Elita pariziana de la inceputul secolului trecut era electrizata de prezenta unei fermecatoare dansatoare, sosita din Indepartatul Orient,

parca anume ca sa incite privirile cele mai rafinate ale europenilor cu pretentii. Ne putem face o imagine despre ce insemna Mata Hari pentru Parisul acelor vremuri, din amintirile unui martor ocular, la care face referire memorialistul Alain Decaux: "spectacolul oferit de ea la 13 decembrie 1905, in saloanele muzeului Guimet, se bucura de prezenta ambasadorui Japoniei, al Germaniei, de demnitari francezi si de insusi milionarul Guimet, cel care isi permisese ca, din veniturile sale, sa puna bazele unui muzeu, dotat si cu saloane pentru intalnirile inaltei protipendade. Acoperita cu voaluri de matase, prin ale caror falduri se intrezareau discret formele provocatoare ale umerilor sau ale soldurilor, Mata Hari isi incepea spectacolul de dans cu cateva cuvinte, pentru ca inalta asistenta sa se simta transpusa in atmosfera: "In copilaria mea, pe vremea cand dansam pe malurile Gangelui, eram pretuita de inteleptii si respectatii rajahi ai patriei mele..." Glasul ei tremurand, exprimat intr-o franceza corecta, dar cu accent strain, dadea si mai mult farmec dansatoarei, invelita in voaluri, impodobita cu perle si smaralde". Dragoste la prima vedere Nimeni nu indraznea sa-si inchipuie ca accentul este tipic olandez, iar persoana care se lauda ca dansase in fata rajahilor se nascuse in oraselul Leenwarden, unde tatal ei, Adam Zelle tinea un magazin de palarii. El a inregistrat-o personal in registrul starii civile cu numele de Margaretha-Geertruida Zelle - dezmierdata ulterior cu diminutivul Grietje. La 15 ani, a ramas orfana de ambii parinti. Un unchi si-a asumat raspunderea tutelei, inscriind-o interna la o scoala de invatatoare. Scoala n-a apucat s-o absolve, intrucat, intre timp, i-a sucit capul directorului scolii, un batranel care avea sa dea socoteala pentru aceasta tomnateca aventura atat fata de autoritati, cat si fata de familia sa, foarte onorabila. Margaretha-Geertruida Zelle a ramas pe drumuri. Unchiul n-a mai vrut sa auda de ea, iar intamplarea i-a scos in cale un ofiter francez, cu misiune in insula Jawa, venit intr-o scurta permisie la Paris. Pentru o dragoste la prima vedere, permisia, oricat de scurta ar fi, este suficienta. Ca urmare, tanarul ofiter, plecat din respectiva insula holtei, s-a intors insurat cu acte in regula si indragostit lulea de o incantatoare sotie, care il adora. Margaretha-Geertruida Zelle, la fix sase luni dupa ce a devenit oficial doamna MacLeod, a nascut un baiat care a primit numele Norman. O carte de capatai: Kama-Sutra Nu stim daca nasterea cam prematura a baiatului, caracterul nestatornic al incantatoarei sotii sau predispozitia spre bautura de care isi face ea sotul vinovat a lovit fatal linistea menajului. Cert este ca, la putin dupa cele relatate, tanarul capitan ii scria in urmatorii termeni unui prieten din Franta: "Daca as scapa de ciuma cazuta pe capul meu, as fi din nou un om fericit. Imi este imposibil sa mai rezist cu ticaloasa langa mine. Trebuie sa ma debarasez de ea, cu scandal sau fara scandal, mi-e totuna". S-a debarasat dupa cativa ani, iar Grietje, intoarsa in Olanda natala, s-a aciuit pentru scurt timp la o cumnata a ei, apoi a fost adunata de pe strazi chiar de unchiul care o renegase dupa aventura cu profesorul, si, pana la urma, si-a dat seama ca singura sansa este sa-si ia viata in propriile sale maini. Margaretha-Geertruida Zelle si-a adus aminte de traiul din insula Jawa, unde citise manuale despre miturile si riturile

