Sunteți pe pagina 1din 7

Ce este agresivitatea?

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea form decomportament orientate n sens distructiv, n vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice, morale sau mixte. Prin urmare, actul agresivitii, al comportamentului agresiv poate fi ndreptat ctre obiecte, precum casa, mobila, vesela, ctre fiinele umane sau ambele. La polul opus agresivitii se afl co,portamentul prosocial, despre care s-a mai discutat aici. Formelecele mai frecvente i mai cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delincvena i infracionalitatea. O definiie mai complet a agresivitii ar fi aceea c agresivitatea este orice form e conduit orientat ctre obiecte, persoane sau ctre sine, n vederea producerii unor prejudicii, a unor rniri, distrugeri sau daune.

Teorii ale agresivitii si comportamentului agresiv


Multitudinea de teorii, de ncercri de explicare a agresivitii, de analiz i interpretare demonstreaz faptul c nu exist nc un consens ntre psihologii sociali cu privire la comportamentul agresiv, i la definirea agresivitii. Nu doar att, dar se pare c n cazul agresivitii, fenomenul de "mprtiere" a punctelor de vedere este chiar mai mare dect n cazul altor fenomene psihologice.

Caracteristicile agresivitii si comportamentului agresiv


Din perspectiva scopului urmrit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca scop producerea unui ru unei alte persoane, n timp ce alte comportamente agresive au n principal ca scop demonstrarea puterii sau masculinitii agresorului, ambele demonstrate prin agresivitate. Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, i nu trebuie confundat sau identificat cu delincvena sau cu infracionalitatea. Agresivitatea nu implic ntotdeauna un caracter antisocial. Lupttorul de arte mariale, n ring, poate avea un comportament agresiv. Totui, n acest caz, deli exist agresivitate, chiar explicit, nu putem vorbi de comportament antisocial. De asemenea, nici situaia invers nu este ntotdeauna valabil; nu orice comportament infracional, sau antisocial poate fi nsoit de agresivitate.Agresivitatea nu nseamn violen. Dei de foare multe ori comportamente agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea prezint diferene fundamentale. Violena se exprim prin dorina clar de a vtma, de a face ru, ns acest lucru se poate face i fr agresivitate, fr ca iniiatorul s dea dovad de comportament agresiv. De exemplu, otrvirea unei persoane, este ntr-adevr un act agresiv, dar nu implic violen.Agresivitatea nu este ntotdeauna ndreptat n afara subiectului. Exist situaii cnd comportamentul agresiv se ndreapt asupra subiectului nsui, n acest caz vorbind decomportament auto - agresiv. Dar i aici se face distincia ntre actele auto agresive grave precum sinuciderea, auto mutilarea, i a'comportamente auto agresive uoare,car pot periclita sntatea, ns nu ntr-o manier aa evident. n acest ultim caz putem vorbi de fumat, alcool, droguri, etc.

Formele agresivitii
Dat fiind faptul c agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte complex, o ncercare de tipologizare este foarte dificil. Criteriile cele mai frecvente dup care se poate clasifica agresivitatea sunt: n funcie de agresor sau de persoana care adopt comportament agresiv, agresivitatea poate fi clasificat n agresivitatea tnrului i agresivitatea adultului agresivitatea masculin i agresivitatea feminin agresivitatea individual i agresivitatea colectiv agresivitatea spontan i agresivitatea premeditat n funcie de mijloacele utilizate n vederea finalizrii inteniilor agresive, putem mpri agresivitatea n: Agresivitatea fizic i agresivitatea verbal Agresivitatea direct, care are efecte directe asupra persoanei agresate, i agresivitatea indirecta, n cazurile n care pot apare intermediari ntre agresor i persoana agresat, victim a comportamentului agresiv Clasificarea agresivitii n funcie de obiectivele urmrite: Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit obinerea unor beneficii, a unui ctig material Agresivitatea ce are ca principal scop rnirea i uneori chiar distrugerea victimei. n funcie de forma de manifestare a agresivitii aceasta poate fi: agresivitatea violent i agresivitatea non violent agresivitatea latent i agresivitatea manifest

