Sunteți pe pagina 1din 4
 
Predica Părintelui Cleopa la Duminica a XXVII-adupă Rusalii
( Despre zavistie şi făţărnicie )
 Zavistia este maica uciderii şi decît preadesfrînarea este mai rea
(Sfîntul Ioan Gură de Aur, "Împărţire de grîu", Buzău, 1833, p. 164)Iubiţi credincioşi,Aţi auzit în Sfînta Evanghelie de azi, cum mai-marele sinagogii, din rîvnă pentru cinstirea sîmbetei,şi-a ascuns zavistia şi făţărnicia sa, zicînd:
Şase zile sînt în care se cade a lucra. Deci în acele zilevenind, vindecaţi-vă, iar nu în ziua sîmbetei
(Luca 13, 14). Vedeţi, fraţii mei, ce zavistie şi făţărnicieacoperită? Vedeţi ce viclenie ascunsă, sub rîvna pentru lege? Oare credea el cele ce zicea? Oare erauîn mintea şi în inima lui cele ce avea pe buzele lui? Zavistia stăpînea pe acest om, nu rîvna pentru celesfinte. Oare nu ştia el că Dumnezeu a rînduit sîmbăta ca încetare de lucrul mîinilor, iar nu încetarealucrării faptelor bune şi, mai ales, vindecarea unei femei bolnave? Niciodată Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, nu a mustrat pe păcătoşi aşa de aspru ca pecărturari, pe farisei şi pe legiuitorii făţarnici şi plini de zavistie. Căci păcătoşii cînd se întorceau la pocăinţă din toată inima, cu mare milă şi iubire îi primea Dumnezeu. Iar cînd era învinuit de cărturarişi farisei că umblă cu păcătoşii şi stă la masă cu ei, El le zicea:
 N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă
(Matei 9, 13). Şi iarăşi:
 N-au trebuinţă cei sănătoşi de doctori, ci ceibolnavi
(Matei 9, 12). Însă cărturarilor le zicea:
Vameşii şi desfrînatele merg înaintea voastră întru Împărăţia Cerurilor 
(Matei 21, 31), fiindcă în inima lor Fiul lui Dumnezeu a văzut cele mai cumplite patimi, ca: mîndria, zavistia, ura, viclenia, slava deşartă, făţărnicia şi altele multe de acest fel. Dar sărevenim la cuvîntul nostru şi să vorbim despre zavistie şi făţărnicie, de care v-am amintit.Zavistia este patima cea mai cumplită, care, după învăţătura Sfinţilor Părinţi se zice "naştere adiavolului" şi mai rea decît însuşi diavolul.Pentru a arăta că zavistia este mai rea şi decît diavolul, să ne ducem cu mintea la împăratul Saul şi laDavid. Saul zavistuia foarte mult pe David şi căuta în tot chipul să-l omoare. Pentru ce? Pentru căDavid a ucis pe Goliat Filisteanul, vrăjmaşul de temut al poporului lui Israel (I Regi 17, 24), iar cîndDavid se întorcea biruitor de la uciderea lui Goliat, au ieşit femeile în întîmpinarea lui David din toatecetăţile lui Israel, cîntînd şi jucînd cu timpane, cu fluiere şi alăute, şi ziceau:
 Bătut-au Saul cu miile şi David cu zecile de mii. Şi s-a mîniat Saul foarte tare şi nu a plăcut în ochii lui Saul cuvîntul acesta şia zis: Lui David i s-au dat zecile de mii şi mie numai mii? Şi ce mai lipseşte fără numai împărăţia? Şi s-a uitat rău Saul din ziua aceea la David 
(I Regi 18, 7-9). Şi din ziua aceea, zavistuia Saul foarte peDavid şi căuta în tot chipul să-l piardă, iar a doua zi a căzut duh rău de la Dumnezeu peste Saul şi arămas uimit în mijlocul casei lui. Şi David cînta din harfă cu mîna sa şi gonea duhul rău de la Saul.Duhul rău auzind cîntarea lui David, fugea de la Saul, dar zavistia din inima lui nu fugea, căci îndatăce se trezea din chinurile duhului rău, lua suliţa ca să-l omoare pe David şi David, ferindu-se din faţalui Saul, acesta a lovit cu suliţa în peretele casei (I Regi 18, 10-11; 19, 9-10).De aici oricine poate cunoaşte că zavistia este mai rea decît diavolul, deoarece diavolul fugea de laSaul, cînd