Sunteți pe pagina 1din 19

Jocul copiilor de la 6-7 pana la 9-10 ani (scolarul mic) Dupa varsta de 6 ani integrarea treptata in viata scolara,

cu cerintele ei spirituale si relatiile competitionale pe care le impune, actioneaza profund asupra dezvoltarii psihicului infantil, determinand formarea personalitatii in conditii de actiune culturala organizata. Exista caracteristici generale si particulare ale acestei influente. Influenta exercitata de scoala este continua; ea se face simtita in intreaga viata a copilului: reglementarea orelor de munca si odihna, diversificarea preocuparilor, modelarea intereselor, preferintelor, distractiilor etc. Scoala ocupa o buna parte din timpul copiilor. Activitatea de invatare devine activitate fundamentala, ea dobandind functii principale in dezvoltarea personalitatii. Desi foarte dorit si practicat, jocul este dependent de activitatea de invatare atat in mod direct, prin reglementarea disponibilitatilor de timp pentru joc, cat si in mod indirect, prin aportul formativ cu care suplimenteaza dezvoltarea psihica a copilului. Ca atare dupa varsta de 6 ani se produce o schimbare in ceea ce priveste pozitia jocului in orarul vietii de fiecare zi, in ponderea si importanta lui, in structura si caracteristicile sale. Modificarea particularitatilor jocului nu este dependenta numai de schimbarea locului sau ca tip de activitate formativa, ci si de aceea a structurii totalitatii relatiilor copiilor. Aceste relatii se diversifica mult o data cu inceperea scolii. Copilul trebuie sa faca fata la cerintele a

doua forme de mediu social: scoala si familia. Conduita sa incorporeaza modalitati relativ suple si variate de reactie la diverse situatii, frecvente in cele doua structuri de mediu. Scoala promoveaza relatii de competitie si de cooperatie in care se creeaza emulatii si se apreciaza valoarea activitatii de invatare. Ca urmare, copilul se intalneste cu lumea valorilor, cu elemente de valoare spirituala. Acestea incep sa influenteze atitudinile. La varsata de 6 ani, capacitatiile intelectuale ating un nivel de dezvoltare care ii permite copilului sa frecventeze scoala , chiar daca ansamblul conditiilor fizice necesita o oarecare precautie. In genere, la aceasta varsta copilul poseda o mare voiciune, curiozitati dezvoltate, o inteligenta vioaie, o memorie buna. Jocurile lui devin mai bogate si mai variate. In mod spontan ii place (sub forma de joc) sa deseneze, sa picteze, sa execute litere mari de tipar, pe care, in prealabil, le-a invatat aproape pe nesimtite de pe firmele magazinelor sau din titlurile diferitelor gazete, reviste, carti. Scrierea este pentru copil, deocamdata, tot joc, dovada faptul ca se realizeaza spontan. Copilul se joaca de-a scrierea numelui sau cu majuscule de tipar. De multe ori literele efectuate de el sunt inverse cu buclele si barele repartizate altfel decat trebuie. Jocul singular este stimulat, intre altele, de atractia fata de activitatile manuale. Astfel de activitati satisfact trebuinta de munca si curiozitatea fata de functionalitatea lucrurilor. La 6 ani copilul are fata de invatatorul sau invatatoarea sa o afectiune intenesa, ce include numeroase elemente

simbiotice. De multe ori ii aduce flori, ar dori sa-I dea jucaria preferata si uneori sa fie mangaiat. Oferirea jucariei este un act semnificativ, deoarece ea reprezinta inca bunul cel mai de pret de care dispune copilul. Tendinta de a oferi jucarii si flori va fi prezenta si la 7 ani. Preocupat de jucarii, copilul are unele preocupari si fata de pretul lor, le claseaza dupa criterii de acest gen si pastreaza oarecum evidenta tuturor cadourilor. La 10-11 ani incepe sa doresca aparate de proiectie, de fotografiat, etc. Jucariile primite de ziua nasterii intereseaza, prin multitudinea lor, la toate varstele. La 9-10 si 11 ani printre cadouri apar tot mai multe carti, care au functii similar cu jucariile. Fara indoiala, jucaria poate fi considerata drept prim material a jocului; in timpul copilariei aproape orice obiect poate deveni, intr-un fel, jucarie . Din punct de vedere al conduitei sociale, intre 8-9 ani, copilul devine foarte vioi, sociabilitatea sa evolueaza mai mult pe linia nuantarii relatiilor cu cei de aceeasi varsta cu el. Ea se manifesta si in alte moduri. Ii place sa afle ce rude are, sa cunoasca diferite regiuni ale tarii. Astfel, aceasta perioada este propice formarii atitudinilor umaniste si cetatenesti. Cresterea independentei copilului, modificarea disponibilitatilor afective-caracterizate prin cresterea atentiei emotionale fata de parinti, fata de alti copii si scaderea usoara a afectiunii simbiotice fata de educatoare-

