ool44,,a

EZE
o
Jean-No6l Vuarnet (19 45 - L996) Eseu despre mistica feminini a barocultti, Dumnezeul femeilor este o carte din cate rlsar, lugubru sau auroral, marile figuri ale unei spiritualteti exasperate. Limita $i angoasa ei a renti, extazul gi vocalia sordidului, ddruirea de sine gi egoismul solitudinii, echivocul simlurilor gi amploarea dorintrei dir.'ulgd. aici taina acelui erotism supranatural pe care Doamnele veacului al XVIIlea l-au intruchipat cu o morbidi luxurianld. Jean-Nol Vuarnet rim2ne unul dintre cei mai inzestrati filosofi francezi din noua genera[ie: profesor de estetici la Universitatea Paris VIII, autor al unor eseuri (precum Discursul impur, 7970, Filosoful-attist, 1,975 sau Ertazurt feminine, 1980), el s-a remarcat atAt prin excelenta acuratele a stilului - gralie cdreia a fost comparat cu Emil Cioran -, cat gi printr-o neclintiti fascinajie pentru Revelalia cre$dni. Adept al unei convertiri mereu amdnate, Jean-Noel Vuarnet Ei-a curmat zilele in ptimdvata acestui an.

JEAN-NOEL VT/ARNET

Dumnucul fcmeilor

*n,a o</,&+dalZ
EDtroRA

flf
6

onosilAstA

t99

Coperta 9i viziunea graficd: Doina DUMITRESCU

JEAN-NOEL VUARNET

Foto copertd:

Slinta

Agnds cu inger - Ribera (1590-1652)

Dumnezeul femeilor
Traducere de

Teodor BACONSKY
Bibliot eco J u d et eann AST R.4

ilillt ]ilt

]il lilt tilil ilill|il lil

661579r,

Traducerea a fost ficuti dupi originaltrl ln limba francezE: Jean-Noiil Vuamet, Le Died des leimes,tditions de L'Heme, Paris, 1989

ES15?$
ISBN 973-9239-23-4

&$!'

tul2on

FLOAREA SFINTELOR

fu

Iamartiriu Iaextaz

Li35i5il

V1r

Goale, pe jumdtate despuiate sau imbrdcate in stihar, exlahcele, sfintele 9i martirele m-au .fdcut intotdeauna sd visez: ,,Aueau talia sub;ire gi lungi picioare de cdprioard; iubeam de' ja strdinele pe cdnd erem f6nc". Sub albastrul vegmdnt al Fecioarei, ele stau desfolite, inclegtate, rupte in bucau: masacru al nevinovatelor. Diclionarul etaleazd felele lor holbate, sdnii lor ldptogi: trupuri fdrdmitate, ale cdror fdrdme vorbesc. Copil fiind, le cdutam in Larousse: mdinile lor smulse, membrele lor rupte, capetele lor tdiate... Agnds, umbritd de inger 9i violatd de cdldu. Sdnii tari ai Agathei, prezgnla\i pe o tavd. In ciocul unui clegte, dintele Apollinei. Fecioare sdlbatice, tdrdte goale prin cetate, duse la bordel, deflorate, biciuite, stropite cu urind 9i plumb inainte de a ti an.6rrlite fiarelor, ca nigte necuvdntdtoare.

'

Sfdnta Imelda muri intr-un extaz, in ziua primei impdrtdganii. Agatha fusese incredin{ati unei femei stricate, Afrodisia, care se cdznea sd o infrneze. Erau cele ce pdtimeau in circ ai cdrora [iarele le gtiau de fricd, cele ce fuseserd spdnzurate de plele, cele in inima cdrora Domnul igi infigea crucea gi W care le incununa cu spini. Ro{ile, sige{ile, grdtarele, cuptoarele, fepele, crucile . Praxede 9i Prudentianna spdlau trupurile martirilor inainte de a le inmormdnta gi le colectau sdngele cu nigte bureiei. Sfdnta Justina fu persecutatd de magul Ciprian, care asmu{ea demonul asupra ei. Sfdnta Maria Egipteanca fu ?ngropatd in pustie de c6tre Zosima, ajutat de un leu. Petronila, Praxede, Pelaghia, Potamiana, Pucheria 9i sfanb Rufina 9i sfdnta Reparata 9i sf6nta Sofia, care suferi, aldtnri de cele lrei fiice. ale sale, cumplite munci. Flori aurii din martirologiu sau din Legenda 'auritd, ele ddruiau, ca intr-un buchet, zdrenlele chinuite ale propriilor trupuri, semnele propriei morfi. Mai tdrziu, in mdinile sfintelor, alte semne iau locul instrumentelor de torturd gi al cununei de martir. Invenlie a iubirii, extazul i$i afld cauza in el insugi, in durerea 9i jubilalia unirii: ,,Sldbiciuneo mea, tristelea mea, noaptea gi neantul meu md fac sd md predau ca o

