FEMEIA IN PENITENCIAR I.

INTRODUCERE

Pentru orice om privarea de libertate in mediul penitenciar constituie o situatie deosebita, avand o ampla rezonanta in mediul sau de viata, atat pe durata detentiei cat si dupa aceea, in libertate.1 Categoria condamnatelor femei ocupa un loc special, deoarece criminalitatea in randul femeilor este multmai redusa in comparatie cu cea a barbatilor si anume intrun procent de 8-10%.2 Femeile comit, de regula, infractiuni mai putin grave, la ele predominand infractiunile de furt, incalcare a normelor de convietuire sociala, calomnie, fals, etc. Infractiunile contra vietii, integritatii corporale comise de femei exista, dar numarul lor este mult maimic in raport cu cele comise de barbati. In general, ele isi motiveaza fapta comisa prin grija pentru familie, dorinta de a realiza mai repede un trai bun, satisfacerea exigentelor unui sot (iubit) materialist, indepartarea de tutela unor parinti dominatori etc.3 In principiu, femeile condamnate sunt supuse aceluiasi tratament, aceluiasi regim penitenciar ca si ceilalti condamnati, regim stabilit prin lege. Femeile condamnate trebuie sa respecte aceleasi obligatii si interdictii ca si barbatii condamnati. Obligatiile privind detinerea, cele privind ordinea si disciplina interna sunt comune tuturor condamnatilor. De asemenea, femeile au si aceleasi drepturi ca si barbatii condamnati.4 Cu toate acestea, s-au impus unele diferentieri. Astfel, prima deosebire consta in aceea ca femeile executa pedeapsa privativa de libertate separate de barbati. In acest scop, s-au creat penitenciare speciale sau sectii speciale, iar sectiile speciale au atras dupa ele personal special, adecvat, adica femei, indeosebi personalul de supraveghere si cel de specialitate. Ideea separarii sexelor in penitenciare vine de la sfarsitul epocii feudale, inainte de aceasta perioada in inchisori nu exista o separatie speciala. Pe timpul domnitorului Vasile Lupu, se cunoaste faptul ca in grosuri femeile erau inchise impreuna cu barbatii, unele avand si copii, care cresteau in aceste conditii deosebie chiar si mai multi ani, fara sa vada lumina zilei. Separatia femeilor de barbati a devenit o masura de ocrotire a acestora,incepand de la sfarsitul epocii feudale si inceputul capitalismului, ca urmare a receptarii faptului ca femeile erau exploatate si tratate cu mult mai rau, chiar de catre condamnati, ca erau agresate sexual si ramaneau insarcinate. Probabil ca separatia femeilor de barbati in inchisori a existat inainte de stirile scrise, acestea sunt de pe timpul domnitorului Constantin Mavrocordat cand, cu ocazia organizarii temnitei din Bucuresti, se da

1 2 3 4

F. Gheorghe, Psihologie penitenciara, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996 I. Oancea, Drept executional penal, Ed. All, Bucuresti, 1990, pg. 98 F. Gheorghe, Psihologie penitenciara, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996 I. Oancea, Drept executional penal, Ed. All, Bucuresti, 1990, pg. 98

dispozitia ca femeile sa fie incredintate manastirii Vacaresti care sa foloseasca munca femeilor pentru a le putea intretine. In zilele noastre, separatia femeilor de barbati in inchisoare pare sa fie doar o traditie perpetua in timp, exploatarea sexuala a acestora fiind mai putin probabila, crearea de conditii pentru vizite intime fiind deja reglementata prin legea numarul 275/2006. Exista reglementari speciale privitoare la detentia femeilor, ca urmare a diferentelor specifice cu privire la nevoile fiziologice speciale, cu privifre la nevoia de intimitate diferita, cu privire la posibilitatiule de a munci, cu privire la posibilitatea ca femeia sa fie insarcinata si sa nasca in conditii de detentie. Conformatia fizica si psihica a femeilor le diferentiaza si cu privire la aptitudinile de munca, de rezistenta la efort si stres, la posibilitatile de realizare a unui anumit gen de lucrari. Exista apoi o deosebire in ceea ce priveste obligatia la munca in penitenciar, in sensul ca femeile vor fi supuse la o munca potrivita ( croitorie ). Regimul penitenciar al femeilor cere ca acestea sa nu fie supuse la munci grele, pe care le pot efectua barbatii ( constructii ). Femeile au, de asemenea, dreptul, in conditiile legii, la regimpenitenciar semiliber. In privinta volumului de munca, a normelor ce trebuie indeplinite, se va tine seama de puterea de munca a femeilor si, pe cat posibil, se va evita prelungirea muncii peste 8 ore zilnic. In legea numarul 275/2006, la articolul 58, se prevede expres ca: femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt insarcinate, cele care au nascut in perioada detentiei si au in ingrijire copii in varsta de pana la 1 an, ... nu pot presta munca in timpul noptii sau in locuri vatamatoare, periculoase sau care prezinta un grad de risc pentru sanatatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentri dezvoltarea minorilor condamnati.5

