata de o mina invizibila prin intermediul concurentei.astfel are loc reglarea preturilor. Principiile care inspir ntreaga oper sunt 1. Diviziunea muncii; 2. Organizarea spontan a vieii economice sub aciunea interesului personal; 3. Politica liberal. Adam Smith realizeaz o structur de clas clar, a societii din timpul su: muncitori, capitaliti i proprietari funciari. Potrivit structurii de clas, A. Smith apreciaz c valoarea mrfurilor se compune din salariu, profit i rent, adic el confund valoarea mrfurilor cu veniturile diferitelor clase sociale. Curs complet de economiei politic; Jean-Baptiste Say (Atrage atentia asupra problemelor productiei schimbului , repartitiei si consumului. Este cunoscut prin legea debuseelor, conform careia produsele se schimba contra produselor, deci nici o criza de supraproductie nu poate fi completa, caci toate produsele isi gasesc cumparatorii sai. Aceasta presupune ca in mod permanent cererea globala este egala cu oferta globala. El introdce in teoria economica conceptul de intreprinzator ca principal agent al productiei. Elaboreaza teoria celor 3 factori de productie: natura(renta); munca (salariu); capitalul (profit)) 7. Ideile economice ale liberalilor pesimisti D. Ricardo si T. Malthus. Despre principiile economiei politice i ale impunerii; David Ricardo (Metoda de cercetare utilizata este abstractizarea. El este economist pesimist. Conceptiile lui constituie largirea si dezvoltarea ideilor fiziocratilor, precum si ale lui Adam Smith. Principalele componente ale gindirii lui sunt : 1. teoria valoare munca 2. teoria rentei funciare; 3. teoria repartitiei; 4. toria costurilor comparative; 5. teoria cantitativa a banilor. El a criticat dogma lui smith (care excludea din valoarea marfii capitalul constant , pe motiv ca si el, se compune din venituri- salar, profit, renta) si a relansat teoria reproductiei cspitslului social, a asezat la baza diviziunii si schimbului internationalcosturile comparative si nu absolute) Eseu asupra principiului populaiei Principiile economiei politice; Thomas Maltus (Folosind exemplul SUA abordeaza ideea ca populatia creste mai repede intr-o proportie geometrica decit producerea bunurilor si serv care evolueaza in proportie artimetica. Saracia e rezultatul suprapopulatiei. Propaga razboaie, cataclisme, foame, boli infectioase. In a 2-a lucarare abordeaza o serie de probleme a liberalismului, a rentei funciare, motiveaza crizele de supraproductie prin subconsum) 8. Continutul si importanta doctrinei protectionismului economic a lui Fr. List. DNE este un sistem de idei si teorii economice indreptate impotriva Liberalismului ec. Clasic. Protectionismul este conceptia si sistemul de idei in care comertul si industria unei natiuni sunt aparate de concurenta straina prin masuri de ordin vamal si nevamal adoptate de stat. Fredrich List Sistemul national de economie politica in care elementul central este natiunea. Astfel are loc schimbarea accentului de cercetare de la individ la natiune, de la ec. politica la politica economica.

