Executarea silita Consideratii generale cu privire la executarea silita In literatura de specialitate s-a apreciat ca de vreme ce legea recunoaste si garanteaza

persoanelor drepturi subiective si interese legitime, ea trebuie sa le puna la dispozitie si mijlocul legal pentru realizarea lor^1 . Fara posibilitatea constrangerii, realizata ca mijloc legal prin urmarirea silita a bunurilor debitorului, dreptul recunoscut printr-o hotarare trecuta in puterea lucrului judecat ar fi o simpla aparenta, o iluzie, iar hotararea judecatoreasca ar deveni inutila^2 . In considerarea celor de mai sus putem defini executarea silita ca acea faza a procesului civil in cadrul careia creditorul isi poate realiza in mod efectiv drepturile statornicite intr-un titlu executoriu, prin constrangerea patrimoniala a debitorului^3 . lar aceasta faza procesuala se caracterizeaza prin existenta unor norme procedurale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea dispozitiilor cuprinse intr-un titlu executoriu^4 . Executarea silita este cea de-a doua faza a procesului civil, avand ca scop realizarea definitiva si practica a unor drepturi recunoscute printr-o hotarare judecatoreasca sau un alt titlu executoriu^5 . Sau, cum s-a remarcat, "executarea silita nu constituie o institutie diferita de actiunea civila, ci ea ne apare ca o faza succesiva a procesului civil pentru obtinerea realizarii hotararii definitive"^6 . -------------------------^1) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, E.D.P. Bucuresti 1983 pag. 228. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 403 ^3) Pentru o cercetare ampla a institutiei a se vedea: D. Negulescu, Executiunea silita, vol. I, Principiile generale, Tipografia "Gutenberg" Bucuresti, 1910; E. Herovanu, Teoria executiunii silite, Editura Cioflec, Bucuresti, 1942; V. G. Cadere, Tratat de procedura civila, Ed. A II-a, Bucuresti, 1935, pag. 433-483; A. Hilsenrad, in Procesul civil in R. P. R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, pag. 455-505; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 143-365; Gr. Porumb, in Drept procesual civil roman, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966, pag. 402-468; Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, Editura Stiintifica, 1964; I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zilberstein, Tratat teoretic si practic de procedura a executarii silite, Editura Academiei, Bucuresti, 1966; V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 475-509; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Drept procesual civil. Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, editia a H-a, 1998, vol. I; S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. I-II; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Executarea silita in procesul civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983. ^4) A se vedea in acest sens Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 144. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 641. ^6) Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, Editura Stiintifica, Bucuresti 1964, pag. 22.

Modalitatile executarii silite

Executarea silita directa Executarea silita este directa atunci cand creditorul tinde sa obtina realizarea in natura a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei debitorului, astfel cum aceasta este inscrisa in titlul executoriu, obligatie de a face^1 . Aceasta modalitate de executare mai este cunoscuta si sub denumirea de executare silita in natura^2 . Executarea silita directa poate fi mobiliara, daca obiectul obligatiei il reprezinta un bun mobil, or: imobiliara, cand poarta asupra unui imobil. Alaturi de aceste doua forme de executare silita directa, reglementate de art. 572-580 C. proc. civ. sub denumirea "Predarea silita a miscatoarelor si nemiscatoarelor", mai exista o a treia forma, executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face (art. 1073, 1075-1077 C. civ.) ^3 . Sediul materiei il constituie art. 572-580^5 din C. proc. civ., unde se disting procedurile de executare de urmat pentru fiecare din cele doua situatii. Dupa natura sa obligatia care are ca obiect un bun determinat, este o obligatie de a face, predarea bunului, continutul procedurilor de executare silita urmarind predarea efectiva a bunului catre creditor^4 . -------------------------^1) Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 44.; Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editura si presa "Sansa", S.R.L., Bucuresti, 1993, pag. 83; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Tratat de Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 245 si urm.; V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, vol. II, Universitatea din Bucuresti, 1986, pag. 158-160. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 411. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 643. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 411. Executarea silita indirecta Executarea silita este indirecta^1 in cazul in care creditorul, ce are de realizat o creanta baneasca, urmareste sa-si indestuleze creanta din sumele obtinute prin valorificarea bunurilor debitorului, ori a celor pe care debitorul le are de primit de la terte persoane. Executarea silita este indirecta in cazul in care creditorul, ce are de realizat o creanta baneasca, urmareste sa-si indestuleze creanta din sumele obtinute prin valorificarea bunurilor debitorului, ori a celor pe care debitorul le are de primit de la terte persoane^2 . Codul de procedura civila, ca drept comun in materie, reglementeaza urmatoarele forme de executare silita indirecta: - urmarirea silita mobiliara (art. 406 - 449); - poprirea (art. 452 - 461); - urmarirea fructelor prinse de radacini (art. 463 - 470);

- urmarirea silita imobiliara (art. 488 -571). In cadrul acestei forme de executare, alegerea modalitatii concrete in care se va face executarea revine creditorului, care poate folosi simultan mai multe forme de executare silita indirecta, deoarece potrivit prevederilor articolelor 1718, 1719 C. civ., dreptul de gaj general al creditorului este format din intregul patrimoniu al debitorului^3 . In cazul in care bunul cerut dispare in cursul litigiului, art. 132 alin. 2 pct. 3 C. proc. civ. permite reclamantului sa-si modifice cererea de chemare in judecata si dupa prima zi de infatisare, solicitand valoarea obiectului pierit; daca insa reclamantul nu si-a modificat cererea, indiferent ca a cunoscut sau nu disparitia bunului, el poate sa introduca o cerere de revizuire, art. 322 pct. C. proc. civ. nefacand nici o distinctie in functie de momentul in care a disparut bunul, interesand doar imprejurarea ca bunul nu mai este in fiinta data introducerii revizuirii^4 . Asa fiind, daca hotararea a carei executare se cere nu prevede decat obligatia executabila in natura, dar executarea acesteia a devenit imposibila (de exemplu, prin pieirea lucrului determinat), intervertirea executarii poate avea loc numai in urma obtinerii unui nou titlu executor, pe calea revizuirii (art. 322, pct. 3 C. proc. civ., daca obiectul nu se afla in fiinta), urmata apoi de executarea indirecta^5 . Reamintim insa ca acest motiv de revizuire presupune ipoteza in care printr-o hotarare cu o singura condamnare, debitorul a fost obligat sa predea creditorului un bun cert si determinant, care insa a pierit dupa pronuntarea hotararii. S-a decis ca in situatia in care, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, s-a decis anularea masurii desfacerii contractului de munca al salariatei contestatoare si reintegrarea ei in postul detinut, imprejurarea ca intre timp, postul in care urma a se efectua reintegrarea s-a desfiintat, nu justifica admiterea cererii de revizuire impotriva unitatii, intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.3 C. proc. civ. ^6 . Subliniem ca daca obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta, partea interesata nu este obligata sa ia calea revizuirii, ci poate sa introduca o cerere pe cale principala, avand ca obiect contravaloarea bunului pierit. Se poate totusi discuta daca nu s-ar putea invoca exceptia lipsei de interes a cererii, partea avand la indemana calea revizuirii. Insa, de regula, creditorul apeleaza la calea cererii principale, in acele situatii in care termenul de revizuire a expirat, aceasta si in considerarea diferentelor de taxe de timbru^7 . Oarecum in legatura cu aceasta problema, in literatura juridica si in practica de specialitate s-a pus problema daca executarea silita in natura poate fi intervertita in executare silita indirecta^8 . Raspunsul a fost afirmativ, dar s-a facut precizarea ca daca se pune in executare o hotarare cu condamnare alternativa, adica o hotarare in care se constituie in principal o obligatie cu executare in natura si in subsidiar o obligatie in bani, trebuie urmarita silit intai obligatia in natura si numai daca acest lucru este imposibil sau daca executarea in natura nu-i mai foloseste debitorului, acesta va putea solicita executarea silita indirecta, adica executarea prin echivalent. -------------------------^1) A se vedea V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, vol. II, Universitatea din Bucuresti, 1986, pag. 162 si urm. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 643. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 412.

^4) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 566; V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 439; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 388. ^5) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 413. ^6) C.A. Alba Iulia, dec. civ. nr. 714/1995 cu nota aprobativa de Gr. Giurca si nota explicativa de S. Beligradeanu, Dreptul nr. 6/1996, pag. 226-227. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 566. ^8) I.C. Vurdea, Intervertirea executarii silite directe in executare silita indirecta, Revista Romana de Drept nr. 10/1974, pag. 9-13; T. jud. Sibiu, dec. civ. nr. 1079/1992 cu nota de B. Diamant si V. Luncean, Dreptul nr. 5-6/1994, pag. 161 -163. Participantii la executarea silita Precizari prealabile Executarea silita nu poate fi conceputa fara participarea partilor principale si a organelor de urmarire silita, iar in anumite conditii apare indispensabila si participarea instantei de judecata. Partile - creditorul si debitorul - si organele de executare sunt participanti procesuali indispensabili in aceasta faza a procesului civil^1 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 592. Partile Partile in faza executarii silite sunt creditorul urmaritor si debitorul urmarit, care pot fi persoane fizice sau persoane juridice^1 : - creditorul urmaritor este persoana (fizica sau juridica) in favoarea careia a fost constituit titlul executoriu si care are astfel dreptul de a cere executarea silita - debitorul urmarit este persoana tinuta a aduce la indeplinire ceea ce s-a specificat in titlul executor, adica ceea ce datoreaza. Coparticiparea procesuala activa se poate realiza si in faza executarii silite. Nici o dispozitie procedurala nu impiedica mai multi creditori sa actioneze impotriva aceluiasi debitor. De remarcat insa ca, spre deosebire de faza judecatii, in care poate exista o coparticipare procesuala activa, pasiva sau mixta, in faza executarii silite, coparticiparea poate fi numai activa, adica mai multi creditori urmaresc pe acelasi debitor, deoarece executarea are caracter unipatrimonial si deci formele care constituie procedura de executare silita trebuie indeplinite fata de fiecare debitor separat^2 . In cadrul modalitatii de executare silita indirecta, uneori urmarirea debitorului nu poate fi realizata in cadrul aceleiasi forme de executare silita, contopind in aceeasi procedura urmarirea diverselor forme active de patrimoniu, sume de bani detinute de terti, disponibilitati in cont, mobile si imobile, ci trebuie folosita pentru fiecare activ patrimonial

