Republica Congo

Universitatea Denis Sassou N’guesso Uniune Muncă Progres

De kintélé ************
Institut Superior
De l'Arhitectură a urbanismului
Ș i lucrări publice
ISAUBTP

CURS DE ISTORIE A ARHITECTURII MODERNE

SECAL XIX (1780-1880)

Specialităț i: Arhitectură
Vag. A ș i B - Grup : , , .

Profesor: Arhitect Joël Yoko BOMEMA

ANUL UNIVERSITAR
2022-2023
 CURS DE ISTORIE A ARHITECTURII Ș I URBANISMULUI
MODERNE DIN SECOLUL XIX (1780-1880)

Total des :…
Distribuț ia totală a orelor :…
...

[Link]ă ș i urbanismul secolului XIX (1780-1880)

Capitolul 1.

Structurile urbane ș i arhitecturile ț ărilor din Europa în etapa de

revoluț ia industrială.
1.1. Teoriile ș i metodologia în coduri
neoclasice
1.2. Expresiile valorilor de la
semnificaț ie
Bibliografie…………………………………………………

[Link] ș i metodologia în coduri

neoclasice
Configurarea codurilor neoclasice porneș te de la două componente esenț iale:
un lien cu necesităț ile sociale ș i baza materială
b/-son conț inut ideologic.
Codurile baroce răspund de asemenea valorilor culturale ale unei concomitenț e foarte reduse
în clasa dominantă, care cere designerului lucrarea unică, identificabilă pentru a sa
forme cu particularitatea temei ș i a promotorului. Dar începând cu secolul XVIII, atât
SUA ca investiț ii private, solicitând arhitecț ilor lucrărilor cu,
cartierele sociale, într-o mare varietate tematică: pie ț ele, spitalele,
închisoarea, cartiere rezidenț iale etc. acest lucru implică timpul de proiectare ș i executare
diferite, precum ș i o cerinț ă de raț ionalitate în funcț ie ș i în proces
constructive. Rezultă evidenț a că codurile formale trebuie de asemenea să se transforme pentru
să se adapteze noilor parametrii.
În consecinț ă cu progresele ș tiinț ifice ș i tehnologice, se produce o
teoria arhitecturii, definită ca 'raț ională', elaborată în diferite ț ări
europeni-Milizia în Italia, Laugleren în Franț a, sau Schinkel în Germania - care se rezumă
în cursurile susț inute de J.N. Durand (1780-1834) la École Polytechnique din Paris. Ei

1
răspund la obiectivul de a instrumenta o metodologie de proiect care se converteș te în baza
de învăț ământul de design în ș colile de arhitectură.
Paș ii sunt următorii:
1/- analiza componentelor tehnologice ș i constructive uș or de utilizat în
lucrări proiectate.
2/- analiza funcț iilor, legate de schemele distribuite simple care identifică diversele
niveluri ale ierarhiei spaț iilor funcț ionale
3/- procesul de configurare a formei edificiului, bazat pe principalele clase
d’axialitate, simetrie, continuitate secundară faț ă de principale, împărț ind în concepț ia
plan ș i conceperea planului de înăl ț are.
4/-elaborarea detalii formale adică valorile semnificaț ia, bazate în
repertoarele elementelor clasice - Ordinele - combinate liber în acord cu
diversitate compozitoare a edificiului exigent de tema.
Cu această metodă de lucru, arhitectul era capabil să rezolve orice
temă inclusă neînregistrată sau altfel în repertorii tradiț ionale conț inut în trasările
renaissant sau manieriș ti (...)
Sistemul elementelor clasice, legat de raț ionalitatea distributivă ș i constructivă, a servit
perfect pentru a completa valorile de semnificaț ie ale edificiului pe baza celor noi
principiile compozite. Tipica succesiune, integrarea ș i graduarea sistemului formal
baroc, sunt înlocuite de reguli de repetare, antiteză ș i răspuns multiplu, care acordă
o mare libertate de acț iune. astfel ajungem la „decorare”, care corespunde eleganț elor
de la tipologia vitruviană (utilităț i, ferme, vénustăț i), ca o consecinț ă directă a
func ț ia ș i tehnica. Spunea Durand: *noble ț ea simplită ț ii* provine din răspunsul la
func ț ie care este atât ‘con ț inere’ cât ș i ‘economică’

[Link] valorilor semnificaț iei---------------------

Chiar ș i între 1750 ș i 1820 s-au remarcat diversi arhitecț i care au reuș it conducerea
particulară a codurilor formale, mai departe de sistemul de context urban –SeoasaneetNash
în Anglia, Schinkelen Germania, Percier et Fontaine în Franț a ș i Zakharowen
Rusia, etc.
Principalul aport în termeni de exprimare formală a noilor conț inuturi tematice ș i
ideologice, le realizează arhitecț i francezi, care s-au opus în anii de
revoluț ia Franț eză: Etienne Louis Boulée (1728-1799) ș i Claude Nicolas Ledoux (1736-
1806).
Boulée a fost reevaluat prin teoriile arhitecturii moderne, din concepț ia unei
serie de proiecte preanun ț ate temele actuale de con ț inut social ș i rezolva prin
formele geometrice pure, reducând în acelaș i timp componentele decorative clasice.
Monumentul dedicat lui Newton, o sferă de 100 m diametru, chiar dacă nerealizabil.
în epoca sa, anterioară, epoca ulterioară a dat na ș tere apari ț iei cochiliilor de beton
la domele geodezice.