Scopurile cercetarilor: 1. corelarea ec. si politicii statului german 2. lansarea dezvoltarii pe cale capitalista a ec. 3. progresul ec. rapid si atingerea nivelului celor mai dezvoltate tari ale timpului Continutul principal al DNE este teria fortelor productive ale natiunii si a protectionismului. Prin forte productive el intelege statul si institutiile sale. Forta principala productiva este industria. Puterea unei natiuni nu este avutia pe care o are la un moment dat, dar este forta productiva corespunzatoare capabila sa creeze avutie in proportii cit mai mari. List defineste ca principal obiectiv al politicii economice cresterea puterii productive a statului prin folosirea protectionismului vamal. Protectionismul lui List are caracter temporar si este folosit doar in anumite circumstante cu scop educativ. Instrument al politicii protect. Este considerat tariful vamal care trebuie aplicat doar la prod. Industriale in perioada de trecere de la faza agrara la agrar-manufacturiera. List a apreciat gresit ca doar anumite state sunt capabile sa atinga un nivel superior de industrializare. 9. Caracteristica generala a doctrinei economice socialiste. Ideile economice ale lui Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon. Esenta: condamnarea proprietatii private si inlocuirea ei cu cea colectiva Socialismul chema la inlocuirea liberii initiative private prin actiunea colectivului sau a statului. Ch. H de Saint-Simon :Industria noul crestinism Socialismul productivist, deoarece autorul lui considera ca viitoarea societate se va intemeia pe marea industrie, care va fi strins unita cu stiinta si se va dezvolta in mod planificat. Repartitia bunurilor create se va face dupa munca. Statul va disparea. Propune limitarea dreptului la proprietate si anularea dreptului de mostenire. Ch. Fourier : milita pt inlocuirea capitalismului cu o noua societate formata din asociatii de producatori si intemeiata pe principiile justitiei sociale. El critica proprietatea privata mare, care, potrivit opiniei lui se afla la temelia inegalitatilor sociale, a anarhiei si a crizelor ec. Se pronunta pt proprietatea sociala. Celula de baza: falanga. Piere Joseph Proudon: parintele anarhismului. Memoriu asupra proprietatii - Proprietatea este un furt, cauza tuturor nedreptatilor. Considerind ce proprietatea este de origine naturala si deci trebuie sa ramina comuna - Proprietatea este libertate devine factor al dezvoltarii societatii numai atunci cind proprietarul utilizeaza personal mijloacele ce-i apartin.Daca el foloseste munca namita, se transforma in exploatator. Propune creditul gratuit fara dobinda, o forma de organizare politica descentralizata, intemeiata pe solidaritate reciproca si asistenta mutuala a producatorilor. 10. Ideile principale ale doctrinei marxiste. Socialismul marxist = teorie politic bazat pe concepia materialist a istoriei i caracterizat prin luarea drept obiectiv a punerii n comun a mijloacelor de producie i de schimb, ca i prin repartiia echitabil a bunurilor. Ea lupt pentru emanciparea muncitorilor i ranilor, pentru o lume fr clase sociale i fr oprimare. Pentru Marx, care a stabilit i definit esena micrii socialiste, socialismul implic, n final, eliminarea pieei, a capitalului, a muncii ca marf i chiar a banilor. Conceptia marxista nu este cea a ordinii naturale, ci cea a ordinii sociale. Karl Marx Capitalul. Marx a analizat evolutia societatii capitaliste pt a indica directia necesara miscarii ei si scopul acesteia: socialismul. Conceptia sa despre productie, capital, factorii de productie a preluato de la Ricardo. La temelia DM se afla 3 concepte fundamentale : valoare, plusvaloarea, acumularea capitalului. Teoriei valorii marx i-a adus niste imbunatatiri. Valoarea-munca este un raport social intre participantii la producerea si comercializarea marfurilor. Marx a facut divizarea mai clara intre valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb.

Marx a introdus in ec. politica conceptul de plus-valoare, adica valoarea ce este creata in timpul supramunca folosind munca salariatilor. Exploatarea capitalista consta in faptul ca proprietarul mijloacelor de productie insuseste diferenta dintre valoarea muncii si valoarea fortei de munca, iar salariul nu constituie decit pretul fortei de munca, si nu echivalentul muncii prestate de muncitor. El a analizzat 3 categorii de venituri (forme ale plusvalorii): salariul, profitul, renta. Acumularea capitaluui porneste de la dorinta capitalistului de a obtine profit, care-l impinge sa imparta plusvaloarea in 2 : o parte o consuma, alta o acumuleaza.transformarea plusvalorii in capital este numita acumulatea capitalului. MERITE: Desi doctrina socialista se bazeaza pe diverse teorii contradictorii,adeseori gresite, ea a lasaturme adinciin istoria gindirii economice, imbogatind-o cu idei noi, si dind un impuls deosebit dezvoltarii de m departe a stiintei economice 1. Socialismul premarxist, (utopic si mic burghez) a pus in centrul societatii propuse de ei ideea infaptuirii echitatii si dreptatii sociale 2. Marx a oferit stiintei economice o mare paradigma, care a servit drept sursa de inspiratie pt aparitia unor noi teorii economice. Desi multe dintre previziunile lui nu pot fi verificate nici pina in prezent, meritul sau de cugetator, de inovator este incontestabil. A fost primul care a acordat o importanta majora analizei sociale, dovedind influenta efectelor schimbarilor sociale si tehnologice asupra economiei 3. Marx a demonstrat ca legile economice poarta un caracter istoric, intrucit societatile se schimba, conditionind astfel si o transformare a modului lor de functionare 4. Marx are meritul de a fi analizat la cel mai inalt nivel teoretic posibil problema saracimii. Dupa el nimeni din economistii seriosi nu a mai putut ocoli aceasta problema. A introdus in circuitul stiintific fenomenul exploatarii economice, atit in cadrul tarii,cit si intre tari. RATACIRI: 1. Facind exces de materialism si obiectivism, Marx a subapreciat rolul factorului subiectiv in evolutia fenomenelor economice, nu a tinut cont de caracterul limitat al resurselor economice , a subapreciat capacitatea proprietatii private de a se adapta la noile conditii . 2. In niciuna din tarile dezvoltate nu a invins revolutia socialista si proletariatul nu a venit la putere . Iar acolo unde au avut loc asemenea revolutii, clasa muncitoare nu constituia mai mult de 2-3% din nr. Populatiei 3. Contrar afirmatiei lui marx , in agricul nu sa manifestat legea concentrarii productiei , micile gospodarii taranesti dovedindusi pina azi viabilitatea 4. Nu s-a adeverit nici asa numita legea generala a acumularii capitaliste in conformitate cu care odata cu dezvoltarea capitalismului situatia clasei muncitoare se inrautateste 5.S-a dovedit a fi inconsistenta afirmatia cu privire la disparitia productiei si circulatiei de marfuri odata cu trecerea la socialism 11. Caracteristica generala a doctrinei neoclasice si principalele scoli marginaliste. In 1870 au aparut 3 mari scoli: austriaca, elvetiana si de la Cambridge care au fondat doctrina neoclasica. Fondatorii sunt Jevons, A.Marshall, Leon Walras si Karl Menger.Ei au descoperit paralel si in acelasi timp asa-numitul fenomen al utilitatii marginale denumit principiul diminuarii utilitatii marginale.Savantii dati afirma ca valoarea depinde de combinarea dintre raritate si utilitate. Ea este determinata de utilitatea marginala adica de utilitatea unitatii cel mai putin utile care face obiectul unei cereri. La temelia DN se afla citeva directii noi de cercetare: 1. a utilitatii marginale 2. a echilibrului ec. general si partial 3. a comportamentului subiectiv al agentilor economici Factorii care au conditionat aparitia DN:

1. trecerea de la o ec bazata pe libera concurenta la cea dominata de oligopoluri si monopoluri. 2. oferta de bunuri materiale incepe sa depaseasca cererea, comercializarea marfurilor devenind mai importanta decit producerea lor. 3. se accentueaza lupata de concurenta intre agentii economici in ceea ce priveste accesul lor la materie prima si energie 4. se accentueaza conflictul dintre muncitori si capitalisti fapt care ameninta insasi existenta societatii burgheze Scoala austriaca: K. Menger, E. Bohm-Bawerk Scoala de la Lausanne: Leon Walras Scoala de la Cambridge: A.Marshall Meritele: 1. Au imbogatit stiinta cu un sir de termeni noi cum ar fi : teoria valoare-utilitate, echilibrului general si ech. Partial 2. Au largit sfera preocuparilor stiintifice prin studierea proceselor de circulatie si de consum a marfurilor prin analiza proceselor ec. de pe pozitiile consumatorului 3. Au studiat mecanismul functionarii pietii in stare pura, fapt ce lea permis sa descopere un sir de legitati si tendinte de prima importanta, valabile pt orice ec. de piata 4. Au pus accentul pe studierea cererii si ofertei. Au subliniat importanta studierii raritatii bunurilor economice 12. Contributiile teoretice ale lui K.Menger si Bohm-Bawerk. Ei s-au preocupat de elaborarea teoriei valorii bazate pe utilitatea finala. Ei considera ca preturile marfurilor de consum sunt determinate numai de aprecierile subiective exprimate de diferiti indivizi luati separat cu privire la utilitatea finala a ultimii unitati dintr-o marfa oarecare. Ei considera cau UT finala depinde de 2 factori: 1. intensitatea