cînta David, dar nu şi zavistia din inima lui.Auzim şi pe dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur care zice aşa: "Zavistia este maică a uciderii şimai rea decît preadesfrînarea. Căci aceasta stă la om cît timp este robit de ea, iar tirania zavistiei biserici întregi a răsturnat şi toată lumea a vătămat-o. Aceasta, cum am zis, este maică uciderii, căci afăcut pe Cain să ucidă pe fratele său (Facere 4, 8). Aceasta a făcut pe Isav să urască şi să prigonescă pe fratele său Iacov (Facere 27, 41). Aceasta a făcut pe diavol să înşele pe om în Rai" (Sfîntul IoanGură de Aur, op. cit., p. 168) (Facere 3, 1-5). Apoi continuă: "Dar tu acum nu omori, ci mult mai
 
multe şi mai cumplite decît uciderea faci, căci te rogi ca fratele tău să pătimească cele de ocară şicurse dinspre toate părţile îi întinzi ca să vatămi pe fratele tău.Deci, ori de miluieşti, ori de priveghezi, ori de posteşti, cu acest scop te-ai făcut mai necurat decît toţidacă zavistuieşti pe fratele tău. Deci să ştii că lucru rău este zavistia şi lipsită de toată iertarea şi maicumplită şi decît rădăcina tuturor răutăţilor, că iubitorul de argint atunci se bucură cînd ia, iar zavistnicul atunci se bucură cînd altul nu ia.Diavolul zavistuieşte numai pe om, iar dintre diavoli pe nici unul. Iar tu pe om zavistuieşti şiîmpotriva celui de un neam cu tine stai. Şi ce iertare vei dobîndi? Care cuvînt de îndreptare vei da tu,cel ce, cînd vezi pe fratele tău în îndestulare, tremuri şi te îngălbeneşti în loc să te veseleşti? Deciaceasta să înţelegi, că cela ce este zavistuit, se va trezi şi mai strălucit se va face; iar zavistuitorul maimulte rele va aduna asupra sa... Pentru care pricină, spune-mi, zavistuieşti pe fratele tău? Că a luatmare dar duhovnicesc? Şi de la cine a luat, spune-mi? Au nu de la Dumnezeu?Deci către Acela primeşti gîndul zavistiei în inima ta, care a dat Darul? Văzut-ai de unde se trage răulşi ce vîrf al păcatelor se face şi cît îţi sapă ţie prăpastia muncii? Şi ce poate fi mai ticălos decît sufletulacela, care ieri era prieten cu prietenul tău şi se împărtăşea cu el de cuvinte şi de masă, apoi îndată, pentru că a văzut pe fratele său slăvindu-se, a aruncat de la sine masca prieteniei şi a intrat sub faţavrăjmaşului, mai bine zis a turbării!" (Sfîntul Ioan Gură de Aur, op cit., p. 174).Apoi zice: "Ce faci omule? Socoteşti că este de mare folos a surpa bunătăţile aproapelui? Dar maiînainte de acelea, surpi pe ale tale". Şi iar zice: "Măcar semne de va face cineva, măcar feciorie de ar avea, măcar post sau culcare pe jos, şi pentru faptele sale cele bune de va ajunge la îngeri, dacă vaavea această boală şi meteahnă a zavistiei, va fi mai necurat decît toţi" (Sf. Ioan Gură de Aur, opcit.,
Cuvînt pentru zavistie
).Iubiţi credincioşi,Aceste cuvinte şi învăţături pe care le-aţi auzit pînă aici, despre zavistie, nu sînt ale mele, ci aleSfîntului şi dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur. De aceea ele sînt vrednice de ţinut minte cutoată evlavia, spre folosul nostru.Şi acum să arătăm cîteva lucruri despre cea de-a doua patimă, despre făţărnicie.Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, descoperind această blestemată patimă în inima mai-mareluisinagogii, i-a zis:
 Făţarnicilor, fiecare din voi nu-şi dezleagă sîmbăta boul sau asinul său de la iesle şi îl duce de îl adapă? Dar pe această fiică a lui Avraam, pe care a legat-o satana de optsprezece ani,nu se cădea a o dezlega din legătura aceasta în ziua sîmbetei?