II. DREPTURILE, OBLIGATILE PENITENCIAR

SI

SANCTIUNILE

APLICABILE

FEMEILOR

IN

In cadrul penitenciarelor, condamnatele, ca orice fiinta umana, se bucura de anumite drepturi, drepturi care sunt insa limitate de prevederile geii, de regimul de executare al pedepselor, de natura pedepselor aplicate de instanta etc. 6 Drepturile condamnatelor, ca si obligatile acestora, nu pot fi confundate totusi cu drepturile cetatenilor liberi. Drepturile detinutelor privesc unele aspecte ale relatiilor acestora cu personalul penitenciarului (dreptul la hrana etc.), cu familia (dreptul la corespondenta) ori au legatura cu respectarea demnitatii condamnatei.7 Drepturile condamnatelor se nasc din momentul intrarii in penitenciar, se mentin pe durata executarii pedepsei privative de libertate si se sting odata cu momentul eliberarii definitive. Drepturile condamnatelor care au nascut ori au copii in ingrijire
5 6 7

I. Chis, Drept executional penal, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pg. 426 I. Chis, Curs universitare de drept executional penal, 2003 I. Oancea, Drept executional penal, Ed. All, Bucuresti, 1990

pe timpul detinerii sunt strans legate de drepturile fundamentale conferite de Constitutie cetatenilor liberi, avandu-se in vedere ca cei nascuti in aceste conditii nu trebuie sa suporte nici macar teoretic vreo suferinta, ei avand statutul cetatenilor liberi, dar care sunt ocrotiti de o mama ce are de executat o pedeapsa penala, in acelasi timp cu evolutia primului an de viata al copilului. O astfel de mama se va bucura de ocrotirea Constitutiei, mama si copilul avand drepturi care ignora statutul de condamnat. De cele mai multe ori, prevaleaza nevoia de ocrotire a mamei si copilului fata de necesitatea de executare a pedepsei, mai ales atunci cand pericolul social al faptei comise, permite executarea pedepsei in libertate ori suspendarea pe un termen rezonabil a pedepsei, pentru cresterea copilului ori incredintarea acestuia unei persoane din familie sau unei institutii specializate. Drepturile condamnatelor pe timpul executarii pedepsei sunt acordate prin lege, iar, pede alta parte, ele sunt garantate, in exercitarea lor, prin faptul ca personalul din penitenciare este obligat sa le respecte si sa le asigure exercitarea acestor drepturi. Statutul personalului de penitenciare prevede in mod expres obligatia de a executa controale, supravegherea, perchezitia, numai de catre persoane de acelasi sex, aceasta prevedere venind sa acopere necesitatea de decenta si pudoare a femeilor gardian, dar si a celor care sunt condamnate. Nerespectarea unor astfel de prevederi ar putea fi considerate rele tratamente ori tratament injositor si degradant, pentru ca in definitia unui astfel de tratament intra ideea evaluarii persoanei in proprii sai ochi, in fata constiintei sale. In anumite conditii, atitudinile, expresiile, avansurile, actiunile barbatilor pot fi interpretate ca agresiuni sexuale, fiind incriminate de lege. In conditiile penitenciarului, cand condamnatii sunt sub puterea unui mandat, posibilitatea personalului de a agresa sexual persoanele condamnate este mai mare, chiar ferite de teama de a fi descoperite si pedepsite, mai ales cand acestea se produc in locuri unde au acces doar supraveghetorii si condamnatii scosi special din camere pentru materializarea unor astfel de intentii.8 In rezolvarea acestei probleme se permit iesirea din penitenciar, invoirile, concediul penitenciar si vizitele intime. In art. 43 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea prevederilor Legii 275/2006 sunt inserate urmatoarele: persoanele private de libertate pot beneficia trimestrial de vizita intima, cu durata de 2 ore. Prin exceptie, fregventa vizitei intime poate fi lunara, pentru primul an dupa incheierea casatoriei, in cazul persoanelor care s-au casatorit in penitenciar cu respectarea conditiilor prevazute la art. 45 din prezentul Regulament. Umanizarea pedepselor prin introducerea prevederilor ce maresc posibilitatile de legaturi personale cu familia si societatea pe timpul executarii pedepselor pot sa duca la urmatoarele consecinte cu privire la regimul femeilor condamnate:

In anul 1985, la penitenciarul Arad o condamnata care deservea popota cadrelor se intalnea fregvent cu magazionarul de la compartimentul alimente. Faptele s-au concretizat in nasterea unui copil, imediat dupa eliberarea acesteia din penitenciar. La fel, in anul 1988 la penitenciarul Botosani, unul dintre ofiterii de serviciu a fost deconspirat cu privire la relatia sa cu o condamnata, ca urmare a ramanerii insarcinate a acesteia.

Creearea normalitatii, a legaturilor cu familia, mai putine cazuri de divort, mai putine cazuri de despartiri in fapt, de abandon a femeilor de catre parteneri; Posibilitatea ca femeile sa ramana insarcinate, sa nasca pe timpul detinerii si sa aiba in ingrijire copii de pana la un an in inchisoare. Daca acest lucru se intampla cu o fregvrenta mai mare, penitenciarele unde sunt sectii mari de femei sau penitenciarul Targsor de femei, va trebui sa organizeze o cresa pentru nou-nascuti si copii de pana la un an. Pentru mentinerea legaturilor intre copil si mama, atunci cand nu se poate ca pedeapsa sa fie suspendata, oricand periculozitatea faptei este de asa natura incat condamnata trebuie sa execute detentiunea pe viata ori o pedeapsa de lunga durata, sa se poata prelungi timpul de ingrijire a copilului in cresa penitenciarului langa mama pe timp de 3 ani, asa cum se practica in legislatia unor tari europene (Austria).

Alte obligatii prevazute de lege se refera la asigurarea conditilor de viata materiala a condamnatelor (hrana, sanatate, imbracaminte etc), dar si cu privire la conditilr de viata morala si spirituala (instructie, reeducare, viata religioasa, etc). Conform legii, drepturile de care beneficiaza condamnatele in penitenciar sunt cele prevazute pentru toti condamnatii, existand si anumite aspecte specifice: Dreptul de a primi vizite si bunuri, in special de la membrii familiei dar si de la alte persoane, vizeaza intretinerea relatilor sociale cu persoanele apropiate, cu familia si cu comunitatea. Indiferent de fapta comisa, fiecare condamnata are dreptul de a fi vizitata de familie, de alte persoane, dar pentru a primi vizite este necesar acordul si aprobarea directorului penitenciarului9. Vizita are loc intr-un spatiu strict destinat acesteia, in care supravegherea este atat vizuala cat si auditiva. Condamnatele au dreptul al 3 vizite pe luna, iar in situatia cand sunt gravide ori au nascut pe o perioada de un an de la data nasterii au dreptul la 4 vizite pe luna, cu o durata de la 30 de minute la 2 ore, in functie de afluenta de vizitatori programati.10 Femeile condamnate au, de asemenea, dreptul de a primi bunuri de folosinta personala. Aceste bunuri constau in: pachete de alimente de 15 kg pe luna, iar in situatia cand sunt gravide ori au nascut, pe o perioada de un an de la data nasterii copilului, pachete de o greutate toatala de 30 kg pe luna, imbracaminte, articole de toaleta si igiena personala, tigari, articole sportive, carti, rechizite, aparatura audio-vizuala, bani, reviste etc. Pachetele sunt controlate de catre personalul penitenciarului pentru a nu contine arme, drepguri, alcool, substante sau obiecte ce ar putea fi folosite la atac asupra cadrelor sau asupra altor condamnate.
9 10

I. Chis, Curs universitare de drept executional penal, 2003 Ordinul nr. 3131/C/29.10.2003 al Ministrului Justitiei

Dreptul la odihna si plimbare este la fel de important ca si dreptul la asistenta medicala. Avand in vedere obligatia de munca a condamnatelor, munca care in unele cazuri este prelungita, starea morala inevitabil apasatoare in penitenciar, odihna condamnatelor, prin care acestea isi refac sanatatea pentru zilele urmatoare de munca, este absolut necesara. Dreptul la odihna vizeaza in primul rand, pe condamnatele care muncesc, dar si pe celelalte. In art. 58-59 din Legea nr. 275/2006 se prevede ca munca are o durata de 8 ore, si nu mai mult de 40 de ore pe saptamana, femeile condamnate care sunt insarcinate ori au in ingrijire copii in varsta de pana la 1 an vor lucra doar 6 ore si maximum 30 de ore pe saptamana, fara a fi folosite la munca pe timpul noptii, iar saptamanal vor beneficia de cel putin o zi pentru odihna. Condamnatelor care nu lucreaza in aer liber trebuie sa li se asigure cel putin o ora de exercitii fizice in aer liber. De asemenea, li se asigura practicarea sporturilor in masura in care este posibil, cu respectarea separatiei acestora.