forma de executare silita indirecta specializata pe natura bunului (poprire, decontare bancara, urmarirea silita a mobilelor) s.a^3 . Drepturile procesuale ale partilor in faza de executare, in principiu, sunt aceleasi cu drepturile partilor in faza de judecata^4 . Astfel pot participa personal sau prin reprezentant la executare si, in acest scop, trebuie sa li se aduca la cunostinta in forma procedurala, inceperea executarii si actele procesuale ce se savarsesc. Pot formula cereri si folosi caile de atac legale, pot fi asistate ori reprezentate de un avocat etc. Executarea silita poate fi solicitata si de mostenitorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular ai creditorului. De mentionat insa ca cesionarul unui titlu executoriu nu poate declansa urmarirea bunurilor decat dupa notificarea prealabila a debitorului despre cesiunea titlului (art. 1833 C. civ.). O obligatie asemanatoare revine si mostenitorilor creditorului. Acestia trebuie sa notifice debitorului despre decesul creditorului si despre calitatea lor de succesori in drepturi ai creditorului. In aceasta privinta legea face totusi unele distinctii, respectiv dupa cum executarea s-a declansat in timpul vietii debitorului sau ulterior^5 . Executarea silita poate fi promovata si de catre creditorul urmaritorului, pe calea actiunii oblice, in conditiile art. 974 C. civ. Actiunea oblica este acel tip de actiune civila prin care creditorul chirografar exercita in numele debitorului sau, subrogandu-se lui, drepturile si actiunile patrimoniale a caror exercitare acesta o neglijeaza sau o refuza^6 . In afara de debitorul propriu-zis, mai pot fi urmariti garantii, care sunt obligati a raspunde pentru debitor potrivit dreptului comun, precum si mostenitorii debitorului. In privinta acestora din urma, trebuie facute o serie de precizari. Mostenitorii universali sau cu titlu universal, care au acceptat succesiunea pur si simplu, raspund cu intreaga lor avere, iar daca au acceptat-o sub beneficiu de inventar, raspund, potrivit art. 713 C. civ., numai in limita bunurilor succesorale. Mostenitorii cu titlu particular (deci cei care au primit prin testament un bun ut singuli) nu pot fi urmariti decat asupra acelui bun si numai daca obligatia este legata de aresta (de exemplu cand autorul era obligat sa restituie bunul respectiv^7 . In ceea ce priveste capacitatea procesuala^8 , partile si tertii participanti in faza executionala trebuie sa aiba atat capacitate procesuala de folosinta cat si capacitate de exercitiu. Intr-adevar, in procesul civil poate fi parte doar persoana capabila de a avea drepturi si obligatii procesuale, adica numai persoana care se bucura de capacitate procesuala de folosinta. Pornind de la prev. art. 41 C. proc. civ., deducem ca pentru a fi parte in procesul civil legea nu pretinde si conditia capacitatii procesuale de exercitiu^9 . Cerinta esentiala pentru exercitarea actiunii civile si pentru a fi parte in cadrul procedurii executarii silite ea se determina in functie de intinderea capacitatii civile, astfel^10 : a) persoana fizica dobandeste capacitate procesuala de exercitiu deplina la implinirea varstei de 18 ani; se considera de legiuitor ca din acest moment orice persoana are maturitatea necesara spre a-si da seama de semnificatia si consecintele actelor juridice pe care le incheie. Prin exceptie de la aceasta regula, femeia care se casatoreste inainte de varsta majoratului dobandeste capacitate procesuala de exercitiu de la data casatoriei. Persoanele care se bucura de capacitate procesuala de exercitiu deplina pot participa la activitatea judiciara fara sa fie necesara reprezentarea sau asistarea lor.

b) Persoana fizica ce a implinit varsta de 14 ani poseda o capacitate procesuala de exercitiu restransa, avand posibilitatea de a participa personal la activitatea judiciara, dar numai cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor sai legali; acestia il vor asista pe minor in tot cursul procesului civil, spre a suplini lipsa lui de experienta si a-i asigura astfel o protectie eficienta a drepturilor si intereselor sale legitime. Legiuitorul recunoaste insa o capacitate procesuala de exercitiu minorului care a implinit varsta de 16 ani, daca acesta este parte intr-un raport juridic de munca. c) Pana la implinirea varstei de 14 ani persoanele fizice sunt lipsite de capacitate procesuala de exercitiu; de asemenea, sunt complet lipsite de capacitate procesuala de exercitiu persoanele fizice care au fost puse sub interdictie printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Persoanele lipsite de capacitate procesuala de exercitiu pot sta in judecata numai prin reprezentantii lor legali; minorul complet lipsit de capacitate procesuala de exercitiu va fi reprezentat in proces (inclusiv in litigiul solutionat prin arbitraj, daca s-ar ivi un asemenea caz) de catre parinti, iar in lipsa acestora de tutorele desemnat de catre autoritatea competenta; interzisul judecatoresc urmeaza sa fie reprezentat de tutorele desemnat de autoritatea competenta. d) Persoanele juridice dobandesc capacitatea procesuala de exercitiu din momentul desemnarii organelor lor de conducere; acest moment coincide cel mai adesea cu data constituirii persoanei juridice respective. Potrivit dispozitiilor legale in vigoare, persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale; in practica insa reprezentarea persoanelor juridice se realizeaza prin oficiile juridice sau prin avocat. Referitor la persoanele juridice rezultate prin reorganizare, transmisiunea se face in conformitate cu principiul general potrivit caruia trecerea drepturilor si obligatiilor de la o persoana la alta (nou infiintata) inseamna si transmisiunea calitatii procesuale^11 . -------------------------^1) Pentru dezvoltari a se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editura si presa "Sansa", S.R.L., Bucuresti, 1993, pag. 348 si urm.; Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 44-69; Gh. Beleiu, Unele aspecte ale regimului persoanelor juridice romane dupa Revolutia din Decembrie 1989, Analele Universitatii din Bucuresti, Drept, Anul XXXIX, 1990, pag. 3 si urm. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 645. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 415. ^4) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, E.D.P. Bucuresti 1983 pag. 273-274; V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, Vol. I, T.U.B. 1986, pag. 114. ^5) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 593. ^6) M. Costin (coord.), Dictionar de Drept procesual civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, bucuresti, 1983, pag. 44. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 644; I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 593594. ^8) Pentru detalii privind capacitatea procesuala, a se vedea: I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Teoria generala, E.D.P. Bucuresti 1983 pag. pag. 279 si urm.; V.M. Ciobanu, Drept procesual civil, Vol. I, T.U.B. 1986, pag. 73-8768.

^9) S. Ghimpu, S. Grossu, Capacitatea si reprezentarea persoanelor fizice in dreptul R. P. Romania, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 22. ^10) Conform Mircea N. Costin (coord.), Dictionar de Drept procesual civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, pag. 107-108. ^11) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 418. Instanta judecatoreasca In urma modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura civila, prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000, rolul instantei in cadrul procedurii executionale s-a redus simtitor^1 , astfel incat in prezent rolul instantei de executare se exercita in principal prin^2 : - incuviintarea punerii in executare a hotararilor; - ordonarea unor masuri de executare silita; - rezolvarea problemelor litigioase ivite in cursul executarii silite. Ordonarea masurilor de executare - in baza cererii executorului, instanta de executare incuviinteaza punerea in executare si, in vederea realizarii executarii silite, daca debitorul nu si-a executat de bunavoie obligatia ce rezulta din titlul respectiv. Art. 373 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca hotararile se vor executa de executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea ori, in cazul urmaririi bunurilor, de catre executorul judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea. Asadar, instanta de executare este prima instanta de fond, chiar daca hotararea care se executa apartine unei instante de apel sau de recurs. In mod exceptional, au atributii in materie de executare si instantele care au pronuntat titlul executoriu (art. 400 alin. 1 C. proc. civ. - contestatia la titlu) ^3 . Investirea cu formula executorie se face in toate cazurile de catre instanta de judecata. Or, astfel cum dispune art. 374 alin. 1 C. proc. civ. nici o hotarare nu se poate executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 C. proc. civ., cu exceptia incheierilor executorii, a hotararilor executorii provizoriu si in cazul altor hotarari prevazute de lege. Operatia investirii cu formula executorie se face, astfel cum dispune in mod expres art. 374 alin. 2 C. proc. civ., de prima instanta^4 . In plus, uneori insasi instanta ordona masurile de executare silita (in cazurile expres prevazute de lege). Asa, spre exemplu, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii, precum si in cazul sumelor datorate cu titlu de despagubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, cand executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice realizate de debitor, infiintarea popririi se dispune de instanta de fond, din oficiu, de indata ce hotararea este executorie potrivit legii^5 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 594. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 424. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 646. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 594. ^5) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 424.

