Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ MASTERAND: GHERGHEL FELIX SPECIALIZAREA: MANAGER AGRICOL

MASTERAND: GHERGHEL FELIX

SPECIALIZAREA: MANAGER AGRICOL

2010-2011

ANUL I

Începutul asigurărilor agricole în România

Scurt istoric Forme de asigurări agricole au existat şi înaintea instaurării regimului comunist. Acestea erau concentrate mai mult în Transilvania, urmând modelul occidental, orientându-se în mod special pe asigurarea animalelor. Existau mai multe societăţi care răspundeau intereselor unor comunităţi locale. De asemenea, erau instituţii care funcţionau pe bază de mutualitate, dar singura societate cu adevărat importantă era ADAS (actuala ASIROM). Agricultura era structurată în două mari sectoare: agricultura cooperatistă, care deţinea cea mai mare pondere din suprafeţe, şi agricultura de stat, care avea în administrare până în 2 milioane ha. Existau două sisteme diferite de protecţie a producătorilor agricoli. ADAS se ocupa de asigurarea CAP-urilor, percepând prime modice, dar cu condiţii de asigurare bine structurate, inspirate din Occident. Pentru întreprinderile agricole de stat nu existau asigurări. Instituţia care gestiona despăgubirile era Departamentul de Stat al Agriculturii, din subordinea Ministerului Agriculturii. Conform legislaţiei, în fiecare an se preleva o cotă din profiturile întreprinderilor agricole de stat din care se făceau despăgubirile. Sistemul nu era echitabil şi a dus la nemulţumirea mai multor IAS-uri, din mai multe motive: nu toate IAS-urile aveau profit, dar fondurile se distribuiau tuturor şi chiar a fost propusă modificarea legislaţiei. După 1989, ADAS s-a împărţit în trei: ASIROM, ASTRA şi CAROM, dar domeniul a fost oarecum trecut cu vederea. Prima societate cu adevărat specializată în acest domeniu a fost AGRAS, înfiinţată în septembrie 1992 cu capital obţinut de la patru foste IAS-uri: Huşi, Valea Călugărească, Jidvei şi Smârdan. Un avantaj a fost acela că trei dintre ele proveneau din domeniul viticol. După aceasta, compania a obţinut de la Institutul Meteorologic o estimare a riscurilor pe o perioadă de 100 de ani, pentru fiecare risc în parte, care au fost completate ulterior cu statisticile Ministerului Agriculturii privind evenimentele meteorologice şi daunele suportate pe o perioadă de 25 de ani. Primii clienţi ai asigurărilor agricole din România erau tot fostele IAS-uri, deoarece era foarte dificil de ajuns la producătorii individuali. Din păcate, şi la această oră, tot pe fondul fostelor IAS-uri, aproximativ 2 milioane ha, se încheie cea mai mare parte din asigurările agricole.

Începând cu 2002, s-a conceput un sistem care să fie foarte uşor de implementat şi de înţeles pentru producătorii individuali, care, până în 2004, a început să funcţioneze. Producătorii mai mari nu aveau încă o cultură a asigurărilor foarte dezvoltată, fapt ce a îngreunat dezvoltarea pe acest segment şi s-a ajuns la o situaţie de scădere nefondată a primelor de asigurare, cu toate că rata daunei a ajuns în prezent la peste 100%.

Sisteme de asigurări agricole disponibile în
Sisteme de
asigurări
agricole
disponibile în
100%. Sisteme de asigurări agricole disponibile în Source: EU Joint Research Centre Asigurările agricole

Source: EU Joint Research Centre

Asigurările agricole joacă un rol semnificativ în stimularea investiţiilor în agricultură şi în stabilizarea veniturilor producătorilor agricoli. Astfel, reintroducerea subvenţiilor pentru primele de asigurări agricole poate constitui calea unei dezvoltări durabile atât a clasei de asigurări agricole, cât şi a agriculturii din România, într-un context economic nefavorabil, în care acest domeniu ar putea contribui la "salvarea" creşterii economice. Se impune, aşadar, necesitatea demarării unei platforme regionale de discuţii privitoare la utilizarea sistemelor de asigurări ca un instrument de dezvoltare a sectorului

