Teoriile actuale ale psihologiei generale , considera proiectivitatea ca fiind un ansamblu de capacitati functionale prin care constiinta se reflecta

pe sine in obiectele lumii inconjuratoare. Modalitatea superioara este o caracteristica a sistemelor capabile sa receptioneze sa pastreze si sa prelucreze informatia pentru a o utiliza autoreglaj si adaptare la mediu .La om, fenomenele de constiinta cuprind intr-un tot unitar imaginile realitatii obiective (constiinta despre lume ) si cea a realitatii subiective (constiinta de sine ) individul reflectand la nivel constient atat obiectivele lumii inconjuratoare cat si propriile sale relatii cu acestea .Proiectivitatea reprezinta o modalitate prin care psihicul se reltionaeaza cu ambianta , constituind una din cele patru functii ale constiintei : functia de reflectare cognitiva de semnificatie si cunoastere a realitatii pe baza sensurilor date atat elementelor lumii inconjuratoare cat si celor provenite din propria interioritate; functia anticipativa de devansare in plan mental a actiunii practice cu ajutorul structurilor rationale , constiinta fiind capabila sa construiasca modele mentale. functia prioectiva de exteriorizare in manifestari comportamentale a unor continuturi subiective functia finalista de orientare a subiectului uman spre scopuri , demers prin care constiinta constrieste o lume de valori. Psihanaliza considera ca proiectia este mecanismul prin care inconstientul isi exprima pulsiunile intr-o forma deghizata , prin fantasme , vise , procese imaginative. Freud considera initial proiectia drept mecanismul prin care se structureaza delirul in paranoia.Autorul pune pe seama mecanismultui proiectiv judecata falsa a paranoicului.Multa vreme pentru Freud proiectia nu a constituit o modalitate de manifestare externa a personalitatii. Carl Gustav Jung considera proiectia un proces de transformare a unor continuturi subiective provenite din inconstientul personal si din cel colectiv , un mecanism al diferentierii si opozitiei dintre Eu si lume.Pentru Jung proiectia se intemeiaza pe identitatea arhaica a subiectului cu obiectul . Jung indentifica doua tipuri de proiectie pasiva si activa. - Proiectia pasiva este forma obisnuita a tuturor proiectiilor patologice si a multor proiectii normale care nu sunt rezultatul vreunei intentii - Proiectia activa este o componenta esentiala a empatiei , proces de aducere a obiectului intr-o relatie intima cu subiectul. Neopsihanalistii , adepti ai teoriei formulate de Anna Freud , considera ca proiectia este un mecanism de aparare a Eului care ii serveste acestuia in efortul de mentinere a normalitatii psihice.Proiectia consta in plasarea nereusitelor personale pe seama altcuiva sau in atribuirea propriilor trasaturi negative si dorinte imorale altora. Se poate spune ca proiectia ca operatie de expulzare in lumea exterioara a gandurilor , afectelor si dorintelor de care subiectul nu are stiinta sau caror existenta in el o refuza , apare in cadrul unei activitati defensive menita sa elibereze Eul de neplacere si suferinta . Gestalt-ismul pune in centrul activitatii psihice principiul organizarii , principiul conform caruia campul , ca toatalitate a stimulilor ce exista la un moment dat pentru individual considerat , se organizeaza intr-un Gestalt.

