Sunteți pe pagina 1din 81

Subiect Rezolvate la Macro 1.

Teoria economic: obiectul de studiu i metodele de cercetare Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice, elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicii economice promovate de stat. Teoria economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a unui ntreg: Microeconomie(fondator A. Marshall, marginalistii, neoclasicistii) studiaz:comportamentul producatorului i consumatorului, analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe diferite piei, procesul de repartiie a veniturilor ntre principalii actori n procesul de producie. Macroeconomie(fondator-M. Keyness) studiaz economia naional ca un tot ntreg. Analizeaz caracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile economice, creterea economic, balana de pli. Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt: Mazoeconomia-analizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar fi ramurile acesteia, sectoarele activitii economice,aspectul regional al dezvoltrii economice. Mondoeconomia-studiaz interdependena dintre economiile naionale i economia mondial Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt: Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital). Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n evoluia fenomenului cercetat. Metoda inductiva si deductiva: inductiva se bazeaza pe mai mult pe teorie, cea deductiva se bazeaza pe facte reale, e mai practica.

Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva. Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial. Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate. Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale. Mai exist metode ca: Metoda teoretic Metoda anologiei Experimentul economic.

2. Indicatorii macroeconomici de rezultate i evaluarea lor. Dinamica principalilor indicatori macroeconomici n Republica Moldova. Principalii indicatori de rezultate macroeconomice calculai sunt: 1) produsul global brut (PGB); 2) produsul intern brut (P.I.B.); 3) produsul intern net (PIN); 4) produsul naional brut (PNB); 5) produsul naional net (PNN); 6) venitul naional (VN) (Venitul disponibil si Venitul personal al populatiei). Produsul global brut (PGB) reflect valoarea total a bunurilor materiale i a serviciilor, cu caracter marfar i nemarfar, obinute ntr-o perioad de timp, de regul un an, n cadrul subsistemelor economiei naionale. Acest indicator include nregistrri repetate, fapt pentru care are o utilizare redus. Cu toate acestea, PGB rspunde unor cerine reale de cunoatere macroeconomic privind corelaiile care se formeaz ntre diferite ramuri, subramuri i activiti. PGB se calculeaz ca sum a produciei brute de bunuri materiale i servicii din toate sectoarele, adic prin nsumarea consumului final i a celui intermediar. Produsul intern brut (PIB) reflect, valoric, producia final de bunuri i servicii obinute de ctre toi agenii economici (autohtoni i strini) care i desfoar activitatea n interiorul rii, destinate consumului final. Acest indicator exprim mrimea valorii adugate brute a bunurilor materiale i serviciilor produse n interiorul rii i ajunse n stadiul final al circuitului economic. PIB se determin fie prin nsumarea valorilor adugate brute ale tuturor bunurilor create de agenii economici din interiorul rii (agregate la nivel de sector sau ramur), ntr-o perioad determinat (un

an), fie prin scderea din produsul global brut a consumului intermediar, astfel: PIB = VABi sau PIB = PGB Ci, unde "i" reprezint sectoarele economiei, iar Ci - consumul intermediar. Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode: 1) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei) 2) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale) 3) metoda veniturilor a) Metoda de producie: (E - I), n care: + IP+TV-SP, n care: PIB = VAB + IP + TV CF = Consumul final efectiv R = Remunerarea SP , n care: FBCF = Formarea brut de salariailor PIB = PIB (pre de pia) capital fix EBE = Excedentul brut de VAB = Valoarea adugat VS = Variaia de stoc exploatare brut (pre de baz) E = Exporturile de bunuri i AIP = Alte impozite pe IP = Impozite pe produse servicii producie TV = Taxe vamale (drepturi I = Importurile de bunuri i ASP = Alte subvenii pe asupra importurilor) servicii producie SP = Subveniile pe produse IP = Impozite pe produse TV = Taxe vamale b) Metoda cheltuielilor: c) Metoda veniturilor: SP = Subveniile pe produse PIB= CF + FBCF + VS + PIB = R + EBE + AIP ASP Exista mai multe moduri de calcul al PIB-ului: 1. Metoda cheltuielilor (dupa destinatie) - bunurile produse se indreapta catre 4 destinatii majore: - consumul populatiei (C) - investitii (tractoare, utilaje etc.) (I) - cheltuieli guvernamentale (G) - bunuri destinate exportului (X) PIB = C + I + G +NetX, NetX=(X-M) Pentru a obtine valoarea PIB-ului, adunam cele 4 categorii si scadem importurile (M). Produsul intern brut reprezinta valoarea tuturor bunurilor finale produse intr-o economie. Bunurile intermediare nu se iau in calcul (ex.: microprocesorul - bun intermediar ulterior folosit in cadrul unui produs final - calculator). 2. Metoda valorii adaugate - aceasta metoda presupune insumarea valorii productiei intermediare. Valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre cat primeste un producator si cat plateste acesta pe bunurile intermediare. Conform acestei metode PIB reprezinta suma valorilor adaugate in fiecare industrie. 3. Metoda venitului - PIB se poate calcula prin insumarea tuturor veniturilor obtinute in economie. Veniturile se impart in: - salarii, - dobanzi, - rente, - profituri Acestea patru insumate reprezinta venitul national. Daca la acestea adaugam impozitele indirecte si cheltuielile efectuate cu inlocuirea capitalului uzat (amortizare), obtinem produsul intern brut. Produsul intern net (PIN) sintetizeaz suma valorilor adugate nete ale bunurilor materiale i serviciilor finale produse de ctre toi agenii economici (autohtoni i strini)

care acioneaz n interiorul rii, ntr-o perioad de timp (de regul un an), astfel: PIN = VANi. De asemenea, se mai calculeaz scznd din produsul intern brut consumul de capital fix, amortizarea (A), astfel: PIN = PIB A. Produsul naional brut (PNB) reprezint valoarea adugat brut a tuturor bunurilor materiale i serviciilor finale provenite din activitile agenilor economici naionali, obinute att n ar ct i n afara acesteia, n decursul unei perioade de timp (un an). PNB se determin prin scderea din PIB a valorii adugate brute realizate pe teritoriul naional de ctre agenii economici strini (VABS), la care se adun valoarea adugat brut realizat de agenii economici naionali care i desfoar activitatea pe teritoriul altor state (VABNS), astfel: PNB = PIB VABS + VABNS. Acest indicator poate fi mai mare sau mai mic dect PIB, n funcie de soldul pozitiv sau negativ ( M) dintre VAB obinut de agenii economici naionali n strintate i VAB obinut de agenii economici strini n interiorul unei ri (PNB = PIB M). Dac acest indicator este evaluat pe baza preurilor pieei, denumit i PNB nominal, el oglindete oferta naional, iar dac se calculeaz pe baza fluxului de cheltuieli ale naiunii, apare ca indicator al cererii agregate. Att PIB, ct i PNB nu ofer, totui, imaginea produciei finale nete, deoarece includ i alocaia pentru consumul de capital fix, respectiv amortizrile (A). Produsul naional net (PNN) reprezint expresia bneasc a valorii adugate nete obinute de agenii economici naionali, att pe teritoriul rii, ct i n afara acesteia i se determin prin scderea din PNB a amortizrii capitalului fix (A), astfel: PNN = PNB A. Produsul naional net (PNN) se mai poate calcula adugnd la PIN soldul, pozitiv sau negativ, ( M) dintre VAN obinut de agenii economici naionali n strintate i VAN obinut de agenii economici strini pe teritoriul unei ri astfel: PNN = PIN M. Dac PNN este evaluat la preurile factorilor, atunci el reflect venitul naional. Venitul naional (VN) sintetizeaz veniturile obinute de ctre proprietarii factorilor de producie prin care se recompenseaz aportul acestora la producerea bunurilor materiale i serviciilor. VN poate fi considerat i ca indicator ce exprim veniturile din munc i din proprietate care decurg din producia bunurilor economice. De asemenea, el refect i utilizarea veniturilor pentru cumprarea de produse i servicii de consum i pentru economisire. innd seama de cheltuielile agenilor economici, determinarea venitului naional pornete de la PNB evaluat la preurile pieei (PNBpp) din care se scad alocaiile pentru consumul de capital fix (amortizarea), precum i impozitele indirecte (Ii) i se adaug subveniile de exploatare (Se). La acelai rezultat se ajunge i prin scderea din PNB, exprimat n preurile factorilor (PNBpf), a alocaiilor pentru consumul de capital fix (A). Deci: VN = PNBpp A Ii + Se sau VN = PNBpf Amortizarea. Se poate aprecia c venitul naional exprim veniturile factorilor de producie, adic veniturile provenite din munca angajailor, cele provenite din activitatea de ntreprinztor i cele din patrimoniu, ceea ce reprezint suma valorilor adugate nete create de factorii de producie naionali n interiorul rii i n alte ri. Adic, n venitul naional se includ: salarii, rente, profituri, dobnzi nete (diferena dintre dobnzile ncasate i dobnzile pltite), toate aceste venituri fiind supuse impozitrii directe. De precizat, c orice ar efectueaz o serie de pli ctre strintate, pli ce nu sunt legate de activitatea de producie (transferuri curente privind: cotizaii la organisme internaionale, ajutoare, daune, penalizri, taxe etc.) i, totodat, ncaseaz pli efectuate

de strintate ctre ea, astfel c venitul naional creat trebuie corectat cu soldul ncasrilor i plilor n raport cu strintatea, numit i soldul transferurilor curente cu strintatea (STCS). Se obine astfel venitul naional disponibil (VND) conform relaiei VND = VN STCS. n funcie de acest sold, VND poate fi mai mare sau mai mic dect VN. Dac din VND se scad veniturile ce nu revin populaiei (contribuia pentru asigurri sociale, profiturile nedistribuite, impozitele pe profit) i se adaug veniturile populaiei care provin din transferuri (pensii, ajutoate, burse, alocaii etc.), se obine venitul personal al populaiei (menajelor) - VPM. Dac din venitul personal al menajelor se deduc impozitele i taxele pltite de populaie, se obine venitul disponibil al menajelor - VDM, indicator ce exprim posibilitile populaiei pentru consum (C) i economii (E). Sporirea venitului naional, ca expresie a creterii i dezvoltrii economice este condiionat de doi factori: a) creterea volumului factorilor de producie; b) creterea productivitii factorilor de producie. Indicatorii macroeconomici sunt utilizai, n general, pentru determinarea dinamicii economice. Creterea economic este relevat de creterea indicatorilor macroeconomici.ntruct aceti indicatori sunt exprimai monetar (valoric), iar creterea lor se poate datora att creterii preurilor de la o perioad la alta (inflaie) ct i creterii fizice a activitii economice, In RM in perioada de tranziie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil. Aceasta se observ foarte clar n fig. 5.1-5.3, unde snt reflectate datele privind ritmul real de cretere a PIB, salariului i schimbrile ratei inflaiei n Republica Moldova pe parcursul ultimilor 10 ani.

Fig.5.1 Ritmul real de cretere a PIB, %

Fig.5.2 Ritmul de cretere a salariului real, %

Fig.5.3 Rata inflaiei anuale Aadar, datele prezentate demonstreaz c pentru Republica Moldova perioada 19962005 a fost caracterizat prin ritmuri instabile de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinai. n legtur cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica format de dezvoltare a acestor indicatori n scopul efecturii trendurilor macroeconomici pentru o perspectiv de lung durat.\ Prognoza revezuit a indicatorilor macroeconomici pentru anii 2010-2013 Indicatorii Produsul intern brut nominal fa de anul precedent n preuri comparabile Indicele Unitatea 2005 de msur mild. lei 37,7 2006 2007 2008 2009 estimri 59,5 2010 2011 2012 2013

efectiv

pronostic

44,8

53,4

62,8

64,3

68,3

75,2

82,7

107, 5

104, 8

103

107, 2

91,0

101,5

103

105

105

preurilor de consum mediu anual % 111,9 112,7 112,3 112,7 100,3* 105* la sfritul 100,5* anului % 110 114,1 113,1 107,3 * 105** Cursul de schimb al leului mediu anual lei/USD 12,6 13,13 12,14 10,39 11,24** 12,53** la sfritul 10,4 anului lei/USD 12,83 12,91 11,32 0 12,36* 12,70* Export mil.USD 1091 1052 1342 1591 1275 1425 fa de anul 110, 118, precedent % 8 96,4 127,6 6 80 112 Import mil.USD 2292 2693 3690 4899 3175 3650 fa de anul precedent % 129,6 117,5 137 132,8 65 115 Soldul balanei comerciale mil.USD 1201 1641 2348 3308 -1900 -2225 Producia industrial n preuri curente mild. lei 20,8 22,4 26,2 30,0 22,8 23,5 fa de anul precedent n preuri 101, comparabile % 107 95,2 98,7 5 78 103 Producia agricol n preuri curente mild. lei 12,7 13,7 12,8 16,5 13,7 13,9 fa de anul precedent n preuri 100, comparabile % 8 98,9 76,9 132,1 90 102 Investiiile mild. lei 7,8 11 15,3 18,1 11,2 13,0 n capital

105* 105**

105* 105**

105* 105**

12,60* * 12,30* 1475 103,5 4200 115 -2725

12,20* * 11,90* 1525 103 4600 109,5 -3075

11,75** 11,45* 1575 103 5050 110 -3475

25,1

27,1

29,2

107

108

107

14,4

14,7

15,1

102 14,8

102 16,5

102 18,1

fix fa de anul precedent n preuri 101, comparabile % 121,4 124 121,9 7 Salariul nominal mediu lunar lei 1319 1697 2065 2529 fa de anul precedent: nominal % 120 129 122 123 real % 107 114 108 109 Fondul de remunerare a muncii mild. lei 10,3 13 15,8 19,4 fa de anul precedent: nominal % 120 126 123 123 real % 107 111 109 109 * calculele Ministerului Economiei ** prognoza Bncii Naionale a Moldovei

60

111

110,5

109

108,5

2750 109 108 19,1 98 98

2950 107 102 20,5 107 102

3150 107 102 22,3 109 103,5

3400 108 103 24,5 110 105 03.11.2009

3700 109 104 27,1 110 105

http://www.google.md/#hl=ro&source=hp&q=pronosticul+indicatorilor+macroeconomi ci+principali+din+Moldova&aq=f&aqi=&aql=&oq=&gs_rfai=&fp=f15bebdea3979073 3. Indicatorii macroeconomici nominali i reali. Indicii macroeconomici de preuri. Indicatorii macroeconomici se exprim n preuri constante (sau comparabile) care reprezint preurile anului i se numesc indicatori reali (PIB real, PNB real etc.). Dac sunt exprimai n preurile curente ale anului de calcul, indicatorii se numesc indicatori nominali sau monetari. Raportul dintre PIB nominal i PIB real se numete deflatorul PIB (D) i exprim indicele mediu al preurilor pe ntreaga economie, n perioada analizat, astfel: D = PIBnominal / PIBreal, de unde rezult PIBreal = PIBnominal / D. Dup calcularea PIB real, se poate trece la stabilirea dinamicii(evoluiei) indicatorului respectiv, prin calcularea indicelui produsului intern brut (IPIB): IPIB = PIBreal1 / PIBreal0. What Does Real Gross Domestic Product (GDP) Mean? This inflation-adjusted measure that reflects the value of all goods and services produced in a given year, expressed in base-year prices. Often referred to as "constant-price", "inflation-corrected" GDP or "constant dollar GDP".Unlike nominal GDP, real GDP can account for changes in the price level, and provide a more accurate figure.

Let's consider an example. Say in 2004, nominal GDP is $200 billion. However, due to an increase in the level of prices from 2000 (the base year) to 2004, real GDP is actually $170 billion. The lower real GDP reflects the price changes while nominal does not. What Does Nominal GDP Mean? A gross domestic product (GDP) figure that has not been adjusted for inflation. also known as "current dollar GDP" or "chained dollar GDP".What Does Nominal Mean? An unadjusted rate, value or change in value. This type of measure often reflects the current situation, such as the current price of a car, and doesn't make adjustments to reflect factors such as seasonality or inflation, which provide a more accurate measure in real terms.\ It can be misleading when inflation is not accounted for in the GDP figure because the GDP will appear higher than it actually is. The same concept that applies to return on investment (ROI) applies here. If you have a 10% ROI and inflation for the year has been 3%, your real rate of return would be 7%. Similarly, if the nominal GDP figure has shot up 8% but inflation has been 4%, the real GDP has only increased 4%. Indicii macroeconomici de preuri : Price indices have several potential uses. For particularly broad indices, the index can be said to measure the economy's price level or a cost of living. More narrow price indices can help producers with business plans and pricing. Sometimes, they can be useful in helping to guide investment. Some notable price indices include: Consumer price index Producer price index GDP deflator 1. Consumer price index (CPI) is a measure estimating the average price of consumer goods and services purchased by households. A consumer price index measures a price change for a constant market basket of goods and services from one period to the next within the same area (city, region, or nation). The CPI is computed through a four-step process. 1. The fixed basket of goods and services is defined. This requires figuring out where the typical consumer spends his or her money. 2. The prices for every item in the fixed basket are found. Since the same basket of goods and services is used across a number of time periods to determine changes in the CPI, the price for every item in the fixed basket must be found for every point in time. 3. The cost of the fixed basket of goods and services must be calculated for each time period.. Like computing GDP, the cost of the fixed basket of goods and services is found by multiplying the quantity of each item times its price. 4. A base year is chosen and the index is computed.. The price of the fixed basket of goods and services for each comparison year is then divided by the price of the fixed basket of goods in the base year.. The result is multiplied by 100 to give the relative level of the cost of living between the base year and the comparison years.

Figure %: Goods and Services Consumed in Country B For example, let's compute the CPI for Country B. In this simplified example, consumers in Country B only purchase bananas and backrubs (lucky fools).. The first step is to fix the basket of goods.. The typical consumer in Country B purchases 5 bananas and 2 backrubs in a given period of time, so our fixed basket is 5 bananas and 2 backrubs. The second step is to find the prices of these items for each time period. This data is reported in the table, above. The third step is to compute the basket's cost for each time period. In time period 1 the fixed basket costs (5 X $1) + (2 X $6) = $17. In time period 2 the fixed basket costs (5 X $2) + (2 X $7) = $24. In time period 3 the fixed basket costs (5 X $3) + (2 X $8) = $31. The fourth step is to choose a base year and to compute the CPI. Since any year can serve as the base year, let's choose time period 1. The CPI for time period 1 is ($17 / $17) X 100 = 100 The CPI for time period 2 is ($24 / $17) X 100 = 141. The CPI for time period 3 is ($31 / $17) X 100 = 182 Since the price of the goods and services that comprise the fixed basket increased from time period 1 to time period 3, the CPI also increased. This shows that the cost of living increased across this time period. 2. Producer Price Index (PPI) measures average changes in prices received by domestic producers for their output or measures prices of goods at the wholesale level. There are three broad subcategories within PPI: crude, intermediate, and finished. The market tracks the finished goods index most closely, as it represents prices for goods that are ready for sale to the end user. 3. GDP deflator (implicit price deflator for GDP) is a measure of the level of prices of all new, domestically produced, final goods and services in an economy. GDP deflator measures the ratio of nominal (or current-price) GDP to the real (or chain volume) measure of GDP. The formula used to calculate the deflator is: 4. Ciclul economic. Variaia indicatorilor macroeconomici n funcie de faza ciclului economic i factorii care l influeneaz. Economic Cycle Means The natural fluctuation of the economy between periods of expansion (growth) and contraction (recession). Factors such as gross domestic product (GDP), interest rates, levels of employment and consumer spending can help to determine the current stage of the economic cycle. An economy is deemed to be in the expansion stage of the economic cycle when gross domestic product (GDP) is rapidly increasing. During times of expansion, investors seek to purchase companies in

technology, capital goods and basic energy. During times of contraction, investors will look to purchase companies such as utilities, financials and healthcare.\ Each cycle includes only 2 fazes: (Juglar business cycle) 1. From A to B Reccesion fase, when the economic activity is moving down, decline in total output, income, employment, trade For the US, the most recent recession was in 2001 and the last depression experienced was in the 1930's, known as the Marea Depresie. Great Depression 2. From B to C- Expansion fase, economic activity is is recovered, decreases Unemployment, output, income, trade increase Looking to Shumpeter the point of Long run trend of GDP and Short run trend also are important: From A to D fase Slump of crises, Real GDP D B Depression fase, Unemployment , Inflation , Poverty , B - E Recovery fase, Investments , wages , Income , replacement of equipment E C Prosperity fase, Or peak, Inflation , prises , costs , Unempl , real indicators decrease.

Recession is a normal (albeit unpleasant) part of the business cycle; however, one-time crisis events can often trigger the onset of a recession. The global recession of 20082009 brought a great amount of attention to the risky investment strategies used by many large financial institutions, along with the truly global nature of the financial sytem. As a result of such a wide-spread global recession, the economies of virtually all the world's developed and developing nations suffered extreme set-backs and numerous government policies were implemented to help prevent a similar future financial crisis. A recession generally lasts from six to 18 months, and interest rates usually fall in during these months to stimulate the economy by offering cheap rates at which to borrow money. How It Works? The growth of our economy rests upon the balance between the production and consumption of goods and services. As the economy grows, so do incomes and consumer spending, which continues the cycle of growth. However, because the world is not perfect, at some point, the economy has to slow. This slow down could be caused by something as simple as an oversupply, where producers manufacture too many goods. When this happens, the demand for those goods will drop. This causes earnings to slow, incomes to drop and the equity markets to fall. Historical Examples Since the mid-1850s the U.S. had 32 recessions, and according to the NBER, most have varied in length, with the average recession lasting 10 months.

