CONSECINTELE ECONOMICE ALE INFLATIEI.

n perioada inflatiei au loc importante modificari de structura n economia nationala fie ca acestea sunt determinate de nsasi fenomenele inflationiste fie ca unele masuri de politica economica au determinat nsusi procesul inflationist si dimensiunile sale. n special n statele n curs de dezvoltare si n deosebi politicile economice de industrializare, de dezvoltare a unor ramuri, au urmarit asemenea schimbari rapide orientnd resursele materiale si umane, financiare, valutare catre acestea si aducnd perturbari n economie, perturbari accentuate chiar de evolutia procesului inflationist. De asemeni, n perioada inflatiei apar stimuli specifici decurgnd din necesitatea satisfacerii cererii crescute sau din dorinta de a realiza profituri sporite (dezvoltarea productiei bunurilor de consum sau a productiei de razboi, extinderea comertului, si a schimburilor interne), ceea ce conduce si la o redistribuire a capacitailor si resurselor n acest sens. Inflatia aduce, prin cresterea nivelului preturilor nationale fata de cele externe, slabirea capacitatiii concurentiale ale firmelor nationale. Deprecierea monetara conduce la ieftinirea marfurilor nationale pentru cumparatorii straini si deci usureaza exportul. Este un factor ce nu avantajeaza pe moment. Dar noi urmarim functionarea firmei ca un proces de continuitate. Pentru producatorii nationali, n situatia n care inflatia se permanentizeaza, devine evident ca preturile de achizitie a materiilor prime din import cresc mai repede dect preturile cu care se exporta marfurile si deci ca pentru fiecare partida de marfuri se produce n fapt o pierdere de substanta. Pe ansamblu, pe fiecare firma sau pe economie, este cresterea volumului exportului pentru a asigura acelasi nivel al importurilor n functie de gradul de depreciere a monedei nationale. Procesul inflationist antreneaza si extinde somajul. Viznd cresterea competitivitatii si avnd n vedere costurile crescute de salarii, patronii apeleaza la aplicarea tehnologiilor moderne, care prezinta avantajul ca ridica randamentele si diminueaza personalul. Conditiile specifice inflatiei faciliteaza investitiile si asigura acoperirea si amortizarea lor n sensul cel mai favorabil pentru firme. Asa se face ca eliberarile de personal si somajul creste, n timp ce productia si cererea globala sunt nca normale. Fenomenele de recesiune, atunci cnd se instaleaza, majoreaza somajul care este o caracteristica evidenta a stagflatiei. Inflatia favorizeaza si accelereaza procesul investitional. Factorii care faciliteaza investitiile sunt numerosi. Pe de o parte, marea majoritate a ntreprinderilor au perspective mai sigure privind evolutia de viitor. Iar rennoirea echipamentului si modernizarea tehnologiilor este o conditie a cresterii profitului. Pe de alta parte, n timpul inflatiei se ieftineste creditul - ntruct toate obligatiile decurgnd din mprumutiri: rate de rambursare si dobnzi devin tot mai "ieftine" pe masura ce nainteaza procesul inflationist. La aceatsa se adauga si faptul ca statul, interesat n anumite activitati, n special tarile n curs de dezvoltare angajate n revolutii structurale, acorda direct resurse (din buget) faciliteaza conditiile de obtinere a creditului, sau stabileste norme speciale de transfer prin cost a cheltuielor de investitii. Inflatia afecteaza creditul si descurajeaza economiile. Inflatia contribuie la deprecierea depozitelor si prin aceasta descurajeaza economiile. n conditiile unor inflatii moderate depunatorii sunt

supusi unei eroziuni lente a capitalurilor aflate la banci sau casele de economii. Dobnzile fixe, practicate, n general, ramn nominal stabile si sufera o diminuare n termeni reali. Problema recuperarii eroziunii capitalului prin dobnzi reale se pune mai trziu n stadii naintate ale inflatiei, iar "preocuparile" n acest sens, chiar daca nu sunt numai declarative, se aplica de regula cu ntrziere. Astfel ca n general creditorii sufera o eroziune efectiva a capitalurilor aflate sub forma de depuneri la banci. Inflatia privilegiaza debitorii. Debitorii sunt deosebiti de avantajati, ntruct, n conditiile diminuarii inflatiei, ratele de rambursare, inclusiv dobnzile, n termeni reali, sunt tot mai diminuate. Astfel, a realiza investitii prin credite nseamna, de fapt, a plati sub valoare bunurile de patrimoniu achizionate. Iata premisele unei cresteri patrimoniale importante n timpul inflatiei, pentru cei care beneficiaza de credite. La rndul lor, depunatorii sunt nevoiti sa suporte pierderi importante n puterea de cumparare a capitalurilor si dobnzile cuvenite. Asa cum statisticile consemneaza, depunatorii sunt obligati a realiza scopurile economice pe care si le-au propus evaluate n anume termeni reali, sa accelereze procesul economiilor, sa majoreze economiile nominale, desi conditiile din timpul inflatiei nu faciliteaza acest lucru pentru marea masa a populatiei. Inflatia favorizeaza cresterea profiturilor. Prin mobilitatea specifica a preturilor de vnzare a marfurilor, din timpul inflatiei si conditiile de piata mai favorabile vnzatorilor, acestia practica de regula dimensiuni sporite ale cotelor de profit incluse n preturi. Sub un alt aspect, inflatia creeaza o resursa specifica de crestere a profitului prin conditiile specifice