2
Formele pure se justificau prin doi burlaci esenț iali: scala monumentală a
edificii ai utilizării sale de către mari mase de populaț ie ș i a marii sale pregnanț e
perceptibil prin efecte de închidere, lumina ș i umbrele, produse de
volumuri pure.
În ceea ce priveș te conț inutul său ideologic, formele geometrice elementare, conform tradiț iei
patagone ș i panică, simbolizând valorile morale, ideile sociale ș i raț ionalitatea
natura.
Ledoux nu avea viziunea grandioasă a monumentalistului structural Boulée, care apoi
ar fi materializate prin burghezie în putere, dacă nu că căutarea sa tinde spre
multiplicitate de funcț ii coincidente în spaț iul construit, a căror integrare, în
diversitate tipologică, corespunde de asemenea unei integrări între grupuri sociale.
Ideile de egalitate, fraternitate ș i libertate ale revoluț iei franceze.
Ledouxdans în proiectul său pentru oraș ul ideal de la Chaux, nucleul industrial care a prevestit
postereul descentralizat urban al oraș ului Grădină sau Cité industrială. Statul lui Ledoux
se orientează către particularitatea formală a fiecărei funcț ii - de la locuinț ă până la
fabrică – în aș a fel încât să se facă vizibil în formă perceptibilă conț inutul său în
repertoriul formelor pure – se vorbeș te despre o arhitectură „vorbitoare” - ș i spre studiul
necesităț i funcț ionale ale lucrătorilor -locuinț e, centru cultural, centru de lucru, etc. -
În acesta, deci definit de Revoluț ia Franceză ca al treilea statut. Chiar dacă
propoziț iile nu trec, în cea mai mare parte, de la planul teoretic, studiile de Boulée ș i
Ledoux au anunț at deja unele dintre schiț ele formale ș i conț inutul identificat cu
ideologia burgheză care s-a maturizat pe parcursul secolului al XIX-lea ș i care
concentraț i în miș carea modernă.
Să rezumăm că, pe de o parte, codurile neoclasice pun în criză unitatea lingvistică a
clasicismul stabilind o infinitate de libertăț i competitive în secolul XIX,
conversia în eclectism (tendin ț ă în arhitectură care constă în a amesteca elemente
împrumutate din diferite stiluri sau epoci ale istoriei sau epocii istoriei artei ș i de
(…) totuș i au recuperat legătura strânsă între tehnica constructivă, sistemul
funcț ională ș i valorile de semnificaț ie, care se exprimă în standard
arhitectură urbană stabilită prin recomandarea dezvoltării societăț ii
burgheză.
Bibliografie…………………………………………………
Bacon, Edmundo N. Designul oraș elor. Thames ș i Hudson, Londra. 1987.
Benevolo, Leonardo : Originile urbanismului modern. Laterza. Bari, 1963.
Bouléé, Ethiene LOUIS : Arhitectură, Eseu despre artă. Editat de Helen Rosenau ș i Alec
Tiranti, LONDRA ? 1953.
Collins, Peter : Schimbarea idealurilor în arhitectura modernă, Faber ș i Faber, Londra, 1965.

Churchill, Henry S : oraș ul este populaț ia sa (oraș ul este populaț ia sa). Infinito, Buenos
Aires, 1958.
Damper, W.C: Scurtă istorie a ș tiinț ei, Feltrinelti, Milano, 1960.

3
De Zurko, Edward : Teoria funcț ionalismului în arhitectură
funcț ionalismul în arhitectură), Viziune nouă, Buenos Aires,
1958
Diderot, Denis; Eseuri despre pictură. Edituri Sociale, Paris, 1955.
Hauser, Arnold; Istoria socială a artei, Elnaudi, Torino, 1955.
Hiorns, Frederick R. :Londra, Istoria construcț iei oraș ului, George G. Harrap, Londra. 1956.

Hitchcock, H.R, : Arhitectura secolele al nouăsprezecelea ș i douăzeci, Istoria Pelican

Art, Penguin Books, Harmondsworth middiesex, 1958,
Jvostov, V, M, Y l. I. Zubok : Istoria contemporană (Istoria contemporană), Ministerul
de Educaț ie, Havana, 1963.
Kaufmann, Emil: Arhitectura în epoca raț iunii. Havard University Press, Boston, 1955.
Kacherian, S.F: istoria ideilor politice. Editura Politica, Havana, 1964.
Lavedan, Pierre : Istoria urbanismului. Renaș tere ș i timpuri moderne. H. Laurens,
Paris, 1959.
Lessing, Gotthold Ephraim : Laocoonte, Argos, Buenos Aires, 1945.
Rasmussen, Steen EILER : Londra : Oraș ul unic. MacMillan Co, New York, 1937.
Raval, Marcel; Claude Nicalas Ledoux. 1756-1806. Arte ș i Meserii Grafice, Paris
1945.
Rosenau, Helen: Oraș ul ideal în evoluț ia sa arhitecturală. Routledge ș i Kegan Paul.
Londra, 1959.
Schnebb, Robert : Istoria generală a civilizaț iilor, Secolul XIX. Destin, Barcelona,
1960.
SICA, PAOLO : Istoria urbanismului, secolul XIX, 2 volume. Institutul de Studii de
Administraț ia Locală, Madrid, 1981.
Summerson, Jhon : Arhitectura în Britania, 1530-1830, Istoria artei Pellican. Pengin Books
Harmonsdsworth Middiesex, 1953.
Summerson, Jhon
Thomson, David : Istoria Europei. De la Revoluț ia franceză până în zilele noastre, Feltrinelli,
Milan, 1961.
Venturi, Leonello : Istoria scrierii de arte, Poseidon. Buenos Aires, 1949.
Zucker, PAUL : Oraș ș i piaț ă, Columbia University Press, New York. 1959.

4
II. FORMAREA MIȘ CĂRII MODERNE (1780-1880)
Capitolul 2

Centralizare administraț ie ș i habitat individual în oraș ele

Statele Unite (SUA).
2.1. Procesele de industrializare ș i dezvoltare urbană în SUA.
2.2. Evoluț ia tipologică a zgârie-norilor……………………….
2.2. Tradiț ii locale ale arhitecturii suburbane……………….
Bibliografie complementară …………………………………….

2.1. Procedurile de industrializare ș i dezvoltare urbană în SUA.

Incidenț a transformărilor tehnologice în cadrul fizic
(Incidenț ă: direcț ia în care un corp întâlneș te, loveș te un altul. repercusiunea
ce poate avea un fapt precis, asupra desfăș urării unei acț iuni.
În jumătatea secolului al XIX-lea, SUA, ț ară în principal agrară, se integrează în grupul de
naț iuni dezvoltate industrial.
În mai puț in de cincizeci de ani, ele dobândesc o putere industrială care le permite să
a concura Anglia sau Germania ș i o organizaț ie productivă, superioară a
capitalism ș i imperialism.
Conform lui Lenin: SUA nu au nicio rivală care să se poată compara cu ele, nici viteza de ...
dezvoltarea capitalismului la sfârș itul secolului XIX ș i la început, nici pentru înălț imea pe care o spune
dezvoltarea a atins, nici pentru normalitatea zonei în care se foloseș te o tehnică care este
ultima frază a ș tiinț ei ș i ț ine cont de minunata diversitate a
condiț ii istorice ș i naturale, nici prin libertatea politică ș i la nivel cultural al maselor.
Această ț ară este, în mai multe specii, un model ș i ideal al civilizaț iei noastre.