uictimd a lubirii Tale" - spune sfdntq Tereza. Mistica mdrturisirii eroice este inlocuitd prin aceea a mdrhrisirii emotive, patos al extazului, hepte gi varietdfi ale iubirii nebunegti: iubire purificatoare, iubire iluminan fci, iubire lucrdtoa' re, iubire ftnjitoare, iubire fulgerdtoare, iubte Iezantd, iubire domnitoore, itlt:ire imbdtdtoore, iubire arzdtoare, iubire unitiud, iubire rdstignitoore, iubire transf ormatoare, iubire triu m t' dtoare, iubir e mis t u itoa re. $i asta intrucdt cdldul nu mai este trimis de Cezar qi indurat pentru Dumnezeu: cdldu pentru ea insdgi 9i slujitoare a Regulei, sfdnta privegte abisul 9i Mielul intr-un fel esenlialmente simbolic. Precum in martiriu, dar intr-o manierd mai subtild, se amestecd aici bucuriile 9i tristetile. intre cazne 9i delicii, sfin{enia se implinegte fdrd ca o moarte imediatd sd pecetluiascd definitiv nunta: ,,Mor pentru cd nu pot

muri". Soafe sau logodnice vegnice, ele chntd 9i se roagd, moarte fald de lume gi trup, supravieluitoare indrdgostite. Eliberatd de atletismul supliciului, ca 9i din carcasa patristicii, femeia induho'micitd se na9te, epudzallde ,,cruci lduntrice", in umbra mdndstirilor. Mallarm6 a descris-o:

SFANTA La o fereastrd nilucind Santal despoleit in ord De vechi viole strdlucind Cdndva cu flaut sau mandord,
E Sfhnta palidi, vidind, Vechi foile deschise ale Magnificatului wind Cindva la mise vesperale:

La acest geam de chivot nins De harfa ce'n amurg o face Un zbor de Inger inadins Ca ea si legene in pace,

Fdri vechi foi nici vechi santal, Un deget de strdalbul cerii intr-un penaj instrumental Muziciani a tdceriil.

Dsproporlii
grumazul spintecat al Florei rdsar crini. Crinii lui Agnds, ai Agathei, ai Ceciliei si ai Clarei. in gorful ei, sfanta Doroteea poafiA poale

Dn

' Traducere de $erban Foar[d, din volumul St6phane Mallarm6, Album de uersuri, Eclitura Univers, Bucuregti, 1988, p. 100 (n. ft.).

de flori. Sfbnta Lydwina vede cum din piept ii cre$te o hrfd de trandafiri inflorifi: nu avea se moara decat dupd deschiderea ultimului boboc. Cdnd Rosa din Lima pasea prin gridina mdndstirii, zorelele igi rdsuceau spre ea corola. Albe ca trupul sau rogii precum sangele, aceste flori alcdfuiesc o imagine: obiecte aparent comunicabile sau schimbabile, semnituri, in iconografia barocd sau clasicd, ale unei senzualitSli de neinlocuit. Precum ingerul Bunelor Vestiri, care poartd o tijd albd, precum Veronica intinzdnd marama, sfintele ne aratd o simtire ce poate fi vedita, dar nu 9i ddruitd sau impi4itS: semn pur, poate vid, semnificant geurit. Caterina sau Tereza descriu extazul ca tremur sau goc, orbitoare intdlnire provocand ,,suspensia" 9i ,,legarea simfurilor" (...,,tot l6untrul imi fu zguduit, iar simlirea trupului meu se stinse"). Mulli pictori dornici sd infS{igeze aceste felurite zguduiri le-au figurat ca pe nigte infloriri: seducdtorul gi pictorul o cinstesc printr-un buchet pe iubita care, molegitd, se prdv6legte. Precum rozasa catedralelor focalizeazd lumina gi sensul, tot aga intdlnim, in majoritatea tablourilor reprezentdndu-le pe sfinte, pre-

zenta obsedantd a uneia sau mai multor flori.

Semne sdgetate ale unei dorinte plurivoce (sfdnta femeie ca obiect al dorinfei, dorinla resimfitd de sfdnta insdgi, ca si iubirea ei pentru Dumnezeu); ce sernnificd petalele lor imbdiate in roud dacd nu enigma rdpirii 9i diversitatea manifestdrilor ei ? Caravaggio, Ribera, Beccafumi, Zurbarin, Murillo au produs mereu asemenea reprezentdri, adesea mult mai pulin pioase decdt subiectul lor, sexualitate lumeascd mdsurdndu-se cu transcenden{a sexului sau cu sexualitatea lumii de dincolo. Oferite privirii laice sau profane, ,,muzicienele tdcerii" sunt atunci invdluite 9i dezvdluite in volutd gi clarobscur. Retoricd flamboaiantd, in religiozitatea ei aproape naiv5. Punctul ei culminant: fdntdnile fafadelor si teatrele din sacristii in Roma lui Bernini. Strdpunsd de ingerul Sdgetdtor, Tereza incremenegte de pldcere, in compania sfintei Mviana gi a fericitei Ludovica. Zguduiid de lovitura ingerului si incovoiatd in propria esenfd, sfdnta se implineqte, fdrd teologie, departe de oricare $tiinfd a dMnului: ,Tu rosa, tu lilium/ Cujus Dei Filium/ Carnis ad connubium/Traxit odor", spune latina misticd.