n care se stabileste si se reconsidera pretul fortei de munca, salariul, n timp ce preturile marfurilor urmeaza mersul inflatiei att pentru categoria materii prime ct si pentru produsele finite. Pretul muncii n valoare nominala ramne periodic fix, ceea ce creeaza n etapa respectiva diferente care revin n ultima masura celui ce ncaseaza pretul de vnzare, patronul. De asemeni, profiturile patronale si gasesc conditii favorabile de investire asigurnd firmelor n timpul inflatiei o ampla crestere patrimoniala. CONSECINE SOCIALE ALE INFLAIEI Una din cele mai pregnante consecinte sociale ale inflatiei este modificarea repartitiei veniturilor si patrimoniilor n valoarea lor reala. n timpul inflatiei averea functie de forma n care se gaseste si poate modifica mai mult sau mai putin valoarea n expresie nominala. Astfel preturile se modifica pentru bunuri care alcatuiesc patrimoniul cum ar fi: terenurile, cladirile, echipamentele, n ritmuri mai apropiate sau diferite de evolutia indicilor de pret si deci n general tind sa-si pastreze valoarea lor reala n conditiile date ale puterii de cumparare. Pentru unele din aceste componente: imobile, bijuterii, actiuni, etc., inflatia creeaza conditiile de crestere accelerata a pretului si deci temeiuri mbogatirii excesive a unor persoane sau firme. O serie de componente ale patrimoniului nu au aceeeasi situatie. Astfel activele financiare de tip creante, ndeosebi obligatiunile, sau activele monetare, n special depozitele, si pastreaza valorile nominale anterioare si aduc proprietarilor lor nsemnate pierderi n termeni reali. n acest fel patrimoniile unei anumite categorii de persoane: mici ntreprinzatori, familii modeste sau pensionari, sunt serios afectate.

Astfel inflatia actioneaza selectiv: mbogateste cu mult mai mult pe mai putini si saraceste cu mai putin pe mult mai multi. Redistribuirea veniturilor reprezinta terenul care nsa afecteaza plenar ntreaga societate, suscita revendicari si conduce la confruntari sociale de amplitudine. Inflatia divizeaza societatea n doua mari categorii: - persoane ale caror venituri variaza n functie de evolutia preturilor si care si pot asigura astfel echivalentele veniturilor, n raport de cresterea generala a preturilor; - persoane care depind de venituri nominale fixe, sau care se modifica ncet si cu multe dificultati, astfel nct veniturile lor reale sunt n permanenta ramase n urma, fata de nivelul general al preturilor si al amputeaza pregnant, puterea de cumparare. ntre persoanele afectate de inflatie sunt pensionarii, persoanele care depind de ajutoare sociale publice, ale caror venituri depind de prevederile bugetare, care prezinta rigiditati n modificari, ceea ce implica sporuri limitate si tardive ale veniturilor lor nominale, n neconcordanta cu cresterea preturilor. O situatie speciala au salariatii care se sufera permanent impactul ramnerii n urma a puterii de cumparare fata de evolutia preturilor. Reajustatea periodica a salariilor se face de regula cu ntrziere si avnd n vedere revendicari deja depasite, astfel ca, n evolutie, trendul veniturilor lor reale ramne n urma dinamiicii generale a preturilor. Diferentele ntre partea cuvenita a salariilor n pret si partea efectiv platita ramne un izvor de profit suplimentar pentru patroni. De aici conflictul social ntre patroni si salariati, ca expresie a intereselor diferite ale acestora. Astfel, n mod necesar, n perioada inflatiei experienta arata ca se polarizeaza grupe diferite grupe ce doresc sa-si impuna intersele sau revendicarile. Aceste grupe dispun fie de putere economica, fie de putere sociala cu rezonanta electorala. Printre acestea au un rol preponderent: asociatiile patronale (oligopoluri, carteluri) si sindicatele ca reprezentate la salariatilor; alte grupari de mici producatori, micii patroni din agricultura si comert avnd un rol de rezonanta mai restrns. O analiza mai atenta a evolutiei procesului inflationist arata ca actiunea grupurilor economice, aparndu-si fiecare propriile interese "colaboreaza" de fapt si este de maniera sa intensifice si sa accentueze evolutia fenomenului inflationist, n multe momente si pe multiple planuri contribuind la aparitia tensiunilor inflationiste, n legatura cu transmisia lor n ntreaga economie si cu privire la rezistenta opusa ncetinirii ritmului de cresterea preturilor si salariilor. nca din debutul proceselor inflationiste interventia sindicatelor tinde sa promoveze n economie cerintele de cresterea salariilor inspirate de la ramurile cele mai productive la nivelul carora cresterile sunt justificate. n continuare sustinerea generala nseamna "alinieri" la crestere si pentru domenii n care cresterea n dimensiunile solicitate nu este motivata, si chiar depasiri ale pragurilor "negociate". Astfel, prin forta lor sindicatele merg la accelerarea ritmului. La rndul lor firmele mari, oligopolurile, sustin mai prompt satisfacerea solicitarilor de crestere a salariilor, pe de o parte, pentru ca avnd un grad mai ridicat de concentrare au si o sindicalizare mai ampla, dar pe de alta parte, pentru ca au o productivitate mai mare si profituri mai nalte. La nivelul lor cresterea salariilor va permite o crestere mai mare a acestor profituri decurgnd din cresterile de preturi pe care oligopolurile le pot impune.