se manifesta si in jocuri. In timpul desfasurarii lor, creste starea de tensiune datorita numeroaselor dispute legate de datoriile si drepturile fiecaruia in diverse etape ale jocului, ceea ce arata ca procesul de socializare a jocului nu este continuu, rectiliniu, ci are etape de evolutie mai complexa. Desi aceste dispute sunt, de obicei, zgomotoase, copilul nu mai paraseste jocul cand este nesatisfacut de intorsatura pe care a luat-o. O astfel de atitudine este mai avansata decat inainte cu un an, cand orice indispozitie ivita in joc se solda cu plecarea acasa. Se pare ca starea de discutie in jocurile copiilor de 9-10 ani constituie o adevarata lectie de etica privind drepturile si datoriile fiecaruia, lectie in cursul careia se instituie codificarea jocurilor cu reguli ca jocuri competitionale in care functioneaza de fapt aceleasi reguli de competitie ca in competitia scolara (se creeaza reguli de metinere a starii de competitie). Spre varsta de 10 ani expansivitatea copilului se atenueaza in parte. Incep sa-l atraga din ce in ce mai mult activitatile mai statice. Preocuparea fata de rezultatele muncii scolare se intensifica. Dupa unii autori este perioada optima pentru stimularea, intre altele, a preocuparilor si capacitatilor aritmetice. Treptat, personalitatea copilului devine tot mai complexa. Sociabilitatea capata noi caracteristici. Apar aspecte de separare spontana si relativa ignorare a fetelor de catre baieti. Sarcini concrete care solicita istetimea, spiritual de abnegatie, curajul, sportivitatea si veselia au efecte pozitive asupra dezvoltarii. De altfel, pe fondul

competitional, creste spiritual de sobrietate, se multiplica formele de cooperare scolara. Spiritul critic si viata interioara se imbogatesc sensibil la 10 ani. Pe planul intim al personalitatii opereaza din ce in ce mai fin actul observatiei si intelegerii subtile. Se dezvolta si atitudinea de suporter: copiilor de 10-11 ani le place sa priveasca modul in care se joaca copiii mai mici, sa-i supravegheze, sa-i ajute. Desigur, exista numeroase variante de dezvoltare psihica mai mult sau mai putin distantate de acest sumar portret. Intr-un tablou topologic mai larg s-ar putea vorbi de copii la care se dezvolta oarecum dezarmonic dimensiunile caracterologice, si anume, atitudinea fata de munca scolara, atitudinea fata de sine si atitudinea fata de altii. Atractia exercitata de joc absoarbe inca prea mult preocuparile copiilor, uneori chiar in detrimetul invatarii. Din acest motiv adeseori parintii le reproseaza ca isi pierd un timp exagerat de mare cu jocul. Jocul cu subiect si funtiile acestuia A. Gesell subliniaza ca jocul nu inceteaza niciodata sa fie, in timpul intregii copilarii, o problema majora. Multe dintre jocurile caracteristice prescolarului le regasim si la varsta scolara, dar cu un anumit specific, cu anume particularitati care necesita o analiza corecta. Este vorba atat de jocurile de constructie, jocurile cu subiect si roluri, cat si de jocurile cu reguli. Acesta regasire a jocurilor exprima continuitatea unui anumit mod de a reflecta si incorpora experienta de lume si viata.