imbrdcate doar cu propriile plete, Magdalenele lui CaravagQio, Del Cairo, Correggio sau de latour contempld un craniu sau o amintire intensd. Coplegite, ele iqi deschid gura 9i i9i desfac mdinile. Infantilizafi, iata-ne chibitii sau martorii unei impliniri solitare, in care nu ne este rezervat nici un rol, in afara rolului de terfi. Redugi, fdrd a crede, la speranla de a afla mai mult, condamnali se cercet5m ce se petrece acolo, fdrd noi: ,,Noli me tangere", ii spune Magdalena lui Gulliver. Asemenea hd4ii pierdute care desemneazd locul comorii, contemplativa nu ne convinge, dar nici nu ne dA pace: dacd totugi ar fi ceua acolo? Cdutarea comorii, ca 9i cdutarea sfintelor, este o cdutare erotaatA. Acestea sunt intrebdrile gi emofiile care-i animd pe Klossowski sau pe Lacan in fata Terezei lui Bernini, pe Jouve inaintea Caterinei lui Sodoma, pe Bataille, pe Bernanos... Cioran insugi nu le poate scipa: ,,A fost o vreme in care simpla pronunfare a numelui unei sfinte md umplea de pldceri, in care ii invidiam pe cronicarii mindstirilor,

pe intimii atdtor isterii inefabile, ai atdtor ilumindri 9i palori... Md imaginam in rolul de

11

10

duhovnic al atdtor preafericile inflamate, cu toate detaliile gi toate secretele lor". A imagina aga ceva, a dori sau a pretinde cd esti martorul misticelor 9i, fdrd a crede pe deplin, depozitarul tulburdrilor lor, inseamnd a agtepta o mdngdiere de la ateismul insugi. In alternanta mdngdierilor 9i a dezolirilor: nici mdcar un drum, ci doar o consolare t'drd femei. Noi, intdrziafii, nu facem decdt sd tindem cdtre nigte regiuni pe care o intreagd geografie ni le reiuzd.. Pe un asemenea drum, ar trebui sd credem. Dar in lipsa credintei, scopul se intunecd, iar Gulliver nu sporegte:
,,lat61 pe estetul devenit. hagiograf, pregdtindu-se pentru un savant pelerinaj. El pdgegte pe cale fird a se indoi cd nu e decdt o plimbare 9i cd in lumea de aici totul, pdnd 9i sfintenia, dezamdgegte".

cadreazd in nici un tablou de ansamblu. Stdm sub semnul disonanlei 9i al dispropo(iilor.

Avem mai degrabd de-a face cu o colectie de singularitd{i excep{ionale, in care coexistd mai multe stiluri 9i indisecabile intensitdfi. Devenim aici, qi nu fdri riscufi, rnultipli, heteroclili gi resurectivi. Ni se cere ca atare o (cel pu{in parfiald) participare afinitiud la frumusetea neomogerle a conternplafiilor observate, care e la rdndu-i intermitentd, de la plictiseald pdnd la fascina{ie.

&cretarul sfintelor
Precum fratele Arnauld, admirdnd transele Angelei, precum Volmar - secretar al Hildegardei -, asemened poetului Brentano, dedicdndu-se frumoasei Caterina cea stigmatizatd, cel care scruteazd la rdndu-i trditoarele ce strdlucesc in ,,torentele iubirii divine" devine secretarul, pictorul sau poetul acestora. Dar dacd Volmar sau Arnauld sunt iubitii uneia singure, estetul-hagiograf - cronicar gi contemporan al fuftrrora - mizeaze pe pofta de a le pdndi enigmaticele pldceri. Dacd Volmar intdlnea o HeloisS, noi vom lntdlni o intreagd pleiadd: un buchet de imagini gi, in fiecare
13

Decep{ia, egecul sau reusita par{iald sunt categoriile fundamentale ale experienlei contemplative 9i, cu atdt mai mult, ale improbabilei sale restituiri istorice sau critice. De aici, inevitabila ,,dislocare" a capitolelor si fragmentelor ce-i vor fi dedicate mai jos. Dumnezeul femeilor si al sdu socrum gynaeceum nu se in72

