Sunteți pe pagina 1din 14

Fenomene termoeletrice

Relatiile Onsager pentru sisteme cu un singur


gradient si un singur flux
legea conductiei termice (Fourier)
legea conductiei electrice (Ohm)
efectul Joule-Lenz
Relatiile Onsager pentru procese TE (doi gradienti
si doua fluxuri)
efectul Peltier-Joule
efectul Seebeck
efectul Thomson
Evolutia domeniului TE
Materiale TE
Fenomene termoeletrice
• Relatiile Onsager pentru sisteme cu doua fluxuri si doi gradienti

 d 1 d μ
J
 U = L 00
+ L 01
JU  q
 dx2
1
T 
3 dx2
1
T
3
 X 0 X 1
x
 d  1 d μ J N  eJ N
 J N = L10
+ L11

 dx  T  dx  T  1 T,e T

123
T ( x) ( x)
n
 μ   e 


 μ{  e  JU = q +  hi N i = q + eJ N
T  T  energie potentiala
 
sarcina potential i=1
Gibbs a particulei electronului electric

(l00,l01,l10 ,l11)  ( L00,L01,L10 L11)


 d l01 d  l00 = L00  e( L01 + L10 ) + e 2 L11
 q  = l00
dx
( ) T
T +
dx
(e ) 
  l01 = L01  eL11
 J = l d (T ) + l11 d 
 l01 = l10
 N 10 dx T dx
(e )  l10 = L10  eL11
l = L
 11 11

• Patru relatii sunt necesare pentru identificarea coeficientilor lij.


Experiente utilizate pentru identificarea coeficientilor Onsager
1. Legea lui Fourier - masurarea conductivitatii termice la curent electric nul
dT 1  l01l10 
q eJ = 0 = k  k = 2  l00  
N
dx T  l11
2. Legea lui Ohm - masurarea conductivitatii electrice intr-un sistem izoterm
d e2
eJN dT = 0 = k e  k e = l11
dx dx T
3. Efectul Seebeck - la curent electric nul apare o tensiune (forta)
electromotoare daca gradientul termic este nenul
(coeficientul Seebeck este definit ca tensiunea de mers in gol produsa intre doua puncte pe un conductor in lugul
caruia exista o distributie monotona, uniforma de temperatura - intre cele doua puncte caderea de temperatura
este 1K)

d l d d l
0 = l01 (T ) + 11 (e)  =  10 =  {(T ) puterea termoelectrica absoluta
dx T dx dT l11eT coeficient
Seebeck
4. Efectul Peltier(-Joule) - trecerea unui curent electric finit (nenul) printr-un
conductor electric izoterm este insotita de prezenta unui flux de caldura
(Peltier)
l01 d 
q dT = 0 = (e)  q
dx T dx l
 = 01 = (T )
l11 d  {
eJN el11 coeficient
eJN dT = 0 = e (e)
dx T dx Peltier
Coeficientii Onsager:

 2 T 
l
 00 = T ( k + k e  ) l01 =
e
k 
e 
 2  (T ) = T(T )
l10 = T T
ke l11 = 2 ke 
 e e  (simetria termenilor de cuplaj,
l01 = l10, este verificata empiric)

 2 dT d
q  = ( e ) dx
k + k T + Tk e
dx
Relatiile Onsager 
eJ = k dT  k d
 N e
dx
e
dx

dT
Observatie: eliminand d/dx rezulta q = k + T(T )eJ N (T )
dx 14243
efect Peltier -Joule
Efectul Peltier izoterm (Peltier, J.C., 1834, “Nouvelles experiences sur la caloriecite des courans electriques”. Ann.
Chem., LVI, 371-387) - caldura este cedata sau absorbita in functie de sensul curentului.

