Sunteți pe pagina 1din 48

INTRODUCERE

Am ales ca tema Cazul fortuit ntruct este un subiect cu un specific aparte , care merit dezvoltat. Cazul fortuit prezentat la art. 47 C. pen. este reprezentat de aciunea-inaciunea unei persoane care produce un rezultat neconceput, neurmrit i nedovedit de autorul aciunii, rezultatul datorndu-se unei fore naturale a crei prezen nu a putut fi prevzut. Rezultatul aciunii nu poate fi prevzut i nici nu va fi imputat din punct de vedere subiectiv autorului faptei, excluzndu-se n acest mod caracterul penal al faptei datorit lipsei de vinovie. Limita de comparaie a imposibilitii de prevedere a faptei este generat de aprecierea c, n situaii identice, nici o persoan nu ar fi putut s prevad rezultatul produs1. Cazul fortuit este, aadar, un caz n care aciunea sau inaciunea unei persoane a produs un rezultat neconceput i neurmrit de ea, datorit aciunii unei fore a crei intervenie nu a putut fi prevzut (de exemplu, un tractorist atinge cu plugul un obuz rmas neexplodat n pmnt, care explodeaz distrugnd tractorul i rnind grav o alt persoan; mai muli rani adun fnul n cpie care sunt incendiate de un trsnet; cineva administreaz unei persoane o substan toxic dintr-un flacon pe care fusese aplicat din eroare eticheta cu numele unui medicament etc). Caracteristic cazului fortuit este faptul c aciunea sau inaciunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos, neateptat, datorit faptului c intr n concurs cu o mprejurare fortuit neprevizibil, care produce n fapt acel rezultat. Dei vtmarea produs se nscrie printre urmrile aciunii sau inaciunii fptuitorului, totui acest rezultat nu-i poate fi imputat din punct de vedere subiectiv, fiind strin de contiina lui i datorat unei mprejurri imprevizibile. Imprevizibilitatea ivirii mprejurrii cauzatoare a rezultatului nsui exclude vinovia persoanei i, prin aceasta, caracterul penal al faptei. Trebuie s fie subliniat ns caracterul obiectiv i general al imprevizibilitii rezultatului, n cazul fortuit, n sensul c ea ine de limitele generale omeneti ale posibilitii de prevedere a ivirii mprejurrilor fortuite. Nimeni, n aceast situaie, nu poate i deci nu i se poate pretinde s prevad rezultatul socialmente periculos. Tocmai n aceasta const deosebirea dintre imprevizibilitatea ivirii mprejurrii fortuite i imprevizibilitatea subiectiv care apare n situaia n care fptuitorul, dei
1

C. Bulai, Drept Penal, Partea General, vol. I, Casa de Editur i Pres ansa, Bucureti, 1992, p. 254;

trebuie s prevad rezultatul n genere previzibil al faptei sale, totui, datorit unor deficiene i limite personale, n-a putut prevedea n fapt acest rezultat. Imprevizibilitatea este, n acest caz, subiectiv i deci personal. Chiar dac cazul fortuit presupune o imposibilitate obiectiv de formare a vinoviei, el poate intra n concurs de succesiune ( dar niciodat de suprapunere) cu acele cauze de mpiedicare a constituirii infraciunii, care se ntemeiaz pe eliminarea culpabilitii( deci tot a vinoviei, dar din motive subiective). Cazul fortuit nu va putea fi ns invocat, n condiiile unui concurs de suprapunere, de un iresponsabil sau de un minor sub 14 ani, nici de vreuna din persoanele care au acionat sub imperiul constrngerii fizice ori morale.

Capitolul I 4

GENERALITI 1.1. Noiunea i caracterizarea Spre deosebire de multe alte legislaii care nu dau o reglementare expres cazului fortuit (lsnd ca problema rspunderii s se rezolve pe baza principiilor care guverneaz infraciunea), codul nostru penal instituie n situaia cazului fortuit o cauz legal expres de mpiedicare a constituirii infraciunii. Astfel, art. 23 din Codul Penal prevede c: nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, al crei rezultat este consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut. Potrivit art. 23 din Codul Penal exist caz fortuit ori de cte ori agentul produce un rezultat pe care nu l-a conceput sau urmrit ci este consecina interveniei unei energii, obiectiv imprevizibile, care s-a interpus n desfurarea aciunii ori a amplificat aciunea subiectului. Nu intereseaz cauza mprejurrilor fortuite. n ipoteza cazului fortuit, dei persoana svrete o fapt care aparent contravine legii penale, ea va beneficia de o cauz legal de mpiedicare a constituirii infraciunii, pentru simplul motiv c, dei rezultatul vtmtor s-a produs n urma aciunii sau inaciunii sale, la producerea acestuia a contribuit n mod esenial i intervenia unei mprejurri imprevizibile. Cazul fortuit se afl deci n zona de intersectare a unor conduite umane omisive ori comisive cu intervenia unor fore, energii, ntmplri sau mprejurri, care face ca rezultatul vtmrii s poat fi atribuit att condiiei umane, ct i mprejurrii imprevizibile, n aa mod nct, n lipsa vreuneia dintre ele, s nu se fi produs n contextul dat. n situaia cazului fortuit, fptuitorul nu prevede i nici nu poate s prevad c va interveni o mprejurare strin care, suprapunndu-se aciunii sau inaciunii sale, va determina producerea rezultatului vtmtor spre deosebire de constrngerea fizic sau moral, n cazul crora fptuitorul, dei acioneaz fr vinovie, cunoate i prevede rezultatul faptei sale, urmrind producerea acestui rezultat sub constrngerea necesitii sau a unei energii fizice ori morale strine. Imposibilitatea de a prevedea intervenia mprejurrii, care a condus la rezultatul neateptat, are un caracter att de evident i de general, nct desfurarea cu totul accidental a evenimentelor i rezultatul lor, nu ar fi fost prevzute n aceleai condiii de fapt, nici de o alt persoan cu dezvoltare psihic normal i experien obinuit. Aadar cazul fortuit pune n valoare o cauz de mpiedicare a constituirii infraciunii din lips absolut a vinoviei care se ntemeiaz pe ideea c, n anumite situaii de fapt, aciunile sau

inaciunile umane sunt conduse de mprejurri neateptate, accidentale i cu totul imprevizibile la rezultate care depesc puterea de prevedere a omului n general. Aa se ntmpl n cazul interveniei unui vrtej neateptat care amplific un foc de vreascuriiniial absolut inofensiv- i produce un incendiu care atrage distrugerea unor importante bunuri materiale sau n cazul producerii unui cutremur, provocnd moartea unei persoane, adpostite de fptuitor ntr-un imobil mai ubred. 1.2. Condiiile cazului fortuit: Din examinarea cuprinsului dispoziiilor legale rezult c exist caz fortuit n prezena urmtoarelor condiii: rezultatul faptei s fie i consecina interveniei unei mprejurri accidentale i neateptate; fptuitorul s fie n imposibilitate obiectiv de a prevedea intervenia mprejurrii care a determinat rezultatul; fapta svrit s fie prevzut de legea penal. A. Rezultatul faptei s fie i consecina interveniei unei mprejurri accidentale i neateptate Cazul fortuit poate proveni din surse foarte variate. Cel mai adesea mprejurarea accidental i neateptat poate fi produs de o energie natural, cum ar fi un cutremur, un incendiu, producerea unui vrtej puternic, trsnet, alunecri de teren, furtun, avalane de zpad etc. Cazul fortuit poate fi generat i de lucruri{ de exemplu, explozia unui cazan, sau a unei anvelope, un defect de fabricaie a frnelor la autocamion, intervenia unei defeciuni neateptate la un avion}sau de oameni ori animale{ cum ar fi, de pild, producerea unui accident grav de circulaie rutier datorit apariiei neateptate a unui om sau animal pe osea n faa unui autoturism, manipularea greit a unui elicopter din cauza atacului dat asupra pilotului de un roi de albine sau mobilizarea elicei unui avion din partea impactului cu o pasre i prbuirea acestora, rsturnarea unei lmpi de petrol de o pisic provocnd incendierea casei}. Cazul fortuit poate fi provocat i de o stare morbid preexistent a persoanei ce acioneaz i care datorit unui oc nervos, a unei crize de epilepsie sau a unui lein, atrage rezultate

vtmtoare{ ca n cazul unui accident de circulaie mortal cauzat de instalarea neateptat i neprevzut a unei stri de infarct la conductorul autovehiculului}. Numeroase cazuri fortuite sunt generate de chiar imprudena victimei.{ de exemplu, un copil care se joac pe balcon cade n strad i este rnit de un autovehicul care circula normal}. Aa se ntmpl n situaia numeroaselor accidente de circulaie auto a cror victime sunt accidentate datorit mprejurrii c ncearc s traverseze n mod intempestiv diverse artere de circulaie, nclcnd de o manier imprevizibil, regulile de circulaie stabilite de lege pentru pietoni i neasigurndu-se fa de un eventual pericol. De asemenea, n cazul persoanelor care particip la o vntoare colectiv, dar nerespectnd n mod cu totul inexplicabil locurile i sarcinile ce li s-au stabilit, intr n raza focului declanat i sunt rnite sau ucise. Esenial pentru existena cazului fortuit este ns condiia ca ntre mprejurarea accidental i neateptat i rezultatul aciunii sau inaciunii fptuitorului s existe o legtur de cauzalitate, de determinare obiectiv, n sensul c mprejurarea s fi contribuit i ea n mod obiectiv, fizic i decisiv la producerea rezultatului neprevzut. Astfel n cazul uciderii unei persoane prin lovirea ei de un autoturism la care a intervenit o defeciune subit la sistemul de direcie, sau a incendierii unei pduri din cauza unui vrtej neateptat care a rspndit scnteile unui foc de vreascuri, iniial inofensiv, mprejurarea fortuit venit fie de la instalaia tehnic, fie de la o energie natural, este aceea care a generat n mod obiectiv rezultatul vtmtor. Sunt unele situaii n care aciunea fptuitorului dei anterioar se conjug cu mprejurarea fortuit, conlucrnd mpreun la determinarea rezultatului neprevzut, cum este cazul unei mame care i aeaz copilul la umbra unui zid ce va fi drmat pe neateptate de un cutremur. Uneori mprejurarea fortuit precede activitatea fptuitorului cum ar fi n cazul n care acesta administreaz altei persoane o puternic substan otrvitoare luat dintr-un flacon pe care era lipit din greeal eticheta medicamentului indicat, fr a-i fi putut da seama de natura real a substanei folosite. Aici, activitatea persoanei care a greit eticheta flaconului are caracterul unei mprejurri fortuite, accidentale i neateptate pentru persoana care la administrat i precede n timp activitatea acesteia din urm . n majoritatea cazurilor ns mprejurarea fortuit intervine dup nceperea actului fptuitorului, surprinznd aceast aciune n curs de desfurare i adugndu-i-se n mod obiectiv, o denatureaz de la atingerea scopului urmrit de fptuitor, imprimndu-i o desfurare neateptat i imprevizibil ctre un rezultat vtmtor. Aa se ntmpl , de pild, n cazul cnd nite muncitori ncercnd s urce diverse materiale de construcii, pe o schel sunt cuprini de cutremur, 7

care provoac prbuirea materialelor pe sol, rnind grav mai multe persoane sau provocnd stricciuni importante. De asemenea mprejurarea fortuit poate s reprezinte o dezvoltare n continuare, o amplificare a aciunii agentului{ de exemplu, o persoan n timp ce spa o groap pentru nevoi gospodreti n curtea casei, declaneaz, n mod imprevizibil, o alunecare de teren care distruge gospodria vecinului} n alte cazuri, mprejurarea fortuit intervine dup terminarea aciunii fptuitorului, n chiar timpul producerii rezultatului urmrit, dar schimbndu-l sau amplificndu-l n chiar substana sa, i imprim consecine vtmtoare, cum ar fi, de pild, n cazul unei persoane lovit uor ntr-un accident de circulaie, care n timpul deplasrii ctre spital, este surprins de un bloc czut din peretele unei cldiri sau alunec din neatenie pe pavajul strzii i i agraveaz rnile, n aa fel nct, i se pune n primejdie chiar viaa. Cazul fortuit poate fi generat din chiar eroarea fptuitorului. Spre exemplu, o persoan amestec mai multe substane chimice despre care cunoate c nu sunt nocive pentru a le arunca. Substanele amestecate dobndesc proprieti explozive i cauzeaz moartea cuiva. n acest caz, fptuitorul nu va rspunde pentru uciderea din culp, dac se va stabili c a fost n imposibilitatea de a prevedea rezultatul neateptat i accidental survenit. Vorbind n limitele examinrii aceleai condiii{ rezultatul faptei trebuie s fie consecina unei mprejurri strine accidentale i neateptate} prin rezultatul faptei se nelege urmarea fizic duntoare care se produce n mod obiectiv, ca urmare a intervenirii mprejurrii neprevzute, iar nu urmarea dorit i urmrit iniial de fptuitor, care era lipsit de orice semnificaie n raport cu legea penal. ntr-adevr, dac mprejurarea fortuit nu intervenea, rezultatul aciunii sau inaciunii fptuitorului era cu totul altfel . Pe de alt parte, chiar dac mprejurarea fortuit s-ar fi produs dar nu intra i ea n antecedena cauzal a rezultatului faptei, acesta nu s-ar fi produs. n situaia n care, s-ar stabili ns, c aciunea sau inaciunea fptuitorului ar fi putut genera, prin ea nsi, rezultatul periculos, chiar dac nu ar fi intervenit mprejurarea fortuit, nu ne vom afla n faa unui caz fortuit, pentru c, de fapt, mprejurarea intervenit dei imprevizibil, nu a fost determinant pentru producerea rezultatului. Aa se ntmpl, de pild, n cazul n care, o persoan rnit foarte grav, prin lovituri de cuit, aplicate n regiuni vitale, decedeaz n drum spre spital, din cauza unui accident de circulaie, sau, dei a fost spitalizat, contracteaz o infecie care-i grbete sfritul. .n ambele cazuri, fptuitorul va rspunde pentru fapta sa de omor intenionat dac se va stabili c leziunile cauzate victimei prin lovituri de cuit, erau direct i sigur mortale, pentru c