The shortest recession on record lasted six months, from January 1980 to July 1980. Two of the longest recessions lasted for 16 months. These were the recessions of November 1973 to March 1975 and July 1981 to November 1982. What Does Slump Mean? A slang term denoting a period of poor performance or inactivity in an economy, market or industry. In economic terms, a slump specifically refers to a recession, signaling a slow down of business activity. An industry may experience a slump when overall activity begins to decline. In the loan industry, a slump may represent a period of tight lending policies. Since it is more difficult to get a loan, overall lending volumes will drop. What Does Expansion Mean? The phase of the business cycle when the economy moves from a trough to a peak. It is a period when business activity surges and gross domestic product expands until it reaches a peak. Also known as an "economic recovery". An expansion is one of two basic business cycle phases. The other is contraction. The transition from expansion to contraction is termed a "peak" and the changeover from contraction to expansion is a trough. Expansions last on average about three to four years but have been known to last anywhere from 12 months to more than 10 years. Much of the 60s was a time of expansion which lasted almost nine years. What Does Trough Mean? The stage of the economy's business cycle that marks the end of a period of declining business activity and the transition to expansion.

In general, the business cycle is said to go through expansion, then the peak, followed by contraction, and then it finally bottoms out with the trough. What Does Peak Mean? The highest point between the end of an economic expansion and the start of a contraction in a business cycle. The peak of the cycle refers to the last month before several key economic indicators, such as employment and new housing starts, begin to fall. It is at this point that real GDP spending in an economy is its highest level. What Does Contraction Mean? A phase of the business cycle in which the economy as a whole is in decline. More specifically, contraction occurs after the business cycle peaks, but before it becomes a

trough. According to most economists, a contraction is said to occur when a country's real GDP has declined for two or more consecutive quarters. For most people, a contraction in the economy can be source of economic hardship; as the economy plunges into a contraction, people start losing their jobs. While no economic contraction lasts forever, it is very difficult to assess just how long a downtrend will continue before it reverses because history has shown that a contraction can last for many years (such as during the Great Depression). What Does Bottom Mean? The lowest point or price reached by a financial security, commodity, index or economic cycle in a given time period, which is followed by a steady increase. f a stock has "bottomed out" it means it has reached its low point and is now in the early stages of an upward trend. The bottom is the lowest level of support when charting a stock, commodity, index or economic cycle. 5. Piaa muncii. Formele i cauzele omajului. Evaluarea i costurile omajului. Legea lui Okun. Politici ant iomaj. Piaa forei de munc reprezint spaiul economic n care se manifest un sistem de relaii ntre deintorii de capital, n calitate de cumprtori, i posesorii forei de munc, n calitate de ofertani. n literatura de specialitate, se folosete fie conceptul de pia a forei de munc, fie cel de pia a muncii. Piaa forei de munc cuprinde ansamblul relaiilor dintre cererea i oferta de resurse de munc, n corelaie cu factorii care le determin i cu nivelul salariilor, pe baza crora are loc procesul de ocupare a populaiei active. Factorii care influeneaz evoluia i dezvoltarea pieei muncii n general se grupeaz n dou categorii, dup cum este vorba de piaa intern i piaa internaional a forei de munc. Astfel, piaa intern a forei de munc este condiionat, n principal, de urmtorii factori: a) evoluia produsului intern brut, respectiv a produciei industriale, agricole i a serviciilor; b) evoluia tranzaciilor comerciale, a circulaiei monetare i a creditului; c) restructurarea economiei naionale i a fiecrei ramuri n parte i apariia unor noi domenii de activitate sub impulsul progresului tehnico-tiinific; d) variaia productivitii muncii la nivel de ramur sau sector, dar i la nivel individual .a. Piaa internaional a forei de munc evolueaz sub influena urmtorilor factori: a) gradul de dezvoltare economic a statelor i implicit condiiile de salarizare i de trai diferite; b) amploarea investiiilor din fiecare ar; c) migraia internaional a capitalului financiar; CAUZELE SOMAJULUI Aparitia si accentuarea somajului au o multitudine de cauze obiective, dar si subiective. Ritmul de crestere economic, n conditiile unei productivitti a muncii ridicate, nu mai este capabil s creeze noi locuri de munc, astfel nct s asigure o ocupare deplin. Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de somaj, ntr-o proportie mai mare sau mai mic, n functie de capacitatea financiar a trilor de a asimila nouttile cercetrii stiintifice. n perioada postbelic, revolutia stiintific si tehnic n domeniul

productiei si serviciilor a accentuat tendinta de suprimare a unui important numr de locuri de munc. Criza economic, caracterizat prin scderi sau stagnri ale activittii economice, sporeste numrul de someri, iar integrarea lor, n perioada de boom, poate fi la un nivel sczut. Modificrile de structur a ramurilor si sectoarelor economice, sub impactul diversificrii cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioad ndelungat la reducerea cererii de munc. Imigrarea emigrarea influenteaz asupra strii pietei muncii. Imigrarea unei prti a populatiei active n vederea angajrii n diferite tri va spori oferta de for de munc n cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scdere a ofertei de munc n zona de origine. Conjunctura economic si politic international nefavorabil, datorit oscilatiilor ritmului cresterii economice, conflictelor armate, promovrii unor politici de embargou influenteaz negativ asupra relatiilor economice viznd importul-exportul, deteriornd activittile economice n trile din zon si contribuind la cresterea somajului. Embargoul impus Moldovei fat de Rusia a avut efecte egative asupra exportului, ceea ce a condus la restrngerea activittii multor unitti economice. Inca o cauza ar fi ca solicitrile suplimentare de munc ale noilor generaii ce au ajuns la vrsta legal de munc nu pot fi onorate de utilizatorii de munc. Tnra generaie ntmpin greuti n gsirea locurilor de munc (n cazul unei subocupri) din mai multe motive obiective sau subiective: neconcordana pregtirii ei profesionale cu nevoile i exigenele impuse de activitatea economico-social; reinerile unor ageni economici productori n a angaja tineri fr experien n munc, fr s-i fi nsuit disciplina muncii etc. FORME ALE SOMAJULUI. Formele dominante de extindere ale somajului intalnite astazi sunt: Somajul de conversiune -; afecteaza salariatii care aveau locuri de munca stabile pana la licentiere, fara vechime mare in munca. La inceputul perioadei de somaj, ei sunt considerati favorizati, iar in caz de prelungire a perioadei de somaj, trec intr-o categorie mai defavorizata. Somajul repetativ -; ii cuprinde pe aceia care cunosc o succesiune de perioade de activitate si de somaj, mai afectati fiind tinerii si cei cu calificare slaba. Somajul de excluziune -; reuneste populatia activa in care sunt incluse persoane mai in varsta, mai putin calificate sau aflate in somaj de timp indelungat, indiferent daca mai primesc sau nu indemnizatia de somaj In cadrul proceselor de formare a somajului, in functie de cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme de somaj: 1. Somaj ciclic -; expresie a somajului structural si sezonier, care se formeaza in faza de recesiune(criza-depresiune)a ciclului economic, sau care decurge direct din restrangerea activitatii economice in anumite anotimpuri ale anului. 2. Somaj de discontinuitate -; se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de maternitate si alte aspecte ale vietii de familie.

3. Somaj frictional -; efectul dezutilizarii marginale a folosirii mainii de lucru, care inglobeaza motive ce determina o persoana sa nu accepte un post pentru ca salariul primit are o utilitate sub un anumit minim. 4. Somaj de inadaptare -; determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei active denumite tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstractie, interactivitate, viteza de executie si flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului. 5. Somaj intermitent -; este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca si de inegalitatile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele solicitate. 6. Somaj sezonier -; se formeaza datorita restrangerii activitatii economice in anumite perioade , sezoane ale anului, in care conditiile economice sunt mai putin prielnice, el fiind caracteristic: agriculturii, constructiilor si turismului. 7. Somajul structural -; este determinat de tendintele de restructurare a economiei pe activitaticare are loc sub incidenta progresului tehnico-economic, crizei energetice, fenomenelor sociale si politice. El se intalneste atat in tarile slab dezvoltate, cat si in cele dezvoltate sau aflate in tranzitie la economia de piata. Restrangerea lui presupune: mari investitii, recalificarea celor afectati, reorientarea invatamantului s.a. 8. Somajul conjunctural este efectul restrngerii activittii economice n unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, intern si internationali. 9. Somaj tehnologic -; este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu aparate noi, si de centralizare a unor capitaluri. Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de munca in concordanta cu noile cerinte. Costurile mari care implica somajul se grupeaza in: 1. Costuri directe -; evaluate sub forma varsamintelor monetare catre fondul destinat protectiei sociale. 2. Costuri indirecte -; generate de diminuarea globala a productiei si a veniturilor de care ar putea beneficia intreaga populatie. Costurile pe care le implic omajul, directe sau indirecte, relev faptul c acest fenomen constituie o risip de resurse umane i financiare generate de utilizarea icnomplet a a fondurilor de producie, cu implicaii asupra costurilor sociale. Costurile directe sunt evideniate sub forma vrsmintelor financiare ctre fondul destinat proteciei sociale a omerilor, care, n principal este utilizat pentru plata ajutorului de omaj, alocaiei de sprijin, calificrii i recalificrii omerilor. Costurile indirecte sunt generate de diminuarea global a produciei i a veniturilor de care ar putea s beneficieze ntreaga populaie. Ele mbrac forma unor pierderi de producie determinate de neutilizarea unor capaciti i mijloace tehnice din dotare, ceea ce implic reducerea resurselor de formare a veniturilor bugetare, deteriorarea calificrii i capacitii de munc, descurajarea personalului n plan profesional, social i uman. Pentru persoanele care devin omeri, costul omajului are un aspect economic i unul moral. Economic pentru c intrarea n omaj nseamn reducerea veniturilor i deci i a posibilitilor de consum pentru ntreaga familie. Totodat statutul de omer atrage dup sine stresul nervos, o stare depresiv determinat de incertitudine i ateptare, toate acestea, spre deosebire de consecinele economice, dei sunt foarte importante, nu se pot

evalua. Deosebit de complexe i cu urmri multiple sunt costurile somajului i la nivel de economie i societate. De pild: - omajul nseamn subutilizarea factorului de producie munc, ceea ce se repercuteaz negativ asupra volumului produciei (producia actual scade cu mult sub cea potenial), iar scderea produciei nseamn pierdere de venituri (salarii i profituri) cu toate urmrile sale legate de consumul propriu zis i de investiii. - Scderea general a veniturilor reduce ncasrile, respectiv intrrile la capitolul venituri din bugetul statului, reducerea impozitelor pe venit, a taxei pe valoarea adugat, a taxelor i accizelor etc.) ceea ce diminueaz volumul cheluielilor publice. - Existena omajului sporete cheltuielile statului pentru funcionarea oficiilor de plasare, plata ajutorului de omaj, alte cheltuieli sociale legate de calificare, de ngrijirea sntaii omerilor etc. Aprecierea corect a costului omajului impune luarea n consideraie i a unor avantaje pe care le implic acest fenomen Avantajele omajului sunt corelate cu urmtoarele aspecte: - Determinarea salariailor s caute servicii mai bune, si sigure, care cer o calificare superioar, ceea ce poate nsemna incitarea spre perfecionare cu consecinele corespunztoare asupra creterii randamentului muncii. - Crearea de mn de lucru mobil i adaptabil la cerinele impuse de modificrile activitii economice, ceea ce contribuie la o eficien mai mare n alocarea resurselor pe termen scurt i o cretere economic mai rapid pe termen lung. Efectelor pozitive (apar pe termen scurt): - incitarea angajatilor la perfectionarea profesionala - o mai mare mobilitate si adaotabilitate a fortei de munca Efecte negative (apar pe termen lung). Datorita acestora s-a ajuns la concluzia ca somajul este un fenomen negativ , ale carui costuri depasesc cu mult avantajele. Economistul american Arthur M. Okun formuleaza o lege care se refera la legatura dintre evolutia ratei somajului s evolutia produsului intern (PIB real) n anii 60, economistul Arthur Okun a ncercat s determine dac ntre fenomenul omaj i produsul naional brut exist vreo relaie de interdependen. Rspunsul la aceast dilem este cunoscut n economie sub denumirea de legea Okun. Deoarece persoanele ocupate particip la producerea bunurilor materiale i serviciilor, iar omerii nu produc bunuri economice, se poate presupune c ridicarea nivelului omajului trebuie s fie nsoit de reducerea volumului real al PNB. Existena interrelaiei negative ntre aceste variabile se exprim prin tendina conform creia sporirea omajului este concomitent cu scderea volumului real al P.N.B. Schimbarea PNB = 3% - 2 x schimbarea nivelului omajului (rata omajului) n formularea iniial a legii, Okun stabilea c o reducere cu un punct procentual a ratei omajului, determin de regul o cretere a PNB cu aproximativ trei puncte procentuale. Practica contemporan a stabilit c o scdere cu 1% a ratei omajului este asociat unei creteri de doar 2% a PNB. Ecuatia: Changes in GDP= -x(u-U), -x is the Ocun coficient (2, 3), u is unemployment, U is natural rate of unemployment Politici de ocupare a fortei de munca Reprezinta un ansamblu de masuri elaborate de stat pentru a intervani pe piata muncii in

scopul stimularii creerii de noi locuri de munca, diminuand dezechilibrele si disfinctionalitatile de pe piata muncii. Politici pasive de ocupare -; pornesc de la nivelul ocuparii considerat dat si urmaresc gasirea de noi solutii pentru angajarea excedentului de forta de munca. Politicile pasive sunt acele politici prin care statul sustine direct nivelul de trai al indivizilor ale caror sanse de angajare n munca au scazut considerabil prin plata directa a somerilor. Politicile pasive, cresc, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar si datoria publica, fapt ce constituie o sursa inflationista destul de puternica, avnd n vedere ca deficitul bugetar se acopera sporind, de regula, oferta de bani, masura cu efect inflationist direct. Exemple de masuri adoptate de aceste politici: - reducerea duratei muncii - diminuarea varstei de pensionare - cresterea perioadei obligatorii de scolarizare - cresterea locurilor de munca cu program zilnic redus si atipic - restrictionarea imigrarilor Principala deficienta a politicilor pasive consta n aceea ca ele sunt adoptate dupa ce o persoana a devenit somer. Politici active de ocupare -; presupun masuri, metode, procedee de marire a nivelului ocuparii. Exemple de masuri de politica activa: - amplificarea si stimularea investitiilor - ameliorarea continutului invatamantului - imbunatatirea orientarii scolare si profesionale a tinerilor - stimularea mobilitatii persoanelor active spre alte locuri de munca - incurajarea cercetarii stiintifice - extinderea activitatilor economico-sociale si ecologic Politicile active n domeniul pietei muncii sunt acele politici prin care se intervine direct pe aceasta piata cu scopul declarat de a reduce rata somajului, astfel nct ea sa se stabilizeze n jurui ratei de echilibru a somajului. Aceste politiciactive sunt de trei tipuri principale: a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertantilor si doritorilor de locuri de munca prin plasare, consultanta si orientare profesionala, cursuri de pregatire si consultanta intensiva pentru cei dezavantajati, asistenta pentru a nlesni mobilitatea geografica s.a. b) Programe de recalificare a somerilor: Programe de pregatire a somerilor adulti n noi meserii sau programe orientate catre cei amenintati cu pierderea locurilor de munca; c) Crearea de locuri de munca: crearea directa de locuri de munca n sectorul productiv prin acordarea de subventii pentru pastrarea anumitor muncitori sau angajarea de someri cu stagiu ndelungat; alocatii pentru ntreprinderile care angajeaza tineri; crearea de locuri de munca temporare n sectorul public s.a. Politicile active pot ajuta somerii prin recalificare, cresterea mobilitatii s.a. sa se ntoarca n rndurile fortei de munca ocupate, dar pot stopa si abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare de somaj de catre cei care nu cauta asiduu locuri de munca.

Masurile de diminuare a somajului se grupeaza in : - masuri ce privesc direct pe someri - masuri ce privesc populatia ocupata - alte masuri 6. Cauzele, formele i costurile inflaiei. Evaluarea inflaiei. Ecuaia lui Fisher. In economics, inflation is a rise in the general level of prices of goods and services in an economy over a period of time.[1] When the price level rises, each unit of currency buys fewer goods and services; consequently, annual inflation is also an erosion in the purchasing power of money a loss of real value in the internal medium of exchange and unit of account in the economy. [2][3] A chief measure of price inflation is the inflation rate, the annualized percentage change in a general price index (normally the Consumer Price Index) over time.[4] Inflation's effects on an economy are manifold and can be simultaneously positive and negative. Negative effects of inflation include a decrease in the real value of money and other monetary items over time; uncertainty about future inflation may discourage investment and saving, or may lead to reductions in investment of productive capital and increase savings in non-producing assets. e.g. selling stocks and buying gold. This can reduce overall economic productivity rates, as the capital required to retool companies becomes more elusive or expensive. High inflation may lead to shortages of goods if consumers begin hoarding out of concern that prices will increase in the future. Positive effects include a mitigation of economic recessions, [5] and debt relief by reducing the real level of debt. High rates of inflation and hyperinflation can be caused by an excessive growth of the money supply.[6] Views on which factors determine low to moderate rates of inflation are more varied. Low or moderate inflation may be attributed to fluctuations in real demand for goods and services, or changes in available supplies such as during scarcities, as well as to growth in the money supply. However, the consensus view is that a long sustained period of inflation is caused by money supply growing faster than the rate of economic growth.[7][8] Today, most mainstream economists favor a low steady rate of inflation.[5] Low (as opposed to zero or negative) inflation may reduce the severity of economic recessions by enabling the labor market to adjust more quickly in a downturn, and reduce the risk that a liquidity trap prevents monetary policy from stabilizing the economy.[9] The task of keeping the rate of inflation low and stable is usually given to monetary authorities. Generally, these monetary authorities are the central banks that control the size of the money supply through the setting of interest rates, through open market operations, and through the setting of banking reserve requirements.[10] Inflation is one of the main topics of traditional macroeconomics. Although there are different forms of inflation, the causes and remedies are relatively straightforward. We recognize three forms of inflation: inflation caused by real demand expansion inflation caused by monetary expansion inflation caused by aggregate supply contraction

The first two forms operate through aggregate demand expansion and are covered here. The third form will be covered elsewhere (c.f. Stagflation). Causes Inflation is caused by an increase in aggregate demand (AD):

According to our model, aggregate demand can increase for one of two reasons: increasing real demand increasing money supply Of these two, monetary inflation is the more serious variant. Real demand may be stimulated by various modulators including economic outlook, perceived wealth, income distribution, and credit market conditions. But ultimately, real demand is driven by population growth and shifting consumption norms. In most cases, real demand wont grow much faster than population growth for too long. Money supply, on the other hand, can potentially grow very large very rapidly. Moreover, unconstrained monetary growth is often symptomatic of other more serious economic maladies, such as monetization of government deficits and/or an imminent fiscal collapse. Note that the easiest way to distinguish real demand inflation from monetary inflation is to look at interest rates. When inflation is caused by strong real demand, interest rates will tend to be high. When inflation is caused by excessive monetary growth, in contrast, interest rates will tend to be low. The main causes of inflation Inflation can come from several sources: Some come direct from the domestic economy, for example the decisions of the major utility companies providing electricity or gas or water on their prices for the year ahead, or the pricing strategies of the leading food retailers based on the strength of demand and competitive pressure in their markets. A rise in government VAT would also be a cause of increased domestic inflation because it increases a firms production costs. Inflation can also come from external sources, for example an unexpected rise in the price of crude oil or other imported commodities, foodstuffs and beverages. Fluctuations in the exchange rate can also affect inflation for example a fall in the value of sterling might cause higher import prices which feeds through directly into the consumer price index. We make a simple distinction between demand pull and cost push inflation. Demand-pull inflation

Demand-pull inflation is likely when there is full employment of resources and aggregate demand is increasing at a time when SRAS is inelastic. This is shown in the next diagram:

In the diagram above we see a large outward shift in AD. This takes the equilibrium level of national output beyond full-capacity national income (Yfc) creating a positive output gap. This would then put upward pressure on wage and raw material costs leading the SRAS curve to shift inward and causing real output and incomes to contract back towards Yfc (the long run equilibrium for the economy) but now with a higher general price level (i.e. there has been some inflation). The main causes of demand-pull inflation Demand pull inflation is largely the result of the level of AD being allowed to grow too fast compared to what the supply-side capacity can meet. The result is excess demand for goods and services and pressure on businesses to raise prices in order to increase their profit margins. Possible causes of demand-pull inflation include:
1. A depreciation of the exchange rate which increases the price of imports and

reduces the foreign price of UK exports. If consumers buy fewer imports, while exports grow, AD in will rise and there may be a multiplier effect on the level of demand and output 2. Higher demand from a fiscal stimulus e.g. via a reduction in direct or indirect taxation or higher government spending. If direct taxes are reduced, consumers will have more disposable income causing demand to rise. Higher government spending and increased government borrowing feeds through directly into extra demand in the circular flow 3. Monetary stimulus to the economy: A fall in interest rates may stimulate too much demand for example in raising demand for loans or in causing a sharp rise in house price inflation 4. Faster economic growth in other countries providing a boost to UK exports overseas. Export sales provide an extra flow of income and spending into the UK circular flow so what is happening to the economic cycles of other countries definitely affects the UK

Cost-push inflation Cost-push inflation occurs when firms respond to rising costs, by increasing prices to protect their profit margins. There are many reasons why costs might rise:
1. Component costs: e.g. an increase in the prices of raw materials and other

components used in the production processes of different industries. This might be because of a rise in world commodity prices such as oil, copper and agricultural products used in food processing 2. Rising labour costs - caused by wage increases, which are greater than improvements in productivity. Wage costs often rise when unemployment is low (skilled workers become scarce and this can drive pay levels higher) and also when people expect higher inflation so they bid for higher pay claims in order to protect their real incomes. Expectations of inflation are important in shaping what actually happens to inflation! 3. Higher indirect taxes imposed by the government for example a rise in the specific duty on alcohol and cigarettes, an increase in fuel duties or a rise in the standard rate of Value Added Tax. Depending on the price elasticity of demand and supply for their products, suppliers may choose to pass on the burden of the tax onto consumers Cost-push inflation can be illustrated by an inward shift of the short run aggregate supply curve. The fall in SRAS causes a contraction of national output together with a rise in the level of prices.