dintre ele, o anumitd viziune. Ca atare. fiecare sfdntd este, dacd putem spune asa, interpretarea ue a Dumnezeului celorlalte. Cdci misticele, intrupdri ale unei feminitdfi superlative, au fost la fel de diferite intre ele pe cdt sunt gdnditorii 9i artigtii. Cel ce privegte astdzi uimitoarele lor strdfulgerdri abordeazd un fapt care degajd o mare for{d feminind pdnd si in mistica masculini. Cd aceasta md intereseazd mai mult pe mine decdt pe mulli al(ii, md privegte personal, dar de ce oare contemplarea extazului feminin suscitd pdnd si in secolul nostru atdta echivoc Ai atdtea priviri ? Pentru sfdnful Ioan al Crucii, ca si pentru sfdnta Tereza sau pentru Angela, suf letul-logodit se intdlnegte pe el insugi in feminitate (un soi de feminitate construitd 9i secundi); el se manifestd prin femeie, sau cel pulin printr-o metaford feminind, infelegdndu-se o asemenea metaford desemneazd celdlalt dintre cele doud sexe. Aceste metafore intetesc dorin{a exact atunci cdnd o satisfac. Dorinld de multipld identificare cu toate rolurile unui -spiritual: teatru cu secretarul gi cu sfdnta, cu soa{a gi cu ceea ce o respinge, cu Iisus 9i cu cele ce-L iubesc, cu Dumnezeu insusi sau poate cu abisul...

Voluptuos ecou a ceea ce se zdmislegte in trup gi se trdiegte trupegte, ele cdntd marea arie a nun{ii s,i a cunoagterii mute: fiice ale l/.jdei, ale lui Pasiphae, md femei decdt iemeile, ele dau strdlucire neajunsului Erlebnis. Raymond de Capua, secretar 9i biograf al sfintei Caterina de Sienna, relateazd cd, dupd ce Domnul i-a comunicat drbgu{ei dominicane intenfiile Sale matrimoniale, a apdrut Fecioara, care., ludndu-i mdna dreaptd, a intins-o spre Fiul sdu. Acesta (reprezenlat cdnd ca un tindr bdrbos, cdnd ca un copil) ii oferi un inel bdtut cu patru perle qi un diamant:

oarece timiditate, ci vedea mereu acel inel pe degetul ei; nu era nici o clipd in care sd nul simti".
,,Ea mdrh:risi adesea, nu

fird

ti

Nestemata misticd e semnul a c?Pa ce, f5rre sd ne priveascd, ne akage cu atat mai abitir: un secret pe carc sfanta insigi, nu fdrd oarece timiditate, ni-l imbie ca pe-un giuvaier. Romane nuptiale, romanele iubirii divine sunt, pentru anumili cititori, ceea ce fusesera romanele obignuite pentru Emma Bovary: narafiuni episodice, cu inimi zburdalnice, gralii

neobignuite, strdnsori inefabile, jurdminte si

mdngdieri.
15

14

Caterina Emmerick avea pe piept o arsurd in formd de cruce, de mdrimea unui pandantiv, gi, in fiecare vineri, arsura sdngera. Mechtilda a primit adesea asemenea semne, amin. tite, nu fSrd cochetirie in Cartea Reuelofiilor. , Maria-Magdalena din Pazzi se credea acoperitd cu mantii brodate, W care Iisus i le ddruia ln anumite nopfi, 9i rdtdcea goalS prin mdndstire, lmbrdcatd in toalete imaginare. Mul{i scrii tori gi aproape tofi pictorii epocii clasice s-au dedicat acestei erotici a excepfiei feminine: nu ne mirim cd asemenea prestigii au supravie{uit ,,mo(ii lui Dumnezeu", ajungdnd pdnd la noi. Femei care ne vorbesc despre Logodnicul lor, despre incetinelile qi grdbirile Sale, mesagere ale unui lumi de dinaintea nihilismului: universul nesimplificat al poftei de complexitate. Ele ne consoleazd in deshrle privinfe; ln cazul lor, nu mai distingem dorinfa 9i iubirea. Ele se adreseazd inimii, ca ni$te mesagere sentimentale. Disprefuind scolastica Pdrinlilor, teologia rafonald, orice dogmi gi, pesemne, orice rafiune, sfinlenia se adreseazd inimii abdtute. Oare despre acea inimd vorbegte Rilke intr-un poem din 1897, adresat lui Lou Salom6 ?
76

Evul Mediu minte cdnd Pretinde ci monahiilor zdvordte in sinul chiliilor [' "l o inimd $tearsd nu le-a hrinit curajul' Str6ine Noului tdindu-i calea
gi care Pacea o ating

luPtind,.

pe-a loi trup stigmate poartd fdr'de stire: picioare rdnite de drum, mdini ostenite pieptului" ' 9i tAlbuti"u sdngerare a

Amanteleabisului
Dacd orice expe'lrenll interioari degajd ceuuiAhuti. gi senzual, nu e mai pulin adevdrat cd, dincolo de betia speci{icd unora, o parte esentiala a misticii se liweazd intr-o manierd