Jocul cu subiect pastreaza pana tarziu functii simbolistice importante. E. S. Mahlah reliefeaza faptul ca particularitatea principala a acestui joc o cosntituie prezenta si nuantarea rolului prin intermediul caruia copii reproduc actiunile adultilor, relatiile lor sociale si profesionale. Toate acestea sunt infaptuite intr-o situatie imaginara, unde intr-un cadru conventional, copii traduc in actiune evenimentele imaginate, folosindu-se in acest scop de obiectele necesare carora le acorda importanta de joc. Jocul singular este impregnat mai ales de modele simbolistice complese. Asa, de pilda, o gramada de nisip devine materie plastica de creatie a unui munte in care se fac tuneluri, castele cu creneluri, se infig ramuri, trufe (aceasta simbilizeaza paduri), se construiesc poduri etc. Fara indoiala, mare importanta prezinta exercitarea functiilor constructive creatorare implicate in aceste timpuri de jocuri. O insemnatate tot atat de mare are contactul intim si lupta embrionara cu natura pe care copilul, prin aceste jocuri, invata sa o stapaneasca si sa o modeleze, sa transforme reliefurile ei, sa-i umanizeze dimensiunile. In jocurile colective evolutia subiecteleor este mai controlata, mai realista decat la copilul prescolar. In asemenea jocuri sunt implicate anumite relatii sociale a caror respectare se face prin insesi rolurile diferite detinute de participant. Baietii se integreaza de obicei in jocuri active, fetelor le place sa se joace de-a gatitul si bucataria, fac prajituri, se joaca cu papusi.

Spre deosebire de prescolari, la micul scolar se dezvolta capacitatea pentru o mai buna organizare a jocului in raport cu subiectul ales. Acest fapt poate crea impresia ca jocurile cu subiect si cu roluri ale scolarului ar fi mai putin spontane decat ale prescolarului, dar de fapt ele sunt doar mai putin episodice, mai direct detrerminate de experienta de cunoastere a copilului. Din punctul de vedere al situatiilor de viata sociala transpuse in jocurile scolarului, acestea cuprind o gama mult mai bogata si mai variata de episoade si roluri. Domina inca, pana la 8-9 ani, jocul de-a familia. Sunt mult gustate jocurile cu roluri mai bogate in actiune, cum sunt cele de-a magazinul, jocurile in care se pot face si colectii, se vorbeste la telefon, se efectueaza inspectii etc. In traducearea pe plan ludic a momentelor din viata si activitatea adultului, scolarul este mult mai atent la selectionarea de conduita ce se manifesta pregnant si tipic. Jocul incorporeaza situatii din conduita celor aflati in imediata apropiere a copiilor, dar si a personajelor din filme, lecturi. La 8 ani, interesul pentru fime este atat de mare incat copilul renunta, uneori fara prea multa deliberare, la joc in favoarea cinematografului. Acesta furnizeaza un important material pentru joc, material privind conduita, atitudinile, modalitatile de a vorbi, mimicile specifice etc. Filmele seriale ca: Ciresarii, Cosmin, fiul zimbrului, Robin Hood, Thiery la Fronde, Wilhelm Tell etc. au constituit si constituie pentru scolari tot atatea subiecte de joc care sunt transpuse si realizate cu multa pasiune.

Fiecare emisiune influenteaza atat prin actiune cat si prin mijloacele de realizare a acesteia care sunt reproduse intocmai. Unele emisiuni pot avea o influenta mai indelungata, altele mai putin durabila. In genere, scolarii mici transpun in jocurile lor cele vizionate, fara insa a insista prea mult asupra lor. Pe baza acestor emisiuni ei isi creeaza adeseori jocuri noi care solicita mult spirit de intiativa, de creatie, de indemanare. Cartile citite la aceasta varsta, cele de povesti si basme la 7-8 ani, de aventuri si istorice la 9-10 ani, sugereaza copiilor o multitudine de subiecte care sunt transpuse in jocuri cu intregul lor echipament de expresii verbale, de relatii intre personaje. Ei transpun in joc intamplari intalnite de ei in literatura pe care o citesc, in filmele pe care le vizioneaza, asumandu-si si rolurile personajelor respective. Incearca sa se apropie cat mai mult de ele prin conduita si modul de imbracaminte. Jucandu-se de-a luptele intre daci si romani, scolarii (baietii) isi pregatesc cu minutiozitate armele necesare, diferentiate in functie de rolul pe care il ocupa in joc. In cadrul cerintelor jocului, se confectioneaza sabii, scuturi, arcuri cu podoabe diferite pentru daci si romani. In acelasi fel fetele, jucadu-se De-a Cenusereasa, incearca sa respecte, cat se poate mai fidel, caracterele personajelor si felul lor de a se comporta si imbraca. Este evident ca subiectele istorice, luate din manualele scolare sau din alte carti patrund din ce in ce mai intens in jocurile copiilor la 9-10 ani.

