INTRODUCERE Managementul oricrei bnci are ca principal component asigurarea unei lichiditi adecvate.

O banc este considerat c are lichiditate dac are acces imediat, la costuri rezonabile, la fondurile necesare.. n sens larg, conceptul de lichiditate se refer la capacitatea activelor de a fi transformate rapid i cu o cheltuial minim, n moned lichid sub form de numerar sau de disponibil n cont curent. n sens mai restrns, lichiditatea bancar reprezint o problem de gestiune a pasivelor i activelor bancare care au grade diferite de lichiditate. Lichiditatea bancar exprim capacitatea unei bnci de a-i finana operaiunile curente. n situaia unei reduceri neateptate a numerarului, un nivel de lichiditate sczut poate duce, la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare cu costuri mari. Aceast situaie reduce profitabilitatea bncii i determin, n ultim instan, insolvabilitatea. O lichiditate excesiv diminueaz rentabilitatea activelor, conducnd la obinerea unor performane financiare slabe. Principala activitate a bncilor, operaiunile de intermediere, presupun atragerea de resurse pe termen scurt i plasarea acestora pe termen lung, dnd impresia unei incertitudini n ceea ce privete lichiditatea. Transformarea resurselor cu scaden mic n plasamente cu scaden mare pentru a putea face fa eventualelor crize de lichiditate const n gestiunea riscului de lichiditate Banca Naional Romn este mputernicit, prin statutul su de autoritatea legislativ, s reglementeze activitatea bancar. Norma BNR numrul 1 din 9 aprilie 2001, publicat n Monitorul Oficial, reglementeaz nivelul minim de lichiditate pe care trebuie s l ndeplineasc bncile. BNR definete lichiditatea, n norma mai sus menionat, ca fiind capacitatea bncii de a asigura n orice moment ndeplinirea angajamentelor sale.

Cap.1. Teorii financiare privind conceptual de lichiditate bancar

1.1.Teorii privind lichiditatea

Teoria preferinei pentru lichiditate Teoria preferinei pentru lichiditate a fost dezvolatat de ctre John Maynard Keynes,n cadrul acesteia ,echilibrul ratei dobnzii stabilindu-se n termenii cererii i ofertei de moned. Punctul de pornire al acestei analize l constituie considerarea a dou categorii principale de active preferate de populaie pentru conservarea averii : banii i titlurile pieei de capital. Pe ansamblul economiei ,cantitatea total de avere trebuie s fie egal cu cantitatea de obligaiuni oferite plus cantitatea de moned oferit.De asemenea ,cantitatea de obligaiuni i de moned pe care populaia dorete s le dein (i care reprezint cererea) trebuie s fie egale cu suma total a averii deinute. Dac se noteaz :-oferta de titluri cu Ot; -oferta de moned cu Om; -cererea de titluri cu Ct; -cererea de moned cu Cm; Se poate scrie : Ot+Om=Ct+Cm Dac se separ termenii monetari de cei care exprim titluri,atunci: Ot-Ct=Cm-Om, ceea ce nseamn c ,dac piaa monetar este n echilibru ,respectiv cerera de moned este egal cu oferta de moned(Cm=Om) ,se va produce un echilibru i pe piaa obligaiunilor,respective Ot=Ct.

Dnil,Nicolae, Anghel L.C.,Dnil M.I.- Managementul lichiditii bancare,Ed.Economic,

Bucureti, 2002

Determinarea ratei dobnzii n condiii de echilibru urmeaz acelai raionament ,att prin luarea n considerare a cererii i ofertei de titluri ,precum i prin scrierea ecuaiei cererii i ofertei de moned. Acest model al preferinei pentru lichiditate ,care analizeaz piaa monetar,reprezint echivalentul analizei caracteristice pieei obligaiunilor. n practic,abordarea difer, ntruct lund n considerare doar dou tipuri de active,moneda i obligainile ,preferina pentru lichiditate ignor orice efecte ale ratei dobnzii asupra activelor reale. Modelul preferinei pentru lichiditate determin nivelul ratei dobnzii pornind de la analiza unor factori precum :modificri ale veniturilor,nivelul preurilor i oferta de moned. Potrivit definiiei date monedei de J.M.Keynes ,n structura acesteia sunt incluse numerarul (care nu produce dobnd ) i depozitele la vedere (care sunt purttoarele unor niveluri sczute ale dobnzii). Astfel, se presupune c moneda prezint o rat a rentabilitii egal cu rata dobnzii rd .Dac aceast rat crete,atunci rata de rentabilitate a depozitelor scade ,comparative cu rentabilitatea obligaiunilor i ,potrivit teoriei,cererea de moned se diminueaz. Astfel ,se poate constata c ntre cererea de moned i rata dobnzii exist o relaie negativ.Dac se utilizeaz conceptual cost de oportunitate,care definete nivelul dobnzii la care se renun prin nedeinerea de active(obligaiuni) ,atunci nivelul acesteia crete dac rata dobnzii la obligaiuni crete .Astfel,banii sunt mai puin preferai,iar cantitatea oferit trebuie s scad. Aplicarea practic a modelului preferinei pentru liciditate necesit cunoaterea modului n care diferite variabile ,precum nivelul veniturilor i preurilor ,influeneaz modificri n nivelul ratei dobnzii.pentru evidenierea efectelor unui factor asupra ratei dobnzii se consider c toi ceilali rmn constani. Potrivit analizei lui Keynes ,cererea pentru moned este determinat de doi factori: a.nivelul veniturilor; b.nivelul preurilor; a. Efectul veniturilor se manifest n urmtoarele situaii:

-atunci cnd economia se afl n expansiune i nivelul veniturilor sporete,populaia va manifesta o preferin pentru deinerea de moned , ca rezerv a valorii; -n aceleai condiii de cretere economic ,populaia realizeaz un volum mai mare de tranzacii utiliznd moneda ,de unde rezult preferina pentru deinerea acestui tip de active; -rezult c un nivel nalt al veniturilor genereaz creterea cererii de moned ;din punct de vedere grafic ,influena acestui factor se traduce printr-o deplasare a curbei cererii de moned spre dreapta. b. Nivelul preurilor .Pentru a demonstra efectul acestei variabile,Keynes ia n considerare cantitatea de moned care poate fi achiziionat .Atunci cnd nivelul preurilor crete,cu aceeai cantitate de moned se va achiziiona un volum mai sczut de bunuri i servicii. Pentru restabilirea echilibrului ,populaia va prefera s dein o cantitate de moned (n expresie nominal) mai mare. Concluzia este urmtoarea:creterea nivelului preurilor conduce la creterea cererii de moned. Factorii de influen asupra ofertei de moned : oferta de moned i modificrile produse n nivelul acesteia reprezint un process complex care implic participarea bncii centrale ,a bncilor de depozit (comerciale) i a altor instituii ale pieei monetare. n cadrul analizei preferinei pentru lichiditate este luat n considerare majorarea ofertei de moned ,produs ca urmare a aciunilor bncii de emisiune.La modul general,orice majorare a ofertei de moned ,dirijat de banca central ,conduce la deplasarea curbei ofertei spre dreapta. Analiza preferinei pentru lichiditate i a modului de influenare a ratei dobanzii prezint importan practic ,ntruct pe baza acestor aspecte este posibil de evaluat care sunt efectele politicii monetare asupra ratei dobnzii. Concluziile desprinse n urma analizei teoriei preferinei pentru lichiditate pot fi formulate astfel: -atunci cnd veniturile sporesc ,n perioadele de expansiune economic, nivelul ratei dobnzii crete (n condiiile meninerii constante a celorlalte variabile).