-ai

muft contemplativd decdt pasionald' intr-o contempla{ie situatd mai presus de orice
povestioard sau imagine. '- -g*tu^tif" tuopatice, impinse la extrema limitd de Maria-Margareta, nu epuizeazl nici .it*"t, nici mistici. Reprezentale mai des' pentru cd sunt mai uSor de povestit -sau de iictat. manifesteri spectaculare care frizeazd uneori echivocul 9i chiar mai mult decdt atdt' fttannt. imaginalia. Dar unele dintre cele "i" vestite mistice se cer lnfelese, prin promai piii for voin{i, din unghiul tenebrelor, dacd

t7

inspird artele. Orice am ,prn" a"rpr" niile.Luizei du N6ant, despre excese le "nlu_ Mariei mainile care se frdng 9i lll_yul,"ir:,despre oespre inimile rdvdgite, se cuvine sd ne ariin_ um. de a Intrupirii sau despre Had_ ,Maria wttjch din Anvers. Nuditatea esenfei contra patimii viscerale. Astfel, unirea prin suflu del pa$este toate stadiile iubirii, chiar dacd aseme_ nea stdri persistd, totuqi, la frontierele tian_ 9i alenimicului, acolo unde suprernu :p,?:,":tpi Jubtlatie se intdlneste cu un soi de infantilism
superior.

tdrd chip". In despuierea ei speculativd, mistica Esentei cunoagte din extaz ceea ce pout"

nu cumva din acela al necuprinsului sau al nevizutului. Acelea scapd oarecum nugi;;ru_ Iiei si, iconografiei, participdnd la ,,goliciu"nea

Ay, lief , lebbie lie{ een lief Sili lief mln lief Die lief gavet omne lief Daer lief mede Verhief.
t...1

_ai puiin

Ay, minne, ware ie minne Ende met minner minne u minne ! Ay minne, om minne ghevet dat mine Die minne al minne volhinne.

Despre aceasta mdrturisesc nu putine poe_ beghind, :: r.?rn de Hadwitjch,simpld itin An;;;;, rntr-o lamandd atdt de inc6t abia mai seamdnd cu o limb6:
,^ d:. 'z,Beghinele-erau ni5te femei pioase din Belgia si Tdrile trdiau

Jo.s

saracte (n, tr.).

glll:,:,:

in comunitdti' ,,'nonat at"iJir]rjie, ]L"l .cale fdrd sd fi d"pu. uotu,it"'J"-i;;;ii;r";;:il;"ifi;

Hadwitjch trdiegte o ,,dragoste curata", mai curatd poate decdt aceea a celorlalte mari indrdgostite mistice. Improbabile printre atdtea experienle felurite, intr-o perspectivd care nu angajeaze decdt in principiu tema uniunii (pentru a valoriza aventura apofaticd), aceste tipuri de suflete logodite, aspirind spre un vid luminos, trdiesc urcugul ca pe o purificare abstractd gi cunosc inefabilul nu in ceea ce este, ci mai degrabd in ceea ce nu este. Pe asemenea cdi, intelectiunea domini viziunea, claritatea stdpdnegte extazul, astfel incdt toate metaforele vizuale ajung inutile. Mai pulin legate decdt altele de o umanitate reprezentabile' chemate se caute esenlialul 9i supraesenlialul (,,fondul simplu", ,,dorinfa tdcutd"), ele se ddruiesc unei ,,lumini lduntrice", fdrd urmd de teatralitate. Felul in care cautd Unitatea anterioard ca
79

18

fond informal si solar al oricdrei vizibilitdf, se opune unei mistici a rostirii gi a viziunii. Mistice ale vidului radios, mistice non-/iguratiue. Aici dispar povestioarele si trupurile, imagi
nile, toate cele
liazrldre,

dacd nu chiar gi numele:'

slobozifi si cei neajungi de tot ce e vdzut 9i "Cei de tot ce vede se cufundd in adeGraful intuneric al neStiintei, acolo unde mintea se stinge, odihnindu-se rnai presus de lucruri. Ei nu mai aparfin cuiva, nici lor lngile 9i nici altora".

anume sord Caterina (fiic6 de vongitor) l-eyi.and o Caterina de Pazzi lfiicd a""ine sfanta Maria-Magdalena' -aga "tintl Martin devine Maria a lntrupant' .u* tutitiu .ur. renuntasera la orice awtie 9i renu"li. pii*ut. inapoi o identitate' Nesigurd res-J, pe care nu o vor fi putut nicicum dori tituire, iln*"nuu artishiui primitiv (diferit

;-il";;;, i"

.*';ff ;;Jtt.hi actuali)' ,,sufletele logodite" nu au oriia semndturii sau a reputatiei' " Anonim" sau mai degrabd omonime' trce
*i.-rl""itfit"