Which government policies are most effective in reducing inflation Consequences There are some benefits to mild levels of inflation, including: improved flow of money who wants to hoard a depreciating asset? greater price flexibility it can be difficult for some prices, wages, etc to decline, even when necessary Central banks often target 2% to 3% rates of inflation. Higher levels of inflation, however, can be more harmful. Effects include: saving is diverted away from credit markets and toward physical hoarding effective tax rates increase input costs increase, shifting AS to the right

inefficiencies increase, shifting AS further to the right As inflation intensifies, aggregate supply continues to contract:

inflation-related

At some point, output (Y) begins to fall. Finally, inflation redistributes wealth from the holders of fixed financial assets to the borrowers. Obviously this is seen as deeply unfair by lenders, even when there may be economic benefits to such wealth redistribution. Remedies Real Demand Inflation If inflation is caused by strong real demand, the best response may be to support aggregate supply growth. Part of the solution may be to let prices rise. Suppliers need incentives to invest in new capacity. Other measures to stimulate aggregate supply include encouraging business investment; reducing input costs; and increasing competitive intensity. If aggregate supply is sufficiently stimulated, inflation may be converted into balanced economic growth:

If instead money supply is tightened in the face of strong real demand, the result will be a surge in interest rates, since fund supply is being reduced when strong real demand is already tightening credit markets:

Higher interest rates may be counterproductive in this case, as it will be harder for aggregate supply to expand when borrowing costs are high. Monetary Inflation If the cause of inflation is instead monetary expansion, aggregate supply should still be stimulated, but the focus of effort should be constraining further monetary expansion. In this case, it would be foolish to rely on aggregate supply expansion to offset excessive monetary expansion, since monetary growth can easily overwhelm growth in aggregate supply.

Inflation will not only affect individuals, but will also cause problems for the whole economy. The costs of inflation include: Uncertainty - if inflation keeps varying, then firms may be reluctant to invest in new plant and equipment as they may be unsure of what the government will do in the future. People also may be uncertain and reluctant to spend. Both of these factors could reduce the long-term level of economic growth. Income redistribution - many people have to live off fixed incomes, particularly those on pensions. The higher the level of inflation the less their income will be worth. This effect can also happen among people who are working, as their incomes go up either faster or slower than inflation. These effects can arbitrarilyredistribute income. Menu costs - this is a general term for all the inconvenient costs that businesses and individuals face. As prices increase they have to redo their price lists, change price labels, reprint menus and so on. If inflation is constant these costs can mount up. Competitiveness - if our prices are increasing faster than those in other countries, then our goods will be less competitive and less in demand. This will have a negative effect on the balance of payments. Fisher equation The Fisher equation estimates the relationship between nominal and real interest rates under inflation. This equation is primarily used in YTM calculations ofbonds or IRR calculations of investments. Let rr denote the real interest rate, rn denote the nominal interest rate, and let denote the rate of inflation. The Fisher equation is the following: rn = rr + The equation can be used in either ex-ante (before) or ex-post (after) analysis. Exante analysis is done in the beginning of investment (either before or immediate after investing). Because the actual rate of inflation is unknown, the expected value of inflation is used for . Ex-post analysis is done at the end of the investment to check if the investment was worthwhile. The actual rate of inflation is known and therefore used for . This equation is named after Irving Fisher who was famous for his works on the theory of interest . This equation existed before Fisher, but Fisher proposed a better approximation which is given below. The estimated equation can be derived from the proposed equation 1 + rn = (1 + rr)(1 + ). Derivation From 1 + rn = (1 + rr)(1 + ) Follows 1 + rn = 1 + rr + + rr and hence i = r + + r . Drop r because r + is much larger than r:

i=r+ is the result. NOTE: Not to be confused with Fisher's equation in differential equations 7. Strategii de combatere a inflaiei. Curba lui Phillips n perioada scurt i perioada lung. Curba lui Phillips. Sensul economic al ecuatiei. Most governments now give a high priority to keeping control of inflation. It has become one of the dominant objectives of macroeconomic policy. Inflation can be reduced by policies that (i) slow down the growth of AD or (ii) boost the rate of growth of aggregate supply (AS). The main anti-inflation controls available to a government are:
1. Fiscal Policy: If the government believes that AD is too high, it may reduce its

own spending on public and merit goods or welfare payments. Or it can choose to raise direct taxes, leading to a reduction in disposable income. Normally when the government wants to tighten fiscal policy to control inflation, it will seek to cut spending or raise tax revenues so that government borrowing (the budget deficit) is reduced. This helps to take money out of the circular flow of income and spending 2. Monetary Policy:A tightening of monetary policy involves higher interest rates to reduce consumer and investment spending. Monetary policy is now in the hand of the Bank of England it decides on interest rates each month. 3. Supply side economic policies: Supply side policies include those that seek to increase productivity, competition and innovation all of which can maintain lower prices. The most appropriate way to control inflation in the short term is for the British government and the Bank of England to keep control of aggregate demand to a level consistent with our productive capacity. The consensus among economists is that AD is probably better controlled through the use of monetary policy rather than an overreliance on using fiscal policy as an instrument of demand-management. But in the long run, it is the growth of a countrys supply-side productive potential that gives an economy the flexibility to grow without suffering from acceleration in cost and price inflation. The Phillips Curve suggests a short-term trade-off between the rate of unemployment and the rate of inflation. What might there be a trade-off? The labour market As unemployment falls, labour shortages may occur in industries where skilled labour is in short supply. This puts pressure on wages to rise, and since wages are usually a high % of costs, prices may rise. Other factor markets

Cost-push inflation can come from rising demand for commodities such as oil, copper and manufactured goods such as steel, concrete and glass. This increases inflationary pressures in the economy. Product market Rising demand and output can lead to suppliers raising prices in order to widen their profit margins. The risk of rising prices is greatest when demand is out-stripping supply-capacity leading to excess demand. Explaining the Phillips Curve concept using AD-AS and the output gap In the next diagram, we see an outward shift of the AD curve. This creates a positive output gap. Excess demand in product markets and factor markets causes a rise in production costs and this leads to an inward shift in short run aggregate supply. The fall in supply takes the economy towards potential output but at a higher price level.

We could equally use a diagram that uses a non-linear SRAS curve to demonstrate the argument. The next diagram shows the original short-run Phillips Curve and the tradeoff between unemployment and inflation

Friedman and the Expectations-Augmented Phillips Curve The original Phillips Curve idea was subjected to fierce criticism from the Monetarist school among them the American economist Milton Friedman. Friedman accepted that the short run Phillips Curve existed but that in the long run, it was vertical and that there was no trade-off between unemployment and inflation. He argued that each short run Phillips Curve was drawn on the assumption of a given expected rate of inflation. So if there were an increase in inflation caused for example by a temporary boost to aggregate demand caused by a large monetary expansion and this had the effect of drivinginflationary expectations higher, then this would cause an upward shift in the short run Phillips Curve. The Monetarist view is that attempts to boost AD artificially to achieve faster growth and lower unemployment have only a temporary effect on output and unemployment.

Friedman argued that a government could not permanently drive unemployment down below the NAIRU the result would be higher inflation which in turn would bring about a return to higher unemployment but with inflationary expectations increased along the way. Friedman introduced the idea of adaptive expectations if people see and experience higher inflation in their everyday lives, they come to expect a higher average rate of inflation in future time periods. And they (or the trades unions who represent them) may then incorporate these changing expectations into their pay bargaining. Wages often follow prices. A burst of price inflation can trigger higher pay claims, rising labour costs and further upward pressure on the market prices of many different goods and services. This is illustrated in the next diagram inflation expectations are higher for SPRC2 than they are for SRPC1. The result may be that higher unemployment is required to keep inflation at a certain target level.

The Monetarist school believes that inflation is best controlled through control of money and credit. Credible policies can reduce inflation expectations causing a shift in the short run Phillips Curve.

An inward shift in the long run Phillips Curve might be brought about by supply-side improvements to the economy and in particular a reduction in the natural rate of unemployment. For example reforms might be successful in reducing frictional and structural unemployment perhaps because of improved incentives to find work or gains in the human capital of the workforce that improves the occupational mobility of labour. Factors that might explain the improved trade-off

The labour market - A more flexible labour market has increased the size of the labour supply and a reduction in trade union power has reduced the collective bargaining power of many workers. Falling long-term unemployment is a sign of a reduction in structural unemployment. We can be pretty certain that the NAIRU has come down. Although the NAIRU is not something we can observe and measure directly, it is estimated that the NAIRU has fallen from 10% of the labour force in 1992 to around 5% in the last few years. The effect of inflation targets : The use of inflation targets which were introduced in1992 has helped to reduce inflation expectations and has helped to embed lowinflation in the British economy. Low inflation in the global economy : External economic factors are important too! For a decade or more, cost and price inflation in many parts of the global economy has been on a downward path. Indeed the buzz word has been the threat of deflation in many developed countries. The rapid advance of globalization has increased the intensity of competition between nations and reduced the prices of many imported products. It is leading to a large rise in the global supply of many manufactured products. Technological change and innovation has raised productivity and cut production costs across many different industries and sectors. 8. Cererea agregat i factorii ce o determin. Curba cererii agregate Aggregate Demand The identity for calculating aggregate demand (AD) is as follows: AD = C + I + G + (X-M) Where C: Consumers' expenditure on goods and services: This includes demand for consumer durables (e.g. washing machines, audio-visual equipment and motor vehicles & non-durable goods such as food and drinks which are consumed and must be repurchased). Household spending accounts for over sixty five per cent of aggregate demand in the UK. I: Capital Investment This is investment spending by companies on capital goods such as new plant and equipment and buildings. Investment also includes spending on working capital such as stocks of finished goods and work in progress. Capital investment spending in the UK typically accounts for between 15-20% of GDP in any given year. Of this investment, 75% comes from private sector businesses such as Tesco, British Airways and British Petroleum and the remainder is spent by the public

(government) sector for example investment by the government in building new schools or investment in improving the railway or road networks. So a mobile phone company such as O2 spending 100 million on extending its network capacity and the government allocating 15 million of funds to build a new hospital are both counted as part of capital investment. Investment has important long-term effects on the s supplyside of the economy as well as being an important although volatile component of aggregate demand. G: Government Spending This is government spending on state-provided goods and services including public and merit goods. Decisions on how much the government will spend each year are affected by developments in the economy and also the changing political priorities of the government. In a normal year, government purchases of goods and services accounts for around twenty per cent of aggregate demand. We will return to this again when we look at how the government runs its fiscal policy. Transfer payments in the form of welfare benefits (e.g. state pensions and the jobseekers allowance) arenot included in general government spending because they are not a payment to a factor of production for any output produced. They are simply a transfer from one group within the economy (i.e. people in work paying income taxes) to another group (i.e. pensioners drawing their state pension having retired from the labour force, or families on low incomes). The next two components of aggregate demand relate to international trade in goods and services between the UK economy and the rest of the world. X: Exports of goods and services - Exports sold overseas are an inflow of demand (an injection) into our circular flow of income and therefore add to the demand for UK produced output. M: Imports of goods and services. Imports are a withdrawal of demand (a leakage) from the circular flow of income and spending. Goods and services come into the economy for us to consume and enjoy - but there is a flow of money out of the economy to pay for them. Net exports (X-M) reflect the net effect of international trade on the level of aggregate demand. When net exports are positive, there is a trade surplus (adding to AD); when net exports are negative, there is atrade deficit (reducing AD). The UK economy has been running a large trade deficit for several years now as has the United States. Aggregate demand shocks Economic events such as changes in interest rates and economic growth in the United States can have a powerful effect on other countries including the UK. This is because the USA is the worlds largest economy. 15 per cent of our exports go to the USA. Lots of unexpected events can happen which cause changes in the level of demand, output and employment in the economy. These unplanned events are called shocks One of the causes of fluctuations in the level of economic activity is the presence of demand-side shocks. Some of the main causes of demand-side shocks are as follows: A capital investment boom e.g. a construction boom to increase the supply of new houses or to build new commercial and industrial buildings.

A rise or fall in the exchange rate affecting net export demand and having follow-on effects on output, employment, incomes and profits of businesses linked to export industries. A consumer boom abroad in the country of one of our major trading partners which affects the demand for our exports of goods and services. A large boom in the housing market or a slump in share prices. An unexpected cut or an unexpected rise in interest rates.

The Aggregate Demand Curve The AD curve shows the relationship between the general price level and real GDP.

Why does the AD curve slope downwards? There are several explanations for an inverse relationship between aggregate demand and the price level in an economy. These are summarised below: Falling real incomes: As the price level rises, so the real value of peoples incomes fall and consumers are then less able to afford UK produced goods and services. The balance of trade: As the price level rises, foreign-produced goods and services become more attractive (cheaper) in price terms, causing a fall in exports and a rise in imports. This will lead to a reduction in trade (X-M) and a contraction in aggregate demand. Interest rate effect: if in the UK the price level rises, this causes an increase in the demand for money and a consequential rise in interest rates with a deflationary effect on the entire economy. This assumes that the central bank (in our case the Bank of England) is setting interest rates in order to meet a specified inflation target. Shifts in the AD curve A change in factors affecting any one or more components of aggregate demand, households (C), firms (I), the government (G) or overseas consumers and business (X) changes planned aggregate demand and results in a shift in the AD curve. Consider the diagram below which shows an inward shift of AD from AD1 to AD3 and an outward shift of AD from AD1 to AD2. The increase in AD might have been caused for example by a fall in interest rates or an increase in consumers wealth because of rising house prices.

Factors causing a shift in AD Changes in Expectations The expectations of consumers and businesses can have a Current spending is powerful effect on planned spending in the economy E.g. affected by anticipated expected increases in consumer incomes, wealth or future income, profit, and company profits encourage households and firms to spend inflation more boosting AD. Similarly, higher expected inflation encourages spending now before price increases come into effect a short term boost to AD. When confidence turns lower, we expect to see an increase in saving and some companies deciding to postpone capital investment projects because of worries over a lack of demand and a fall in the expected rate of profit on investments. Changes in MonetaryAn expansionary monetary policy will cause an outward Policy i.e. a change inshift of the AD curve. If interest rates fall this lowers the interest ratescost of borrowing and the incentive to save, thereby (Note there is more than encouraging consumption. Lower interest rates encourage one interest rate in the firms to borrow and invest. economy, although There are time lags between changes in interest rates and borrowing and savings the changes on the components of aggregate demand. rates tend to move in the same direction) Changes in Fiscal PolicyFor example, the Government may increase its expenditure Fiscal Policy refers to e.g. financed by a higher budget deficit, - this directly changes in government increases AD spending, welfare benefits and taxation, and the Income tax affects disposable income e.g. lower rates of amount that the government income tax raise disposable income and should boost borrows consumption. An increase in transfer payments raises AD particularly if welfare recipients spend a high % of the benefits they receive.

Economic events in theA fall in the value of the pound () (a depreciation) makes international economyimports dearer and exports cheaper thereby discouraging International factors such imports and encouraging exports the net result should be as the exchange rate and that UK AD rises the impact depends on the price foreign income (e.g. the elasticity of demand for imports and exports and also the economic cycle in other elasticity of supply of UK exporters in response to an countries) exchange rate depreciation. An increase in overseas incomes raises demand for exports and therefore UK AD rises. In contrast a recession in a major export market will lead to a fall in UK exports and an inward shift of aggregate demand. The UK is an open economy, meaning that a large and rising share of our national output is linked to exports of goods and services or is open to competition from imports. Changes in householdA rise in house prices or the value of shares increases wealth consumers wealth and allow an increase in borrowing to Wealth refers to the value finance consumption increasing AD. In contrast, a fall in of assets owned by the value of share prices will lead to a decline in consumers e.g. houses and household financial wealth and a fall in consumer demand. shares

9. Economiile i investiiile. Efectele creterii investiiilor expenditure. It is saved for the future. INVESTMENT (I) is a purchase or investments in capital goods (non-financial product purchases - they are not consumed but used in future production) e.g. machines, buildings, new technology 1. Relationship between consumption and savings Income = Consumption + Savings The largest part of total spending is consumption. C = f (Y) If income increases, consumption also increases BUT not as quickly as income. S = f (Y) If income increases, savings also increase BUT at the higher rate than income. Propensity to Consumption (how much income is consumed) PC = Consumption / Income Marginal Propensity to Consumption (how consumption changes with changing income) MPC = Change in Consumption / Change in Income For example, if a household earns one extra dollar of disposable income, and the marginal propensity to consume is 0.65, then of that dollar, the family will spend 65 cents and save 35 cents.

Propensity to Savings (how much income is saved) PC = Savings / Income Marginal Propensity to Savings (how savings change with changing income) MPS = Change in Savings / Change in Income For example, if a family earns one extra dollar, and the marginal propensity to save is 0.35, then of that dollar, the family will spend 65 cents and save 35 cents. How is National Income divided in the economy Keynesians Theory Y=C+S (C / Y) + (S / Y) = 1 (_C / _Y) + (_S / _Y) = 1 John Maynard Keynes developed a theory of consumption that focused primarily on the importance of peoples disposable income in determining their spending. A rise in real income gives people greater financial resources to spend or save. The rate at which consumers increase demand as income rises is called the marginal propensity to consume. In the most developed countries proportion of Savings increases and Consumption decreases. 2. Investment and Demand for Investment Investment is a part of Aggregate Demand that changes its value very quickly and very often. Investment can be defined as a financial cost (money) used on real capital formation (buildings, machines...). Gross Investment I (gross) = I (net) + I (restitution) Net Investment - net investment increases the capacity of production Restitution Investment - investment (amount of money) used on replacement and repair of worn out capital - restitution investment decreases income and production - it equals to depreciation Relationship between Investment and Savings Savings from Income of households are Potential Investments. Level of investment depends on Marginal Propensity to Investment. MPI (i) = Change in Investment / Change in Income Investment depends on Marginal Efficiency of Capital and Interest rate (r) Marginal Efficiency of Capital compares costs on extra unit of output and expected revenue from an extra unit of output produced. Revenue can be only estimated. The higher the Marginal Efficiency of Capital, the higher the investment. The higher the interest rate, the lower the investment. Investment Multiplier and Accelerator Investment Multiplier and Accelerator are the coefficients that show the relationship between change in Income and change in Investment Investment Multiplier (k) k=_Y/_I _ Y = k. _ I

It means: increase in investment leads to even more increase in income. Increase in Savings leads to decrease in multiplier. (_C / _Y) + (_S / _Y) = 1 k = 1 / (1 (_C / _Y)) = 1 / ( _S / _Y) Multiplier Process works under two conditions: 1. Investments with Multiplier Effect are the investments into the production of consumer goods (do not increase the production capacity this theory has only static character). 2. Multiplier Effect works in the economy only if the factors of production are not used to maximum level of production Investment Accelerator (a) Investment Accelerator is the coefficient that shows how change in Income leads to change in Investment. _ I = a. _ Y Accelerator Process works only in connection with Investment which increases the capacity of production. If there were no increase in Income, there would not be any increase in Aggregate Demand and it will be enough to replace worn out capital and not increase the capacity of production. Only if there was an increase in Income and Aggregate Demand it would lead to increase in investment and production of goods and services. 10. Oferta agregat i factorii ce o determin. Modelul clasic i modelul keynesian al ofertei agregate Oferta agregat (OA) reprezint producia total de bunuri i servicii pe care firmele doresc i pot s o realizeze n funcie de nivelul mediu al preurilor din economie. Nivelul ofertei agregate poate s difere de cel al produciei poteniale, definit ca acea producie corespunztoare utilizrii complete a factorilor de producie. Cel mai important factor de influenare a ofertei agregate este nivelul general al preurilor, care, dup cum tim, se afl ntr-o relaie direct proporional cu mrimea acesteia. Acest lucru este valabil ns, dac nivelul preurilor se refer la bunurile marfare care constituie oferta agregat, fr a avea legtur cu costul acestora. Modificarea nivelului general al preurilor se reflect ns n oferta agregat, i prin intermediul costurilor cu factorii de producie achiziionai. Astfel, o cretere a acestor costuri (preuri ale factorilor) poate determina o reducere a ofertei, iar o scdere a lor, mrirea ofertei agregate. Considernd nivelul general al preurilor ca fiind relativ constant, oferta agregat poate fi influenat i de ali factori, precum: a) productivitatea factorilor de producie care, dac sporete, va antrena o reducere a costului mediu, creterea volumului produciei i deci, a ofertei agregate. O scdere a acestei productiviti va conduce la creterea costului mediu i reducerea produciei pe unitatea de factor consumat i deci, a ofertei agregate.

b) volumul factorilor de producie utilizai, care poate spori oferta agregat atunci cnd oferta lor crete i poate reduce oferta agregat, atunci cnd oferta lor pe pia se diminueaz. Reflectnd condiiile produciei, pe termen scurt OA este relativ constant, adaptndu-se la nivelul cererii agregate prin variaiile stocurilor de produse finite; dac firmele produc mai multe bunuri dect sunt cerute, diferena duce la creterea stocurilor de produse (produc pe stoc) i invers, firmele pot produce i furniza pe pia mai puine produse dect cererea pe termen scurt, diferena venind din stocurile existente. n condiiile unei evoluii normale a economiei, OA tinde s se extind ca rezultat al creterii forei de munc, a stocului de capital i mai ales a randamentului folosirii factorilor de producie. n consecin, curba OA pe termen scurt este reprezentat grafic pornind de la ipoteza c, pe msur ce producia crete, costurile unitare vor avea tendina s creasc, chiar i n condiiile n care se presupune c preurile factorilor de producie rmn constante. La baza nelegerii tendinei de cretere a costurilor unitare pe termen scurt st legea randamentelor descresctoare, cunoscut din teoria comportamentului productorului. Forma curbei ofertei agregate evideniaz o particularitate important a acesteia, panta pozitiv cresctoare. Aceast pant n cretere a curbei ofertei agregate este efectul tendinei de cretere a costurilor unitare odat cu sporirea produciei n msura n care firmele apeleaz la factori mai scumpi sau cu randamente descresctoare. Astfel, pe msur ce se urmrete n sens ascendent curba OA, se observ asocierea creterii produciei cu o cretere tot mai accentuat a nivelului preurilor.