Acest model are o reprezentare clară în structurile teritoriale, configuraț ia urbană

ș i tipologiile arhitecturale.
Din 1776 - data la care se declară independenț a celor treisprezece colonii engleze.
până la mijlocul secolului XIX, predomină următorii factori:
a/- lipsa obstacolelor sau limitărilor în dezvoltarea capitalistă ;
b/- la primăria agriculturii bazată pe forț a de muncă sclavă din statele din sud;
c/-la continuitate expansiunii teritoriale în căutarea graniț elor definitive, prin intermediul
de apropierea terenurilor ocupate de indigeni sau de statele vecine.

5
[Link]ț ia tipologică a zgârie-norilor…………………………
Elemente caracteristice ale ș colii din Chicago
În societatea din America de Nord, clasa dominantă se află în marile oraș e, legată
la industrie ș i finanț ele, se diferenț iază de mica burghezie, a cărei bogăț ie se bazează
în munca individuală artizanală - pionierul, care cuforț a sa personală participă în
amplierea graniț ei spre vest. Această polaritate întâlneș te manifestarea sa culturală
în două curente filosofice care predomină în ț ară, pragmatismul ș i
transcendentalism
Astfel, arhitectura prezintă două (2) orientări clar definite: arhitectura
«cultée» ș i arhitectura «vernaculară».
Prima se referă la construcț iile clasei conducătoare, într-un început legat de
exploatarea sclavagistă din Sud, care, începând cu declaraț ia de independenț ă,
asimilează codurile neoclasice - care simbolizează începutul libertăț ii ș i egalităț ii, le
aplicat în oraș ul Washington; în conacele bogatilor latifundiari (proprietari)
terrenii) din sud sau în funcț iile care necesită o valoare simbolică :Thomas
Jefferson a fondat Universitatea din Virginia, expresie academică a acestei tendin ț e.
În secolul XIX, idealismul implicat în valorile simbolice neoclasice dispare ș i
clasa dominantă, care se schimbă în New York ș i controlează finanț ele, are disponibilitate de utilizare
codurile eclectice provenind din Paris ș i Londra.
Arhitectura reprezentativă a pioniere ș i a sistemului de producț ie, lipseș te de atribute.
simbolice ș i răspunde principiilor de funcț ionalitate maximă ș i economică, în raport cu
disponibilitatea materialelor locale ș i lipsa forț ei de muncă în zonele rurale.
Cu toate acestea, apare o arhitectură rurală spontană din lemn, construită artizanal.
«vernacular» necesitatea de a construi locuinț e sociale ș i clădiri, în colț urile
mai îndepărtate de ț ară impune dezvoltarea structurii din lemn de tip balloon frame, folosită
pentru prima dată, conform lui Giedon (1944), de George „W. Snowet aplicat pe scară largă
scară în toată ț ara,
Este un sistem uș or, compus din plăci de lemn tipizate ș i standardizate,
produs industrial, cu care construiesc popoarele tradiț ionale din Vest.
În porturi ș i în zonele industriale urbane sosesc primele construcț ii de
fers fondu – lecast ItonDistrict din New York de unde ies anumite edificii realizate de James
Bogardus (1800-1874). Silo-urile de seminț e, camerele frigorifice, fabricile, podurile ș i
staț iile (gările) feroviare constituie exemplele vizibile ale unei arhitecturi bazate
în necesităț ile reale, ș i inedite în exprimarea sa formală ș i care a impresionat atât de mult
conceptorilor avangardei raț ionaliste europene din decada anilor '20.
Primele clădiri (imobile) de birouri ajung în New York în 1970, când
utilizarea structurii metalice ș i invenț ia liftului - Elisha Grave Otis -
permet să atingă cele opt (8) sau zece (10) etaje. Richards Morris Hunt (1827-1895) ș i
George B. Post (1837-1913) realizează clădirea Tribune ș i clădirea Western Union, care

6
conservând în exterior persistenta codurilor eclectice provenind din Paris,
determinaț i, atât de cerinț ele culturale ale alaiului burghez, cât ș i de formare
Arte frumoase ale arhitecț ilor nord-americani care studiază în Europa.
Reperele figurative istoriciste continuă să existe încă în figuri precum H.H. Richardson
(1838-1886), unul dintre principalii impulsionatori ai cercetării elementelor expresive
naț ionaliș ti în arhitectură, care realizând un edificiu strict funcț ional -
boutique(superette)par départements« Marshall Field » de Chicago (1885) -non abundent
utilizarea elementelor istorice (neooriginale americane), chiar dacă este redusă la aceeaș i expresie
decorativă.
Cariera constructivă care se desfăș oară la Chicago în perioada 1880-1900 face să oltească
schimă - tipul clădirii (imobil) de birouri, transformă-l în tema principală
de la producț ia arhitecturală.
Nu este cauza că Sinciair Lewis Zenith, sinteza profilului urban al SUA imediat
Turnele dezvăluite se înalț ă în negurile matinale austere, Turnuri de oț el, ciment
ș i piatră calcaroasă, firmele precum stânci ș i delicate ca niș te, baghete sau umbrele în
argent. Nu erau biserici sau oraș e, ci pur ș i simplu birouri.
clădiri (imobil), în ansamblu, formează ceea ce se numeș te Ș coala de la Chicago, a cărei
circumstanț ele specifice sunt determinate de următorii factori:
A /-condiț ie economică ș i socială
Funcț ia administrativă se concentrează într-o zonă urbană restrânsă, pe terenuri
terenului cu cost ridicat. Echilibrul necesar între costul terenului, construcț ia, aceasta
locaț ia ș i amortizarea acesteia, produce creș terea în înălț imea clădirii, pentru
a atinge suprafaț a maximă profitabilă. În ceea ce priveș te principalul, este
necesar să stabilim diferen ț a între rela ț ia tradi ț ională implicită în încărcătură
individuale ale proprietarului care într-un anumit mod determina caracterul cerinț elor
simbolice ș i alternativa prezentată de „lumea dezamăgită, lipsită de personalitate, dominată de
anonimatul marilor corporaț ii" Adică, este tranziț ia, îndeamnă în
procesul de reducere a valorilor de semnifica ț ie care se manifestă prin intermediul unor
componente formale. Designerul continuă să fie arhitectul format în tradiț ia Beaux
ș i artele. Dar organizarea de studii profesionale mari diluează exteriorizarea.
individuale ale proiectantului sau concepătorului, în faț a presiunii exercitate de tehnici
determinante în participarea profesioniș tilor specializaț i - inginerii civili,
hidraulice, tehnici în echipamentele infrastructurale, etc...
Cazul lui Louis Sullivan constituie o excepț ie, în comparaț ie cu persistenț a
componente simbolice individuale în clădirea (clădirile) birourilor.
Tehnica B /-Condiț ie
tranziț ia de la structura de fier forjat la profilele de oț el deschide posibilitatea de a
construcț ia clădirilor înalte. De asemenea, utilizarea de metode pentru
a proteja structura metalică de incendii, care reduce greutatea ș i dimensiunea stivelor sau
pilastres din piatră sau din cărămizi care învăluie stâlpii portanț i; sistemul de
fundatie flotanta - tipul Rue utilizarea generalizată a elevatoarelor ș i progresele în