Majoritatea seamdna, intr-adevdr, cu acea furnicd neagrd pomenitd de Coran, care, ,,in noaptea intunecatd, se taraie pe o piatrd neagr5" - imperceptibila. ,Dumnezeu e moi presus de nume" - spune Meister Eckhart. Din smerenie, spirihrl religios se situeazi deasupra oricdrui nume: ,Dorim d uorbim despre sdrdcia cea mai luminoosd" - adaugd Eckhart, dezvoltdnd tema nendscufului (ungeboren), adicd a ,,celui ce nu posedd nimic". Nimic, nici mdcar un nume. A intra in misticd inseamnd a pierde toful, chiar gi sau mai ales numele: inseamnd a alege, spre deosebire de cei care igi fac un nume, sd te desfaci de oricare. Aici se intdlnesc misticile esentei gi misticile uniunii. Cdnd o

ale nestiintei, sterse, prea, subtntile pentru noi, care pretindem dovezt' ete refuzate' i-.ttp".ta t-pul lepddat, dorintelecare vorrnetufbtnt" contestate, dar despre ilni. si rr" care le folosesc intruna' pentru a se Je. Embleme ale unei senzualitdli i se des;ffiM;E;ente, in mdsura in careocolurile' ;inufios infrangerile'

;li#';; :;il;;;

;i

revenirile' nici timpui' nici numd.uinri r"luu distrus' in grupuri unde. orice iiluti- otiolnuld primegte reflexul figurilor in"ei proiiferarea redundantelor si a' eie au avut credintd in nigte vreSinqularitdti pe
care^

;;i;"i;

i*itutiitot,'

muri 9i locuri de bogatd inflorire'

2l

'111imlra^aggfazei si in .bruJ

tantul vostru sur6s...) insa nu-trebuizu ;:_ tate ca obiecte ale cunoagterii, .i rn"i a"Sr"ba ca obiecte ale non_cunoa*erii.

i#.,;r'ffi#J; imprevizihli revenrre. De aici provine caracterul nesistematic al c.rochiurilor ce wmeazd,,lrt . ,;l;';;il d; fineSte nici o esenfd, nici macai'pe-;;;; unu unic Dumnezeu care le_ar ft compendiu pt;;;;; Tln:.A:91t manifest6- inten{ia, poate utopicd, a" oJrti_ Ia dj{eltg atteriiag mistice. :ie? g::i9ur, Celdlalt: penku epoca l.r, irlar"f"'S.: col, ca si pentru mine. tSi,.a"" f"_iit;:ff_ .#f;
intr_-o

;;;;il;j d".u#u;;;;d;; fid;;;;_ P{,.1r care diferenfa individ;;;; fi,b#;';; dusd la anonimat
sih,"gG,

_Precum florile de primivari pedyg, locul celmai intunecat, care_gi afld. in T3a qrydqldu_se, ele care originalitatea este mama gi

Astre. Fiecare 9i-a avut propria iubire, cu sau fdrd imagine, cu sau fdrd trup: CeHlalt gi ai sdi ceilalfi: alSi Alhria. Fiecare, o tandrefe sau un
har neasemuite. in aceste exaltdri sentimentale, care aveau sd laicizeze curdnd secolul XVIII si urmdtoarele, ,,ad6ncul 9i strdfundul abisului" rdmhn subiacente, insd <ierelic{iunea, deldsarea nu sunt niciodatd depline. Cdutdndul pe Dumnezeu, ele il descoperd in ele insele, abis ingropat, asa cum Elena descoperise Sfdnta Cruce.

;A;;"1;

I Ci.i;I";;.

ilil..pt;

uu ,.rirl Si aplicat, gra{ie scriiturii,-" Illt_:="1 A"t5"o# sonala de a inventa iubirea. e."rtu p,L-._

cu,c-are te intdlnegti, abia spuse 9i intrezirite. Mari sau. neinsemnate, toaie

ili"j,'[illi
"ri"

Straluciia-ii

$il**#il:#*Tf,jiffd:#i3',,;

Dumnezeul femeilor nu se opune nicicum weunui Dumnezeu al bdrbatilor, ci Dumnezeului Pdrinlilor, dacd nu cumva lui Dumnezeu-Tatal. Definit de Bisericd, Dumnezeul Pdrinlilor este intrucdtva Dumnezeul comun gi, firegte, 9i Dumnezeul misticelol numai cd, spre deosebire de credinciogii obignuiti, fiecare.dintre ele descoperd un sof aparte. Imaginea pe care i-o imprumutd seamdnd cu ele, imprumutdnd chipul dorinlei. Roshrl Pdrin!ilor este afunci acela de a verifica, fie gi prin inchizitie sau proces, dacd aceste asemdndri sunt acceptabile 9i pot imbogd(i tezaurul ob$tesc. ' Fiecare mare spirit religios postuleazd simultan existenta unui Dumnezeu obgtesc Ai a