Atunci cnd oferta de moned sporete ,de la Om1 la Om2 ,echilibrul ratei dobnzii se stabilete de la rd1 la rd2. Concluzia desprins din reprezentarea grafic,respectiv creterea ofertei de moned antreneaz diminuarea ratei dobnzii ,are importante implicaii asupra politicii monetare ,n special, i asupra politicii n general ,fiind frecvente cazurile n care politicienii au susinut o cretere rapid a ofertei de moned ,cu scopul dirijrii ratei dobnzii. O contribuie important la analiza corelaiei dintre creterea ofertei de moned i diminuarea ratei dobnzii ,revine lui Millton Friedman. n opinia sa ,rspunsul ratei dobnzii ,prin diminuarea nivelului ,n condiiile n care oferta de moned sporete ,reprezint efectul lichiditate . Rata inflaiei anticipate reprezint ,de asemenea ,un factor de influen asupra echilibrului ratei dobnzii.Astfel,majorarea nivelului ratei inflaiei genereaz o sporire a cantitii de moned cerut i,n continuare ,o majorare a ratei dobnzii. Dei se poate considera c sporirea preurilor i majorarea inflaiei genereaz acelasi efect asupra ofertei de moned i asupra nivelului ratei dobnzii ,totui ntre cei doi factori exist o diferen esenial ,din punct de vedere al efectelor .Astfel,efectele antrenate de majorarea preurilor nceteaz dup ce ,creterea acestora stopeaz ,n timp ce,n cazul inflaiei ,efectele continu o perioad mai ndelungat de timp. Teoria fondurilor de mprumut Economitii clasici i neoclasici au acordat atenia cuvenit dobnzii elabornd teorii care,fie definesc dobnda ,fie identific factorii care detremin nivelul acesteia. Conform teoriei ,participanii pe pia sunt: persoane fizice ,persoane juridice , guvernul i investitorii strini.Teoria definete fondurile de mprumut ca totalitatea disponibilitilor pe care le ofer cei care dau cu mprumut i nevoia de credite a solicitanilor. Nivelul ratei dobnzii este determinat de punctul de intersecie i (punctul de echilibru) al cererii i ofertei fondurilor de mprumut.Cererea de credite este determinat de

Dnil,Nicolae, Anghel L.C.,Dnil M.I.- Managementul lichiditii bancare,Ed.Economic,

Bucureti, 2002

nevoia de bani a tuturor participanilor pe pia. Oferta reprezint disponibilul celor care dau cu mpumut.

1.2. Consideraii generale asupra lichiditii bancare

Lichiditatea bancar reprezint capacitatea unei banci de a face fa, n orice moment, att obligaiilor asumate n numele clientilor, cat si in nume propriu .Factorul esential de gestiune al lichiditatii si implicit al riscului de lichiditate pe termen scurt sau lung il reprezinta accesul oricarei banci la diferite piete de capital care permit ajustari rapide si la un cost minim al scadentarul activelor si pasivelor.Acest lucru depinde de o serie de elemente, cum ar fi : notorietatea bancii, notatiile agentilor de rating, talia, rentabilitatea si calitatea actionariatului. Se impun doua aspecte in analiza lichiditatii: riscul de lichiditate imediat, care reprezinta imposibilitatea de a face fata unei cereri masive si neprevazute de retrageri de fonduri de catre clientele precum si posibilitatea de a le substitui cu alte resurse ( este un risc ce se manifesta in caz de criza a bancii, sau a pietelor) riscul de transformare care se concretizeaza printr-un nivel al resurselor inferior celui al plasamentelor pentru o scadenta data ( cu consecinte daunatoare in cazul schimbarii curbei dobanzilor ) () ponderea resurselor volatile poate sugera necesarul de lichiditate al bancii si procentul utilizat de aceasta di rezervele sale de creditare .

Este necesara analiza urmatorilor indicarori : 1. I1= TPC TDC unde TPC=total plasamente catre clientele TDC=toatal depozite clientele

2. I2=

TPB TDB

unde

TPB=total plasamente catre banci TDB=total depozite banci

Indicatorul de lichiditate I2 arata daca banca se imprumuta sau efectueaza plasamente pe piata monetara DB TD

3.

I3=

unde DB=depozite banci TD=total depozite

Indicatorul de lichiditate I3 arata gradul de dependenta al bancii fata de piata pentru fondurile sale si contrar, daca exista sau nu o baza de depozite stabile.

4. I4=

TP TD

unde TP=total plasamente TD=total depozite

Indicatorul de lichiditate I4 pentru o banca de depozite trebuie sa fie apropiat de 100%.Pentru institutiile care nu colecteaza depozite, dar dispun de capitaluri proprii si de resurse pe tremen lung importante, indicatorul de lichiditate va putea depasi 100% fara sa existe probleme semnificative de lichiditate.In schimb , pentru o banca retail, indicatorul de lichiditate nu trebuie sa depaseasca 100% Interpretarea acestor indicatori de lichiditate nu este intotdeauna usoara.Analiza lor se realizeaza distinct pe termen scurt, respective pe tremen lung, iar plasamentele si resursele trebuie sa aiba o exigibilitate reala si un juridical. O lichiditate mult mai mare este necesara, de regula, atunci cand o parte substantiala din portofoliul de credite consta in credite de valoare mare pe termen lung , atunci cand banca are o concentrare oarecum ridicata de depozite, sau atunci cand

tendintele recente arata o reducere a conturilor de depozitare, constituite de agentii economici, sau personae fizice de valoare mare.

1.3.Evoluia lichiditii bancare la nivel internaional

Structura lichiditii internaionale n urma activitilor de vnzare/cumprare de valut, precum i a altor valori ce reprezint o crean asupra strintii (aur, titluri, alocaii n DST), n cadrul economiilor naionale se formeaz un disponibil curent de mijloace bneti cu circulaie internaional. n sensul cel mai larg, acest disponibil reprezint lichiditatea internaional a unui stat. Prin lichiditate internaional se nelege: n sensul strict = suma rezervelor de devize, valute liber convertibile i aur, deinute de autoritile valutare ale unui stat n sensul larg = suma tuturor miloacelor de plat n relaiile internaionale de care dispun la un moment dat, bncile centrale, comerciale i particularii (devize, valute, aur, credite primite, rambursri de credite i dobnzi de ncasat ajunse la scaden). Rolul principal n administarea lichiditii internaionale, la nivelul fiecrei ri, l au bncile centrale care dein tezaurul naional i acioneaz asupra celorlalte bnci din sistem. Lipsa de lichiditate st la baza practicrii decontrii plilor internaionale pe baz de clearing, n relaia dintre anumite ri. Ea este caracteristic mai ales rilor n curs de dezvoltare, cu moned neconvertibil sau cu convertibilitate limitat. Lipsa de lichiditate n anumite ri determin contractarea de ctre rile respective a unor datorii externe care duc la ngreunarea dezvoltrii acestor ri. Lichiditatea internaional poate fi: necondiionat = cnd const din mijloace de plat alctuite din valut, devize liber convertibile i aur, existente n rezerva autoritilor valutare i care pot fi utilizate n orice moment pentru stingerea obligaiilor de plat n context internaional;