Sursele agresivitii
Sursele de influenare a agresivitii sunt din pcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei categorii: surse ce in de individ, de conduita i de comportamentul acestuia frustrarea este una din cele mai des ntlnii factori declanatori ai agresivitii atacul sau provocarea direct, de cele mai multe ori verbal, dar i fizic, poate duce la comportamente agresive ale celui vizat. durerea, n formele ei fizic i moral, poate duce la creterea agresivitii cldura este i ea un factor declanator al agresivitii, fapt demonstrat de numeroase studii aglomeraia este de asemenea un factor declanator al comportamentelor agresive, fiind un agent stresor pentru unii oameni accesul la materiale pentru aduli (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la intensificarea / declanarea comportamentelor agresive. Dei acest lucru a fost confirmat de unele cercetri experimentale, ali autori infirm acest lucru Surse din cadrul familiei n aceast categorie, cele mai grave forme ale agresivitii sunt btaia i incestul, avnd consecine extrem de nefavorabile

Comportamentul agresiv a fost studiat indelung de multe persoane, care au incercat sa gaseasca cauzele si chiar sa previna diferitele stari care cauzeaza aceste stari de agresivitate.In urmatoarele randuri eu imi voi exprima opinia si experintele mele legate de comportamentul agresiv si de cei care adopta acest mod de comportare sociala. Conform definitiei din dictionar, agresivitatea este un comportament destructivsi violent orientat spre persoane, obicte sau spre sine. Exista si o agresivitate calma, nonviolenta dar intotdeauna agresivitatea semnifica atac, ofensiva, ostilitate, punere in primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei. Agresivitatea se gaseste si la animale dar acestea o fac sub imperiul nevoii de hrana, nu ca omul care o face din tendinta competitiva. Agresivitatii i-a fost acordata o origine ereditara sau instinctiva, dar aceasta teza a fost contrazisa, observandu-se atat la animale cat si la om ca agresivitatea este un rezultat al invatarii, al modelarii comportamentului in functie de mediul de dezvoltare. Dar, unii cercetatori au descoperit o asa zisa gena a agresivitatii, care se transmite de la tata. Sa fie oare acesta motivul pentru care suntem agresivi, dar acele persoane care sunt pasnice, nu au aceasta gena a agresivitatii? Mediul de dezvoltare isi pune si acesta o amprenta serioasa asupra comporatmentului, de exemplu un copil creste intr-o familie in care mama si tatal sunt ambii alcoolici, se cearta si se bat. Probabilitatea ca acest copil sa aiba acelasi comportament cand va deveni adult este foarte mare. Acesta va avea un comportament agresiv fata de lumea ce-l inconjoara fiindca a fii violent si destructiv fata da el si fata de ceilalti este modul lui de a-si exprima frustarea ce a acumulat-o pe parcursul vietii. Oamenii pot fii agresivi din mai multe motive: - dorinta de a fi cel mai "tare", de exmplu cunosc pe cineva care daca nu se da el mare si nu se simte superior fata de persoana de langa el, acesta devine agresiv. - agresivitatea fata de lucrurile care nu le sunt pe plac si agresivitatea colectiva , pentru aceste doua agresivitati cititi exemplul urmator: bataile de pe stadioane, care sunt intre tabere diferite, fiind indreptate asupra lucrurilor care nu le sunt pe plac, echipa adversa; in aceste batai sunt implicati mai toti suporterii, acestia impartasind agresivitatea si dorinta de a sarii la bataie a intregii multimi - agresivitatea datorata frustarilor sexuale sau de alta natura - agresivitatea legata de bautura sau consum de droguri Aceasta agresivitate poate duce la batai, vatamari corporale foarte grave si chiar pana la crime.Toata lumea este agresiva dar nu asa tot timpul, ci atunci cand suntem suparati, frustarti, sau atunci cand cineva ne ameninta propietatea, agresivitatea prinde proportii, si de aceea in cazurile grave ar trebuii apelat la un ajutor profesionist, la psihoterapie.Pe aceasta tema ar fi mult de discutat dar timpul nu-mi permite asa ca trebuie sa pun capat ideiilor si sa inchei acest eseu care cu o mare probabilitate imi va aduce o nota buna.