23

invie_neapdrat.de pagti. EI luceste departe in oezna, I)eus absconditus care n_ar putea au_ toriza sau interzice weo lege. ^ Chiar dacd se supun B-isericii 9i resnectd intocmai litera si canonul patristicii, A".itL-ii primul rdnd pe Inviere, sfintele femei veghea_ za, prin. esenfd 9i prin vocatie. vidul mor"mdn_ rurul gol. h ca Si cum acesta ar fi pentru ele prima gi poate unica realitate, ul urrel nesfdrgite absen{e. "cou De.aceea, ele sunt oarecum nigte vdduve avdnd misiunea de a veghea. Aceasta veoh" nu e o veghe funebrd. cdci bucuria si credi-nta lor persistd _inexplicabil. pe dinlduntru, ele il prtTes.c pe Logodnicul postum, transformanJ golul absentei in leagdn. Amante mai degrabd oecar sotu, amante nestdpAnite; nefiind nicio_ datd. sigure d.e ceva, fie acel ceva prezenta sau iubirea, ele resuscitd mortul si uUisul, -fliJ de Tatdl, fdrd logicd, dincolo a" ..iin

unuidrum personal spre dumnezeire. E ca in nuvela lui Kafka, In fala legii, unde fiecdruia r se. va deschide o poartd diferitd. in ce le pri_ vegte, misticele nu sunt insd condamnate sd moard in afard, chiar dacd trecerea pragului le apropie de portile mormdntului. bd;_ zeul lor este unul care moare vinerea, dar nu

naturald gi de orice ra{iune ecleziasticd sau

statald. Fiecare misticd intrefine cu dMnitatea pAtimitd 9i conceputd un raport ireductibil la oricare altul, ca 9i la construcfiile logice ale piea cucernicilor Pdrinfi. Fiecare are Dumnezeul seu, pe care il invie in sine, pe care, fere a incdlca regulile Romei, il inventeazd, creatie poeticd. Toate au fost, cu bldndefe gi cdteodatd fdrd

sd o gtie, nigte eretice furtive. Pufin filiale 9i' pufin romane: creaturi ale Stdpdnului si tot pe atdt logodnice ale creaturii lor, ale unui Dumnezeu mult diferit de bunul Dumnezel, Iie Aceita tundtorul bdtrdn cu barbd albd sau dulcele Iisus. Fiecare seamdnd cu un cocon mdtisos, care-gi lese singur riturile gi emofiile, unicd aortd in inima unui vierme de mdtase. Precum in acele legendare oglinzi de api, oglinzi magice deasupra cdrora nu-!i pofi vedea nici propriul reflex, nici pe acela al lumii, zdrind un timp apus, in care se inalfd nocfurn fldcdri nicdieri arzdtoare, unde, sub intinderea nemigcatd pdlpdie lumina insesizabild a unui anotimp mort, tot astfel ar tremura aici rdsuflarea lor demult istovitd...

iiti*n

OA

VRAJITA
Maria des Vall6es, sfanta din Coutances (1590-1656), tdrancd plind de un uimitor geniu nativ, autodidactd sau mai degrabd teodidactd, este deopotrivd o misticd, o profetesd . 9i o posedatd. E o insuli necultivatd, plin6 de ?ngeri Si demoni, unde ea a fdcut s6 creascd tot felul de fructe ciudate. ln plin secol al XVII-lea, aceastd vizionard e o femeie din Evul Mediu, o Hildegard Irancezi,. E de asemenea un personaj din Dostoievski: Maria Timofeievna; sau un personaj din Barbey d'Aurevilly: Vrdjita, Zdvordta, Pdguboasa. Pdguboasa: cea care cdgtigd prost, sdrmana - care cdstigd Rdul, bolnava - care cdgtigi din Rdu, wdjitoarea sau cdlugdrila pe dos. Calea Mariei des Vall6es nu a fost nici calea spinilor, nici calea pacturilor diabolice, ci aceea a unei malefice experiente a posesiunii gi a damn6rii. AsumAndu-gi ce-i mai rdu, ea suia cdtre Tatil. Urmdnd, prel de 40 de ani, calea iadului, hu pe cel vizitat de wdjitoare la sabbat, nici pe acela al bolnilelor 9i chiliilor, con-

templat de misticii abjectiei, ci un desert ner_ sonar,, propriul ei iad... ,,Am croit pentru iine un rad nou''. ii spunea vocea lui lisus, auzitd ap.roape zilnic. Neddndu_se inapoi d; il; mic,_ oferindu-se ca victimd irpaSitou.", Vfuriu des Valles ii ceruse intr_adevdr;;;;;# -" ce-i.mai rdu, iar dorinta sa fusese ";.d#;. . ttrnerariul oarecum luciferic al acestei pose_ date lovite de lumind a fost regdsit de Emile Dermenghem intr-un soi d" V.ie admirable et les ReuAqtio;;;'M";; des (paris, 1926). As wea ;;;;; i; ,Vallaes rancul meu aceastd figurd neobignuitd, nu inaj inte de a-i prelua biogiafia ain niamilj,- "'-

domoleascd. Avea pe atunci 43 de ani. Cu toate acestea, e privitd tot ca posedata si ise refu-

d;;lri;;;'l;

za in continuare impdrtdsania. In 1641 incepe legdtura ei intimd cu pdrintele Eudes I...1 ln ' 1649, Iarmecele, care, de cel pulin 34 de ani, o opreau de la impdrtdqanie, se risipird in sfdrqit. ln 1665 inceleazd gi ceea ce s-a numit <posedareau sa, care va fi durat astfel 40 de ani. lmediat dupd deplina vindecare, Maria dobindi. pentru o weme, toate trdsdh.rile copildriei. Muri, pini la urmd, in 1656" (Histoire litterdire du sentiment religieux en Fronce, tom III, Lo Conqudte mystique).

