Sunteți pe pagina 1din 1

Afectivitate si motivatie. V. Pavelcu ([166]) reda sugestiv relatia dintre cele doua procese.

El arata ca afectivitatea nu este un simplu nsotitor al motivului, desi capata proprietati motivationale,. De exemplu, sentimentul poate capata o m are valoare propulsatoare pentru conduita umana. Pe de alta parte, motivul devin e afectiv sj tensional n procesul realizarii scopului. "Afectul se naste n momentu l n care impulsul este frnat sau suspendat de o alta forta externa sau interna. As tfel se creeaza cmpul afectiv si dinamic, tensiunea afectiva*, (p.24). Ion Radu (1985), inspirndu-se din conceptia lui Pavelcu, si ncercnd sa opereze o di stinctie ntre afectivitate si motivatii, arata ca motivul are un caracter vectori al, n timp ce procesul afectiv prezinta aspectul de "cmp". De asemenea, el conside ra ca emotia nu este doar "un fapt secund", derivat, ci att cauza, ct si efect al motivatiei. Este contrazisa si parerea acelor autori care inspirati de teoria em o-tiei, ca "dezorganizatoare" a conduitei reduceau afectivitatea la "exce-sul de motivatie", pierznd n felul acesta din vedere emotiile pozitive, stenice care nsot esc ramura ascendenta a curbei performantei. Paul Popescu Neveanu arata mai de m ult ca procesele afective sunt motive activate si desfasurate ntr-o situatie data , iar motivele sunt procese afective condensate, cristalizate, "solidificate". E.B. Hurlock a facut un experiment interesant prin care m demonstrat relatia din tre afectivitate si motivatie. El a mpartit o ciasB de elevi n trei grupuri (lauda t, dojenit, ignorat) carora li se dau spfl rezolvare sarcini simple timp de 5 zi le; nainte de nceperea activitatB primului grup i se aduceau elogii pentru sarcina ndeplinita, celor dil grupa a doua li se faceau observatii, iar ceilalti nu erau nici lauda -dojeniti. S-a constatat ca cea mai eficace a fost lauda, deoarec as ociat cu stari afective pozitive, tonifiante, Utilitatea dojanei scade pe masura ce este utilizata continuu, deoarece genereaza stari afective neplacute, negati ve; cea mai neeficienta a fost ignorarea, deoarece n cazul ei lipsesc starile afe ctive. Desi ntre afectivitate si motivatie exista o strnsa interactiune, ele nu trebuie c onfundate. Reuchlin (1988) arata ca exista stari de^ motivatie fara emotie (cnd s ubiectul cunoaste mijloacele de atingere,, a scopului sau cnd ndeplinirea scopului presupune o perioada lunga* de timp), dar si emotii care nu se asociaza cu star i motivationate (atunci cnd un individ este spectatorul unei actiuni n care nu est e implicat).