Sunteți pe pagina 1din 7

Educabilitatea fiintei umane

Concepte de baz: Fiecare stiinta are un obiect propriu de cercetare. Obiectul de cercetare al pedagogiei este educatia. Educatia consta n dezvaluirea si consolidarea a ceea ce se afla, nca de la nastere, n natura umana. "Totul este bun cnd iese din minile Creatorului, totul degenereaza n minile omului." "Cea dinti educatie trebuie sa fie, asadar, pur negativa. Ea consta nu n a transmite virtutea sau adevarul, ci n a pazi inima de viciu si spiritul de eroare." "Copiii trebuie sa fie copii nainte de a fi oameni, iata ce vrea natura. i J. J. Rousseau Educatie = 1. ansamblu de actiuni desfasurate n mod deliberat ntr-o societate, n vederea transmiterii si formarii la noile generatii a experientei de munca si de viata, a cunostintelor, deprinderilor, comportamentelor si valorilor acumulate de omenire pna n acel moment; 2. efect al activitatilor desfasurate n vederea formarii oamenilor conform unui model propus de societate; 3. proces prin care se formeaza, se dezvolta si se maturizeaza laturile fundamentale ale fiintei umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul; cognitivul, afectivul, volitivul; proces de devenire a omului "fiinta n sine" n "fiinta pentru sine". (Dictionar de pedagogie, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979) Din punct de vedere etimologic, termenul educaie poate fi dedus din latinescul educoeducare (a alimenta, a ngriji, a crete - pante sau animale). Cu nelesuri similare ntlnim, la francezi, n secolul al XVI-lea, termenul ducation, din care va deriv i cel romnesc educaie. Termenul mai poate fi dedus i din latinescul educo-educere, care nseamn a deduce, a conduce, a scoate. Se pare c ambele traiecte concura la o decantare semiotic destul de precis. Ct privete determinarea realitii acoperite de termenul n discuie i a coninutului noional, apar multiple dificulti, ntruct muli pedagogi vor nelege educaia n mod difereniat. Vom exemplifica printr-o scriere de definiii n care se ncerca surprinderea esenei fenomenului discutat:ii A educa nseamn a cultiva curenia sufleteasc i buna-cuviin a copiilor i tinerilor, a-l crete pe copil moral i n evlavie, a avea grij de sufletul lui, a-i modela sufletul lui. Educaia este asemenea unei arte: arta mai mare dect aceasta nu exist, pentru c, dac toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaiei se svrete n vederea accederii la lumea viitoare. (Ioan Hrisostom, aput D. Fecioru, 1937, p.9) Educaia este activitatea de disciplin, cultivare i moralizare a omului, iar scopul educaiei este de a dezvolta n individ toat perfeciunea de acre este succesibil.

(Kunt, 1992, p.17) Educaia constituie aciunea generaiilor adulte celor inei, cu scopul de a le forma, acestora din urm, anumite stri fizice, intelectuale i mentale necesare vieii sociale i mediului social pentru care sunt destinate. (Durkheim, 1930, p.79). Educaia este acea reconstrucie i reorganizare a experienei care se adug la nelesul experienei precedente i care mrete capacitatea de a dirija evoluia celei care urmeaz. (Dewey, 1072, p.70). Educaia este voina de iubire generoas fa de sufletul altuia pentru a i se dezvolt ntreaga receptivitate pentru valori i capacitatea de a realiza valori. (Spranger, 1930, pp. 341-344) Educaia este integrarea: integrarea forelor vieii n funcionarea armonioas a corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vedere adaptri la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiinei sociale i corporale, pentru dezvoltarea complet a personalitii individuale. (Herbart, 1965, p.58). Educaia este activitatea contient de a-l influena pe om printr-o tripl aciune: de ngrijire, de ndrumare i de cultivarea n direcia cercetrii valorilor culturale i a sensibilizrii individului fa de aceasta. (Brsnescu, 1935, pp.159-164 Conceptul pedagogic de educabilitate Conceptul pedagogic de educabilitate defineste capacitatea personalitatii celui educat de dezvoltare complexa, ca urmare a actiunilor si influientelor formative ale unor factori de natura iologica, dar cu deschidere psihologica ( ereditara), sociala ( mediul social) si pedagogica ( educatia).Analiza se poate fi realizata la nivel de model pedagogic si de concept pedagogic fundamental care trebuie construit in cadrul teoriei genetale a educatiei.Ca model pedagogic al dezvoltarii biopsihosociale a personalitatii celui educat, educabilitatea defineste si valorifica resursele specifice ereditatii, mediului si educatiei. Resursele ereditatii sunt valorificate ca premise ale dezvoltarii personalitatii celui educat, exprimate prin actiuni primare, sustinute biologic, dar si psihologic prin calitatile maturizate sau pe cale de maturizare ale sistemului nervos. Resursele mediului sunt valorificate in calitate de conditii naturale si mai ales sociale ale dezvoltarii celui educat, exprimate prin actiuni secundare, mediate cultural, in mod spontan si organizat, intr-un context deschis, la nivel institutional ai comunitar, promovate in special prin scoala si familie. Resursele educatie sunt valorificate ca actiuni tertiare determinate pentru dezvolatea complexa a personalitatii, in masura proiectarii