nevoii individului 2. raritatea bunului respectiv Dupa Menger valoarea bunului respectiv rezulta din raportul dintre cantitatea nevoilor individului si nu e aferenta marfurilor insasi. Schimbarile in raportul dintre nevoi contribuie la aparitia si disparitia valorii marfurilor. Valoarea poate aparea si in afara schimbului ca un raport intre individ izolat si diverse bunuri capabile sa satisfaca trebuintele sale. Dupa Bohm-Bowerk pt formarea valorii e nevoie ca utilitatea sa fie unita cu cantitatea.Raritatea in viziunea lui e o marime relativa si apare numai in concordanta cu gradul de necesitate de a poseda un lucru sau altul. Repectiv cu cit e mai mare intensitatea nevoii cu atit va fi mai mare valoarea bunului si UT finala a lui. In esenta reprezentanii scolii austriece sustin ca utilitatea finala scade pe masura sporirii rezervelor si ca valoarea unui bun e determinata de cea mai mica UT pe care o poseda ultima unitate sau cea mai putin importanta nevoie. Contributia: A explicat valoarea cu ajutorul UT finale si a analizat ev economice printro viziune psihologica. 13. Contributiile teoretice ale lui L.Wallras si A.Marshall. L. Walras elaboreaza teoria echilibrului general. In viziunea lui in anumite conditii trebuie sa se stabileasca un anumit echilibru intre: 1. pretul produsului 2. factorii de producere 3. cantitatile de produse In viziunea lui echilibru se realizeaza in cadrul presupunerii ca ec. e perfect concurentiala si rata profitului este 0. Dupa el sunt 3 categorii de piete: 1. a produselor 2. serviciilor productive

3. capitalurilor Cei care fac legatura intre aceste piete sunt antreprenorii. Ei cumpara serviciile productive si capitalurile si vind produsele suportind riscul afacerilor. El a reprezentat AE drept rezultatul jocului celor 3 piete. Echilibrul ec. necesita egalizare posibila prin micsorarea preturilor, a ofertei si a cererii pe cele 3 tipuri de piete. In viziunea lui Walras starea de echilibru este una ideala si nu reala. Nu se poate intimpla niciodata ca pretul de vinzare a produselor sa fie egal cu cel al serviciilor productive. Alfred Marshall Principalele probleme cercetate: 1. formarea preturilor 2. distribuirea veniturilor 3. elaborarea teoriei echilibrului ec. partial In viziunea lui utilitatea si costul produselor joaca acelasi rol in determinarea valorii. El incearca sa arate ca preturile sunt variabile in functie de situatia pietelor si de relatiile stabilite intre mai multe piete. A aratat ca costul de productie e compus din cheltuieli proportionale si fixe. Orice antreprenor ia decizii de majorare a nivelului productiei sale pina cind preturile de vinzare asteptate de el piermit macar acoperirea cheltuielilor fixe.legile formarii pretului trebuiau sa asigure anumite rente (venituri): 1.surplusul consumatorului 2.surplusul producatorului In teoria distributiei Marshal distinge 4 venituri: 1.renta pt pamint 2.salariul pt munca 3.dobinda pt capital 4.profitul pt antreprenoriat Prin metoda sa Marshal a cercetat echilibrele partiale. El isi punea problema cum firmele pot sa produca exzact atit cit sa asigure echilibrul cererii si ofertei. Conceptia lui cu privire la echilibrul economic a orientat teoria economica catre studiul fenomenelor ec-ce concrete care econometrie. 14. Trasaturile comune si deosebirile dintre doctrinele clasica si neoclasica. Trasaturi comune: 1. Recunaosterea existentei unei ordini naturale careia ii este supusa viata economica 2. Forma cea mai reusita de organizare a AE este economia de piata bazata pe proprietatea privata 3. acceptarea principiului miinii invizibile credinta in automatismul functionarii economiei de piata 4. neadmiterea amestecului statului in economie 5. considerarea profitului drept motor al dezvoltarii 6. calificarea concurentei ca factor al progresului. Deosebiri: 1. Clasicii afirma ca AE este reglementata de legi obiective si universale , marginalistii au mutat cercetarile teoretice din domeniul obiectiv in cel subiectiv. In timp ce clasicii pornesc de la productie, neoclasicii pornesc de la consum la alte faze ale AE studiind in primul rind procesele de circulatie a marfurilor 2. Invinuind clasicii ca ar fi ideologizat stinta economica marginalisti si-au pus scopul de a crea o stiinta adevarata, pura separata de economia sociala. Ei renunta la termenul de economie politica in favoarea celui de economics in centrul caruia se afla omul cu inclinatiile, gusturile si preferintile sale 3. Clasicii analizeaz procesele i fenomenele n termeni de clas, marginalitii studiaz activitile agenilor economici, considernd c societatea este compus nu din clase diferite dar din productori i consumatori.