Baietii se joaca de obicei mai putin cu fetele. Totusi, exista numeroase jocuri cu subiect mixt mai ales jocuri cu reguli in care se schiteaza in mod spontan competitii intre fete si baieti. Jocurile baietilor si fetelor se diferentiaza, incorporand conduita specifica. Astfel de diferente pe sexe au fost stabilite si in alte activitati. Organizandu-se spontan, jocurile scolarilor reflecta activitati specific barbatilor si femeilor. Printe alti factori care ar contribui la aceste diferente sunt mentionate in unele lucrari, forta fizica si energia, rapiditatea si abilitatea motorie. Fetele transpun in jocurile lor in special activitati desfasurate de mama sau invatatoare, diriginta, doctorita scolii etc. Baietii reproduc indeosebi activitati barbatesti. Se joaca mai putin cu papusile, cu mobilier (jucarii) de bucatarie, cu vase in care se pregatesc, dupa retete complicate, diverse feluri de mancare. Astfel de jocuri sunt specifice fetelor. Nu vom intalni (sau vom intalini foarte rar) fete care sa-si asume roluri de luptatori inarmati cu pistoale, pusti, conducand in mare viteza si cu mult risc masini, tancuri, avioane etc. Pentru studierea structurii preferentiala a conductelor ludice, au fost elaborate studii, diverse baterii de teste, chestionare etc. Intr-un studiu asupra intereselor ludice la copii dotati (in numar de 554) si copii neselectati (474), intre 3 si 8 ani, Terman si altii (1925) au stabilit un indice de masculinitate pentru 90 de jocuri, distractii si activitati. Aceasta notare a fost stabilita pentru baiti si fete, tinant seama de caracterul baietesc al jocurilor ce

caracterizeaza pe copii si tinerii, de cunostintele si interesele lor, din timpul consacrat diverselor activitati. Scara cuprinde un numar de 24 de activitati ludice, clasificate, fiecare avand o nota, nota 13 reprezentand linia de neutralitate. Scara pune in evidenta un fapt interesant si anume, toate jocurile care implica o activitate manifestata se afla plasate deasupra liniei de neutraliate, acestea fiind jocuri practice in special de baieti, iar sub linia de neutralitate se gasesc plasate mai ales jocuri specifice fetelor. O ancheta mai completa efectuata asupra activitatilor ludice a copiilor este cea a lui Lehman si Witty (1927) pe 17.000 de copii din orase si 2.000 de copii din mediul rural. Pornind de la o lista de 200 de jocuri li se cerea copiilor sa indice la care din activitatile ludice participau in timpul saptamanii care se scurgea, tinand seama de alegerile lor libere. In plus, copiii trebuiau sa precizeze trei moduri diferite de a-si petrece timpul. Rezultate care reflecta diferente de sexe au fost consemnate grafic si prin liste preferentiale. Ca aspect mai semnificativ sunt mentionate: o mai mica instabilitate la baieti fata de fete in activitatile ludice; jocurile preferate si practicate de baieti implica mai multa voiciune, forta, agilitate; in activitatile lor ludice, fetele prefer si practica jocuri mai statice, adica acele jocuri care nu antreneaza decat o desfasurare restransa de miscare. In 1930, Y. C. Foster cerea unui numar de 738 de baieti si 685 de fete intre 6-11 ani sa intocmeasca o lista de jocuri (aproximativ 10 jocuri) pe care le-au practicat in cursul