Se poate observa pierderea de elasticitate a curbei ofertei agregate pe msura creterii nivelului venitului naional. Pierderea de elasticitate este explicat prin dificultatea realizrii tuturor corelaiilor dintre diferite sectoare i piee din economia naional, n cazul unui nivel ridicat al venitului naional. Modelul keynesist analizeaz oferta agregat pe termen scurt i presupune c: 1. Economia funcioneaz n condiiile utilizrii nedepline a resurselor economice;

Preurile la resursele economice i bunurile finale sunt fie fixe ( segmentul orizontal), fie se modific neproporional (segmentul intermediar). Pe termen scurt factorul care determin modificarea ofertei agregate este mrimea cererii agregate. Modelul clasic analizeaz oferta agregat pe termen lung i presupune c: 1. Economia funcioneaz n condiiile utilizrii depline a resurselor economice; 2. Preurile la resursele economice i bunurile finale sunt flexibile i se modific n mod proporional. Pe termen lung oferta agregat nu depinde de nivelul general al preurilor. Modificarea ofertei agregate este determinat de modificarea cantitii resurselor economice i perfecionarea tehnologiilor aplicate.
2.

11. Echilibrul macroeconomic general. Modelul AD-AS. ocurile de cerere i ofert. Echilibrul macroeconomic se stabilete la intersecia dintre curba cererii agregate i curba ofertei agregate pe termen scurt.

Realizarea echilibrului venitului naional din perspectiva cererii i ofertei agregate necesit ndeplinirea urmtoarelor condiii: Agenii economici doresc s consume tot ce s-a produs. La un anumit nivel general al preurilor ntregul venit naional este cheltuit. Aceast condiie se verific de-a lungul ntregii curbe a cererii agregate. La un anumit nivel general al preurilor, ntreprinderile doresc s produc un anumit nivel a venitului naional (PIB). Aceast condiie se verific n orice punct al ofertei agregate. Dac venitu ar fi mai mare sau mai mic, curba ofertei agregate pe termen scurt nu ar fi determinat unic, iar echilibrul venitului naional ar fi instabil. Stabilitatea echilibrului macroeconomic Echilibrul venitului naional poate suferi modificri n funcie de variaia cererii i ofertei agregate. Modificrile cererii agregate i ale ofertei agregate pe termen scurt mai sunt numite i ocuri pentru a evidenia efectele pe scar larg ale acestora.

- creterea cererii agregate (CA0 CA1), are ca efect creterea venitului naional (Y0Y1) i o cretere nesemnificativ (P) a nivelului general al preurilor. - ocul cererii agregate care are loc n zona inelastic a curbei OATS va avea ca efect o modificare minor (Y) a venitului naional, dar o modificare semnificativ a nivelului general al preurilor. - o cretere (CA2CA3) va produce o cretere minor a venitului naional (Y), dar o inflaie puternic (P2P3). Cazurile extreme ale acestor ocuri sunt: Oferta agregat este perfect elastic (situaie analizat de ctre Keynes), n care nu exist modificare a nivelului general al preurilor, ci numai modificare de acelai sens i mrime a venitului naional realizat. Oferta agregat este perfect inelastic (situaie analizat de ctre noii economiti clasici), n care ocul cererii agregate modific n acelai sens doar nivelul general al preurilor, lsnd neschimbat nivelul venitului naional realizat.

- creterea ofertei agregate (OATS0OATS1) produce o cretere a venitului naional (Y0Y1) i o diminuare a nivelului general al preurilor (P0P1). - ocul ofertei agregate va avea ca efect modificarea n acelai sens a venitului naional i o modificare de sens contrar a nivelului general al preurilor. Decalajele venitului naional

Evaluarea efectelor ocurilor cererii i ofertei agregate asupra echilibrului venitului naional are loc n funcie de venitul naional potenial. Venitul naional potenial: nivelul maxim al venitului naional obinut n condiiile n care factorii de producie din economia naional sunt utilizai la nivelurile optime. Decalajul recesionist (DR): intersecia dintre cererea agregat i oferta are loc la stnga ofertei agregate pe termen lung (care corespunde nivelului potenial al venitului naional) venitul naional realizat (YR) este mai mic dect venitul naional potenial (Y*).

Decalajul inflaionist (DI): intersecia dintre cererea agregat i oferta agregat pe termen scurt are loc la dreapta venitului naional (YR>Y*).

Ajustarea decalajului recesionist Ajustare prin oferta agregat: presupune creterea ofertei agregate pe termen scurt (deplasarea spre dreapta a curbei OATS, de la OATS0 la OATS1). Ca urmare a acestui fapt scade nivelul general al preurilor (de la P0 la P1), iar venitul naional realizat (YR) tinde spre venitul naional potenial (Y*), decalajul recesionist fiind eliminat.

Creterea ofertei agregate pe termen scurt poate avea loc n dou moduri: Printr-o relansare de la sine a activitilor economice. n starea de criz economic factorii de producie sunt sub-utilizai (cantitile folosite sunt mai mici dect cele corespunztoare nivelurilor optime). Datorit acestui fapt cererile de factori de producie scad, ceea ce face ca preurile acestora s se diminueze. Ieftinirea factorilor de producie d posibilitatea ntreprinztorilor ca la acelai volum al bugetelor de producie s poat utiliza o cantitate mai mare de factori de producie, adic s creasc volumul produciei realizate. n cazul n care iniiativa privat nu reuete s iniieze relansarea economic, guvernul poate aplica o politic macroeconomic de stimulare a ofertei (supply side policy). De exemplu, pot fi acordate subvenii pentru ncurajarea anumitor activiti economice, sau pot fi reduse impozitele pe profit. Ajustare prin cererea agregat: relansarea economic se bazeaz pe creterea cererii agregate (de la CA0 la CA1). Aceasta face ca venitul naional realizat (YR) s tind spre venitul naional potenial (Y*), iar nivelul general al preurilor va crete (de la P0 la P1).

Exist dou modaliti de cretere a cererii agregate: Printr-o relansare de la sine a cheltuielilor agregate. Anticipnd depirea crizei unii ageni economici vor face investiii (pentru a fi pregtii ca s beneficieze de viitoarea conjunctur favorabil). n cazul n care iniiativa privat nu este suficient pentru a susine creterea cererii agregate, guvernul poate implementa o politic macroeconomic de stimulare a cererii (demand side policy). Ex.: creterea cheltuielilor bugetare.

Ajustarea decalajului inflaionist Ajustare prin oferta agregat: presupune scderea (deplasarea spre stnga a curbei) ofertei agregate pe termen scurt. Ca urmare va crete nivelul general al preurilor (de la P0 la P1), iar venitul naional realizat (YR) va reveni la nivelul venitului naional potenial (Y*).

Reducerea de la sine a nivelului activitilor economice. Supra-utilizarea factorilor de producie din perioada de expansiune, provoac creteri ale cererilor de factori de producie i implicit ale preurilor acestora. Scumpirea factorilor de producie va face ca la acelai volum al bugetelor de producie, ntreprinztorii s poat utiliza cantiti mai mici de factori de producie, ceea ce va duce la scderea volumului produciei agregate. Pentru a evita supranclzirea economiei, guvernul poate implementa o politic macroeconomic de temperare a activitii economice. Ex.: creterea fiscalitii la nivelul ntreprinztorilor. Ajustare prin cererea agregat: se bazeaz pe diminuarea cererii aggregate (de la CA0 la CA1). Aceasta face ca nivelul venitului naional realizat (YR) s revin la cel al venitului naional potenial (Y*).

Exist dou modaliti de realizarea a acestui tip de ajustare: Prin reducerea de la sine a nivelului cheltuielilor agregate i implicit al cererii agregate. Agenii economici i vor ajusta anticiprile privind consumul, constatnd c nu vor putea susine nivelul ridicat al cererii. De exemplu, vor fi revizuite anumite proiecte de investiii n sensul reducerii capacitilor de producie. Dac nu vor exista semnale c iniiativa privat tinde s se tempereze, guvernul va implementa o politic macroeconomic de descurajarea a cererii agregate. Ex.: o politic bugetar de austeritate. Teoria dezechilibrului

Fondat de ctre economitii francezi Jean Pierrre Bnnassy, Jacques Drze i Edmond Malinvaux, la nceputul anilor 70, ca o ncercare de fundamentare microeconomic a teoriei keynesiene. Teoria dezechilibrului are ca punct de plecare modelul concurenei perfecte. Ipoteza de baz este c pot exista schimburi pe piee la preuri diferite de preul de echilibru (de unde i denumirea de teoria dezechilibrului). Aceasta face s nu mai existe egalitate ntre cererea total i oferta total pentru anumite bunuri. Pentru a evita apariia unor complicaii n model, teoreticienii dezechilibrului introduc o ipotez suplimentar a pieelor eficiente (la un anumit nivel de pre nu pot exista simultan, pentru acelai bun, ofert excedentar i cerere excedentar). Teoria dezechilibrului presupune existena unui comisar preluator (comissaire priseur) care afieaz preurile, centralizeaz cantitile cerute i oferite i caut preurile la care s-ar putea restabili echilibrul pentru fiecare bun, propunnd reguli de raionament. Presupunnd anumite preuri de afiare pentru tranzacii i cutarea anumitor preuri pentru restabilirea echilibrului, teoria dezechilibrului face apele la teorema punctului fix, iar cadrul de lucru nu difer fundamental de cel al modelului de echilibru macroeconomic Arrow-Debreu. n prezent aceast teorie a fost abandonat, fiind considerat depit n raport cu evoluiile economiilor moderne. Cu toate acestea, exist i alte direcii prin care se ncearc relansarea paradigmei dezechilibrelor economice: abordare inspirat de biologie bioeconomics; modele economice bazate pe teoria structurilor disipative, pe teoria bifurcaiei, pe teoria catastrofelor, sau pe teoria haosului. 12. Echilibrul macroeconomic pe piaa bunurilor. Mecanisme de realizare a echilibrului pe piaa bunurilor. 13. Excedentul i deficitul bugetar. Metodele de finanare a deficitului bugetar. Curba lui Laffer. 14. Piaa bunurilor i curba IS. Caracteristicile curbei IS Piaa bunurilor este una din componentele sistemului de piee, care cuprinde tranzacii cu bunuri pentru producie i bunuri pentru consum.n condiiile economiei moderne, forma specific de organizare i realizare a proceselor de vnzare-cumprare de bunuri o constituie piaa produselor (piaa mrfurilor). Ea include produsele destinate (prin intermediul vnzrii-cumprrii) populaiei, ntreprinderilor i instituiilor, care sunt nemijlocit legate de trebuinele acestora i de posibilitile de a le satisface, respectiv de esena activitii economice.

Piaa produselor exprim relaiile economice dintre oameni care se desfoar ntr-un anumit spaiu economic i n cadrul crora se confrunt cererea de bunuri materiale cu oferta, se formeaz preurile i au loc acte de vnzare-cumprare. Obiectul schimbului pe piaa produselor l constituie bunul material. Bunurile materiale, dup destinaia lor (productiv sau neproductiv) structureaz piaa produselor n dou categorii: a) piaa bunurilor pentru producie, care se caracterizeaz prin grad ridicat de concentrare a activitii datorit numrului limitat de parteneri i corelaie relativ strns ntre cerere i ofert; b) piaa bunurilor pentru consum, care se caracterizeaz prin arie geografic extins i mobilitate ridicat a cererii i ofertei. Piaa produselor mai poate fi clasificat i n raport de alte dou criterii, astfel: 1) dup natura produselor, se disting piee agroalimentare i piee industriale; 2) dup modul de organizare i desfurare a schimbului, piaa produselor include comerul interior i exterior i bursele de mrfuri. Modelul IS-LM, deasemenea cunoscut sub denumire de modelul Hicks-Hansen i modelul echilibrului dublu sau simultan, este un model economic elaborat de economitii John Hicks i Alvin Hansen n baza teoriei macroeconomice keynesiene. Acest model opereaz cu mrimi economice agregate (nivelul ratelor dobnzii, volumul total de producie, cheltuielile publice, masa monetar etc.). Curba IS ("Curba investiiilor egale cu economisirile") reprezint toate combinaiile posibile dintre venit i rata dobnzii care echilibreaz piaa bunurilor i serviciilor. Aceast pia se afl n stare de echilibru atunci cnd oferta agregat (volumul de producie fabricat ntr-o perioad) este egal cu cererea agregat (suma cheltuielilor tuturor agenilor economici planificate pentru aceast perioad). Matematic, aceast condiie poate fi ilustrat prin urmtoarea egalitate: IS: Y = C + I + G + NX unde C reprezint cheltuielile de consum, I -- cheltuielile de investiii, G -cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale) i NX -- exportul net (diferena dintre valoarea exporturilor i importurilor). Denumirea IS este istoric (engl. Investment-Savings -- investiii-economii), iniial curba IS reprezenta condiia de echilibru ca egalitate a investiiilor i economisirilor. In ambele cazuri, n stare de echilibru suma cheltuielilor agregate efective se va egala cu suma cheltuielilor planificate (sau dorite), fr a provoca modificri neprevzute n mrimea stocurilor de mrfuri. Funcia de consum Cheltuielile de consum depind de doi factori importani: venitul disponibil (diferena dintre venitul naional i suma impozitelor achitate din el). Aceast dependen este pozitiv poate fi msurat prin inclinaia marginal spre consum, care arat ce parte din fiecare unitate monetar ctigat suplimentar va fi cheltuit pentru consum. De regul, economiile rilor dezvoltate se caracterizeaz prin valori mai mici ale lui IMC. rata dobnzii (n primul rnd, rata achitat pentru depozite bancare i rata dividendului pentru aciuni), care reprezint remunerarea pentru renunarea la consum curent n favoarea economisirii. Aceast dependen este negativ, adic majorarea

ratelor dobnzii descurajeaz consumul. Deoarece sensibilitatea consumului la modificarea ratelor dobnzii este foarte mic, aceast dependen este deseori ignorat. Funcia de consum: C(Y;r) = C0 + C1 * (Y T) C2 * r unde C1 este inclinaia marginal spre consum, adic sensibilitatea cheltuielilor de consum la modificarea venitului disponibil, C2 coeficientul de sensibilitate a cheltuielilor de consum la modificarea ratei dobnzii Funcia de investiie Mrimea cheltuielilor de investiie depinde de costul finanrii, adic de rata dobnzii achitat pentru mprumuturi sau pentru obligaiuni. Majorarea ratelor dobnzii reprezint scumpirea capitalului mprumutat i conduce la scderea activitii investiionale. I(r) = I0 I1 * r Funcia de economisire Economisirile reprezint acea parte a venitului disponibil, care nu a fost cheltuit n perioada curent. Respectiv S = S(Y;r) = Y T C = C0 + (1 C1) * (Y T) + C2 * r Economisirile depind n mod pozitiv de venit i de rata dobnzii. Cheltuielile guvernamentale i impozitele Modelul IS-LM trateaz cheltuielile publice (G) i impozitele (T) ca fiind variabile exogene, adic determinate n afara modelului. Modificarea lor reflect politica bugerar i fiscal a statului. 15. Cererea de moned. Teorii ale cererii de moned. Factorii i determinanii cererii de moned. Intrebarea nu e rezolvata complet!Formarea i micarea masei monetare sunt n strns legtur cu cererea i oferta de moned, ca elemente componente ale coninutului pieei monetare Cererea de moned ndeplinete un rol esenial n analiz monetar, ntruct din confruntarea acesteia cu oferta de moned rezult o serie de efecte, care permit mai buna nelegere a impactului fenomenelor monetare asupra economiei. Asupra cererii de moned distingem mai multe teorii : 1)o prim teorie are in vedere o analiz clasic care respinge conceptul cererii de moned. Monedei nu i se recunoate existena specific ,ea fiind considerat un bun ntre celelalte bunuri ,valoarea sa de ntrebuinare fiind determinat n funcie de calitatea monedei ca mijloc de schimb universal . Structura preurilor bunurilor nu depinde dect de mecanismul cerere-ofert general al bunurilor ,echilibrul pe pia nedepinznd de o pia a monedei, cererea de moned fiind expresia cererii generale de mrfuri. Separarea ntre real i monetar a fost exprimat clar de Fischer prin relaia :

MV=TP

unde : - M = cantitatea de moned - V = viteza de circulaie - P = preurile - T = volumul tranzaciilor 2)O alt teorie este analiza Keynsian (monetarist - cererea de moned acceptat ). Keynsismul privete moneda ca fiind activ financiar. El afirm c moneda este deinut nu numai pentru tranzacii ci i pentru cel puin alte dou motive : ca mijloc de precauie i ca mijloc de speculaie datorit faptului c moneda consolideaz averea prin amnarea cheltuirii banilor i investirea n active financiare (obligaii) sau depozite. Cantitatea de moned deinut pentru tranzacii i pentru precauii este independent de cea alocat speculaiei care depinde doar de rata dobnzii . Rata dobnzii condiioneaz investiiile care au efect multiplicator asupra produciei globale. Keyns remarc interaciunea ntre cererea de moned i producie prin intermediul fluctuaiei ratei dobnzii, moneda influennd activ echilibrul economic. Substituirea monedei cu obligaiunea (activ financiar) pe care a realizat-o Keynsismul a fost generalizat n gndirea postkeynsian ai cror reprezentani au fost Hiks i Tobin, fiind introdus noiunea de patrimoniu. n concepia neokeynsist cererea de active monetare se nscrie ntr-un demers general prin care ntr-o economie guvernat de incertitudine se asigur diminuarea riscurilor aferente unor active printr-o structur adecvat a patrimoniului. Monetarismul - privete moneda ca fiind un element de patrimoniu, plecnd de la analiza preferinei pentru lichiditate dezvoltat de neokeynsiti evideniaz calitatea monedei de a fi activ financiar, o modalitate prin care agenii economici i pot consolida averea. Dup ei, cererea de moned ,ca a oricrui activ financiar ,depinde de trei factori : 1. Bogia total a individului ; 2. Preurile i randamentele diferitelor componente ale activului ; 3. Gusturile i preferinele indivizilor . Prelund de la neokeynsiti aspectul patrimonial al cererii de moned, monetaritii subliniaz c alturi de bogia natural a individului, n patrimoniul su intr i bogia intrinsec care rezult din fluxurile de venituri pe care acesta se ateapt s le primeasc drept remunerare a capacitilor sale productive (capitalul uman). Empiric ,nainte de 1975, evoluia cererii globale de moned a putut fi explicat cu ajutorul unor variabile ca : venitul permanent , rata dobnzii, rata anticipat a inflaiei. Dup 1975 aceast explicaie a devenit neverosimil datorit comportamentului modificat semnificativ al diferitelor componente ale lichiditii (masei monetare) li ale diferitelor categorii ale subiecilor economici nonfinanciari. Cauze principale : Accelerarea i variabilitatea conjunctural a ratei dobnzii ;