Psihologie si agresivitate
(material preluat din Wikipedia, a free encyclopedia)

In psihologie agresivitatea se refera la comportamentul directionat spre a rani. Agresivitatea poate fi fizica sau verbala, iar comportamentul este clasificat ca si agresivitate daca nu produce efectiv durere sau leziuni. Comportamentul care produce accidental durere sau leziuni nu este agresivitate, conform psihologiei. Distrugerea proprietatii sau alte comportamente distructive se pot incadra in categoria de agresivitate. Agresivitatea este un comportament paradoxal. De ce sunt oamenii motivati psihologic pentru a

se rani unul pe celalalt? Cum ne ajuta violenta sa supravietuim si sa ne reproducem? Dupa doua secole de teorii si progres tehnologic, psihologii au investigat componentele biologice si evolutioniste ale agresivitatii, precum si consecintele sale pentru societate. Tipuri de agresivitate Agresivitatea este un fenomen complex compus dintr-un numar de alte comportamente specifice. Moyer prezenta o clasificare a agresivitatii in sapte categorii, din punct de vedere psihologic, biologic si evolutionist. 1. agresivitatea de pradator: atacul pradatorului 2. agresivitatea inter-masculina: competitia intre masculii din aceeasi specie pentru accesul la resurse, femele, dominanta, statut, etc. 3. agresivitatea indusa de frica: agresivitatea asociata cu incercarea de a fugi din fata unui pericol 4. agresivitatea de iritabilitate: agresivitatea indusa de frustrare si directionata inspre tinta disponibila 5. agresivitatea teritoriala: apararea unei anumite zone impotriva intrusilor, in mod tipic cospecifici 6. agresivitatea materna: agresivitatea femelei cu scopul de protectie a puiului. Exista de asemenea si agresivitate paterna 7. agresivitate instrumentala: agresivitatea directionata inspre obtinerea unui scop, considerat a fi un raspuns invatat la o anumita situatie. Biologia agresivitatii Agresivitatea este directionata inspre si isi are originea in stimuli exteriori. Zona din care isi au originea emotiile este creierul si in creier au fost gasite doua zone principale care coordoneaza agresivitatea, respectiv amigdala si hipotalamusul. Agresivitatea este legata si de hormoni, din care cel mai important este testosteronul; multe experimente arata ca exista o legatura directa intre nivelul de testosteron si agresivitate la om. Un alt neurotransmitator implicat in biologia agresivitatii este serotonina. Vasopresina duce si ea la cresterea agresivitatii atunci cand este prezenta in cantitati mari in hipotalamusul anterior. Efectele norepinefrinei, cortizolului si altor substante chimice se afla inca in studiu. Genetica si agresivitatea Studiile pe animale arata ca inclinatia spre agresivitate este cel putin partial mostenita genetic. Psihologia agresivitatii Agresivitatea ajuta animalul sa se reproduca si sa supravietuiasca. Animalele folosesc agresivitatea pentru a dobandi si a-si asigura teritoriul, si pentru a gasi si a-si asigura resurse cum este mancarea, apa, oportunitatea de a se imperechea. Se presupune ca din punct de vedere psihologic agresivitatea si capacitatea de a omori sunt produse ale trecutului nostru evolutionist. Cel mai evident tip de agresivitate este cel intre pradator si prada sa. Animalul care se apara de pradator devine agresiv pentru a supravietui si a asigura supravietuirea puilor sai. Necesitatea de a asigura continuitatea genetica a condus la fenomenul numit altruism. Un exemplu de act altruist este acela al animalului care da alarma atunci cand se apropie un pradator. Animalul care a dat alarma este depistat de pradator, dar restul animalelor din aceeasi specie au o sansa mai mare de supravietuire. In conformitate cu multi cercetatori pradatorul nu este un agresor. Pisicile nu scuipa si nu isi incoarda spatele cand cauta un sobolan, si zonele activate din hipotalamusul lor sunt cele ale