survenirea mprejurrilor fortuite dei au grbit decesul victimei nu au fost determinante n producerea lui{acesta survenind oricum}. Intervenia mprejurrii fortuite se grefeaz pe existena unei aciuni { inaciuni} a fptuitorului ndreptat spre obinerea altui rezultat dect acela care s-a produs ca urmare a fortuitului; nu este necesar ca rezultatul urmrit de fptuitor s fi fost licit: este posibil ca mprejurarea fortuit s se interpun n desfurarea unei aciuni ilicite a fptuitorului{ de exemplu, fptuitorul fuge cu lucrurile furate urmrit de victim, aceasta fiind suferind de inim face un infarct i moare, n acest caz rezultatul mai grav s-a produs n mod imprevizibil pentru fptuitor astfel c acesta nu va rspunde pentru infraciunea praeterintenionat}2. Aciunea{ inaciunea} fptuitorului trebuie s fie voit de acesta, n raport cu rezultatul urmrit, adic s-i aparin subiectului. Dac fptuitorul a fost constrns fizic s acioneze ntr-un anumit sens{ de exemplu, impiegatul CFR este imobilizat i mpiedicat s-i ndeplineasc obligaiile legale}, nu se poate vorbi de lipsa de previziune a acestuia, chiar dac ar interveni o mprejurare fortuit.n asemenea cazuri, ar trebui s se admit existena unei cauze care nltur existena aciunii sau inaciunii, cu toate consecinele pe carele-ar atrage aceasta. Pentru existena cazului fortuit este necesar ca intervenia mprejurrii neprevzute s se grefeze pe existena unei aciuni ori inaciuni a fptuitorului susceptibil s produc un anumit rezultat, altul dect acela care s-a produs ca urmare a interveniei fortuitului. Este posibil ca n momentul interveniei mprejurrii fortuite persoana s desfoare o aciune licit (de exemplu, conductorului unei maini care circula cu vitez legal i-a aprut pe neateptate n fa o persoan care a fost mbrncit de o alt persoan nemaiputnd evita accidentarea acesteia) 3; ori o aciune ilicit (de exemplu, houl fuge cu lucrurile furate de la victim ns n timp ce aceasta l urmrea, face un infarct i moare; persoana care i-a recuperat bunul nu va rspunde pentru aceast urmare)4. Aa cum se observ din exemplele de mai sus, pentru reinerea cazului fortuit, este necesar s se constate existena unei legturi de cauzalitate ntre mprejurarea fortuit i rezultatul produs, n sensul c, dac nu ar fi intervenit fora strin, fapta persoanei n cauz nu ar fi produs acel rezultat5.

Vintil Dongoroz, Drept penal, Bucureti, 1939, p. 430 Trib. Mun. Bucureti, secia penal dec. 1037 din 1980 n Repertoriu de practic judiciar pe anii 198l-l985, pag. 62. 4 V. Dongoroz, Dreptul penal, 1939, pag. 430. 5 Ilie Pascu, Drept penal. Parte general. Ediia a 2-a, Editura Hamangiu 2009, pag. 304
3

B. Fptuitorul s fie n imposibilitatea obiectiv de a prevedea intervenia mprejurrii care a determinat rezultatul n concepia legii penale romne, fortuitul constituie o cauz care nltur vinovia, deoarece lipsete prevederea de ctre subiect a consecinelor aciunii (inaciunii). Ceea ce obiectiv este imposibil de a fi prevzut de orice persoan, va fi, firete, imposibil de prevzut i subiectiv, adic n raport cu capacitatea de prevedere a subiectului, raportat la nsuirile unei persoane care ar fi acionat n aceleai condiii ca i acesta; ca urmare, n-ar fi posibil s se susin c, n acest caz, fptuitorul ar fi trebuit sau fi putut s prevad rezultatul faptei. Fortuitul ca imprevizibilitate obiectiv exclude, prin urmare, culpa fptuitorului( acolo unde norma de incriminare prevede i culpa ca cerin obiectiv) ntocmai ca i imprevizibilitatea, subiectiv i personal. Dac fapta este incriminat numai cnd este comis cu intenie, intervenia cazului fortuit, cu att mai mult, va exclude vinovia fptuitorului. S-ar putea afirma chiar c, n cazul faptelor incriminate numai cnd sunt svrite cu intenie, nu are relevan cauza neprevederii rezultatului, i anume, dac acesta s-a datorat imprevizibilitii obiective ori lipsei de diligen a subiectului; n toate cazurile, fptuitorul n-ar fi putut rspunde pentru comiterea faptei cu intenie ( de exemplu, intenia este exclus fie c cel care a deschis o coresponden adresat altuia era n imposibilitate absolut s-i dea seama c respectiva coresponden nu-i era adresat, sau numai subiectiv i personal s-a gsit n imposibilitate s prevad c este vorba de o coresponden care nu-i era adresat ori din greeal a comis fapta). Dimpotriv n cazul infraciunilor care se pot comite i din culp, intereseaz cauza neprevederii rezultatului deoarece dac neprevederea s-a datorat lipsei de diligen a fptuitorului, care ar fi trebuit sau putut s prevad rezultatul, acesta va rspunde pentru o infraciune comis din culp. Imposibilitatea de prevedere care are n acest caz un caracter obiectiv, general valabil pentru orice persoan, iar nu numai pentru fptuitorul n spe, deoarece este raportat la un eveniment care prin natura lui este considerat att de neobinuit, excepional i neateptat, nct survenirea lui este pur accidental i n genere imprevizibil pentru oricine, n condiiile date. mprejurarea care constituie cazul fortuit, ori de cte ori s-ar manifesta, n aceleai condiii de fapt, nu ar putea fi prevzut de nici o persoan. ntr-adevr, nici o persoan nu poate prevedea n mod obinuit momentul, locul i intensitatea producerii unui cutremur, prbuirii unei cldiri noi, datorit unui viciu ascuns ( cu excepia persoanelor care cunoteau viciul), momentul sau locul surprii unui teren de construcie a crei stabilitate era cunoscut din vremuri imemorabile, faptul survenirii unor sincope, a nirii 10

intempestive a unui animal slbatic pe autostrada foarte circulat, a producerii unor valuri de o mrime nemaintlnit pe un lac, a scufundrii unei insule, a orbirii unui conductor auto din cauza unei descrcri electrice la reeaua de nalt tensiune sau intervenirii unei explozii la motorul unui avion aflat n aer. n doctrina penal, cazul fortuit este socotit ca o cauz de excludere a rspunderii penale fr patrie, fiind controversat poziia acesteia n sistematica infraciunii; unii autori, consider fortuitul c ar aparine problematicii cauzalitii, alii propun ca fortuitul s fie studiat n cadrul problematicii aciunii, deoarece nltur apartenena faptei unui autor determinat( de exemplu, n cazul oferului care, pe neateptate, are o stare de lein urmat de pierderea controlului volanului i accidentarea unui pieton). Teza dominant propune examinarea fortuitului n legtur cu inexistena culpei agentului ( ca urmare a imposibilitii absolute de prevedere). S-a obiectat mpotriva previzibilitii ca criteriu de difereniere ntre culp i caz fortuit, deoarece criteriul ar fi relevant numai n privina culpei generice nu i n cazul culpei specifice ( sau prin neobservarea anumitor reguli) i care ar fi, conceptual, incompatibil cu fortuitul. O asemenea difereniere ar fi greu de admis deoarece i n cazul culpei prin neobservarea anumitor reguli de diligen poate fi conceput fortuitul n sensul imposibilitii obiective de a respecta regula de diligen care ar fi evitat producerea rezultatului( de exemplu, un moment de tulburare a vederii( fosfen) poate face ca agentului s-i apar culoarea roie a semaforului ca verde, tot astfel, cnd spargerea parbrizului pe neateptate l mpiedic pe ofer sa vad drumul; sau n cazul cauciucului de puin montat). mpotriva previzibilitii s-au formulat critici i de ali autori susinndu-se c nu se poate deosebi fortuitul de culp n raport cu previzibilitatea subiectului deoarece nu i se poate cere acestuia s prevad un rezultat care nu poate fi prevenit. Previzibilitatea fr posibilitatea de a preveni echivaleaz cu a nu prevedea. O asemenea echivalen este greu de admis. n realitate, agentul poate prevedea i mprejurri asupra crora nu este n msur s acioneze spre a preveni rezultatele negative care s-ar produce( de exemplu, agentul prevede furtuna care se apropie i care l va arunca, odat cu barca n care se afl, la mal peste bunurile aflate acolo pe care le va distruge, dar nu poate evita acest rezultat) o asemenea situaie constituie for major. n cazul fortuitului, ceea ce i se cere agentului este s se gseasc n imposibilitate obiectiv de a prevedea energia strin care va interveni i va produce rezultatul, nu i se cere ca s fi putut lua msuri ca rezultatele negative s nu se produc. Dac exist att imposibilitatea de prevedere ct i imposibilitatea de a preveni rezultatul ne vom afla n faa unui fortuit peste care s-a suprapus fora major( constrngerea fizic).

11

Caracterul obiectiv i general a imposibilitii prevederii mprejurrii fortuite, atrage mai multe consecine: -n primul rnd pentru a reine c, ntr-o anumit situaie de fapt, persoana a acionat n condiiile cazului fortuit va fi suficient ca organele juridice s aprecieze c mprejurarea care a determinat producerea rezultatului are n fapt un caracter absolut accidental i neateptat( fiind, datorit acestor particulariti excepionale, imprevizibile pentru orice persoan s-ar fi aflat n locul fptuitorului). Nu se va pune ca atare problema dac, n spe, fptuitorul, cu trsturile i calitile sale psihice i intelectuale concrete a putut i trebuia s prevad intervenirea mprejurrii accidentale, chestiunea posibilitii individuale, concrete, de prevedere, neprezentnd nici un interes pentru constatarea existenei sau inexistenei cazului fortuit, att timp ct analiza previzibilitii se face n planul abstract al nsi posibilitilor umane de cunoatere i prevedere n general. -n al doilea rnd, n ipoteza cazului fortuit imposibilitatea de prevedere avnd un caracter general i obiectiv, constatarea ei va fi n beneficiul tuturor participanilor la fapt- efectul de nlturare a caracterului penal fiind in rem( adic privind fapta ca atare). Acest efect se va produce n mod nestingherit, chiar dac nu se cunosc toi participanii, la fapta al crei rezultat a fost consecina unei mprejurri imprevizibile. -n al treilea rnd, imposibilitatea de prevedere trebuie s se refere n ipoteza cazului fortuit la mprejurarea accidental i neateptat, iar nu la rezultatul survenit. ntr-adevr, dei n majoritatea situaiilor de caz fortuit, autorul nu prevede nici mprejurarea fortuit i nici rezultatul vtmtor care se va produce, numai mprejurarea este n mod obiectiv imprevizibil datorit caracterului ei neateptat i accidental, nu i rezultatul produs, aceasta din urm- cum ar fi moartea unui om, accidentarea i vtmarea unei persoane, distrugerea unor bunuri- putnd fi n genere prevzut( dei fptuitorul nu a anticipat nici rezultatul mprejurrilor date). Nu moartea sau rnirea unor persoane sau distrugerea unui bun sunt fenomene imprevizibile, ci survenirea lor din cauza unor mprejurri absolut accidentale. Fortuitul i imprevizibilul se vor verifica, prin urmare, prin raportarea faptei cu rezultatul ei la mprejurarea care a intervenit n producerea acesteia iar nu prin raportarea rezultatului la posibilitile de prevedere ale fptuitorului. i chiar dac intervenia unei mprejurri neobinuite ca un cutremur sau al prbuirii unei cldiri noi nu este n mod obiectiv de neprevzut, ceea ce ns nu poate fi prevzut n cazul intervenirii unei asemenea mprejurri, este momentul, locul, intensitatea i celelalte particulariti concrete care nsoesc manifestarea lor. 12

Ori, tocmai aceste elemente de concretizare a posibilitilor sau certitudinii survenirii unui eveniment neateptat i accidental ntr-un anumit context determinat care este impropriu n mod obinuit survenirii unor asemenea mprejurri, scap puterii de previziune normale a omului. Dac ntr-o cauz anumit se va reine c subiectul n-a prevzut mprejurarea care a produs rezultatul dei acesta, obiectiv , era previzibil, nu vor fi aplicabile dispoziiile relative la cazul fortuit; se va examina, ns, dac n raport cu nsuirile i capacitatea subiectului, acesta nu ar fi trebuit sau ar fi putut s prevad rezultatul. Dac se rspunde negativ i la o atare examinare atunci nu va exista culpa agentului. Cu att mai puin, va exista cazul fortuit dac mprejurarea care a intervenit n desfurarea aciunii subiectului nu numai c a fost prevzut de acesta dar a i contat pe ea pentru a produce rezultatul( de exemplu, subiectul prevznd c este iminent o furtun puternic prsete imediat barca lsnd n voia valurilor victima care dormea n barc i pe care urmrea s o ucid); n acest caz, fptuitorul rspunde pentru infraciunea de omor intenionat; tot astfel, dac mprejurarea fortuit a accelerat numai procesul de finalizare a rezultatului care s-ar fi produs i fr aceasta. Existena cazului fortuit nltur, prin urmare, ntotdeauna, caracterul penal al faptei, prin excluderea vinoviei, pe cnd lipsa de prevedere subiectiv poate s nlture automat vinovia numai n cazul faptelor svrite cu intenie; n cazul faptelor incriminate i atunci cnd sunt svrite din culp, lipsa de prevedere nu nltur vinovia dect dac nu se constat culpa agentului( i anume c acesta nu a prevzut dei trebuia i putea s prevad rezultatul). Prin urmare, dac subiectul, datorit strii sale de sntate ori erorii sau ignoranei, n-a prevzut rezultatul, pe care nu trebuia i nu putea s-l prevad, nu va exista culpa acestuia i, pe cale de consecin, nici vinovia; n acest caz, achitarea se va pronuna in baza art. 10 lit. d , lipsa unui element constitutiv al infraciunii, i nu n baza art. 10 lit. e ( existena unei cauze care nltur caracterul penal al faptei), dispoziie care s-ar fi aplicat dac era vorba de caz fortuit. Dei cazul fortuit se refer la imposibilitatea obiectiv de prevedere a rezultatului( rezultatul nu putea fi prevzut de nici o persoan), se obinuiete s se extind aceast denumire i la imposibilitatea subiectiv de prevedere de exemplu, n situaia cnd din lipsa de prevedere a subiectului, neprevedere raportat la cunotinele i posibilitile acestuia, nu se poate reine culpa agentului). Aceast practic este, ntr-un fel, legitimat i de faptul c imposibilitatea obiectiv de prevedere devine, n raport cu cazul concret, i o imposibilitate subiectiv de prevedere a agentului, ca parte component a ansamblului de persoane n imposibilitate de a prevedea; cazul fortuit are, prin urmare, ca efect i nlturarea vinoviei subiectului, ca proces psihic individual. 13