 condiionat = constituit din mijloace de plat de care autoritile valutare pot dispune numai n anumite situaii (de exemplu: mprumuturi interguvernamentale, credite obinute de la Fondul Monetar Internaional, rambursri de credite i dobnzi scadente de ncasat). Din componena lichiditii internaionale se consider a face parte: rezerva valutar = cuprinznd activele deinute de banca central a unei ri sub form de valute, aur, disponibiliti n DST, poziie creditoare fa de FMI; mijloace de plat cu circulaie internaional i titluri uor transformabile n valut = deinute de bncile comerciale, instituii financiare, agenii economici nonbancari, persoane fizice. Formarea rezervei valutare internaionale Elementul cel mai important al lichiditii l reprezint rezerva valutara, ca sum a activelor externe deinute de autoritile unui stat sub form de: -aur -valute n conturi curente i depozite la termen -DST -creane asupra FMI -titluri exprimate n monede convertibile -alte creane Pe plan internaional, rezervele valutare sunt urmrite ca un indicator important, ele caracteriznd economiile naionale n privina credibilitii financiare i economice. Se consider un nivel corespunzator pentru rezerva valutar acel nivel care poate acoperi nivelul importului rii respective pentru o perioad de 3-5 luni fr a se apela la alte mijloace de plat; de aceea, fiecare stat, chiar n condiiile unei balane de pli echilibrat, i formeaz o rezerv valutar pentru a o utiliza n situaii critice. Fiecare component a rezervelor valutare se formeaz prin operaiuni specifice. aurul monetar = provine din achiziiile Bncii Centrale din producia intern a rii sau de pe piaa internaional a aurului, precum i din alte surse (returnri din fondurile de la instituiile internaionale, confiscri etc.); rezerva n valute = se constituie diferit n funcie de gradul de convertibilitate al monedei naionale:

pentru rile cu moned convertibil se constituie pe baza deficitului balanelor de pli ale rilor emitente ale valutelor de rezerv; pentru rile cu moned neconvertibil sau cu convertibilitate limitat se constituie din ncasrile la export care depesc plile pentru import, primiri de fonduri financiare i de credit, transferuri, operaiuni de cumprare pe piaa valutar. Rezerva de valute se compune n principal din valutele liber utilizabile, dar i din alte

valute cu convertibilitate oficial care sunt cel mai frecvent utilizate ca mijloace de plat la nivel internaional. Fiecare ar i constituie rezerva de valute prin luarea n considerare a operaiunilor comerciale i necomerciale derulate cu precdere n anumite valute, precum i din valute cu o stabilitate ct mai ridicat astfel nct pierderile generate de fluctuaia cursului valutelor de rezerv s fie limitate. rezerva n DST = are ca provenien emisiunile FMI i distribuirile sale gratuite ctre rile membre, precum i ncasrile ulterioare pentru operaiunile de creditare n cadrul mecanismului DST. Alocrile de DST au la baz contribuia fiecrei ri la constituirea resurselor fondului, iar utilizarea DST este legat de posibilitatea folosirii alocrilor de DST pentru procurarea de valute convertibile n vederea onorrii obligaiilor de plat i pentru echilibrarea balanei de pli. poziia creditoare la FMI = se obine prin mecanismul Drepturilor Obinuite de Tragere (DOT), care se bazeaz pe structura contribuiei fiecrei ri la formarea resurselor FMI: 25% din contribuie se achit de ctre fiecare stat membru n valuta convertibil sau DST (iniial aceast parte putea fi achitat i n aur); 75% din contribuie este reprezentat de moneda naionala a rii membre ntr-un cont pe numele FMI pstrat la Banca Central a fiecrui stat membru. n cazul n care soldul contului n care se nregistreaz contribuia la Fond n moned naional este mai mic dect nivelul de 75%, apare poziia creditoare a rii respective fa de FMI. Astfel, mecanismul DOT presupune c pentru procurarea mijloacelor de plat exprimate n moneda altei ri membre la Fond se pot efectua trageri asupra prii din contribuia pstrata pe numele FMI n moneda rii partenere. Utilizarea rezervei valutare internaionale Scopul principal pentru care o ar i constituie rezerve valutare este reprezentat de dorina sa de a dispune, la un moment dat, de capacitate rapid de stingere a unor obligaii

10

valutare n context internaional. ns, rezerva valutar intr n operaiunile de plat internaionale dup epuizarea celorlalte modaliti reprezentate de: ncasarea contravalorii exportului, angajarea de credite comerciale i bancare, primirea de fonduri financiare, mobilizarea de fonduri pe piaa internaional de capital etc. Destinaiile rezervei valutare vizeaz: acoperirea deficitului balanei de pli, prin balansarea acesteia cu ajutorul operaiunilor de tip monetar (ncasri din rezerva valutar pentru pli n afara rii); intervenii pe piaa valuatar pentru a sprijini cursul monedei naionale n raport cu celelalte monede (se influeneaz raportul cerere/ofert de valut); garantarea solvabilitii economiei naionale pe piaa financiar-monetar internaional (se influeneaz poziia rii pe scara bonitii ntocmit de organisme financiare internaionale specializate). Gestionarea rezervei valutare internaionale are n vedere dou obiective: lichiditatea rentabilitatea

Lichiditatea se refer la posibilitatea transformrii rapide i fr pierderi a rezervei valutare n mijloace de plat necesare onorrii unor obligaii la un moment dat. De aceea, rezerva valutar se structureaz: ntr-o parte lichid pstrat n conturi la vedere; ntr-o parte stabil (permanent) pstrat n depozite la termen sau plasat n titluri de valoare care s permit o fructificare ct mai important. Lichiditatea rezervei valutare ia n considerare i structura sa pe valute, deoarece bncile centrale dein n rezerv valutele cel mai intens solicitate ca mijloc de plat. Dac rezerva include n proporii nsemnate aur i DST, gradul de lichiditate al rezervei va fi mai sczut deoarece folosirea acestor elemente ale rezervei presupune transformarea lor prealabil n valute convertibile. Rentabilitatea reprezint posibilitatea fructificrii sumelor pstrate n rezerv prin plasamente n strintate, pe piaa monetar i financiar. Fructificarea vizeaz:

11

ncasarea unor dobnzi prin pstrarea rezervei n depozite la termen la bnci din strintate; ncasarea de dobnzi prin plasamente n obligaiuni emise de alte state (plasamente garantate cu grad ridicat de siguran); ncasri din dividende prin plasarea rezervei pe piaa aciunilor strine. Intervenia statului n susinerea lichiditii internaionale Se poate realiza pe urmtoarele ci:

restricionarea schimbului valutar = o asemenea politic este practicat de ctre un stat n situaiile n care el are o balan de pli ncordat. O balan de pli deficitar n mod cronic determin slbirea puterii de cumprare a monedei naionale. Statul va urmri echilibrarea balanei de pli externe prin impulsionarea i sprijinirea activitii de export i a oricror activiti ce determin creterea veniturilor valutare. Restriciile valutare impuse de stat se refer la instituirea obligaiei de cedare a valutei ncasate ctre stat i distribuirea acesteia de ctre stat n funcie de prioriti. Aceast politic determin monopolul valutar al statului, cu consecine negative asupra iniiativei i interesului privat, situaie care va duce la o ncetinire a dezvoltrii economiei respective. Se poate aduga ca restricie blocarea disponibilitilor valutare ale nerezidenilor, n special atunci cnd acestea provin din participri strine la investiii de interes naional sau din mprumuturi n valut. promovarea unei politici a cotelor de schimb = statul acioneaz prin aplicarea de cote procentuale asupra vnzrilor i cumprrilor de valut peste cursul de schimb normal, astfel: la import = cote difereniate pe grupe de mrfuri n funcie de importana lor economic (materii prime, bunuri de larg consum, articole de lux etc.); la export = cote sporite, progresive pentru ncurajarea exportului de produse prelucrate (n raport cu gradul de prelucrare) i neacordarea nici unei compensaii pentru exportul de materii prime (pentru descurajare);

12

 cote de penalizare = pentru evitarea ctigurilor foarte mari din schimburile valutare, n perioade de inflaie crescut sau pentru procurarea de resurse financiare de la societile strine care i desfoar activitatea productiv pe teritoriul rii respective; cote diverse = n funcie de interesul statului n operaiuni de import/export de capital, prestri de servicii etc. De remarcat, c toate aceste msuri pot avea ca efect mbuntirea lichiditii internaionale a rii respective, dar n acelai timp genereaz i o serie de efecte negative.