foamei, si nu ale agresivitatii. Agresivitatea in cadrul speciei are drept scop principal stabilirea ierarhiei dominante. Atunci cand animalele ajung pentru prima oara intr-un teritoriu nou, primul lucru pe care il fac este sa stabileasca ierarhia. In general animalul dominant este cel cu agresivitatea cea mai mare. Pentru cele mai multe animale a fi dominant inseamna de asemenea a avea o atractivitate mai mare pentru sexul opus, fiindca un rang social mai mare inseamna ca este mai sanatos. Odata ce femela a dat nastere puiului apare agresivitatea materna, cu scopul de asigurare a protectiei puiului. Agresivitatea materna este una din cele mai puternice tipuri de agresivitate si femela poate alunga chiar si masculi foarte puternici. Psihologia agresivitatii la om Omul difera de animal in complexitatea agresivitatii sale datorita factorilor culturali, morali si sociali. Alcoolul, drogurile, medicamentele, durerea si disconfortul, frustrarea si violenta sunt cativa din factorii care influenteaza agresivitatea la om. Cultura joaca un rol dominant in agresivitate. Studiile antropologice arata ca unele culturi au agresivitate scazuta, iar altele inalta. De exemplu barbatii americani sunt in medie mai agresivi decat japonezii sau spaniolii. In cadrul culturii americane sudistii sunt in general mai agresivi decat nordistii, pentru ca sudistii apartin unei culturi a onoarei, care cere adoptarea violentei in fata insultelor. Agresivitatea poate fi invatata prin urmarirea si imitarea comportamentului altora. Multe dovezi sugereaza ca urmarirea violentei la televizor creste probabilitatea comportamentului violent la copii. Jocurile video au un efect similar. Totusi, adoptarea unui anumit comportament depinde de inclinatiile individuale. Alcoolul afecteaza ratiunea si oamenii devin mai putin prudenti decat in mod obisnuit; de asemenea alcoolul modifica felul in care este procesata informatia. O persoana beata vede un eveniment accidental ca pe unul rau intentionat, si astfel actioneaza in maniera mai agresiva. Durerea si disconfortul contribuie si ele la cresterea agresivitatii. Chiar si plasarea mainilor in apa rece duce la cresterea agresivitatii. Se pare ca temperaturile cerscute din mediu duc la cresterea agresivitatii. Teoria frustrare- agresivitate spune ca agresivitatea creste daca persoana nu isi poate atinge scopurile. Cu cat persoana se afla mai aproape de indeplinirea scopului sau, cu atat agresivitatea in caz de neindeplinire a scopului este mai mare. Expectatiile au si ele un rol important. Cu cat expectatiile sunt mai mari, si agresivitatea este mai mare. Exista si dovezi care arata ca prezenta obiectelor asociate cu violenta, cum este un pistol de exemplu, duc la cresterea agresivitatii. Apartenenta de gen are un rol important in agresivitate atat la om, cat si la animal. Masculii sunt in general mai agresivi decat femelele, si barbatii comit cele mai multe crime. Barbatii isi exprima mai frecvent agresivitatea din punct de vedere fizic. De fapt, cercetarile arata ca femeile nu sunt mai putin agresive, dar isi exprima agresivitatea in alte moduri, sin u fizic. De exemplu femeile au o agresivitate verbala si relationala mult mai mare, cum ar fi rejectia sociala. Agresivitate fizica la om apare in general in jurul varstei de 2-3 ani. Agresivitatea fizica nu este invatata, ci apartine de abilitatile de auto- reglare. Unii copii au dificultati de auto-reglare, cu comportament agresiv fizic la nivele atipic crescute, ceea ce este un factor de risc pentru

comportamentul violent pe parcursul vietii. Agresivitate apare la copil ca urmare a fricii, dificultatilor in cadrul familiei, disfunctiilor comportamentale, de invatare sau neurologice, traumelor emotionale si expunerii la violenta in mass- media.