agricol şi la aplicarea unui program complex de transfer al riscurilor financiare pentru sectorul agricol. Având în vedere că modernizarea agriculturii nu poate avea loc în absenţa unui sistem complex şi eficient de asigurări agricole, politicile de dezvoltare a acestui segment in Romania trebuie să împărtăşească viziunea reformei agricole a UE. Aceasta se bazează pe comutarea punctului central al reformei de la managementul de piața la managementul de risc, posibila, însă, doar cu creșterea rolului companiilor private de asigurări. În ceea ce privește direcțiile de dezvoltare sănătoasă a acestei piețe, acestea presupun mai mult decât asigurarea culturilor şi animalelor împotriva riscurilor catastrofale cu grad ridicat de producere. Ele pot fi extinse la asigurarea întregului patrimoniu al fermierilor, la acoperirea răspunderii acestora fata de terțe persoane sau a afacerilor acestora. Piața asigurărilor agricole s-ar putea dezvolta, așadar, pe baza schimbării de mentalitate a fermierilor şi alinierea cat mai rapida a agriculturii la standardele europene şi nu neapărat în urma riscurilor catastrofale în creștere. Astfel, trebuie identificate modalitățile de promovare a asigurărilor agricole în rândul producătorilor şi exploatatorilor agricoli. Cel mai important pas în acest sens este sprijinul financiar acordat de stat producătorilor agricoli în achiziționarea produselor de asigurare disponibile pe piața, dat fiind faptul ca acestea sunt, nu de puține ori, destul de greu accesibile ca preț pentru agricultori. De fapt, succesul creșterii rapide a segmentului de asigurări agricole rezida în coerenta legislativa în sectorul agricol şi în capacitatea societăţilor de profil de a oferi produse de asigurare de calitate. Legat de acest aspect, intenția Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de a modifica Legea nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, astfel încât, pentru culturile asigurate, statul nu mai suporte întreaga sumă pentru suprafețele calamitate, a generat opinii divergente din partea asiguratorilor, autorităţilor şi agricultorilor. Opinia MADR este că legea trebuie modificată astfel încât răspunderea să fie împărţită între asiguratori, producătorii agricoli şi, în ultimă instanță, aceasta să revină statului. Asiguratorii considera însă că această măsură este prematură pentru România şi consideră că pentru impulsionarea clasei de asigurări destinate agricultorilor sunt necesare atât reintroducerea subvențiilor de cel puțin 50% la primele de asigurări agricole, eliminate începând cu luna august a anului 2007, cât şi lărgirea listei culturilor şi animalelor care beneficiază de această facilitate. Totodată, specialiștii din piață consideră că un pas important în modernizarea sistemului asigurărilor agricole ar fi înființarea, la inițiativa MADR, în colaborare cu

companiile a unei societăţi de asigurare mutuale, care să fie promovată de Minister în rândul producătorilor agricoli şi al altor părți implicate. De altfel, centrul de interes al celei de a V-a Ediții a ICAR - The International CAtastrophic Risks Forum este constituit chiar de asigurările agricole şi legislația în domeniu, pornind de la necesitatea modernizării sectorului agricol din Romania.

Conceptul de asigurare. Esenta şi functiile asigurarii

Conceptul - asigurarea este un acord de voință (contract) între două părţi:

- asiguratorul şi asiguratul prin care asiguratorul oferă asiguratului protecție pentru riscurile pe care şi le-a asumat obligându-se acopere asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurată) în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plăţii de către asigurat a unei sume de bani numită prima de asigurare sau premium. Protecția riscului constituie astfel o marfă specifică, de fapt un serviciu, care se vinde şi se cumpără ca orice altă marfă pe o piață specifică care este piața mondială sau internațională a asigurărilor. Ca modalităţi de acoperire a riscurilor, în practica internațională există următoarele forme organizatorice:

a. autoasigurarea

b. coasigurarea

c. reasigurarea

d. retrocedarea (retrocesiunea)

a. Autoasigurarea nu are la bază un contract pentru că asiguratorul este şi asigurat

şi se bazează pe crearea de către acesta a unui fond special prin vărsarea unor sume de bani, fond ce se va utiliza numai în caz de pierderi datorate unor evenimente. Aceasta forma este practicata numai de societăţi cu putere financiara foarte mare şi cu o unalitate foarte scăzută.