si realizarii calitative in raport cu potentialuloferit de ereditate si de mediu si cu propriul potential formativ superior, in plan psihologic ( cognitiv si noncognnitiv) si social ( cultural, civic, profesional, comunitar etc). In calitate de concept pedagogic fundamental, educabilitatea defineste o realitrate formtiva superioara, exprimata la nivel normativ si prescriptiv. La nivel normativ, educabilitatea poate fi inteleasa ca o axioma sau ca un postulat cuprins in educatie ca virtualitate a omului de a persevera in existenta sa, de a dibandi experenta, de a realiza perfectiunea de care este capabil( Planchard, 1976, p. 8). In sens epistemiologic, ereditatea este promovata ca principiu de baza al procesului de formare si dezvoltare a personalitatii in contextul optimizarii raporturilor dintre premisa ereditatii, conditia mediului si actiunea determinata a educatiei. In sens logic, ereditatea reprezinta un enunt considerat fundamental intr-un sitem deductiv, construit la nivelul raporturilor pedagogice ierarhice dintre actiunile tertiare a educatieisecundara a mediului- primara a ereditatii. La nivel prescriptiv, educabilitatea poate fi interpretata in limitele oricarui postulat care include nu doar un adevar fundamental, ce nu mai trebuie demonstrat ca principiu de baza sau enuntat logic ci si o cerere sau un deziderat de urmarit in insistenta si perseverenta( Dictionar Enciclopedic Ilistrat, 1999, p. 775). In aceasta perspectiva, trebuie semnalat faptul ca postulatul educabilitatii nu se realizeaza se la sine, ci doar in contextul valorificarii depline a resurselor superioare ale activitaii de educatie, raportate la premisele naturale ale ereditatii si la conditiile socioculturale ale mediului. Definirea educabilitatii la nivel de concept pedagogic fundamental poate fi realizata prin analogie cu notiunea de dezvoltare psihica. Elementul comun poate fi identificat la nivel structurii educabilitatii, relativ asemanatoare cu cea a dezvoltarii psihice, bazata pe inteactinea a trei factori: ereditate, mediu, educatie. Diferenta specifica este prezenta la nivelul functiei centrale a educabilitatii, care vizeaza dezvoltarea complexa a personalitatii celui educat, pihologica, dar si sociala, prin valorificarea la maximum a resurselor specifice ereditatii, mediului si educatiei, asigurata prin actiunea tertiara determinata de educatie. Educabilitatea reprezinta o axioma a activitatii de formare- dezvoltare permanenta a personalitatii celui educat in contextul afirmarii depline, la scara sociala, a paradigmei curriculumului. Functia sa cenrtala urmareste dezvoltarea complexa, psihologica si sociala, a personalitatii celui educat. Structura de baza, corespunzatoare functiei centrale a educabilitatii, implica toate resursele de dezvoltare complexa a personalitatii celui educat- biologice, psihologice, sociale, pedagogice. Realizarea educabilitatii, c model pedagogic global si ca notiune pedagogica fundamentala, implica valorificarea deplina a educatiei ca factor determinant al dezvoltarii complexe a personalitatii celui educat in raport cu resursele eredutatii si ale mediului si cu porpriile resurse atoformare-autodezvoltare permanenta.