orientale, dar o atrasese in mod deosebit faimoasa Kama-Sutra, un adevarat indreptar al celor mai extravagante fantezii sexuale, cunoscute in Orient. Marea aventura abia acum incepe A hotarat: se va dedica sexului. Va invata dansuri rituale privindu-se in oglinda, isi va cumpara voaluri scumpe, perle false, smaralde contrafacute si va fascina auditoriul, cand ii va relata crampeie din viata ei de odinioara: "In copilaria mea, pe vremea cand dansam pe malurile Gangelui, eram pretuita de inteleptii si respectatii rajahi ai patriei mele..." Asa a inceput incredibila aventura, care, in literatura si filmografia moderna, a ajuns sa poarte un nume de cod: Mata Hari. Cum s-a derulat mai departe viata acestei femei unice, veti putea urmari vineri, numai citind in Ziare.com. Nu ratati, pentru ca nici nu stiti ce pierdeti.

MATA HARI 2 Continuam in numarul de azi fascinanta aventura a celei care a fost Mata Hari, o mica olandeza, care dupa cateva aventuri si un mariaj nefericit in insula Jawa, a plecat la Paris, sa-si incercece norocul ca dansatoare si nu numai. Drumul spre inalta societatea Parisul urma sa fie poarta prin care Mata Hari va patrunde in inalta societate, in lumea ofiterilor si, mai ales, in tainicile labirinturi ale spionajului european. Mata Hari - artista, spioana sau prostituata de lux? Partea I: Fascinatia Orientului Spectacolul amintit in numarul trecut si prezentat in saloanele muzeului parizian Guimet a fost momentul trimfului, menit sa lanseze si pseudonimul, facut parca anume ca sa straluceasca o noua stea pe cerul Europei: Mata Hari, ceea ce, in limba malaieza, inseamna "rasarit de soare". Acoperita cu voaluri, impodobita cu perle si pene de pasari exotice, dansatoarea a inceput sa cutreiere capitalele continentului, culegand succese si bucurandu-se fara jena de atentia a numerosi amanti. Prestigiul dansului si seductia orientului, pe care stia sa le exploateze cu o deosebita maestrie, au determinat musichall-urile din Roma si Berlin s-o solicite. Memorialistii sustin ca, la Berlin, a sucit pana si capul printului mostenitor al lui Wilhelm al II-lea, caruia i-a devenit metresa, zabovind un oarecare timp in capitala germana. Suspectele voiajuri de o parte si de alta a frontului Intoarsa la Paris, dansatoarea s-a consacrat vietii mondene, vizitelor si micilor intalniri intime, ideosebi cu militari. Pe neasteptate, in iulie 1914, si-a lichidat mai multe proprietati din Franta, si-a adunat bagajele si a plecat iarasi la Berlin. Acolo o gasim in ziua cand a izbucnit primul razboi mondial si nu exista nici o indoiala ca, prin plecarea precipitata spre capitala inamicului, serviciile de informatii franceze au luat-o in evidenta, chiar daca nu i se putea pune in sarcina nici cea mai mica banuiala. Simplul fapt ca, intr-una din zile, a luat masa cu prefectul politiei berlineze, care a condus-o cu masina direct la ea acasa, unde a zabovit cateva ore, nu putea dovedi mai mult decat inca o mica aventura la activ. In definitiv, cati

