0% au considerat acest document util (0 voturi)
3 vizualizări5 paginiIstoria Gimnasticii
Gimnastica a apărut în Grecia antică în jurul secolului VIII î.Hr. ca o disciplină sportivă care includea activități precum boxul, lupta și atletismul. Grecii considerau că gimnastica era importantă pentru sănătatea fizică și mentală. Mai târziu, în secolul XVIII, gimnastica modernă a apărut în Germania și a fost sistematizată în diferite modalități ca parte a unei educații integrale. Astăzi, gimnastica include sporturi olimpice și este reglementată.
Tradus de
ScribdTranslationsDrepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
3 vizualizări5 paginiIstoria Gimnasticii
Gimnastica a apărut în Grecia antică în jurul secolului VIII î.Hr. ca o disciplină sportivă care includea activități precum boxul, lupta și atletismul. Grecii considerau că gimnastica era importantă pentru sănătatea fizică și mentală. Mai târziu, în secolul XVIII, gimnastica modernă a apărut în Germania și a fost sistematizată în diferite modalități ca parte a unei educații integrale. Astăzi, gimnastica include sporturi olimpice și este reglementată.
Tradus de
ScribdTranslationsDrepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Istoria gimnasticii
Originea gimnasticii
Lagimnasticăeste o activitate care pune la încercarecapacităț i
fiziceal omului, printr-o serie reglementată de exerciții
deechilibru, forță agilitateflexibilitateyrezistență .
În unele dintre modalităț ile sale, gimnastica este un sport de
competiție. Acest grup include, printre altele, gimnastica aerobă,
gimnastică acrobaticăgimnastică ritmică, lagimnastică artisticăși la gimnastică în
trampolin. Aceste trei discipline de mai sus fac parte, de asemenea, dinJocuri
Olimpic.
Termenul gimnasiaprovine din greaca veche gymnós, „desnudo”, deoarece în
În Grecia, atletii se exercitau fără haine. Locul în care se practicau
exerciții era sala de sport. A fost, precis, în Grecia antică unde se
a dezvoltat gimnastica ca disciplină sportivă.
Ca activitate fizică generală, gimnastica există din timpurile
preistorici: achiziția și dezvoltareadotezăfizica ocupa un
loc central în supraviețuire, pentru care era esențial să știe să atace și
a se apăra.
Mai târziu, exerciț iul fizic s-a diversificat în diferite practici de
înot, lupte, canotaj, echitaț ie ș i tir cu arcul. Astfel de practici, realizate
la început, cu scopuri militare, s-au desfășurat și cu scopuri
competitivi și s-au integrat în ritualuri religioase.
La gimnastică în Antichitate
La gimnastică ca sport a apărut în Grecia, în jurul secolului VIII î.Hr..
Cu toate acestea, practica exercițiilor fizice într-un mod meticulos este foarte
anterior. Se conservă mai multe mărturii din Creta, China și Egipt în
care sunt prezentate persoane care desfășoară diverse activități atletice.
Unele dintre aceste mărturii datează din anul 2000 î.Hr.
Pentru grecii antici,gimnastica era parte dintr-un ansamblu de
practici orientate spre promovarea sănătăț ii fizice ș i mentale, care, la rândul său, se
încadrau într-un ideal defrumusețe humana. Aceste practici erau realizate
în locuri destinate pregătirii și antrenamentului fizic
copiii și tinerii: sălile de sport.
La gimnastică cuprindea unele activități care în prezent sunt
considerate sporturi aparte, cum ar fi boxul, luptele și atletism. Perdu
Jocurile Olimpice, stabilite în anul 776 î.Hr., le includeau printre
teste, împreună cu alte exerciții.
Gimnastica juca un rol central în educaț ia greacă. En
Esparta era subordonată pregătirii pentru luptă. În
Atena, pe de altă parte, era parte a unei formări integrale, în care
laeducație fizicăera însoțită de învățătura despreartey
lafilozofie.
Romanii, moștenitorii culturii grecești, au adoptat concepția
espartana de la gimnastică, conform căreia aceasta era în principal un mijloc
pentru a atinge un obiectiv [Link]ț ii erau instruiț i în
pregătire fizică pentru a fi mai eficienț i.
Antrenamentul fizic era, de asemenea, fundamental pentru gladiatori,
centrul spectacolelor din circu roman. În rest,romanii
nu împărtăș eau ideea greacă despre valoarea educativă a gimnasticii, la care,
în orice caz (și împreună cu importanța sa militară), atribuiau o valoare
"higienic", legat de sănătate.
La gimnastică în Evul Mediu ș i Renaș tere
ÎnEvul Mediu, la gimnastică a pierdut importanț ă, din cauza respingerii
creș tinismul către cultul corpuluipracticat în Grecia antică. Fără
embargou, în companiile itinerante artistice, saltimbanci,
măiestri și acrobați au continuat să execute anumite exerciții, precum
salturile și alte activități acrobatice.
În timpulRenaștere , în contextul revalorizăriicultură
greacăce a caracterizat epoca, a reînviat interesul pentru gimnastică. En
1569, medicul și pedagogul italian Hieronymus Mercurialis (1530-1606)
publica despre arta gimnasticii, considerat primul tratat de medicină
deportiva, în care gimnastica este abordată în raport cu
menținerea sănătății.