Volatilitatea ratei dobnzii pe termen scurt (datorit evoluiei inflaiei). Subiecii economici au ncercat restructurarea compoziiei patrimoniului pentru a domina influena inflaiei asupra valorii reale a acestuia . Simultan, pentru scderea costului tranzaciilor (costul conversiei creanelor n mijloace de plat ) instituiile bancare au inventat noi forme de plasament care au contribuit la reorientarea compoziional a patrimoniului subiecilor economici. Aceast inflexiune a cererii de moned afecteaz eforturile publice de reglare a lichiditii din economie prin controlul emisiunii monetare. Internaionalizarea masiv a economiilor internaionale determin ca evoluia masei monetare s devin dependent de evoluia anticipat a curului de schimb. Deplasarea cererii de moned de la o valut la alta determin politicile monetare naionale s-i adapteze obiectivele pentru a putea interveni eficient i pe pieele monetare ale altor ri. 16. Oferta de moned. Metode de reglare a ofertei de moned. Intrebarea nu e rezolvata complet! Oferta de moned reprezint cantitatea de moned existent ntr-o economie, la dispoziia utilizatorilor (populaie i ageni economici), sub form de numerar i moned scriptural. Oferta monetar poate fi evideniat ca flux i ca stoc. Ca flux, pe o anumit perioad de timp, ea este egal cu produsul dintre masa monetar (M) i viteza de circulaie a banilor (V). Avnd n vedere ecuaia cantitativ a banilor (MV=TP), rezult c fluxul monetar este egal cu fluxul real (TP), respectiv cu produsul dintre cantitatea de bunuri obinute i comercializate (T), ntr-o anumit perioad i preul mediu al acestor bunuri (P). Privit ca stoc, oferta monetar reprezint n fapt masa monetar, adic ansamblul acivelor monetare sau instrumentelor bneti existente ntr-o economie la un moment dat, destinate achiziionrii de bunuri i servicii, achitrii datoriilor, constituirii economiilor n vederea investiiilor i a altor plasamente. Componentele majore ale ofertei monetare (numerarul i moneda scriptural) sunt puse n circulaie prin mecanisme diferite. Numerarul, constituit din bancnote i monede metalice este emis de ctre o singur banc, care reprezint autoritatea monetar a naiunii, adic banca central (de emisiune). Aceasta creeaz moned sub form de numerar prin urmtorul gen de operaiuni: - cumprarea devizelor strine obinute de agenii economici n urma exporturilor de mrfuri i servicii; n schimbul devizelor achiziionate, banca central emite moned pe care o pune n circulaie; cantitatea de moned din economie se poate diminua atunci cnd banca central vinde devize strine agenilor economici care efectueaz operaiuni de import; - credite de refinanare acordate bncilor comerciale care au nevoie de sume suplimentare pentru a face fa retragerilor mai mari dect depunerile realizate n aceeai perioad de timp;

- achiziia de efecte publice (titluri de stat) precum bonuri de tezaur sau obligaiuni, emise de stat pentru acoperirea parial a deficitului bugetar. Creaia monedei scripturale (de cont) este realizat de ctre bncile comerciale i instituiile de credit, care, prin intermediul creditelor pe care le acord agenilor economici nebancari, susin oferta de moned ntr-o economie, prin mecanismul multiplicatorului creditului. Aadar, oferta de moned const n punerea n circulaie a instrumentelor monetare. Moneda ncepe s existe din momentul n care prsete depozitele bncii centrale sau ale altor instituii bancare emitente i i nceteaz existena cnd revine n depozitele bncilor. Oferta de moned scriptural este de regul legat de operaiunea de creditare, astfel c rambursarea unei datorii n favoarea unei bnci echivaleaz cu o reducere a masei monetare, deci o scdere a ofertei. 17. Echilibrul pe piaa monetar. Efectele de multiplicare i de transmisie pe piaa monetara Jumate rezolvata!!!! Echilibrul monetar Dup criza economic din anul 1929, politica monetar a fost considerat, o lung perioad de timp, de importan minor, constatndu-se c bncile centrale nu dispun dect de mijloace limitate pentru gestionarea eficient a masei monetare . Aceast optic referitoare la politica monetar s-a accentuat n condiiile manifestrii unei inflaii sporite. ntr-un asemenea context, diferite teorii monetare i-au orientat analiza spre vasta problematic a echilibrului monetar, situat la intersecia dintre cererea i oferta de moned. Pentru explicarea realizrii echilibrului monetar, se utilizeaz dou tipuri de analiz: cea Keynesian i interpretarea lui Milton Friedman. n teoria Keynesian, schema realizrii echilibrului macroeconomic se efectueaz n termeni reali. Echilibrul se stabilete prin egalitatea dintre economii i investiii. Economiile sunt definite ca o funcie cresctoare a veniturilor, iar investiiile ca o funcie descresctoare a ratei dobnzii. Orice dezechilibru ntre economii i investiii determin ajustri n termeni reali iar n cadrul acestora variabilele monetare nu ndeplinesc dect un rol limitat. Combinarea echilibrului monetar cu echilibrul real este realizat grafic, dup cum rezult din figura urmtoare, cunoscut sub denumirea graficul Hicks-Hansen.

Curba economii-investiii (IE) (echilibru real) Pe piaa bunurilor, echilibrul necesit manifestarea urmtoarei egaliti:

I=E R = venit sau produs global sau I=I(rd) I = investiii totale E=E(R) E = economii totale I(rd)=E(R) rd = rata dobnzii Aceste condiii de echilibru semnific faptul c pentru orice rat a dobnzii exist o singur valoare a venitului naional (R) pentru care investiiile totale proiectate sunt egale cu economiile totale proiectate. Echilibrul, astfel definit, poate fi reprezentat grafic ca urmare a curbei IE, care exprim relaia dintre rata dobnzii i nivelul veniturilor, fiecare punct al curbei corespunznd unei situaii de egalitate ntre I i E. Pe piaa bunurilor, venitul R apare ca o funcie descresctoare a ratei rd. Scderea ratei, rd, antreneaz o majorare a investiiilor i deci a veniturilor. Curba LM, a echilibrului monetar Echilibrul monetar rezult din confruntarea dintre cererea total de moned i oferta de moned, respectiv din cantitatea pus la dispoziia publicului prin sistemul bancar. Curba LM exprim, pentru o cantitate de moned, relaia dintre cererea total de moned (M1+M2) i venitul naional. Orice cretere a produsului R (deci o cretere a tranzaciilor) necesit o cantitate sporit de M1 (n scopul tranzaciilor) i o reducere a lui M2 (moned n scopuri speculative) provocnd, astfel, o cretere a ratei de dobnd. Intersecia IE i LM . Curba IE este locul combinaiilor posibile dintre rd i R, asigurnd lichiditatea pe piaa bunurilor. Curba LM constituie locul combinaiilor posibile dintre R i rd, asigurnd echilibrul pe piaa monetar. Intersecia lor determin punctul N, unde se echilibreaz nivelul veniturilor i cel al ratei de dobnd, pentru orice volum al monedei. n acest punct, cantitatea de moned existent determin o rat de dobnd suficient de sczut i un nivel al investiiilor suficient de ridicat pentru a atinge un nivel de echilibru al venitului. Astfel, rata dobnzii este cea care permite stabilirea unei legturi ntre echilibrul real i cel monetar; aceasta exercit o influen asupra volumului investiiilor i prin intermediul acesteia asupra venitului, care acioneaz la rndul su, asupra cererii de moned, n scopul realizrii de tranzacii. Din figura prezentat rezult modul de aciune al politicii economice pentru a face fa situaiilor de criz sau de inflaie. Se presupun dou situaii de utilizare deplin a forei de munc, n care echilibrul obinut pe piaa bunurilor i pe piaa monetar nu corespund unui venit specific al utilizrii depline a forei de munc: _ situaia I corespunde strii de criz, n care venitul de echilibru RN este inferior venitului obinut prin utilizarea total a forei de munc; RN<RA _ situaia a II-a corespunde unei stri inflaioniste n care venitul de echilibru RN este superior venitului de utilizare deplin a forei de munc, RB . RN>RB Prin politica bugetar se poate aciona asupra fenomenelor reale, sub forma variaiei cheltuielilor publice i a modificrilor n nivelul fiscalitii, ceea ce afecteaz economiile i investiiile. Aceast politic trebuie s antreneze deplasarea curbei IE ctre dreapta pentru a lupta mpotriva crizei, sau ctre stnga pentru a diminua inflaia. Politica monetar permite deplasarea curbei LM. Astfel, o politic de open-market, sub forma cumprrilor de titluri de ctre banca central, se va traduce printr-o

expansiune monetar, n perioada de deplin utilizare a forei de munc, ceea ce va duce la deplasarea curbei LM ctre dreapta, ca i n cazul scderii ratei de dobnd. Aceasta provoac o cretere a investiiilor, deci o cretere a venitului real. Uneori, n aceast analiz, fenomenele monetare nu ndeplinesc dect rol secundar n raport cu fenomenele reale, iar politica bugetar tinde a fi privilegiat. n msura n care politica bugetar nu este preferat de ctre adepii teoriei Keynesiste, atunci banca central poate aciona asupra ratei dobnzii. Interpretarea lui Milton Friedman asupra schemei de realizare a echilibrului n aceast abordare, variaiile masei monetare regleaz ritmurile activitii economice. Modelul are ca rol s probeze importana cantitii de moned n activitatea economic. Structurile financiare i monetare i comportamentul agenilor financiari nu sunt integrate n cadrul modelului. Unica variabil este M, masa monetar, oferit agenilor economici i care st la baza fluctuaiilor veniturilor i preurilor. O legtur de cauzalitate este stabilit ntre M i alte variabile fundamentale, fiind implicat, astfel, ipoteza caracterului exogen al ofertei de moned. Analiza lui Friedman are ca punct de pornire dou principii: _ valoarea produsului naional i preul, ca principal component, sunt determinate de cantitatea de moned; _ cantitatea de moned este determinat, la rndul su, de cantitatea de moned central, pus la dispoziia bncilor. Rezult astfel, c masa monetar determin fluctuaiile venitului naional. Dac se admite c impulsurile monetare exercit o influen total asupra activitii economice, atunci cererea de moned trebuie s fie considerat stabil i oferta de moned trebuie definit ca fiind exogen (se afl n minile autoritii monetare). Numai fluctuaiile ofertei de moned determin fluctuaiile produsului: moneda devine un factor exogen al instabilitii economice. n consecin, numai reglarea masei monetare exercit un efect global asupra economiei. Alte instrumente tradiionale ale politicii macroeconomice (politica bugetar) nu produc dect realocri ale resurselor ntre diverse sectoare, i care sunt, n concepia autorului, alocri nefaste. Friedman consider c n locul unei manipulri neregulate a ofertei de moned(politic discreionar), autoritile monetare trebuie s practice o politic de stabilizaremonetar, fcnd s progreseze masa monetar, la o rat constant a dobnzii. Autorul sugereaz c rata de cretere a masei monetare poate fi utilizat, pentru a regla rata de cretere real pe termen lung a produsului naional. Pentru a lupta contra inflaiei, trebuie pus in aplicare o politic monetar restrictiv, fiind prevzut o ncetinire a creterii masei monetare, de-a lungul unei perioade de mai muli ani. 18 Piaa monetar i curba LM. Caracteristicile curbei LM Piaa monetar este o pia specific, n cadrul creia se tranzacioneaz moneda creat de ntregul sistem bancar. Pe aceast pia se confrunt cererea cu oferta de moned, n funcie de preul acesteia - dobnda.

ntr-o accepiune mai restrns i frecvent utilizat, piaa monetar este definit ca o pia a capitalurilor pe termen scurt, unde se ntlnete cererea i oferta de fonduri, din partea agenilor economici i instituiilor financiar-bancare. Piaa monetar asigur compensarea excedentului i deficitului de lichiditi prin oferta i cererea de credite pe perioade scurte de timp (pn la un an). Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt si foarte scurt . Existenta acestei banci este legata de faptul ca unele banci sunt beneficiare ale unui surplus de incasari , iar altele au de efectuat un surplus de plati . Piata monetara nu este o piata localizata , tranzactiile acestei piete se incheie prin telefon , telex , fax . Piata monetara se deruleaza in principal la bancile care creaza moneda , de la care se pot procura disponibilitatile necesare pentru a face fata fluxurilor de plati . De aceea se poate spune ca piata monetara este o piata a monedei centrale , adica a biletelor de banci , a numerarului in general si a disponibilitatilor in cont create la banca de emisiune .Piata monetara este o piata de lichiditati pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare . Participantii la aceasta piata sunt banci , case de economii , societati financiare , banca de emisiune , trezoreria statului , casele de titluri , etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilectie excedentare creditoare , cum sunt de regula casele de economii , casele de pensii , in timp ce altele , printre care bancile comerciale , institutiile de credit specializate sunt predominant debitoare . Piata monetara redefineste functia de compensare a excedentului si deficitului de lichiditati . Operatia pe piata monetara cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu de imprumut a unei sume de bani pana la ora 12 a zilei urmatoare . Termenele pentru care se acorda creditele s-au prelungit de la 24 de ore pana la 18 luni , cum rezulta dintr-o practica mai veche italiana pana la perioade cuprinse intre o zi si 7 ani sau chiar 10 ani , cum atesta practica si literatura franceza mai recenta . Piata monetara a devenit in Franta , dupa 1986 , o piata deschisa agentilor nefinanciari care doresc fie sa acorde credite , fie sa se imprumute cu lichiditati .Piata monetara este un mecanism important in sistemul monetar si financiar al unei tari . Ea este locul interventiilor bancii de emisiune asupra lichiditatilor bancare . Piata monetara este in prezent in plina schimbare , transformare . Pana acum circa un sfert de secol ea a fost o piata specializata , cunoscuta doar unor specialisti , iar notiunea corespundea in fapt cu ceea ce reprezinta piata interbancara . Pe aceasta piata restransa bancile isi regularizeaza zilnic excedentele si deficitele de trezorerie . Puteau interveni si atunci institutii financiare specializate cu excedentele lor de lichiditate . Banca Frantei , ca banca de emisiune , avea posibilitatea sa intervina si ea , dar o facea foarte putin , intrucat ea refinanta bancile prin intermediul reescontului efectelor comerciale. Ea mai acorda avansuri pe efecte publice , efectua operatiuni de openmarket , dar de proportii reduse si la o rata mai ridicata decat taxa de scont. Din 1967 alimentarea pietei monetare a fost imbunatatita prin posibilitatea ce s-a creat societatilor de asigurari , caselor de pensii de a plasa lichiditatile colectate de ele. Casele de economii , care pana atunci plasau totalitatea fondurilor mobilizate pe temen lung , au trecut la utilizarea unei fractiuni de 20 % din acestea pe piata monetara .

Refinantarea pe calea reescontului a fost descurajata prin faptul ca rata dobanzii la creditele acordate pe piata monetara a devenit mai mica decat taxa oficiala a scontului , iar plafoanele de scont , care asigurau un automatism in refinantarea bancilor la banca centrala , au fost suprimate Sub influenta inovatiei financiare si a conjucturii , proportia datoriei publice creste . Noile instrumente financiare de genul SICAV pe termen scurt si fondurile comune de plasament (FCP) capteaza lichiditatile populatiei si intreprinzatorilor . Reforma din noiembrie 1986 a constat in "deschiderea" pietei monetare pentru a permite accesul la operatiunile ei si a intreprinderilor si trezoreriei publice . Piata monetara a devenit , in aceasta conceptie , o piata a capitalurilor pe termen scurt si pe termen mijlociu , unde toti ofertantii si solicitantii de capitaluri pot interveni . In noile conditii , piata monetara poate fi privita , deci , in sens restrans ca piata interbancara , o piata a monedei centrale si , in sens larg , ca piata deschisa , o piata a capitalurilor pe termen scurt , care din ratiunea prezentei intreprinderilor in circuit este simultan atat o piata a monedei centrale , cat si a monedei bancare Sensul principal al largirii participantilor la piata monetara prin asigurarea accesului intreprinderilor , trezoreriei statului si al institutiilor financiare este promovarea concurentei , activizarea participantilor pentru gasirea de noi "produse financiare" , noi forme si titluri de creanta care sa amplifice , sa amelioreze resursele si sa ieftineasca creditele . 1. Deducerea curbei LM Curba LM ilustreaza combinatiile dintre ratele dobanzii si nivelurile productiei care echivaleaza cu o egalitate intre cererea si oferta de bani. Cererea reala de bani depinde de nivelul venitului real si rata dobanzii.De asemenea, ea mai este influentata de costul pastrarii banilor care este egal cu dobanda pe care ar obtine-o populatia daca ar detine alte active. Cu cat rata dobanzii este mai ridicata , cu atat si costul mentinerii banilor va fi mai mare si deci mai putini bani lichizi vor fi tinuti la diferite niveluri ale venitului. Cererea reala de bani relationeaza in sens direct cu nivelul venitului si in sens invers cu rata dobanzii: L = kY hi, h, k > 0 L cererea reala de bani k sensibilitatea cererii la nivelul venitului h sensibilitatea cererii la rata dobanzii

k Y L2 = kY2-bi L1 = kY1-bi

Grf 5

L Cererea reala de bani ca functie de rata dobanzii si venit

1. Panta curbei LM Cu cat este mai mare sensibilitatea cererii de bani la modificarea venitului (k) si cu cat este mai mica sensibilitatea cererii de bani la modificarea ratei dobanzii (h), cu atat curba LM va fi mai abrupta.Daca cererea de bani este relativ insensibila la modificarea ratei dobanzii ( h->0) curba LM va fi aproape verticala. In situatia inversa (h mare) ea va fi aproape orizontala ,caz in care o schimbare mica a ratei dobanzii trebuie sa fie insotita de o schimbare majora in nivelul venitului pentru a se putea mentine echilibrul pe piata monetara. 2. Pozitia curbei LM De-alungul curbei LM oferta reala de bani este tinuta constanta de unde rezulta ca o modificare a ei va conduce la deplasarea curbei .In figura 7 am aratat efectul unei cresteri a ofertei reale de bani ,situatie ce corespunde si Romaniei in perioada 1993-2006 dupa cum se poate observa in graficul urmator.Graficul b arata cererea reala de bani pentru un anumit nivel al venitului Y1.Avand in vedere oferta reala initiala de bani M/P echilibrul se stabileste la punctual E1 care corespunde si graficului a ce ilustreaza curba LM initiala. In continuare ofera reala de bani va creste la M/P.Pentru a se mentine nivelul de echilibru pe piata monetara la venitul Y1,rata dobanzii trebuie sa scada la i2.Noul punct de echilibru va fi E2.Asta implica in graficul a o deplasare a curbei LM spre dreapta, devenind astfel LM.
Oferta reala de bani 1.200,00 1.000,00 800,00 600,00 400,00 200,00 0,00 Dec-94 Dec-95 Dec-99 Dec-00 Dec-04 Dec-05 Dec-93 Dec-96 Dec-97 Dec-98 Dec-01 Dec-02 Dec-03 Dec-06
Millions

Oferta reala de bani

LM

E1

i LM1

E1

E2

i2

E2

Grf 7a

Y1

Grf 7b

M/P

M/P

O crestere a ofertei de bani deplaseaza curba LM spre dreapta.

19. Echilibrul macroeconomic i rezolvarea dezechilibrelor n modelul IS-LM

Modelul IS-LM Modelul IS-LM, deasemenea cunoscut sub denumire de modelul Hicks-Hansen i modelul echilibrului dublu sau simultan, este un model economic elaborat de economitii John Hicks i Alvin Hansen n baza teoriei macroeconomice keynesiene. Acest model opereaz cu mrimi economice agregate (nivelul ratelor dobnzii, volumul total de producie, cheltuielile publice, masa monetar etc.). Istoria Modelul IS-LM a aprut pentru prima dat la Conferina Econometric petrecut la Oxford n septembrie 1936. Roy Harrod, John Hicks i James Meade au prezentat articole coninnd modele matematice ale "Teoriei generale a folosirii minii de lucru, dobnzii i banilor" lui John Maynard Keynes. Mai trziu Hicks a prezentat modelul su n "Mr. Keynes and the Classics: A Suggested Interpretation" sub denumirea de IS-LM. Dei chiar Hicks a recunoscut c modelul a scpat anumite idei importante ale teoriei keynesiene, acest model este o bun aproximare n nelegerea lumii reale i rmne a fi paradigma dominant n manuale universitare.