In activitatea psihica intregul primeaza asupta partilor in sensul ca partiele se organizeaza intr-o structura cu sens , adica intr-o anumita forma;principiul organizarii prin care se realizaeaza Gestalt-ul este unul subiectiv , propriu fiecarul individ. Gestalt-ul se realizaeaza prin organizarea activitatii psihice ca un camp de constiinta focalizat pe ceea ce se deruleaza hic et nunc in cadrul campului total perceptiv. Este mai explicat in functie de o notiune de baza , aceea de figura fond in perceptie. Gestalt Terapia , numita si terapia lui aici si acum , Terapia contactului , Psihanaliza existentiala , Terapiei interogatoare sau Psihodrama imagintara , a fost elaborate de psihanalistul F.Perls. Ideea fundamnetala a Gestalt terapiei , aceea ca individual este tras de proiectele sale viitoare in aceiasi masura in care este impins de trecutul sau , se regaseste in fundamental teoretic al tehnicilor proiective in sensul ca rezultatele obtinute de subiect la o proba proiectiva releva starea sa prezenta , da totodata pun in evidenta atat determinarile ei cauzale , cat si posibiltatile de evolutie in viitor . Dincolo de cele doua surse fundamentale psihanaliza si Gestalt-ismul , psihologia proiectiva stabileste legaturi cu domenii ca : - Psihologia personalitatii : de la care preia conceptii si teorii , deschizandu-I la randul sau noi perspective de interpretare ; -Psihopatologia si psihiatria:la ale caror entitati nosologice (boli si sindorame) psihodiagnoza proiectiva isi raporteaza o parte din interpretarile sale si pe care le imbogateste cu rezultatele obtinute prin utilizarea sa ca metoda de evaluare clinica ; - Psihodoagnosticul psihometric , ce confera abilitatea in organizarea activitatii de psihodiagnoza , in lucrul cu testul si in formularea unui aviz , conturand totodata o imagine mai clara asupra posibilitatilor si limitelor pe care le au testele in general; - Psihologia copilului , care este un beneficiu prioritar al tehnicilor proiective expresive , probele de desen fiind principalul mijloc de evaluare a personalitatii copilului , care este multa vreme incapabil sa se autoanalizeze pe baza de chestionar ; - Psihologia artei , careia ii deschide noi posibilitati explicative , procesul proiectiv si expresia ca obiectivare a proiectiei constituind laturi ale procesului de creatie. Psihodiagnoza proiectiva este ramura psihodiagnozei care analizeaza global personalitatea , sub aspect structural si dinamic , prin intermediul proiectiei ca mecanism psihic caracteristic individului uman . Cu ajutorul instrumentelor sale specifice , numite generic tehnici proiective , psihodiagnoza proiectiva sondeaza profunzimile inconstientului sa aduca la lumina continutul sau ascuns , prin definitie conflictual . Psihodiagnoza proiectiva se leaga prin excelenta de clinica psihiatrica si din aceasta perspective ea reprezinta procesul de examinare din punct de vedere psihologic a unei persoane pentru a determina natura si intensitatea tulburari sale mentale sau comportamentele. Psihodiagnoza / psihodiagnosticul proeiectiv au cateva caracteristici : - Analizeaza personalitatea in mainera globala , urmarind in primul rand functionarea de ansamblu a acesteia . Desigur ca personalitatea , in calitate de structura psihica integrare a tuturor celorlate procese si functii , nu poate fi descrisa decat prin intermediul componentelor ei. - Analiza se bazeaza pe date mai putin filtrare rational , obtinute prin intermediul proiectiei ca macanism prin care inconstientul isi exteriorizeaza conflictele latente.