Organele de executare silita: executorii judecatoresti Actuala reglementare privind executorii judecatoresti - Legea 188/2000 - poate determina o schimbare a rolului acestora in realizarea executarii silite si considerarea lor nu numai ca auxiliari ai justitiei ci si ai partilor. Intr-adevar, potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000, "executorii judecatoresti sunt investiti sa indeplineasca un serviciu de interes public". Pe de alta parte, "actul indeplinit de executorul judecatoresc, in limitele competentelor legale, purtand stampila si semnatura acestuia, precum si numarul de inregistrare si data, este act de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege". In fine, mai este de observat ca, in principiu, activitatea executorilor judecatoresti se desfasoara la cererea persoanei interesate (art. 49 din Legea nr. 188/2000), iar pentru serviciile prestate acestia au dreptul la un onorariu (art. 37 din Legea nr. 188/2000) ^1. -------------------------^1) Pentru dezvoltari a se vedea I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 595. Participarea procurorului la activitatea de executare silita Potrivit prevederilor art. 269 C. proc. civ., participarea procurorului in faza privind executarea in procesul civil, este consemnata si in cuprinsul formulei executorii care investeste hotararea judecatoreasca, cu imputernicirea si ordinul adresat acestuia de a starui pentru aducerea la indeplinire a hotararii investite^1. -------------------------^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 423. Participarea tertilor la executarea silita In mod obisnuit, ca si la faza judecatii, la activitatea de executare silita participa cei care au fost parti la judecata si care, in faza executarii, poarta denumirea, dupa cum am mai aratat, de creditor si debitor. Sunt insa situatii in care terte persoane au intere sa intervina la o executare inceputa, ori in care legea stabileste anumite obligatii pentru terti^1 , cand forma specifica de executare sau legea impun participarea tertilor. Astfel^2 : - creditorii neurmaritori pot participa la distribuirea pretului obtinut prin vanzarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului urmarit sau a sumelor ce formeaza obiectul popririi, sau se pot opune la distribuire, daca considera ca urmarirea a fost ceruta de un creditor fictiv; - tertul creditor care socoteste ca urmarirea a fost pornita de un debitor fictiv se poate opune la distribuirea sumei realizate din vanzarea bunurilor debitorului sau la validarea popririi; - alaturi de creditorul popritor si debitorul poprit, la poprire participa si tertul poprit care este debitor al datornicului;

- creditorii neurmaritori pot participa, in conditiile prevazute de lege, la distribuirea pretului obtinut prin vanzarea bunurilor urmarite sau sumei poprite tertele persoane care sustin ca bunul urmarit este al lor si nu al debitorului sau sotul care afirma ca bunul urmarit pentru datoria personala a sotului este un bun propriu al sau sau un bun comun, si nu bun propriu al sotului urmarit, ori tertul care are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit pot face contestatie la executare; la poprire, alaturi de creditorul popritor si debitorul poprit participa si tertul poprit, caruia ii revin anumite obligatii legale - platitorul obligatiei bugetare, in sistemul Codului de procedura fiscala, poate fi si o alta persoana decat debitorul, care in numele debitorului sau potrivit legii, are obligatia de a plati, de a retine si de a varsa, dupa caz: impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare; - la urmarirea veniturilor bunurilor imobile, executorul judecatoresc va numi un administrator al bunului sechestrat, care are anumite drepturi si obligatii, ori in cazul urmaririi silite mobiliare, bunurile asupra carora s-a pus sechestrul pot fi lasate in custodie la un tert care va putea efectua acte de administrare si conservare. -------------------------^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 647. ^2) A se vedea si V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996,pag. 12; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 647.

Obiectul executarii silite Obiectul executarii silite este determinat de art. 371^3 alin. 1 C. proc. civ., modificat prin Legea 459/2006. Doua texte din Codul civil - art. 1718 si 1719 - exprima doua principii de baza. Potrivit art. 1718 C.civ. "Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare". Art. 1719 C.civ., dispune ca: "Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai, si pretul lor se imparte intre ei prin analogie, afara de cazul cand exista intre creditori cauze legitime de preferinta". In baza acestor dispozitii, se considera ca intreg patrimoniul debitorului poate fi urmarit de creditori pentru realizarea creantelor lor. Dreptul de gaj general al creditorilor comporta insa si unele exceptii importante, exceptii la care se refera chiar art. 371^3 alin. 2 C. proc. civ.^1 . Regula generala, si care se desprinde din textele mentionate mai sus, este aceea ca pot forma obiect al executarii silite numai bunurile detinute de debitor cu titlu de proprietar, iar nu si cele pe care le detine in numele altuia. Totusi de la aceasta regula exista unele exceptii prevazute in mod expres de lege. O asemenea exceptie este prevazuta in mod expres de art. 1790 C. civ. ^2

O alta exceptie: in cazul proprietatii comune a sotilor, creditorii personali ai unui sot, in temeiul dispozitiilor articolului 33 din C. fam., nu pot urmari bunurile comune decat dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor. Pentru a putea fi urmarite bunurilor comune, ei trebuie mai intai sa ceara impartirea acestor bunuri, in masura necesara acoperirii creantei. De asemeni, in cazul in care mostenitorul a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, bunurile intrate din succesiune, formand gajul general al creditorului succesoral, pot fi urmarite de de acesta, fara a avea dreptul sa exercite urmarirea silita a celorlalte bunuri^3 . In urma completarii Codului de procedura civila, prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000, s-a instituit, in mod expres, posibilitatea urmaririi silite a dreptului de uzufruct asupra unui bun imobil, precum si a dreptului de superficie. De asemenea, potrivit art. 488 alin. 3 C. proc. civ., dreptul de superficie poate fi urmarit silit o data cu fondul dominant caruia ii profita. Apoi, in privinta minorilor si a persoanelor puse sub interdictie, OG 138/200 a consacrat principiul potrivit caruia imobilele acestora nu pot fi urmarite silit inaintea urmaririi mobilelor lor. Cu toate acestea, principiul enuntat nu impiedica executarea silita asupra unui imobil aflat in proprietatea comuna a minorului sau a persoanei puse sub interdictie si a unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, daca obligatia prevazuta in titlul executoriu este comuna (art. 491 C. proc. civ.) ^4 . Art. 454 alin. 2 C. proc. civ. dispune ca sunt supuse urmaririi silite bunurile mobile urmaribile ale debitorului, chiar daca acestea sunt detinute de un tert. Literatura juridica^5 distinge trei categorii de bunuri incorporale: - proprietatile incorporale, categorie in care intra drepturi mobiliare din aria drepturilor de creatie intelectuala, drepturi dintr-o activitate in curs; - titlurile de valoare negociabile, cum ar fi inscrisurile care constata si reprezinta drepturi a caror transmitere are loc prin procese de negociere proprii dreptului comercial si care asigura transmiterea insasi a drepturilor, valorile mobiliare, efectele de comert (cambia, biletul la ordin si cecul). - creantele si alte drepturi incorporale, cum ar fi: creantele si partile sociale, care nu se identifica cu inscrisurile (titlurile) ce le constata, fiind drepturi nominative. -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 598. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 599. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 411. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 600. ^5) Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 226-228.

Declansarea executarii silite Privire generala Odata indeplinita conditia instiintarii debitorului, la termenul stabilit prin somatie, executarea silita se declanseaza, creditorul avand obligatia sa staruie, in caz contrar executarea se perima.

10

Reamintim ca daca partea care a introdus cererea lasa procesul in nelucrare si nu staruie in judecata, procesul va fi perimat dupa trecerea unui anumit interval de timp^1 . Perimarea apare astfel ca o sanctiune care se raporteaza la intreaga activitate procesuala, iar nu doar la un act de procedura concret. O definitie a perimarii trebuie sa tina seama de aceste realitati. In acest sens putem defini perimarea ca o sanctiune procedurala ce determina stingerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii, timp de un an in materie civila, 6 luni in materie comerciala, precum si atunci cand intervine in cursul executarii silite^2 . Art. 389 C. proc. civ. stabileste ca "daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data implinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei." ^3 Ca urmare, in situatia in care titlul executoriu cuprinde un termen acordat debitorului pentru executare, executarea nu poate fi pornita inainte de implinirea termenului acordat, creanta devenind exigibila in urma implinirii acestui termen^4 . In general vorbind, este necesar sa nu existe vreo indoiala asupra existentei creantei, spre exemplu, nefiind certa o creanta supusa unei conditii suspensive^5 . -------------------------^1) A se vedea si: N. St. Moca nu. Pe marginea unor hotarari cu privire la perimarea actiunii si prescriptia extinctiva, ,Justitia Noua" nr. 1/1961, pag. 127; S. Zilberstein, nota, Legalitatea populara nr. 6/1956, pag. 721. ^2) A se vedea de asemenea V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 263; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 490. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 427. ^4 exemplu in care termenul de gratie nu este admis il constituie art. 97 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 100 din 1 mai 1934, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 11/1993, publicata in Monitorul Oficial nr. 201 din 23 august 1993 si de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicata in Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, modificata prin aceiasi ordonanta in acelasi sens a se vedea: Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 84, nota nr. 2. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 653. Existenta unei creante certe, lichide si exigibile Potrivit art. 1832 alin. 1 C. civ. "vanzarea silita a imobilelor nu poate fi provocata si urmarita decat in virtutea unui titlu autentic si executoriu pentru o datorie certa, lichida si exigibila". In acelasi spirit art. 379 alin. 1 C. proc. civ. generalizeaza conditiile enuntate la toate formele de executare, fie ca ele poarta asupra bunurilor mobile sau imobile. In acest sens textul mentionat dispune, in termeni partial diferiti de cei din art. 1832 alin. 1 C. civ., ca: "nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila".