7
infrastructuri tipologice - conducte sau instalaț ii sanitare, telefon, sisteme de încălzire ș i
aerul condiț ionat, etc.
C /- Condiț ie funcț ională
tipologia clădirii de birouri, folosită de zeci de firme, care găzduiesc o sută (100)
angajaț i ș i vizitatori, necesită la Chicago următoarea caracterizare: soclul
cu magazine comerciale ș i hol de circulaț ie ș i acces pentru public, conceput ca spaț iu
libertate acoperită de cristal, a ș a cum a realizat Burnham ș i Root în Rookery
Clădire(1886) : concentrare a circulaț iei verticale - scară ș i lift - ș i
loca ț ia echidistantă a diferitelor zone de birouri (constituie inima func ț ională
de l’édifice), diviziuni uș oare între modulele de stâlpi de oț el, care facilitează variaț iile
d utilizare în suprafa ț a fiecărui etaj, deschideri maxime în fa ț ade
de fereastră numit „de Chicago” ș i cel care iese în consolă, bow-window - sistem
de plancher enU, care distribuie echitabil ventilaț ia ș i iluminarea încăperilor
d /- Condiț ionare semnificativă
tipologia figurativă se dezvoltă în două direcț ii antagone:
a /- Persistenț a valorilor simbolice atribuite codurilor istorice ș i elementelor
clasicii ;
b /- abandonarea valorilor expresive care nu provin direct din componentele sale
funcț ionale esenț iale. Istoria zgarie-norului s-a dezvoltat în această polaritate,
stabilind o serie de grade intermediare între două extreme. Căutarea unei
sinteza coincide cu figura mitică a lui Louis Sullivan (1856-1924).
Pe parcursul a douăzeci (20) de ani (1880-1900), s-au construit zeci de clădiri de birouri în
Chicago ș i New York, care continuă apoi jurnalul secolului XX. Cu toate acestea, el
rezultă dificil să rezum în câteva exemple contribuț iile fundamentale care se câș tigă, nu a
traversul unei acț iuni proiectate individual, dar prin intermediul echipelor de lucru care influenț ează
reciproc.
Evoluț ia canonică a clădirii birourilor este conț inută în prezenta serie: William
Le Baron Jenny (1832-1907) a construit primul ș i al doilea Gebäude Leiter (1879-
1889) etle Home Insurence Building, care demonstrează interesul său prin aspectele tehnice,
funcț ional ș i abundent în structurile figurative externe, bazat pe utilizarea sub
baza de piatră, pilastrii ș i planș eul clasic, întotdeauna prezent în
asigurarea de locuinț ă eliminând în al doilea Leiter. Baronul Jenneyse
consideră fondatorul stilului comercial din Chicago ș i pionier în utilizarea
structură de cadru din oț el, protejată împotriva incendiilor.

Chiar dacă Burnham ș i Root, reprezintă linia istoricistă, realizează unele dintre cele mai bune
exemple din această perioadă: clădirea Monadnock (1889), de 15 etaje, total.
construit din cărămizi, ș i clădirea Reliance (1895), de 5 etaje, ceea ce ulterior
îl adăugăm pe altul 10 etaje a căror fa ț adă este, conform anumitor autori, primul „ perete
perdea», aproape complet din cristal ș i oț el, aici apar feroneriile din Chicago ș i
feronerie cu fereastră proeminentă, care dilată fereastra la limitele stricte impuse de structură
important. Împreună cu clădirea Tacoma (1887), de Holland ș i Roche, această clădire,

8
aș a cum afirmă Tafuri (1976) „reduce tipologia zgârie-norului la vocaț ia sa primară :
apar în ora ș ca un semn pur, produs al rela ț iilor economice, de
« obiective » transformări productive ș i sociale, în ceea ce arhitectura renunț ă la
superpune „mesajele subiective“.
Pe anonimatul reț elei de drumuri urbane, pe costul fragmentat al pământului, noi
superpune o altă reț ea rece verticală infinită, a cărei dezumanizare
coresponde cu conț inutul funcț ional care oferă marile corporaț ii.