b. Coasigurarea reprezintă o formă de dispersie a riscului şi de acoperire a lui de

către mai mulți asiguratori practicându-se mai ales în cazul bunurilor de valori mari prin pierderea cărora ar deveni dificilă sau imposibilă despăgubirea de către un singur asigurator. Ca urmare, asiguratul va încheia mai multe contracte separate cu mai mulți asiguratori, fiecare din aceștia preluând o anumită parte din totalul sumelor asigurate, deci a riscului. În cazul producerii daunei, asiguratul va prelua de la fiecare asigurator partea corespunzătoare

din despăgubirea totală. Această formă de asigurare este specifică anumitor piețe internaționale, cea mai importantă dintre ele fiind piața Londrei pe care funcționează deja piața Lloyd.

c. Reasigurarea reprezintă o formă de protecție a asiguratorilor faţă de pierderile

datorate despăgubirilor pe care ar trebui le plătească asiguraților lor ca urmare a contractelor de asigurare încheiate. Această formă a apărut datorită nevoii de dispersie a riscurilor, deci a pagubelor şi totodată din existenţa unor bunuri de valori foarte mari pe care societățile de asigurări nu le pot susține numai pe contul lor (rafinării, flote comerciale,

sateliți artificiali). Reasiguratorul încheie un contract de asigurare cu asiguratorul primar devenit astfel reasigurat. Reasiguratul cedează o parte din risc şi din prima de asigurare prin plata primei de reasigurare.

d. Retrocedarea reprezintă un contract încheiat între reasigurator şi o societate de

asigurări-reasigurări prin care reasiguratorul, în calitate de retrocedant cedează o parte din risc şi din prima de reasigurare celeilalte companii numită retrocesionar, urmând ca în cazul producerii riscului, retrocesionarul contribuie la acoperirea daunei conform condiţiilor contractuale. Esența şi funcțiile asigurării. Asigurarea directă - esențial în existenţa şi individualizarea acestei categorii economice care este asigurarea sunt următoarele trei elemente:

- existenţa riscului;

- existenţa comunităţii de risc;

- formarea fondului de asigurări din primele plătite de asigurați şi utilizarea acestuia după principiile mutualității.

Funcţiile asigurării:

1. Compensarea pagubelor pricinuite de calamitati ale naturii şi de accidente şi plata unor

sume asigurate atunci cind în activitatea asiguratilor intervin anumite evenimente.

2. Prevenirea pagubelor care se exercita pe doua cai principale:

-finantarea unor activitati de prevenire a calamitatilor şi a accidentelor;

-stabilirea unor conditii de asigurare care oblige pe asigurat la o conduita preventiva permanenta.

3. Functia financiara, avand în vedere decalajul de timp între momentul încarii primelor şi

momentul platii despagubirilor, societatea de asigurari centralizeaza temporar sume foarte

importante pe care le plaseaza apoi pe piata capitalului, scopul obtinerii unor venituri suplimentare şi al cresterii sigurantei afacerilor.

Clasificarea asigurarilor:

a. dupa modul de realizare a raporturilor juridice de reasigurare:

1. asigurari prin efectul legii (asigurarea obligatorie)

2. asigurarea contractuala (facultativa)

b. dupa domeniul asigurarii:

1. asigurarea de bunuri;

2. asigurarea de raspundere civila: are ca obiect o valoare patrimoniala egala cu despagubirea

pe care ar urma o plateasca asiguratul care a cauzat o paguba unei terte persoane;

3. asigurarea de persoane.

c. dupa obiectul asigurat:

- asigurarea de mijloace de productie fixe;

- asigurarea de mijloace circulante;

- asigurarea pentru obiecte de uz casnic;

- asigurarea pentru culturi agricole.

d. dupa riscul asigurat:

- asigurarea pentru calamitati naturale;

- asigurarea pentru boli şi accidente;

- asigurarea de raspundere civila.

e. dupa teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare:

- riscuri interne

- riscuri externe f. dupa natura raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurator:

- asigurarea directa;

- asigurarea indirecta.

Importanta asigurarii în activitatea economica

- Asigurarea contribuie la desfasurarea neîntrerupta a proceselor de productie industriala,

comert, agricultura şi celorlalte ramuri.