11

Observam mai intai ca primul text se refera doar la doua conditii esentiale ale creantei, acelea de a fi certa si lichida. Cu toate acestea, s-a admis, in mod constant, chiar in lipsa unui text expres ca o creanta care nu este exigibila, adica nu a ajuns la scadenta, nu poate fi valorificata pe calea executarii silite. Ca urmare, in situatia in care titlul executoriu cuprinde un termen acordat debitorului pentru executare, executarea nu poate fi pornita inainte de implinirea termenului acordat, creanta devenind exigibila in urma implinirii acestui termen^1 . Codul de procedura civila determina conditiile in care o creanta poate fi considerata certa si lichida. Astfel, potrivit art. 379 alin. 3 C. proc. civ. creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el^2 . Datoriile sunt certe cand existenta lor este neindoielnica, adica asupra lor nu exista vreun litigiu. Deoarece certitudinea datoriilor se refera atat la existenta lor cat si la cuantum, debitorul va putea contesta existenta datoriei invocand stingerea ei prin compensatie^3 . Executarea silita poate fi pornita chiar daca debitorul ar contesta creanta, pretentiile sale urmand a fi rezolvate in cadrul procedurii de executare silita, solutie ce se justifica pe considerentul ca, in caz contra debitorul de rea-credinta ar putea impiedica urmarirea. In cazul hotararilor cu executie provizorie, posibilitatea desfiintarii lor, prin exercitiul apelului, nu impiedica executarea silita, deoarece pana la anulare titlului creanta este considerata ca fiind certa^4 . Caracterul cert al unei creante nu este suficient; mai este necesar ca creanta sa fie incontestabila si in privinta catimii ei. Creanta este lichida, astfel cum precizeaza art. 379 alin. 4 C. proc. civ., atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de el, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de calcule deosebite^5 . Datoriile sunt lichide in cazul in care cuantumul lor este precis determinat. Nu au caracter lichid datoriile al caror cuantum urmeaza a fi stabilit de instanta judecatoreasca. In cadrul procedurii somatiei de plata s-a aratat intr-o speta - iar concluzia este utila in materia declansarii procedurii falimentului - ca, creanta nu este certa si exigibila deoarece, in contractul incheiat intre parti se arata ca beneficiarul va face plata esalonata, dupa receptia fiecarei faze a lucrarilor, intr-o cota procentuala raportata la valoarea totala a investitiilor. Cum creditoarea nu a facut dovada ca a fost finalizata partial sau total lucrarea, intr-un proces-verbal de receptie, creanta acesteia nu este certa si nici exigibila^6 . DE RETINUT: Creantele litigioase nu au caracter lichid^7 . Totusi, determinarea cuantumului creantei poate sa se faca si in cursul executarii silite. O asemenea situatie se intalneste in litigiile privitoare la acordarea de despagubiri ca urmare a incetarii ilegale a contractului individual de munca. Pentru o asemenea ipoteza, jurisprudenta a statuat ca cuantumul exact al despagubirilor se poate determina de catre instanta de validare a popririi pe baza elementelor stabilite in cadrul hotararii de reintegrare. Cerinta lichiditatii creantei nu se refera numai la situatia in care creanta are ca obiect o suma de bani, ci si la aceea in care ea poarta asupra unei cantitati de bunuri fungibile^8 .

12

A treia conditie necesara pentru declansarea executarii silite se refera la exigibilitatea creantei. Datoriile sunt exigibile, cand ele au ajuns la scadenta, putandu-se cere executarea lor de indata. In cazul obligatiilor pure si simple, datoriile sunt exigibile de la data nasterii raportului juridic. Obligatiile afectate de un termen suspensiv devin exigibile la implinirea termenului^9 . In unele cazuri, legea permite obtinerea unei hotarari judecatoresti chiar daca dreptul subiectiv nu este actual, ori da dreptul presedintelui instantei sa incuviinteze, inainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea unor obligatii (art. 110 C. proc. civ). In aceste situatii, executarea se va face numai in momentul in care creanta a devenit exigibila^10 . Intr-un caz s-a aratat ca daca sub aspectul caracterului cert si lichid creanta invocata de reclamanta indeplineste conditiile de admisibilitate, exigibilitatea creantei comporta discutii. In speta, executarea obligatiei de plata a contravalorii lucrarilor efectuate de creditoare era afectata de termenul suspensiv, astfel cum rezulta din prevederile art. 21 din contractul incheiat intre parti. Astfel, decontarea lunara a contravalorii lucrarilor efectuate de antreprenor urma sa se faca in limita fondurilor alocate. Termenul, astfel cu este definit in literatura de specialitate, constituie evenimentul viitor si sigur ce se va produce, care afecteaza, fie executarea, fie stingerea unei obligatii. Deoarece termenul nu a fost indeplinit, aspect necontestat, creanta nu indeplineste conditia de a fi exigibila^11 . Titlul executoriu care constata o creanta certa, lichida si exigibila poat fi pus in executare indiferent de cuantumul creantei, de disproportia dintre aceasta si bunurile debitorului ce urmeaza a fi vandute silit, neexistand ui plafon sub care urmarirea silita sa fie inadmisibila sau sub care creditorul sa fie obligat sa declanseze o anumita cale de executare silita. Rigoarea acestui principiu, din perspectiva debitorului, este atenuata in unele cazuri expre prevazute de lege, de exemplu, debitorul poate depune suma ce i se cere la Trezorerie, C.E.C. sau la administratia financiara (art. 439^1 alin. 1 C. proc. civ.) ^12 . -------------------------^1) Un exemplu in care termenul de gratie nu este admis il constituie art. 97 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 100 din 1 mai 1934, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 11/1993, publicata in Monitorul Oficial nr. 201 din 23 august 1993 si de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicata in Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, modificata prin aceiasi ordonanta in acelasi sens a se vedea: Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 84, nota nr. 2. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 608. ^3) Ion Turcu, Insolventa comerciala, reorganizarea judiciara si falimentul, Editura Lumina Lex, 2000, pag. 171. ^4) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 653. ^5) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 608.

13

^6) Sentinta civila nr. 110/COM din 11.01.2002 a Tribunalului Constanta -Sectia comerciala, in Marin Voicu, Procedura somatiei de plata, in Revista de Drept Comercial nr. 6/2003, pag. 181. ^7) Mircea N. Costin, Angela Miff, Aspecte de ordin procedural privind solutionarea litigiilor comerciale, in Revista de Drept Comercial nr. 12/2001, pag. 26. ^8) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 654. ^9) Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 1998, pag. 549. ^10) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 654. ^11) Sentinta civila nr. 415/COM din 29.01.2002 a Tribunalului Constanta - Sectia comerciala, in Marin Voicu, Procedura somatiei de plata, in Revista de Drept Comercial nr. 6/2003, pag. 180-181. ^12) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 653. Temeiul executarii silite Existenta unei creante certe, lichide si exigibile nu constituie un temei suficient pentru executarea silita. De aceea, atat art. 372 C. proc. civ. cat si art. 1832 alin. 1 C. civ. impun si conditia existentei unui titlu executoriu. Textele la care ne referim nu sunt deosebit de precise sub aspectul stabilirii conceptului de titlu executoriu. Codul civil in art. 1832 face vorbire de necesitatea unui "titlu autentic si executoriu", iar in art. 1833 C. civ. de cesionarea unui "titlu executoriu"^1 (act care serveste la pornirea executarii silite si la realizarea drepturilor declarate in dispozitivul hotararii^2 ). Titlul executoriu nu trebuie confundat cu forta executorie a hotarari judecatoresti susceptibile de executare silita), aceasta din urma fiind un efect propriu anumitor hotarari judecatoresti. Drepturile stabilite printr-o hotari judecatoreasca dobandesc forta executorie, dupa caz, pe data raman definitive a hotararii, pe data pronuntarii hotararii (in cazul hotararilor ce bucura de executie vremelnica), ori pe data cand hotararea a ramas irevocabila (a se vedea, in pricinile privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea constructii, plantatii sau oricaror lucrari avand o asezare fixa si in alte caz expres prevazute de lege - art. 300 alin. 1 C. proc. civ.). Titlul executoriu confirma doar existenta creantei si faptul ca aceasta indeplineste condii necesare punerii in miscare a procedurii de executare silita. El nu influentei continutul actului ce urmeaza a se executa, in faza executarii silite nemaiputandu-se pune in discutie, ca regula generala, legalitatea sau temeini hotararii ce se executa. De altfel, categoria titlurilor executorii este mult i larga decat cea a hotararilor judecatoresti susceptibile de executare silita^3 . Asadar, conceptul de titlu executoriu reprezinta genul, iar hotararea specia, astfel ca prima notiune o include si pe cea din urma. Iar titlul executoriu constiuie singurul temei al executarii silite. Hotararea judecatoreasca pentru a dobandi acest caracter trebuie sa parcurga si procedura investirii sale cu formula executorie prevazuta de art. 269 C. proc. civ., asa cum a fost modificat prin Legea 459/2006. Investirea cu formula executorie nu trebuie confundata cu insasi forta executorie a hotararii. Intr-adevar, forta executorie, la fel

