Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE DREPT ANUL I

REFERAT LOGICA JURIDICA

Utilitatea logicii juridice n exercitarea profesiei de avocat


Un bun jurist, fie ca este magistrat sau avocat, trebuie ca pe lnga cunostintele de drept penal , de drept civil, de drept procesual, etc. sa aiba si capacitatea de a rationa logic , de a gasi solutii rationale pentru problemele cu care se confrunta , inclusiv de a ntelege si interpreta corect un discurs rostit sau scris. Credibilitatea avocatului crete iar acesta se va bucura de respect din partea justiiabililor, dar i din partea magistratului, dac va mbina argumentul bazat pe lege, pe logica juridic, folosindu-se de probele pe care le are la ndemn n cauz indiferent c apr un rufctor, o parte vtmat, un reclamant sau un prt i care n final privete adevrul n mod obiectiv i nu prtinitor, fr s-l traumatizeze n vreun fel. Acesta este un adevrat profesionist i se va bucura de un real prestigiu. Avocaii cu experien n domeniu recunosc faptul c pentru a deveni avocat, trebuie n primul rnd s-i plac n primul rnd Dreptul, iar apoi logica raporturilor juridice, pentru c, altfel, riti s citeti sute de pagini cu legi i s nu nelegi nimic. Trebuie totui s ai un anumit fel de a gndi, logic. Pentru c altfel, sunt materii la care ai de citit sute de pagini. i, dac nu-i place, nu faci nimic, declar un avocat romn. n plus, odat intrat n bran, avocatul trebuie s citeasc suplimentar, s caute informaii despre procesele similiare cu cel la care lucreaz el. La baza logicii juridice st gndirea critica. A gndi critic nseamna sa construiesti argumente pentru a le sustine si sa ai capacitatea sa evaluezi argumentele interlocutorului. Ce nseamna asta? nseamna sa descoperi ce anume sustine interlocutorul, sa descoperi pe ce se bazeaza sustinerea interlocutorului si sa vezi daca ceea ce sustine el este adevarat sau nu. nseamna sa descoperi daca se poate infirma ceea ce pretinde interlocutorul si pe ce baza. Cnd vrei sa combati un argument exista doua modalitati: una relativ simpla si anume sa respingi concluzia la care a ajuns ; alta sa respingi cel putin una din premisele pe care le sustine, aratnd ca nu rezista concluzia. Acest lucru presupune o competenta logica elementara si deprinderi de gndire critica. argumentarea este un factor esential n cadrul logicii juridice. Dealtfel, Chaim Perelman, specialist n domeniul logicii juridice, sustine ca logica juridica este direct si prioritar legata de teoria argumentarii.

n drept, argumentele nu sunt impuse subiectilor care le invoca n sustinerea opiniilor, ci sunt lasate la alegerea acestora. n logica juridica argumentele pot fi clasificate dupa sursa lor n argumente legale si argumente probatorii. Argumentele juridice legale sunt mijloace prin care se cauta, se apreciaza si se selecteaza norma juridica corespunzatoare solutionarii unei cauze. Ele sunt desprinse din regulile de interpretare logic. n domeniul interpretarii legilor se folosesc doua metode de interpretare: metoda de interpretare ordinara, metoda folosita atunci cnd legea este ambigua, metoda de interpretare extensiva, metoda folosita cnd legea este lacunara.

n metoda de interpretare ordinara ntlnim alaturi de metoda gramaticala si metoda logica de interpretare. Regulile principale ale interpretarii logice sunt: a. Interpretarea logica directa, care se face pornind chiar de la termenii folositi de legiuitor b. Interpretarea logica semidirecta, care se face tinnd seama de materia tratata de legiuitor, de succesiunea verbelor, frazelor si aliniatelor, de titlurile capitolelor, etc. c. Interpretarea semiindirecta. In cadrul acestei interpretari distingem trei principale argumente: Argumentul juridic a pari ratione cnd se impune compararea si aplicarea unui text de lege cu ajutorul altui text mai clar si mai amplu n redactarea sa, din aceiasi materie sau din materii apropiate prin obiectul reglementarii lor. Aceasta argumentare este o axioma a maximelor unde este aceeasi ratiune a legii, acolo este si aceeasi aplicare a ei si exceptiile confirma regula n cazurile neexceptate. Ratiunea argumentarii prin analogie se gaseste n judecata de valoare privind egalitatea sub aspect juridic a faptelor comparate, esenta acestei argumentari fiind aceea ca faptele ce din punct de vedere juridic au aceiasi valoare, antreneaza aceleasi consecinte juridice. Aceasta argumentare este folosita cel mai adesea prin normele de trimitere exprese , iar alteori prin simpla interpretare a textelor de lege. Argumentarea juridica a contrario sensu, vizeaza reglementarile restrictive ce trebuie interpretate si aplicate ca atare, adica limitate la cazul sau ipoteza vizata, iar n rest urmnd a se