barbati n-o condusesera acasa cu masina pe incantatoarea Mata Hari? Catre sfarsitul anului, a poposit la Haga, unde a inchiriat un mic palat particular. Facea turnee, avea amanti, dispunea de bani. Dar serviciile de informatii franceze au bagat de seama ca, la inceputul anului urmator in plin razboi, ea gaseste motive - de fiecare data foarte plauzibile pentru o dansatoare si totodata o intretinuta - sa se intoarca din nou la Paris. Dublu spionaj? Asta o face sigur suspecta, dar n-o poate inculpa. Ca sa ajunga acolo, serviciile franceze hotarasc sa treaca la actiune. In ziua de 2 septembrie 1916, capitanul Ladoux, seful serviciilor de contraspionaj francez, o cunoaste "intamplator", intra repede in relatii cu ea si ii propune franc sa adune informatii din numeroasele ei relatii internationale, in interesul Frantei. Neasteptat, Mata Hari accepta, dar cere o suma enorma: un milion de franci. Suma nu este refuzata, insa dansatoarea n-a ajuns s-o incaseze niciodata. Intuitia ii spunea capitanului Ladoux ca numai acceptarea pe loc a propunerii si pretentia unei asemenea sume sunt suficiente ca s-o dea de gol. Inseamna ca ea cunoaste pretul spionajulului si riscul ezitarilor. Joaca tare. In plus, venind spre Paris, zabovise pe la Vittel, sa viziteze un ofiter ranit. Spitalul din Vittel era anume organizat pentru ofiterii superiori raniti, oameni importanti, toti detinatori de secrete militare, ca sa nu mai vorbim si de faptul ca, langa Vittel se afla cel mai tainuit aeroport militar al aliatilor. Sa se fi deranjata Mata Hari pana acolo, numai de dragul unui ranit, care, pentru ea, nu putea insemna mai mult decat unul din cei vreo 150 amanti, cati ii trecusera prin pat? Capcana In orice caz, Ladoux i-a incredintat o misiune de proba: sa plece la Madrid, de acolo la Lisabona, iar apoi, pe mare, in tabara dusmana. Vasul insa a fost perchezitionat pe drum de englezi, o parte dintre pasageri au fost retinunti, iar Mata Hari s-a vazut trimisa inapoi la Madrid. Aici il cunoaste pe maiorul german von Kalle, gata sa o puna la curent cu niste planuri germane, pe care ea le transmite operativ lui Lanoux. Atat de operativ, incat capitanul cade pe gaduri si hotaraste sa-i intinda o capcana. Pretinse secrete franceze, sunt aduse discret la cunosinta ei si se constata ca ajung rapid la Berlin, descoperindu-se totodata si numele de cod al informatrului francez, care le-a transmis germanilor: H21. Mata Hari este pierduta. Din acel moment, ea nu mai este nici dansatoare, nici spioana, nici macar Mata Hari. Este H21. Autoritatile franceze considera ca proba pare suficienta pentru a fi arestata si invinuita de spionaj in favoarea inamicului. Dansatoarea va fi numaidecat inhatata, asa cum veti putea citi maine detaliile, numai in Ziare.com. Nu ratati, merita.

MATA 3 Continuam facinanta aventura a celei care a fost Mata Hari, dansatoarea care a fascinat capitalele Europei la inceputul secolului trecut, a sucit capetele amantilor si a atras atentia serviciilor de spionaj, in serviciul carora s-a pus, fara sa stim nici azi daca-i servea mai bine pe unii, pe altii, sau daca o facea numai de amorul artei. Mata Hari - artista, spioana sau prostituata de lux? Partea I: Fascinatia Orientului Mata Hari - artista, spioana, sau prostituata de lux? Partea II: Agentul H21