14

ca si autoritatea lucrului judecat, este un atribut al hotararii judecatoresti, iar investirea nu are alta finalitate decat aceea de a constata ca toate cerintele legii sunt intrunite pentru a se putea pasi la executarea silita a creantei. Investirea cu formula executorie este o formalitate procedurala constand in aplicarea formulei executorii pe copia legalizata a hotararii definitive a unui organ de jurisdictie - in speta a organului arbitral - in vederea executarii pe cale silita a titlului respectiv^4 . Asa fiind, titlul executoriu poate fi definit ca inscrisul intocmit in conformitate cu prescriptiile legii si in baza caruia creditorul poate solicita valorificarea creantei pe care acest inscris o constata^5 . Totusi inainte de a prezenta si alte titluri executorii este necesar sa aratam ca in practica se poate intampla ca instanta competenta sa refuze investirea cu formula executorie a unei hotarari judecatoresti sau a altui titlu executoriu. In acest caz, incheierea data de presedintele instantei poate fi atacata cu recurs de catre creditor. Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, si de la comunicare, pentru cel lipsa (art. 373^3 alin. 1 C. proc. civ.). a) Principalul titlu executoriu este hotararea judecatoreasca pronuntata in litigiile civile, de munca, comerciale, de contencios administrativ etc. Practic orice hotarare judecatoreasca care statueaza asupra unei pretentii civile poate constitui titlu executoriu si poate fi adusa la indeplinire pe calea urmaririi silite. Au acest caracter si hotararile pronuntate in cauze penale si care statueaza asupra unor pretentii civile (despagubiri, cheltuieli de judecata, etc. ^6 . Hotararile judecatoresti pronuntate in pricinile civile pot constitui, in principiu, titluri executorii. Exista insa unele hotarari nesusceptibile de executare silita, in ceea ce priveste capatul de cerere principal, precum: hotararile pronuntate in cererile in constare, cele privind anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic, fara a se prevedea si obligatii de restituire; hotararile pronuntate de materie de stare civila; hotararile prin care s-a respins cererea de chemare in judecata etc. (desigur ca si in aceste situatii, capetele de cerere accesorii, daca sunt susceptibile de executare, cum este cazul cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, vor putea fi executate silit) ^7 . Hotararea judecatoreasca poate fi pusa in executare numai daca indeplineste anumite conditii, respectiv^8 : a1) sa fi ramas definitiva ori sa fi dobandit caracter irevocabil. Aceasta cerinta esentiala decurge, indeosebi, din coroborarea art. 374 alin. 1 (modificat prin Legea 459/2006) cu art. 376 alin. 1 C. proc. civ de asemenea modificat prin Legea 459/2006). Primul text precizeaza, astfel cum am mai aratat, ca nici o hotarare "nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1(...)" C. proc. civ. Cel de-al doilea text, arata ca se investesc cu formula executorie "hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile...". De la regula potrivit careia numai hotararile definitive sau irevocabile pot fi valorificate pe calea executarii silite insasi art. 374 alin. 1 C. proc. civ. (modificat prin Legea 459/2006) admite o exceptie in privinta incheierilor executorii, hotararilor executorii provizoriu si a altor hotarari prevazute de lege si care se executa fara formula executorie.

15

a2) sa urmeze procedura investirii cu formula executorie. Potrivit art. 269 C. proc. civ. hotararea investita cu formula executorie se da numai partii care a castigat procesul sau reprezentantului ei. Investirea cu formula executorie se face de catre prima instanta de fond, printr-o incheiere data fara citarea partilor. Dispozitiile legale referitoare la investirea cu formula executorie au caracter imperativ, nerespectarea lor atragand nulitatea urmaririi, nulitate ce nu poate fi acoperita in nici un mod. Investirea ulterioara nu poate avea efect de validare asupra executarii silite ilegal incepute, dar poate sta la baza unei noi executari, daca dreptul de a cere si obtine executarea silita nu s-a prescris. Nelegalitatea investirii cu formula executorie poate fi invocata pe calea contestatiei la executare, inclusiv a contestatiei la poprire, ori pe calea incidentala, spre exemplu, in etapa validarii popririi^9 . b) Legea nr. 105/1992 stabileste regimul juridic al hotararilor straine, recunoscandu-le acestora putere de lucru judecat, forta probanta si forta executorie. Hotararile judecatoresti straine nu pot fi valorificate in mod automat pe calea executarii silite, astfel cum nici o hotarare proprie nu poate fi executata, in principiu, inainte de a fi investita cu formula executorie prevazuta de lege. Procedura in cadrul careia se procedeaza la incuviintarea executarii unei hotarari straine poarta denumirea de execuatur. Aceasta procedura este reglementata in art. 173-177 C. proc. civ^10 . Hotararile straine, care nu sunt executate de bunavoie, pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza incuviintarii date de catre tribunalul in circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea, la cererea persoanei interesate. Executarea hotararii straine se incuviinteaza cu respectarea urmatoarelor conditii^11 : - hotararea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata; - instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul; - exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea; - daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate ca i-a fost inmanata in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de sesizare a instantei si ca i s-a da posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii (art. 167 alin. final adauga ca eventualul caracter nedefinitiv al hotararii straine, decurgand din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana); conditiile mentionate pana acum nu se cer daca hotararile straine se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intai in statul de cetatenie al fiecarei parti (art. 166 din Legea nr. 105/1990); - hotararea este executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o; - dreptul de a cere (si obtine) executarea silita nu este prescris potrivit legii romane. c) Caracterul executoriu este recunoscut de lege si hotararilor arbitrale. Astfel art. 363 alin. 3 C. proc. civ. confera hotararii arbitrale comunicate partilor "efectele unei hotarari judecatoresti definitive". De asemenea, art. 367 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca hotararea arbitrala este obligatorie. Art. 368 alin. (3) din Cartea a IV-a precizeaza ca "ea are efectele unei hotarari judecatoresti definitive" iar, in conformitate cu textul art. 368, prin investirea

16

cu formula executorie, hotararea "constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca." Hotararea arbitrala este executorie; acest caracter este o consecinta logica a caracterului obligatoriu (iar nu facultativ) al acesteia^12 . Prin cele doua efecte ce-i sunt atribuite - efectul obligatoriu si cel executoriu - in mod expres de lege, hotararea arbitrala este asimilata hotararilor judecatoresti. Ele asigura efectul sanctionator al nerealizarii "de buna voie" a hotararii de catre cel obligat, obligarea acestuia la executare, raspunderea sa contractuala convertindu-se, in temeiul si prin efectul legii, intr-o raspundere jurisdictionala de natura sa atribuie institutiei arbitrajului forta si eficienta juridica comparabile cu cele ale instantelor de drept comun. Fiind definitiva, se bucura de puterea (autoritatea) lucrului judecat. Daca cel obligat prin hotarare nu si-o insuseste de buna voie, ignorand caracterul ei obligatoriu, partea interesata va solicita investirea ei cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. a) C. proc. civ. Competenta investirii revine instantei judecatoresti care ar fi solutionat litigiul in fond in lipsa conventiei arbitrale (art. 3671 din Cartea a IV-a) ^13 . Pentru ca hotararea arbitrala sa fie investita cu formula executorie, instanta judecatoreasca verifica daca hotararea arbitrala este definitiva, consultand dosarul arbitral pe care tribunalul arbitral are obligatia sa-l depuna la sediul instantei (art. 342 C. proc. civ.), in termen de 20 de zile de la comunicarea facuta partilor, impreuna cu dovezile de comunicare. Daca arbitrajului a fost organizat de o institutie permanenta, dosarul se pastreaza la aceasta institutie Urmandu-se pana la capat imperativul rapiditatii, incheierea de investire se da de catre instanta judecatoreasca competenta, fara citarea partilor, in afara de cazul in care exista indoieli cu privire la regularitatea hotararii arbitrale, cand se vor cita partile. Hotararea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca. Este limpede ca investirea intervine - sau ar trebui sa intervina - in mod exceptional, cata vreme hotararea arbitrala este nu numai definitiva, ci, potrivit art. 367, si obligatorie, iar numai daca nu este executata de buna voie, partea castigatoare poate cere instantei investirea cu formula executorie. Controlul de regularitate prilejuit de cererea de investire se limiteaza la o analiza sumara a aspectelor formale ale hotararii arbitrale^14 , care exclude verificarea fondului litigiului, asupra acestuia instituindu-se o prezumtie de regularitate care poate fi inlaturata doar pe calea actiunii in anulare. Iar a analiza, in cadrul investirii, deci, in cadrul unei proceduri necontencioase, insasi arbitrabilitatea litigiului, inseamna a extinde nepermis controlul asupra fondului, ceea ce ar coincide cu instituirea unei cai procedurale de atac sui generis, paralela cu cea creata prin lege^15 . S-a aratat totusi ca in cazul in care partea interesata nu formuleaza o actiune in anulare, judecatorul poate refuza investirea cu formula executorie a unei sentinte arbitrale prin care a fost solutionat un litigiu nearbitral^16 . Probleme (aparente) privind neregularitatea hotararii pot sa apara pot sa apara pornind de la forma compromisului arbitral. Respectarea cerintei formei autentice a compromisului reprezinta o masura de prudenta, nefiind exclus ca, fata de redactarea art. 342 si 343 C.pr.civ., o instanta judecatoreasca sa considere ca aceasta forma este impusa ad solemnitatem si sa refuze investirea cu formula executorie a unei hotarari arbitrale date pe baza unui compromis incheiat prin act sub semnatura privata.