De asemenea, se folosete expresia caz fortuit chiar n cazul unui rezultat cu elemente previzibile cum ar fi n situaia unui risc admisibilde exemplu, dac pacientul moare n timpul unei intervenii chirurgicale absolut necesare, efectuat cu respectarea regulilor profesiei); n asemenea cazuri, prevederea rezultatului negativ este nsoit de prevederea unei posibiliti de salvare a bolnavului, posibilitate care trebuia folosit chiar cu riscul unui rezultat negativ. Imprevizibilitatea poart, n acest caz, asupra acelei posibiliti care va deveni realitate. Imprevizibilitatea se refer la ivirea mprejurrii, iar nu la rezultat, care este n genere previzibil. Se tie, de exemplu, c este posibil ca un cutremur de pmnt s drme un zid la umbra cruia este aezat un copil mic, ori c trsnetul ar putea incendia recolta adunat n stoguri, dar nu se poate prevedea ivirea unei mprejurri fortuite i deci nimnui nu i se poate cere s o prevad. De aceea, odat constatat caracterul obiectiv al imprevizibilitii, nu se mai pune problema posibilitii subiective a persoanei n cauz de a prevedea acel rezultat. Din tot ansamblul efectelor faptei, pentru stabilirea culpei, intereseaz numai raportul psihic al subiectului fa de rezultatele specifice infraciunii comise, adic prevederea posibilitii producerii lor, iar cnd nu le prevede nici ca urmri posibile, obligaia i posibilitatea real de prevedere a rezultatelor respective. Astfel, cnd subiectul nu prevede rezultatul infracional din cauza necunoaterii sub toate aspectele a faptei concepute datorit neateniei, neglijenei, delsrii ori indiferenei sale fa de relaiile sociale aprate de legea penal i ameninate de a fi lezate prin fapta respectiv, rezult c el avea obligaia profesional sau ceteneasc i, dup circumstanele concrete, posibilitatea individual de prevedere a urmrilor socialmente periculoase. Deci, sub acest aspect reiese nendoios culpa fptuitorului pentru svrirea infraciunii. ns, n cazul de neprevedere a rezultatelor infracionale din cauze independente de voina subiectului (cum ar fi, de pild, imposibilitatea obiectiv pentru el de cunoatere a nsuirilor mijloacelor tehnice pe care este pus s le utilizeze, a circumstanelor concrete de realizare material a faptei, intervenia anumitor fenomene neprevzute care, n concurs cu fapta sa, amplific rezultatele, slaba pregtire profesional, ori nivelul de cultur foarte redus, starea de boal sau de oboseal general a organismului, care influeneaz negativ asupra capacitii de imaginaie), ne aflm n una din situaiile cnd - n circumstanele date de loc i de timp - fie nici o persoan n-ar fi putut s prevad urmrile ilicite respective, fie subiectul, cu nsuirile sale psihofizice, nu putea s le prevad. n consecin, ambele aceste situaii din urm se afl dincolo de sfera vinoviei. n legtur cu natura acestor din urm situaii de neprevedere din partea subiectului a rezultatelor infracionale ale faptei sale, n literatura de specialitate s-au formulat opinii diferite. 14

Dup una din preri, ambele situaii de neprevedere din partea subiectului a rezultatelor ilicite reprezint dou variante ale cazului fortuit. Astfel, cnd intervenia mprejurrilor care au determinat survenirea rezultatului duntor nu putea s fie prevzut de nici o persoan, cu maxim diligen, cazul fortuit are caracter obiectiv, iar cnd imposibilitatea prevederii acelei intervenii este legat de persoana fptuitorului cazul fortuit are caracter subiectiv6. n lumina acestei poziii, ambele situaii de neprevedere a urmrilor ilicite sunt variante ale cazului fortuit. O alt opinie, mai veche, susine c este caz fortuit atunci cnd subiectul aflat n cauz n condiiile concrete de aciune sau omisiune, n-a prevzut urmrile duntoare i nici n-a putut s le prevad7. n baza acestei teze, cazul fortuit ar cuprinde numai a doua situaie de neprevedere a rezultatelor ilicite, cnd subiectul, datorit nsuirilor sale psihofizice, nici nu putea s le prevad. Cazul fortuit astfel conceput are numai caracter subiectiv i, n consecin, nu exclude posibilitatea prevederii rezultatelor respective, n condiii identice de svrire a faptei, de ctre alt persoan, cu alte nsuiri personale. n fine, dup a treia opinie formulat n aceast materie, cazul fortuit are caracter obiectiv i exist cnd aciunea-inaciunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoan nu l-a conceput i nu l-a urmrit, producerea lui fiind datorat unei mprejurri neateptate8. Aceast prere este n concordan deplin cu prevederile art. 47 C. pen., dup care Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, al crei rezultat este consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut, adic mprejurarea nu putea fi prevzut de orice persoan, nu numai de ctre subiectul care a svrit fapta. Drept exemplu, n aceast privin poate fi dat accidentul de circulaie, soldat cu moartea victimei, datorat unei defeciuni tehnice a mecanismului de direcie al autovehiculului, defeciune care nu a putut fi constatat de conductorul mainii nainte de plecarea n curs, i nici la verificarea tehnic anual de ctre persoane de specialitate9. Din aceast opinie rezult c la cazul fortuit neprevederea are caracter obiectiv, general n privina limitei cunoaterii, n sensul c, n circumstanele date de svrirea faptei, nici o persoan n-ar fi putut s prevad intervenia mprejurrii care, mpreun cu fapta, a cauzat rezultatul de
6 7

L. Biro, Drept penal, partea general, Universitatea Babe Bolyai, Cluj, 1971, pag. 190-l91. Ion Tanoviceanu, Tratat de drept i procedur penal, Editura Tipografia Curierul judiciar, Bucureti, 1997, pag, 8 V. Dongoroz, n colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, partea general, vol. I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureti, 1969, pag. 383; M. Basarab, Drept penal, partea general, voi. II, Editura Che marea, Iai, 1992, pag. 374; C. Mitrache, Drept penal romn, partea general, Edit. ansa S.R.L., Bucureti, 1994, pag. 179. 9 Trib. Supr, sec. pen., dec. nr. 1023/1980, n CD. 1980, pag. 246-247.

15

asemenea neprevzut. Avnd aceast baz obiectiv de neprevedere a rezultatului ilicit, cazul fortuit nu depinde cu nimic de subiect i poate fi constatat i n situaia cnd autorul faptei nu este cunoscut10. Tot dup aceast opinie, imposibilitatea subiectiv a fptuitorului de a prevedea, n condiiile concrete, intervenia unor mprejurri apte s cauzeze, mpreun cu aciunea (omisiunea) sa, unele rezultate ilicite, pe care de asemenea nu poate s le prevad, conduce la inexistena vinoviei (cum ar fi uneori eroarea de fapt) sau numai la prezena culpei, cnd din vina lui n-a prevzut acel rezultat11. ntruct aceast opinie, pe de o parte, este n concordan cu teza asupra necesitii i ntmplrii, iar pe de alt parte, face distincie clar ntre cazul fortuit, eroarea de fapt asupra raportului de cauzalitate i alte situaii de neprevedere din motive subiective a rezultatelor infracionale, socotim c este cea mai util tiinei i practicii dreptului nostru penal. Imposibilitatea de prevedere privete ivirea mprejurrii i nu rezultatul produs de aceasta care, de multe ori, este previzibil. De exemplu, se tie c un cutremur de pmnt poate drma o cas ubred n care se afl o persoan bolnav: ori c o furtun puternic poate provoca o cdere de arbori care s vatme sau s ucid persoanele aflate n preajm etc.) dar nu se poate prevede momentul ivirii unor asemenea fenomene. Imprevizibilitatea mprejurrii care determin producerea rezultatului trebuie s aib un caracter obiectiv, s fie de aa natur nct nici o persoan, n condiii similare de fapt, orict de diligent i perspicace ar fi, s nu fi putut s prevad ivirea acelei energii strine. C. Fapta svrit s fie prevzut de legea penal Fapta, adic aciunea sau inaciunea care a cptat un deznodmnt neateptat datorit interveniei unei mprejurri imprevizibile ce a condus la un alt rezultat dect cel prevzut i dorit de fptuitor, trebuie s fie prevzut de legea penal, fiindc numai n privina unor asemenea fapte existena cazului fortuit produce efectul de a nltura caracterul penal. Este evident, c din punctul de vedere al legii penale, fapta trebuie examinat n raport cu rezultatul real survenit( dei, neateptat i neprevzut) n urma aciunii sau inaciunii fptuitorului, iar nu n raport cu rezultatul

10

V. Dongoroz, n colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, partea general, vol. I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureti, 1969, pag. 384. 11 V. Dongoroz, n colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, partea general, vol. I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureti, 1969, pag. 384.

16

dorit, dar care nu s-a produs datorit interveniei mprejurrilor fortuite( care a atras rezultatul vtmtor). De aceea, chiar dac aciunea sau inaciunea fptuitorului tinde de la nceput, n mod vizibil, ctre un rezultat licit folositor, cum ar fi , de pild, conducerea normal a unui avion de pasageri, fapta va fi examinat n raport cu rezultatul periculos survenit din cauza interveniei mprejurrii fortuite- cum ar fi de pild, uciderea sau vtmarea unor pasageri din caza unei aterizri forate i intempestive- pentru c aceasta d coninutul material faptei i implic luarea n consideraie a tuturor mprejurrilor sale, inclusiv a constatrii cazului fortuit.

Capitolul II CAZUL FORTUIT 2.1 Efectele cazului fortuit 17

Constatarea legal a existenei cazului fortuit are drept consecin nlturarea caracterului penal al faptei, deoarece exclude vinovia, datorit imposibilitii fptuitorului de a prevedea intervenirea mprejurrii fortuite care a determinat producerea rezultatului periculos. Imposibilitatea prevederii mprejurrii fortuite avnd caracter obiectiv, efectele cazului fortuit opereaz in rem, adic fa de toi participanii la svrirea faptei. Cnd nu intr n concurs cu alte cauze care nltur caracterul penal al faptei, cazul fortuit nltur i rspunderea civil. Dimpotriv, dac vine n concurs cu alte cauze care las s subziste o culp n sarcina fptuitorului, rspunderea civil este posibil. Cazul fortuit are ca efect i nlturarea rspunderii civile pentru fptuitor. Poate fi tras la rspundere civil pentru prejudiciile cauzate persoana, alta dect fptuitorul, din culpa creia s-a creat mprejurarea care a condus la producerea rezultatului pgubitor (rspunderea civil a terului). Astfel, dac o defeciune mecanic (ruperea unei piese care a avut ca urmare o vtmare corporal) este imputabil fabricantului (defect de fabricaie), acesta va rspunde civil pentru consecinele pgubitoare ale culpei sale, cu condiia ca piesa respectiv s se afle n garanie i s fi fost respectate instruciunile de folosire i ntreinere12. 2.2. . Conexiti ale cazului fortuit cu alte cauze care nltur caracterul penal al faptei prevzute de legea penal Frecvent, cazul fortuit se ntlnete cu starea de necesitate, tiut fiind c aceast stare este provocat, de regul, de mprejurri fortuite (cutremur, inundaie, incendiu provocat de un scurtcircuit etc). Este posibil ca i cazul fortuit s se suprapun peste o stare de necesitate (de exemplu, vrnd s evite lovirea unui pieton, un conductor de autovehicul vireaz spre trotuar unde o persoan, speriat de apariia autovehiculului, are o sincop i moare). Cazul fortuit poate veni n concurs i cu constrngerea fizic n cazul n care o mprejurare fortuit creeaz un obstacol insurmontabil pentru o persoan care este silit astfel s svreasc o fapt prevzut de legea penal. Totodat, cazul fortuit poate veni n concurs i cu constrngerea moral (de exemplu cel constrns moral dezarmeaz pe agresor, iar arma czut din mna acestuia se descarc n cdere i rnete o alt persoan). Este posibil i suprapunerea cazului fortuit peste starea de iresponsabilitate, n cazul n care aceast stare este determinat de o mprejurare fortuit (de exemplu ca urmare a unei intoxicaii
12

Ilie Pascu Drept penal. Partea General, ediia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureti, 2009, pag.306

18

accidentale), dup cum o mprejurare fortuit (un cutremur, un incendiu etc.) poate s determine o persoan aflat sub ameninarea pericolului astfel creat s acioneze n mod iresponsabil. n fine, cazul fortuit poate veni n concurs cu eroarea de fapt atunci cnd peste o mprejurare fortuit se suprapune o eroare de fapt. 2.3. Cazul fortuit in noul Cod penal n noul Cod penal, cazul fortuit face parte dintre cauzele de neimputabilitate i este reglementat n art. 31, n care se prevede: Nu este imputabil fapta prevzut de legea penal al crei rezultat e consecina unei mprejurri care nu a putut fi prevzut. Acest text are acelai coninut cu al art. 47 C. pen. n vigoare, cu deosebirea c expresia nu constituie infraciune a fost nlocuit cu expresia nu este imputabil.13