Alaturi de drepturi, femeile condamnate, de altfel ca si barbatii condamnati, au si anumite obligatii si interdinctii. Aceste obligatii sunt prevazute la art. 62 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, iar interdictiile la art. 63 din acelasi regulament. Obligatiile si interdictiile sunt la fel si pentru femei si pentru barbati, fara exceptii, dar ele vor fi adaptate prin regulamentul de ordine interioara a penitenciarului, astfel incat sa constituie baza diferentierii regimurilor de detinere. Suspendarea dreptului de a primi si de a cumpara bunuri, cu exceptia celor necesare pentru igiena individuala pe o perioada de cel mult 2 luni precum si sanctiunea suspendarii dreptului de a primi vizite, pe o perioada de cel mult 3 luni, nu se aplica femeilor insarcinate sau celor care au in ingrijire copii in varsta de pana la 1 an. Acestor categorii de gemei nu li se poate aplica sanctiunea izolarii pentru maximum 10 zile.11 III. ACTIVITATILE SOCIO CULTURALE DESFASURATE CU FEMEILE CONDAMNATE Activitatea socio educativa a condamnatelor este o componenta a procesului de reeducare, care are ca scop: Corectarea comportamentelor negative; Formarea respectului fata de propria persoana si fara de comunitate; Instruirea scolara; Formarea profesionala a condamnatelor.

Inca de la inceput, se realizeaza o planificare a pedepsei, care cuprinde o constientizare a condamnatei cu privire la parcurgerea tuturor etapelor, de la invatarea regulilor de conduita si ordine, continuand cu indeplinirea conditilor de
11

I. Chis, Drept executional penal, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2009, pg. 436

trecere de la un regim mai greu la unul mai usor, concomitent cu obijnuita de a-si asuma responsabilitati din ce in ce mai multe si mai complexe, ce conduc la schimbari in constiinta si modul de abordare a problemelor vietii personale. Pe timpul executarii pedepsei se pot intampla fapte ce duc la puternice presiuni: divort, pierderea locuintei, a locului de munca, moartea unui membru al familiei, agresiune fizica si psihica asupra sa, aparitia unei boli, etc. , fapte care pot avea urmari asupra moralului si conduitei condamnatelor. De aceea, sunt necesare aceste programe socio-educative, de sustinere, de instruire si formare profesionala, pentru ca persoanele condamnate, dupa eliberare sa fie capabile sa duca o viata normala, conforma cu regulile si normele societatii civile. Deoarece in Romania exista un singur penitenciar de femei, care a initiat o serie de programe de educatie cu femeile condamnate. In cadrul penitanciarului Targsor, se desfasoara urmatoarele programe educative: 1. Adaptarea institutionalizata penitenciara (INSTAD) a persoanelor aflata in custodie

Scopul acestui program este de a realiza determinarea fiecarei detinute nou depuse, sa opteze de la bun inceput pentru ceea ce reprezinta spiritul si ideea de corectitudine, modul de viata ordonat, cinstit, demn si uman. Adaptarea institutionalizata este specifica prin cele doua elementre de baza ale sale: Durata de 21 de zile; Scopul care este pregatirea detinutelor pentru adaptarea institutionalizata.

Din punct de vedere functional, elementele adaptarii institutionalizate se refera la obiectivele operationale cu privire la detinuta, si anume: Sa se inteleaga scopul depunerii in penitenciar; Sa cunoasca sisteml activitatilor de tratament penitenciar si asistenta socioeducativa; Sa perceapa in mod real ca penitenciarul, ca institutie sociala, are functie dubla: una custodiala si cealalta educationala; Sa invete regulile de ordine interioara; Sa aplice normele de tratament; Sa contracareze justificarile infractionale; Sa depaseasca perioasa de criza provocata de impactul cu mediul de detinere; Sa se adapteze si sa se integreze in viata de grup;

Sa se antreneze pentru formarea deprinderilor de a munci; Sa se urmareasca formarea optiunilor si sa se intocmeasca planificarea detentiei fiecarei detinute, ca program de tratament si asistenta socioeducativa pentru fiecare persoana.