T T T
q = TeJ N , q = TeJ N
eJ N eJ N
  q  q = T [ (T )   (T )]eJ N
q q
JU , = q + eJ N , JU , = q + TeJ N

q  q q  q = JU ,  JU ,


123
transferat "lateral"
Aplicatie      = T (   )
T T T T T

eJ N eJ N eJ N q  q
       =
q q q eJ N

q  q
• Daca la bornele T1-T2 se aplica o tensiune Vin in circuit se stabileste un curent I.
• Datorita acestui curent, la nivelul jonctiunii A are loc un usor efect de racire, (este
absorbita caldura Qc), iar la nivelul jonctiunii B are loc un usor efect de incalzire,
(este eliberata caldura Qh).
• Acest efect poate fi reversat prin schimbarea sensului curentului.
• Efectul Peltier se exprima ca
Qh = Qc =  xy I

• Efectul Thomson: trecerea unui curent electric printr-un conductor supus unui gradient de
temperatura longitudinal produce absorbtia sau degajarea de caldura, in functie de sensul
curentului si al gradientului de temperatura. Acest fenomen nu are un rol important in
functionarea TE, si este ignorat.
Efectul Seebeck (Thomas Johann Seebeck, 1770-1831) in absenta curentului electric
Seebeck, T.J., 1822, Magnetische Polarisation der Metalle und Erzedurch Temperatur-Differenz. Abhand Deut. Akad. Wiss. Berlin, 265-373
0 1 2 3
J N = 0, T1  T2
eJ N = 0 eJ N = 0 eJ N = 0 Este de asteptat ca
 0 < 1 <  2 <  3
   sau
T0 T1 T2 T3  T0  0 > 1 >  2 >  3

dT d 3
Relatia II Onsager  eJ N = k e
dx
 k e
dx
= 0   0 ()dx
3  1 2 3 
 3   0 =  
(T )dT =  
 (T )dT + 
 (T )dT + 
 (T )dT = (T3  T0 )
0  0 1 2
 T T  T
= 
 2  (T )dT +  2  (T )dT =  2 [  (T )   (T )] dT
 T1 T1  T1

 
 30 = 
T1,T2 , , ,T0 = neliniar

{
 fixati
De obicei se stabileste T1= 0ºC, iar T2 se masoara.
• Termocuplul (jonctiunea) A, mentinut la temperatura rece Tc, este utilizat ca referinta.
• Termocuplul (jonctiunea) B este folosit pentru masurarea temperaturii de interes Th, mai
mare decat Tc.
• Incalzind jonctiunea B (Th > Tc), la bornele T1-T2 apare o cadere de tensiune electrica (V0),
numita tensiune Seebeck.
V0 =  xy x (Th  Tc )
Efectul Thomson
• Caldura cedata (sau primita) de un conductor termic si electric, a carui distributie
de temperatura este controlata de o succesiune de surse de caldura.
T0 ( x ) izolatie termica
x

q = q0 = constant


conductor

izolatie termica

• Experienta 1 - Conductorul conduce caldura si nu conduce curent electric;


conductorul este izolat (lateral) termic si electric. Atunci T0(x) este distributia
naturala de temperatura in conductor.
dJU ,0 dq0 d  dT0 
JU ,0 = q{0 + eJ N  = = k + TeJ N
= 0  ( A)
constant
dx dx dx  dx 

Observatie: Fata de efectul Peltier izoterm [T0(x)=T=const.], aici T0(x) rezulta, nu este impusa arbitrar.
• Experienta 2 - Curentul electric eJN este finit (nenul), iar conductorul poate
schimba caldura lateral, la orice x, cu sursa de caldura (distibuita) dimensionata
astfel incat sa mentina T0(x).
• Conductorul este izolat electric lateral, dJN/dx = 0.
• Schimbul lateral de caldura este nenul.
T0 ( x ) x

q  constant
eJ N

dJU

Sursa
T0(x)

dJU dq d
JU ( x ) = q( x ) + eJ N  = + eJN  ( B)
dx dx dx
• Relatia II Onsager, si relatiile I si II Onsager combinate
dT d 
eJN = ke  ke 
dx dx  se elimina q si d

dT dx
q = k + TeJ N 
dx

2
dJU d  dT0  eJ N dT0 d  dT0 d (eJN )
( B)  = k + T0eJN
+ eJN  
= k
+ eJN T0 
dx dx 14dx
 14ke dx dx 142dx
 dx ke
4
42444 3 42443 4
3
q  d dx
142JU,0
43
( A ) = 0

2 coeficient
dJU
= eJ N T0
d

(eJN ) d(T ) d dT dT d } dT Thomson

dx 1 424 dx
3 12 ke utilizam = =   eJN T0 = eJ N (T0 ) 0
3 dx dT dx dx dx 123 dx
caldura Thomson caldura Joule d
absorbita T
cedata dT