aplica reglementarea opusa, generala sau de drept comun. Aceasta argumentare se bazeaza pe ratiunea maximei qui dicit de uno, de altero negat. Dupa cum se poate constata, n argumentarea per a contrario decisiva este determinarea intentiei ce sta n spatele normei, intentia legiuitorului cu care a formulat dispozitia normei. Argumentarea juridica a fortiori ratione presupune extinderea continutului unei norme la cazuri care nu sunt prevazute n norma respectiva , prin compararea tacita a doua temeiuri , unul apreciat mai puternic dect celalalt. Exista doua variante de argumentare a fortiori: argumentarea a minori ad maius argumentarea a maiori ad minus

Acceptarea acestor doua argumente n practica se bazeaza pe principiul cine trebuie sa se abtina de la a face mai putin, trebuie sa se abtina de la a face mai mult si cine poate mai mult, poate si mai putin. Desi deficitare din punct de vedere logic, aceste doua argumente sunt acceptate n practica pe baza unor aprecieri si consideratii extralogice privitoare la intentiile si scopurile legiuitorului. Considerate eliptice , aceste argumente pot fi transformate n argumente valide daca premisele sunt modificate astfel nct sa se conformeze standardelor juridice ce functioneaza n sistemul respectiv. Este posibil ca n legatura cu aceiasi fapta sa fie aplicabile doua tipuri de argumente. n acest caz, decizia aplicarii unuia sau altuia se face pe temeiuri extralogice de catre magistrat sau autoritatea juridica. Argumentarea juridica probatorie Argumentarea juridica probatorie vizeaza argumentarea juridica a starilor si mprejurarilor de fapt si o ntlnim n activitatea practica a juristului n general. Argumentarea juridica se poate face prin urmatoarele metode: concordanta informatiilor diferenta ntre informatii concordanta si diferenta dintre informatii

Argumentarea juridica apriori, prin care se declara stabilita o anumita stare, mprejurare, etc. nainte de a fi probata, pe baza cunoasterii sau prezumarii unor termeni din cadrul relatiei demonstrabile n care se situeaza ( ex. n cadrul actiunii n tagada paternitatii, sotul mamei este declarat a priori tatal copilului)

Argumentarea juridica a posteriori, prin care faptele, mprejurarile sau consecintele lor sunt stabilite pe baza de probe, numai dupa ce acestea au avut loc (ex. argumentarea a posteriori a valabilitatii unui act anulabil, dupa confirmarea lui de partea n drept sa invoce nulitatea). Argumentarea juridica a cauzei si a efectului, se foloseste atunci cnd se urmareste sa se demonstreze ca o fapta a produs un anume rezultat cu consecinte juridice. Erori i lacune in argumentarea juridica n disputele juridice ntlnim adeseori pe lnga argumentele legale sau probatorii si argumente irelevante, lacune si erori. Lacuna de drept reprezinta absenta unei norme juridice dezirabile din considerente juridice si apare cnd ntr-un act normativ aflat la un anumit nivel de validitate se face referire explicita la un alt act normativ aflat la un nivel de validitate inferior, a carui elaborare, desi intentionata, nu a fost realizata. n activitatea avocatului dar si n presa ntlnim adesea erori generate de modul n care sunt folosite argumentele, de continutul argumentului folosit. Erorile comise n argumente pot fi sofisme, adica erori comise cu buna stiinta, intentionat, pentru a induce n eroare pe cineva sau paralogisme, erori comise neintentionat. n pledoariile avocatilor sunt ntlnite des argumente irelevante, n care legatura dintre premisele si concluzia unui argument este numai aparenta. n acest caz premisele nu ofera suport informational pentru concluzia enuntata. Cele mai folosite argumente irelevante sunt: -Atacul la persoana argumentum ad hominem. Acesta reprezinta o ncercare de argumentare prin referire la calitatile persoanei, la caracterul sau sau la faptele sale anterioare (ex. avocatul foloseste acest argument pentru discreditarea martorilor cnd sustine ca nu spun adevarul si face referiri la faptul ca sunt inculti, recidivisti , imorali, etc). -Apelul la autoritate. Prin el se face apel la competenta sau pozitia oficiala a unei persoane. -Apelul la emotii. Acest procedeu este de cele mai multe ori mai eficient dect un argument propriu-zis a carui concluzie arata ce trebuie sau ce nu trebuie facut. Pe lnga aceste argumente irelevante mai exista si altele cum ar fi argumentul bastonului, argumentul prin flatarea vanitatii,argumentul relativ la ignoranta , etc.

S-ar putea să vă placă și