Cap.2. Informaii generale privind Banca Transilvania S.A.

Banca Transilvania S.A. a fost nfiinat n Romania in 1993 i este autorizat de catre Banca Naionala a Romaniei s desfoare activiti in domeniul bancar. Banca i-a demarat activitatea in 1994 si serviciile desfasurate de aceasta se refera la activitati bancare pentru persoane juridice si persoane fizice. Banca i desfasoar activitatea prin intermediul sediului sau social localizat in Cluj-Napoca, 63 de sucursale, 447 agentii si 32 puncte de lucru, 10 divizii de medici si 1

Bazno, Cezar, Dardac, Nicolae, Management bancar, Ed. Economic,Bucureti, 2002; Bratonovic Brajovic, Sonja, Greuning, Hennie, Analiza i managementul riscului bancar, Ed. Irecson, Bucureti, 2004

13

centru regional situat in Bucuresti. (2010: 63 de sucursale, 435 de agentii, 26 puncte de lucru, 10 divizii de medici si 1 centru regional situat un Bucuresti) in intreaga tara si in Cipru (o sucursala deschisa in anul 2007). Banca accepta depozite de la public si acorda credite, efectueaza transferuri de fonduri in Romania si in strainatate, schimba valuta si furnizeaza servicii bancare pentru clientii sai persoane juridice si fizice. Structura patrimoniului sucursalei Cipru la 31 decembrie 2011 este urmatoarea: total active 326.169 mii LEI (31 decembrie 2010: 162.624 mii LEI); total datorii 326.115 mii LEI (31 decembrie 2010: 164.589 mii LEI), profit in an 54 mii LEI (2010: pierdere an 696 mii LEI). Principala activitate a Grupului este de a oferi servicii bancare si financiare persoanelor fizice si juridice. Acestea includ: deschideri de conturi si depozite, plati interne si externe, operatii de schimb valutar, finantari pentru activitatea curenta, finantari pe termen mediu, scrisori de garantie, credite documentare, consultanta financiara pentru intreprinderile mici si mijlocii care isi desfasoara activitatea in Romania. Numarul angajatilor Bancii la 31 decembrie 2011 era de 6.788 angajati (31 decembrie 2010: 6.575 angajati). Sediul social al Bancii este Str. Baritiu nr. 8, Cluj-Napoca, Romania.

Structura acionariatului Bncii este urmatoarea:

31 decembrie 2011 Banca European pentru 14,61% Reconstrucie i Dezvoltare( BERD) Persoane fizice romane Societi romneti 25,98% comerciale 26,35% 2,21%

31 decembrie 2010 14,68%

28,46% 22,57% 2,60%

Persoane fizice strine

14

Societi comerciale strine 30,85% Total 100.00%

Sursa Raportul anual 2011 BT

31,69% 100.00%

2.1. Banca Transilvania

Este principala componenta a grupului, promovand o strategie de extindere a gamei de servicii financiare oferite clientilor. Grupul opereaza in sectoare financiare precum cel bancar, administrarea investitiilor, finantarea consumatorilor, leasing si tranzactii mobiliare. Intreaga gama de produse financiare, atat cele bancare cat si produsele furnizate de subsidiarele grupului, sunt oferite catre clienti prin intermediul unei retele unice de distriutie inglobata sub sigla recunoscuta a BT. Pe segmentul economisirii, pe langa produsele traditionale, oferta cuprinde si componenta de administrare a investitiilor (BT Asset Management) creata atat pentru piata retail cat si pentru clientii exclusivisti, dornici de produse si servicii premium personalizate. Se obtin astfel, alaturi de divizia bancara de Private Banking, relatii profesionale de excelenta si fata de clientii cu venituri ridicate. Oferta de produse este intregita prin activitatile de brokeraj (BT Securities) si cele de leasing (BT Leasing), optiuni viabile pentru investitii directe sau finantari flexibile. Ofensiva de creditare pe zona de retail este sustinuta de consumer finance (BT Direct), oferind prin intermediul retelelor de distributie a produselor de larg consum accesul facil la potentialii clienti. O atentie sporita este acordata si sectorului medical, atat prin existenta unei divizii bancare specializate (Divizia pentru Medici) cat si prin finantarea directa a diverselor nevoi specifice (BT Medical Leasing). O caracteristica generala pentru toate liniile de afaceri este reprezentata de dorinta de excelenta in deservirea clientilor, incepand cu sectorul retail, private banking, IMM pana la cel corporate. Strategia Grupului Financiar BT consta in inglobarea intregii oferte de produse si servicii sub o sigla unica si un nume recunoscut in piata bancara locala si deservirea tuturor clientilor sau potentialilor clienti cu o gama cat mai larga de produse.

15

Banca asigura pentru subsidiare un nivel adecvat al gradului de capitalizare contribuind la imbunatatirea managementui riscului, prin implicarea functiilor de audit si conformare din cadrul bancii. La sfarsitul anului 2011, valoarea investitiilor directe ale Bancii Transilvania in cadrul grupului, a fost de 220,19 milioane lei (in 2010 valoarea acestora a fost de 202,41 milioane lei), procentul de detinere mentinandu-se la nivelul anului precedent. Subsidiarele grupului, la care banca detine participatii directe, si cota de participatie, sunt prezentate in cele ce urmeaza:

Filiala BT Securities SRL BT Leasing IFN BT Direct SRL BT Building BT Compania Factoring IFN SA Management SAI

Domeniu activitate Investitii /brokeraj Leasing Consumer finance Imobiliare Asset Managementul activelor de Factoring

de % Participatie directa 95,50% 44,30% 100,00% 93,70% 4,17% 80,00% 99,18% 99,99% 9,96% 7,45% 100,00%

% Participatie totala 95,50% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 80,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00% 100,00%

BT Investments SRL Investitii

Medical Leasing IFN Leasing BT Evaluator SRL BT Consultant SRL Intermedieri Financiare Intermedieri Financiare BT Leasing Moldova Leasing Sursa Raportul anual 2011 BT

In cadrul Grupului mai exista alte opt societati in care banca detine indirect participatii (BT Solution Agent de Asigurare SRL; BT Safe Agent de Asigurare; BT Intermedieri; BT Account Agent de Asigurare SRL; BT Finop Leasing; Rent a Med SRL;