4. In baza sistemului ec. Clasic sta teoria valoare-munca. In baza teoriei marginaliste sta teoria subiectiva a utilitatii marginale (valoare-utilitate) . Ei considera ca valoarea bunului nu are substanta obiectiva(munca) dar se afla in dependenta de aprecierile subiective ale individului(consumatorului) 5. Marginalistii introduc in circcuitul stiintific un sir de termeni noi. In loc de notiunea marfa utilizeaza termenul bun. Bunurile le impart in economice si libere 6. Clasicii determina pretul prin cantitatea de munca necesara producerii marfurilor. Neoclasicii- prin utilitatea finala/marginala a bunului respectiv. In viziunea lor utilitatea bunurilor economice scade pe masura satisfecerii nevoilor. Neoclasicii introduc in circuitul stiintific urmatoarele notiunii: utilitate individuala, marginala, postmarginala, salariul marginal, productivitate marginala 15. Institutionalismul: esenta si etapele dezvoltarii. (Th. Veblen, Fr. Perroux, J.K.Galbraith). A aparut la sf. Sec XIX-lea in SUA. Critici ai monopolului. Trasaturii definitorii: 1. atitudine critica fata de un sir de aspecte negative ale capitalismului. 2. calificarea institutiilor drept forta motrice a dezvoltarii social-economice 3. justificarea amestecului statului in economie cu scopul evitarii crizelor, somajului si obtinerii veniturilor nelegitime 4. efectuarea unei analize preponderent macroeconomice 5. promovarea ideii primatului socialului in raport cu economicul. 6. ideea prioritatii socialului asupra economicului Etape: 1. 1900-1940 Institutionalism negativist sau protestatar (critica capitalismului si a liberalismului economic) Th.Veblen, W.Mitchell 2. 1945- 1960 Schimbarea accentului de la critica capitalismului la perferctionarea lui. J.M.Clark, A. A.Berie 3. 1960-1970Largirea ariei geografice si a caracterului investigatiilor. J.Galbraith Scoala americana: Veblen Teoria clasei inactive Sustine ca intreprinzatorul nu este motivat doar de profitul maxim ci si de un sir de instincte (paternitatii, curiozitatii, bunastarii materiale). Respinge notiunea de legi economice eterne. In viziunea lui clasa fara ocupatii este una din principalele institutii daunatoare societatii capitaliste. Teoria suveranitatii consumatorului consumatorul nu e suveran in alegerea sa, ci este supus anumitor presiuni, care-l impun in cazul alegerii marfurilor si serviciilor, un comportament nerational. Scoala sociologica franceza: Fr. Peroux Teoria economiei dominante (Considera ca fenomenul dominatiei este una din principalele trasaturi caracteristice ec. contemporane. El defineste dominatia ca o influenta disimetrica si ireversibila pe care o firma o exercita altor unitati mai putin puternice. Aceste relatii se stabilesc in urma unei aprigi lupte de concurenta.) Neoinstitutionalismul: J.K.Galbraith Noul stat industrial Stiinta economica si interesul public Respinge teza neoclasica cu privire la rolul determinant al pietii in viata ec. si fundamentarea teoriei despre rolul decisiv al marilor intreprinderi si al statului in programarea evolutiei economice. El considera ca statul trebuie sa-si asume functia de planificare a economiei. Tehnostructura-o noua institutie cheie (Grup format din cei mai influenti manageri, care poseda cunostintele si experienta necesara si conduc in realitate intreprinderile). Concluzii: (doctrina eterodoxa) 1. Respingind conceptia de homos economicus au demonstrat influenta mereu crescinda asupra dezvoltarii economice a diferitor institutii: statul, sindicatele, religia, tehnostructura 2. Promoveaza ideea prioritatii socialului asupra economicului, optind pt o ec. mai umanista, mai echilibrata, cu mai putine conflicte sociale 16. Caracteristica generala a doctrinei Keynesiste. Modelul keynisist.