17

Intr-o speta din practica judiciara mai veche, s-a apreciat ca "Dispozitiile art. 342 (in actuala reglementare art. 343) sunt prescrise sub pedeapsa de nulitate numai pentru compromisul ce se face pentru judecarea unui proces inca de acum nascut, acele dispozitii nu se pot aplica unei clauze compromisorii, pusa intr-un contract de vanzare-cumparare, caci partile nu putea sa prevada la stipularea acestei clauze ce diferende se vor putea naste in viitor intre dansele, pentru a determina de mai inainte obiectul judecatii" ^17 . d) Sunt si unele incheieri premergatoare care, in cazurile expres prevazute de lege, sunt executorii. Astfel, cheltuielile de drum si despagubirile cuvenite martorului se stabilesc prin incheiere executorie (art. 200 C. proc. civ.); e) Cambia, biletul la ordin si cecul. Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia^18 . Biletul la ordin este cel mai simplu dintre efectele de comert. Biletul la ordin este un inscris - titlu de credit - prin care o persoana numita emitent, se obliga sa plateasca o suma de bani, la scadenta, altei persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia. Biletul la ordin serveste adesea la pregatirea transmiterii usoare a creantei. Alte bilete la ordin sunt emise in folosul bancilor pentru a deveni inscrisuri de mobilizare a creantelor comerciale negarantate sau bilete la ordin ce devin scontabile de banci, prin intermediul facturilor protestabile care vor fi anexate la bilete, ca garantie de catre emitent ^19 . Cecul este un titlu de credit care cuprinde un ordin pe care o persoana - tragator - il trage asupra unei banci, la care are fonduri de care poate dispune, careia ii ordona sa plateasca o suma de bani unei terte persoane purtatoare a titlului - beneficiar^20 Instantele judecatoresti au competenta de a investi cu formula executorie cambia, biletul la ordin si cecul, indiferent de valoarea acestora^21 , printr-o incheiere de investire^22 care nu este supusa caii de atac a apelului^23 . In exercitarea atributiilor ce le revin, judecatoriile au dobandit competenta privind trei categorii de cereri^24 : - cererea pentru investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului; - opozitia cambiala; - actiunea pentru anularea titlului cambial pierdut. f) Constituirea unui titlu executoriu se poate realiza si in cadrul procedurii somatiei de plata, procedura sumara si speciala reglementata prin Ordonanta Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001. Potrivit art. 6 din Ordonanta nr. 5/2001 ordonanta care contine somatia de plata se emite in cazul in care pretentiile creditorului sunt gasite intemeiate de catre judecator. Aceasta ordonanta poate fi investita, la cererea creditorului, cu formula executorie, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila^25 . Ordonanta irevocabila, investita cu formula executorie, potrivit dispozitiunilor Codului de procedura civila, constituie titlu executoriu. Ea se elibereaza creditorului pentru a proceda la executarea silita a ordonantei, in cazul in care debitorul caruia i se comunica o copie a titlului, nu il executa de bunavoie. Observam ca textul art. 9 (2) confera ordonantei, in conditiile speciale reglementate, dupa investirea cu formula executorie,

18

caracterul de titlu executoriu, desi nu a avut loc o judecata cu toate gradele de jurisdictie, pentru a fi realizat un "acces liber la justitie", in sensul dat de art. 21 din Constitutia Romaniei^26 . Ordonanta investita cu formula executorie constituie titlu executoriu pe baza caruia creditorul poate sa ceara pornirea executarii silite, conform art. 372 si urm. C. proc. civ. Instanta de executare este - potrivit art. 373 al. 2 C. proc. civ. - judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea. O.G. nr. 5 /2001 nu cuprinde dispozitii derogatorii relative la aceasta chestiune dupa cum creanta care se executa silit are o natura civila sau comerciala ci, dimpotriva, prin art. 10 al. 1 si art. 11 face trimitere la prevederile Codului de procedura civila. De altfel, si cu privire la contestatia la executare - art. 10 din O.G. nr. 5/2001 statueaza ca se aplica tot nomele dreptului comun (art. 399 - art. 404 C. proc. civ.) ^27 . In absenta unei reglementari speciale, investirea cu formula executorie a ordonantei judecatoresti se face potrivit dispozitiunilor Codului de procedura civila. Aceasta presupune ca cererea creditorului de investire cu formula executorie a ordonantei trebuie dispusa de presedintele instantei prin incheiere. In cazul respingerii cererii de investire, incheierea presedintelui instantei poate fi atacata cu recurs de catre creditori in termen de 5 zile de la pronuntare pentru creditorul prezent si de la comunicare pentru cel lipsa (art. 373^3 Cod pr. civila) ^28 . Dificultatea posibila este insa data de economia reglementarii speciale, tinand seama de procedura sumara (speciala si ea) a investirii cu formula executorie si, ca atare, de limitele controlului judiciar si de caile de atac. Iata, deci, o alta "problema" legislativa a textului ordonantei. Cererea de investire cu formula executorie si procedura de urmat trebuie sa se supuna regulilor din Codul de procedura civila. Totusi, in materie comerciala, conform art. 720^8 Cod pr. civila "Hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii si sunt supuse numai recursului". Tinand seama de dispozitiile art. 376 alin. 1 Cod pr. civila, in ultima redactare, hotararile in materie comerciala, dupa textul art. 720^8 Cod pr. civila, introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, au caracter executoriu si, deci, nu trebuie sa mai urmeze procedura investirii cu formula executorie. Asadar, conform art. 376 alin. 1 Cod pr. civila "Se investesc cu formula executorie hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, inscrisurile autentice, precum si orice alte hotarari, sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege". Or, toate hotararile in materie comerciala sunt executorii conf. art. 720^8 Cod pr. civila, astfel ca ele n-ar mai trebui sa fie supuse unei alte proceduri, adica celei de investire cu formula executorie, care implica o alta judecata si cai de atac (fond, recurs in materie comerciala). Rezulta, deci, ca dispozitia din art. 9 alin. 2 din ordonanta, cand priveste materia comerciala, trebuia nuantata, caci, practic, ea se putea aplica numai in materie civila^29 . Cert este ca, odata investite cu formula executorie, incheierile sau ordonantele pronuntate in procedura somatiei de plata pot fi puse in executare in conformitate cu dispozitiile de drept comun. Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 nu cuprinde norme de

19

procedura derogatorii de la dispozitiile Codului de procedura civila in privinta executarii silite^30 . g) Contractul de credit comercial bancar. Intr-o prima opinie exprimata in literatura de specialitate, privind modalitatea in care acest tip de contract dobandeste caracter executoriu, s-a apreciat ca fiind valabila clauza inserata in contractul de credit bancar, prin care se prevede ca respectivul contract "are valoare de inscris autentic si constituie titlu executoriu" sau se utilizeaza o alta formula similara^31 . Pe aceasta baza, banca trece la executarea silita, fara a mai recurge la procedura de drept comun, in situatia in care capitalul (rata de imprumut) si dobanda (rata dobanzii) nu sunt restituite la termenele stabilite in contract. In sprijinul acestei opinii s-a invocat faptul ca respectivul contract de credit este garantat printr-un contract accesoriu de ipoteca, astfel ca este posibila urmarirea silita a imobilelor ipotecate prin organele proprii de executare, sau in cazul absentei acestora prin executorul judecatoresc^32 . Potrivit acestei opinii, in virtutea libertatii contractelor, partile sunt libere sa incheie, in limitele prevazute de lege, orice fel de contract, si sa determine prin vointa lor clauzele si efectele pe care trebuie sa le produca, inclusiv caracterul executoriu, singura limita constituind-o interdictia instituita prin art. 5 C. civ., potrivit caruia este interzisa derogarea de la legile care guverneaza "ordinea publica si bunele moravuri". Ca urmare, potrivit opiniei mentionate, atata vreme cat prin conventia incheiata nu se contravine ordinii publice si bunelor moravuri, conventia are putere de lege intre parti, potrivit dispozitiilor art. 969 C. civ. Intr-o alta opinie^33 , s-a apreciat ca, in cadrul actualelor reglementari, contractul de credit bancar intervenit intre o societate comerciala bancara si un beneficiar de credite - debitor nu constituie un titlu executor chiar daca partile au inscris o asemenea clauza in contract. Potrivit art. 376 C. proc. civ., devin titluri executorii, prin investirea cu formula executorie, hotararile judecatoresti, inscrisurile autentificate si orice alte hotarari si inscrisuri, in cazuri anume prevazute de lege. Contractul de credit bancar nefiind un inscris autentificat si nici un inscris anume prevazut de lege ca avand forta executorie, nu face obiectul reglementarii cuprinse in acest articol^34 . h) Potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, actul autentic notarial este un alt important titlu executoriu. Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida, are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia, astfel cum prevede in mod expres art. 66 din Legea nr. 36/1995, iar nu la data autentificarii^35 . In lipsa actului original poate constitui titlu executoriu duplicatul, iar in lipsa si a acestuia, poate servi ca titlu executoriu copia legalizata de pe exemplarul inscrisului autentic din arhiva notarului public (art. 66 din Legea nr. 36/1995). Apelul este, in principiu, suspensiv de executare, asa incat o hotarare se poate executa silit numai din momentul in care a devenit definitiva, fara a fi necesar ca ea sa fie irevocabila. De la aceasta regula exista doua exceptii: pe de o parte, unele hotarari nedefinitive se pot executa silit daca se bucura de executie vremelnica, iar, pe de alta parte, in anumite materii, aratate de art. 300 alin. 1 C. proc. civ., numai hotararile irevocabile pot fi executate silit^36 . --------------------------