Sursa Raportul anual 2011 BT 16

BT Asiom SRL. Transilvania Imagistica SA). investitia bancii fiind de 47.20 mil. lei ( 2010: 46.61 mil.lei). Banca mai are detineri in doua fonduri de investitii (BT Invest si BT Invest1) unde participatia directa este de 91,43% respectiv 100,00% (in 2010: 88,73% respectiv 90,80%). Pe parcursul anului 2011 Banca Transilvania si-a majorat participatia la Medical Leasing IFN, cu suma de 16.500 mii lei. La BT Direct, banca a contribuit la majorarea capitalului social cu 1.274 mii lei, prin incorporare de rezerve. Principale realizari in 2011 ale subsidiarelor si previziuni pentru 2012 Prezentam in cele ce urmeaza, informatii financiare privind principalele entitati ale grupului, la care banca detine participatii directe si care intra in consolidare:

Cap.3. Managementul riscului de lichiditate

Managementul Riscului la nivelul Grupului BT Managementul riscurilor este parte integranta a tuturor proceselor decizionale si de afaceri in cadrul Grupului. Conducerea Grupului evalueaza in mod continuu riscurile la care este sau poate fi expusa activitatea Grupului, care pot afecta atingerea obiectivelor acestuia si ia masuri cu privire la orice modificare a conditiilor in care aceasta isi desfasoara activitatea. Obiectivele privind administrarea riscurilor semnificative au in vedere asigurarea realizarii adecvarii capitalului la profilul de risc si a realizarii indicatorilor bugetari previzionati in conditii de risc controlat care sa asigure atat continuitate in

17

desfasurarea activitatii pe baze sanatoase cat si protejarea intereselor actionarilor si clientilor. Pentru administrarea corespunzatoare a riscurilor semnificative, grupul utilizeaza un sistem de proceduri de autorizare a operatiunilor afectate de riscurile respective, un sistem de stabilire a limitelor de expunere la risc si de monitorizare a acestora, un sistem de raportare a expunerilor la riscuri precum si programe de instruire a salariatilor. In vederea asigurarii unui control intern cat mai eficient. Grupul si-a identificat si evaluat permanent riscurile semnificative atat la nivel de ansamblu, cat si la nivelurile organizatoric. ale bancii si subsidiarelor, cu luarea in considerare a factorilor interni (natura activitatilor desfasurate, complexitatea structurii organizatorice, calitatea personalului si nivelul fluctuatiei personalului etc.) si externi (factorii macro-economici., schimbari legislative, schimbari legate de mediul concurential, progrese tehnologice, etc). Evaluarea riscurilor se face privind (in principal) posibilitatea producerii unor riscuri/ evenimente, gradul de incidenta a acestora in desfasurarea activitatii. precum si modul de incadrare in limitele stabilite pe categorii de riscuri semnificative. Politicile de administrare a riscurilor semnificative sunt transpuse in norme interne si proceduri care stabilesc atat sistemul de proceduri de autorizare a operatiunilor afectate de riscurile respective cat si limitele expunerii la risc, monitorizarea, raportarea expunerilor la risc. Adecvarea capitalului este guvernata de reglementarile locale in vigoare care sunt in conformitate cu Directivele Europene. Pentru evaluarea adecvrii capitalului intern la riscuri, grupul identifica i evalueaza toate riscurile semnificative la care este sau poate fi expus. Grupul calculeaza si evalueaza in mod continuu capitalul intern si necesitile de capital intern, pentru acoperirea nevoilor de activitate ale bancii si a riscurilor aferente.

Badea L., Socol A., Drgoi V., Drig I, Managementul riscului bancar, Editura Economic,Bucureti, 2010. Badea L., Socol A., Drgoi V., Drig I, Managementul riscului bancar, Editura Economic,Bucureti, 2010.

18

3.1. Riscul de lichiditate n cadrul Bncii Transilvania

Riscul de lichiditate este generat de incapacitatea institutiei de a-i onora datoriile exigibile la momentul scadentei acestora. Riscul de lichiditate are 2 componente principale: fie dificultati in procurarea fondurilor la scadentele aferente, necesare pentru refinantarea activelor curente, fie incapacitatea de a transforma un activ in lichiditate la o valoare apropiata de valoarea sa justa, intr-o perioada de timp rezonabila. Banca se preocupa in permanenta de contracararea acestui tip de risc Grupul are acces la surse de finantare diversificate. Fondurile sunt atrase printr-o gama de instrumente de tipul depozite ale clientelei sau ale bancilor partenere, imprumuturi de la institutii de dezvoltare si institutii financiare precum si capital social. Accesul la surse variate de finantare imbunatateste flexibilitatea atragerii de fonduri, limiteaza dependenta fata de un singur tip de finantare si de un tip de partener si conduce la o scadere generala a costurilor implicate de atragerea de fonduri. Grupul incearca sa mentina un echilibru intre continuitatea si flexibilitatea atragerii de fonduri, prin contractarea de datorii cu scadente diferite si in valute diferite. Grupul controleaza in permanenta riscul de lichiditate identificand si monitorizand modificarile de finantari si diversificand baza de finantare. Comitetul Tehnic de Administrare a Activelor si Pasivelor Bancii este responsabil cu analiza periodica a indicatorilor de lichiditate si cu stabilirea de masuri de corectie a structurilor bilantiere, astfel incat sa elimine abaterile considerate inacceptabile, din perspectiva managementului riscului de lichiditate. Grupul efectueaza lunar simulari de criza pentru riscul de lichiditate. Activele si datoriile Grupului analizate pe baza perioadei ramase de la 31 decembrie 2011 si 31 decembrie 2010, pana la data contractuala a scadentei sunt urmatoarele: n mii LEI 31decembrie 2011 Pna la 3 luni 3-6 luni 6-12 luni 1-3 luni 3-5 ani Peste 5 ani Fr maturitate Total

19

Active financiare Nunerar echivalent numerar Plasamente bnci Active financiare inute la valoare just prin profit sau pierdere Credite i 2..301.783 1.721.21 6 18.947 20.503 2.513.24 5 34.997 86.526 2.236. 234 71.481 207.73 0 780 3.365 1.863.63 0 3.862 2.638.79 9 1.106 2.531. 539 433 1.540. 314 14 3.836. 341 152.654 819 139.764 25.612.188 1.405. 157 24.250 86.216 3.800. 020 10 26.305 12.103 207.388 5.816.778 13.977.655 140.551 140.551 la 630.751 98.819 169 14.988 24.258 9.992 778.977 i 4.550.256 4.550.256

avansuri acordate clienilor Investiii nete de 57.703 leasing Active financiare 5.377.395 disponibile pentru vnzare Investiii deinte 39 pn la scaden Investiii n entiti asociate Alte active Total financiare Datorii financiare Depozite de la 251.181 bnci Depozite de la 14.493.45 clieni mprumuturi 1 de 1.457.146. 130.984

active 13.048.91 1

2.792.20 3 70.088

675.616 152.801

1.174. 223 757.35

1.050. 196 388.92

71.562 26.000

251.181 20.257.251 2.853.130

20

la bnci i alte 146 instituii financiare,alte datorii subordinate i 225.701 12.231 2.875.32 14.100 842.517 1.796.28 2 obligaiuni emise Alte datorii Total financiare Poziia net