Se pune un accent deosebit pe folosirea metodelor participativ-active, care asigura participarea activa a individului la propria formare si informare, personalul educativ asumandu-si rolul de indrumator pentru a le invata sa invete. Sistemul de monitorizare si evaluare permite un control permanent asupra progresului inregistrat de catre detinute si evaluarea impactului produs asupra detinutelor cuprinse in acest program. 2. Alfabetizarea detinutelor (ALFAZ) Scopurile pe care acest program le urmareste sunt: Insusirea scrierii si citirii corecte; Dezvoltarea gandirii independente; Formarea sidezvoltarea intelectuala; Pregatirea in vederea socializarii, pentru a raspunde optim multiplelor solicitari ale vietii.

Sunt cuprinse in programul ALFAZ: detinutele analfabete pana la varsta de 40 de ani, precum si cele care au depasit aceasta varsta , dar isi manifesta dorinta de a invata. Cuprinderea in aceasta activitate este obligatorie. Alfabetizarea detinutelor se realizeaza prin cursuri intensive cu durata de 3-6 luni, ce se desfasoara pe toata durata anului calendaristic, in 5 zile pe saptamana. Activitatea de alfabetizare se desfasoara in afara orelor de munca, dimineata sau seara, in cadrul penitenciarelor, in sala de clasa. Programa scolara va fi adaptata varstei si experientei de viata a detinutelor respective. Aceste cursuri sunt conduse de invatatori numiti de inspectoratele scolare sau teritoriale sau de educatori care au calificare pentru invatamant. In penitenciarul Targsor, datorita faptului ca lipsesc invatatorii care s-ar putea implica in acest program, alfabertizarea se desfasoara cu ajutorul detinutelor cu studii superioare si care au avut legatura cu practica pedagogica. 3. Completarea nivelului de scolarizare (CONIS) Detinutele care nu au absolvit invatamantul primar si/sau invatamantul gimnazial pot fi integrate in acest program.

Scolarizarea sau continuarea scolarizarii detinutelor in perioada executarii pedepsei cu inchisoarea este optionala. Cele ce doresc sa se inscrie la aceste cursuri trebuie sa indeplineasca anumite conditii: Sa fie apte pentru a fi scolarizate; Sa aiba varsta de pana la 40 de ani (in mod exceptional si peste 40 de ani); Sa demonstreze interes constant; Sa aiba aptitudini pentru invatat.

In cadrul penitenciarului Targsor sunt cuprinse la cursul intensiv, clasele I-IV, un numar de aproximativ 30 de detinute. Cursul se desfasoara sub indrumarea unei invatatoare datasate de la Scoala Generala Targsorul Nou, ajutate de doua detinute cu studii superioare. 4. Educatia bunului cetatean (CEB) Obiectivele acestui program sunt: Cunoasterea si respectarea principalelor valori umane si a normelor morale fundamentale, a regulilor care conduc viata in comunitate; Intelegerea faptului ca incalcarea normelor de comportare civilizata si faptele antisociale sunt sanctionate de societate si legile sale; Formarea de buni cetateni in spiritul respectului pentru libertate si democratie, capabile sa isi indeplineasca indatoririle civice. Pot sa participe la program atat detinutele tinere cat si cele adulte;

La penitenciarul Targsor se deruleaza doua cicluri ale CEB-ului: ABC-ul atitudinii si comportarii civilizate; Conduita morala.

5. Initierea, incurajarea, intretinerea si dezvoltarea legaturilor cu familia si comunitatea (DIFICIL) Acest program este unul dintre cele mai importante, deoarece dezvoltarea fiecarui individ este determinata de dezvoltarea celorlalti cu care acesta are relatii interpersonale sau relatii sociale. In momentul in care au fost arestate, unele familii ale detinutelor le-au sanctionat pe acestea prin ruperea legaturii, prin tacere, or, aceste femei au nevoie, mai mult decat orice, de sprijinul familiei si al cunoscutilor. Nu au nevoie neaparat de aprobare, ci de

sprijin moral si material, pentru ca lipsurile pot duce la injosire, chiar grava fata de unele detinute cu posibilitati. Pentru pastrarea legaturii cu familia, drepturile omului cu privire la interactiune si comunicare nu sunt abrogate in penitenciare, ci sunt doar limitate intr-o oarecare masura, pe o anumita perioada de timp, stabilita de lege. In cadrul programului DIFICIL pot fi cuprinsi subiecti din urmatoarele categorii: Detinutele casatorite de drept; Membrii de familie ai acestora; Detinutele casatorite de fapt; Femeile cap de familie; Detinutele apartinand minoritatilor etnice; Alte categorii de detinute.