Keynisismul a aparut la inceputul sec xx si ca premise a aparitiei a avut urmatoarele conditii: 1. Piata nu este complet libera predomina concurenta imperfecta apar monopolurile -.in productie predomina intreprinderi mari proprietate mare si mijlocie.se nimiceste institutul proprietatii mici private. In asemenea situatii legile economice promovate de clasici se neoclasici nu actioneaza liber. 2. pe masura cresterii gradului de complexitate a vietii economice statul devine nu un factor econ. Efectiv necesar cu urmatoarele functii: a) organizator al vietii economice b) subiect active si direct in economie(statul devine un neofactor de productie) 3. relatiile econ. Nu se stabilesc la intimplare. Economia capata un caracter mixt. Pe de o parte exista un sector privat cu proprietate mica mijlocie mare. Pe de alta aprte exista un sector de stat astfel si politica economica trebuie sa aiba un character mixt. 4. inceputul sec xx este caracterizat prin mari disfunctii economice(somaj, inflatie, crize etc.) 5. criza economica mondiala 1929-1933 care a demonstrate ca doctrina liberala este depasita istoric si incapabila sa ofere solutii pt ieisrea din ea. In asemenea situatii in perioada interbelica se pun bazele unei noi si importante doctrine: doctrina dirijismului economic Fondatorul DDE john Maynard kaynes professor de economic politica Cambridge Lucrarea de baza: teoria generala a dobinzii miinei de munca si a banilor Problema principala care l-a preocupat pe Kaynes mai ales in lucrareasa de baza a fost somajul. El isi propune ca scop de a descoperi ce anume determinavolumul ocuparii fortei de munca. In cercetarile sale ajunge la concluzia ca volumul ocuparii e determinat de punctual de intersectie dintre functia cererei si a ofertei globale. In acest punct se realizeaza starea de echilibru economic. AD-cererea globala AS-oferta globala In viziunea lui ecuatia echilibrului este: Y=C+I (C-consumul; I-investitiile) Y=C+S S=Y-C S=I In ecuatia Y=C+I cererea si oferta se echilibreaza. In situatia de echilibru se investesc toate economiile. Crizele si somajul dispar. Economia functioneaza in regim normal. In realitate relatia cererea globala-oferta globala nu este mereu in stare de echilibru. In cele mai dese cazuri economia se caracterizeaza astfel: 1)S>I economii mai mari ca investitiile, inflatie, valoarea banilor scade. 2)S<I valoarea banilor creste. Somaj. In situatii de dezechilibru statul trebuie sa intervina pt eliminarea efectelor lui. Kaynes considera ca elemental decisiv al mentinerii echilibrului este stimularea cererii efective de consum si investitii. El afirma ca procesul de realizare a ech. Economic se concentreaza in jurul la 3 legi: 1.legea inclinatiei psihologice spre consum conform careia oamenii sunt predispusi sasi sporeasca consumul odata cu cresterea venitului dar in aceeasi masura cu care a crescut venitul. In acest context Kaynes introduce inclinatia marginala spre consum. MPC=DC/DY (arata cum se modifica consumul in rezultatul modificatiei venitului cu o unitatesi inclinatia marginala spre economie. MPS=DS/DY (cum se modifica economiile cind venitul se modifica cu o unitate. Daca Venitul consumcererea globala vol. productiei Soamj

2. inclinatia spre investitii Intreprinzatorii sunt predispusi sa investeasca doar in cazul cind se intrevede perspective obtinerii unui profit care-I satisface, cind eficienta marginala a investitiilor este destul de mare. Cind ef. Marg e egala sau mai mica decit dobinda, intreprinzatorii prefera sa depuna banii la banca . 3)inclinatia spre lichiditate predispunerea oamenilor de a-si pastra economiile sub forma lichida, usor de transformat in alte bunuri Keynes sustine ca investitiile pot fi stimulate prin scaderea ratei dobinzii, adica prin ieftinirea banilor. 