Cursul de schimb al leului

Dupa finalizarea primului si celui de-al doilea razboi mondial, Romania se afla in fata unei perioade lungi de recuperare, moneda nationala fiind foarte tare afectatata de conditiile economice din tara si din intreaga Europa. S-a incercat o resuscitare a economiei prin: nationalizarea principalelor mijloace de productie, dezvoltarea unei economii planificate, cooperativizarea agriculturii sau generalizarea relatiilor socialiste de productie in intreaga economie nationala. Relatia dintre cursul de schimb si rata inflatiei este unul din cele mai controversate subiecte economice in Romania, in momentul de fata. Adeptii mentinerii unui curs fix blameaza devalorizarea leului ca fiind cauza majora a inflatiei in tara noastra. In realitate, cifrele ofera foarte putin suport acestei asertiuni. Relatia dintre cursul de schimb valutar si rata inflatiei este biunivoca, cele dou variabile influentandu-se reciproc. Cum pana in luna mai 1993 procesul de liberalizare a preturilor a avut un caracter administrat, este greu de decelat, in perioada respectiva, o relatie de cauzalitate puternica dinspre cursul de schimb inspre inflatie. Mult mai veridica pare cealalta alternativa, a ajustarilor la care a fost obligat cursul de schimb ca urmare a modificarilor preturilor din economie, in conditiile in care rezervele valutare erau cu totul insuficiente.

Deprecierea monedei nationale poate fi considerate una dintre cele mai grave si finale faze ale inflatiei. Printre factorii care au influentat deprecierea cursului de schimb a leului putem enumera: - problemele uriase din industriile: extractive, alimentare, chimice, metalurgice; - scaderea drastica a importurilor; - lipsa combustibilului; - distrugerea fabricilor din Moldova; - criza transporturilor; - seceta care a fost considerata mai grea decat in deceniile precendente celui de-al doilea Razboi Mondial, mai ales ca situatia de acum era una precara, proviziile erau consummate de razboi; - aprovizionarea nesatisfacatoare cu alimente a muncitorilor forestieri. Enumerarile de mai sus pot fi considerate cause obicetive ale scaderii productiei industriale si agricole. Acestora li se pot adauga cause subiective, si anume marea majoritate a producatorilor din industrie si comert au folosit situatia economica ca scuza pentru a nu-si plati darile al stat, pentru a scadea pretul mainii de lucru, de a scadea salariile. Toate acestea au dus in mod implicit la agravarea inflatiei si la deprecierea constanta a monedei nationale, chiar daca statul initia masuri si programe de a remedia efectele inflatiei, toate s-au dovedit a fi inutile sau mai rau, au agravat starea inflatiei. Un alt factor foarte important care a agravat starea inflatiei, si in mod implicit si deprecierea cursului de schimb a fost mersul finantelor publice. Aici statul a descurajat detinatorii de capitaluri, care si-au pierdut increderea in puterea de decizie a statului.

Evaziunea fiscal a fost un alt factor foarte important, salariatii plateau impozite imense, in vreme ce comerciantii, industriasii sau meseriasii plateau cel mult o zecime din veniturile realizate. Totodata, industriasii si comerciantii intarziau luni intregi la plata impozitelor, realizand un castig pe seama statului, in timp ce veniturile din salarii se percepea la zi, conform disciplinei fiscal. Din aceasta cauza se resimtea si nevoia Ministerului Finantelor de a se imprumuta. In urma proastei fiscalitati si a reducerii din ce in ce mai mari a cursului de schimb a leului, bugetul statului era din ce in ce mai afectat, atat la venituri cat si la cheltuieli. Alte masuri care au contribuit ca factori importanti in deprecierea cursului de schimb a leului in acea perioada au fost masurile exceptionale, cum ar fi: bonurile de casa si de tezaur, certificatele de plata sau bonul de tezaur de compensatie. Ca si bancnotele in circulatie, banii de cont au contribuit la accelerarea deprecierii inflationiste a leului, atat prin masa lor in plina ascensiune cat si prin utilizarea lor la cele mai diferite afaceri speculative. In acest mod, institutele de credit au finantat in mod indirect ruinarea monedei nationale. Ca si consecinte ale deprecierii leului asupra inflatiei, si a inflatiei asupra economiei se pot numara: - cresterea uriasa a preturilor; - reducerea pasivului intreprinderilor; - productia si circulatia marfurilor intampina mari dificultati din cauza lipsa instabilitatii instrumentului monetar. Desi statul a incercat prin nenumarate metode sa reduca valoarea inflatiei si scaderea continua a cursului de schimb a leului, nu a reusit sa aduca prea multe succese in aceasta privinta, de cele mai multe ori a agravat chiar starea acestora

prin decizii proaste, luate doar la nivelul burgheziei, negandindu-se cat de tare afecta de fapt inflatia viata oamenilor de rand, a muncitorilor.