Definiii i premise n contextul acestui model, echilibrul economic este privit ca echilibru pe dou piee: piaa bunurilor i serviciilor piaa monetar (sau piaa banilor) Grafic modelul este reprezentat ca intersecia a doua linii/curbe, numite IS i LM. Principalele mrimi variabile ale modelului sunt: nivelul ratelor dobnzii notat prin r venitul naional notat prin Y Modelul IS-LM este luat n considerare ntr-un context neoclasic, aceasta nsemnnd c se pornete de la salarii flexibile. Piaa bunurilor i serviciilor (Curba IS) Curba IS ("Curba investiiilor egale cu economisirile") reprezint toate combinaiile posibile dintre venit i rata dobnzii care echilibreaz piaa bunurilor i serviciilor. Aceast pia se afl n stare de echilibru atunci cnd oferta agregat (volumul de producie fabricat ntr-o perioad) este egal cu cererea agregat (suma cheltuielilor tuturor agenilor economici planificate pentru aceast perioad). Matematic, aceast condiie poate fi ilustrat prin urmtoarea egalitate: IS: Y = C + I + G + NX unde C reprezint cheltuielile de consum, I -- cheltuielile de investiii, G -- cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale) i NX -- exportul net (diferena dintre valoarea exporturilor i importurilor). Denumirea IS este istoric (engl. Investment-Savings -- investiii-economii), iniial curba IS reprezenta condiia de echilibru ca egalitate a investiiilor i economisirilor. In ambele cazuri, n stare de echilibru suma cheltuielilor agregate efective se va egala cu suma cheltuielilor planificate (sau dorite), fr a provoca modificri neprevzute n mrimea stocurilor de mrfuri. Funcia de consum Cheltuielile de consum depind de doi factori importani: venitul disponibil (diferena dintre venitul naional i suma impozitelor achitate din el). Aceast dependen este pozitiv poate fi msurat prin inclinaia marginal spre consum, care arat ce parte din fiecare unitate monetar ctigat suplimentar va fi cheltuit pentru consum. De regul, economiile rilor dezvoltate se caracterizeaz prin valori mai mici ale lui IMC. rata dobnzii (n primul rnd, rata achitat pentru depozite bancare i rata dividendului pentru aciuni), care reprezint remunerarea pentru renunarea la consum curent n favoarea economisirii. Aceast dependen este negativ, adic majorarea ratelor dobnzii descurajeaz consumul. Deoarece sensibilitatea consumului la modificarea ratelor dobnzii este foarte mic, aceast dependen este deseori ignorat. Funcia de consum: C(Y;r) = C0 + C1 * (Y T) C2 * r unde C1 este inclinaia marginal spre consum, adic sensibilitatea cheltuielilor de consum la modificarea venitului disponibil, C2 coeficientul de sensibilitate a cheltuielilor de consum la modificarea ratei dobnzii. Funcia de investiie

Mrimea cheltuielilor de investiie depinde de costul finanrii, adic de rata dobnzii achitat pentru mprumuturi sau pentru obligaiuni. Majorarea ratelor dobnzii reprezint scumpirea capitalului mprumutat i conduce la scderea activitii investiionale. I(r) = I0 I1 * r Funcia de economisire Economisirile reprezint acea parte a venitului disponibil, care nu a fost cheltuit n perioada curent. Respectiv S = S(Y;r) = Y T C = C0 + (1 C1) * (Y T) + C2 * r Economisirile depind n mod pozitiv de venit i de rata dobnzii. Cheltuielile guvernamentale i impozitele Modelul IS-LM trateaz cheltuielile publice (G) i impozitele (T) ca fiind variabile exogene, adic determinate n afara modelului. Modificarea lor reflect politica bugerar i fiscal a statului. Sectorul extern Pentru simplicitate, modelul IS-LM presupune c economia naional este una nchis, respectiv nu exist exporturi i importuri. X=M=0 unde X reprezint exporturi (venituri din export) i M -- importuri (cheltuieli privind import). Respectiv balana comercial este egal cu zero. NX = X M = 0 Piaa monetar (Curba LM) Curba LM ("Curba cererii pentru mijloace lichide egale cu masa monetar") reprezint toate combinaiile posibile dintre venit i rata dobnzii care echilibreaz piaa banilor. Aceast pia se afl n stare de echilibru atunci cnd oferta de bani (cantitatea de mijloace bneti, sau masa monetar, n circulaie) este egal cu cererea de bani (cantitatea de bani, de care agenii economici au nevoie). Matematic, aceast condiie poate fi ilustrat prin urmtoarea egalitate: LM: unde reprezint oferta de bani n expresie real (de fapt, puterea de cumprare a semnelor monetare aflate n circulaie), iar L(Y,r) -- cererea de bani Teoria de preferin a lichiditii Curba LM se bazeaz pe ipoteza lui Keynes, potrivit creia agenii economici au trei motive de a pstra activele sale: Motivul tranzaciilor -- la creterea volumului de producie, respectiv venitului naional, economia are nevoie de o mas monetar mai mare pentru a facilita tranzaciile de vnzare-cumprare. Motivul speculaiei -- dac ratele dobnzii sunt mai mici dect nivelul "normal", perceput de agenii economici, acetea vor anticipa creterea lor n viitor i vor amna plasarea mijloacelor bneti (cumprarea de valori mobiliare sau constituirea depozitelor bancare), stimulnd astfel cererea de lichiditi. Motivul precauiei -- pe lng mijloacele necesare tranzaciilor planificate, orice agent economic pstreaz o anumit sum de bani pentru tranzacii neprevzute. Cantitatea de lichiditi cerut depinde de:

venit (Y) -- cu creterea venitului crete cererea de bani pentru tranzacii; rata dobnzii (r) -- cu creterea ratelor dobnzii agenii economici transform lichiditile sale n active generatoare de dobnd (obligaiuni sau depozite bancare), micornd astfel cererea speculativ de bani. Matematic cererea de bani poate fi ilustrat astfel: L(Y,r) = LT(Y) + LS(r) + LP unde L(Y,r) reprezint cantitatea de bani solicitat, LT -- cererea tranzacional, LS -cererea speculativ i LP -- cererea de bani din motive de precauie. Oferta de bani Modelul presupune c oferta de bani ( ), adic cantitatea de bani efectiv aflat n circulaie, este stabilit de banca central n mod exogen. n condiii de echilibru oferta de bani corespunde cererii.

Influena pe care o are statul Creterea cheltuielilor statului

Atunci cnd statul nsui apare pe piaa bunurilor ca i consumator, curba IS se deplaseaz nspre dreapta. n funcie de situaia n care se afl curba LM, acest lucru poate nsemna o cretere a venitului populaiei, Y i a ratei dobnzii, i. Aceast form de politic fiscal expansiv se mai numete i deficit spending. n cazul unei politici fiscale contractive, statul i reduce cheltuielile, curba IS se deplaseaz nspre stnga, veniturile populaiei i rata dobnzii scad, iar deficitul bugetar se micoreaz. Dac populaia mrete casa de speculaii (situaie n care sunt deinui bani, pentru a putea fi folosii atunci cnd dobnda sau cursul obligaiunilor sunt mai atractive), atunci deficit spending reacioneaz ca i o impulsionare a economiei. Acest lucru este susinut prin faptul c se instituie multiplicatorul (n acest caz, multiplicatorul cheltuielilor statului). Eficiena multiplicatorului se poate explica simplu: dac cererea guvernamental crete (pe piaa bunurilor n acest caz), atunci crete i producia. Dac producia crete, firmele au nevoie de mai muli angajai. Noii angajaii primesc un salariu pe care, parial, l consum (depinde ns de nclinaia marginal spre consum). Consumul n plus care apare astfel, iniiaz nc o cretere a produciei, ceea ce nseamn c va fi nevoie de noi angajai care la rndul lor vor avea un salariu pe care vor putea s-l cheltuiasc... Aceast idee a ndatorrii statului nu i aparine, aa cum s-a presupus de mai multe ori, lui Keynes, ci lui Abba P. Lerner, Keynes a postulat economisirile descrise mai nainte. Deoarece deficit spending (deplasarea nspre dreapta a curbei IS) reprezint o ndatorare

a statului, ar trebui ca datoriile s fie pltite din taxe mai mari, atunci cnd economia e prosper (surplus saving). Statul practic astfel o politic economic anticiclic, pentru a nivela oscilaiile conjuncturale. Dac populaia deine doar casa de tranzacie (cantitatea de bani necesar cumprrii bunurilor), atunci aceast politic are ca urmare, din cauza poziiei verticale a curbei LM, faptul c dobnda crete, iar veniturile populaiei rmn la fel. Acest efect se numete de dislocare, de compensare, eviciune sau nlturare (crowding out) a cererii de investiii private de ctre cererea statului. Critici Un venit crescut al populaiei, cauzat de politica de cerere guvernamental, nu conduce neaprat ntr-o msur dorit la o cretere economic mai mare i la scderea omajului. Acesta este cazul n care cel puin o parte din bani sunt economisii de ctre populaie sau cnd se consum bunuri care nu influeneaz cererea de noi locuri de munc. Aceast problem a fost recunoscut i de Keynes i de aceea s-a propagat creterea consumului statului ce poate fi condus nspre domenii care necesit munc intensiv. Deoarece nu se poate media politic faptul c n perioade de cretere economic (Boomuri) trebuie economisit, pentru a putea fi achitate datoriile, acest model conduce n practic la creterea continu a datoriilor statului, ceea ce nu poate constitui o acuza numai la adresa lui Keynes. Mult discutat este i teoria dezvoltat de Milton Friedman a aa- numitelor Time lags (ntrzieri), pentru care a primit n anul 1976 premiul Nobel pentru economie. n concepia lui Friedman trece att de mult de la declinul consumului pn la funcionarea programelor de cerere guvernamental, nct conjunctura i revine de cele mai multe ori, de la sine i se afl ntr-o faz de cretere (Boom). Prin consumul guvernamental crescut, conjunctura se supranclzete i se ajunge la inflaie. Au un efect de stimulare asupra venitului naional: cretere investiiilor, creterea cheltuielilor bugetare i cretere exporturilor. Keynes numete aceste fluxuri injecii (intrri) nsistemul economiei naionale. Creterea investiiilor poate fi realizat att de sectorul privat,ct i de cel public (adic pe seama lui G). Prin urmare, se va analiza modalitatea de stimularea a investiiilor n condiiile asigurrii echilibrului macroeconomic. Diagrama IS-LM Se consider o funcie liniar a investiiilor n raport cu ratdobnzii (fig. 3): I = I0 gi (19) Unde g reprezint nclinaia marginal spre investiii, iar i reprezint rata dobnzii.

Echilibrul venitului naional (n condiii de economie nchis, ori considernd EN = 0) este dat de relaia: Y = C0 + cY + I0 gi (20) Separnd rata dobnzii din aceast relaie, obinem:

Deoarece relaia (22) descrie legtura dintre rata dobnzii i venitul naional, prin doi parametri care descriu echilibrul dintre investiii (-g) i economisire (s), aceasta a fost denumit relaia IS. Diagrama IS este prezentat n fig. 4.

Pentru a finana investiiile este nevoie de bani. Aceasta nseamn c trebuie cercetat i echilibrul pieei monetare.Cererea de moned este dat de relaia: unde: Y corespunde componentei L1 a cererii de moned; - i - corespunde componentei L2 a cererii de moned. Se consider un echilibru iniial pe piaa monetar:

Aceast relaie descrie legtura dintre rata dobnzii i venitul naional n condiiile echilibrului dintre cererea de moned (L cererea de lichiditate) i oferta de moned (M0) i se numete relaia LM. Diagrama LM este prezentat n fig. 5.

Valorile im i iM reprezint pragurile inferior i superior al ratei dobnzii. Astfel, o scdere a ratei dobnzii sub nivelul inferior (im) produce fenomenul trapei de lichiditate. Aceasta nseamn c dac dobnzile sunt prea sczute cursurile titlurilor financiare sunt la nivel maxim4, peste acest nivel anticipndu-se scderi. Prin urmare, cererea de moned pentru plasamente bursiere nu va mai crete. n mod similar, pragul superior (iM), genereaz o stare n care cursurile titlurilor financiare sunt la nivel minim. La acest nivel se va atepta o relansare a pieelor financiare, iar cererea de moned pentru speculaii va stagna. Echilibrul venitului naional din perspectiva fluxurilor de economii i investiii, respectiv din perspectiva pieei monetare este cunoscut sub forma diagramei IS-LM (fig.6).

Aceast diagram arat c echilibrul macroeconomic general necesit realizarea echilibrului dintre fluxurile de investiii i cele de economii, respectiv echilibrul dintre cererea i oferta de moned. Mai mult, fig. 6 sugereaz i alternativele de apropiere a venitului naional realizat de venitul naional potenial, adic modalitile de relansare economic: deplasarea spre dreapta a curbei IS sau deplasarea spre dreapta a curbei LM. Referinte: http://www.scribd.com/doc/6464019/Introduce-Re-in-Macroeconomie#fullscreen:on http://www.scribd.com/doc/6464312/ISLM 20. Balana de pli i structura ei. Echilibrarea balanei de pli. Balanta de plati Instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada, de obicei un an.Fundamentata pe principiul contabilitatii in partida dubla, balanta de plati externe - denumita de regula balanta de plati, cuprinde in activul ei incasarile, adica creantele exigibile in perioada respectiva, iar pasivul ei platile, adica datoriile exigibile in aceeasi perioada, indiferent daca

operatiunile comerciale sau financiare care le-au generat au fost executate in aceasta perioada sau intr-una anterioara. Balanta de plati externe se intocmeste global, bilateral sau regional, respectiv pentru relatiile unei tari cu celelalte tari ale lumii, pentru relatiile ei cu o alta tara sau pentru relatiile ei cu un anumit grup de tari. In scopul asigurarii comparabilitatii internationale, posturile din balanta de plati externe se pot structura in doua grupe - Grupa I, numita Balanta Curenta (sau Contul Curent), include: a) balanta comerciala; b) balanta servicilor; c) balanta veniturilor; d) balanta transferurilor unilaterale; - Grupa II, numita Balanta miscarilor de capital (sau Contul de Capital) include: a) balanta miscarilor de capital pe termen scurt; b) balanta miscarilor de capital pe termen lung; c) balanta rezervelor valutare internationale. Structura BPE I. CONT CURENT (A + B + C) A. Bunuri si Servicii -bunuri -servicii B. Venituri C. Transferuri curente II. CONT DE CAPITAL SI FINANCIAR Transferuri de capital Achizitionarea/vinzarea de active: nemateriale-nefinanciare Investitii directe Investitii de portofoliu Derivate financiare Alte investitii de capital Active de rezerva ("-" crestere, "+" scadere) III. ERORI SI OMISIUNI III. BALANA DE PLI A REPUBLICII MOLDOVA PENTRU ANUL 2008 SITUAII GENERALE Anul 2008 s-a caracterizat prin instabilitate pe pieele internaionale, nregistrndu-se creteri i scderi considerabile ale preurilor la resursele energetice i fluctuaii ale ratelor de schimb ale principalelor valute.

Deficitul contului curent al balanei de pli a nregistrat 987.40 mil. USD. Deficitul balanei comerciale cu bunuri i servicii a atins 3207.89 mil. USD, n cretere cu 38.9 la sut. Creterea importurilor de bunuri i servicii a fost cu 7.9 puncte procentuale superioar celei a exporturilor. Veniturile nete realizate n 2008 s-au cifrat la 597.82 mil. USD. Veniturile rezidenilor din munca n strintate au fost estimate la 842.00 mil. USD, veniturile din investiii consemnnd un sold negativ de 165.18 mil. USD. Excedentul de transferuri curente s-a ridicat la 1622.67 mil. USD. Valoarea granturilor i asistenei acordate de ctre organismele internaionale i de guvernele altor state a fost evaluat la 277.71 mil. USD. Transferurile personale de peste hotare, conform estimrilor, au nsumat 1046.02 mil. USD. Contul de capital i financiar al balanei s-a ncheiat cu un excedent n valoare de 910.81 mil. USD, n cretere cu 62.8 la sut( vezi annexe). n trimestrul I, Moldova a nregistrat o balan comercial pozitiv cu Romnia n trimestrul I al anului 2009, Moldova a nregistrat o balan comercial pozitiv cu Romnia de 3,2 mil. USD, fa de o balan comercial negativ de 70,3 mil. USD n aceiai perioad a anului 2008. Potrivit Biroului Naional de Statistic, n ianuarie-martie 2009 Moldova a exportat n Romnia mrfuri n valoare de 57,3 mil. dolari SUA, sau cu 11,5% mai puin fa de ianuarie-martie 2008. Totodat, n primul trimestru al anului 2009, importurile din

Romnia au constituit 54,1 mil. dolari SUA, micorndu-se cu 60% fa de perioada similar a anului trecut. nregistrarea unei balane comerciale pozitive cu Romnia s-a datorat n special reducerii mai puternice a importurilor din aceast ar fa de exporturile moldoveneti. n trimestrul I al anului 2009, Romnia i-a meninut locul nti la exporturi, deinnd 20,5% din total exporturi (fa de 18,9% n aceeai perioad a anului trecut) i locul trei la importuri - cu o pondere de 6,9% din importuri (fa de 12,9% n perioada similar a anului 2008). n primul trimestrul al anului 2009, exportul de mrfuri moldoveneti n UE au nsumat 154,2 mil. dolari SUA, micorndu-se cu 14,3% fa de ianuarie-martie 2008. Exporturile n UE au constituit 55,1% n total exporturi n ianuarie-martie 2009. Totodat, importurile din UE au constituit 301,6 mil. dolari SUA, cu 34,8% mai puin dect n ianuarie-martie 2008, deinnd o pondere de 38,6% n total importuri (44,2% n ianuarie-martie 2008). Deficitul balanei comerciale cu UE s-a majorat n 2008 cu 28,31% i a constituit 147,4 mil. dolari SUA (n ianuarie-martie 2008 - 282,9 mil. dolari SUA). Printre principalii parteneri ai Moldovei la export n UE sunt: Romnia (57,3 mil. dolari SUA cu o cot de 20,5% din total export), Italia (29,3 mil. dolari SUA sau 11,4% din total export), Germania (16,2 mil. dolari SUA sau 10,5% din total export), Marea Britanie (11,9 mil. dolari SUA cu cota de 4,3% din total export), Polonia (9 mil. dolari SUA sau 3,2% din total export). La importul din UE, principalii parteneri ai Moldovei sunt: Romnia (54,1 mil. dolari SUA sau 6,9% din total import), Germania (50 mil. dolari SUA sau 6,4% din total import), Frana (42,4 mil. dolari SUA sau 5,4% din total import), Italia (39,8 mil. dolari SUA sau 5,1% din total import), Polonia (15,8 mil. dolari SUA sau 2% din total import), Austria (14,2 mil. dolari SUA sau 1,8% din total impor. Deficitul balanei comerciale a Moldovei s-a redus cu 5,1%, pn la 450 mln dolari in 2010 Deficitul balanei comerciale a Moldovei n primul trimestru al anului 2010 a constituit 450 mln dolari i s-a redus n comparaie cu perioada respectiv a anului 2009 cu 24,1 mln dolari sau cu 5,1%. Potrivit datelor Biroului Naional de Statistic, deficitul balanei comerciale a Moldovei, n particular, cu rile UE n primul trimestru 2010 a constituit 146,7 mln dolari, iar cu statele CSI 171,6 mln dolari. Cel mai mare deficit al balanei comerciale n ianuarie-martie Moldova l-a avut cu Rusia 101,3 mln dolari, urmeaz Ucraina 73,2, China 63,8, Germania 36,7, Turcia 21,9, Romnia 18,7, Italia 13,9, Austria 10,3, Ungaria 10,1, Polonia 9,2 mln dolari. 21. Comerul exterior i factorii ce l influeneaz . Eficiena exportului i importului. n contextul actual al adncirii fara precedent a interdependentei dintre tari, nici o tara orict de mare si bogata ar fi nu se poate izola de restul lumii, ci trebuie sa participe activ la circuitul economic mondial. n cadrul economiei mondiale, celulele de baza sunt economiile nationale ale statelor.

Economia nationala este un ansamblu de activitati economice si statale ce se desfasoara n baza unei anumite diviziuni a muncii n cadrul granitelor statale. Cooperarea economica internationala reprezinta relatiile bi sau multinationale dintre state sau agenti economici din diferite tari, viznd realizarea prin eforturi conjugate si pe baze contractuale, a unor activitati conexe, esalonate n timp n scopul obtinerii unor rezultate comune superioare. 1. Comertul exterior Comertul exterior sau comertul international cuprinde ansamblul tranzitoriu de export si import. Factorii de influen ai comerului internaional Redefinirea raportului de fore la nivel mondial - mutaiile dintre cei trei piloni ai economiei mondiale: SUA, Europa Occidental, Asia - ideile economice ajunse la maturitate n rile dezvoltate sunt tot mai mult asumate de rile n curs de dezvoltare i de cele n tranziie - productivitatea genereaz tabloul polilor de putere - spiritul de competiie se generalizeaz - scala avantajelor comparative i competitive se redefinete - orientarea spre valenele liberului schimb i ale economiei de pia. Progresul tehnico-tiinific - s-a diversificat gama produselor i serviciilor; - s-a redus distana economic dintre agenii economici; - se creeaz noi oportuniti de afaceri, - crete numrul de consumatori i solvabilitatea acestora; - se modernizeaz reelele de distribuie i se produce internaionalizarea acestora. Apariia unor procese de integrare regional - internalizeaz schimburile comerciale, creeaz noi centuri protecioniste, accentueaz concurena, uniformizeaz i simplific reglementrile. Fenomenele cu evoluie complex asupra economiei internaionale - explozia preurilor la unii factori de producie, crizele structurale, volatilitatea cursurilor valutare, contientizrii caracterului epuizabil al resurselor; - Raportul de schimb s-a deteriorat n defavoarea rilor n curs de dezvoltare; - corelaie interesant ntre fluxurile de mrfuri i cele de capital i tehnologie. Probleme sensibile aflate pe agenda negocierilor comerciale - Politicile i practicile n domeniul concurenei; - Problematica ambiental; - Respectarea drepturilor economice ale lucrtorilor; - Aspectele comerciale ale proceselor investiionale; - Comerul cu servicii; - Soluionarea noii generaii de diferende comerciale Diversificarea i sporirea eficacitii msurilor de politic comercial - Comerul internaional este derulat n condiiile unei concurene imperfectate de obstacole comerciale; - Gama acestor bariere s-a mbogit iar eficacitatea lor a sporit continuu - S-a conturat o lege a proteciei constante; - Genereaz nsemnate pierderi de bunstare;

- Puseurile de protecionism nsoesc de regul momentele de conjunctur nefavorabil; - Barierele submineaz bazele specializrii. Intensificarea tendinelor de liberalizare ale comerului mondial (GATT-OMC) ocuri nregistrate de economia mondial Dezvoltarea puternic a transportului i telecomunicaiilor Extinderea tehnicilor de comercializare i a celor de cooperare internaional Transformri n procesul diviziunii muncii Exportul reprezinta vnzarea de bunuri materiale si servicii spre un agent economic dintr-o alta tara n schimbul unei sume intr-o valuta convenita. Importul reprezinta cumpararea de marfuri din strainatate contra unei cantitati de bani. Orice operatiune de comert exterior trebuie judecata din punct de vedere al eficientei economice al raportului dintre rezultate si cheltuieli, dintre efectele obtinute si eficienta depusa. Efectele imediate ale comertului exterior sunt veniturile realizate din export ca si bunurile si serviciile obtinute prin import. Eforturile reprezinta cheltuielile n moneda nationala pentru export si n valuta pentru import. Fiecare agent economic, ntreprindere specializata n comert exterior apreciaza eficienta exportului prin cheltuiala interna ce se face pentru a obtine unitatea valutara. Eficienta importului se apreciaza prin cantitatea de lei ce se obtine prin vnzarea pe piata interna a marfii importate cu o unitate valutara.. Rentabilitatea comertului exterior se exprima prin mai multi indicatori, dintre care cei mai importanti sunt: *Cursul de revenire (brut) la export Cre = (PI+Cc)/Pv n care: Cre = Cursul de revenire (brut) la export; PI = Pretul produsului pe piata interna (n lei); Cc = Cheltuielile de circulatie pna la frontiera (n lei); Pv = pretul n valuta la frontiera. *Cursul de revenire (brut) la import Cri = (Pi-Ti)/Piv n care: Cri = Cursul de revenire (brut) la import Pi = Pretul productiei pe piata interna ( n lei); Ti = Taxa de import perceputa n lei; Piv = Pretul de import n valuta la frontiera. Atunci cnd cursul de revenire la import este mai mare sau egal cu cursul de schimb, operatiunea este eficienta. Eficienta comertului exterior nu trebuie analizat separat pentru export si import, ci n strnsa lor legatura. Aportul net n valuta exprima diferenta dintre pretul n valuta al materialelor aduse din import (folosite la fabricarea produsului respectiv) si al materiilor interne utilizate (care s-ar fi putut exporta). Raportul de schimb reprezinta relatia ntre preturile de export si cele de import, n care se oglindeste puterea de cumparare a unei tari n comertul exterior. Acest raport se calculeaza astfel: Rsn = (Ie/Ii)100 Unde: Rsn = raportul de schimb net; Ie = indicele preturilor de export; Ii = indicele preturilor de import.