ultimului an si sa precizeze in fiecare caz daca era vorba de jocuri de interior sau jocuri practicate in aer liber. Toate jocurile au fost grupate in 11 rubrici. S-au pus in evidenta unele diferente dintre baieti si fete in care priveste tipurile de joc preferate si practicate. Si in acest caz, fetele au manifestat preferinte pentru jocuri cu un caracter mai static. Farwell (1930) a testat experimental reactiile copiilor mici, intre 6-7 ani la jocurile de constructii. Punandu-se la dispozitia copiilor diverse jocuri, loto-uri, piese pentru modelat, asamblat, pictat, desenat etc., s-a observant timpul acordat de fiecare copil jocului cat si timpul de joc ce-l antreneaza pe copil, punandu-se in acelas timp in evidenta diferentele intre sexe. Treptat fetele formeaza grupuri separate de cele ale baietilor, considerandu-i pe acestia incapabili de actiuni mai complicate cum ar fi: confectionarea de hainute pentru papusi, imbracarea papusilor. Rolurile, in jocurile scolarului mic, se transpun cu mai multa exigenta decat la prescolari. Pe scolar nu-l va mai multumi doar chemarea:cine vrea sa se joace cu mine atat de frecventa la prescolar. Devine mai activa selectionarea partenerilor, care incep sa se bazeze pe aprecieri si autoaprecieri asupra posibilitatilor acestora si asupra propriei lor capacitati. Copilul de varsta scolara mica va aprecia mai corect cine poate fi conducatorul jocului, ce rol se potriveste mai bine fiecaruia dintre jucatori. Adeseori, scolarii discuta si argumenteaza

repartizarea rolurilor, momentul organizatoric al jocului prelungindu-se mult timp din aceasta cauza. In jocul De-a soldatii nu oricare dintre copii este propus sa conduca, sa fie commandant. Acest rol poate fi indeplinit de cel care s-a dovedit a fi mai intreprinzator, sau de cel care exercita o influenta mai puternica asupra celorlalti, stie mai multe si este mai curajos. Ca atare, in stabilirea rolurilor, scolarul dovedeste un sistem mai sever de apreciere si triere (selectie). Relatiile ce se stabilesc intre copii in jocurile cu subiect si roluri sunt determinate, in mai mare masura ca la prescolari, de legaturile de prietenie, de faptul ca elevii invata in aceeasi clasa, ca locuiesc pe aceesi strada, in acelasi bloc etc. Modalitatea de executare corecta a rolului consolideaza pozitia copilului de colectivul de joc. Ca fenomen mai evident se constata o nuantare a strategiilor in vederea crearii de situatii care sa confere jocului consistent, coeziune si forta de atractie. Papst Marieluise, studiind comportamentul copiilor de la 6 la 10 ani in jocurile strategice simple, subliniaza ca la cei mai mici nu se pune in evidenta o preocupare strategica sau o intelegere clara a strategiei partenerilor. La cei de 10 ani insa se constata tendinta de handicapare a celorlalti, de studiere a manierei de joc a partenerilor in vedera succesului general. In jocurile cu alti copii, micul scolar prefera sa se joace in special cu unul dintre ei. Interesant este ca, in timp ce se joaca, adeseori urmareste cu privirea ce fac altii. La

scolarii de 6-7 ani, se remarca constituirea de grupuri mai mici, care sunt mereu reimprospatate prin primirea de noi participant si parasirea jocului de catre altii. La cei de 8-10 ani grupurile sunt mai inchegate, mai stabile, iar criteriul preferential este completat de cel al aprecierii conduitei de joc. Cei care nu respecta etapele si regulile jocului sunt usor eliminati. La scolarii din primele clase, grupele de joc se formeaza de multe ori spontan. Ele sunt foarte difuze si deschise. Ulterior, incep sa functioneze criteria de selectie pentru anumite roluri si preferinte pentru unele jocuri. Subiectele de joc sunt inca foarte labile, ceea ce denota caracterul deschis al jocului pentru incorporarea de noi conduite si mai ales de noi forme de relatii interpersonale diferentiate, specifice scolarilor de aceasta varsta. Uneori, in conduitele transpuse in joc, scolarul opereaza restructurari, pastrand doar aspectele de continut si mai putin pe cele de forma. De cele mai multe ori insa, ei (in special cei de la 10-11 ani) tind sa redea cat mai fidel si verosimil diferite modele de conduita, ceea ce confera jocului cu subiect o logica mai riguroasa si un caracter mai realist. In jocurile scolarilor mici exista numeroase elemente noi care constau in anumite etape de pregatire. Jucandu-se De-a exploratorii geologi, copiii de 8-10 ani (mai ales baietii) isi pregatesc ehipamentul, instrumentele necesare pentru efectuarea sapaturilor. Perioada de pregatire a jocului cu subiect si roluri tinde sa creasca dupa 8 ani. La 9-10 ani, pregatirea poate dura chiar cateva zile. In joc, cum este cel mentionat, copiii

