Sunteți pe pagina 1din 7

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

OPINIA PUBLICĂ ŞI INFLUENŢAREA OPINIEI PUBLICE

DISCIPLINĂ: Istoria comunicării NUME: Coman Mădălina AN: II-Zi GRUPA: 2

BUCUREŞTI, 2012

În societatea zilelor noastre se tot aduce în discuţie despre termeni precum opinie, opinia

publică, influenţarea opiniei publice. Pentru a nu intra în capcana de a confunda sau a încurca termenii între ei, vom aborda fiecare concept în parte. Pentru început, vom face o delimitare între termenii opinie şi opinie publică. Atunci când ni se cere opinia în legătură cu o persoană, situaţie sau problemă, ne exprimăm dacă suntem pentru sau împotriva. Ni se cere o evaluare verbală. 1 În cazul opiniei publice au existat numeroase definiţii care s-au stabilit în funcţie de perioada istorică, perspectiva sociologică, psihologică sau politologică. În 1965 s-au identificat în jur de 50 de definiţii. 2 În general, aceasta poate fi confundată cu mulţimea sau cu opiniile indivizilor, lucru datorat de dependenţa acesteia de indivizi, de persoane. 3 Opinia

publică poate fi considerată ca suma opiniilor individuale numai în cazul în care acestea coincid cu opinia grupului din care indivizii respectivi fac parte. 4 Etimologic, termenul de opinie publică provine din termenul latin opinio (derivat de la opinari, ceea ce însemna a exprima o părere) și din cuvântul publicus (derivat de la populus, care semnifică popor). 5 Vom ilustra câteva dintre cele mai importante definiţii ale opiniei publice. Primul care a scris despre opinia publică a fost Edward Bernays, în lucrarea Cristalizarea opiniei publice. El o ilustrează într-o ipostază triplă: 6 1) ca judecăţi enunţate în urma unui studiu precar, care sunt temporare şi instabile 2) ca sumă a opiniilor individuale ale cetăţenilor sau grupurilor dintr-o societate, care fie se contrazic, fie sunt uniforme 3) ca opinii folosite în mod normal atunci când vorbim despre aspecte ale vieţii publice sau individuale

O definiţie larg acceptată este aceea a Virginiei Sedman (1932): Opinia publică este o forţă

activă sau lentă, derivată dintr-un amestec de gânduri, sentimente şi impresii individuale, care amestec este măsurat prin gradul de influenţă variabil al diferitelor opinii în interiorul agregatului. 7 Jean Stoetzel defineşte opinia publică ca formula nuanţată care, asupra unei probleme delimitate, obţine adeziunea fără rezerve a unui subiect. (Jean Stoetzel-1943) 8

1 Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2000, pag. 7

2 Septimiu Chelcea, Opinia publică – strategii de persuasiune şi manipulare, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag.

33

3 Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2000, pag. 12-13

4 Ibidem, pag. 13

5 Ibidem, pag.17

6 Septimiu Chelcea, Opinia publică – strategii de persuasiune şi manipulare, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag

28

7 Idem

1

O altă definiţie pe care o vom expune este cea a lui Bernard C. Hennessy, care vorbeşte

despre opinia publică ca un complex de preferințe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală. 9

În ciuda ambiguităţii termenului, prin opinie publică putem înţelege, aşadar, înglobarea

tuturor judecăţilor, atitudinilor şi credinţelor referitoare la o problemă de interes public, care luate

împreună și organizate sunt exprimate deschis în spaţiul public.