Dupa revolutia din 89, singurele masuri care pareau viabile si suficiente pentru a evita falimetul financiar extern au fost politica monetara si a cursului de schimb, chiar daca aceste masuri aveau efecte nefavorabile la inceput pe plan intern (scumpirea importurilor, accelerarea inflatiei sau restrictionarea creditului). Desi Romania a avut cea mai buna situatie economica in 1990, odata cu schimbarea regimului, masurile luate in 90 si 91 au condus tara catre o inflatie iminenta in 1992, inflatie care a impus inghetarea cursului de schimb a leului. Desi Banca Centrala intervenea foarte des de-a lungul anilor cu masuri pentru a stabiliza cursul de schimb a leului, acest lucru se rareste odata cu 2004, piata valutara avand un rol foarte important in stabilizarea cursului de schimb a leului. In urma acestor modificari pot fi precizate atat efecte negative (accentuarea deficitului de cont current, sporirea transferurilor curente private si a plasamentelor nerezidentilor in strainatate), cat si efecte positive (sporirea transferurilor curente private catre Romania, majorarea volumului investitiilor straine directe in Romania, cresterea volumului imprumuturilor ). In 2005 Romania isi schimba strategia, incercand sa atace de aceasta data inflatia iar in 2006 leul romanesc este declarat oficial ca fiind convertibil. Din acel moment Romania a fost nevoita sa-si deschida granitele pentru capitalurile internationale prin liberalizarea contului de capital. Astfel, intrarile si iesirile de capital din tara au nceput sa capete o nuanta mai pregnanta asupra modificarii raportului de schimb al leului cu celelalte valute. Raportul de schimb a doua monede poate sintetiza informaiile necesare compararii situaiei economice

dintre doua state. Liberalizarea contului de capital reprezinta o conditie necesara pentru a se reflecta un raport de schimb ct mai apropiat de fundamentele economice ale unui stat. Impactul unei flexibilitati mai mari a cursului valutar implica o serie de avantaje i dezavantaje. Romania are o serie de avantaje ca urmare a descurajarii influxurilor speculative, distribuirea mai echilibrata intre operatori a castigurilor si pierderilor din tranzactiile valutare, limitarea costurilor de interventie pentru banca centrala, utilizarea unui mechanism-valuta compatibil cu tintirea directa a inflatiei. Dezavantajul major deriva din scaderea predictibilitatii leului. Dupa 89, productia in Romania a scazut considerabil, industriile fiind puse la pamant de doua razboaie mondiala si revolutina din 89. Astfel, incepand cu 2008 importurile Romaniei cresc considerabil, acestea fiind considerate mai ieftine, exporturile fiind aproape infime, nefiind stimulate deloc. Un rezultat al acestui fenoment este deficitul balantei comerciale, care nu poate fi trecut cu vederea. Printre principalele masuri de stabilizare a cursului de schimb a leului se pot enumera: - asigurarea finantarii externe; - spargerea cercului vicios inflatie interna depreciere externa; - adoptarea unui program coerent de restabilire a echilibrelor in economie; - stimularea exportului; - descurajarea importurilor de importanta secundara; - cresterea importurilor pe credit; - finantarea neinflationista a deficitului bugetar; - dobanzi real pozitive; - constituirea rezervei valutare;

- controlul arieratelor si restabilirea disciplinei financiare a agentilor economici;

In conditiile economice nefavorabile actuale, multe state adus in discutie sau chiar au apelat la deprecierea monedei nationale in vederea stimularii exporturilor. Deprecierea leului romanesc are o influenta redusa asupra exporturilor, iar in cazul importurilor, intre acestea si cursul de schimb legatura este extrem de slaba. Desi inca mai are foarte mult de lucru la multe dintre sectoarele economice, Romania are potentialul de a ajunge din urma celelalte state, de a crea ceva mai bun in viitor si de a implementa masuri mai reusite care sa acopere greselile nenumarate din trecut.

BIBLIOGRAFIE: Kiritescu, Costin, Sistemul banesc al leului si precursorii lui, Vol I, II, III, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1997. Isarescu, Mugur, Reflectii economice, Academia Romana, Centrul Roman de Economie Comparata si Consens, 2006.