- Prin clasamentele pe piata capitalurilor, societatile de asigurari contribuie la dezvoltarea

creditului şi finantarea unor proiecte economice contribuind la realizarea reproductiei largite;

- Societatile de asigurari participa la finantarea de actiuni de prevenire şi combatere a unor evenimente pagubitoare, contribuind la mentinerea integritatii proprietatii;

- Stimularea comertului international si cooperarii prin acoperirea unor riscuri ;

- Stimularea comertului intern şi international prin formele sale de asigurare de persoane şi raspundere civila.

Obiectul asigurării Se pot asigura toate culturile agricole - cereale, plante tehnice, plante medicinale şi aromatice, leguminoase alimentare, plante de nutret, cartof şi legume, culturi semincere, rodul viilor, pomilor şi hameiului, arbusti fructiferi, capsuni, culturile din sere, solarii şi rasadnite, pepinierele, plantatiile de portaltoi.

Riscurile asigurate:

Asiguratorul despagubeste numai pagubele suferite prin pierderi cantitative ale recoltelor, nu şi pagubele calitative ale acestora (cu exceptia tutunului la care se despagubesc şi daunele calitative). Pagubele provocate de alte cauze, cum ar fi bolile şi daunatorii plantelor, nerarirea sau rarirea acestora, maturarea excesiva datorata întarzierii recoltatului, nerespectarea tehnologiilor de cultura şi altele asemanatoare nu se despagubesc, chiar daca sunt în legatura cu efectele factorilor de risc asigurati.

Asigurarea facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a rodului viilor şi a rodului pomilor fructiferi

Cine poate încheia asigurarea? Orice persoană juridică şi/sau fizică cu sediul/domiciliul sau reşedinţa în România. Se pot asigura atât culturile agricole, culturile de legume, rodul viilor şi al pomilor fructiferi de pe terenurile proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, cât şi cele de pe terenurile primite în folosinţă sau luate în arendă de către acestea. Ce riscuri acoperă asigurarea? Protejarea producătorilor agricoli împotriva pagubelor produse culturilor agricole ca urmare a manifestării următoarelor fenomene naturale:

ca urmare a manifestării următoarelor fenomene naturale: grindină; incendiu; furtună; ploaie torenţială -

grindină; incendiu; furtună; ploaie torenţială - efecte directe; prăbuşire/alunecare de teren cultivat; îngheţ timpuriu de toamnă; îngheţ târziu de primăvară. Pe ce perioadă se poate încheia asigurarea? Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs.

Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs. Asigurarea facultativă a animalelor Cine poate încheia
Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs. Asigurarea facultativă a animalelor Cine poate încheia
Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs. Asigurarea facultativă a animalelor Cine poate încheia
Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs. Asigurarea facultativă a animalelor Cine poate încheia
Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs. Asigurarea facultativă a animalelor Cine poate încheia
Asigurarea este valabila pentru anul agricol în curs. Asigurarea facultativă a animalelor Cine poate încheia

Asigurarea facultativă a animalelor

Cine poate încheia asigurarea? Orice persoană juridică şi/sau fizică cu sediul/domiciliul sau reşedinţa în România, care deţin bovine, ovine şi caprine, cabaline, porcine, familii de albine, păsări şi alte specii.

Ce riscuri acoperă asigurarea? Boli: chirurgicale, obstetricale şi medicale; Accidente produse de:

obstetricale şi medicale; Accidente produse de: • incendiul ca urmare a descărcărilor electrice naturale

• incendiul ca urmare a descărcărilor electrice naturale (trăsnet) şi a avariilor accidentale ale instalaţiei electrice din adăposturi;

• trăsnetul, cutremurul de pământ, furtuna, viscolul, avalanşele de zăpadă, prăbuşiri sau alunecări de teren;

• inundaţii din ploi torenţiale;

atacul animalelor sălbatice, muşcătura şerpilor, înţepătura insectelor veninoase;

• meteorizarea (umflarea) acută a animalelor din cauza furajelor, numai cu asistenţă

veterinară obligatorie astfel: pentru persoane fizice - medicul veterinar de stat de pe raza teritorială; pentru persoane juridice - medicul veterinar abilitat pentru unitatea respectivă;

• insolaţia, asfixierea, înecul, loviturile sau rănirile subite, căderile, căderea pe animale a unor corpuri (exemplu: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă, bolovani), castrarea făcută de organele veterinare. În cazul porcinelor - la cererea asiguratului - se cuprinde în asigurare şi riscul de trichineloză cu plata unui adaos de primă.