Agresivitatea subconstienta

28012011

6 Votes Cred c am mai abordat subiectul agresivitii pn acum. Exist agresivitatea contient, intenionat ca urmare a unei decizii punctuale sau ca urmare a unor reflexe dobndite n mediu. Nu m intereseaz acest tip de agresivitate pentru c este subiectiv. Poate fi motivat sau nu, cel puin e pornit dintr-o intenie clar i n general este asumat, att ca rezultate ct i ca inevitabile consecine. Agresivitatea subcontient n schimb este ceva ce merita s pui lupa pe ea. Agresivitatea subcontient este de multe ori nesesizat, sau greu sesizabil de cel care este afectat de ea. Agresivitatea subcontient este de multe ori o piatr de moar pe care o trm dup noi zilnic i cu toate acestea nu observam dect efectele ei indirecte. Pe care de tot attea ori le interpretm eronat. Semne ale unei agresiviti subcontiente ridicate sunt urmtoarele. Lipsa de rbdare. Obiceiul de a ntrerupe pe cineva cnd vorbete. Graba n a emite judeci de valoare fr a analiza n profunzime situaiile. Impresia c toi sunt mpotriva ta. Tendina de a mpri lumea n ai ti i restul. Irascibilitate crescut n situaii stnjenitoare dar care nu i pun sigurana n pericol. Obiceiul de a vorbi tare, nu ca rezultat al unei voci puternice ci ca rezultat al efortului de a vorbi

tare (se simte n scurt timp i cum te obosete acest fel de a vorbi) .

Sunt cu siguran nc multe alte semne ale acestei agresiviti. Declanatorul aceste agresiviti este de regula frica. Frica cu diverse nuane, frica pentru sigurana orgoliului, frica de a nu fi luat n seam, frica de ruine, frica de singurtate. Efectele neplcute ale acestei agresiviti sunt cu manifestare rapid sau de durat. Cele imediate, cum ar fi dificulti n a te integra n grupuri, dificulti n a menine relaii de lung durat. Probleme n interaciunea cu oamenii, certuri spontane n situaii diverse pe strada, la coad, n trafic etc. Efectele de lung durat sunt probleme de sntate, senzaia c nu i gseti locul nicieri, plictiseal i lips de hobiuri. Senzaia c viaa nu are scop i sens. Agresivitatea subcontient este prezent n fiecare din noi n anumite nivele. S descoperi dac n tine este prea mult i dac ajunge s i afecteze brutal existena este destul de uor. Ajunge s te observi pe parcursul unei ntregi zile i s te priveti fr s joci rolul avocatului. Fr s caui motivaii ale actelor i reaciilor tale n faa disconfortului real sau imaginat. Agresivitatea subcontient este ca o umbr care ne nvluie, ne obtureaz vederea i deformeaz modul n care ne vd ceilali. Ea se formeaz din multe reacii agresive contiente care las reziduri n subcontientul nostru. Subcontientul nregistreaz tot, el nu aplic nici un filtru. Modul cum asociaz informaiile cu senzaiile este nc misterios i probabil greu de prins n definiii. Personal cred ca face un melanj de noiuni raionale convertite n sentimente i stocate n memorie. Tot ce am scris e prerea mea personal despre acest aspect i rezultatul propriilor observaii aa cum i modul de a o scdea e o cutare care m preocup de ceva timp. Pentru a scdea agresivitatea subcontient recomand urmtoarele posibiliti: 1.Cel mai important lucru este s devi contient de ea. Cnd se manifest i cum, ce gust are, ce culoare. 2.Nu te rzvrati mpotriva ei dar ncearc s opreti momentele cnd o elogiezi. O elogiezi prin manifestri de agresivitate fa de aspecte alea vieii care nu te afecteaz cu adevrat sau care nu te afecteaz atunci. 3.Caut s vezi i partea bun a ceea ce clasifici ca fiind ru. Nu trebuie s te forezi s iubeti nimic doar cerceteaz mai amnunit i din mai multe puncte de vedere orice situaie. 4.ncepe s priveti obiectiv situaiile n care sunt implicai membrii familiei, cei dragi i nu n ultimul timp tu. 5.Apropie-te de ideea c tu nu dei adevarul complet despre nici un fenomen. C orice idee crezi tu c ai este posibil s i lipseasc informaii. 6.Nu te invinovi cnd i dai seama c greeti, nva s te ieri si pe tine si pe cei ce i greesc. 7.Petrece timp singur n natur fr a cuta ceva anume. Doar privete n jur i linitete vocea interioar care o ia razna de la fluxul enorm de informaii la care suntem secund de secund supui.