colectioneaza tot felul de pietre, le studiaza foarte serios, fac referiri la valoarea si vechimea lor, le sorteaza in functie de diferite criterii. Un copil de 9 ani, intrand in casa cu o punga cu pietre de marimi si culori diferite, le explica parintilor ca sunt foarte pretioase si au fost gasite in sapaturile geologice care vor continua si a doua zi, cand se vor gasi probabil altele mai vechi si mai mari. Este evident ca in jocurile scolarilor mici intervin subiecte ancorate in mediul de cultura mai larg, nu numai in cel social-cultural apropiat. Aceasta situatie denota ca scoala favorizeaza largi trasee de absortie a tot felul de teme de joc prin care copilul asimileaza dimensiunile mediului de cultura in care traieste. Tipurile de jocuri cu subiect se extind si se largesc pe masura ce scolarul este mai mare. La 9 ani incepe sa capete o pondere tot mai mare jocul De-a explorarea, cautarea de comori, prinderea de hoti, jocul De-a excursiile, jocuri ce implica mult spirit de aventura. In general, jocurile scolarilor sunt organizate de ei insisi. Exista si situatii cand ele sunt sugerate de catre adulti (parinti, profesori) sau de catre copii mai mari. In toate aceste cazuri scopul si situatia de joc impulsioneaza initiativa copilului. Spiritul de antrenare este atat de activ incat chiar si o simpla sugerare poate stimula elaborarea unui vast plan de joc. Organizarea ca atare, repartizarea rolurilor si desfasurarea jocului pun in evident capacitatile creatoare ale scolarului mic si rolul important pe care il ocupa jocul la aceasta varsta.

Prin structura si disponibilitatile angajate, jocul cu subiect si roluri are un puternic caracter formativ cu consecinte asupra intregii personalitati infantile. Numeroase studii privind rolul jocului cu subiect si roluri in structurarea personalitatii scolarului din clasele mici subliniaza faptul ca, in procesul desfasurarii lui, se creeaza conditii pentru stabilirea si aprofundarea relatiilor dintre copii, pentru aprecierea posibilitatilor partenerilor si a celor proprii. Organizarea jocurilor cu subicet si roluri antreneaza capacitatea imaginativa creatoare, atentia in urmarirea modului de indeplinire a rolurilor si in desfasurarea momentelor de joc in asa fel sa se realizeze cele produse de copii. In acest sens Gesell arata ca scolarul de 7 ani poseda un pronuntat simt anticipativ, copilul avand mereu in vedere ca rezultatul final al jocului sa corespunda sarcinilor si scopului propus initial. Totodata, jocul cu subiect si roluri cultiva in mare masura atat capacitatile proiective (de transpunere in rol) cat si o serie de trasaturi de caracter: perseverenta, onestitate etc. Jocul cu subiect si roluri constituie un mijloc important de educatie intelectuala prin imbogatirea cunostintelor, a vocabularului cu expresii literare pe care copiii de varsta scolara le transpun aidona in dialogurile dintre ei in joc. Jocurile didactice In perioada scolara, numeroase jocuri, fiind subordonate activitatii de invatare, contribuie la imbogatirea experientei de cunoastere. Jocurile didactice, cu reguli de

miscare si cele sportive care se practica la lectiile de educatie fizica, precum si cele intelectuale ce implica rezolvari de probleme distractive indeplinesc, atunci cand sunt bine dirijate, importante functii cognitive, stimuland astfel capacitatile mentale implicate in invatare. De multe ori scolarul mic combina efectuarea temelor pentru acasa cu scurte momente de joc, ceea ce denota ca realmente el nu se poate desprinde inca de joc. Jocul Stii cand? (in care copiii trebuie sa identifice si sa sorteze dupa anumite criterii o serie de ilustratii) usureaza intelegerea anotimpurilor. Jocul imaginilor (identificare unor ilustratii cu animale si pasari) faciliteaza procesul de clasificare pe planul gandirii, de comparatie, de sesizare a asemanarilor si deosebirilor. Intocmind o clasificare, Decroly enumera printre jocuri pe cele de initiere aritmetica, gramaticala, de exersare in citire care au un rol important in asimilarea de catre copii a notiunii artimetice de numar a unor reguli gramaticale etc. Astfel, prin imbinarea specifica a activitatii de invatare cu jocul, copilul dobandeste mai usor unele notiuni. De aceea, elemente de joc sunt incluse, atunci cand este posibil si necesar, in insasi structura lectiilor. La scolarii de 6 ani, in special, lectiile sunt completate cu o serie de alte activitati, printre care o mare atentie se acorda jocurilor didactice. La orele de citire, de pilda, sub forma de joc, sunt repetate sunete, completate cuvinte care contin in structura lor o anumita vocala, sunt alcatuite