Opera lui Louis Sullivan

Între profesionalele care participă la ș coala din Chicago, se dezvoltă figura de
Louis Sullivan (1856-1924), care aborde noul tema al clădirii de birouri, nu ca
o simplă problemă tehnică sau funcț ională, dacă nu este în legătură cu conț inutul său cultural ș i
social.
Critica arhitecturală burgheză a vrut să vadă, Louis Sullivan, singurul antecedent al
miș care modernă, supraevaluată soluț ia formală externă a magazinelor (rezerve sau
entrepôts) Carson Piri Scott (1899) care anunț ă în primul rând anumite componente ale
raț ionalismul din decada anilor '20. Inclusiv, această viziune limitată asupra contribuț iei lui.
Sullivan s-a dovedit a fi tergiversant (Bonta1977). Sublinind utilizarea sa de forme
geometrice „pure”, lipsa ornamentelor, ca o expresie a sintezei sale
concepț ie arhitecturală. Dimpotrivă, citirea scrierilor lui Sullivan demonstrează că
principiul ornamentaț iei este inerent expresiei simbolice sau semnificative a acestuia,
în termen, în termen de mesaj uman creator, adică, în termen de alternativă la
tehnocratism comercial ș i deshumanizant care începe să se dezvolte în aceste
ani, ca o consecinț ă a depăș irii speculaț iei idilei înfloritoare.
Afirmă Sullivan în cartea sa „Discuț ii cu un arhitect”:
Un edificiu care, în realitate, este o operă de artă, este în natura sa, esenț ială ș i existenț ă
fizic, o expresie emoț ională. O clădire decorată trebuie să se caracterizeze prin aceasta
calitate ; ca aceeaș i impulsie emoț ională să curgă armonios prin formele sale variate
d'exprimare, dintre care, chiar dacă compoziț ia de masă este cea mai profundă
ornamentul decorativ este cel mai intens
În acest sens, Sullivan este unul dintre puț inii arhitecț i care îș i pune ca problemă legătura
între metoda proiectului Beaux-Arts, noii parametrii care stabilesc tema
de către clădirea înaltă (imobil) ș i utilizarea elementelor expresive relaț ionale cu
rădăcinile culturale naț ionale. Adică, refuză tradiț ia universală, altfel că
o asimilează într-o nouă antiteză creatoare, care integrează valorile speciale locale.
Este o calitate radical diferită de asimilarea lui Daniel Burnham, care realizează
Clădirile de încredere se află în termeni strict funcț ionali ș i apoi se constituie Masonic.
Templu (1891) umplut cu elemente istoriciste.
Două clădiri rezumă cercetările funcț ionale ș i formale ale lui Sullivan; Guarenty
Bulding (1881) la Buffalo ș i Wainwright Building (1890) în Saint Louis. În ambele,
componentele funcț ionale deja menț ionate se integrează cu căutarea de caracterizare
volumetric ș i structura figurativă care identifică lucrarea anonimatului ț esăturii
9
urbană, fără a afecta rela ț ia sa cu ea. Este vorba despre a se adapta la noua dimensiune
urbane, atributele tradiț ionale care reglementează configurarea arhitecturii civile;
subsol, etaje principale ș i cornisa. Propunerile sale sunt următoarele:
Începând cu parterul, îi vom oferi o intrare principală care atrage privirea
par situaț ia sa ș i restul nivelurilor ne vom ocupa de o formă mai mult sau mai puț in liberă,
expansiv, splendid(..) dar exprimat cu un sentiment de amploare ș i libertate. În 1er
Etaj (Nivel) facem lucruri similare, dar cu mai puț in pretenț ioase. Pe ei, în
rămâne niveluri sau etaje infinite de tip, pornim de la celula individuală care necesită o
fereastră cu deschiderea, praful său ș i legătura sau boltă, ș i fără mai mult sau mai puț in noi
să facem pe to ț i egali, pentru că ei sunt to ț i egali. Ș i astfel vom ajunge la atipic care
nefiind împărț it în birouri ș i prin cerinț ele sale speciale de iluminare,
ne oferă posibilitatea de a arăta prin intermediul amplului său perete ș i a greutăț ii sale
caracterele dominante, ceea ce este evident un fapt: care este seria nivelurilor birourilor
în mod definitiv terminat.
Sullivan a construit două clădiri în Chicago, care se află între cele două importante de
oraș ul: L'Auditorium (1886) ș i magazinul pe departamente Carson Pirie Scott (1886).
valoarea Auditorium-ului radică în caracterul său polivalent care preconizează soluț iile
centre de utilizare multipla care apar in secolul XX. Contine
auditoriul magazine comerciale, birouri, hotel, etc... În Carson, chiar dacă...
persista la clasamentul tradi ț ional al elementelor clasice, se reduce la minimul său
la corniche este un acoperiș aproape imperceptibil, soclul, format din
vitrinele ș i accesurile, dispar ca formă masivă ș i volumetrică, pentru a înso ț i
cu o ornamenta ț ie metalică exuberantă, u ș urinț a panourilor de cristal, corpul
centrala clădirii are o structură compusă orizontală, formată din fe ț e
remarcabile, rezolvate cu un schematic al feronerie de Chicago. Inclusiv, muchia volumului
care se distinge întotdeauna vizual printr-un dublu zid de fortificare, el se
dématérialise într-un nou volum cilindru care ac ț ionează ca o articula ț ie de balama
între planurile netede ale fa ț adelor, este evident că particularitatea edificiului se restabile ș te
în termeni mai apropiaț i de sistemul repetitiv al grilei urbane ș i de proiecț ia sa
spaț iale în plasa structurală de oț el.
Problematica culturală a lui Sullivan era bazată pe căutarea unei expresii
architecturale, reflect al nevoilor ș i al sistemului de valori al poporului nord-american în
ansamblul său. Dar, evident, competenț ele acestor clădiri răspundeau unui grup
social redus, ale cărui interese culturale nu coincid cu cele ale restului societăț ii. Pentru
cei care, atunci când au conș tientizat necesitatea sarcinilor împreună cu valorile
simbolice, nu recurgeau la Sullivan, care reprezenta sinteza progresistă ș i
naț ional, ș i non care au adaptat codurile eclectice provenind din Europa. Pentru a diferenț ia
între lucrările arhitecturale.
Expoziț ia Columbiană din 1893 semnalează criza principiilor limitate pozitive aduse
prin ș coala din Chicago ș i retragerea figurativă impusă de carnavalul eclectic. Sullivan,
cine, începând cu această dată, va primi sarcinile minore, lumina această contradicț ie
existen ț a între necesită ț ile sociale ș i impozitele impuse de clasa dominantă :
Cu alte cuvinte, dacă vrem să ș tim de ce anumite lucruri sunt aș a cum sunt în viaț a noastră
dezechilibru arhitectural, trebuie să ne îndreptăm aten ț ia către oameni, deoarece

10
edificii, toț i, este doar un ecran uriaș în spatele căruia se ascunde întregul nostru
popor, chiar dacă în mod specific clădirile sunt imagini individuale ale celor care,
ca clasă, poporul a delegat ș i a încredinț at puterea sa constructivă.
Ș i burghezia, prin intermediul marilor corporaț ii, oferă societăț ii haosul urban ș i
contradicț ii profunde, ca expresie a speculaț iei comerciale dezlănț uite asupra pământului ș i
construcț iile vor fi la nivelul micii burghezii, de unde se vor folosi anumite componente
culturale ale tradi ț iei arhitecturale progresiste nord-americane.

TRADIȚIILE LOCALE ALE ARHITECTURII DIN CARTIERE.

Fundamentele culturale ale habitatului micii burghezii nord-americane.
Ca alternativă la creș terea marilor oraș e industriale, în SUA, se dezvoltă
un fort miș care romantică, legată de tradiț ia rurală, bazată pe valorificarea
mediul natural, munca individuală artizanală, exaltarea (ridicarea) nucleului
familiale ș i autoritatea patriarhală ș i ideologia care provine din sectele protestante care proliferă
în această ț ară.