Pe ce perioadă se poate încheia asigurarea? Asigurarea este valabilă un an de zile sau perioada unui ciclu tehnologic caracteristică speciei respective (prin ciclu tehnologic se înţelege perioada de timp în care animalul ajunge la greutatea la care poate fi sacrificat. Ex: porcii în 6 luni ajung la greutatea la care pot fi sacrificaţi).

Care este suma asigurată?

Se stabileşte pentru fiecare animal în parte, şi reprezintă:

valoarea de pe piaţă a unui animal din aceeaşi specie, fără a depăşi valoarea reală a animalului respectiv; la porcine aflate în îngrăşătorii, valoarea stabilită pe baza greutăţii medii a porcinelor şi a preţului de achiziţie al cărnii în viu practicat de societăţile comerciale de industrializare a cărnii; la animalele de reproducţie indigene sau procurate din import, valoarea de procurare sau de inventar a animalelor respective;

din import, valoarea de procurare sau de inventar a animalelor respective; Cum se plătesc primele de
din import, valoarea de procurare sau de inventar a animalelor respective; Cum se plătesc primele de
din import, valoarea de procurare sau de inventar a animalelor respective; Cum se plătesc primele de
din import, valoarea de procurare sau de inventar a animalelor respective; Cum se plătesc primele de

Cum se plătesc primele de asigurare?

Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral sau eşalonat, în rate semestriale sau trimestriale.

Ce avantaje aduce încheierea acestei asigurări? Bonusuri, sub forma reducerii cotelor de primă , pe care ASIROM le acordă:

pentru efective mari de animale asigurate, în cazul persoanelor juridice;reducerii cotelor de pr imă , pe care ASIROM le acordă: pentru ani consecutivi de asigurare,

pentru ani consecutivi de asigurare, la reînnoirea contractului, când nu au existat daune în anul anterior de asigurare. Cine poate beneficia de despăgubiri? Asiguratul, persoana fizica şi /sau juridical, proprietarul animalelor asigurate. spăgubiri? Asiguratul, persoana fizica şi/sau juridical, proprietarul animalelor asigurate.

Asigurarea facultativă a pădurilor

Cine poate încheia asigurarea?

Orice persoană juridică şi/sau fizică cu sediul/domiciliul sau reşedinţa în România . Se pot asigura atât pădurile de pe terenurile proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, cât şi cele de pe terenurile primite în folosinţă sau luate în arendă de către acestea.

Ce riscuri acoperă asigurarea? Distrugere (daună totală) ori vătămare (daună parţială) a pădurilor în caz de incendiu, fulger, explozie, prăbuşire de avioane, furtună, greutatea zăpezii.

Pe ce perioadă se poate încheia asigurarea? Asigurarea poate fi încheiată oricând în cursul anului şi este valabilă pentru un an.

Care este suma asigurată? Suma la care se face asigurarea pe hectar se stabileşte potrivit cererii asiguratului, dar nu poate depăşi suma obţinută prin înmulţirea mc/ha specie lemnoasă şi preţul pe mc/specie lemnoasă.

Cum se plătesc primele de asigurare?

Primele de asigurare se plătesc anticipat şi integral sau eşalonat, în rate egale, semestrial sau trimestrial.

Cine poate beneficia de despăgubiri? Asiguratul, persoana fizica şi/sau juridical, proprietarul padurilor asigurate. Generali Asigurari este agreata de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei şi Padurilor, astfel ca, persoanele care incheie cu noi un contract de asigurare facultativa a culturilor agricole, beneficiaza de prevederile Legii nr.381/2002 privind acordarea despagubirilor in caz de calamitati naturale in agricultura, precum şi ale Hotararii de Guvern nr.74/2003 pentru stabilirea nivelului subventionarii primelor de asigurare acordate producatorilor agricoli. Noile asigurari agricole oferite de Generali Asigurari S.A. au garantia reasiguratorului FATA Assicurazioni, o companie de asigurare-reasigurare, cu sediul la Roma, membra a holdingului Generali. FATA este fondata in 1927, fiind actualmente liderul segmentului de asigurari agricole din Italia. Asigurator cu traditie şi experienta in domeniul agricol, FATA este un partener de incredere pentru acoperirea tuturor riscurilor preluate prin contractile de asigurare. Plata despagubirii producatorilor agricoli, persoane fizice sau juridice in caz de calamitati naturale se realizeaza, conform legii 381/2002, pentru culturile agricole, animale, pasari, familiile de albine şi pesti care au fost asigurate de societatile de asigurare agreate de Ministerul Agriculturii, Padurilor şi Dezvoltarii Rurale. Avand in vedere ca activitatea din agricultura se desfasoara in conditii de risc şi incertitudine ca urmare a influentei factorilor naturali, a caror evolutie nefavorabila poate provoca pagube insemnate producatorilor agricoli, asigurarea este un pas pe care fiecare producator agricol trebuie -l aiba in atentie.