Vizitarea detinutelor de catre familie, este un eveniment de o importanta deosebita. In cadrul acestui program au fost inlesnite anumite vizite care, inainte, nu puteau avea loc. Astfel, detinutele care aveau copii la leagane au fost vizitate de copii impreuna cu asistentul social care ii avea in grija. 6. Educatia pentru sanatate (EDUCOSAN) Sanatatea detinutelor, fizica si mentala, reprezinta un aspect foarte important si vulnerabil al vietii de detentie. Pe langa ingrijirea acordata de personalul specializat, angajat al unitatii, detinutele trebuie sfatuite sa aiba grija si singure de propria sanatate. In cadrul programului EDUCOSAN, detinutele pot cunoaste notiunile elementare igienico-sanitare, pot sa formeze, sa dezvolte si sa consolideze unele deprinderi de igiena alimentara, viata sexuala si igiena a raporturilor sexuale, regim rational de munca si ordine, igiena personala. Detinutele pot asimila unele cunostinte si norme de intretinere, care sa le asigure echilibrul intre sanatatea individuala, sanatatea publica, sanatatea mediului. 7. Educatia juridica (EDUCOLEX) Principalele scopuri ale acestui program sunt: Prevenirea infractiunilor si a altor fapte antisociale; Cunoasterea legilor tarii si a diferitelor acte normative, precum si educarea in sprijinjul respectarii acestora;

Formarea constiintei sociale a detinutelor.

Pot participa toate detinutele, dar programul vizeaza, in general, categoriile detinutelor cu nivel cultural foarte scazut si un nivel de scolarizare minim. Cea mai importanta idee a acestui program este aceea ca, pentru a beneficia de protectia legii, este necesar sa o cunosti si sa o respecti, asadar, atata timp cat nu respecti prevederile legale, din necunoastere sau rea-vointa, nu le poti invoca in aparare. 8. Asistenta sociala speciala, ajutor terapeutic si recuperator pentru detinutele vulnerabile (STRADAV) Scopurile programului sunt urmatoarele: Protectia si ajutorul pentru detinutele vulnerabile fata de reactia de respingere a colectilvelor sau de agresare a lor de catre alte detinute; Diminuarea si inlaturarea consecintelor, deficientei si a starii psihice in vederea integrarii/reintegrarii in corpul social sanatos al individelor cu grade diferite de vulnerabilitate.

9. Diminuarea agresivitatii detinutelor violente (VAAD) Programul se adreseaza in special detinutelor care manifesta agresivitate, care sunt violente si comit abateri repetate in penitenciar. Se adreseaza, cu prioritate, detinutelor nerecidiviste,care au comis fapte cu violenta deosebita si fapte deosebit de grave, detinutelor in varsta de pana la 30 de ani. 10. Formare si dezvoltare profesionala (PROFORD)

Sunt vizate detinutele condamnate definitiv, care mai au de executat efectiv din pedeapsa o perioada cel putin egala cu durata cursurilor de calificare, care exprima acordul scris ca doresc sa urmeze aceste cursuri, iar, dupa caz, dispun de sumele necesare pentru a achita taxele legale pentru inscriere, pregatire si absolvire si sunt apte de munca pentru meseria respectiva. 11. Educatia pentru viata de familie (EDUCOFAM)

Sunt vizate tinerele, grupurile vulnerabile (minoritati etnice, cei saraci), minorele provenite din familiile cu risc (cu un singur parinte), expuse abandonului, femeile-cap de familie cu copii, aflate in situatii deosebit de dificile. La nivelul populatiei penitenciare feminine de la penitenciarul Targsor s-a constatat o larga audienta pentru acest program. S-a remarcat participarea femeilor (de etnie rroma) care au standarde mai speciale de trai in comun (predomina concubinajul si supunearea totala fata de barbat).