O rata superioara lui 100 (se vinde mai scump dect se cumpara) indica o ameliorare a raportului de schimb net. O rata inferioara lui 100 indica o deteriorare a raportului de schimb net. 2. Balanta de plati externe Balanta de plati externe reprezinta un instrument economico-statistic n care se includ si se compara ncasarile si platile realizate de o tara, provenite din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada de timp, de obicei un an. n balanta de plati externe se nscriu toate fluxurile valorice cu strainatatea. Nu se include stocul activ sau pasiv de resurse financiar - valutare ce se afla la dispozitia economiei nationale la un anumit moment. Capitole principale ale balantei de plati externe privesc imput-urile si outputurile de fonduri si sume de bani provenite din urmatoarele activitati: exporturi si importuri de bunuri materiale, servicii internationale (transport, turism, asigurari, expeditii etc.), fluxul de capital, constituirea si folosirea rezervelor valutare s.a. n scopul asigurarii comparabilitatii internationale se impune cerinta uniformizarii gruparii posturilor n balantele de plati externe ale tarilor, n concordanta cu normele Fondului Monetar International, dupa cum urmeaza: A. Grupa I numita Balanta Curenta sau Contul curent include: balanta comerciala, care reprezinta n forma valorica, ncasarile din export si platile pentru importul de marfuri corporale; balanta serviciilor, care exprima ncasarile si platile pentru servicii internationale de transport, telecomunicatii, turism. Tranzit, asigurari si expeditii, operatiuni bancare, financiar-valutare etc.; balanta veniturilor, care reprezinta ncasarile si platile cu titlu de venituri ca dividende, dobnzi, profituri, rente, salarii repatriate de emigranti sau salarii platite specialistilor straini etc.; balanta transferurilor unilaterale, care reflecta transferurile economiile banesti ale lucratorilor emigranti, despagubirile, donatiile, transferurile n contul acordurilor dintre tarile Comunitatii Economice Europene, ajutoarele publice sau private etc. B. Grupa II numita Balanta miscarilor de capital sau Contul de capital include: balanta miscarilor de capital pe termen scurt, care reflecta creditele primite sau creditele acordate pe un termen pna la un an, , repatrierea activelor si altele; balanta miscarilor de capital pe termen lung, care exprima fluxurile de intrari si de iesiri ale capitalurilor sub forma investitiilor directe, investitiilor de portofoliu, cotizatii, donatii etc., creditarea internationala, exclusiv creditele Fondului Monetar International; balanta rezervelor valutare internationale, care reprezinta formarea si utilizarea rezervelor valutare, precum si folosirea creditelor Fondului Monetar International. Balanta de plati externe cuprinde, deci, ncasarile si platile rezultate din: 1. schimburi de marfuri; 2. schimburi de servicii (navlu, fracht, chirii, posta, telecomunicatii, televiziune,

3. comisioane si speze bancare, asigurari tehnice, medicale, brevete, drepturi de autor, reprezentante diplomatice si comerciale etc.); 4. dobnzi, dividende, cupoane devenite exigibile; 5. turism; 6. transferuri de valute rezultate din migratia fortei de munca; 7. donatii; 8. ncasari si plati din reparatii, n forma baneasca; 9. mprumuturi, indiferent de durata lor; 10.aur. Corelarea activitatilor din balanta favorizeaza nfaptuirea echilibrului balantei de plati externe astfel: E I Sf = Sc + R Unde: E = valoarea exportului; I = valoarea importului; Sf = soldul operatiunilor financiare; Sc = soldul operatiunilor de credit; R = modificarea rezervelor valutare si a masei monetare. Modalitatea de echilibrare a balantei de plati externe determina starea acesteia, astfel ca balanta, n totalitatea ei, reflecta situatia posturilor care o compun. Balanta de plati externe poate fi: echilibrata atunci cnd ncasarile sunt egale cu platile rezultate din relatiile cu toate tarile partenere n anul sau perioada de referinta; excedentara sau activa, atunci cnd ncasarile din relatiile internationale sunt mai mari dect platile efectuate n cadrul acestora; deficitara sau pasiva, atunci cnd ncasarile din strainatate sunt mai mici dect platile catre strainatate. Racordarea fiecarei tari la fluxurile economice internationale si gasesc expresia, n principal, n balanta comerciala si n balanta de plati externe. Ele constituie un mijloc important de cunoastere a nivelului de dezvoltare a unei economii nationale, a structurii acesteia, precum si a eficientei si performantelor participarii ei la schimburile economice internationale. Politici ce pot corecta balana de pli sunt: reducerea ratei de schimb pentru a face exporturile mai ieftine i importurile mai scumpe; controlul importurilor care se poate face la desfacerea cu amnuntul; politici de reducere a cheltuielilor (consumului). Prin acestea se reduce nivelul cererii interne pentru toate bunurile, inclusiv pentru cele importate. Aceasta are ns un cost nalt n raport cu producia intern i cu utilizarea forei de munc; politici de substituire a cheltuielilor prin care s se modifice cheltuielile prin deplasarea acestora de la achiziionarea bunurilor importate ctre cele produse n interior. Un exemplu n acest sens este creterea preurilor bunurilor importate relativ la cele interne prin impunerea taxelor vamale; subvenii sau ajutoare pentru exportatori; creterea ratelor dobnzilor interne pentru a atrage fluxuri de capital.

3. Politicile comerciale externe Politicile comerciale externe sunt de doua feluri: liberul schimb; protectionismul. Politica liberului schimb sustine ca libertatea cea mai deplina a comertului este cea mai apta sa asigure prosperitatea natiunilor; ea consta n asigurarea conditiilor pentru ca toate marfurile sa circule liber ntre state. Adeptii politici liberului schimb sustin sa ea face posibila specializarea ntre state, fiecare producnd ceea ce poate face mai bine; ca urmare, tara respectiva va putea sa vnda marfurile sale la un pret inferior bunurilor produse n tarile nespecializate, obtinndu-se avantaje din exportul-importul respectiv. Protectionismul este sistemul si politica economica n care comertul si industria unei tari sunt aparate mpotriva concurentei straine prin masuri guvernamentale. Protectionismul se realizeaza cu ajutorul statului prin sistemul taxelor vamale, primelor de export, contingentarilor, licentelor, restrictiilor vamale, etc. COMERTUL INTERNATIONAL In contextual interdependentelor economice internationale, comertul international se distinge printr-un rol essential, care s-a manifestat inca de la aparitia sa. El s-a dezvoltat in decursul timpului sub influenta unui sistem de factori naturali, economici, stiintificotehnici, social-politici, culturali, interni si externi. Cu cat economia nationala este mai amplu deschisa catre economia internationala, cu atat incasarile si platile intre rezidenti si nerezidenti vor exprima un volum mai mare de schimburi comerciale si financiare in raporturile tarii cu restul lumii, iar acestea vor influenta mai profund procesele economice si financiare interne ale economiei nationale, generand in anumite conditii si un proces de angajare si acordare de imprumuturi internationale. Relatiile economice internationale cuprind atat fluxuri (tranzactii) comerciale, cat si fluxuri (tranzactii) financiare: Fluxurile comerciale internationale reflecta interdependentele dintre tari in planul economiei reale, fiind rezultatul adancirii treptate a specializarii operatorilor economici din diferite tari in producerea si comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii prime, semifabricate si produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligentei umane sub forma de produse incorporale: brevete de inventie, knowhow, lucrari de proiectare) sau de prestari de servicii (transporturi si asigurari, turism international, servicii profesionale). Fluxurile financiare internationale sunt acele tranzactii intre rezidentii unei tari si cei din restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plata si/sau de credit. Aceste fluxuri vizeaza, pe de o parte, compensarea tranzactiilor comerciale, iar pe de alta parte, tranzactii financiare independente fata de activitatea comerciala internationala. Aceasta a doua categorie de fluxuri financiare se concretizeaza in miscarile internationale de capital (credite externe acordate sau/si 16516l1122q primite, investitii straine directe sau de portofoliu, miscari de fonduri financiare pe termen scurt). Consecintele migratiei

transfrontaliere a capitalului in vederea valorificarii pe o alta piata decat cea pe care s-a format el se reflecta tot sub forma unor fluxuri financiare, dar de sens invers fata de sensul miscarii capitalului, fiind concretizat in veniturile din plasamentele externe de capital. O buna parte din aceste venituri se repatriaza in tara de origine a capitalului sub forma de dobanzi (pentru credite), profituri (pentru investitii) si sume generate de diferentele existente pe diferite piete financiare intre ratele de schimb (pentru miscarile de fonduri pe termen scurt).

Circuitul economic mondial reprezinta ansamblul fluxurilor economice internationale privite in unitatea si interdependenta lor. El reflecta ingemanarea formelor schimbului mutual de activitati intre diferite economii nationale, referitoare la activitatile producatoare de bunuri economicer, de distributie, de cercetare stiintifica etc. In conditiile actuale detin o pondere tot mai importanta fluxurile monetare, financiare, de servicii si informatii etc. Cu cat gradul dezvoltarii economice interne este mai mare, cu atat legaturile economice externe ale tarii respective sunt ma intense, fapt ce releva ponderea majora in circuitul economica mondial detinuta de tarile puternic dezvoltate. Pentru adoptarea deciziei de export in scopul patrunderii pe piata externa, producatorul trebuie sa evalueze in mod stiintific si realist capacitatea firmelor de a exporta, bunurile economice destinate exportului precum si modalitatea de export. Pentru decizia de import trebuie sa se respecte mai multe exigente care se refera la : plata pretului stipulat in contractul de vanzare, obtinerea pe cheltuiala si riscul sau a licentei de import, indeplinirea obligatiilor vamale de import, preluarea marfii, transferul riscului s.a In sensul unor astfel de decizii o importanta deosebita o are intelegerea elasticitatii cererii si ofertei pentru export si import care poate lua urmatoarele forme: a) Elasticitatea cererii pentru export

In situatia in care se reduc preturile exporturilor noastre pentru a spori incasarile in valuta, este necesar ca cererea pentru exporturile noastre sa fie elastica. In cazul in care cererea pentru bunurile noastre va fi inelastica. Situatia va fi nefavorabila deoarece efortul nostru suplimentar de a vinde o cantitate mai mare de bunuri va fi inutil, intrucat incasarile mai mici in valuta pentru fiecare livrare inseamna de fapt incasari totale in valuta mai mici. Numai daca cererea pentru exporturile noastre este elastica, astfel incat sa determine cantitati vandute suficient de mult marite, deprecierea va aduce incasari mai mari in valuta. b) Elasticitatea cererii pentru import

Situatia este asemanatoare dar functioneaza in sens invers. c) Elasticitatea ofertei de export

Daca exporturile trebuie sa fie vandute in cantitati tot mai mari, ele trebuie sa fie disponibile pentru vanzare. Aceasta inseamna ca ar putea fii necesara reducerea cererii interne pentru ele, daca oferta de exporturi este inelastica. Orice actiune care duce la reducerea cererii interne va marii oferta de export. Aceasta relatie trebuie optimizata insa, tinand seama de interesele populatiei, de puterea de cumparare a banilor, de calitatea si sortimentul bunurilor, de preturile de pe piata externa etc. Caracteristicile principale ale comertului international s-au cristalizat treptat intr-un mediu economico-social tot mai complex: Comertul international a evoluat in perioada contemporana, intr-un ritm mai mare, in comparatie cu dinamica productiei. Aceasta caracteristica vizeaza atat devansarea ritmului productiei, cat si devansarea ritmului cresterii produsului national brut, respectiv a produsului intern brut. Un asemenea decalaj se explica prin cresterea volumului fizic al exporturilor si prin sporirea preturilor pe piata mondiala, ce au avut loc in perioada postbelica, dovedind ca o pondere relativ crescanda din productia nationala este orientata spre export, iar o pondere tot mai mare a importului contribuie la acoperirea nevoilor de consum ale tarii. Comertul international a inregistrat mutatii calitative, structurale insemnate, regasite atat la export, cat si la import. Acestea sunt expresia schimbarilor adanci ce s-au realizat in structura economiei mondiale, mai ales, sub impactul revolutiei stiintifico-tehnice contemporane si dezvoltarii diviziunii mondiale a muncii. Astfel, in componenta obiectului exportului, indeosebi al tarilor dezvoltate, se afla produsele manufacturate, cu grad inalt de prelucrare. Cu cat gradul de prelucrare al unui produs este mai mare, cu atat se obtine un pret superior sau o cantitate sporita de devize pe piata mondiala, pentru o cantitate mai redusa de efort pe unitatea de produs. Comertul international este influentat din ce in ce mai mult de evolutia economiei internationale. Aceasta caracteristica trebuie apteciata in complexitatea sa, deoarece

riscurile si alte procese specifice crizei economice, monetar financiare sau valutare mondiale se regasesc in evolutia conjuncturii economice internationale contemporane. Comertul international se caracterizeaza prin derularea sa in proportia cea mai mare intre tarile dezvoltate economic. Un procent relevant al comertului international se inregistreaza intre tarile dezvoltate econimic, avand ca obiect bunuri superior prelucrate, precum si intre filialele societatilor multinationale, avand ca obiect bunuri intermediare. Comertul international cunoaste forme noi de aliante si cooperari internationale. Pe langa organismele si actiunule cu vocatie mondiala si regionala, create in perioada postbelica pentru a stimula comertul international, cum ar fi Organizatia Mondiala a Comertului si Uniunea Europeana, se intaresc tot mai mult in prezent forme si tehnici noi de afaceri internationale. Acestea depasesc cadrul strict al schimbului de bunuri materiale si termenele specifice contractelor de import export traditionale, inscriindu-se in categoria mai cuprinzatoare a cooperarii economice internationale si categoria mai noua a aliantelor strategice si de transfer international de tehnologie. BALANTA COMERCIALA Toate operatiunile de comert international sunt reflectate in balanta comerciala, care releva si gradul racordarii unei tari la fluxurile economice internationale. Balanta comerciala reprezinta un tablou economico-statistic in care se inregistreaza si se compara sistematic valoarea totala si pe grupe de marfuri a exportului si a importului unei tari, pe o anumita perioada, de regula un an. Gruparea bunurilor economice exportate si importate se realizeaza in modalitati deiferite de la o tara la alta. De obicei, aceasta grupare include zece sectiuni, cu 150 de grupe de marfuri agroalimentare, materii prime, combustibili, produse chimice, masini si echipamente de transport etc. Fiecare tara urmareste cu ajutorul balantei comericale, modul cum participa ea la comertul international, in scopul valorificarii pe piata externa a rezultatelor activitatii la scara nationala. Exportul constituie activul in care se inscriu operativ sumele incasate din vanzarea bunurilor economice, intr-o valuta convenita. Importul constituie pasivul in care se inscriu sumele platite pentru bunurile economice importate, intr-o valuta inscrisa in contractul de import. Balanta comerciala poate sa se infatiseze sub mai multe forme, determinate pe baza unor criterii necesare deciziilor pen tru intocmirea, urmarirea sau evaloarea balantei. Astfel, dupa numarul partenerilor, balanta poate fi: balanta comerciala generala atunci cand in balanta se cuprind schimburile de marfuri ale unei tari cu toate celelalte tari balanta comerciala partiala atunci cand in balanta sunt cuprinse schimburile de marfuri ale unei tari cu agenti economici dintr-o singura tara sau dintr-o singura grupare de tari

Dupa raportul dintre export si import balanta poate fi: 1. excedentara (activa), atunci cand valoarea exportului e mai mare decat valoarea importului, tara respectiva realizand venituri suplimentare in valuta. O asemenea balanta e recomandabila pentru tarile care au datorii externe si cele care doresc sa treaca la convertibilitatea monedei. O balanta comerciala excedentara se poate realiza prin relatii de comert exterior cu orice alta tara 2. deficitara (pasiva), atunci cand valoarea exportului e mai mica decat valoarea importului. Echilibrarea acestei balante se poate face prin folosirea rezervelor valutare propii sau prin credite externe rambursabile. 3. echilibrata (soldata) atunci cand valoarea exportului este egala cu valoarea importului. Aceasta se poate realiza in fiecare an sau in mod cumulativ pe mai multi ani. Starea balantei comerciale (excedentara, deficitara, echilibrata) este expresia, indeosebi, a gradului de eficienta economica inregistrata in tara respectiva si care determina forta concurentei marfurilor ei pe piata mondiala. In situatia in care o balanta comerciala este deficitara (pasiva) in mod cronic, inseamna ca evolutia economica este necorespunzatoare; insa o stare benefica nu presupune neaparat o balanta comerciala excedentara continuu, ci necesita o balanta comerciala echilibrata in dinamica pe orizonturi medii de timp si pe ansamblul relatiilor de exportimport. Pentru evaloarea curenta a situatiei balantei comerciale trebuie sa se tina seama si de mecanismul si nivelul preturilor utilizate pentru bunurile economice care fac obiectul comertului international. Balanta comerciala este o componenta principala a balantei de plati externe.

In relatie directa cu stadiul dezvoltarii economice a unei tari si cu exigentele unor teorii economice predominante intr-o perioada, referitoare la comertul international, statul elaboreaza o politica comerciala corespunzatoare. Pe termen lung, obiectivul politicii comerciale consta in stimularea dezvoltarii economiei fiecarui stat, in conditii de concurenta internationala. Pe termen scurt sau

mediu, obiectivele politicii comerciale constau, in principal, in modernizarea structurii relatiilor comerciale internationale. In ansamblul lor, obiectivele politicii comerciale se deosebesc in timp si spatiu sub influenta unor imprejurari nationale si internationale specifice. In prezent se intareste tendinta spre institutionalizarea relatiilor economice internationale, concomitent cu multilateralizarea acestora prin acorduri care vizeaza codificarea unor norme si principii referitoare la utilizarea anumitor instrumente proprii politicii comerciale in schimburile economice mutuale. Comertul international necesita incheierea sistematica de tratate, acorduri si deiverse conventii economice intre parteneri din tari diferite. Masurarea gradului si evolutiei comertului international, pe de o parte, si dezvoltarea economica pe de alta parte, constituie un demers stiintific fundamental si de mare complexitate in timp si spatiu. Aceasta relatie implica determinarea riguroasa si sistematica a eficientei fiecarei operatiuni de comert international care intra in structura actuala a acestuia. Eficienta economica a comertului international reflecta efectele pe care exportul si importul le au asupra activitatii economice, asupra economiei nationale in ansamblul ei. Pe termen scurt, eficienta demonstreaza modul in care ea isi indeplineste functia de mentinere a unei situatii economice sau de a contribui la asigurarea echilibrului intre cererea si oferta agregate de bunuri economice. Eficienta activitatii de comert international, apreciata prin indicatorii macroeconomici, este cu atat mai mare cu cat agentii economici obtin mai multa valuta din export, cu ajutorul careia pot sa importe bunuri economice necesare. Calcularea eficientei comertului international la nivel microeconomic si pe fiecare operatiune de export si de import este necesara, dar nu si suficienta pentru aprecierea eficientei totalitatii relatiilor economice internationale, in corelatie cu eficienta globala a activitatii economice dintr-o tara. Pe termen mediu si lung eficienta comertului international are o sfera mai cuprinzatoare deoarece reflecta efectele totale asupra evolutiei de ansamblu a economiei unei tari, aflate in echilibru dinamic. Aceasta inseamna ca, prin influentele sale multiple, comertul international schimba componenta materiala a indicatorilor de de rezultate macroeconomice, cum ar fi produsul global brut; de asemenea, comertul international influenteaza ritmul de crestere al produsului national net, precum si expresia monetara a acestuia. Astfel eficienta comertului international trebuie evaluata atat din perspectiva obtinerii efectelor imediate directe cat si din cea a obtinerii efectelor imediate agregate. In consecinta, relatia dintre comertul international si dezvoltarea economica devine mai complexa si mai cuprinzatoare, in sensul ca ea trebuie sa vizeze nu numai cresterea

eficientei economice intr-o anumita tara, ci in ansamblul tarilor partenere la operatiunile tot mai diversificate de comert exterior. Participarea unei economii la comertul international cu bunuri si servicii este reflectata si analizata cu ajutorul urmatorilor indicatori: Volumul valoric al exporturilor anuale de bunuri si servicii ale unei tari si ponderea acestora in produsul intern brut (in %), ca expresie a performantei exterioare a economiei nationale. In comparatiile dintre tari se recurge deseori la exportul/locuitor, dar exportul trebuie sa cuprinda atat bunurile (produse tangibile si intangibile), cat si serviciile (produse intangibile). Volumul valoric al importurilor anuale de bunuri si servicii ale unei tari si marimea relativa (in %) a acestora in raportul cu produsul intern brut al tarii, ca expresie a dependentei economiei nationale fata de pietele externe de aprovizionare. Impreuna, exporturile si importurile de marfuri si servicii exprimate procentual in raport cu PIB formeaza un indicator ce reflecta rolul schimburilor comerciale cu strainatatea in crearea si utilizarea produsului brut al tarii. El este cunoscut in literatura de specialitate si sub denumirea de ventilare internationala a economiei unei tari. Capacitatea de plata a unei economii nationale constituie o dimensiune importanta in luarea deciziei de a face afaceri cu operatorii economici din acea tara. Cel mai uzitat indicator este exprimarea rezervei oficiale a tarii in luni de import (uneori, doar a partii din rezerva oficiala care este detinuta in valuta forte, nu si partea detinuta sub forma de aur monetar). Indicatorul rezulta din simpla impartire a rezervei oficiale de valuta a tarii la importul mediu lunar din ultimul an sau din ultimul semestru. Daca rezultatul acestui raport este de cel putin 2,5 luni, se apreciaza ca respectiva tara nu va avea in viitorul apropiat dificultati in respectarea angajamentelor internationale de plata. Pentru a exprima semnificatia (gravitatea) dezechilibrului inregistrat in comertul exterior al tarii, excedentul/deficitul balantei comertului cu bunuri si servicii se raporteaza la PIB. O caracterizare completa a schimburilor comerciale (marfuri si servicii) presupune si luarea in considerare a indicatorilor de structura a schimburilor comerciale cu strainatatea (mai ales, ponderea produselor cu valoare adaugata mare pe unitatea exportata de marfa sau de serviciu). Ei sporesc acuratetea imaginii sectorului extern al economiei reale. Ca parte a eficientei economice in general, eficienta economica a comertului exterior este oglindita de raportul dintre efectele obtinute de pe urma schimburilor de pe pietele externe si eforturile facute in acest domeniu.