În urma definirii opiniei publice, putem identifica elementele sale caracteristice. După teoria

fenomenologică a lui Gaston Berger caracteristicile opiniei publice sunt: 10 1) legarea acesteia de gândirea și sentimentele publicurilor: opinia publică ia naștere la apariția unei probleme sociale sau drept răspuns la anumite întrebări (cum ar fi sondajele de opinie). 2) opinia publică poartă în sine o intenție de raționalitate. 11 Cu alte cuvinte, ea este formată în mod conștient și raţional. 3) având în vedere că fiecare individ dintr-un grup este unic, fiecare îşi exprimă propria opinie, fie că este uniformă, contra celeilalte sau se pot identifica altele noi pe baza altora. De aceea o opinie implică existența altor opinii diferite: una se afirmă în urma judecării proprii, alta se poate identifica din aceasta sau din contră, o poate nega pe prima. 4) o opinie nu poate fi considerată ca o afirmație teoretică. Aceasta cuprinde judecăţi, atitudini, convingeri susţinute, credințe. 5) în general, ea exprimă sentimentele sau părerile celor care sunt conduşi, care observă neajunsurile și le evidențiază, le critică. 6) opinia publică este văzută ca un fenomen social, deoarece oamenii încep să aibă un anumit punct de vedere în urma discuțiilor dintre ei, se influenţează reciproc. Ce presupune influenţarea opiniei publice? Cum arată şi ultima caracteristică a opiniei publice, suntem influenţaţi în cadrul grupului din care facem parte. Unele din cele mai importante grupuri sunt grupurile de apartenenţă şi grupurile de referinţă. Grupurile de apartenenţă sunt grupurile din care facem parte, în mijlocul căruia am deprins valori, norme şi limbaj. 12 Grupul de referinţă este grupul de care dorim să facem parte, unde valorile, normele şi limbajul acestui grup

8 Septimiu Chelcea, Opinia publică – strategii de persuasiune şi manipulare, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag

29

9 Traian Rotariu, Petru Iluț, Ancheta sociologică și sondajul de opinie - teorie și practică, Editura Polirom, Iași, 2006,

pag. 38

10 Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2000, pag. 23 11 Ibidem, pag. 25

12 Rosemarie Haineş, Imaginea instituţională, Editura Universitară, Bucureşti, 2010, pag. 80

2

constituie un model pentru opiniile şi judecăţile noastre. 13 Există o serie de fenomene psihologice, care, după R. Mucchielli, duc la influenţa de grup. Acestea sunt:

1) presiunea la conformare: individual este obligat să se conformeze la normele impuse de grup 2) stereotipuri: judecăţi greşite, bazate pe o evaluare deficitară, despre mediul înconjurător sau alte grupuri 3) personalitatea de bază: se referă la configuraţia psihologică a unui grup 4) imaginea de sine în grup şi imaginea grupului pentru sine: percepţia propriei poziţii în grup şi interesul faţă ce ceea ce cred alţii despre noi 5) deformarea percepţiei realităţii în funcţie de interesele grupului de apartenenţă: opiniile noastre sunt deformate de opiniile grupului de care aparţinem 6) miturile: este cel care pune în acţiune grupurile şi care asigură unitatea afectivă a acestora 7) ideologia: reprezintă totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, care reflectă interesele și aspirațiile unor grupuri Totodată, opiniile noastre pot fi influenţate de persoane care au un statut superior şi cărora le recunoaştem autoritatea (şeful faţă de angajat) sau de persoane care contează pentru noi, cărora le acordăm încredere (mama faţă de copil). 14 În general, atunci când se urmăreşte schimbarea opiniilor este pentru motivarea indivizilor,modelarea comportamentelor şi crearea unui anumit mod de gândire. 15 Atunci când vorbim de comunicare ca proces de influenţă, există 5 tipuri de relaţii de putere care se stabilesc fie între indivizi, fie între un individ şi un grup, instituţie: 16 1) puterea recompensatoare: se promit anumite avantaje, fie că e vorba de cele materiale sau, de exemplu avansarea în funcţie 2) puterea coercitivă 3) puterea referenţială: se încearcă asocierea receptorului cu sursa 4) puterea legitimă: este un contract între părţi, o cădere de accord, în care unuia i se oferă dreptul de a pretinde ascultare de la ceilalţi (instituirea cuiva cu autoritate) 5) puterea expertului: unul dintre indivizi are cunoştinţe superioare faţă de celălalt, influenţându-l cognitive Cea mai simplă metodă de influenţare a opiniilor este schimbarea semnificaţiei datelor primite. 17 În această direcţie, R. Mucchielli formulează 2 modalităţi: 18