2.4. Cauze care exclud existenta raportului de cauzalitate : forta majora si cazul fortuit 1) Reglementare. Att fora major ct i cazul fortuit intr n noiunea general de cause strine neimputabile astfel cum sunt utilizate de art. 1082 Cod civil. Art. 1083 Cod civil prevede expres c aceste dou cazuri exclud rspunderea civil. 2) Criterii de distincie. In literatura de specialitate mai veche s-a considerat c fora major i cazul fortuit sunt noiuni sinonime. Ulterior s-a revenit asupra celor dou noiuni, considernduse c sunt distincte. Pentru distincie s-au sugerat mai multe criterii: - Criteriul subiectiv, bazat pe conceptul de greeal sau culp: n timp ce cazul fortuit are caracter relativ, n sensul c nu poate fi prevzut i evitat cu diligena i prudena medie a omului, fora major este o mprejurare cu caracter absolut i nu poate fi prevzut i nici evitat, chiar cu cea mai mare pruden (diligen) de care este capabil un om. b. Criteriul obiectiv, fundamentat pe ideea de cauzalitate: originea forei majore este extern (fenomene naturale, cutremure, inundaii), pe cnd aceea a cazului fortuit este intern, situndu-se n sfera de activitate a celor chemai s rspund (de exemplu, viciul ascuns al unei maini). 3) Distincia dintre fora major i cazul fortuit. In literatura de specialitate se consider c atunci cnd se pune problema rspunderii civile suntem n prezena a dou spaii opuse: spaiul culpei, care angajeaz rspunderea i spaiul forei majore, care exclude existena rspunderii. Autorii care consider c ntre fora major i cazul fortuit exist deosebiri, plaseaz cazul fortuit
13

Ibidem

19

ntr-un sector intermediat aflat ntre culp i absena culpei, adic fora major. Din redactarea anumitor texte ale Codului civil rezult c i legiuitorul a neles s disting ntre cele dou noiuni (art. 1460-1461 Cod civil, 1623-1625 Cod civil). Tinnd seama de aceste texte i de cele dou teorii privind distinia dintre fora major i cazul fortuit, n doctrina romneasc s-a formulat o teorie eclectic, potrivit creia: fora major este un fenomen natural sau social exterior, extraordinar, de nebiruit i exclude n ntregime angajarea rspunderii dac a fost cauza exclusiv a prejudiciului; cazul fortuit cuprinde fenomenele naturale, dac nu au un caracter extraordinar, absolut imprevizibil i de nebiruit, mprejurrile sau fenomenele interne, adic acelea care i au originea i se produc n sfera de activitate a persoanei chemate s rspund, cauzele anonime i faptele neculpabile. 4) Interesul practic al distinciei ntre fora major i cazul fortuit. In materie contractual: i n situaia; n care neexecutarea obligaiilor sale se datoreaz cazului fortuit (n cazul contractului n materie delictual: distincia prezint importan deoarece, dei n cazul anumitor rspunderi (pentru fapta proprie, a prinilor pentru fapta copilului lor minor, a institutorilor i artizanilor pentru fapta elevilor i ucenicilor), att cazul fortuit ct i fora major sunt exoneratoare de rspundere, n cazul rspunderilor de tip obiectiv (rspunderea pentru lucruri, rspunderea pentru animale sau pentru ruina edificiului), numai fora major nltur rspunderea, nu i cazul fortuit. 5) Trsturile forei majore: a. Exterioritatea. Fora mjor const ntr-o mprejurare extern i invincibil, fr vreo legtur cu lucrul care a produs paguba sau cu nsuirile acestuia. Evenimentele de for major sunt de cele mai multe ori fenomene naturale extraordinare, strine de activitatea i voina omului, cum sunt cutremurele, inundaiile,trsnetele. Alteori, ele pot fi evenimente sociale extraordinare, precum rzboaiele i revoluiile; b. Imprevizibilitatea. Noiunea se refer deopotriv la producerea mprejurrii respective ct i la efectele sale. Dac mprejurarea putea fi prevzut, cel chemat s rspund este n culp, deoarece nu a prevzut-o i nu a luat msurile necesare pentru prentmpinarea urmsilor 20 de transport, n cazul rspunderii pentru vicii ascunse). n general att fora major ct i cazul fortuit exclud existena i angajarea rspunderii civile. Prin excepie, exist situaii n care debitorul contractual este chemat s rspund

pgubitoare. Imprevizibilul se deosebete de previzibil, la baza distinciei stnd caracterul extraordinar al evenimentului. Imprevizibilitatea trebuie deci, s fie obiectiv i absolut. c. Inevitabilitatea sau irezistibilitatea. Evenimentul i efectele sale pentru a fi caz de for major trebuie s fie imposibil de prentmpinat i de evitat. Irezistibiliatea trebuie s fie absolut, adic s priveasc orice persoan. Aprecierea se face in abstracto (avndu-se ca etalon posibilitile unei persoane care depune diligena i prudena maxim). 6) Efectele forei majore. Principalul efect al forei majore este excluderea rspunderii civile. In ce privete tinderea efectului forei majore, distingem ntre mai multe situaii: a. Cnd fora major este singurul fenomen care a provocat prejudiciul, se constat lipsa raportului de cauzalitate ntre fapta celui care ar fi obligat la reparare i pagub. De asemenea este exclus culpa. b. n situaia n care fora major nu este cauza exclusiv a prejudiciului, iar celelalte cauze sunt simple cazuri fortuite, rspunderea exist sau nu dup cum legea prevede sau nu ca i cauz de exonerare de rspundere cazul fortuit. c. n situaia n care fora major cauzeaz prejudiciul n concurs cu alte mprejurri dect cazul fortuit (de exemplu prejudiciul cauzat de un animal sau de un lucru ntr-o mprejurare de for major) trebuie s distingem dup cum animalul, lucru etc. a fost un simplu instrument al forei majore (caz n care rspunderea este nlturat) sau au contribuit alturi de fora major la producerea prejudiciului (caz n care rspunderea se va nltura doar n proporie cu contribuia forei majore). d. n materie contractual, intervenia forei majore poate s produc un efect suspensiv de executare (presupune suspendarea executrii obligaiilor rezultate din contractele cu executare succesiv, pn la ncetarea forei majore) sau extinctiv de executare (care presupune stingerea obligaiilor imposibil de executat). 7) Cazul fortuit. Prin caz fortuit se nelege o mprejurare intern care i are originea n cmpul de activitate a celui chemat s rspund sau ntr-o mprejurare extern care nu are caracter extraordinar i poate fi prevzut i evitat cu diligena i prudena de care este n stare omul cel mai capabil. In concluzie, constituie cazuri fortuite: a. mprejurri interne, intrinseci lucrurilor sau animalelor celui chemat s rspund (defectele de fabricaie, sperietura unui animal etc.); b. mprejurri externe, neimputabile persoanei chemate s rspund, fr caracter extraordinar (alunecrile de teren, ploile toreniale etc.).

21

Cazul fortuit exclude n principiu existena rspunderii civile. Prin excepie, nu o exclude n urmtoarele situaii: rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, rspunderea pentru prejudiciile cauzate de accidente nucleare, rspunderea pentru prejudiciile cauzate de aeronave n zbor terilor la sol, rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, rspunderea n contractul de transport, depozit necesar i arend.

Capitolul IV STUDIU DE CAZ n continuare vor fi analizate doua exemple practice in care cazul fortuit a exonerat de rspundere un inculpat in primul caz, i un alt caz n care invocarea cazului fortuit a fost respins. 22

4.1. Studiu de caz I Faliment . Rspunderea administratorului pentru neinerea contabilitii conform legii. Cazul fortuit cauz de exonerare de rspundere

Dosar 168/R (02.04.2009) Faliment . Rspunderea administratorului pentru neinerea contabilitii conform legii. Cazul fortuit cauz de exonerare de rspundere Autor: Curtea De Apel Braov-Secia Comercial Domenii: Faliment; Tip: Decizie

Faliment . Raspunderea administratorului pentru netinerea contabilitatii conform legii. Cazul fortuit cauza de exonerare de raspundere Prin actiunea formulata reclamanta DGFP Brasov, n calitate de creditor al debitoarei SC S C SRL n faliment, a chemat n judecata prtul S.V., n calitate de administrator social al debitoarei, solicitnd atragerea raspunderii personale materiale a prtului, pna la concurenta sumei de 13561 lei, n temeiul art. 137 al 1 lit. d din legea 64/1995 , actual 138 al 1 pct. d din Legea 85/2006. Prin sentinta civ. nr. 82/12.01.2009 Tribunalul Brasov a admis actiunea formulata de catre reclamantul DGFP Brasov, n calitate de creditor al debitorului SC S C SRL n faliment, n contradictoriu cu prtul S.V., n calitate de administrator social al debitorului, ntemeiata pe prevederile art.138 al.1 lit.d din Legea nr 85/2006 si n consecinta a obligat prtul sa suporte din averea personala suma de 13561 lei, aceasta urmnd sa intre n averea debitorului. Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente: Fata de debitoarea SC S C SRL s-a deschis procedura reorganizarii judiciare si a falimentului n baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind n faza de aprobare a raportului final. Din probele administrate n cauza, respectiv nscrisurile aflate la dosarul de faliment si lipsa nejustificata a prtului la interogatoriu, rezulta ca prtul nu s-a preocupat de tinerea unei contabilitati n conformitate cu legea, astfel nct acesta a comis fapta prevazuta de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006. 23

Astfel se constata ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului a fost deschisa fata de debitoare n baza Legii nr.64/1995. n tabelul definitiv consolidat al creantelor debitoarei a fost nscris creditorul DGFP BRASOV cu o creanta de 13561 lei. Aceasta creanta reprezinta amenda aplicata debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a situatiilor financiare obligatorii prevazute de lege. Obligatia de a organiza si conduce contabilitatea unei societati comerciale si de a depune la autoritatile statului competente situatiile financiare periodice (bilantul contabil de semestru, bilantul contabil anual, precum si alte declaratii) i revine administratorului social, potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 si ale Legii nr.82/1991. Debitoarea nu a nregistrat o situatie financiara obligatorie la A.F.P. Brasov. Rezulta ca prtul nu si-a ndeplinit obligatiile impuse de lege specifice administratorului social al unei societati comerciale. Ca urmare a ncalcarii acestor obligatii debitoare a nregistrat datorii la bugetul statului respectiv amenzile aplicate debitoarei de catre DGFP BRASOV pentru nendeplinirea acestor obligatii de catre prt. Avnd n vedere caci creanta DGFP BRASOV nscrisa n tabelul creditorilor reprezinta amenzi aplicate debitoarei, iar procedura insolventei s-a deschis la cererea acestui creditor se constata ca fapta prtului de a nu tine o contabilitate n conformitate cu legea a cauzat si starea de insolventa a debitoarei. Fata de aceste constatari rezulta ca prtul a comis fapta prevazuta de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006. Judecatorul sindic apreciaza ca n cauza s-a dovedit existenta savrsirii unei fapte ilicite si a vinovatiei prtului.. n motivarea recursului se arata urmatoarele: Suma de 13561 lei este reprezentata de amenzile aplicate conform proceselor verbale 1197/5.11.2003, 1904/5.11.2003, 1197/5.11.2003, 49066/27.04.2004, 59339/7.05.2004 si 71637/27.08.2004. n perioada 25.04.2003-31.10.2007 recurentul a executat o pedeapsa privativa de libertate, astfel nct era imposibil sa poata conduce contabilitatea , ceea ce rezulta din biletul de liberare nr. K 16928/31.10.2007 eliberat de Administratia Nationala a Penitenciarelor. Art. 138 din Legea 85/2006 impune cerinta ca starea de insolventa sa se datoreze faptei personale a prtului si trebuie sa se limiteze la prejudiciul adus societatii. Instanta de fond nu a 24

analizat n ce masura suma de 13561 lei este imputabila activitatii comisive sau omisive prtului. Raportat la perioada 25.04.2003-31.10.2007 prtului nu-i poate fi imputata fapta retinuta de art. 138 al 1 lit. d. Starea de insolventa a debitoarei nu se datoreaza tinerii contabilitatii nelegal , ci amenzilor aplicate chiar de creditoarea DGFP. Intimata DGFP Brasov a depus ntmpinare . Din rapoartele lichidatorului rezulta ca prtul nu a depus diligente n vederea conducerii evidentei contabile a debitoarei conform legii Creanta DGFP se compune n principal din amenzi aplicate debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a documentelor de raportare contabila si a declaratiilor fiscale . Potrivit art. 73 si 198 din Legea 31/1990 obligatia tinerii evidentei contabile revine administratorului fiscal. Nedepunerea declaratiilor privind obligatiile fiscale la organele financiare a generat aplicarea de amenzi care au dus la initierea procedurii insolventei. Debitoarea nu a depus la unitatea fiscala bilanturile contabile si declaratiile de la nfiintarea societatii din anul 1997.Astfel nu se poate retine sustinerea recurentului cu privire la faptul ca n perioada 25.04.2003 -31.10.2007 a fost privat de libertate si nu a putut conduce evidenta contabila conform legii , atta timp ct si n perioada anterioara privarii de libertate nu si-a ndeplinit obligatiile prevazute de legea contabilitatii si codul fiscal. Sustinerea recurentului conform careia nu sunt dovedite elementele raspunderii delictuale si a raportului de cauzalitate ntre amenda si insolventa societatii este infirmata de probele dosarului , respectiv nota de prezentare, titlurile executorii , procesele verbale de constatare a contraventiilor , fisa sintetica privind evidenta pe platitor , conform carora se constata ca prtul sa sustras de la plata obligatiilor bugetare cu intentie , aspect dovedit si de conduita lui culpabila manifestata prin nepasare si lipsa de diligenta pentru situatia fiscala a debitoarei. Curtea constata fondat recursul declarat de prt. Antrenarea raspunderii administratorilor presupune ndeplinirea urmatoarelor conditii : prejudiciul creditorilor , fapta sa se ncadreze n cazurile prevazute de lege ,raportul de cauzalitate dintre fapta si ncetarea platilor , culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza sub forma intentiei sau a culpei . Fiind o raspundere civila delictuala cauzele de neraspundere sunt forta majora , cazul fortuit , fapta celui prejudiciat , fapta tertului pentru care administratorii nu sunt tinuti a raspunde.