Este vorba despre un ax cultural inerent ideologiei micii burghezii, cu siguranț ă

pénétrări într-o burghezie înaltă tradiț ionalistă ș i latifundistă - care continuă în
America de Nord, linia stabilită de sociali ș tii utopici, mi ș carea Arte ș i
Creat în oraș ul Grădina lui Ebenezer Howard, totuș i se diferenț iază de curentul european
difuzare pe scară naț ională, prin referinț ele sale istoriciste limitate, rezultă
mai pu ț in prezintă recuren ț a figurării medievale ș i prin greutatea pe care o are în ea,
gânditorii, politicienii, scriitorii ș i poeț ii. Tradiț ia rurală, Jack London, Walt
Whitman, .În ciuda tendinț elor divergente care reprezintă aceste figuri, o
denumitorul comun este critica la industrie, comerț ș i finanț e, astfel
la fel ca ș i consecinț ele negative ale dezvoltării accelerate capitaliste; crizele
cicluri, exploatarea proletarului, mizeria urbană ș i îmbogăț irea excesivă, nu
prin propriul efort, nu prin speculaț ii, finanț e etc... Prin ei,
Walt Whitman poate spune la sfârș itul secolului: „societatea acestor state este câș tigătoare, dură,
superstiț ioasă ș i putredă(...) apropo, nu am făcut niciodată, ca acum, un mare gol de
inimă, ș i cine în SUA? adevărata credinț ă pare să ne părăsească.
Evasivarea Metropolisului se produce, întâi, până la comunităț ile „utopice” care
profilatorii din SUA, sunt versiuni ale comunităț ii de producț ie, cele care se ridică în
Hancock, Nauvoo, Phalanx, Oneida, Amona, etc... Dar caracterul redus al acestor
iniț iative, convertire în suburbiile urbane în aria de concretizare a modelului de habitat
mica burghezie. Aici percepem o mare diversitate tipologică a casei, în
compararea cu experienț ele europene, în ciuda persistentei construcț iei de
lemn. Ele apar foarte alternative fundamentale care prefaț ează casa suburbană a
Secolul XX: utilizarea sistemului de cadru din lemn cu bile, a cărui difuzare masivă
caracterizează casele sau locuin ț ele modeste produse de speculatori; stilul stik,
exemple în care tradi ț ia vernaculară rurală se integrează în suburbii
diversitatea alternativelor schemelor distribuite ș i apoi stilul shingle, versiunea
aristocratic de locuin ț e rurale ș i vernaculare, elaborat de arhitectul prestigios

11
pentru unii membri ai înaltei burghezii, cu atributele funcț ionale ș i spaț iale
caracteristicile locuinț elor de lux mari.

Tradiț ie ș i renovare în arhitectura lui F. L. Wright.

F. L. Wright (1967-1959), rezultă principalul interpret al acestei decizii, care, în
decada 1900-1910, construit în exterior Chicago Oad Park - anumite exemple care
asumă un caracter simbolic convertit în modelaje figurative care sublimează ș i
universalisent în cheia contemporană, această evolu ț ie a locuin ț ei individuale, de unde
vernacularul ș i foliul cloric, corespundea unei determinări spontane, mai mult decât la
o formulare teoretică ș i practic bazată pe principii clare de design. Adică,
Wright, câș tigă o sinteză care integrează locuinț a individuală suburbană a micii
burghezie în trunchiul principal al arhitecturii occidentale.
În ei se diferenț iază de grupul de profesioniș ti care operează în tematica ș i folosesc
un repertoriu figurativ omogen, ceea ce se numeș te PrairieSchool - legătura componentelor
locaț ii cu cele provenite din celelalte culturi - japoneză ș i europeană - ș i definiț i cu
precizia anumitor principii esenț iale de design, care au perdurat pe parcursul secolului XXI
secol. Prin aceasta dorim să reafirmăm că, Wright, exprimă valorile culturale ale unui
grup social concret, participă la un miș care figurativă dintr-un creator în altul
arhitectura din SUA ș i răspunde cerinț elor funcț ionale, tehnice, economice ș i
constructive care necesită circumstan ț ele specifice ale mi ș cării sale istorice, Rezultă
pentru aceasta ciudată în interpretarea noastră, valorizarea „geniului” sau a figurii
mitologic construit de teoriile burgheze, pentru a converti istoria de
Arhitectura, într-un mod autonom ș i spontan, este marcată de succesiunea marilor personalită ț i.

Wright, încearcă să ofere unei mici burghezii, în special unor straturi mai înstărite,
d’argents, individualitatea sa pierdută, atât de mult structura anonimă a marii Metropole.
ca în infini repetări ale celulelor de locuire în procesul evolutiv inexorabil
capitalismul îș i găseș te compensaț ia în refugiul căminului, din care, valorificarea
de la coadă centrală în locuinț e, simbol al solidităț ii ș i al perdurării
sistem patriarhal, care interpretează configura ț ia „ micro” a individualită ț ii
« micro » comunitate. Adică, pentru fiecare comunitate corespunde o structură puternică
specifică, diferită de resturi, care se concretizează printr-o producț ie arhitecturală
artizanale ș i un link direct ș i personal între competenț ă ș i concepător, nelegat, al sistemului
comercial de producț ie de locuinț e, controlat de speculatori (gestionari
imobiliare). În întâlnirea cu natura, în valorificarea elementelor sale
expresivi, împărtăș im viaț a de zi cu zi dezvoltată în inospitalitatea trasată (grilaj)
urban ș i identifică particularitatea răspunsului proiectului cu infinita varietate a
alternative care prezintă natura, Relaț ia directă între formă „artificială” ș i
„natural”, utilizarea materialelor „naturale” ș i corespondenț a cu o societate
„naturală” defineș te această arhitectură sub rotula organică, în care
s »expriment trei (3) libertăț i « naturale » :
1/ - libera autonomie a indivizilor în societate;
libertatea de a deț ine o locuinț ă diferă de celelalte, în
concordanț ă cu personalitatea sa ;