Iata ca n economie valurile de cresteri de salarii pornesc de la firmele mari din ramurile cheie. Ele declanseaza astfel valuri de cresteri de preturi n dimensiuni care nu se potrivesc celorlalte domenii din economie, angajnd n modul cel mai direct spirala preturi - salarii. Cele doua grupuri enumerate la care ne-am referit actioneaza n sensul extensiunii proceselor inflationiste n ntreaga economie n cadrul unui mecanism specific. Sindicatele impun interesele salariale n prevederile contractelor colective de munca ncheiate, pe masura si n conditiile convenite cu marii parteneri, marile ntreprinderi. Largirea aplicabilitatii acestor prevederi, prin similitudine si pentru ramuri si ntreprinderi mai putin productive, are drept efect, n mod cel mai direct, cresterea preturilor. Mai mici sau mai mari, ntreprinderile vor avea n consecinta modele de comportament n cresterea preturilor, marile oligopoluri. n sfrsit, daca prin diminuarea presiunilor inflatiei sau prin masurile de combatere ar putea fi posibila sau de dorit scaderea preturilor, exista temeiuri de mpotrivire, de o potriva n cele doua medii. Pe de o parte sindicatele nu accepta legaturi posibile ntre scaderea pretului unui produs si puterea de cumparare a salariului si considera ca sporurile de salarii provin din, n principal, prin scaderea profitului ntreprinderii si nu prin preturi. La rndul lor oligopolurile sunt, dupa cum se stie cele ce pot impune preturile si-si pot asigura profituri nalte n orice conditii de salarizare.
CONSECINTELE ECONOMICE SI SOCIALE ALE INFLATIEI. CURBA LUI PHILIPS Aspecte pozitive: O inflatie de pina la 5% are efecte pozitive in primul rind asupra investitiilor si a ocuparii fortei de munca, deoarece imprumutind bani de la bancile coemrciale pentru a-si finanta investitiile, #rile intorc acesti bani in nominal, adica cu o putere de cumparare reala mai scazuta. Inflatia moderata stimuleaza exporturile. Aceasta se intimpla deoarece, devalorizind moneda nationala, inflatia genereaza o ieftinire a marfurilor autohtone masurate in valuta straina.Consecintele negative ale inflatiei: Reducerea puterii de cumparare a salariilor si a altor venituri factoriale, deci reducerea consumului; Descurajarea investitiilor si a economiilor; Aprofundarea diferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor in favoarea celor puternici; Reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu alte monede; La nivel microeconomic inflatia genereaza o redistirbuire a veniturilor in favoarea anumitor grupuri sociale: In favoarea debitorilor si in defavoarea creditorilor; in favoarea ag ec cu venituri variabile si in detrimentul salariatilor cu venituri mici si fixe. Inflatia descurajeaza economisirea banilor prin intermediul sistemului bancar, fapt ce contribuie la ingustarea bazei financiare si a investitiilor si in consecinta a posibilitatilor de crestere economica.Relaia dintre inflaie i omaj este analizat n teoria economic prin Curba lui Philips care a fost folosit pentru prima dat n anii 50 pentru economia Marii Britanii. Curba lui Philips analizeaz relaia empiric dintre salariu i rata inflaiei, avnd la baz urmtorul raionament: cu ct rata omajului este mai mare cu att rata inflaiei este mai redus. n ceea ce privete valabilitatea acestui raionament, la ora actual, n rndul analitilor exist o atitudine sceptic. S-a constatat c de fapt relaia de compensare dintre inflaie i omaj este valabil n special pe termen scurt iar pe termen lung rata omajului este n general independent.