12. Mentinerea tonusului fizic si psihic prin activitati de educatie fizica si sport (EDUCUSPORT) Sunt vizate toate categorille de detinute. Desi sunt mobilizate pentru a face miscare destul de greu, detinutele de la penitenciarul Targsor au inceput sa inteleaga ca este in beneficiul lor practicarea sportului, sub orice forma. Practicarea exercitiilor fizice se face pe terenul de sport, in curtea de plimbare sau chiar in camerele de detinere. Pe langa programul de sport zilnic, se desfasoara, cu diferite ocazii, concursuri sportive, care au mare succes la populatia penitenciara. 13. Mentinerea tonusului fizic si psihic prin activitati de educatie fizica si sport (SUM) Beneficiarele acestui program sunt detinutele care se afla intr-o situatie depresiva sau de inadaptare. Este necesara identificarea in timp util a acestora, de aceea, importante sunt observatiile supraveghetoarelor de pe sectie, a altor cadre sau a detinutelor colege de camera cu subiectii respectivi. 14. Activitatile de club (ACTIV CLUB)

Clubul detinutelor reprezinta centrul cultural educativ al asezamantului de detentie, care functioneaza in scopul derularii activitatilor socio-educative, pentru satisfacerea nevoilor spirituale ale populatiei penitenciare. La penitenciarul Targsor o larga audienta o au spectacolele de teatru si cele ale brigazii artisitce, dar cea mai apreciata activitate desfasurata la club a fost cenaclul literar Nu sunt ce par a fi. 15. Programul hobby

Acest program are drept scopuri: Stimularea inventivitatii; Cultivarea si antrenarea aptitudinilor si a calitatilor creatoare, tehnice, artistice, literare ale detinutelor; Incurajarea si stimularea activitatii independente pe linia activitatii de hobby.

In cadrul penitenciarului Targsor se gasesc multe detinute talentate, in domenii cum ar fi: broderie, goblen, tricotaje, pictura, creatii literare, muzica.

IV. AMANAREA PEDEPSEI INCHISORII SI INTRERUPEREA EXECUTARII PEDEPSEI INCHISORII IN CAZUL FEMEII GRAVIDE SAU CARE ARE UN COPIL MAI MIC DE UN AN Conform art. 453 alin 1 lit. b Cod Procedura Penala, femeii condamnate care este gravida sau are un copil mai mic de un an i se intrerupe executarea pedepsei pana la

incetarea cauzei care a determinat amanarea. In cazul femeii gravide, executarea pedepsei inchisorii, cu executarea prin munca poate fi amanata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere.12 Cu privire la momentul pana la care poate fi dispusa amanarea in cazul in care condamnata are un copil mai mic de un an, aducandu-se ca argument principal termenii imperativi ai legii, in care se arata ca executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea, se sustine ca amanarea executarii pedepsei in cazul in care condamnata are un copil mai mic de un an se dispune pana la incetarea cauzei care determina amanarea, adica pana la implinirea varstei de un an. In cazul in care instanta nu ar dispune amanarea pana la implinirea de catre copil a varstei de un an, ar fi prejudiciate in primul rand, interesele acestuia si s-ar contraveni insasi ratiunii dispozitiei articolului 453 alin. 1 lit. b. Ca si in cazul amanarii executarii pedepsei, intreruperea executarii pedepsei se poate dispune pentru femeia condamnata care este gravida sau care are un copil mai mic de un an. Cu privire la acest caz, sunt valabile aceleasi consideratii facute la amanarea executarii pedepsei.

V. NASTEREA UNUI COPIL IN PENITENCIAR Nasterea unui copil in penitenciar este un eveniment posibil, mai cu seama cand copilul a fost conceput inainte de condamnare. In legatura cu nasterea unui copil se pun cateva probleme importante, si anume:13 Declararea copilului la oficiul de stare civila; Timpul cat copilul poate ramane cu mama lui si, dupa aceasta, incredintarea copilului tatalui sau sau unei alte persoane, eventual rude ori unei institutii de ocrotire.

In regulamentul privind executarea pedepselor s-au inscris, in acest sens, dispozitii exprese. A. Declararea copilului Prima problema privind nasterea unui copil este declararea acestuia la oficiul de stare civila. Spre deosebire de nasterea unui copil de catre o mama libera, unde obligatia de declarare a copilului o are unul dintre parinti, in cazul nasteri unui copil in penitenciar, o astfel de obligatie revine administratiei penitenciarului. Nu se va face mentiunea, in actul de nastere, despre locul nasterii copilului in penitenciar.
12 13

I. Neagu, Tratat de drept procesual penal, Ed. Global Lex, Bucuresti, 2002 I. Oancea, Drept executional penal, Ed. All, Bucuresti, 1990