Efectul Thomson consta in incalzirea sau racirea unui conductor omogen ca urmare a trecerii unui curent electric in
prezenta unui gradient de temperatura. Este definit ca rata de generare sau absorbtie de caldura intr-un conductor
parcurs de curent electric si supus unui gradient de temperatura.
Etape in evolutia domeniului TE

• Principiile conversiei TE sunt cunoscute din anii 1800, dar modulele TE


comerciale au devenit accesibile in anii 1960.
• Thomas Seebeck a descoperit (1821) ca daca intr-un circuit electric inchis
alcatuit din doua metale diferite jonctiunile acestora se afla la temperaturi
diferite, atunci apare un curent electric.
• Jean Peltier a evidentiat (1834) fenomenul opus efectului Seebeck, in care
caldura poate fi absorbita la nivelul unei jonctiuni formata intre doua metale
diferite si apoi cedata la nivelul unei a doua jonctiuni formate intre aceste
metale, daca sistemul constituie un circuit electric inchis.
• William Thomson a explicat (1854) efectele Seebeck si Peltier si relatia
dintre ele.
• In anii 1930 cercetatorii rusi au fost aceia care au revigorat interesul pentru
modulele TE.
• In prezent, racitoarele TE folosesc tehnologia semiconductorilor in locul
metalelor.
Materiale TE
• Cel mai utilizat material TE este Bi2Te3 (bismut-telurid); el poate fi dopat astfel incat
sa se produca blocuri individuale, sau elemente, de tip “p” si “n”.
• Alte aliaje (PbTe, SiGe, Bi-Sb) sunt folosite in cazuri particulare.
• Materialele TE sunt cel mai adesea fabricate prin tehnici de solidificare
unidirectionala, sau prin metalurgia pulberilor. Fiecare metoda are avantaje specifice,
dar cresterea unidirectionala este cea mai utilizata.
• Cifra de merit, Z, ( - coeficientul Seebeck;  - conductivitatea electrica;  -
conductivitatea termica) este indicatorul de performanta; este de dorit Z = 3; in
prezente Z = 0.9.
• Materialele TE cu Z mare prezinta conductivitate electrica mare si conductivitate
tremica redusa.
• Performanta Bi2Te3 este maxima intr-un interval de temperaturi, care este optim
pentru cele mai multe aplicatii de tip racire.

 2
Z=

• Cristalul de Bi2Te3 are o structura foarte anizotropa. Intre alte consecinte, rezistivitatea
electrica in directia de crestere este de cca. 4 ori mai mare, iar conductivitatea termica este
de cca. 2 ori mai mare, fata de directia transversala: valoarea maxima a cifrei de merit
este inregistrata in sensul directiei de crestere. Asamblarea elementelor TE se face
astfel incat directia de crestere sa fie paralela cu lungimea (inaltimea) fiecarui element,
perpendicular pe suportul ceramic.
• Structura cristalina a Bi2Te3 genereaza o proprietate importanta: cristalele Bi2Te3 sunt
formate din straturi hexagonale de atomi similari.
• Straturile de Bi si Te sunt tinute impreuna de legaturi covalente tari, iar straturile adiacente
[Te1] sunt fixate de legaturi slabe, de tip van der Waals: Bi2Te3 cliveaza (similar foitelor
de mica) de-a lungul acestor straturi. Din fericire, planele de clivaj sunt in general paralele
cu axa C, iar materialul este suficient de rezistent pentru a putea fi asamblat in module TE.
• Daca Bi2Te3 este produs din topitura, solidificarea se face intr-un linogu, care este apoi
taiat in straturi (wafer-e) de grosimi diferite.
• Suprafata waferului este tratata corespunzator, iar waferul este divizat in blocuri care pot
fi asamblate in modulele TE.
• Blocurile de Bi2Te3 se numesc elemente, sau “zaruri” (dice); ele pot fi fabricate si in
tehnologia pulberilor.
[Te ][Bi][Te ][Bi][Te ] [Te ][Bi][Te ][Bi][Te ]
1 2 1 1 2 1

legatura covalenta legatura covalenta



legatura van der Waals
(plan de clivaj)