25

Fapta prevazuta de art 138 al 1 lit d din legea 85/2006 se poate savrsi prin tinerea unei contabilitati fictive , constnd n nregistrarea n contabilitate a unor date false ,de natura sa denatureze situatia financiara a debitorului ,prin netinerea contabilitatii n conformitate cu legea contabilitatii si cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile , n scopul denaturarii situatiei financiare. Din raportul lichidatorului judiciar rezulta ca debitoarea nu a desfasurat activitate , nu a depus documentele contabile cerute de lege la organele fiscale de la nfiintarea societatii n anul 1997. Creanta DGFP se compune n principal din amenzi aplicate debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a documentelor de raportare contabila si a declaratiilor fiscale pe care debitoarea avea obligatia sa le depuna la AFP Brasov conform legii contabilitatii si ale codului fiscal. Nedepunerea declaratiilor privind obligatiile fiscale la organele financiare a generat aplicarea de amenzi care au dus la initierea procedurii insolventei. Suma de 13561 lei este reprezentata de amenzile aplicate conform proceselor verbale 1197/5.11.2003, 1904/5.11.2003, 1197/5.11.2003, 49066/27.04.2004, 59339/7.05.2004 si 71637/27.08.2004 aplicate pentru nedepunerea situatiilor financiare pentru perioada 31.12.200330.06.2004 . Potrivit art. 36 din legea 82/1991 termenul de depunere a situatiilor financiare anuale este de 120 zile pentru societatile comerciale , deci termenul de depunere a acestora expira dupa ce prtul a intrat n penitenciar si a fost n imposibilitate obiectiva de ntocmire si depunere a documentelor contabile n perioada 25.04.2003-31.10.2007 recurentul a executat o pedeapsa privativa de libertate, astfel nct era imposibil sa poata conduce contabilitatea , ceea ce rezulta din biletul de liberare nr. K 16928/31.10.2007 eliberat de Administratia Nationala a Penitenciarelor, aceasta fiind un caz fortuit exonerator de raspundere. Sustinerea intimatei n sensul ca si anterior privarii de libertate prtul nu si-a ndeplinit obligatiile este ntemeiata , nsa avnd n vedere ca amenzile care au stat la baza prezentei actiuni n atragerea raspunderii privesc obligatii care puteau fi ndeplinite dupa intrarea prtului n stare de detentie , acestea nu pot fi considerate cauze ale intrarii debitoarei n stare de insolventa existnd un caz fortuit , iar pentru perioade n care prtul ar fi trebuit sa si ndeplineasca obligatiile nu s-au aplicat amenzi.

26

Pentru aceste considerente Curtea a admis recursul declarat de prtul SV mpotriva sentintei Tribunalului Brasov care a fost modificata n tot, n sensul respingerii actiunii. Decizia nr. 168/R/2 aprilie 2009 sectia comerciala.

4.2. Studiu de caz II Diferenierea dintre culp i caz fortuit (Cazul Catastrofa de la Mihileti)

Efectuarea unui transport cu azotat de amoniu, ngrasamnt chimic susceptibil de a provoca explozie n contact cu apa, fara instruirea corespunzatoare a conducatorului auto si fara a se asigura nsotirea lui de catre un consilier de siguranta, constituie ncalcarea din culpa a unor prevederi legale att pentru firmele transportatoare, ct si pentru unitatea producatoare a azotatului de amoniu, care a permis ncarcarea autocamionului si plecarea acestuia n cursa. Prin sentinta penala nr. 3622/2006 a Judecatoriei Focsani au fost condamnati inculpatii : N.I.I. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani nchisoare , pentru savrsirea urmatoarelor infractiuni concurente : - nerespectarea masurilor prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii, prev. de art. 35 rap. la art. 40 din Legea nr. 90/1996 - ucidere din culpa prev. de art. 178 alin.2 si 5 Cod penal - 4 infractiuni de vatamare corporala din culpa ,prev. de art. 184 alin.2 si 4 Cod penal - 4 infractiuni de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin.1 si 3 Cod penal - distrugere din culpa prev. de art. 219 alin.1 si 3 Cod penal . G.M. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani nchisoare, pentru savrsirea urmatoarelor infractiuni concurente : - ucidere din culpa prev. de art. 178 alin.2 si 5 Cod penal - 4 infractiuni de vatamare corporala din culpa ,prev. de art. 184 alin.2 si 4 Cod penal - 4 infractiuni de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin.1 si 3 Cod penal - distrugere din culpa prev. de art. 219 alin.1 si 3 Cod penal . G.I. la o pedeapsa rezultanta de 4 ani nchisoare pentru savrsirea urmatoarelor infractiuni concurente : - ucidere din culpa prev. de art. 178 alin.2 si 5 Cod penal 27

- 4 infractiuni de vatamare corporala din culpa ,prev. de art. 184 alin.2 si 4 Cod penal - 4 infractiuni de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin.1 si 3 Cod penal - distrugere din culpa prev. de art. 219 alin.1 si 3 Cod penal . Pentru a pronunta aceasta hotarre, instanta de fond a retinut urmatoarele : N FAPT : La data de 4.02.2004 martorul M.G., salariat al. SC A.B. SRL P. N. s-a deplasat la D. Craiova unde a solicitat prin comanda 51/4.02.2004 achizitionarea cantitatii de 150 tone azotat de amoniu ingrasamant. Cum transportul pe calea ferata a ngrasamntului a fost refuzat de reprezentantii combinatului, martorul M.G. a aflat de la Serviciul de Desfacere al combinatului despre SC M.Com SRL ca este operator de transport. S-a aprobat livrarea intr-o prima transa a 20 tone de ngrasamnt, achitata prin ordin de plata la 5.02.2004. Comanda a fost nregistrata n caietul de comenzi de transport al SC M. Com SRL, administrata de inculpatul G.M., dar aceasta comanda nu a fost executata de aceasta societate de transport, ci de catre firma de transport S.C. N.T. S.R.L. prin intermediul soferului M.F. Autotrenul condus de soferul M.F. era proprietatea societatii de transport S.C. M.Com S.R.L. dar , n fapt, era folosit de catre firma S.c. N.T. S.R.L. administrata de inculpatul N.I. M.F. a luat legatura cu inculpatul N.I. care si-a dat acordul la efectuarea transportului. Dupa aceea salariatul SC M.C. SRL i-a remis factura fiscala 7097849/15.03.2004 si dispozitia de livrare nr. 38003/15.03.2004. La data de 22.05.2004, ora 1730, M.F. a intrat cu vehiculul format din autotractor si semiremorca pe poarta 7 a Combinatului D. si dupa ce i-au fost verificate vehiculul si documentele, au fost ncarcate cele 20 de tone ngrasamnt pe baza de azotat de amoniu n 400 saci a cte 50 kg fiecare. Soferul M.F. a plecat cu autovehiculul din Craiova n seara zilei de 23.05.2004 orele 2200. Acesta a ajuns pe raza judetului Buzau n jurul orei 400 circulnd pe DN 2 E 85 pe directia Urziceni Buzau n conditiile unui carosabil umed datorita ploii, a unei temperaturi la sol de 10o si a unei vizibilitati reduse. nainte sa intre n comuna Mihailesti, judetul Buzau, ntre km 79+300 si km 79+600, datorita unor mprejurari care nu au putut fi determinate cu exactitate, M.F. a pierdut controlul

28

directiei, fie datorita carosabilului umed, fie necunoasterii drumului, fie oboselii soferului care ar fi putut adormi la volan. ntruct M.F. a pierdut controlul directiei, ntreg ansamblul semiremorca - autotractor a evoluat spre dreapta, a parasit suprafata carosabila si a intrat cu rotile pe partea dreapta n santul ce margineste drumul. n aceste conditii soferul a continuat sa ruleze nca 146 metri, ansamblul nclinndu-se lateral dreapta sub un unghi de 26o. La km 79+450 era un podet dalat din tuburi de beton si este foarte probabil ca soferul sa fi sesizat existenta acestuia si de aceea a manevrat stnga volanul ncercnd sa ramna pe carosabil, manevra care a dus la raspurnarea pe partea laterala dreapta a ansamblului. Glisarea autotrenului dupa rasturnarea pe partea dreapta a dus la pierderea partiala a ncarcaturii datorita avarierii si dislocarii de elemente ale oblonului dreapta al semiremorcii. O parte din saci s-a rasturnat si s-a deteriorat, continutul mprastiindu-se pe cmp si pe carosabil. Expertiza auto a retinut ca un posibil impact al autotractorului cu podetul dupa rasturnare. Rezervorul cu motorina era plasat pe partea laterala dreapta, la o naltime fata de sol de 0,38 m. Rasturnarea pe partea dreapta si trrea autovehicolului a determinat comprimarea rezervorului de motorina si dislocarea din suportul n care era fixat. Expertiza auto a retinut ca fiind posibila pierderea etanseitatii rezervorului si scurgerea unei parti din continut pe sol. Datorita nclinarii segmentului de drum este foarte posibil ca motorina sa se fi scurs pe sosea prin spate, catre semiremorca. Momentul rasturnarii vehicolului este situat n jurul orei 420. Dupa rasturnare s-a declansat un incendiu. Cauza incendiului nu a putut fi stabilita cu precizie, fiind posibila avarierea sistemului electric, dar nu n impactul cu podetul. Martorii S.I. si I.G. au observat incendiul la partea din fata a semiremorcii, unde, din zona motorului au observat arznd stropi de lichid care cadeau pe interiorul rotii din dreapta fata. Incendiul de la anvelopa rotii din dreapta s-a extins si la roata din fata stnga care s-a depresurizat brusc si a fost proiectata pe sosea n apropierea axului drumului. Incendiul initial s-a propagat n plan longitudinal, din zona motorului catre spatele axei din fata a autotrenului si a fost ntretinut de arderea unor subansamble ale autovehicolului (anvelope),

29

dar nu s-a putut stabili daca incendiul putea fi prevenit prin fabricatii, prin folosirea unor materiale necombustibile la fabricarea anumitor subansamble. Aproape imediat dupa izbucnirea incendiului, la fata locului au oprit martorii I.G. si S.A., care l-au ajutat pe M.F.sa ia unele obiecte de mbracaminte din cabina si o patura. Desi I.G. i-a cerut soferului sa sune imediat la politie si la pompieri, M.F. nu a procedat astfel, martorul S.A. a sunat pe numarul de urgenta 981 la pompieri si a oferit detalii: rasturnarea autovehicolului, incendiul de sub cabina, localitatea unde se aflau. Dispecerul de la pompieri a vorbit si cu M.F. care a oferit detalii despre ncarcatura masinii. Apelul martorului a fost nregistrat la ora 457, iar apelul de confirmare la 458. ntre timp s-a ncercat stingerea incendiului de alti participanti la trafic cu extintoarele acestora. Extintorul autotrenului se afla sub cabina incendiata si M.F. nu a putut avea acces la el. M.F. nu a avut nici o alta initiativa n afara de aceea de a ncerca sa stinga incendiul, atitudinea lui fiind aceea de nepasare. M.F. a vorbit nsa la telefon att cu inculpatul N.I. ct si cu un alt salariat de la SC M.C. SRL, care i-au comunicat sa nu-si faca probleme fiindca autovehiculul este asigurat. Pompierii au sosit la locul accidentului la ora 542, iar capitanul M.D. a ordonat ca autospeciala n care se afla, condusa de V.C., sa se deplaseze n spatele autotrenului, la circa 45 metri, iar cealalta autospeciala condusa de N.R., sa se deplaseze n fata semiremorcii la 25 metri. Capitanul M.D. a procedat apoi la recunoasterea locului, iar ceilalti membri ai formatiei au trecut la amplasarea mijloacelor si realizarea dispozitivului. n timpul efectuarii acestor activitati, la ora 05:47 de minute si 42 secunde a avut loc explozia autotrenului care a produs un crater cu diametrul de 21 metri la suprafata, la baza de 7 metri si cu adncimea de 6,5 metri. n explozie au decedat 18 persoane si au fost ranite grav, suferind vatamari corporale, alte 13 persoane, precum si numeroase pagube materiale. SITUATII, ELEMENTE AFERENTE SITUATIEI DE FAPT RETINUTE CA URMARE A ANCHETEI EFECTUATE N CAUZA: A. CAUZELE EXPLOZIEI : Explozia de la Mihailesti a fost de tip detonatie, suportul exploziei constituindu-l azotatul de amoniu ngrasamnt, care, rasturnat, a constituit o forma alungita dispusa partial pe sol n saci si vrac. 30