20

^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 609. ^2) Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal, vol. I, Editura Oscar Print, 1997, vol. I, pag.385. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 649. ^4) Mircea N. Costin (coord.), Dictionar de Drept procesual civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, pag. 278. ^5) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 610. ^6) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 611. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 650. ^8) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 611. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 651. ^10) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 612. ^11) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 651-652. ^12) Gheorghe Beleiu, Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in Revista de Drept Comercial nr. 6/1993, pag. 16. ^13) Monica Ionas Salagean, Arbitrajul comercial, Editura All-Beck, 2001, pag. 137. ^14) A se vedea, in acest sens, Eugen Herovanu, Pagini de practica judiciara si extrajudiciara, Bucuresti, 1944, pag. 208. ^15) Monica Ionas Salagean, Arbitrajul comercial, Editura All-Beck, 2001, pag. 62-63. ^16) Pentru dezvoltari, a se vedea I. Bacanu, Investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale, in Revista de Drept Comercial, nr. 9/1997, pag. 111-119. ^17) In practica judiciara s-a stabilit ca "Actul de compromis care nu cuprinde numele arbitrilor este lovit de nulitate si inceteaza sa fie obligatoriu pentru parti". A se vedea in acest sens CAS I, 25.02.1885, Em. Dan, Codul de procedura civila adnotat, Bucuresti, 1914, pag. 523, nr. 6. ^18) A se vedea T. R. Popescu, Dreptul comertului international, Bucuresti, 1976, pag. 420. D. Galasescu-Pyk, Cambia si biletul la ordin, Bucuresti, 1939, vol. I, pag. 234; P. Patrascanu. O. Sachelarie, Titlurile de credit in comertul international, Editura Scrisul romanesc, Craiova. 1975, pag. 39. ^19) V. Patulea, C. Turianu, Elemente de drept comercial 1996, pag. 331. ^20) Florea Magureanu, Inscrisurile - mijloace de proba in procesul civil, Editura Lumina Lex, 1997, pag. 185. ^21) Cambia, biletul la ordin si cecul au fost initial reglementate prin Codul comercial de la 1887, apoi prin Legea nr. 59 din 1 mai 1934 (cambia si biletul la ordin constituie titluri de credit iar cecul, instrument de plata). ^22) Pentru noua reglementare privind cambia, biletul la ordin si cecul, a se vedea: O. Capatana, Legislatia cambiala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994, pag. 75-111. ^23) Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 139. ^24) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 437438. ^25) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 613-614.

21

^26) Marin Voicu, Procedura somatiei de plata in materie comerciala, in Revista de Drept Comercial 12/2001, pag. 61-62. ^27) Mircea N. Costin, Angela Miff, Aspecte de ordin procedural privind solutionarea litigiilor comerciale, in Revista de Drept Comercial nr. 12/2001, pag. 24. ^28) Mona-Lisa Belu Magdo, Procedura somatiei de plata, in Revista de Drept Comercial nr. 11/2001, pag. 26. ^29) Marin Voicu, Procedura somatiei de plata in materie comerciala, in Revista de Drept Comercial 12/2001, pag. 61-62. ^30) Crenguta Leaua, Beatrice Onica-Jarka, Procedura speciala a somatiei de plata, Dreptul nr. 1/2002, pag. 23. ^31) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 435. ^32) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 435436. ^33) A se vedea in acelasi sens si C.S.J., sec. corn., dec. nr. 209 din 22.02.1996, Dreptul nr. 8/1996, pag. 139. ^34) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 436. ^35) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 613. ^36) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 650. Acte prealabile executarii silite Inainte de realizarea efectiva a masurilor de executare silita sunt necesare a fi indeplinite o serie de formalitati procedurale. a) O premisa a executarii o constituie formularea unei cereri din partea creditorului pentru a se porni executarea silita^1 . Principiul disponibilitatii procesuale este aplicabil si in materia executarii silite. Este logic, cata vreme executarea silita este totusi o faza a procesului civil^2 , nefiind o institutie diferita de actiunea civila, ci ea ne apare ca o faza succesiva a procesului civil pentru obtinerea realizarii hotararii definitive^3 . Aceasta inseamna ca executarea silita se poate declansa, in principiu, numai la cererea persoanei interesate, respectiv a creditorului sau a mostenitorilor acestuia. Prin urmare, creditorul va trebui sa sesizeze organul de executare silita printr-o cerere. De la aceasta regula exista si unele exceptii, cum este de pilda cazul popririlor infiintate pentru sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii, precum si cazul sumelor datorate cu titlu de despagubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea intregritatii corporale sau a sanatatii (art. 453 alin. 2 C. proc. civ.), situatie in care infiintarea popririi se dispune de instanta de fond, din oficiu, daca ea poarta asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor^4 . In cazurile ce constituie regula (respectiv cand este necesara cererea) Codul de procedura civila nu arata care sunt mentiunile ce trebuie sa cuprinda cererea de executare, urmand a se aplica dispozitiile general referitoare la cereri, tinandu-se cont si de specificul acestei materii. Creditorul trebuie sa arate: numele si domiciliul sau; titlul executoriu care justific; pornirea executarii silite; faptul ca are o creanta certa, lichida si exigibila numele si

22

domiciliul debitorului; imprejurarea ca acesta refuza sa execute d bunavoie obligatia; obiectul cererii (punerea in executare a titlului executoriu cu indicarea formei de executare pe care o alege). Cererea va fi semnata si i se va alatura titlul executoriu, eventual si alte acte necesare (spre exemplu, copie de pe somatia trimisa debitorului). Cand cererea se face de catr reprezentantul creditorului, se va mentiona aceasta imprejurare in cerere anexandu-se si dovada calitatii de reprezentant. Cererea de executare se timbreaza^5 . Cererea de executare trebuie insotita de titlul executoriu in baza caruia urmeaza sa se faca urmarirea. Potrivit art. 373^1 C. proc. civ. cererea de executare silita se depune la executorul judecatoresc, daca legea nu dispune altfel. Drept urmare, legea consacra principiul potrivit careia cererea de executare se depune la executorul judecatoresc, iar nu direct la instanta de executare^6 . In acest caz reamintim ca prin modificarile aduse Codului de procedura civila prin O.U.G. nr. 138/2000, executorului judecatoresc i s-a dat o competenta generala privind executarea silita, atat directa cat si indirecta, inclusiv in ceea ce priveste executarea prin poprire si prin urmarirea silita imobiliara, modalitati care anterior erau de competenta instantei. in reglementarea actuala aceste modalitati de executare vor fi realizate de instanta numai in cazurile expres prevazute de lege^7 . b) O formalitate esentiala este si cea privitoare la instiintarea prealabila a debitorului despre declansarea executarii silite^8 . Incunostiintarea debitorului despre declansarea executarii silite este o formalitate stabilita de lege in interesul acestuia, spre a i se acorda un ragaz in vederea indeplinirii obligatiei. Ea constituie in acelasi timp un avertisment dat debitorului pentru ca acesta sa cunoasca ca daca nu-si executa de buna voie obligatia inauntrul termenului prevazut de lege se va trece la executarea silita a creantei. Principiul enuntat este statornicit in art. 387 C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000, si potrivit caruia: "in afara de cazurile in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie..."^9 . c) Somatia este un act procedural facut in forma scrisa si prin care debitorul este invitat sa-si achite datoria, facandu-i-se cunoscut ca in caz contrar se va proceda la executarea silita. Somatia cuprinde: 1. denumirea si sediul organului de executare; 2. data emiterii somatiei si numarul dosarului de executare; 3. numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul debitorului; 4. aratarea titlului executoriu anexat in baza caruia urmeaza sa se faca executarea silita; 5. termenul in care cel somat urmeaza sa-si execute de bunavoie obligatia prevazuta in titlul executoriu si aratarea consecintelor nerespectarii acesteia; 6. semnatura si stampila organului de executare. In toate cazurile in care formalitatea somatiei este prevazuta de lege, nerespectarea acesteia atrage dupa sine anularea executarii, aceasta sanctiune fiind expres prevazuta de art. 391 C. proc. civ. Nulitatea care intervine in acest caz este relativa, caci dispozitiile

23

legale privitoare la incunostiintarea prealabila a debitorului au fost statornicite in interesul debitorului^10 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 614. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 641. ^3) Gr. Porumb, Teoria generala a executarii silite si unele proceduri speciale, pag. 22. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 614. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 655. ^6) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 615. ^7) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 421. ^8) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 616. ^9) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 616. ^10) A se vedea V. M. Ciobanu, G. Boroi, M. Nicolae, Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 (III), Dreptul nr. 3/2001, pag. 9. Incidente in cursul executarii silite

Precizari prealabile In cursul executarii silite pot sa apara diferite incidente de ordin procedural, determinate de cauze diferite, cum sunt: - prescriptia dreptului de a cere executarea silita - perimarea executarii silite - suspendarea urmaririi. Unele dintre aceste incidente conduc la sistarea definitiva a activitatii de executare silita, iar altele doar la oprirea temporara a urmaririi. De asemenea, existenta proprietatii comune asupra bunurilor urmarite poate constitui si ea un impediment de temporizare a executarii silite. In continuare vom examina succint aceste incidente in realizarea executarii silite . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 618. Prescriptia dreptului de a cere executarea Prescriptia dreptului de a obtine executare silita este o cauza legala de stingere a fortei executorii a unui titlu executoriu, care produce urmatoarele efecte juridice^1 : - stinge obligatia organului de executare de a da curs executarii (naste dreptul de a refuza executarea); - stinge dreptul creditorului de a obtine executarea silita; - stinge obligatia debitorului de a se supune executarii silite (naste dreptul de a se opune executarii silite).