In

acest

sens,

societatile

de

asigurare

indeplineasca urmatoarele criterii:

şi

supravegherea

asigurarilor

trebuie

- Avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pentru acoperirea riscurilor de catastrofa, care se acorda in urma verificarii existentei programului de reasigurare, a copiilor dupa contractele de reasigurare, a notelor de acoperire a brokerilor, precum şi a calcularii daunei maxime posibile; - Practicarea asigurarilor agricole pentru culturi agricole şi specii de animale pe o perioada de minimum 3 ani;

-Gradul de solvabilitate al societatilor fie de peste 1,5.

Informatii suplimentare

Reproducem Articolele 1 şi 2 Norma metodologică de aplicare a legii nr 381/2002 privind acordarea despagubirilor in caz de calamitati naturale în agricultură:

Art. 1. - Sunt considerate calamităţi naturale pierderile cantitative şi calitative de recolte, mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivă a fenomenelor naturale şi a bolilor, pe areale extinse.

Art. 2. - Fenomenele naturale care generează calamităţi naturale sunt cele nominalizate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, care se caracterizează şi se încadrează după cum urmează:

a) seceta excesivă complexă, persistentă în timp şi care afectează terenurile neirigate, este

fenomenul meteorologic care asociază seceta atmosferică cu seceta pedologică, determinând

perturbări în starea de vegetaţie a plantelor care duc la scăderea cantitativă şi calitativă a recoltelor şi chiar compromiterea parţială sau totală a acestora;

b) inundaţiile din revărsări de râuri sau de alte ape curgătoare, determinate de cauze naturale

şi care produc daune la culturile agricole şi la animale;

c) ruperi de baraje produse din cauze naturale şi care prin efectul lor distructiv provoacă

pagube la culturile agricole şi animale;

d) ploile abundente şi de durată care determină stresul hidric produs de excesul de umiditate

din sol, cu diferite grade de intensitate, provocând stagnarea şi dereglarea proceselor de creştere şi dezvoltare a plantelor;

e) temperaturile excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistenţă a plantelor, care conduc

la încetinirea procesului dezvoltării plantelor şi la distrugerea parţială sau totală a culturilor

agricole;

f) stratul gros de zăpadă ce produce pagube în sectorul vegetal şi animal;

g) topirea bruscă a zăpezilor, care provoacă inundaţii, revărsări de râuri, băltiri şi produce

daune la culturile agricole şi animale; h) uraganul - vânt puternic de peste 80 km/oră; i) dezastrele şi alte catastrofe naturale care se produc pe areale extinse şi aduc pagube

însemnate producătorilor agricoli; j) bolile plantelor de cultură, care în condiţii favorabile generează calamităţi naturale: la cultura de grâu - Erysiphe spp; Septoria spp; Puccinia spp; Fusarium spp; la cultura de floarea-soarelui - Sclerotinia sclerotiorum; Phomopsis-Diaporthe helianthi; la viţa de vie - Plasmopara viticola; la pomi fructiferi - Erwinia amylovora; k) bolile animalelor care generează calamităţi naturale:

- bolile din lista A a Oficiului Internaţional de Epizootii: febra aftoasă, stomatita veziculoasă, boala veziculoasă a porcului, pesta bovină, pesta micilor rumegătoare, pleuropneumonia contagioasă bovină, dermatita virală nodulară, febra văii de Rift, Bluetongue, variola ovină şi caprină, pesta africană a calului, pesta porcină africană, pesta porcină clasică, pesta aviară şi pseudopesta aviară; - bolile din lista B a Oficiului Internaţional de Epizootii, ca encefalopatia spongiformă bovină şi scrapia.