12
3/- la libertatea de exprimare a arhitectului, care îi permite să găsească în faț a fiecărei probleme
o soluț ie figurativă diferită. Valorificarea estetică a habitatului rezolvat, în
sistem capitalist, singura fugă în căutarea identităț ii culturale, pierdut într-un
mediu reglementat de comercialism, speculaț ie ș i coduri de mediu
importante de l’étranger.
Locuinț ele pe care Wright le realizează în afara Chicago-ului, între 1895 ș i 1910, denumite Case
de la Prairie, demonstrează procesul de purificare sau de eliminare a elementelor de concepț ie,
care trece prin abundenț a codurilor formale vernaculare ș i atribuie „cultelor” de
Arhitectura Beaux-Arts ș i atinge sinteza Caselor Martin (1904), Avery Cooley
(1907) ouRobie(1908). Este o evoluț ie redusă către elementele forme ș i speciale
simple, care se identifică cu funcț iile concrete, în care este incendiat, atât el
proces educaț ional cu metode pedagogice moderne - jocurile cu
elemente geometrice simple elaborate în Germania de pedagogul Froebel - , ca
reinterpretarea uș urinț ei ș i transparenț ei arhitecturii japoneze, verificată în
templul Ho-o-den, construit în Expoziț ia Columbiană de la Chicago, ș i
posibilităț i formale inhérente unor noutăț i. De aici ies la iveală principiile de bază ale sale
program arhitectural, ale căror enunț uri s-au dovedit a fi suficient de generice precum
pentru a nu stabili determinaț iile formale aprioristice ș i care conț in un grad mare
părț ile de premisă ale Miș cării Moderne, încă în vigoare astăzi;
a/- Reducerea la minimum necesar a pereț ilor despărț itori, transformaț i în semnalizatoare speciale
care permit crearea unei medii interioare unice.
b/-armoniza ș i integra edificiul cu natura circumstanț ială.
c/- Eliminarea tratamentului locuinț elor ca colivii închise ș i independente.
d/- a ridica edificiul pe o fundaț ie care acț ionează ca platformă.
e/- Definirea deschiderilor pe baza necesităț ilor, în corespundere cu proiectarea
plasticul clădirii, fără a constitui găurile în pere ț ii externi.
f/-Reducerea la minimum a utilizării materialelor diverse în clădire. Ornamenta ț ia trebuie să
a fi originar în esenț a materialului ș i nu a adăuga a priori.
instalaț iile tehnice trebuie să facă parte integrantă din ansamblu.
Integraț i echipamentele ș i mobilierul clădirii, proiectaț i linii drepte ș i simple
pentru producț ia sa la maș ină.
i/- Eliminarea decorului, care acț ionează ca un transformator autonom al lucrării
architeturale.
Birourile Larkin (1904) din Buffalo ș i casa Robie (1908) din Chicago. Concretizează acestea.
exemple. În ambele se observă cum tipologia preestabilită este locuinț a tradiț ională ș i
tipul de clădire a birourilor ș colii din Chicago. Sistemul regulator al proiectului -
conservarea axelor ș i relaț iile simetriei. - ș i funcț iile determinante, sunt
réinterpretate pe baza unei noi structurări a codurilor formale, spaț iale ș i
tehnologice, care prefigurează elementele figuratiei contemporane.
În CaseRobbie să verificăm următoarele contribuț ii ;

13
sous-bassement de cărămidă de pământ constituie o articulaț ie între teren ș i
la casa propriu-zisă, formată din planurile a căror succesiune anulează percepț ia de
locuinț ă ca unitate volumetrică simplă ;
b/-Pe sistemul de planuri verticale ș i terase, se plasează cu siguranț ă independenț ă,
sistemul de acoperire, al cărui copertine de mari dimensiuni permit utilizarea
structură de o ț el – de asemenea distrusă de identitatea tradi ț ională dintre acoperi ș ș i pere ț i
limitrofe ale clădirii ;
c/- în interior, organizarea funcț iilor se realizează în spaț iile continue
articulat prin diviziuni minime.
d/-la fenestrare continuă constituie un link între platformă ș i acoperiș care
manifeste la liberă spaț ialitate interioară ;

Echipamentul tehnic este integrat în structura formală a locuinț ei; pe parcursul

feroneriile se află în centrala termică perimetrală, iar iluminatul artificial este rezolvat în
partie, fourrée linéairement în tavanul fals, soluț ie practic neegalată
până acum, conform lui Reyner Banham (1967).
În birourile Larkin, Wright a transformat elementele tipologice ale ș colii de
Chicago, adaptându-le la condiț ionarea specifică a contextului, a funcț iei ș i de
semnificaț ie. Poziț ionarea sa într-o zonă determinată a oraș ului Buffalo impune
introversiunea către interior ș i abandonarea faț adelor continue de cristal, la fel ca
caracter monumental, volumetric, al edificiului. Intrarea principală nu se ierarhizează în
soubassement fără a se reloca lateral într-o poziț ie secundară ș i se valorizează
volumurile care definesc unghiurile paralelipipedului, care conț in cuș tile scării
ș i conductele de aer. Pentru prima dată în lume se foloseș te aerul condiț ionat. La
justificarea acestei schimbări în deteriorarea componentelor funcț ionale se găseș te
în determinanț ii săi de beton; cu toate acestea, afluxul publicului din exterior este limitat
– este vorba despre o companie care distribuie alimente prin corespondenț ă, se ierarhizează
Condiț iile de mediu ale lucrătorilor administrativi ș i presupusa sa coeziune
comunitar. Apar valorile de semnificaț ie în raport cu simbolizarea
comunitatea" companiei: toate etajele ocolesc patio-ul interior, acoperire
cu o iluminare, care permite relaț ia vizuală a tuturor dependenț elor ș i pentru asta
facilitatea vigilenț ei sale de către directivele firmei.
Un organ, plasat într-unul dintre laturile mici ale patio-ului, este un antecedent îndepărtat al muzicii
indirecte care ajung la toț i lucrătorii.
Creatorul de mobilier metalic, în tradiț ia mobilierului „ brevetat ”, este un altul
aportul lui Wright în acest edificiu.
Recapitulând, semnificaț ia lucrărilor de această etapă a lui F. L. Wright, se găseș te în
capacitate de sinteză între tradiț ia culturală vernacular-populară nord-americană,
metodele tradiț ionale de proiect ș i aplicarea noilor tehnici. Rezultatul
pozitiv înseamnă a câș tiga doar în urma condiț iilor sociale, economice ș i culturale
concrete, individualizează o codificare funcț ională, formală ș i specială, care se leagă ș i
preced oamenii de avangardă din Europa ș i SUA.