1.792 1.933. 390 598.14 9

1.272 1.440. 388 99.926

288 97.850 3.738. 491

152.654

255.384 23.616.946 1.995.242

datorii 16.427.47

9 2 -3.378.568 1.011.69 2

Activele si

datoriile Grupului analizate pe baza perioadei ramase de la 31

decembrie 2010 pna la data contractuala a scadentei sunt urmatoarele: n mii LEI 31decembrie 2010 Pna la 3 luni 3-6 luni 6-12 luni 1-3 luni 3-5 ani Peste 5 ani Fr maturitate Total

Active financiare Nunerar echivalent numerar Plasamente bnci Active financiare inute la valoare just prin profit sau pierdere

i 3.701.125

3.701.125

la 915.583

3.000 -

191.157 -

117.24 6 -

10.169 -

111.977

1.237.155 111.977

Sursa Raportul anual 2011 BT

21

Credite

i 1.793.403

1.356.56 9 24.314 44.683

2.247.16 9 42.416 24.370

1.996. 013 86.962 130.74 4

1.105. 190 19.462 26.146

3.717. 448 5.779

12.215.792

avansuri acordate clienilor Investiii nete de 50.463 leasing Active financiare 3.525.199 disponibile pentru vnzare Investiii deinte pn la scaden Investiii n entiti asociate Alte active Total financiare Datorii financiare Depozite de la 332.954 bnci Depozite de la 12.611.30 clieni mprumuturi instituii financiare,alte datorii subordinate i 176.704 obligaiuni emise Alte datorii Total financiare Poziia net la bnci i alte 9 de 194.208 70.992

24.076

223.617 3.780.997

4.435 1.433.00 1

3.073 2.508.18 5

820 4.711 2.336. 496

215 1.151. 013

75 3.733. 471

136.053

820 83.501 21.354.984

active 10.056.76 5

240 1.669.13 2 246.194

673.171 276.233

1.019. 128 561.88 6

1.270. 428 480.36 9

35.964 91.958

333.194 17.279.132 1.850.848

125 1.915.69

180 949.584

105 1.581. 119 755.37 7

1.750. 797 599.78

127.92 2 3.605. 549

136.053

177.114 19.640.288 1.714.696

datorii 13.315.17

5 1 -3.258.410 -482.690 1.558.60 1 22

Profilul de risc de lichiditate pentru anul 2011 a fost adoptat mediu-scazut datorita corelatiei structurale corespunzatoare a activelor, respectiv pasivelor bancii, anume mixului de instrumente de fructificare a excedentelor temporare de lichiditatii, dar i a ponderii resurselor stabile, atrase de la clienti in totalul resurselor atrase. Banca gestioneaza lichiditatea la nivel centralizat. In stabilirea tipurilor de instrumente folosite de trezorerie pentru fructificarea excedentelor temporare de lichiditate, principiile fundamentale sunt posibilitatea lichidizarii rapide, fara afectarea importanta a randamentului initial al investitiei si profitabilitatea acestora. In vederea gestiunii sanatoase a riscului de lichiditate, banca urmareste permanent atragerea de lichiditati prin operatiunile de trezorerie, finantari externe, piete de capital, etc. Indicatorii de lichiditate ai Bancii Transilvania sunt mentinuti la valori care sa se incadreze (conform sistemului CAMPL) in cel mai nefavorabil caz in grupa 2. Thus, during 2011, the bank has reported rank 1 liquidity ratios, proving a solid position, having a confortable level of liquidity in a still fragile general context. Cu toate acestea pe parcursul anului 2011 , banca a inregistrat nivele ale indicatorilor de lichiditate de rating 1 , demonstrand astfel o pozitie solida , bucurandu-se de o lichiditate mai mult decat confortabila , intr-un context general inca fragil . De asemenea, se urmareste: - Corelarea ritmurilor de crestere resurse / plasamente; - diversificarea gamei de instrumente utilizate, corelat cu apetitul la risc al institutiei - Alocarea adecvata a capitalului; n continuare am calculat indicatorii de lichiditate din anii 2010 i 2011 : Se impun doua aspecte n analiza lichiditii: riscul de lichiditate imediat, care reprezinta imposibilitatea de a face fata unei cereri masive si neprevazute de retrageri de fonduri de catre clientele precum si

Sursa Raportul anual 2011 BT

23

posibilitatea de a le substitui cu alte resurse ( este un risc ce se manifesta in caz de criza a bancii, sau a pietelor) riscul de transformare care se concretizeaza printr-un nivel al resurselor inferior celui al plasamentelor pentru o scadenta data ( cu consecinte daunatoare in cazul schimbarii curbei dobanzilor ) () ponderea resurselor volatile poate sugera necesarul de lichiditate al bancii si procentul utilizat de aceasta di rezervele sale de creditare . Este necesara analiza urmatorilor indicarori : n anul 2011,indicatorii au fost calculai n conformitate cu datele din raportul anual 2011 din Anexa 1: TPC TDC

1.

I1=

unde TPC=total plasamente catre clientele TDC=toatal depozite clientele

I1 = 0 TPB = TDB

2. I2=

unde

TPB=total plasamente catre banci TDB=total depozite banci

I2=

TPB =3,10= 310 % TDB

Indicatorul de lichiditate I2 arata daca banca se imprumuta sau efectueaza plasamente pe piata monetara. DB TD

3.

I3=

unde DB=depozite banci TD=total depozite

I3=

DB =0,12= 12% TD

24

Indicatorul de lichiditate I3 arata gradul de dependenta al bancii fata de piata pentru fondurile sale si contrar, daca exista sau nu o baza de depozite stabile.

4. I4=

TP TD

unde TP=total plasamente TD=total depozite

I4=

TP = 0,037= 3,7 % TD Indicatorul de lichiditate I4 pentru o banca de depozite trebuie sa fie apropiat de

100%.Pentru institutiile care nu colecteaza depozite, dar dispun de capitaluri proprii si de resurse pe tremen lung importante, indicatorul de lichiditate va putea depasi 100% fara sa existe probleme semnificative de lichiditate.In schimb , pentru o banca retail, indicatorul de lichiditate nu trebuie sa depaseasca 100%. n anul 2010,indicatorii au fost calculai n conformitate cu datele din raportul anual 2011 din Anexa 1: TPC TDC

1.

I1=

unde TPC=total plasamente catre clientele TDC=toatal depozite clientele

I1 = 0 TPB = TDB

2. I2=

unde

TPB=total plasamente catre banci TDB=total depozite banci

I2=

TPB =0,711= 71,11 % TDB

25

Indicatorul de lichiditate I2 arata daca banca se imprumuta sau efectueaza plasamente pe piata monetara. DB TD

3.

I3=

unde DB=depozite banci TD=total depozite

I3=

DB =0.0189 = 1.89 % TD Indicatorul de lichiditate I3 arata gradul de dependenta al bancii fata de piata

pentru fondurile sale si contrar, daca exista sau nu o baza de depozite stabile.

4. I4=

TP TD

unde TP=total plasamente TD=total depozite

I4=

TP = 0,0702 = 7.02 % TD Indicatorul de lichiditate I4 pentru o banca de depozite trebuie sa fie apropiat de

100%.Pentru institutiile care nu colecteaza depozite, dar dispun de capitaluri proprii si de resurse pe tremen lung importante, indicatorul de lichiditate va putea depasi 100% fara sa existe probleme semnificative de lichiditate.In schimb , pentru o banca retail, indicatorul de lichiditate nu trebuie sa depaseasca 100%.