Câțiva ani mai târziu, în 1599, acrobatul și echilibristul italian
Archange Tuccaro (1535-1602) a publicat Dialoguri despre exercițiul de
saltar în aer, carte care conț ine peste 80 de gravuri care ilustrează 50
exerciții acrobatice.
La gimnastică în epoca modernă
Festivalul de gimnastică din Germania continuă să aibă loc în prezent.
Gimnastica modernă a apărut în secolul XVIII, cuIlustrație . În 1762,
filozoful francez Jean Jacques Rousseau (1712-1778), unul dintre
principalele reprezentante ale mișcării iluminate, a publicat tratatul
pedagogicEmilio, în care pleda pentru activitatea fizică ca parte
de la învățământ. Lucrările au catalizat o reformă profundă în
laeducație europeană de la epoca.
Influența ideilor lui Rousseau a fost deosebit de importantă în
Germania, unde s-au deschis școli numite Philantropinum, în
care se încurajau activitățile gimnastice în aer liber. De una dintre
ea a apărut ceea ce este considerat precursorul gimnasticii
modernaJohann Christoph Friedrich Guts Muths (1759-1839), care
a condus una dintre aceste ș coli în Schnepfenthal.
Gândirea lui Muths este reunită în cartea sa Gymnastik für die
Juventus („Gimnastica pentru tineri”) din 1793, în care clasifică
gimnastica naturală și artificială, adică, utilitară și non-utilitară. Prima se
se concentra asupra sănătății corpului, în timp ce a doua se concentra pe
aspectul estetic al gimnasticii, similar cu gimnastica
artistică actuală.
Gimnastica naturală a fost dezvoltată pe larg de suedezul Per Henrik Ling
(1776-1839), fondator al Institutului Central de Gimnastică Regală în
Estocolmo, în 1813. Dar tatăl gimnasticii moderne a fost germanul
Friedrich Ludwig Jahn (1778-1852), fondatorul mișcării Turnverein,
o sortă de asociație a cluburilor de gimnastică din Berlin. Jahn a dat
primii pași în sistematizarea gimnasticii artistice.
Concepția sa avansată despre gimnastică a fost înregistrată în cartea Die
Arta germană a gimnasticii, din 1816, a cărei
autoría împărțită cu asistentul său Ernst [Link] festival de
gimnastica din Germania (Turnfest) a fost sărbătorită în Coburg în 1860,
urmand școala lui Jahn.
În 1881, a fost fondată în Franț a Federaț ia Europeană de Gimnastică,
antecedentele actualei Federații Internaționale de Gimnastică (FIG),
pentru a supraveghea practicile în acest sport, care a fost inclus în
primele olimpiade moderne, în 1896.
FIG a organizat primele competiții internaționale de gimnastică
pentru bărbați (1903) și femei (1934); a consacrat astfel gimnastica ca
unsportcompetitiv la nivel mondial.
Istoria gimnasticii în Mexic
În Mexic,există antecedente ale gimnasticii în perioada prehispanică.
Ca multe alte popoare din Antichitate, culturile care au locuit
în actualul teritoriu al Mexicului au practicat activități fizice cu scopuri
militare, rituale și recreative.
Unele surse oferă mărturii despre practicile de gimnastică și acrobație
de laazteci. Acrobații, cunoscuți sub numele de mayotuncuepani,
realizau diverse exerciții de îndemânare fizică împreună.
Gimnastica modernă s-a dezvoltat în Mexic cu ajutorul imigranț ilor
europeniUnii dintre ei erau familiarizați cu teoriile
pedagogice care promovau gimnastica ca parte a unei educații
integral.
În 1848, francezul Jean Chadafaut Turin (Juan Turín, în spaniolă), a deschis
primul gimnaziu din orașul Mexico. Turin, considerat
introductor al gimnasticii moderne în țară, a predat cursuri în câteva
colegii au încorporat gimnastica în armată, urmând modelul militar
francez.
Primele încercări de a încorpora gimnastica și alte practici
sportivele în învățământ se remarcă din 1861. Cu toate acestea,nu a fost
până în 1888, când a fost adoptată Legea Federală de Instrucț ie
Primărias-a stabilit practica gimnasticii în mod obligatoriu
în toate școlile.
În 1890 a fost creat Marele Cercul Central de Gimnastică Mexicană,
prima asociație de educație fizică din Mexic. Câțiva ani mai târziu
după-amiazăîn 1902, a fost fondată Academia de Gimnastică din Mexic, în care se
au format profesori și profesoare pentru a preda gimnastică în școli.
Mexicul a participat oficial la competițiile olimpice pentru prima dată
vezi la Jocurile Olimpice de la Paris, în 1924. Cu un an înainte, s-a făcut
creat Comitetul Olimpic Mexican. În 1933 au fost stabilite
Confederația Sportivă Mexicană și Consiliul Național de Cultură
Fizică.
Aceste trei instituții, împreună cu Federația Gimnastică Națională
(actualmente Federația Mexicană de Gimnastică), fondată în 1926,
au fost fundamentale pentru dezvoltarea și difuzarea gimnasticii
deportivă și competitivă în Mexic.