14
Miș carea modernă se naș te sub auspiciile capitalismului industrial ș i financiar, al cărui
dezvoltare, în faza imperialistă necesită structuri funcț ionale complexe
în oraș . Chiar dacă burghezia menț ine persistenț a codurilor clasice în
întreț inerea simbolică a anturajului său, asimilează modernizarea inerentă contribuț iilor
tehnologice conț inute în activităț ile terț iare - comerciale, financiare ș i
administrativi - care definesc această nouă etapă a dezvoltării sale.
Elaborarea codurilor formale implică un proces dificil de articulare între
dinamica exercitată de componentele economice, tehnice ș i funcț ionale ș i
constrângerile impuse de valorile culturale ale burgheziei, în raport cu ierarhiile
simbolice stabilite de repertoriul istoric. Cu toate acestea, experienț a SUA, prezintă
o diversitate de tendin ț e care permit o accelerare în renovare
tipologii formale ș i funcț ionale, legate de cele atinse în Europa.
În vechiul Continent, inovaț iile sistemului de producț ie-distribuț ie-consum,
sunt asimilate la scala urbană într-un proces mimetic, la „decorul” simbolic
tradiț ională, chiar dacă apoi aceasta se reînnoieș te la sfârș itul secolului cu Arta-nouă.
În SUA, economicismul, eficienț a practică ș i manevrarea directă a componentelor
tehnici - materiale, se introduc în oraș ul terț iar, ca răspuns la
recomandări stabilite de metropolele industriale ș i comerciale flambante
financiare, în care se marginalizează atributele simbolice ș i expresive,
elemente disociative ale logicii implacabile stabilite de capitalism.
Chiar ș i ulterior, în cadrul Ș colii din Chicago, înalta burghezie s-a impus
necesitatea de a califica domeniul său de viaț ă în oraș , suprapunând repertoriul eclectic peste
baza tehnologică a clădirilor. Dualitatea sistemului figurativ este prezentă în context
urbain ș i influenț a sa, chiar ș i latent în primele decenii ale secolului XX, va reapărea
în procesul de maturitate a codurilor formale ale Miș cării Moderne.
În plus, burghezia medie nord-americană adoptă o atitudine agresivă ș i
combativă, fondată în traiectoria sa istorică, iniț iată în procesul de apropriere ș i
colonizarea unui teritoriu continental ș i simbolizată prin figura pionierului individual care
avansează în cucerirea Vestului de la Atlantic până la Pacific. Nu este un
grup social care se multiplică ș i caută izolarea, aș a cum se întâmplă în Europa,
a se agăț a de vechile tradiț ii ale modelelor medievale. Poziț ia sa de critic ș i de
interrogare în faț a a ceea ce predomină în marele capital, în importul de forme ș i
habitudini externe ș i pierderea propriei identităț i naț ionale din partea celor de sus
burghezia se manifestă în acceptarea noilor coduri formale ș i de comportament
care reprezintă vitalitatea ș i existenț a sa, ca grup social, în vertiginoase
transformările economice ș i tehnologice care sunt în curs de desfăș urare în SUA.
Chiar dacă valorile tradiț ionale ale individualităț ii, religiozităț ii ș i persistă,
semnificaț ia primară a mediului natural, nu evită apropierea de oraș , nici nu stagnează
în formele repetitive ale arhitecturii vernaculare.
Pentru cei care vor, este posibilă apariț ia unui curent de sinteză între vechi ș i nou.
nou, între tradiț ie ș i renovarea tehnică, special ș i formal al arhitecturii
principiile secolului, în coincidenț ă cu curentele avangardei artistice.

15
Ș coala de la Prairie, care include personalitatea aparte a lui Wright, reflectează, faț ă de
conservatorismul locativ al micii burghezii europene - modelul Cité
grădină, deVoyseyou deNorman Shaw- , tentativa de a salva contradicț ia inevitabilă
între autonomie individuală ș i originalitate expresivă într-un repertoriu figurativ
cultural omogen, - Acest model nu va putea înlocui în faț a magnificului
aspira ț ia de a trăi autonom, din partea „majorită ț ii tăcute” Ș coala de la
Prairiesera înlocuit de atentivi ș i anonimi Levittowns, pe întregul continent.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARĂ
Bacond. Edmond N. :Designul oraș elor. Thames and Hudson, Londra 1967
Burchard, John et A. BUSH. -BROWN: Arhitectura în Statele Unite, Litere,
Madrid, 1963.
Carpentier, Grant :Frank Lloyd Wright până în 1910, Prima Epocă de Aur, Reinnhold, Nueva
York, 1958.
CIUCCI, DAL CO. MANIERI-ELIA, TAFURI: La oraș ul american, G. Gili, Barcelona
1975.
COLLINS GEORGE L.C.C. : Camillo Sitte ș i naș terea planificării moderne a oraș elor. Randon
Casă, Nueva York, 1965.
COMMAGER, H.S. ș i S.E. MORISON. :Istoria Statelor Unite ale Americii.
Fondo de cultură economică, Mexic, 1951.
CONDIȚ , CARL W. : Ascensiunea zgârie-norilor, Editura Universităț ii din Chicago, Chicago,
1952.
CONDIT, CARL W. : Ș coala de arhitectură din Chicago. Universitatea din Chicago
Press, Chicago, 1963.
CONDIT, CARL W. : Arta construcț iilor americane. Secolul al nouălea, Oxford University Press,
New York 1960.
CHADWICK, GEORGE F. : Parcul ș i oraș ul. Architectural Press, Londra, 1966.
CHUECA GOITA, FERNANDO
DE ZURKO, E. R. : Teoria funcț ionalismului în arhitectură. Noua Viziune, Buenos
Aires, 1958.
FORTER, W, Z. : Schiț ă a unei istorii politice a Americilor, Ministerul Educaț iei,
La Habana, 1963.
GIEDION, SIGFRIED: Spaț iu, timp ș i arhitectură, Hoeppli, Milano, 1954.
GIEDION, SIGFRIED : Mecanicizarea preia comanda, Oxford University Press, Nueva
York,1948.
GREENOUGH ? HORATIO. Formă ș i funcț ie Observaț ii asupra artei. Universitatea din California
Press, Berkeley, 1947.

16
HITCHCOCK. H. R. : Arhitectura secolelor al XIX-lea ș i XX-lea, Istoria Palican
Art, Penguin Books, Harmondsworth Middlesex, 1958
HITCHCOCK, H. R. : Arhitectura lui H.H. Richardson ș i timpurile sale Muzeul Modern
Art. New York, 1936.
HITCHCOCK, H. R. : În natura materialelor. Duell, Sloan ș i Pearce.
LAVEDAN, PIERRE : Istoria urbanismului. Epoca contemporană. H. Laurens, Paris,
1952.
LEWIS, SINCLAIR, Babbitt, Imprenta Naț ională a Cubei, Havana, 1965.
Frank Lloyd Wright, Viziune Nouă, Buenos Aires, 1956
UNDERWOOD FAULKNER, HAROLD: Istoria economică a Statelor Unite. Nova,
Buenos Aires, 1956.
WRIGH, FRANK L. : II Testamento Einaudi, Torino, 1963.
WRIGH, FRANK L. : Autoblografia, A, Mondaddori, Milano, 1955.
ZEVI, BRUNO : Frank Lloyd Wright. II Balcone, Milano, 1959.
ZUCKER, Paul : Oraș ul ș i piaț a, Columbia University Press, New York, 1959.

17