Factorii stilului de via care contribuie la succesul colar

Succesul colar se definete prin formarea la elevi, n concordan cu cerinele programelor colare, a structurilor cognitive (sisteme de cunotine), operaionale(priceperi, capaciti, abiliti), psihomotrice (deprinderi), afectiv-motivaionale i socio-morale (atitudini, trsturi de voin i caracter). Succesul colar trebuie analizat din perspectiva obinerii de ctre elevi a unui randament colar superior, care s le permit n viitor integrarea socio-profesional i realizarea unei personaliti productive, receptive fa de schimbri, intelingente, creative, capabile s ia decizii i s se adapteze rapid la situaii noi. Se vorbeste din punct de vedere psihologic de o serie de factori de care depinde succesul scolarului, factor ce sunt grupati in: factori intelectuali ai succesului scolar si factori nonintelectuali care determina succesul scolar. Termenul inteligenta ( de care avem nevoie pentru a ne lamuri asupra acestor factori intelectuali) nu are o semnificatie univoca . Astfel , inteligenta este definita drept capacitate de adaptare la situatii problematice noi , instrument al reusitei , al cunoasterii ; capacitate de a dobandi capacitati, instrument al abstractizarii , al combinarii , al sintazei. Inteligenta scolara cu valoare pur operationala , desemneaza in perspectiva conceptiei lui J.Piaget echilibrul dinamic dintre asimilarea cerintelor scolare si acomodarea la acestea , la diferite niveluri de scolarizare . Inteligenta scolara este o forma specifica , particulara , a inteligentei , care se diferentiaza de inteligenta generala , globala , verbala , practica etc. , mai ales prin specificitatea continutului sau, dar , in acelasi timp , se supune legilor generale ale dezvoltarii mintale. Succesul scolar nu este un indiciu al valorii inteligentei generale sau globale a elevului , intrucat capacitatea de adaptare scolara depinde de inteligenta lui scolara .Aceasta se formeaza in procesul de scolarizare , ca rezultat al structurarii potentialitatilor mintale ale copilului dupa natura si repertoriul activitatii scolare , ingloband in structura sa si atitudinea elevului fata de activitatea conducatoare a varstei scolare .Nu inseamna insa ca inteligenta scolara ar fi singurul factor determinant al reusitei scolare. Inteligenta scolara nu este o valoare psihica absoluta . Eficienta ei este conditionata de gradul de organizare a intregii personalitati , mai ales de trasaturile afectiv- motivationale si volitiv-caracteriale ale elevului .

Inteligenta scolara poate fi studiata numai in raport cu sarcinile scolare prezentate prin anumite metode pedagogice si cu viata afectiv motivationala a elevului .Evaluarea inteligentei presupune cunoasterea tensiunilor , a barierelor externe si interne ale elevului , a naturii si a relatiei fortelor dinamogene , a gradului de mobilizare a efortului voluntar , a fazelor si a directiei activitatii , intr-un cuvant a campului psihologic in care se desfasoara activitatea elevului . Geneza inteligentei scolare fiind un proces indelungat de structurari si restructurari , ritmul formarii ei poate fi accelerat sau incetinit de numerosi factori de origine interna si externa . Pentru acest motiv elevii prezinta diferente individuale accentuate sub aspectul nivelului , structurii si al eficientei inteligentei lor scolare . Analiza modului de functionare a inteligentei scolare vizeaza intr-o mare masura, cautarea explicarii efectelor , a rezultatelor scolare intelectuale .Analiza functionala este cu atat mai dificila , cu cat ea presupune identificarea rolului factorilor nonintelectuali de personalitate in determinarea performantelor realizate in diverse situatii scolare problematice. Inteligenta scolara nu este o valoare psihica absoluta . Eficienta ei este conditionata mereu de intreaga viata a elevului , de mediul in care traieste, de cei cu care interactioneaza( parinti, rude , prieteni, profesori), dar si de particularitatile afectiv-motivationale si conative ale personalitatii .Exista o tendinta de crestere a rolului factorilor nonintelectuali in determinarea reusitei scolare pe masura trecerii de la o clasa la alta. Reusita scolara este influentata , de asemenea , mai mult sau mai putin indirect , de aspiratiile grupului social (familia in primul rand si apoi grupul scolar ) din care face parte elevul .El nu poate fi izolat de mediul social in care isi desfasoara activitatea si sub influenta caruia isi formeaza constiinta de sine , fara de care nu se poate vorbi despre nivel de aspiratie .De regula , aspiratiile elevului evolueaza pe fondul interactiunilor sociale , in sensul unei apropieri de aspiratiile mai ridicate ale membrilor grupului de referinta (cum ar fi grupul clasa , scoala ), dar fara ca aceasta tendinta spre uniformizare sa stearga diferentele individuale privind marimea nivelului de aspiratie .Daca nivelul de aspiratie este depasit de cel de performanta , elevul isi poate anticipa , drept scop , un rezultat scolar superior performantei anterioare .Nivelul de aspiratie si cel de performanta pot fi deci ascendente , sub influenta mobilizatoare a trebuintei de performanta realizandu-se astfel autodepasirea.

Puterea de munca, rezistenta la efort, vivacitatea personalitatii, ritmul si eficienta activitatii etc. influenteaza reusita scolara a elevilor. Inadaptarea
2

elevilor lenti are un caracter foarte particular, avand frecvent oricine psihosomatica. Exista, in cazul acestor elevi o cronaxie defectuoasa, care poate fi constitutionala si care nu releva deloc rea-vointa din partea elevului. Orice incercare bruscanta, venita din partea scolii sau a familiei, de a-l face pe acest elev mai rapid, poate duce la confuzii, la esec, care agraveaza situatia tensionala a elevului. Incetineala psihofiziologica excesiva, ritmul prea lent pot genera, chiar si la un copil cu posibilitati intelectuale normale, o forma specifica a nereusitei scolare. Astenia mintala, oboseala de integrare a informatiilor si de coordonare a verigilor activitatii, fac ca elevul sa fie lipsit de eficienta intelectuala. Eficacitatea inteligentei scolare depinde, alaturi de perseverenta si de rapiditatea functionarii mintale. In contrast cu elevul pasiv (astenic), cel activ (stenic) se caracterizeaza printr-o mare capacitate de a invinge dificultatile exterioare, care ii stimuleaza energia fizica si mintala. Daca activismul se asociaza cu aptitudini scolare dezvoltate, firea perseverenta va parcurge o cale ascendenta in activitatea scolara. Cunoasterea conditiilor determinative ale succesului in activitatea in activitatea de invatare sau nereusitei scolare orienteaza activitatea profesorului, care poate adopta masuri pentru sporirea capacitatii intelectuale si morale a elevului sau pentru lichidarea si mai ales prevenirea piedicilor scolare.

Zurba Diana