(Luca 13, 15-16). Iată, fraţii mei, cumştiutorul de inimi Iisus Hristos vădeşte patima făţărniciei ce era încuibată în inima mai-mareluisinagogii şi cu cîtă înţelepciune îi arată lui şi tuturor celor de faţă, datoria sfîntă de a ajuta pe cei bolnavi şi de a-i scoate din primejdiile care vor fi, fără a ţine seama că este sărbătoare sau nu.Că spune: "Dacă fiecare din voi dezleagă dobitocul său să-l ducă la apă în ziua sîmbetei, apoi cu cîtmai cuviincios şi de nevoie este a dezlega un suflet din legătura satanei în ziua sîmbetei?" Şi în alt loca arătat că nu omul s-a făcut pentru sîmbătă, ci sîmbăta pentru om (Marcu 2, 27), arătînd cît de marecinste are omul de la Dumnezeu, faţă de sărbătorile ce i s-au rînduit a le ţine şi că mai mare este faptamilostivirii faţă de om, decît însăşi ţinerea sărbătorii în care se cuvine bine a face.Dar, fraţii mei, este bine să adîncim mai mult cele despre făţărnicie. Să ştim că "făţărnicia este ungreu şi cumplit păcat, care are ca rădăcină vicleşugul, iar ca roade: minciuna, amăgirea, măiestria,agoniseala cea rea, necinstea şi vătămarea aproapelui" (
Cazania,
Bucureşti, 1857, p. 555). Dicţionarul Noului Testament spune că "omul făţarnic este nesincer, prefăcut, mincinos şi viclean" (Pr. IoanMircea, op. cit., p. 155). Iar în Sfînta Scriptură citim următoarele: oamenii făţarnici cinstesc peDumnezeu "numai cu buzele" (Isaia 29, 13; Ieremia 12, 2). Oamenii făţarnici nu fac cele ce zic(Iezechiel 33, 31). Oamenii făţarnici sînt cucernici numai la arătare (II Timotei 3, 5). Oameniifăţarnici se îngrijesc numai de curăţenia cea din afară (Matei 15, 2-6). Oamenii făţarnici sîntobservatori numai la lucrurile cele mici şi neînsemnate (Matei 23, 23-24; Luca 11, 42). Iată pentru ce
 
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, ca un adevărat Dumnezeu şi ştiutor al inimilor a mustrat cu asprime pe cărturari, pe farisei şi pe legiuitorii poporului lui Israel, care erau bolnavi şi orbiţi foarte de această blestemată patimă şi de atîtea ori cu vaiul i-a ameninţat, zicîndu-le:
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor  făţarnici, că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor că nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor  să intre nu-i lăsaţi
(Matei 23, 13).