B. Ramanerea copilului cu mama Pana la varsta de un an, copilul este lasat cu mama lui, bineinteles in ipoteza in care mama este sanatoasa si poate sa-l hraneasca si sa-l ocroteasca. Explicatia acestei incredintari a copilului mamei, consta in aceea ca aceasta trebuie sa-l alapteze si sa-i dea primele ingrijiri pentru o dezvoltare normala. Exista si atasamentul firesc al mamei fata de copilul propriu, atasament care nu poate fi curmat din primele zile ale nasterii. Ramanerea copilului cu mama este posibila pana la varsta de un an, putand fi apoi incredintat unei alte persoane. C. Incredintarea copilului tatalui Dupa implinirea varstei de un an, copilul poate fi incredintat tatalui sau. Incredintarea copilului acestuia este firesca fiindca, in lipsa mamei, tatal este obligat sa creasca copilul. In lege, se prevede si ipoteza ca noul nascut sa poata fi incredintat tatalui (sau unei alte persoane) chiar mai inainte de implinirea varstei de un an, in cazul in care mama consimte aceasta incredintare si care este in interesul copilului. Cauzele care pot conduce la incredintarea inainte de termen pot fi : starea precara a sanatatii copilului care nu poate fi ingrijit suficient de mama in penitenciar, ori intelegerea parintilor in acest sens, daca este si in interesul copilului. D. Incredintarea copilului unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire In cazul in care copilul nu poate fi incredintat tatalui, deoarece acesta fie ca nu-l recunoaste, fie nu-i cunoscut, copilul poate fi incredintat potrivit legii unei alte persoane ori unei institutii de ocrotire. Copilul poate fi incredintat in primul rand unui membru al familiei. Acestora li se da prioritate, considerandu-se ca au atasamentul unei rude pentru copilsi ca pot sa ajute pe mama si pe copil. La nevoie copilul poate fi incredintat si unei rude mai indepartate care ar dori acest lucru. In lipsa unui membru al familiei ori a unei rude apropiate, ori a unei alte persoane, copilul poate fi incredintat unie institutii de ocrotire a copilului. O asemenea incredintare a copilului unui membru al familiei sau altei persoane ori unei institutii de ocrotire poate avea loc si inaintre de implinirea unui an de la nasterea copilului cu conditia sa existe consimtamantul mamei si sa fie in interesul copilului caruia sa i se asigure sanatatea si normala dezvoltare. Cand copilul este incredintat unei alte persoane decat tatalui, unei rude ori unei institutii de ocrotire, administratia penitenciarului instinteaza despre aceasta autoritatea tutelara din unitatea administrativ teritoriala in cuprinsul caruia domiciliaza persoana ori isi are sediul institutia de ocrotire. O asemenea instintare este necesara, deoarece autoritatea tutelara este chemata sa urmareasca starea copilului si dezvoltarea normala a acestuia. Este important de subliniat ca, in toate cazurile in care copilul este incredintat unei alte persoane decat tatalui sau uni institutii de ocrotire se cere consimtamantul scris

al mamei, in doua exemplare, dintre care unul se trimite persoanei fizice sau institutiei de ocrotire careia i s-a incredintat copilului, iar al doilea exemplar ramane in dosarul de penitenciar al condamnatei. In situatia in care copilul nu poate fi incredintat tatalui, altor persoane sau institutiilor de ocrotire, administratia penitenciarului instiinteaza autoritatea tutelara din unitatea administrativ-teritoriala in cuprinsul careia se afla locul de detinere in vederea luarii unei masuri de ocrotire. VI. CONCLUZII In principiu, femeile condamnate sunt supuse aceluiasi regim penitenciar, aceluiasi tratament ca si ceilalti condamnati. Femeile executa pedeapsa in sectii separate,oferindu-li-se conditii pentru mentinerea unei stari de sanatate si igiena specifice acestei categorii. Separarea se face in functie de varsta si de regimul de executare stabilit conform art. 14 din Legea 275/2006. Ele trebuie sa raspecte aceleasi obligatii si interdictii ca si barbatii privind detinerea, ordinea si disciplina. Ele beneficiaza de aceleasi dpreturi ca si barbatii,cu mentiunea ca exista anumite drepturispecifice acestui sex: lipsirea de efort fizic in perioada pre si post natala. Diferentierile rezida in faptul ca ele executa pedepsele separat de barbati, si s-au creat penitenciare speciale sau sectii speciale de femei. Aceste locuri de detinere au personal special, adica femei, mai ales medici si educatori. Munca se desfasoara in ateliere de tesatorie, croitorie muncind doar 8 ore pe zi. Cele care sunt gravide sau au nascut, au conditii speciale fata de celelalte, chiar daca ele, potrivit legii nu ar trebui sa munceasca in perioadele aferente concediilor prenatale sau postnatale.