propozitii cu anumite cuvinte. Tot astfel, la lectiile de aritmetica ( de exemplu, in predarea numeratiei, a raporturilor cantitative) jocul didactic ofera conditii optime pentru asimilarea si formarea unor notiuni abstracte. Jocul didactic este deci utilizat ca mijloc pentru facilitarea procesului de dobandire a cunostintelor nu numai in gradinitele pentru copii (in acest sens A. V. Lovinescu ii sublinieaza rolul si importanta), ci si in scoala, la elevii mici, in deosebi la cei de 6-7 ani. La scolarii de 9-10 ani, jocurile didactice practicate sunt mai complexe. Actiunea formativa a jocurilor, participarea deosebit de activa si spontana a copiilor la acele activitati care pot fi insotite cu unele componente de joc a retinut atentia cercetatorilor si a cadrelor didactice. La Conferinta internationala de pedagogie prescolara de la Sofia (1968), Maria Dmohovska s-a referit la un experiment efectuat la Institutul de pedagogie din Polonia. Subiectii au fost copii de 5-6 ani. Cu ei s-a organizat, intre altele jocul Literele au fugit, care consta in cautarea de imagini sugerate de literele ce compun un cuvant oarecare scris pe tabla. Rezultatele obtinute sustin ipoteza ca jocul exercita importante influente instructive. Multe alte cercetari au scos in evidenta rolul jocului in activitatea instructiva. Amintim unele investigatii ale prof. B Zorgo privind invatarea aritmeticii, Leicesterhire Mathematics Project elaborat in Anglia din initiativa lui Z. P. Dienes (tot in legatura cu aritmetica), studiile

intreprinse de Florica Bagdazar (asimilarea scris-cititului prin joc) si lucrarile Mariei Richardson (insusirea citirii). Caracteristica varstei scolare este si tendinta spre colectionare. Claparede plaseaza jocul de colectionare la varsata de 9-12 ani. Activa la multi copii, tendinta spre colectionare are un caracter de joc si prilejuieste multe momente de activitate similare jocului. De altfel, buzunarele copiilor de 9-10 ani contin obiecte foarte variate, colectii eterogene, improvizate. Spiritul de colectionare se manifesta in diferite directii, dar mai ales in colectionarea de marci postale din diferite tari. Acest tip de colectii permite schimburi, clasari, discutii etc. Adeseori, copii isi alcatuiesc albume, mici muze. Prin intermediul colectiilor, care cuprind un important volum de informatie, scolarii isi imbogatesc cunostinte in diferite domenii (geografie, stiintele naturale, arta). Aceste colectii solicita capacitati de clasificare in functie de elemente comune, de criteriul timp, de forma, continut, etc. La varsta scolara mica, intalnim si alte feluri de jocuri decat cele mentionate. Asa sunt, de exemplu, jocurile de mimica si imitatie. Scolarii dispun de un important repertoriu de expresii mimice, uneori isi controleaza astfel de expresii chiar in fata oglinzii. Jocurile cu prastia, cu pusca, capata o pondere insemnata mai ales la baieti. Este preferat uneori jocul legat de ridicarea unui zmeu sau jocul cu baloane.

Sporeste interesul pentru jocurile de masa (Dominoul, Popa-Prostul, Pacalici). Este varsta cand, fiind mai rezistent copilul incepe sa simta mai intens placerea jocurilor de iarna. Efectueaza tuneluri in zapada, se da cu saniuta pe derdelus etc. De altfel, acum are loc o nuantare sezoniera evidenta a jocurilor. La varsta cuprinsa intre 7-9 ani, Claparede plaseaza si jocurile de vanatoare. Dintre acestea amintim doar jocul De-a v-ati ascunselea, mult indragit de catre copii. Pentru 9-12 ani sunt mentionate jocurile de intrecere, de agerime primele jocuri de imaginatie.