Nu va e rusine sa dati buzna in dormitorul unei doamne? Suntem in ziua de 13 februarie 1917, orele sapte dimineata, cand oamenii legii navalesc in apartamentul ocupat de ea in elegantul hotel "Elysee Palace" din Paris. Femeia din apartament ii primeste in costumul Evei (mai putin frunza), cu explicatia: "intrati, daca nu va e rusina sa dati buzna in dormitorul unei doamne!". Politistii n-au dat de inteles ca le e rusine. Ea s-a imbracat rapid, le-a oferit zambind niste bomboane de ciocolata si s-a lasat arestata, spre a fi dusa la Palatul de Justitie. Dupa un interogatoriu de o ora, a fost condusa la inchisoarea Saint-Lazare, in celula nr. 13, unde au mai fost incarcerate personalitati de vaza ajunse pe mana justitiiei. Se vede ca, si pe atunci, exista notiunea de regim preferintial. Acuzatia de spionaj si inalta tradare apasa greu asupra invinuitei, dand satisfactie opiniei publice dornica sa vada pedepsirea celor care pactizau cu dusmanul. Pe femei nu le intereseaza de unde isi platesc barbatii placerile Instructia a durat opt saptamani, iar Mata Hari s-a aparat pas cu pas. Cea mai grava acuzare era aceea ca transmisese mesaje sub numele de cod H21, dar pentru a o invinui de acest lucru, merita oare sa li se aduca la cunostina germanilor ca fusesera descifrate nu numai codurile lor, dar si parolele? Invinuita Margaretha-Geertruida Zelle, alias Mata Hari nu putea fi judecata cu principala proba pe masa. Poate, eventual, cea de a doua proba, putea fi mai utila: semnase cu mana ei, pe statul de plata al serviciilor secrete germane (la Madrid), primire unei importante sume de bani. Nu este asta o dovada de colaborare? Este colaborare - sustine invinuita - dar nu cu seviciile secrete, ci cu persoana care l-a platit. Ea n-a facut nicodata dragoste cu nimeni pe gratis. Nu este in obiceiul ei. A servit un maior german, care i-a platit si ea a semnat. Unde a decontat el banii propriei sale placeri - asta n-a interesat niciodata nicio femeie care practica amorul pe bani. Scurt. Condamnata zambea, avocatul plangea Dar cum ramane cu informatiile primite de germani sub numele de cod H21 si interceptate de francezi? Mata Hari aproape ii sfida pe acuzatorii ei: ati muscat de nada intinsa de dusman: codurile sunt false, indicativul este imaginar, lansat anume de dusman ca sa trimita serviciile franceze pe o pista falsa si sa va pierdeti cu totii vremea degeaba, ceea ce chiar faceti. Exista vreo dovada? Insusi avocatul a ramas uimit de logica si elocinta clientei sale, tinuta in temnita fara nicio proba palpabila. Completul insa a ramas neinduplecat. Achitarea unei spioane a dusmanului in timp de razboi ar fi fost de neconceput pentru opinia publica. Dupa o deliberare de numai zece minute, Margaretha-Geertruida Zelle a fost condamnata la moarte. Si-a ascultat sentinta zambind in timp ce, dupa marturiile unora, avocatul apararii plangea cu lacrimi. Sa fi fost tevatura prea mare? Intors cu ea in celula, avocatul i-a propus o ultima solutie: sa ramana insarcinata. Ea poate fi condamnata, dar nu poate fi executat un copil nevinovat, iar el avocatul, va avea grija sa obtina formalitatile legale, in care sens s-a prezentat si cu doctorul Socquel, pregatit pentru examenul medical. Ea a refuzat catgoric. In dimineata de 16 octombrtie 1917, s-a imbracat cochet si s-a lasat condusa zambind, pe platoul unde a cazut lovita de un singur glont.

Nici astazi, memorialistii n-au cazut de acord in ce masura Mata Hari a fost vinovata, si-a meritat pedeapsa sau numai s-a jucat cu focul, intr-un moment cand nu si-a dat seama ca tocmai de asta trebuie sa te feresti. Toti memorialistii fac insa trimitere la un comentariu al unuia din cei care au cerut pedeapsa cu moartea, locotenentul Mornet, ajuns intre timp procurorul general Mornet: "A fost prea mare tevatura, pentru mai nimica toata!". Sentinta a condamnat-o ca pe o mare vinovata. Pentru literatura si filmele facute dupa moartea ei ea este cand o spioana notorie, cand o victima a opiniei publice, cand ghinionista unei judecati superificale. Unii socot chiar ca a fost la mijloc o eroare judiciara, dar procesul nu s-a mai reluat.