3.2.Managementului controlul riscului de lichiditate

Strategia grupului privind managementul lichiditii prevede principalele elemente) principii,nivele de indicatori,tehnici de administrare etc.) aferente administrrii lichiditii, n vederea obinerii randamentelor scondate ale activelor, n condiiile unui management

26

corespunztor al lichiditii,prudent,asumat contient i adaptat condiiilor de pia i de deyvoltare a grupului i nu n ultimul rnd n contextul cadrului legislativ actual. Managementul lichiditatii se structureaz pe 3 componente : - Componenta strategica , care consta in aprobarea structurilor bilantiere ( in determinarea carora mentinerea bancii intr-un anumit nivel al indicatorului de lichiditate este determinanta ) i a strategiei anuale de management a lichiditatii , cuprinzand nivele optime ale indicatorilor de lichiditate asumati de catre banca pentru anul in curs. - Componenta de management, constand in urmarirea incadrarii si aprobarea actiunilor pe termen mediu si scurt i mediu sptmnal,lunar,trimestrial. - Componenta operativ, constand in adoptarea zilnica de actiunii in limita competentelor Supravegherea si limitarea riscului de lichiditate se bazeaza pe urmarirea zilnica a indicatorului de lichiditate precum si a excedentului/deficitului pe monede . Directia Trezorerie (DT) in functie de nivelul indicatorului de lichiditate actioneaza asupra elementelor bilantiere care-i sunt in gestiune: depozite interbancare pentru diverse scadente ( in general scurte ), operatiuni cu titluri de stat , operatiuni de piata monetara cu BNR etc. DT calculeaza , urmareste si gestioneaza zilnic lichiditatea operativa a bancii care reprezinta totalitatea disponibilitatilor bancii , in lei si valuta neangajate la un moment dat. Zilnic se face evaluarea tuturor elementelor din trading book ; astfel evaluate , elementele intra in calculul pozitiei financiare a bancii , si apoi a cerintelor de capital pentru trading book . Calculul acestui element se face de care personalul specializat al Directiei Trezorerie . DT urmareste zilnic cash flow ul global al bancii , pe lei si pe principalele tipuri de valuta ( USD , EUR ) , in scopul asigurarii lichiditatilor necesare platilor curente. O caracteristic a sistemului bancar autohton, cu efect direct asupra managementului riscului de lichiditate este diferena de scadene dintre creditele acordate i depozite. Aceast nepotrivire de scadene este un element apreciat ca normal n activitatea oricrei bnci dac bncile au rezerve de lichiditate optime. n prezent, piaa se bucur de un grad ridicat de lichiditate, fapt reflectat de volumul nsemnat de depozite plasate la BNR sub forma RMO i a titlurilor de stat care pot fi transformate rapid pentru a obine lichiditate. Creterea ponderii creditelor n bilanul bncilor va induce, n opinia

27

specialitilor, cel puin n urmtorii ani o scdere a lichiditii, dar nu vor exista probleme mari n acest sens. Pe de alt parte, consolidarea pieei de capital va oferi noi oportuniti bncilor de a transforma n lichiditate ntr-un timp scurt, o parte tot mai mare a plasamentelor.

3.3. Metode de gestionare a riscului de lichiditate n cadrul Bncii Transilvania

Pentru gestionarea adecvata a lichiditatii, Banca isi defineste si implementeaza propria strategie de lichiditate, revizuita anual sau ori de cate ori schimbarile in mediul intern sau extern impun acest lucru. In vederea supravegherii riscului de lichiditate, Banca evalueaza pozitia de lichiditate periodic si realizeaza o administrare corespunzatoare a acesteia, dublata de un control intern adecvat. Administrarea si controlul intern al lichiditatii Bancii sunt realizate in conformitate cu Normele BNR nr. 1/2001 privind lichiditatea Bancilor si modificarile ulterioare (Normele BNR nr. 1/2002 si nr. 7/2003) si cu procedurile interne in vigoare. Prin intermediul raportului de lichiditate statutar sunt realizate masurarea si limitarea riscului de lichiditate pe termen mediu. Indicatorii de lichiditate se determina ca raport intrelichiditatea efectiva si lichiditatea necesara, pe fiecare banda de scadenta. Acesti indicatori de lichiditate sunt monitorizati saptamanal, astfel incat Banca sa poata lua masuri de restructurare a bilantului si extrabilantului in asa fel incat sa fie respectate cerintele prudentiale de lichiditate. Pozitia de lichiditate a Bancii s-a imbunatatit considerabil in ultimul an. Aceasta situatie a fost determinata de managementul corespunzator al activelor si pasivelor. Astfel, activele lichide au crescut permanent, in timp ce au fost atrase surse pe termen mediu si lung. Capitalul social a fost majorat de la 8.717 miliarde lei in iunie 2006 la 11.962 miliarde lei in iunie 2007. Mai mult, au fost atrase imprumuturi financiare pe termen mediu si lung, cum ar fi imprumutul sindicalizat de 250 milioane dolari.

Ilie Mihai, Ileana-Cosnzeana Velicu, Managementul riscului, Editura Economic, 2008, Bucureti

28

3.4.Optimizarea lichiditatii bancare in cadrul Bncii Transilvania

Prin natura lor, bncile atrag resurse financiare disponibile pentru a le plasa celor care au nevoie de acestea, n funcie de strategia fiecrei bnci.De cele mai multe ori nu exist o corelare ntre termenele de maturitate a resurselor atrase i cele plasate. n acelai timp, bncile trebuie s fie n msur s satisfac interal i la termenele stabilite angajamentele asumate fa de clieni, deci s compenseze fluctuaiile ateptate sau neateptate ale cash-flow-ului.Aceasta reprezint de fapt capacitatea bncii de a asigura desfurarea unei activiti normale, indiferent dac banca se confrunt cu deficit de lichiditate curent sau de un excedent. Asigurarea unei lichiditi adecvate reprezint o parte esenial a managementului global al unei bnci. Preocuprile bncilor pentru meninerea unei lichiditi corespunztoare este indus de necesitatea de finanare neateptat, la costuri minime. Sub acest aspect, bncile i asum un pre al lichiditii care depinde de condiiile de pia i de capacitatea bncii de a atrage resurse. O banc dispune de lichiditate adecvat cnd este n msur s obin fondurile necesare n timp real i la un cost rezonabil. Preul asigurrii unei lichiditi adecvate asumat de banc este o funcie care depinde de condiiile de pia i de nivelul de risc al ratei dobnzii i al creditului. O lichiditate n exces determina costuri suplimentare pentru banc i implicit reducerea profitabilitii, iar o lichiditate redus poate determina ntreruperea brusc a activitii. Atingerea i meninerea unui optim de lichiditate sunt premise pentru: - desfurarea normal a activitii bancare prin asigurarea clienilor bncii cu fonduri financiare suficiente; - ndeplinirea angajamentelor asumate de banc; - evitarea lichidrii forate a activelor bncii n situaia n care fondurile ar fi insuficiente; - asigurarea imunizrii bncii fa de volatilitatea parametrilor pieei - curs de schimb i rata dobnzii; - evitarea accesrii fondurilor oferite de autoritatea monetar.