Cauzele indirecte care au determinat producerea exploziei au fost parasirea carosabilului si rasturnarea vehiculului, declansarea incendiului, scurgerea unei parti de motorina peste ngrasamnt, dezvoltarea si desfasurarea incendiului timp de peste o ora. Sursa de initiere a exploziei a constituit-o probabil explozia chimica a amestecului de vapori de motorina si aer din rezervorul de combustibil prin unda de soc generata. Conditiile favorizante producerii detonarii au fost existenta ngrasamntului nchis etans n ambalaj, dispunerea sacilor sub forma unei ncarcaturi alungite, existenta n saci a ngrasamntului n stare avansata a descompunerii termice n momentul exploziei rezervorului de motorina. B. CARACTERISTICILE AZOTATULUI DE AMONIU : Pna la data de 22.05.2004 sacii n care se ambala ngrasamntul erau imprimati cu urmatoarele nscrisuri : 50 % azot nitric, 50% azot amoniacal, 50 Kg._+ 0,5 %, SNP. Suc. P. C. D. Inainte de ncarcare, remorcile autovehiculelor erau controlate sa nu fie murdare sau umede sau sa contina deseuri toxice ori inflamabile, chiar la locul de ncarcare, fara sa fie controlate alte aspecte. Azotatul de amoniu, ngrasamnt produs de combinatul D. este substanta chimica periculoasa pentru sanatate si mediu, att n timpul producerii, importului, distribuirii, utilizarii precum si n timpul transportului rutier. Azotatul de amoniu este cuprins n Inventarul European al substantelor chimice comercializate, existente pe piata pna la 18 septembrie 1981 , la nr. 299347-8 ceea ce nsemna ca este inclus n inventarul substantelor si preparatelor chimice si poate fi introdus pe piata fara notificare. De asemenea, azotatul de amoniu apare n cataloagele de reactori chimici, unde i sunt atribuite faze de risc si faze de securitate: R8-favorizeaza aprinderea materialelor combustibile; R9-poate exploda n amestec cu materialele combustibile; S 15-a se pastra departe de caldura. Totodata azotatul de amoniu apare n Acordul European referitor la transportul rutier al marfurilor periculoase, ADR, la care Romnia a aderat prin Legea nr.31/1994, n tabelul A, la nr. ONU 2067 si n tabelul B care contine lista marfurilor periculoase admise la transportul rutier n ordinea alfabetica. C. MASURILE DE SECURITATE N CAZUL TRANSPORTULUI AZOTATULUI DE AMONIU : 31

Masurile de securitate n cazul transportului azotatului de amoniu ngrasamnt prevad ca la ncarcare vehiculul utilizat sa ndeplineasca conditiile tehnice pentru vehiculele care transporta marfuri generale, trebuie sa fie dotat cu doua stingatoare asezate n locuri accesibile si cu echipament ADR minimal pentru sofer. La bordul vehicolului trebuie sa fie licenta de transport si licenta de executie pentru marfuri periculoase, atestatul soferului pentru executarea transportului cu masa autorizata ce depaseste 7,5 tone, certificate ADR, document de transport care trebuie sa furnizeze informatii referitoare la azotatul de amoniu, fisa de siguranta. ncarcarea nu se poate efectua daca se constata printr-un control al documentelor si un examen visual al autovehiculului, ca vehiculul sau soferul nu satisfac dispozitiile prescrise. La ncarcarea vehiculului nu a existat un asemenea control si inculpatul G.I. n calitate de director, avea obligatia respectarii masurilor de securitate. La rndul sau, soferul M.F. avea obligatia sa admita la ncarcat numai ambalaje cu marcaje prescrise, sa identifice substanta din saci, sa identifice etichetele de pericol, sa verifice aliniamentul sacilor. Soferul M.F. nu a efectuat aceste verificari. Inculpatii G.M. si N.I. aveau obligatia, n calitate de administratori ai societatilor de transport, ca transportul sa fie efectuat cu vehicul care ndeplinea conditiile de securitate. Soferului M.F. nu i s-au solicitat documentele, nu a fost ntrebat despre transport, nu i s-a verificat vehiculul, nu i s-a nmnat fisa de siguranta. Instanta de fond a retinut ca inculpatul N.I.I. n calitate de administrator al SC N.T. SRL nu a respectat masurile de prevedere si dispozitiile legale referitoare la transportul rutier de marfuri periculoase si a masurilor suplimentare ce trebuiau luate n caz de incendiu si a ncredintat soferului M.F. efectuarea transportului, desi acesta nu avea cunostintele necesare despre masurile de siguranta si cele suplimentare n caz de incendiu, nu a luat masurile prevazute de dispozitiile legale referitoare la protectia muncii. n privinta inculpatului G.M. s-a retinut ca acesta, n calitate de administrator al SC M.C. SRL nu a respectat masurile de prevedere si dispozitiile legale referitoare la transportul rutier de marfuri periculoase si a masurilor suplimentare ce trebuiau luate n caz de incendiu, a pus la dispozitie un vehicul al carui utilizator legal era fara sa se preocupe de caracteristicile marfii transportate si a permis efectuarea transportului de catre M.F. care nu avea cunostinte necesare despre masurile de siguranta si cele suplimentare n caz de incendiu. 32

Referitor la inculpatul G.I. instanta a retinut ca acesta, n calitate de director general al Combinatului D., nu a respectat masurile de prevedere si obligatiile legale referitoare la transportul de marfuri periculoase. mpotriva acestei hotarri au declarat apel inculpatii care au apreciat hotarrea primei instante ca fiind nelegala deoarece nu se fac vinovati de producerea exploziei autotrenului ncarcat cu azotat de amoniu ce a avut ca urmare pierderea de vieti omenesti, vatamari corporale si distrugeri de bunuri, neexistnd nici o legatura de cauzalitate ntre atributiunile functionale ale acestora si producerea exploziei. Tribunalul Vrancea, prin decizia penala nr. 338/2007 a admis apelurile declarate de inculpati si, n rejudecare, n baza disp. art. 11 pct. 2 lit.a combinat cu art. 10 lit. e C.pr.pen. i-a achitat pe inculpati pentru faptele deduse judecatii, respingnd ca nefondate cererile pentru despagubiri civile formulate n cauza. Dnd o noua apreciere probelor administrate la instanta de fond, potrivit art. 378 al. 2 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat ca nu se poate retine vinovatia inculpatilor pentru urmatoarele motive : Din analiza probelor administrate n cauza rezulta ca nendeplinirea de catre fiecare inculpat a obligatiilor legale privind transportul si comercializarea marfurilor periculoase nu putea conduce la decesul, respectiv vatamarea corporala a persoanelor si la distrugerea bunurilor, acest rezultat nefiind conceput si nici urmarit de inculpati. Acest rezultat s-a datorat interventiei neasteptate si imposibile de prevazut a unor mprejurari straine de vointa inculpatilor. Este indubitabil ca daca nu s-ar fi produs accidentul rutier, nu s-ar fi produs nici incendiul autovehiculului si nici explozia ncarcaturii acestuia care a avut ca rezultat decesul si vatamarea corporala a persoanelor precum si distrugerea unor bunuri. Cele doua expertize criminalistice efectuate n timpul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti de Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti nu au putut stabili cauza pentru care ansamblul de autovehicule format din autotren si semiremorca condus de M.F. a depasit carosabilul si s-a rasturnat. In aceasta situatie, mprejurarea ca transportul a fost ncredintat unui sofer care nu avea atestat pentru a transporta marfuri periculoase nu are nici o legatura cu producerea exploziei.

33

De asemenea, cele doua expertize criminalistice nu au putut stabili cauza izbucnirii incendiului la motorul masinii datorita faptului ca acesta a fost distrus in ntregime de explozie. Raportul de expertiza criminalistica nr.187/10.10.2006 ntocmit de I.N.E.C. Bucuresti mai concluzioneaza ca soferul M.F. nu a avut posibilitatea sa intervina asupra rezervorului masinii pentru a limita scurgerea de combustibil, deoarece n urma rasturnarii rezervorul a fost prins ntre sasiul autovehiculului si sol. Acelasi raport de expertiza a stabilit ca soferul nu a avut acces nici la bateriile de acumulatori pentru a decupla bornele acestora si nici nu a putut actiona asupra incendiului deoarece mijloacele de stingere se aflau n cabina cuprinsa de foc. De altfel, din declaratiile martorilor S.A.D. si I.G.L., rezulta ca unii participanti la trafic au ncercat sa stinga incendiul produs la masina dar nu au reusit. De asemenea, din nici o proba administrata n cauza nu rezulta ca soferul M.F. a cunoscut ca motorina se scurge din rezervor. Neluarea de catre inculpati a unor masuri legale pentru transportul si comercializarea produselor periculoase cum ar fi neangajarea unei persoane cu atributii de consilier de siguranta, neetichetarea corespunzatoare a azotatului de amoniu, ncredintarea transportului unui sofer care nu detinea atestat pentru transport de marfuri periculoase si nu avea efectuat instructajul de protectia muncii, nu puteau mpiedica producerea exploziei care a produs rezultatul periculos. De asemenea, nici mprejurarea ca inculpatii nu au informat despre caracterul periculos al marfii, iar inculpatul G.I. nu a dat fisa de siguranta transportatorului, nu au constituit conditii favorizante pentru producerea rezultatului de vreme ce organele de politie si pompieri au fost ncunostiintate imediat dupa producerea accidentului rutier despre natura marfii transportate si despre incendiu, ncercndu-se chiar stingerea incendiului, asa cum rezulta din declaratiile martorilor S.A.D. si H.G. Concluzionnd, instanta de apel a constatat ca inculpatii s-au gasit ntr-o imposibilitate obiectiva de a prevedea producerea accidentului rutier, declansarea incendiului la masina, crearea unui amestec de motorina si azotat de amoniu, precum si crearea conditiilor de temperatura si presiune care au declansat explozia si n consecinta, faptele savrsite de inculpati nu constituie infractiune existnd caz fortuit care nlatura caracterul penal al faptelor potrivit art. 47 C.pen. mpotriva acestei hotarri, au declarat recurs Parchetul de pe lnga Tribunalul Vrancea, partile vatamate si partile civile constituite n cauza, care au apreciat hotarrea Tribunalului 34

Vrancea ca fiind nelegala, solicitnd mentinerea hotarrii de condamnare pronuntata de catre instanta de fond. Curtea de Apel Galati, prin decizia penala nr. 130/R/2008 a admis recursurile declarate n cauza si n rejudecare a dispus condamnarea inculpatilor pentru faptele deduse judecatii si obligarea acestora, n solidar cu partile responsabile civilmente, la plata despagubirilor catre partile civile constituite n cauza. Curtea a retinut urmatoarele : Reanaliznd probele administrate n cauza, pe timpul procesului penal, Curtea apreciaza ca hotarrea Tribunalului Vrancea, prin care se dispune achitarea inculpatilor pe motivul existentei cazului fortuit, este netemeinica din urmatoarele considerente : a) n mod gresit, Tribunalul Vrancea a apreciat ca n cauza inculpatii nu au putut sa prevada aparitia conditiilor si cauzelor ce au favorizat explozia, precum si faptul ca neluarea de catre inculpati a unor masuri legale pentru transportul si comercializarea produselor periculoase cum ar fi: neangajarea unei persoane cu atributii de consilier de siguranta, ncredintarea transportului unui sofer ce nu detinea atestat pentru transporturi de marfuri periculoase, nu putea mpiedica producerea exploziei si au constatat existenta unui caz fortuit. b) Curtea apreciaza ca nu producerea exploziei a dus la rezultatul periculos, respectiv la moartea unor persoane, vatamarea grava a altora, precum si distrugerea de diferite bunuri, ci faptul ca soferul care nu detinea atestatul pentru transport marfuri periculoase a dus la producerea rezultatului mentionat mai sus, deoarece: - Conduita pasiva a soferului dupa producerea accidentului de circulatie, respectiv dupa rasturnarea autotractorului ncarcat cu azotat de amoniu a dus la producerea pagubelor materiale, la suprimarea vietii unor persoane, si vatamarea altora. Din probele administrate n cauza rezulta ca soferul M.F. imediat dupa rasturnarea masinii, conform declaratiei martorului S.A.D. a avut o atitudine pasiva, n loc sa de-a telefon la pompieri, el a dat n primul rnd telefon la seful sau, inculpatul N.I.I., anuntndu-l ca s-a rasturnat cu masina si ca aceasta a nceput sa arda, i-a mpiedicat pe ceilalti participanti la trafic sa continue actiunea de stingere a incendiului sustinnd ca motorina nu arde, iar societatea are asigurare CASCO pentru autovehicul.

35

Singura preocupare a conducatorului auto, care dupa rasturnarea autotrenului a iesit din cabina fara greutate si fara leziuni vizibile, a fost de a-si recupera bunurile personale din cabina si de a vorbi la telefonul mobil cu inculpatul N.I.I., precum si cu o persoana de la SC M. SRL. Mentionam ca M.F. conducatorul auto al autotrenului a parasit partea carosabila si s-a rasturnat, asa cum retine si instanta de judecata, n jurul orelor 04:57, deci abia dupa 37 minute, timp n care soferul nu a luat nici o masura. Tot din probele administrate n cauza rezulta faptul ca grupul de pompieri a sosit din Buzau n jurul orelor 05:45 iar explozia, a avut loc la orele 5:47. Deci, de la momentul rasturnarii, 04:57 pna la momentul producerii exploziei, orele 05:47 a trecut o ora, timp n care la fata locului s-au adunat mai multe persoane, unele ncercnd ca de-a un ajutor, altele pur si simplu din curiozitate, iar pe drumul national circulatia se desfasura n conditii normale, nefiind ntrerupta, desi la fata locului venise un echipaj de politie. Atitudinea pasiva a conducatorului auto M.F. manifestata dupa sesizarea pompierilor militari, aspect relatat constant de catre martorii audiati, printre care martorul S.A.D. demonstreaza necunoasterea dispozitiilor legale privind transportul substantelor periculoase pe drumurile publice, n concret a masurilor de interventie, de ordin general si a masurilor suplimentare. Potrivit normelor A.D.R. n cadrul masurilor de ordin general ce trebuie luate de catre conducatorul auto pe lnga anuntarea ct mai curnd posibil a pompierilor si politiei trebuie sa procedeze la semnalarea pe drum si avertizarea celorlalti participanti la trafic si a trecatorilor de pericolul producerii unei explozii. Masurile suplimentare prevad obligatia conducatorului auto de a ncerca limitarea scurgerilor sau demersurilor minore pentru a mpiedica agravarea acestora. De asemenea, trebuiau luate masuri suplimentare pentru limitarea incendiului produs n scopul de a nu afecta ncarcatura. n pofida staruintelor martorilor I.G.L. si S.A.D. ca si al altor participanti la trafic ramasi neidentificati, ce au ncercat sa stinga focarul de incendiu sau sa limiteze aria de cuprindere, numitul M.F. n intervalul de circa o ora de la anuntarea incendiului pna la producerea exploziei, nu a luat nici una din masurile de interventie la care era obligat.