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că mîncaţi caselevăduvelor şi cu făţărnicie îndelung vă rugaţi. Pentru aceasta mai multă osîndă veţi lua
(Matei 23,14), şi iarăşi:
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi unucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei îndoit decît voi
(Matei 23, 15). Iar văzînd orbirea lor spirituală, le zicea:
Călăuze oarbe
(Matei 23, 16),
 Nebuni şi orbi
(Matei 23, 17),
Şerpi, pui devipere
(Matei 23, 33) şi alte nume de ocară, prin care făcea cunoscută răutatea, viclenia şi făţărnicialor.Dacă luăm aminte la învăţătura Domnului din Sfînta Evanghelie, putem cunoaşte că nici un păcat nu afost mustrat aşa de aspru şi ameninţat cu vaiul şi cu osîndă veşnică, mai mult ca păcatul făţărniciei, pecare Mîntuitorul l-a descoperit în inimile cărturarilor, ale fariseilor şi ale legiuitorilor poporului Israel.Dar pentru care pricină acest lucru? Pentru că nici un păcat al firii omeneşti nu este mai complicat cualte multe păcate, ca făţărnicia. De aceea, Mîntuitorul, în alt loc, acest păcat cumplit l-a asemănat cualuatul, zicînd:
 Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia
(Luca 12, 1), căci precum aluatuldospeşte toată frămîntătura, aşa şi păcatul făţărniciei strică şi otrăveşte toată aşezarea sufletului celuice se îmbolnăveşte de acest păcat.În continuare vă voi spune două istorioare, una despre zavistie şi alta despre făţărnicie.Împăratul Leon cel Înţelept, stînd odată de vorbă cu nişte filosofi creştini, aceia i-au spus că păcatulzavistiei şi al iubirii de argint sînt egale în răutate. Iar împăratul a poruncit să-i caute doi oameni carear fi vătămaţi la suflet de aceste două patimi. Cei trimişi de împărat au găsit ce căutau şi le-au zis: "Văcheamă împăratul să vă cunoască şi să vă dea cîte un dar mare". Aceia s-au bucurat mult de aceastăchemare, neştiind la ce sînt chemaţi. Şi îndată au venit. "Vreau să fac milă cu voi şi să vă dau cîte undar". Şi a chemat mai întîi pe iubitorul de argint şi i-a zis: "Ţie o să-ţi dau daruri mari, iar celui cevine după tine îi vor da îndoit decît ţie. Ce vrei să-ţi dau?" Iar iubitorul de argint, stînd puţin pegînduri, a zis: "Măria Ta, eu vreau să-mi iei jumătate din averea mea!" Împăratul a tăcut şi i-a zis:"Du-te şi să vină celălalt (zavisnicul)". Şi i-a zis şi acelui: "Cere de la mine orice dar, însă să ştii căceluilalt îi voi da îndoit ca ţie!" Iar omul cel zavistnic, gîndin-du-se puţin, a zis: "Măria Ta, mie să-miscoţi un ochi!" Apoi chemîndu-i pe amîndoi, le-a zis: "Vai de voi, oameni blestemaţi, am făcut cu voio experienţă şi rău aţi ieşit înaintea mea amîndoi! Mergeţi şi vă îndreptaţi viaţa prin spovedanie curatăşi prin pocăinţă adevărată, ca să nu vă pierdeţi sufletele voastre!"Apoi chemînd pe filosofi le-a spus din cercare, cum iubitorul de argint a cerut să i se ia jumătate dinavere cu scopul ca celuilalt să i se ia toată averea şi să nu aibă cumva mai mult decît el. Iar celzavistnic, cum a cerut să i se scoată un ochi, spre a-i scoate celui de-al doilea pe amîndoi. Şi a ziscătre filosofi: "Acum am văzut că mare dreptate aveţi voi, că zavistia şi iubirea de argint, sînt egale înrăutate".Iată şi a doua istorioară. Un călugăr se făţărnicea în toată vremea că este sfînt şi, la arătare, posteamult şi se înfrîna la toate, ca să-l laude oamenii şi ceilalţi călugări; iar pe ascuns mînca şi bea mult şifăcea şi alte răutăţi, ferindu-se de ochii oamenilor, ca să nu afle răutăţile lui.Dar venind fără de veste peste el o boală grea şi, apropiindu-se de moarte, a chemat pe călugări şi pefraţi la el. Şi venind mulţi din soborul mănăstirii, a început a plînge cu amar şi tremurînd de frică, azis către dînşii: "Fraţii mei, vai mie, căci eu împreună cu voi de atîţia ani petrecînd, mă arătam că sîntmare postitor, dar acest lucru îl făceam numai de făţărnicie, spre a fi lăudat de voi şi de oameni. Iar eumîncam pe ascuns şi beam mult, şi alte păcate grele am făcut. Şi iată acum sînt dat spre mîncare balaurului, care a legat picioarele şi genunchii mei cu coada sa, iar capul lui la gura mea stă şiaşteaptă să smulgă sufletul meu şi să-l ducă la pierzare!" Şi zicînd acestea a murit.

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505