13 Rosemarie Haineş, Imaginea instituţională, Editura Universitară, Bucureşti, 2010, pag. 80

14 Ibidem, pag. 81

15 Idem

16 Ibidem, pag. 82

3

1) prin schimbarea de conştiinţă: critica asupra unui punct de vedere personal, redefinirea conceptelor pe baza cărora noi reacţionăm afectiv, modificarea comportamentului prin actiunea unui spirit critic, turburare emoţională care are ca efect pierderea reflexiei critice 2) prin schimbarea de semnificaţie: pe baza unei cercetări mai amănunţite, de exemplu, opinia noastră se poate schimba Un alt mijloc de schimbare sau manipulare a opiniei publice este folosirea procedeelor de transmitere a informaţiilor tendenţioase, care modifică anumite puncte de vedere referitoare la realitate. 19 Trăim într-o societate unde fiecare persoană are un set de norme, valori şi atitudini deprinse din familie, acesta fiind grupul de referinţă. De-a lungul vieţii acumulăm cunoştinţe prin educaţie şi prin experimentare, prin întâlnirea cu ce e nou şi ajungem să ne formăm o opinie. Având în vedere fluxul informaţional la care suntem expuşi zi de zi, acele opinii pe care ni le creasem la un moment dat. Bineînţeles că există unele opinii care rezistă, mai ales cele care se bazează pe tradiţii, credinţe, ciclitatea vieţii care generează obişnuinţă (deşi, în condiţiile prezente, nu mai este de luat în seamă această variabilă, mai ales dacă ne referim la societăţile urbane) sau, după cum putem vedea în unele exemple, datorită fricii. Oare mai există o opinie publică uniformă? Tind să cred că nu. Poate exista o opinie uniformă în cadrul grupurilor, în special cele care membrii grupului nu sunt foarte numeroşi, sau grupul este ameninţat de anumiţi factori. Depinde foarte mult şi de coeziunea grupului. Aducem în discuţie şi fenomenul de contingenţă, atunci când unii membrii ai unui grup influenţează pe ceilalţi. Nu am menţionat de importanţa mass-mediei ca factor de schimbare al opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor. Prin prisma acestora, noi observăm mediul nostru de viaţă acolo unde noi nu putem ajunge fizic, suntem limitaţi spaţial şi temporal (spre exemplu, experienţa unui safari sau o luptă legendară dintre două civilizaţii antice surprinsă de un canal de televiziune sau de o revistă de specialitate). Aceste informaţii sunt foarte importante, dacă nu singurele de care beneficiem. Ceea ce ne duce la concluzia că ne formăm opiniile pe ceea ce mass-media ne oferă. Ori ceea ce ne oferă nu e întotdeauna adevărat. Aici ne referim la acele informaţii tendenţioase, prin care realitatea este deformată voit, cu un anumit scop. Existenţa unei opinii publice majoritare, care se bucură de o anumită popularitate şi opinia publică minoritară, care nu se bucură se susţinere determină acel efect de spirală a tăcerii. Astfel unii se manifestă deschis în mediul public, în vreme ce alţii sunt nevoiţi

17 Rosemarie Haineş, Imaginea instituţională, Editura Universitară, Bucureşti, 2010, pag. 85

18 Idem

19 idem

4

să se retragă în carapacea lor, dacă putem spune aşa. Intervinea teama individului sau a grupurilor de a fi respinse.

5

BIBLIOGRAFIE

1) Rosemarie Haineş, Imaginea instituţională, Editura Universitară, Bucureşti, 2010

2) Septimiu Chelcea, Opinia publică – strategii de persuasiune şi manipulare, Editura Economică, Bucureşti, 2006

3) Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2000

4) Traian Rotariu, Petru Iluț, Ancheta sociologică și sondajul de opinie - teorie și practică, Editura Polirom, Iași, 2006

6