36

Aceasta atitudine pasiva a demobilizat actiunea celorlalti si a favorizat n timp crearea unor conditii de temperatura ridicate (circa 2850) ce a condus la detonatia amestecului exploziv (motorina n amestec cu azotatul de amoniu). Neefectuarea n timp util a actiunilor de interventie si alarmare indispensabile securitatii muncii n transportul rutier de marfuri periculoase ce datoreaza necunoasterii si pe cale de consecinta a nerespectarii normelor specifice de securitate a muncii pentru transporturi rutiere, precum si a prevederilor legale privind circulatia pe drumurile publice (art. 19 lit. b din Legea nr. 90/1996 , art. 219 alineatul 4 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice aprobata prin HG nr. 85/2003. Lipsa de instruire a conducatorului auto este la rndul ei consecinta unui sir de ncalcari pe filiera producator. Daca soferul ar fi fost instruit si ar fi cunoscut caracterul periculos al azotatului de amoniu, si implicit al faptului ca acesta putea sa faca explozie, ar fi luat masurile ce se impun, fie pentru stingerea incendiului, fie pentru a nu permite motorinei sa se scurga din rezervor pe marfa transportata si ar fi luat masuri pentru a ndeparta din zona periculoasa persoanele sosite n acel loc, si ar fi luat de asemenea, masuri pentru a anunta echipajul de politie venit la fata locului despre caracterul periculos al marfii transportate, si despre posibilitatea producerii unei explozii ce ar fi determinat implicit ca organele de politie sa opreasca circulatia n zona periculoasa, sa ntrerupa traficul. Din probele administrate rezulta ca n intervalul de timp pna la sosirea pompierilor traficul nu a fost ntrerupt, iar explozia produsa a avut ca rezultat distrugerea unei portiuni din soseaua nationala si aruncarea n aer a unor autovehicule care circulau n acel moment pe sosea, n zona producerii exploziei. Fata de cele mentionate mai sus, Curtea apreciaza ca exista o legatura directa de cauzalitate ntre atitudinea pasiva a soferului M.F. si rezultatele exploziei, respectiv pierderea de vieti omenesti, producerea de vatamari corporale si distrugerea de bunuri. Constatnd aceasta legatura directa de cauzalitate, Curtea urmeaza a analiza n continuare n ce masura inculpatii N.I.I., G.M. si G.I., au avut o contributie la producerea evenimentului datorat atitudinii pasive a soferului M.F., sofer nepregatit si nespecializat n transporturi de marfuri periculoase. Mai precis, Curtea va analiza daca activitatea si nerespectarea atributiunilor functionale de catre fiecare dintre acesti inculpati a dus la producerea rezultatului mentionat mai sus. 37

c) n acest sens, Curtea urmeaza a analiza diferentierea dintre culpa si caz fortuit. O fapta se considera savrsita n caz fortuit cnd sunt ndeplinite conditiile: - Rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei mprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului. ntre mprejurarea neprevazuta si rezultatul produs trebuie sa existe legatura de cauzalitate. Daca nu exista legatura de cauzalitate n sensul ca rezultatul s-ar fi produs ca urmare a actiunii sau inactiunii faptuitorului si fara interventia neprevazuta a energiei straine, nu exista caz fortuit. - Faptuitorul sa fi fost n imposibilitate de a prevedea interventia mprejurarii ( fortei straine) care a produs rezultatul. Imprevizibilitatea se refera la interventia mprejurarii, a momentului de aparitie al acestei mprejurari si nu la rezultatul care poate fi n genere previzibil. Prin imposibilitatea de prevedere a interventiei mprejurarii straine care produce rezultatul, cazul fortuit se deosebeste de lipsa de vinovatie generata de situatia subiectiva a faptuitorului unde neprevederea poarta asupra rezultatului actiunii sau inactiunii lui, se datoreaza limitelor sale, de cunoastere ( subiective). n acest context, pe cazul n speta, Curtea retine urmatoarele: - Pierderea de vieti omenesti, de vatamari corporale si distrugerea de bunuri s-a datorat nepregatirii conducatorului auto si neinstruirii acestuia pentru a fi n masura sa actioneze n diferite situatii pe timpul transportului marfurilor periculoase, deci inactiunii conducatorului auto. - Daca ar fi fost instruit si ar fi cunoscut caracterul periculos al marfii transportate, respectiv ca n anumite conditii azotatul de amoniu, care este o substanta predispusa la explozii, poate exploda, conducatorul auto putea prevede consecintele rasturnarii autotrenului ncarcat cu azotat de amoniu, autotren care ncepuse sa arda, fiind incendiata cabina, ulterior focul propagndu-se. Deci, pe cazul n speta, nu sunt ntrunite conditiile de existenta ale cazului fortuit mai sus mentionat. d) Referitor la culpa, Curtea retine ca n cauza, fata de inculpati se poate retine CULPA SIMPLA sau CULPA FARA PREVEDERE, ori neglijenta sau greseala cum mai este denumita n doctrina penala, se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada. 38

Culpa simpla nu este singura forma a vinovatiei n care faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, iar pentru a fi vinovat de producerea rezultatului faptei sale s-a prevazut obligatia de a prevederea acest lucru si posibilitatea prevederii acestuia. Aprecierea vinovatiei sub forma culpei urmeaza a se stabili dupa observarea criteriilor prevazute de lege, si anume: daca faptuitorul trebuia sa prevada rezultatul si daca putea sa-l prevada. Obligatia de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori, din actele normative care reglementeaza exercitarea anumitor activitati (conducator auto, electrician, medic, farmacist). Criteriul obiectiv care se propune n doctrina penala, n stabilirea obligatiei de prevedere este cel al mprejurarilor n care se savrseste fapta, pentru a observa daca orice om normal si atent din categoria faptuitorului ( pregatire, experienta de viata) avea n momentul savrsirii faptei posibilitatea sa prevada rezultatul. n continuare, fata de aceste considerente teoretice mai sus enuntate, dupa ce a stabilit legatura de cauzalitate dintre producerea rezultatului exploziei autotrenului ncarcat cu azotat de amoniu datorata culpei conducatorului auto, mai precis nepregatirii sale profesionale pentru a transporta asemenea substanta periculoasa, Curtea va analiza contributia care a avut-o fiecare dintre inculpati prin nerespectarea dispozitiilor legale la producerea acestui rezultat. n acest context, Curtea apreciaza ca la momentul producerii exploziei si a consecintelor acesteia, existau mai multe dispozitii legale, legate de obligatiile ce revin producatorului, respectiv expeditorului si transportatorului de substante periculoase. Aceste dispozitii aveau ca scop tocmai prevenirea si pe ct posibil, nlaturarea conditiilor ce ar fi putut favoriza producerea unui rezultat periculos pe timpul depozitarii, ncarcarii si transportului substantelor periculoase, Curtea urmnd a analiza pentru fiecare dintre inculpati dispozitiile legale pe care le-au ncalcat si care au avut drept consecinta producerea rezultatului socialmente periculos. INCULPATUL G.I. - director general al S.C. O. SA Din probele administrate n cauza rezulta ca SC D. SA produce, ambaleaza si ncarca n vederea transportului azotat de amoniu. Fata de aceasta situatie de fapt, avnd n vedere dispozitiile art. 5 din HG nr. 258/2004 anexa A de la A.D.R. SC D. SA este un factor ce intervine n transportul substantelor periculoase,

39

deoarece dispozitiile mai sus mentionate se refera inclusiv la ncarcarea si descarcarea marfurilor periculoase prevazute n anexa A de la ADR. Absenta consilierului de siguranta ce are ca principala obligatie verificarea legalitatii transportului efectuat a condus la ncarcarea autotrenului marca MAN n conditiile n care transportatorul nu detine licenta de executie pentru transportul marfurilor periculoase conducatorul auto (angajat al altei societati) nu detinea certificat de atestare profesionala pentru astfel de transport si totodata nu i s-au adus la cunostinta sub forma unui document scris obligatiile legale ce-i revin n caz de izbucnirea unui incendiu ce poate sa afecteze ncarcatura. Sustinerile inculpatului G.I. director general al SC D. SA n sensul ca nu avea obligatia legala de a desfasura demersuri n vederea angajarii unui consilier de siguranta care sa verifice, cu ocazia ncarcarii, documentele legate de transportul rutier de marfuri periculoase sunt contrazise si de faptul ca, asa cum s-a stabilit din verificarile efectuate, combinatul are angajat un consilier de siguranta n ceea ce priveste transportul de marfuri periculoase pe calea ferata (unde SC D. SA are si calitatea de expeditor). Tot din probele administrate n cauza rezulta si faptul ca desi nu aveau consilieri de siguranta, pentru verificarea legalitatii transportului rutier, n fapt, se cunostea att de catre conducerea combinatului ct si de catre muncitorii care ncarcau efectiv azotatul de amoniu n autovehicul, faptul cp azotatul de amoniu este o substanta periculoasa n anumite conditii si din aceasta cauza, nainte de ncarcarea autovehiculului, muncitorii de la SC D. SA verificau ca n caroseria autovehiculului sa nu existe corpuri straine, respectiv caroseria sa fie maturata, si sa nu existe recipiente cu substante inflamabile. Din aceste operatiuni, Curtea si formeaza convingerea ca se stia foarte bine ca azotatul de amoniu poate deveni instabil si periculos daca intra n contact cu substante inflamabile si daca intra n amestec cu corpuri straine, lucru care s-a si ntmplat, de altfel, fiind si factorul care a generat producerea exploziei. Daca inculpatul n virtutea atributiilor functionale ar fi desemnat sau ar fi delegat o persoana cu atributiuni de consilier de securitate si pentru transportul rutier, acesta n virtutea atributiunilor ce i-ar fi revenit, ar fi constatat imediat ca autotractorul condus de soferul M.F. era destinat transportului de marfuri generale, nefiind echipat corespunzator pentru transportul de marfuri periculoase si ar fi observat de asemenea, faptul ca soferul M.F. nu avea certificatul de pregatire profesionala pentru a transporta substante periculoase, n speta azotatul de amoniu.

40

n aceste conditii, consilierul de siguranta constatnd aceste deficiente nu ar fi permis ncarcarea azotatului de amoniu si transportul acestuia cu un autovehicul care nu era pregatit pentru a face asemenea transporturi, avnd ca sofer tot o persoana nepregatita si fara a avea atestat pentru a efectua astfel de transporturi de substante periculoase. Pe cale de consecinta, nu ar fi avut loc rezultatul socialmente periculos care a dus la pierderea de vieti omenesti si importante pagube materiale. Deci, ntre activitatea inculpatului G.I. care, n virtutea atributiunilor functionale nu a numit conform dispozitiilor legale sau delegat o persoana pentru a fi consilier de siguranta pentru transportul de substante periculoase pe autovehicule, exista legatura de cauzalitate, cu rezultatul produs datorita modului defectuos n care a actionat soferul autotrenului implicat n explozie. Inculpatul G.I. se face vinovat de urmatoarele nerespectari ale dispozitiilor legale cu consecinta producerii rezultatului periculos: - nu a luat masurile prevazute de dispozitiile legale n vigoare referitoare la locurile de munca ce prezinta un pericol deosebit; - nu a desemnat una sau mai multe persoane n calitate de consilieri de siguranta; - nu a eliberat conducatorului auto fisa de siguranta; - nu a verificat daca conducatorul auto M.F. este detinatorul certificatului de pregatire profesionala pentru transportul azotatului de amoniu; - nu avea n stoc, pentru a pune la dispozitie beneficiarilor mijloacele de semnalizare si interventie n caz de accident pentru autovehiculele care efectuau transporturi de azotat de amoniu la beneficiari prevazute n fisa tehnica de securitate. Au fost ncalcate prevederile: - art. 18 alin. 1 lit. c si art. 36 din Legea Protectiei Muncii nr. 90/1996. - art. 462 din Normele Generale de Protectia Muncii; - art. 5 (1) si (2), art. 6 lit. e, f, g si k din Normele 0 din 20.12.2000 privind aplicarea etapizata n traficul intern a prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase ( A.D.R.). - pct. 2 paragraful 7 din Anexa 2, Subsectia B 2 dinNormele metodologice din 4.12.2001 de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora aprobate din Ordinul nr. 1842/2001 al M.R.C.T. INCULPATII G.M. si N.I.I. 41

- administratori ai formelor de transport Se fac vinovati de nerespectarea urmatoarelor dispozitii legale referitoare la transportul de substante periculoase. Transportul materialelor periculoase se efectueaza conform prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase (Acord Dangerous Road - ADR) ncheiat la Geneva, n 30 septembrie 1957, la care Romnia a aderat prin Legea nr. 31/18.05.1004). Normele privind aplicarea etapizata n traficul intern a prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase au fost aprobate prin mai multe hotarri succesive de guvern. - Ordonanta nr. 48 din 19.08.1999 privind transportul rutier al marfurilor periculoase; - Normele 0 din 20.12.2000 privind aplicarea etapizata n trafic intern a prevederilor A.D.R.; - Hotarrea Guvernului nr. 1374/20.12.2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizata n traficul intern a prevederilor A.D.R.; - Hotarrea Guvernului nr. 258/26.02.2004 pentru modificarea si completarea Normelor privind aplicarea etapizata n traficul intern a prevederilor A.D.R.; Normele A.D.R. trebuie respectate conform prevederilor art. 19 din Normele specifice de securitate a Muncii pentru transporturi rutiere nr. 23/1999 (NSSM COD 23) respectiv Transportul materialelor periculoase se efectueaza conform prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase (A.D.R.). Obligatiile legale ale operatorilor de transport rutier decurg din Normele Metodologice din 4.12.2001 de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul nr. 1842/2001 al Ministerului Transporturilor , Constructiilor si Turismului. Factorii ce intervin n transportul substantelor periculoase trebuie sa ia masuri adecvate, conform naturii si importantei pericolelor previzibile, pentru a se evita producerea de daune si, daca este cazul, a reduce la minim efectele acestora. Ei trebuie, n orice caz, sa respecte prescriptiile A.D.R. n ceea ce i priveste (Norme A.D.R. 1.4.1.1. - capitolul Masuri Generale de Securitate). Textul tradus al anexelor A si B la A.D.R. reactualizat cu amendamentele adoptate ulterior, se asigura la cererea celor interesati de catre Ministerul Transporturilor prin Regia Autonoma Registrul Auto Romn ( art. 21 din H.G. nr. 1374 din 20.12.2000). 42