- Trasaturile psihice ale unei persoane nu se masoara cantitativ , ci se evalueaza in aminera calitativa prin interpretarea semnificatiilor pe care le au reactiile sale verbale , atitudinile sau actiunile. - Tehnicile proiective , instrumentele specifice acestui tip de diagnoza , sunt slab standardizate. - Psihodiagnosticul proiectiv are un caracter predominant clinic , prin chiar scopul propus , acela de a sonda inconstientul ca instanta depozitara a proceselor primare , a pulsiunilor ce preseaza permanent asupra constiintei spre a obtine satisfacere , a reprezentarilor refulate care prin acumulare devin sursa de suferinta psihica. J. E. Bell considera ca fundamental theoretic al tehnicilor proiective are la baza asertiuni privind patura personalitatii: a) Personalitatea este un proces dinamic , fapt ce impune explorarea ei cu instrumente capabile sa oglindeasca acest aspect. b) Personalitatea este explorabila , in pofida naturii sale dinamice , fiind o formatiune integrate , rezultatul evolutiv al unui process biologic , neurologic si psihic de cuprindere si asimilare a unui element de catre un altul unificator. c) Comportamentul individului uman este adapatativ , adica preprezinta un rezultat al interactiunii dintre structura personalitatii si stimularea mediului. d) Structura personalitatii cuprinde o zona ampla ce apatine inconstientului , pe care tehnicile prtoiective o pot explora prin intermediul unei serii intregi de comportamente cesi au sursa in el. Tehnicile proiective sunt o categorie de probe care evolueaza personalitatea asa cum se exteriorizeaza ea prin intermediul mecanismului proiectiv,Structura de personalitate nu poate fi cunoscuta printr-o analiza directa , continutul sau fiind unul subiectiv.Ceea ce poate fi supus evaluarii nemijlocite este forma personalitatii , manifestarile sale externe conctretobiective , care au un caracter extrapsihic. Tehnicile proiective se deosebesc de testele psihometrice de personalitate , ca si de toate celelalte metode de evaluare psihodoagnostica , prin continutul particular al sarcinii si prin mecanismele pe care se bazeaza indeplinirea ei Tehnicile proiective sunt probe care solicita subiectului sa organizeze , sad ea sens unui ansamblu de stimuli cat mai nestructurati , cat mai ambigui sau cat mai incomplete. In cazul tehnicilor proiective expresive , in care nu se pleca de la un ansamblu de stimuli prezenti , cu subiectul insusi trebuie sa-l produca pe baza unei teme date ( Testul arborelui , Testul persoanei umane , Testul de picture cu degetele , Testul miokinetic ) , formularea temei este atat de generala incat campul de stimuli va fi creat pe baza acelorlasi sensuri si semnificatii personale . Tehnicile proiective investigheaza personalitatea facand apel la capacitatile expre sive ale subiectului . Expresivitatea este capacitatea persoanei de a reflecta in mod pregnant , cu putere , stari interioare (trairi si idei) si de a le exprima in mod figurat. Principala caracteristica de lucru a testului proiectiv consta in maniera de realizare a sarcinii care se bazeaza pe raspunsurile libere ale subiectului.Este obligatorie respectarea numarului de aplicari indicat in manualul probei si derularea lor conform etapelor prevazute.Desfasurarea probei este asistata pe toata durata ei de catre specialist.

Interpretarea probelor proiective consta in analiza sebsurilor date de subiect unui ansamblu de stimuli prezentat sau construit de el insusi.Interpretarea raspunsurilor este una calitativa , de analiza a semnificatiei lor prin comparare cu serii de raspunsuri tipice pentru o anumita trasatura , manifestare sau tuburare , cuprinse in asa-numitele tabele normative ale probei . Este de menitionat ca unele probe au tabele normative inca deschise , ce isi asteapta competarea cu noi categorii de raspunsuri-tip care sa fie relevante pentru anumite tuburari catalogate mai recent sau pentru indivizii normali. Rezultatele obtinute la oricare din probele proiective trebuie corelate cu informatii provenite si din alte surse. Interpretarea tehicilor proiective si formularea unui psihodiagnostic pe baza lor trebuie sa ofere o imagine globala asupra personalitatii , continand concluzii atat asupra structurii , cat si asupra dinamicii ei . Prin caracterul lor indirect , disimulat , tenhicile proiective constituie modalitatea ideala de evaluare in clinica psihiatrica , data fiind trecventa tendintelor simulative si dissimulative specifice persoanelor cu tulburari psihice . Testele clinice.Consideand ca personalitatea este un ansamblu de trasaturi patologice , distincte de cele care difinsec noemalitatea.Prin conceptia asupra personalitatii si asupra modalitatilor ei de evaluare tehnicile proiective sunt , concomitant , clinice si tipologice . Ca probe clince tehnicile proiective au la baza conceptia ca personalitatea constituie in anumite cazuri un ansamblu de trasaturi patologice , distincte de cele care definesc normalitatea , trasaturi care pot fi identificate astfel incat sa conduca la stabilirea unui diagnostic medical. Autorii tehnicilor proiective au rezerve in legatura cu investigarea personalitatii prin teste psihometrice , considerand ca aceasta maniera analizeaza doar factori separate si acestia , incalcand astfel legitatea fenomenelor .Personalitatea nu este suma unor calitati statice , ci un intreg in functie . o sinteza dinamica data de combinarea dintre parti , care poate fi corect surprinsa doar in maniera globala proprie tehnicilor proiective.

Particularitatile tehnicilor proiective din care decurge capacitatea acestora de a stabili un diagnostic clinic

Anitei Ioana Diana Anul 3 Psihologie Bucuresti