17. Politica economica a statului preconizata de J.M.Keynes. Keynes afirma ca dezechilibrele ec. nu pot disparea de la sine, fiind necesara interventia statului. Statul trebuie sa intervina anume atunci cind agentii ec individuali isi micsoraza investitiile, promovind o politica de cheltuieli., pt stimularea investitiilor si consumului. Stimularea investitiilor private urma sa se faca prin intermediul micsorarii ratei dobinzii. Stimularea consumului . Keynes propune promovarea unei politici de stimulare a consumuluisi de redistribuire a veniturilor. In scopul asigurarii unei repartitii mai echitabile a veniturilor, Keynes propune introducerea impozitului progresiv pe venit. El cere introducerea unui sistem eficient de asistenta sociala, de servicii publice ceea ce indirect ar contribui la sporirea veniturilor celor saraci si ar incuraja inclinatia spre consum. Keynes considera ca banii trebuie folositi ca instrument important de dirijare, de reglementare a ec. Un scop principal al politicii monetare este mentinerea ratei dobinzii la cel mai scazut nivel posibil. Reducerea acestea poate fi realizata prin sporirea de bani aflati in circulatie, ceea ce ar duce in mod inevitabil la inflatie. El mai propune si inchiderea frontierelor pentru a opri patrunderea marfurilor straine pe piata interna, ceea ce ar impune confectionarea lor si in mod inevitabil crearea locurilor de munca. Merite: 1. O noua doctrina logica, acceptata cu timpul de toti specialistii in domeniu. 2. A dovedit de ce nu este posibil automatismul sistemului economic capitalist. 3. Aceasta politica a contribuit la reducerea somajului si atenuarea crizelor economice, asigurind o dezvoltare economica fara precedent. Rataciri: 1. Propunerea de a micsora rata dobinzii in copul stimularii investitiilor private sa dovedit a fi ineficienta, caci capitalurile private prefera sa plece peste hotare. 2. Keynes nu a aratat cum poate fi mentinuta permanent ocuparea completa a miinei de lucru, care nivel al inflatiei este rau, pina la ce nivel este admisibil deficitul bugetar. 3. Keynes a acordat o atentie deosebita consumului si cererii si a subapreciat rolul productiei, cit si al ofertei 18. Neoliberalismul si deosebirile lui de liberalismul economic classic. Neoliberalii recunosc conceptul de ordine naturala, plaseaza in centrul doctrinei lor notiunea de individualism ec , acorda o deosebita atentie analizei pretului si a pietei. Principii: 1. respectarea ordinii naturale, dar nu absolutizata 2. libertatea economica si responsabilitatea intreprinzatorului 3. concurenta fara monopoluri 4. libertatea formarii preturilor 5. stabilitatea circulatiei monetare 6. interventia limitata a statului in ec. - LEC apara ideea unei libertati abstracte, si nu concrete, libertatea trebuie sa fie conrolata. 19. Teoriile lui W. Eucken si F.von Hayek. 20. Teoria si politica monetara a lui M.Friedman.

Eseurile teoriei economice pozitive Cererea de moneda Monetarismul - potrivit acestei teorii marirea cantitatii de monede in circulatie produce o crestere proportionala a nivelului general al preturilor si o scadere a valorii monedei. Inflatia este un fenomen pur monetar ce are la temelia sa o crestere anormala a cantitatii de bani in raport cu volumul productiei. Adept inflacarat al economiei de piata. Se pronunta impotriva interventiei statului in procesul de taxare a preturilor, impotriva deficitelor bugetare, impotriva acordarii subventiilor intrprinderilor particulare. Considera ca statul trebuie sa promoveze o politica economica stabila care ar permite agentilor economici sa-si ajusteze anticiparile cu ajutorul semnalelor emise de piata. Principala marime asupra careia statul poate sa-si exercite eficient amestecul este masa monetara 21. Particularitatile formarii si dezvoltarii gindirii economice romanesti. 22. Conceptul avutiei la mercantelisti, fiziocrati si liberali clasici.

Evaluare