Prin transport de marfuri periculoase se ntelege orice operatiune de transport rutier efectuata cu un vehicul, integral sau partial pe drumurile publice din Romnia, inclusiv ncarcarea si descarcarea marfurilor prevazute n anexa A la Acordul European referitor la transportul rutier international al marfurilor periculoase (art. 5 din HG nr. 258 din 26.02.2004 pentru modificarea si completarea Normelor privind aplicarea etapizata n traficul intern a prevederilor A.D.R.). Societatile ce desfasoara ca activitate principala sau auxiliara transporturi de marfuri sunt obligate sa solicite expeditorului pentru orice comanda de transport susceptibila de a fi produs periculos sau toxic, precizarea naturii marfii ce se urmeaza a fi transportata si daca are sau nu clasificare conform acordului international A.D.R. Totodata, acestea sunt obligate sa verifice daca substantele periculoase ce urmeaza sa fie transportate sunt autorizate pentru transport conform A.D.R. si sa se asigure ca documentatia se afla la sediul unitatii de transport (capitolul 1.4.2.2.1 pct. a si b din Obligatiile principalilor factori implicati - Norme ADR). Transportatorul este obligat sa pretinda nainte de nceperea transportului respectiv ca expeditorul sa predea la prezentarea pentru ncarcare, fisa de siguranta a produsului ce urmeaza a fi transportat, pentru ca soferul sa cunoasca caracteristicile marfii ce urmeaza a fi transportata si sa poata verifica ndeplinirea conditiilor de prezentare pentru transport. Produsele susceptibile de a fi produse periculoase ale caror caracteristici si conditii de transport nu au fost comunicate n scris de catre expeditor sau nu sunt cunoscute nu trebuie sa fie transportate de catre operatorul rutier ( pct. 2 din Anexa 2, Subsectiunea B 2 din Normele metodologice de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul 1842/2001 al M.T.C.T.). Din probele administrate n cauza rezulta urmatoarele: Inculpatul G.M., administrator al firmei de transport SC M.C. SRL a ncheiat cu Societate agricola SC B. P.N. un contract pentru transportul mai multor cantitati de azotat de amoniu. Societatea de transport a efectuat doua transporturi de azotat de amoniu iar la al treilea transport, dispecerul societatii SC M.C. SRL a trimis comanda catre firma N.T. SRL. ntre aceste doua societati de transport exista urmatoarea relatie: - Proprietara autotrenului care a transportat cele 20 tone de azotat de amoniu era SC M.C. SRL, dar, n fapt, autovehiculul era folosit de SC N.T. SRL; - Aceasta situatie se datoreaza faptului ca neavnd posibilitatea 43

economica sa achizitioneze n leasing autotractorul respectiv, inculpatul N.I.I. a convenit cu inculpatul G.M. ca acesta sa ncheie contractul de leasing pe firma sa, dar n fapt, autotractorul sa fie folosit de catre firma N.T. SRL care, a si ncadrat pe acest autotractor un sofer de la aceasta firma, respectiv pe numitul M.F.; - Din declaratiile inculpatului G.M. rezulta ca acesta i dadea comenzi de transport inculpatului N.I.I., dispeceratul de preluare a comenzilor fiind comun pentru cele doua firme, urmnd ca pentru aceste servicii, inculpatul N.I.I. sa i dea un comision din contravaloarea platii transportului efectuat. n acest mod, s-a ajuns la situatia n care autotrenul implicat n accident proprietatea SC M.C. SRL a ajuns sa transporte 20 tone de azotat de amoniu, conform contractului ncheiat ntre SC M.C. SRL si SC B.P.N. cu un autovehicul proprietatea SC M.C. SRL dar avnd ca sofer un angajat al firmei SC N. T. SRL. - Tot din probele administrate n cauza rezulta faptul ca nainte de a pleca n cursa, inculpatul G.M. trecnd pe la sediul societatii, unde si parca autovehiculele si firma SC N.T. SRL a cunoscut faptul ca autotrenul proprietatea formei sale, dar folosit de inculpatul N.I.I., era ncarcat cu 20 tole de azotat de amoniu si urma sa plece n cursa cu soferul M.F., angajat al SC N.T. SRL. - n raport de aceasta situatie de fapt si de dispozitiile legale n materie care trebuiau cunoscute de cei doi inculpati, n calitate de administratori ai firmelor de transport, Curtea retine urmatoarele: INCULPATUL G.M. Inculpatul G.M. avea obligatia de a desfasura demersurile necesare obtinerii licentei de executie pentru transport marfuri periculoase ( art. 5 din H.G. nr. 1374/2000). Audierile efectuate ca si actele aflate la dosarul cauzei, au stabilit ca transportul a fost comandat de SC B. SRL (beneficiar) la dispeceratul firmei SC M. SRL ce a luat legatura cu M.F. n vederea realizarii acestei comenzi. n calitate de operator de transport SC M. prin reprezentantul sau legal, inculpatul G.M. nu ar fi trebuit sa ncredinteze aceasta comanda unui conducator auto care nu detine certificatul de pregatire profesionala pentru transportul de substante periculoase. Deci, inculpatul G.M. cunostea nainte de plecarea autotrenului n cursa, proprietatea firmei sale, ca acesta nu era pregatit si destinat pentru a transporta marfuri periculoase, cunostea faptul ca 44

era deja ncarcat cu o substanta periculoasa, respectiv cu 20 tone de azotat de amoniu, si ca soferul M.F. nu era instruit conform Normelor ADR pentru a efectua un asemenea transport. n aceste conditii, daca ar fi aplicat dispozitiile legale n materie, nu ar fi permis n momentul n care a aflat de continutul marfii ce urma sa fie transportata, ca acest transport sa fie efectuat. Inculpatul avea pe deplin aceasta posibilitate, deoarece era proprietarul acestui mijloc de transport, chiar daca era n fapt, folosit de o alta firma de transport, de la care primea un comision pentru transporturile efectuate. De asemenea, firma inculpatului nu avea angajat un consilier de securitate iar n conditiile n care comanda de transport a azotatului de amoniu era pentru firma sa, pe cale de consecinta, avea si obligatia, daca ar fi respectat dispozitiile legale, ca personal sau prin consilierul de securitate, sa efectueze instructajul soferului care urma sa transporte marfa periculoasa. Nelund nici o masura pentru respectarea dispozitiilor legale, privind transportul de substante periculoase, dispozitii stabilite tocmai pentru evitarea pe ct posibil a unui eveniment cu consecinte grave sau deosebit de grave, inculpatul G.M. prin pasivitatea sa, a contribuit la producerea rezultatului periculos. Mai precis daca inculpatul G.M. si-ar fi ndeplinit atributiunile functionale, nu ar fi permis plecarea n cursa a numitului M.F., care nu avea atestatul pentru transportul marfurilor periculoase cu un autovehicul care nu era pregatit pentru a transporta asemenea substante si, pe cale de consecinte nici rezultatul socialmente periculos nu s-ar fi produs. Deci, ntre atitudinea pasiva a inculpatului G.M. si evenimentul socialmente periculos produs datorita nepregatirii soferului M.F. exista o legatura directa de cauzalitate. INCULPATUL N.I.I. n calitate de administrator al SC N.T. SRL care a efectuat transportul celor 20 tone de azotat de amoniu, cu autotrenul proprietatea firmei SC M. COM SRL, dar avnd ca sofer un angajat al firmei sale: - nu a desemnat una sau mai multe persoane n calitate de consilieri de siguranta; - a ncredintat autotrenul soferului M.F. fara ca acesta sa obtina certificatul de pregatire profesionala pentru a transporta azotatul de amoniu; Instructajul individual periodic din punct de vedere al Protectiei Muncii al conducatorului auto M.F. a fost incomplet; 45

- nu au fost elaborate proceduri pentru cazuri de urgenta; - nu a solicitat SC D. SA Craiova precizari cu privire la azotatul de amoniu, n sensul daca acesta este susceptibil de a fi produs periculos la transport; - nu a pretins expeditorului naintea efectuarii transportului fisa de siguranta a azotatului de amoniu; - a transportat un produs periculos, fara sa-i fie comunicat n scris (pe documentul de transport de catre SC D., caracteristicile si conditiile de transport ale acestuia; - nu a pretins SC D. Craiova echipamentele auxiliare prevazute n specificatia produsului azotat de amoniu - fisa tehnica de securitate a produsului; - dupa crearea situatiei concrete de pericol iminent prin producerea accidentului si deplasarea incendiului nu a anuntat autoritatile competente. Au fost ncalcate prevederile: - art. 18 (1) lit. c,e,j si art. 35 din Legea nr. 90/1996; - art. 106, art. 446 (1) si (2) din Normele de Protectie a Muncii; - art.91 din Normele specifice de Securitate a Muncii pentru transporturi rutiere nr. 23/1999; - art. 5 (1) si (2) art. 7 lit. e,f din Normele 0 din 20.12.2000 privind aplicarea etapizata a normelor A.D.R. - pct. 2 paragrafele 1,2,3,5 si 7 din Anexa 2, Subsectiunea B 2 din Normele metodologice din 4.12.2001 de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si activitatilor conexe acestora, aprobate din Ordinul nr. 1842/2001 al M.T.C.T. Deci, inculpatul N.I.I. cunostea faptul ca urma sa efectueze un transport cu 20 tone de azotat de amoniu, substanta periculoasa, desemnnd n acest scop ca sofer pe M.F., angajat al firmei sale, n conditiile n care cunostea ca acesta nu are pregatirea necesara pentru a efectua asemenea transport. Fiind transportatorul de fapt si avnd si desemnnd soferul pentru transport, avea si el de asemenea, obligatia legala de a avea la firma un consilier de securitate a transporturilor. Ca si inculpatul G.M., inculpatul N.I.I. avea obligatia de a cunoaste dispozitiile legale n materie, referitoare la transportul marfurilor periculoase si sa le respecte. Daca ar fi respectat nu ar fi permis plecarea n cursa a autotrenului ncarcat cu azotat de amoniu, n conditiile n care stia care este caracterul periculos al marfii transportate si faptul ca soferul M.F. nu era instruit si nici atestat conform Normelor ADR sa efectueze asemenea transport. 46

Deci, ntre atitudinea sa pasiva, n calitate de administrator al firmei de transport care efectua transportul n fapt, si rezultatul social,mente periculos produsa datorita nepregatirii profesionale a soferului M.F., exista legatura directa de cauzalitate. Pentru ambii inculpati, este semnificativ urmatorul aspect: Conditiile favorizante producerii detonatiei au fost determinate de existenta azotatului de amoniu nchis etans n saci, dispusi compact sub forma unei ncarcaturi explozive alungite (circa 15) care sub influenta temperaturii crescnde au intrat n stare avansata de descompunere, fenomen facilitat de prelata care a prevenit pierderile de calduta din mediul nconjurator si izolare de ploaie. Acest aspect rezulta din expertiza efectuata n cauza. Daca soferul M.F.ar fi fost instruit si pe lnga masurile care trebuiau luate, respectiv diminuarea pierderilor motorinei din rezervor, ar fi nlaturat prelata autotrenului, rezultatul socialmente periculos nu s-ar fi produs sau nu s-ar fi produs la asemenea scara, avnd n vedere faptul ca unul din elementele ce au favorizat explozia a fost si mediul nchis, datorita prelatei ce acoperea ncarcatura.

n concluzie, constatnd ca pierderea de vieti omenesti, vatamarile corporale si producerea pagubelor materiale s-au datorat atitudinii pasive a conducatorului M.F. (care timp de o ora de la momentul rasturnarii autotrenului si pna la sosirea pompierilor nu a avut nici o initiativa, de prevenire sau minimalizare sau reducere a unui eventual eveniment ce se putea produce - explozia - conducatorul auto fiind ferm convins ca nu se poate ntmpla nimic periculos n conditiile n care cabina autotrenului era incendiata iar el spunnd ca nu este nimic grav, deoarece motorina nu arde) si atitudinea pasiva a celor trei inculpati care aveau obligatia privind expedierea si transportarea substantelor periculoase exista raport direct de cauzalitate si pe cale de consecinta, inculpatii se fac pe deplin vinovati de savrsirea infractiunii pentru care au fost trimisi n judecata.

47

CONCLUZII

48

BIBLIOGRAFIE

1)

C. Bulai, Drept Penal, Partea General, vol. I, Casa de Editur i Pres ansa, Bucureti, 1992 L. Biro, Drept penal, partea general, Universitatea Babe Bolyai, Cluj, 1971, M. Basarab, Drept penal, partea general, voi. II, Editura Che marea, Iai, 1992, Vintil Dongoroz, Drept penal, Bucureti, 1939 V. Dongoroz, n colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, partea general, vol. I, Edit. Academiei R.S.R., Bucureti, 1969
6)

2) 3) 4) 5)

V. Dongoroz, Dreptul penal, 1939

7) Trib. Mun. Bucureti, secia penal dec. 1037 din 1980 n Repertoriu de practic judiciar pe anii 198l-l985
8) 9) 10)

C. Mitrache, Drept penal romn, partea general, Edit. ansa S.R.L., Bucureti, 1994, Ilie Pascu, Drept penal. Parte general. Ediia a 2-a, Editura Hamangiu 2009, Ion Tanoviceanu, Tratat de drept i procedur penal, Editura Tipografia Curierul judiciar, Bucureti, 1997

11) Trib. Supr, sec. pen., dec. nr. 1023/1980, n CD. 1980 12) Dosar 168/R (02.04.2009) : Curtea De Apel Braov-Secia Comercial 13) Sentinta penala nr. 3622/2006 a Judecatoriei Focsani

49

50