Pe de alta parte, pardigma curriculumului, promovata de peagogia prstmoderna in societatea postmoderna, impune valorificarea deplina a educabilitatii ca directie principala de evolutie alaturi de educatia permanenta si de autoeducatie. A) Factorii educabilitatii- ereditatea-mediul-educatia Factorii educabilitatii sunt evidentiati prin analogie cu cei implicati in dezvoltatrea psihicaa personalitatii, considerata o veriga in lantul transformarilor din univers, cu o pozitie aparte care uneste naturalul cu socialul intr-o sinteza indisolubila si originala(Golu, 2001, p.125). Factorul de origine naturala al dezvoltarii psihice este cel cu actiune primara, realizata la nievl de ereditate. Factorul de origine sociala al dezvoltarii psihice este cel cu actiune conditionala, realizata la nivel de mediu. Factorul de origine pedagogica al dezvoltarii psihice asre cel ca activitate determinata la nivel de educatie. EREDITATEA este factorul care asigura premisa naturala a dezvoltarii personalitatii. La inceputul secolului XX, era conceputa de pedagogie ( stiinta despre copil)ca factor priritar al dezvoltarii. La cest nivel, ereditatea biologica se prelungeste in ereditate psihhica, apreciata ca un dar al naturii. Biologia stiintifica evidentiaza zona specifica de actiune primara a ereditatii, care vizeaza: a) Schema corporala; b) Calitatea organelor de sint(vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil); c) Insusirile fizice externe (inaltimea, greutatea, conformatia fetei, culoarea ochilor, marimea capului); d) Insusirile chimice interne ( compozitia sangelui, structura celulara, constuctia glandelor); e) Trasaturiel anatomo-fiziologice( digestiv, respirator, circular); f) Plasticitatea sistemului nervos, generata de raporturile dintre procesele nervoase superioare, excitatia si inhibatia. Trebuie subliniat faptul ca nivelul atins de sistemul nervos in mmomentul nasterii si desfasurarea normala a naturarii lui in ontogeneza constituie o premisa necesara dezvoltarii psihice a copilului (ibidem,p.132). Din aceasta perspectiva deschisa in directia educbilitatii, erediattea poate fi considerata o premisa naturala de ordin biologic , dar si psihologic. Maturitatea psihica, dependenta de ereditate biologica, se deosebeste de cea fizica/metamorgozica prin caracterul sau ccontinuu, desfasurat pe tot aaprcursul exitentei umane. Implicata, in mod fundamental, maturitatea sistemului nervos, care nu se produce de la sine, ci necesita exersarea functionala, puterea lui in activitate (ibidem, pp132-133). Ca potentialitate predominant biologica, angajata si in plan psihologic, erediatea trebuie analizata din perspectiva valorificarii sale prin intermediul conceptelor operalionale prin: a)genotip- defineste disponibilitatea laterala a dezvoltarii, potentialul biologic exprimat doar la nivel virtual;