29

Importana lichiditii nu se oprete la nivelul unei bnci, ea are o importan mult mai mare, dat fiind faptul c nregistrarea unei sincope n asigurarea lichiditii unei bnci poate genera situaii nefavorabile pentru ntregul sistem bancar. Managementul riscului de lichiditate se focalizeaz pe dou componente: elaborarea i implementarea politicilor riscului de lichiditate ale bncii care n principal urmrete meninerea unei lichiditi adecvate, monitorizarea permanent a lichiditii i politica obligaiilor de raportare. Sporirea activitii i produselor furnizate de bnci a determinat adoptarea unui management prudenial de ctre autoritile monetare, acestea acordnd o atenie deosebit corelrii structurii maturitii resurselor i plasamentelor bancare i cerinelor de asigurare a unui nivel optim al activelor cu un nalt grad de lichiditate. Managementul riscului de lichiditate vizeaz stabilirea nevoii de lichiditate i acoperirea acestora.Nevoile de lichiditate sunt obligaii imediate pe care banca trebuie s le onoreze (din punct de vedere al termenului de exigibilitate fiind nevoi pe termen lung, scurt i ciclice). Acoperirea nevoilor de lichiditate depinde de managementul lichiditii adoptat de banc, banca putnd crete nivelul su de lichiditate prin intermediul managementului pasivelor i activelor. Sub aspect practic, nevoile de lichiditate pot fi acoperite prin vnzarea de active foarte lichide din portofoliul de tranzacionare sau creterea datoriilor pe termen scurt i/sau a depozitelor pe termen scurt, prin creterea scadenei datoriilor i prin majorri de capital. n mod tradiional, bncile au optat pentru acoperirea nevoii de lichiditate prin utilizarea structurii de active . Maximizarea lichiditii, interpretat, ntr-o abordare radical, presupune atragerea de resurse cu orice pre i pe o perioad ndelungat concomitent cu plasarea acestor fonduri n active lichide cu scadene reduse. n aceast situaie indicii gap ar nregistra pe toate benzile de scadene valori pozitive ridicate, evideniind capacitatea bncii de a acoperii integral solicitrile de retraegere de fonduri. Pe cale de consecin, maximizarea lichiditii nu presupune ntotdeauna maximizarea profitabilitii bancare. De aceea, se recomand obinerea optimului profit-lichiditate, obiectiv greu de atins. Managementul riscului de lichiditate presupune acordarea unei atenii deosebite urmtoarelor elemente:

30

- cunoaterea structurii maturitii fondurilor atrase care conduce la creterea calitii prognozelor referitoare la cash-flow; - contientizarea faptului c riscul de lichiditate este un proces complex ca urmare a interconexiunilor cu alte riscuri specifice activitii bancare; - volatilitatea fondurilor atrase depinde i de structura clienilor, cunoaterea particularitilor comportamentale a acestora putnd constitui au atuu almanagementului lichiditii; - diversificarea surselor de fonduri i a maturitii acestora care induce att laevitarea dependenei de anumii clieni, ct i la diminuarea riscului de pierderi de resurse considerabile n termen scurt. Comitetul de la Basel a elaborat un set de principii cheie46 n managementul riscului de lichiditate. Abordarea lichiditii n opinia Comitetului nu trebuie s fie centrat numai pe cuantificarea poziiei lichiditii bncii n prezent, ci este necesar elaborarea unor scenarii diverse, inclusiv situaii extreme care se genereze crize de lichiditate, care s modele managementul riscului de lichiditate. Ca i n cazul managementului altor tipuri de riscuri, managementul lichiditii este parte integrant a stategiei bncii i cuprinde cuantificarea, monitorizarea i controlul riscului de lichiditate. Lichiditatea trebuie adecvat gestionat prin utilizarea procedurilor, politicilor i controlului i limitarea riscului lichiditii. Bncile trebuie s stabileasc limite pentru poziiile de lichiditate care pot fi nivelul cumulativ al Gap-ului sau ponderea activelor lichide n totalul pasivelor pe termen scurt, care sunt revizuite periodic. Aceste limite pot fi ajustate prin analiza rezultatelor obinute n urma simulrii unor situaii speciale ale lichiditii. Un exemplu clasic este emiterea i testarea unor ipoteze referitoare la necesarul viitor de lichiditate pe termen mediu i lung.

Bazno, Cezar, Dardac, Nicolae, Management bancar, Ed. Economic,Bucureti, 2002; Bratonovic Brajovic, Sonja, Greuning, Hennie, Analiza i managementul riscului bancar, Ed. Irecson, Bucureti, 2004

31

Concluzii
Managementul relaiei banc- client este mijlocul prin care se pot dezvolta servicii i produse financiar-bancare de succes. n condiiile actuale se nregistreaz o tendin a clienilor de a deveni mai puin loiali, semnalat chiar i pentru acei clieni ce au desfurat n mod tradiional afaceri cu o anumit instituie. Implicit prognoza evoluiei lichiditilor bncilor se va realiza pe o baz lrgit de subiectivism. Acest trend este exacerbat prin apariia mai multor canale de distribuie a produselor i serviciilor bancare, ca urmare a creterii competiiei i a permanentelor dezvoltri tehnologice, la care trebuie s se adapteze rapid bncile i n general ntreg mediul financiar-bancar. Bncile au ca principal obiect de activitate lucrul cu bani. Cea mai mare parte a acestor bani sunt mprumutai de la investitori. Pentru a se bucura de ncrederea unui numr mare de clieni bncile trebuie s beneficieze de o lichiditate adecvat. Lipsa de lichiditi este asimilat riscului de lichiditate. Apare aici i aa numitul fenomen de bank run care se manifest prin retrageri masive ale deponenilor n urma unor informaii denigratoare despre banca n cauz vehiculate n diverse mijloace massmedia. Gestiunea crizei de lichiditate presupune parcurgerea unor etape: identificarea cauzelor generatoare; constituirea de comisii responsabile de gestiunea crizei; aplicarea de msuri care s nlture cauzele crizei i care s asigure un nivel acceptabil de lichiditate; reabilitarea imaginii bncii, n caz de nevoie; ntocmirea i aplicarea de planuri de aciune post-criz.

Concurena la nivelul sistemului bancar romnesc este ridicat. Dup prerea noastr banca, pentru a-i pstra poziia de pia, ar trebui s adopte o abordare mai direct a clienilor, n sensul apropierii de acetia. n aceast direcie banca poate ntreprinde aciuni ca: deschiderea de noi sedii filiale, puncte de lucru; realizarea i promovarea de produse noi; scutirea de comisioane la unele servicii;

32

aplicarea de comisioane difereniate.

Aceste aciuni au ca rezultat final creterea activului i pasivului, adic cea mai bun strategie bancar n domeniul lichiditii pentru banc este cea de a treia strategie prezentat (creterea activului i pasivului).

Bibliografie

33

1. Bazno, Cezar, Dardac, Nicolae, Management bancar, Ed. Economic,Bucureti, 2002; Bratonovic Brajovic, Sonja, Greuning, Hennie, Analiza i managementul riscului bancar, Ed. Irecson, Bucureti, 2004; 2. Cocri, Vasile, Chirlean, Dan, Tehnica operaiunilor bancare, Ed. UAIC,Iai, 2006; 3. Niu, I., Managementul riscului bancar, Ed. Expert, Bucureti, 2000;'
4. Badea L., Socol A., Drgoi V., Drig I, Managementul riscului bancar, Editura Economic,Bucureti, 2010. 5. Ilie Mihai, Ileana-Cosnzeana Velicu, Managementul riscului, Editura Economic, 2008, Bucureti 6. Raportul anual 2011 Banca Transilvania

7. www.bancatransilvania.ro
8.Dnil,Nicolae, Anghel L.C.,Dnil M.I.Managementul lichiditii bancare,Ed.Economic, Bucureti, 2002

34

35