24

Exista prescriptii deosebite, cu termene deosebite, pentru valorificarea drepturilor, fie prin actiuni, fie pe alte cai care duc la obtinerea unor titluri executorii pe de o parte si pentru punerea in executare a hotararilor executorii sau a altor titluri, pe de alta parte. Avem mai intai o prescriptie a dreptului material la actiune si apoi abia, dupa ce s-a obtinut in temeiul acelei actiuni o hotarare executorie, incepe sa curga o prescriptie noua, prescriptia dreptului de a cere executarea silita in temeiul titlului executoriu obtinut. Aceasta nu este o continuare a prescriptiei dreptului material la actiune, ci o prescriptie de sine statatoare, care priveste putinta de a cere executarea silita a unui titlu ce obliga la a da, a face sau a nu face, corespunzator obiectului obligatiei^2 . Prescriptia dreptului la actiune si prescriptia dreptului de a cere executarea silita se intemeiaza pe aceleasi principii si indeplinesc functii asemanatoare. Cele doua prescriptii, desi au aceeasi natura procesuala, au un obiect distinct si uneori termene diferite de realizare. Intr-adevar, prescriptia dreptului la actiune limiteaza in timp posibilitatea de a obtine concursul organelor de jurisdictie in scopul pronuntarii unei hotarari favorabile, de recunoastere a dreptului, iar prescriptia dreptului de a cere executarea silita vizeaza insasi posibilitatea de realizare efectiva a urmaririi silite prin masuri de constrangere patrimoniala^3 . In cazul hotararilor judecatoresti (ca de altfel si al hotararilor pronuntate de alte organe cu activitate jurisdictionala), termenul de prescriptie incept curga, in principiu, de la data ramanerii lor definitive. Astfel^4 : - hotararile date fara drept de apel devin definitive la data pronuntarii lor, aceasta fiind solutia si atunci cand ele au fost atacate cu apel, care, evident a fost respins inadmisibil; - hotararile de prima instanta, susceptibile de apel, dar neapelate, sunt definitive din momentul expirarii termenului de apel; - acelasi este momentul definitivarii in cazul in care impotriva lor s-a declarat un apel tardiv introdus, ce a fost respins ca atare, deoarece din punctul de vedere al efect juridice, un apel tardiv este ca si inexistent; in cazul in care judecata apel s-a perimat, hotararea de prima instanta devine definitiva pe data pronun hotararii de constatare a perimarii apelului; - daca apelul a fost anulat ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca fiind introdus de o persoana ce nu justificat calitatea de reprezentant, hotararea primei instantei se definitiveaza pe data pronuntarii hotararii de anulare a apelului; - hotararile date in apel prin care se rezolva fondul pricinii, devin definitive de la data pronuntarii lor. O data ce a intervenit prescriptia nu se mai poate proceda la punerea in executare silita a titlului executoriu. Mai mult, cand constata ca a intervenit prescriptia dreptului de a cere executarea silita, organul competent nici nu mai poate elibera titlul executoriu. Asadar, daca se prezinta organului de executare un titlu executoriu, dupa implinirea termenului de prescriptie, el trebuie sa refuze punerea in executare a titlului, iar cand s-ar cere unei instante judecatoresti sa investeasca o hotarare judecatoreasca definitiva ori irevocabila, cu formula executorie sau sa emita adresa de executare dupa implinirea termenului de prescriptie, ea trebuie, dupa caz, sa refuze acea investire ori, hotararea fiind investita, sa refuze emiterea adresei de executare catre organul de executare^5 . Sunt supuse termenului de prescriptie de trei ani toate cererile de executare silita indiferent de natura titlului ce urmeaza sa fie valorificat, inclusiv cele prin care se

25

urmareste executarea silita a unor obligatii nepatrimoniale^6 - spre exemplu publicarea in ziar, pe cheltuiala debitorului, a hotararii instantei. Legea statorniceste si momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita. Potrivit art. 405 alin. 2 C. proc. civ. termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita. Regula enuntata are un caracter esential, dar ea impune si unele sublinieri particulare^7 . - Pe de o parte regula enuntata tine seama de posibilitatea efectiva a creditorului de a cere executarea silita. O atare facultate ii este conferita creditorului numai din momentul nasterii dreptului sau; anterior acestui moment nu i se poate imputa creditorului nici o culpa, caci insasi dreptul sau era inexistent. - Pe de alta parte, dreptul de a solicita executarea silita se naste din momentul in care titlul ce urmeaza sa fie valorificat devine executoriu. Principiul este acela potrivit caruia hotararile judecatoresti - principalele titluri executorii - dobandesc caracter executoriu din momentul ramanerii lor definitive. Rezulta asadar ca in toate situatiile pe care le-am examinat determinant este momentul pronuntarii hotararii (fara a interesa timpul pentru redactarea hotararii). Situatia nu mai este aceeasi daca ne referim la hotararile de prima instanta care nu au fost atacate cu apel, sau hotararile nesusceptibile de apel care nu au fost recurate ori hotararile date in apel si care nu au fost recurate. Atari hotarari devin executorii prin neapelare, respectiv nerecurare si, deci, bineinteles, fara sa se fi pronuntat vreo hotarare care sa le dea caracter executoriu, dar numai dupa expirarea termenului de apel, respectiv de recurs^8 . Daca prin hotarare s-a acordat debitorului un termen de gratie, prescriptia va incepe sa curga de la expirarea lui. In cazul in care creditorul solicita instantei sa constate ca debitorul este decazut din termenul de gratie, prescriptia incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii prin care instanta, in baza art. 383 C. proc. civ., a constatat decaderea din acest beneficiu^9 . Cu privire la termenul de gratie dorim sa reamintim ca nu este permis in toate materiile, chiar daca in multe cazuri reprezinta regula. Un exemplu in care termenul de gratie nu este admis il constituie art. 97 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 100 din 1 mai 1934, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 11/1993, publicata in Monitorul Oficial nr. 201 din 23 august 1993 si de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicata in Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, modificata prin aceiasi ordonanta^10 . Apoi, art. 44 Cod comercial prevede ca "In obligatiunile comerciale, judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 din Codul civil". In raporturile comerciale, executarea exacta a obligatiei este o conditie esentiala (art. 1073 Cod civil). Numai prin executarea la termen a obligatiei, creditorul realizeaza scopul avut in vedere la incheierea contractului cu debitorul. In acelasi timp, executarea la termen a obligatiei comerciale constituie si o necesitate pentru buna desfasurare a activitatii comerciale pe care o realizeaza alti comercianti. Intr-adevar, activitatile comerciale si, implicit, raporturile juridice pe care se bazeaza, se afla intr-o stransa interconexiune. Creditorul - comerciant - conteaza pe sumele pe care le are de incasat^11 . Daca instanta judecatoreasca ar acorda termen de gratie unui debitor, intarzierea in executarea obligatiei acestuia s-ar repercuta in lant asupra obligatiilor din alte raporturi juridice in care s-ar afla creditorul.

26

Deci, acordarea unui termen de gratie in raporturile comerciale ar duce la o dezorganizare a activitatii comerciale, putand provoca executari silite, aplicarea procedurii falimentului etc^12 . Pe de alta parte, revenind la termenul la care hotararea devine executorie, aratam ca unele hotarari judecatoresti pot fi valorificate pe calea executarii silite si inainte de a fi ramas definitive. Este cazul hotararilor judecatoresti executorii provizoriu conform art. 279 C. proc. civ. ^13 Termenul de prescriptie in cazul executarii silite privitoare la un drept personal nepatrimonial beneficiaza de o discutie mai amanuntita. Se poate discuta daca dispozitiile Decretului nr. 167/1958 sunt aplicabile si cat priveste executarea silita in cazul drepturilor personale nepatrimoniale^14 . Intrucat dispozitiile Decretului nr. 167/1958 reglementeaza numai prescriptia dreptului la actiune avand un obiect patrimonial (art. 1) socotim ca si in ce priveste executarea silita ele se refera numai la titlurile executoriii cu obiect patrimonial. In consecinta, hotararile consacrand dreptul de a cere executarea silita a unei obligatii cu caracter nepatrimonial pot fi puse in executare ( potrivit art. 1890 din Codul civil, articol care are un caracter general) timp de 30 de ani de la data cand ele au devenit titluri executorii^15 . Asa fiind, in ceea ce priveste efectele implinirii prescriptiei dreptului de a obtine executarea silita, trebuie aratat ca o hotarare judecatoreasca neexecutata in termenul de prescriptie nu se va mai putea executa si va pierde puterea lucrului judecat. Regula se aplica si in cazul hotararilor ce pot fi puse executare silita in termenul prevazut de art. 6 din Decretul nr. 167/1956. Daca insa debitorul a execu de bunavoie obligatia dupa implinirea termenului de prescriptie, el nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia termenul prescriptiei dreptului creditorului de a obtine executarea silita implinit^16 . -------------------------^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 656. ^2) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. I, pag. 160. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 618. ^4) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 656. ^5) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. I, pag. 160. ^6) V. M. Ciobanu, G. Boroi, M. Nicolae, Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2.000 (III), pag. 10. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 619. ^8) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. I, pag. 167. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 658. ^10) In acelasi sens a se vedea: Savelly Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 84, nota nr. 2. ^11) Codul comercial adnotat, Ed. Tribuna, Craiova, 1994, pag. 103.

27

^12) Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All-Beck, 1998, pag. 356. ^13) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 620. ^14) S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil, Executarea silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, editia a II-a, vol. I, pag. 163. ^15) Este vorba, de altfel, despre hotarari care, in practica, nu pot fi intalnite decat foarte rar. A se vedea totusi Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1782/1979, Revista Romana de Drept nr. 1/1980, pag. 63. ^16) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 658-659.

28