b)fenotip- defineste disponibilitatea manifestata, in functie de context, de conditiile ambiantei exterioare exstenti, la nivel de mediu natural si social. Fenotupul poate transforma potentialul virtual al genotipului intr0unul manifestat direct si real, in functie de conditiile existente sau create in context natural si social.Acest concept defineste procesul tranzitoriu, necesar in dezvoltatrea personalitatii, de la premisa naturala a ereditatii biologice- angajata si in plan psihologic- la conditia sociala a mediului inconjurator. Mediul este factorul extern care asigura conditia dezvoltarii personalitatii.Analiza sa permite identificarea unor tipologii conturatein raport cu modul de interventie sau cu specificitatea conditiilor oferite. In functie de modul de interventie, mediul include un ansamblu de conditii, de naturi diferite si cu manifestari diversificate, care sunt acumulate si exprimate la nivel spontan sau organizat. Mediul spontan, neorganizat include conditiile de viata, luate in sensul cel mai larg al cuvantului. Mediul organizat este structurat in jurul unei intentionalitati de ordin formativ care vizeaza dezvoltarea personalitatii in general, in mod special educabilitatea. In functie de specificitatea conditiilor oferite, putem identifica un mediu natural si un mediu social. Mediul natural include conditiile georgafice, climatice, demofrafice, de relief si vegetatie, de fauna etc. El poate influienta dezvoltarea psihica in masura calitatilor sale ecologice existente si promovate in mod sistematic. Acesta influienta este mediata de modul de viata si de tipul de activitate specifica locului, de profesiile pe care le practica adultii, de coloratura obiceiurilor si tarditiilor comunitatii.(ibidem, pp.137).

Perspectiva educabilitatii La randul lor, intr-o perspectiva promovata la nivelul sociologiei educatiei, aceste conditii de mediu social pot fi grupate la nivel macrostructural ( economia nationala sau teritoriala, regimul politic, cerintele socio-profesionale) si microstructural ( familia, scoala, comunitatea locala). Teorii mai recente propun noi tipologii care evidentiaza importanta mediului ecologic si a nivelurilor de influientare exercitate in diferite conditii si contexte amiabile ( Cretu, in Zlate [coord.], 2001,pp.111-112). Educabilitatea Una dintre principalele caracteristici ce definesc i individualizeaz specia uman n raport cu celelalte specii este educabilitatea. Desprinderea omului de regnul animal prin apariia i manifestarea contiinei de sine i a capacitii de coordonare a activitii n direcia atingerii unor scopuri anterior stabilite este inerent legat de nlocuirea dresajului (neles ca simpl formare de reflexe condiionate) cu educaia. La baza acestui proces de substituire se afl, n ultim instan, educabilitatea. Referindu-se la educabilitate, D. Hameline afirma c aceasta este o capacitate, observat sau inferat pe scara speciei umane i a indivizilor care o compun, de a organiza i optimiza irul adaptrilor devenite necesare prin specificul condiiilor de existen i de a face din ele tot attea ocazii de

sporire a cunotinelor (Hameline,D., 1999).Educabilitatea este intrinsec legat de dubla condiie, natural i cultural, a existenei umane. La baza educabilitii se afl (cf. Antonesei, L., 1996) conjuncia fericit a unui cumul de factori biologici, psihologici i socio-culturali. Principalele elemente care fac posibil transformarea omului din entitate aflat la discreia reflexelor necondiionate sau condiionate n fiin educabil sunt: maturizarea anatomo-fiziologic lent a fiinei umane; predominana conduitelor inteligente n raport cu cele de factur instinctual; rolul major al determinrii socio -culturale n a n t r o p o g e n e z a i o n t o g e n e z a s u b i e c t u l u i u m a n (Antonesei, L., 1996, p.14);Educabilitatea, neleas ca disponibilitate cultural i n acelai timp receptivitate fa de diversele stimulri ale mediului social, reprezint astfel condiia i cheia de bolt a devenirii i autoperfecionrii omului i a speciei umane n general.iii (Cornel Stan) Educatia este factorul complex care poate asigura determinarea dezvoltarii calitative a personalitatii. Contributia sa este recunoscuta, in mod implicit si explicit, la nivel psigologic. La mivel psihologic, contributia educatiei este recunoscuta in cadrul noilor tendinte de abordare a dezvoltarii personalitatii si aici vom identifica: abordarea globalaa actiuniii care factorilor care asigura premisa naturala si conditia sociala a dezvoltarii psihice

i ii

Victor Tinrcovnica, Vasile popeaga, Manual pentru liceele pedagogice, EDP, Bucuresti, 1971, pp.5-6. Constantin Cucos, Pedagogie

iii

Cornel Stan