In conditiile unor efecte numeroase si eficienta economica a comertului exterior se oglindeste prin intermediul mai multor indicatori. Din aceasta multitudine, o importanta deosebita prezinta indicatorii rentabilitatii. In conditiile existentei unor cursuri comerciale diferite, principalii indicatori ai rentabilitatii comertului exterior sunt urmatorii: a) cursul de revenire brut la export (Cre), care se determina ca un raport intre pretul intern de productie sau livrare (Pp) plus cheltuielile de cir-culatie pana la frontiera (Ce) si pretul extern in valuta franco-frontiera tarii noastre (Pe), adica: Cre = (Pp + Ce) / Pe b) cursul de revenire brut la import (Cri), care se determina ca un raport intre pretul produsului pe piata interna in lei (Pi) plus taxele de import percepute pe marfa respectiva (Ti) si costul in valuta al acestei marfi franco-frontiera (Pe), adica: Cri = (Pi + Ti) / Pe c) indicele raportuluide schimb (Irs), care se determina ca un raport intre indicele pretului mediu la export (Ipe) si indicele pretului mediu la import (Ipi), adica: Irs = Ipe / Ipi d) aportul net in devize (And), care se determina prin raportarea diferentei dintre pretul de vanzare la extern in lei valuta a unui produs (Pe) si valoarea in lei valuta a materiilor prime si combustibilului importate (mi) si exportabile (me), la pretul vanzare in lei valuta (Pe), adica: And = [Pe (mi + me)] / Pe e) indicatorul rentabilitatii unei cooperari tehnico-stiintifice (Rcts), care se determina prin raportarea cheltuielilor interne de realizare a proiectului respectiv in moneda nationala (C) la diferenta dintre pretul in valuta a proiectului respectiv (P) si cheltuielile in valuta pentru realizarea in tara a proiectului (V), adica: Rcts = C / (P V) Aprecierea eficientei comertului exterior nu se reduce insa la indicatorii rentabilitatii, care oglindesc doar o parte a eficientei economice a comertului exterior. In timp ce rentabilitatea reflecta doar efectele banesti directe si imediate inregistrate pe masura efectuarii operatiilor de import-export, eficienta exprima efectul total al comertului exterior asupra accelerarii cresterii economice, contributia acestuia la asigurarea unor proportii judicioase in cadrul economiei nationale, la folosirea completa si rationala a fortei de munca, la valorificarea superioara a resurselor naturale, la folosirea rationala a capacitatilor de productie.

Indicatori ai comertului exterior: X-exports; M- imports, i- i country, j- j product, w- world, t-total Net trade(export)=Xij-Mij Covering Ratio: Cratio=( Xij/Mij)*100% Balassa index= RCAij=(Xij/Xwj)/(Xit/Xwt)*100 (Revealed Comparative Advantage) Lafay index of specialization. When positive, it reveals comparative advantage, when negative-comparative disadvantage Lindex={[(Xij-Mij)/(Xij+Mij)]- [(Xit-Mit)/(Xit+Mit)]}* (Xij+Mij)/(Xit+Mijt)* 100 GLi= 1- [(|Xi-M,|)/(Xi+Mi), if GLi closer to 0 => interindustry trade(differentiated trade flows), closer to 1=>intraindustry trade(similar trade flows) 22. Piaa valutar. Ratele de schimb nominal i real, factorii care le influeneaz. Operaiuni cu rezervele valutare Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzareacumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina. Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa. Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile: bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala) casele de schimb autorizate alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens. Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal. ROLUL PIETEI VALUTARE Rolul pietei valutare este determinat in primul rand de posibilitatile pe care le ofera participantilor la schimburile economice pt alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de plati cele mai convenabile. Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare: tendinta de liberalizare a comertului mondial duce la cresterea schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul schimburilor economice

cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de dezvoltare) este combatuta de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare) Operatiunile de pe piata valutara 1. operatiuni SPOT presupun efectuarea vanzarii-cumpararii de valuta in mod direct sau in termen de maxim 48 ore, astfel incat momentul incheierii tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar. Mecanismul formarii cursului valutar are 3 stadii, ducand spre uniformizare: la nivelul fiecarei banci pe baza cererii si ofertei la nivelul pietei nationale- prin compensari interbancare la nivelul pietei internationale intre pietele nationale, toate acestea ducand la dinamizarea operatiunilor de export/import. 2. operatiuni la termen presupun incheierea contractului la momentul T0 urmand ca livrarea marfurilor sa se faca dupa un anumit termen. Operatiunile valutare se desfasoara fie in cadrul bancilor, fie in cadrul burselor de valori, dar nu pot fi concomitente ( daca bursele de valori sunt deschise, bancile nu fac operatiuni, daca in cadrul burselor de valori se negociaza valute). Bancile actioneaza in nume propriu sau in numele unui client si isi stabilesc un curs valutar propriu care este diferit de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc in functie de ordinele date de clienti. Totusi, aceasta diferenta intre cursuri nu poate fi prea mare. Stabilirea cursului valutar de catre o banca se face in functie de urmatorii factori: cursul stabilit in ziua precedenta raportul dintre cerere si oferta, dintre dispozitiile de cumparare si de vanzare la nivelul bancii in cauza. cursurile stabilite de celelalte banci care actioneaza pe piata respectiva, precum si de casele de schimb. Operatia de fixare a cursului se numeste cotatie, presupunand 2 aspecte: cotatie de vanzare si cotatie de cumparare, existand o anumita diferenta intre acestea, de regula, cea de vanzare fiind mai mare decat cea de cumparare. Impotriva riscurilor pe care unii clienti le pot avea in desfasurarea relatiilor valutare se poate actiona prin intermediul operatiunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE. 3. Operatiunile de tip HEADGING sunt operatiuni prin care un cumparator/ banca se angajeaza, pe de-o parte sa plateasca o suma in valuta la un anumit termen, iar pe de alta parte, se imprumuta de aceeasi suma, in aceeasi valuta, la acelasi termen de rambursare.

In acest mod cumparatorul de valuta se pune la adapost de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pt ca la termen, eventuala pierdere se compenseaza prin castigul egal obtinut prin imprumut, ceea ce reprezinta un transfer de risc pt banca imprumutatoare. 4. Operatiunile de tip SWAP operatiuni frecvente intre un client si o banca sau intre doua banci, prin care se incheie concomitent o tranzactie la vedere si una la termen, dar in alta valuta. In acest mod se poate schimba termenul, piata si chiar titlul. Din punct de vedere economic, operatiunile SWAP presupun o acordare reciproca de credite in valuta cu o dobanda convenita intre cei 2 parteneri. Pe piata financiara internationala au o importanta deosebita datorita faptului ca presupun o foarte importanta miscare de lichiditati. Operatiuni pe piata valutara Motivatia operatiunilor pe piata valutara Scopul principal al operatiunilor pe piata valutara este dat de necesitatea procurarii valutei in vederea asigurarii miscarii internationale de valoare. Caracterul fluctuant al valutelor a impus operatiilor pe piata valutara si o motivatie de asigurare contra riscului valutar in realizarea operatiunilor de vanzare-cumparare. Pe piata valutara se realizeaza de asemeni, operatiuni in scop speculativ din dorinta obtinerii unui castig ca urmare a modificarii cursului valutar sau din cauza existentei unei diferente intre dobanzi la fondurile exprimate in diferite monede. In unele cazuri, pe piata valutara au loc operatiuni tehnice de echilibrare a pietei, intermediarii procedand la vanzarea de moneda atunci cand exista o cerere neacoperita sau la cumpararea de moneda atunci cand exista o oferta excedentara. Tipurile de operatiuni posibile pe piata valutara sunt in functie de timp: operatiuni la vedere spot, operatiuni la termen forward. Aceste operatiuni presupun reglementari specifice si utilizari in functie de scopul operatorilor de pe piata valutara. Operatiunile SPOT presupun realizarea tranzactiei de vanzare-cumparare in momentul t, in conditiile de curs valutar economic curent cu miscarea efectiva a monedei tranzactionate imediat sau in maxim 48 ore de la momentul schimbului de monede. Pe langa aceste operatiuni SPOT, mai sunt utilizate si alte tipuri de operatiuni la vedere: tomorrow negocierea se desfasoara in prezent, iar decontarea are loc a doua zi, out-night negocierea si decontarea se fac in aceeasi zi.

In cazul in care intermediarul este o banca sau o bursa, operatiunile la vedere se realizeaza pe baza ordinelor de vanzare-cumparare depuse de ofertanti si solicitanti. Miscarea efectiva a monedei vandute si valutei cumparate are loc dupa o perioada determinata, prin virament sau plata in numerar. La casele de schimb miscarea celor 2 sume se desfasoara concomitent. Operatiunile de vanzare-cumparare de valuta la termen au devenit o necesitate sub presiunea lipsei de valuta de pe piata la un moment dat si a fenomenului de modificare rapida a cursului valutar. Operatiunile la termen presupun o tranzactie de valuta al carei contract si curs se stabileste in momentul t, iar miscarea efectiva a sumelor tranzactionate are loc la momentul tn la cursul valutar convenit in contract. In scopul realizarii acestor operatiuni, piata valutara utilizeaza cursul valutar economic la termen cu cele doua variante: de cumparare si de vanzare. In ceea ce priveste cotarea la termen a valutelor exista situatiile: scadente 3 - 6 luni se stabilesc cotatii la termen pentru majoritatea monedelor, scadente 1224 luni se stabilesc cotatii la termen doar pentru monedele importante, pentru scadente mai mari de doi ani se stabilesc cotatii la termen doar pentru: dolar american, EURO, franc elvetian, Yen japonez, lira sterlina. Operatiunile la casele de schimb sunt cele mai simple operatiuni de pe piata valutara, iar schimbul valutar are loc pe baza documentelor de identitate si a sumelor propuse la vanzare-cumparare. Acest schimb presupune parcurgerea unor operatiuni: identificarea persoanelor pe baza documentelor, verificarea semnelor banesti prezentate spre vanzare-cumparare pentru a depista eventualele falsuri, intocmirea documentelor de schimb valutar pentru fiecare operatiune in parte. Rata de schimb Rata de schimb este pretul la care o moneda nationala poate ii schimbata cu o alta moneda (in situatia in care tranzactia este permisa). A vorbi despre cresterea sau descresterea ratelor de schimb reprezinta o ambiguitate din punct de vedere terminologic, De aceea, este preferabil sa se vorbeasca despre modificarea preturilor

valutei, in general, daca se mentioneaza ca are loc "o depreciere a ratelor de schimb", aceasta inseamna ca pretul valutei in tara considerata devine mai mare si, deci, o unitate din moneda nationala valoreaza relativ mai putin decat intr-o situatie anterioara. Este limpede ca o crestere a pretului valutei, din punctul de vedere al tarii de referinta, inseamna o descrestere a pretului monedei tarii respective pentru restul tarilor. Rate de schimb nominale si reale Cursul nominal este preul relativ al instrumentelor de plat a dou ri (se mai numete i curs valutar). De exemplu, dac 1 = 41.000 lei, nseamn c 1 se poate schimba pe 41.000 lei pe pieele valutare internaionale. Romnul care are nevoie de 1 , pltete 41.000 lei. n general, cnd se vorbete despre cursul de schimb dintre dou ri, se are n vedere cursul nominal. Cursul real este preul relativ al produselor a dou ri, deci ne informeaz despre raportul la care se pot schimba produsele unei ri cu produsele unei alte ri (se mai numete i curs de schimb). Pentru a clarifica deosebirea dintre cele dou cursuri, s lum ca exemplu un produs care se fabric n mai multe ri: automobilul. S presupunem c o main american cost 10.000 USD i o main japonez cost 2.4 milioane de yeni. Pentru a putea compara cele dou preuri, este necesar o moned comun. Dac 1 USD valoreaz 120 yeni, atunci o main american cost 1.2 milioane de yeni. La compararea preului unei maini americane (1.2 milioane yeni) i a celei japoneze (2.4 milioane yeni) se observ c o main american cost doar jumtate fa de cea japonez. Cu alte cuvinte, la preurile actuale se pot schimba 2 maini americane cu o main japonez, adic: Cursul real (de schimb) = 120 yeni/USD x 10.000 USD/main american Suprea la 0.5 maini japoneze/1 main american = 2.400.000 yeni/main japonez n general: Curs real = Curs nominal x pre produs intern / Pre produs extern Acest raport la care se schimb una contra alta produsele a dou ri depinde deci de preul produselor n moned naional i cursul valutar la care se schimb cele dou valute naionale. 23.. Funcionarea economiilor n condiiile ratelor de schimb fixe i flexibile.

A fixed exchange rate, sometimes called a pegged exchange rate, is a type of exchange rate regime wherein a currency's value is matched to the value of another single currency or to a basket of other currencies, or to another measure of value, such as gold. A fixed exchange rate is usually used to stabilize the value of a currency, against the currency it is pegged to. This makes trade and investments between the two countries easier and more predictable, and is especially useful for small economies where external trade forms a large part of their GDP. It can also be used as a means to control inflation. However, as the reference value rises and falls, so does the currency pegged to it. In addition, according to the MundellFleming model, with perfect capital mobility, a fixed exchange rate prevents a government from using domestic monetary policy in order to achieve macroeconomic stability. There are no major economic players that use a fixed exchange rate (except the countries using the Euro). The most recent such country to discontinue their fixed exchange rate was the People's Republic of China, which did so in July 2005. Typically, a government wanting to maintain a fixed exchange rate does so by either buying or selling its own currency on the open market. This is one reason governments maintain reserves of foreign currencies. If the exchange rate drifts too far below the desired rate, the government buys its own currency in the market using its reserves. This places greater demand on the market and pushes up the price of the currency. If the exchange rate drifts too far above the desired rate, the opposite measures are taken. Another, less used means of maintaining a fixed exchange rate is by simply making it illegal to trade currency at any other rate. This is difficult to enforce and often leads to a black market in foreign currency. Nonetheless, some countries are highly successful at using this method due to government monopolies over all money conversion. This was the method employed by the Chinese government to maintain a currency peg or tightly banded float against the US dollar. Throughout the 1990s, China was highly successful at maintaining a currency peg using a government monopoly over all currency conversion between the yuan and other currencies. A floating exchange rate or fluctuating exchange rate is a type of exchange rate regime wherein a currency's value is allowed to fluctuate according to the foreign exchange market. A currency that uses a floating exchange rate is known as a floating currency. It

is not possible for a developing country to maintain the stability in the rate of exchange for its currency in the exchange market. In cases of extreme appreciation or depreciation, a central bank will normally intervene to stabilize the currency. Thus, the exchange rate regimes of floating currencies may more technically be known as a managed float. A central bank might, for instance, allow a currency price to float freely between an upper and lower bound, a price "ceiling" and "floor". Management by the central bank may take the form of buying or selling large lots in order to provide price support or resistance, or, in the case of some national currencies, there may be legal penalties for trading outside these bounds. 24. Economia deschis Modele ale economiei deschise. An Open Economy is an economy, which is free to trade with the other economies of different countries. This is in sharp contrast with the closed economy where people are not allowed to trade with other countries. An open economy is a field, which deals in macroeconomic phenomena like exchange rates, balance of trade, tariffs, subsidies, and import quotas. An open economy is advantageous because people can trade in goods and services; indulge in business with the international arena at large. This increases the scope of trade and business leading to profitable earnings. An open economy comprises two types of trade. They are: Export Import Export is the act of selling goods and services to a foreign country. Import is the act of purchasing goods and services from a foreign country. These two are collectively termed as international trade. Advantages of Open Economy There are quite a few advantages of an open economy. They are: The primary advantage is that the consumers can choose from a large variety of goods. An open economy increases the opportunity of direct foreign investment. Another benefit of an open economy is that it is more flexible. An open economy has a greater chance of adjusting itself with the changes taking place in world economy. The basic model of an open economy is given below: Y= Cd + Id + Gd + (EX-IM) Where Y stands for the income level, Cd stands for the consumption of domestic goods and services by the consumers, Id stands for the investment on domestic goods and services, Gd stands for government expenditure in domestic goods and services. Net Export is equal to (EX-IM) and is occasionally termed as NX. Most of the countries in the world follow the open economy since the world has become a global village.

25. Creterea economic: esena i factorii ce o determin. Modele ale creterii economice Creterea economic

Proces global ce exprim evoluia ascendent a unor mrimi economice agregate, n cadrul unui orizont de timp, la nivel naional sau internaional, cu efecte favorabile n planul vieii economice i sociale. n sens restrns, creterea economic exprim mrirea real intr-o anumit perioad de timp, a unui indicator economic agregat, cum ar fi P.I.B., pe total sau pe locuitor, ntr-un anumit spaiu economic.

Factori care influeneaz creterea economic

Prin creterea economic se nelege o sporire a produciei bazat n exclusivitate pe modificarea cantitativ, a factorilor primari ai produciei, care sunt: obiectele muncii, mijloacele de munc i fora de munc. Exist o singur cale sau o singur soluie la ndemna unei ri pentru a-i extinde producia: este vorba de investiii . Investiiile reprezint factorul principal al creterii economice i au la baz dou surse principale: economiile populaiei i mprumuturile externe. Pentru o economie efectiv este nevoie ca economiile s se transforme n investiii.Acest lucru depinde de: rata dobnzii la credite, evoluia preurilor, investiiile publice, politica fiscal, stabilitatea economic.

Tipuri de creteri economice

Teoria creterii economice pune n eviden existena mai multor tipuri de cretere economic: Creterea economic extensiv se caracterizeaz prin sporirea produsului intern brut pe locuitor cu preponderen pe seama influenei conjugate a dimensiunilor cantitative ale tuturor factorilor de producie, concretizate n: mai muli lucrtori, mai multe terenuri arabile, mai multe maini, mai multe materii prime, etc... Creterea economic consolidat va trebui realizat la scara ntregii economii mondiale, fiind expresia trecerii omenirii la un nou tip de dezvoltare economicosocial.

Creterea economic zero are loc n situaia n care rezultatele economice agregate i populaia unei ri sporesc n acelai ritm, nivelul pe locuitor al indicatorilor sintetici macroeconomici rmnnd constant. Alte tipuri de cretere economic: intensiv, organic, durabil, negativ.

Diferene ntre creterea i dezvoltarea economic

ntre creterea economic i dezvoltarea economic exist unele deosebiri care, de fapt, le delimiteaz i justific utilizarea lor n sistemul categorial teoreticotiinific actual. Creterea economic reprezint o modificare cantitativ i pozitiv, deci o sporire a produciei, la orice nivel de referin, bazat n exclusivitate pe modificarea cantitativ a factorilor primari sau direci ai produciei. n schimb dezvoltarea economic reprezint modificarea calitativ a factorilor direci, cu sau fr spor de producie, modificare realizat prin progres economic. Deci, creterea economic este un proces cantitativ iar dezvoltarea economic este predominant calitativ. n realitate, procesele de cretere economic i de dezvoltare economic se produc simultan, de aceea ele trebuie considerate mpreun.

Dezvoltarea economic

Proces de mbuntire a standardului de via i cretere a bunstrii populaiei rilor n curs de dezvoltare care este msurat, de regul, prin creterea venitului pe locuitor. Dezvoltarea economic este asociat cu industrializarea rii i modernizarea sectorului agricol.