Managidemonii
Precum Maria Timofei e\tna, mizerabila eroind din Demonii lui Dostoievski (indrdgostitd de demonul Stawoghin gi vizionard a iubirii), ca atatea alte eroine ale lui Freud, Maria des Vall6es a avut mai intdi de-a face cu un seducAtor sau cu o ,,fantasmd de seduc{ie". Foarte t6ndrd, ea trebui sa se angajeze ca slujnicA, pentru-a fugi dintr-o cas; unde fusese linta a tot felul de persecu{ii. Dar intrd - dupd cum spune - in casa unor stApani ,,mai rdi decat Iiarele, care duceau o viald ingrozitoare". Frumoasi, gmtioasd gi castd, Maria afirmd cd a fost curtatd de numerogi bdrbafi. La doudzeci

pe scurt, parcursul Mariei des Valles. ^,.lati, De la 1604 Ia 1614 cade pruaa u"oi p"rln.",r-tii ingrozitoare, puse pe seama neincetatelor far_ mece tAcute de wdjitoarele pornitn urupri_i,'l" la 1614 pdnd la 1616 se prlgdtegte .6..d;;;: pere picatele fratilor ei ut"-,.tutr-i-pl.a1l.i si
toate chinurile ladului; dupa;."";, duifi trei ani de rdgaz *t"ii". A-rirnil""i'_Yi_ ur ce dorsprezece ani., (1621_1633), adici oar_ ticiparea intima nu la muncile."d;'bd;"i;, ci la chinurile Domnului nostru, care i-a rAs_

lor', d" lu t616 ta

f Of

patimesi","i";;t

il;;; #;l

slArsitul acestei perioade. ispitele'parura sa

cumpirat pe oameni din robia

pd."1d;.'i; lJ

28

a se despdrfi.

de ani, .se duse la bal la sdrbdtoarea Sfdntului Marcouf, pe data de 2 mai 1609. intdlni acolo un fldcdu a cdrui mdnd o refuzase si petrecu intreaga zi cr-r el, dansdnd. E pomenit gi un dans, peserrrne lasciv, in cimitinrl safului. Dansard ce dansari p6nd cdnd, la ddereaserii, sfa$ir6 prin

sale, victimd

mai mult de un ceas". Pentru a o vindeca, au dus-o la un preot care avea faima d9 a s9 picepe la asemenea cazuri, dar care se dovedi a fi el insusi un ..oribil wdiil tor". Ii prescrise un filtru, dupd care, .p*" incercd sd o vtoleze,. Maria se plemea i9i smul9i gea pdrul, pentru a se hotdri sd nul mai intdlneasca pe acel preot. infricogatd de ispitele

dureri fulgerdtoare, tulburatd de convulsii, inl cepu sd fie obsedatd de vedenii. Din acea zi., ea deveni ,,posedatd", intrdnd intr-o stare ce nu avea sd inceteze decdt cu cdteva zile inainte de moartea ei. Seducdtorul fusese intr-adevdr un fdcdtor de farmece, Maria va spune chiar un g{itor. Si, comenteazd biogiaful, ,,iat-o agadar pe Maria des Vall6es cand urhnd, cAnd molesitd, pradd neostoitelor suferinte. trdind, pentru a spune aqa, fdrd sd inchidd ociiii

Maria nu avea sd-l mai revadd, cdci el pdrdsea lara chiar de a doua zi. Se intoarse atasi ,,muncitd de furie". Cur6nd, fu cuprinsd de

ma sexuald", Maria fdcu un jurdmdnt cdtre Maica Domnului Milostiva, insd waja nu se risipi. Se credea prigonitd de toti wdjitorii din tinut, bdnuind cd ei i-ar fi fdcut un ,,groaznic farmec menit sd-i piardd fecioria". Farmecele care o impingeau spre desfrdnare erau atdt de puternice incdt ,,numai mina lui Dumnezeu ar mai fi putut-o ajuta". Fu exorcizald, zadarnic. Perioada ,,farmecelor" durd cinci ani. Dupd o asemenea ispitd, degi incd posedatd, Maria va cunoagte, nu fdrd durere,, un soi de sublimare a fortelor declangate intr-insa de wdji sau de isterie. .Spre deosebire de diavolii necioplili ai loanei des Anges, cu care Jean-Joseph Surin gi-a bdtut atdt capul pentru a-i potoli tendinla eroticd, cei ai Mariei de Vall6es par a fi mai putin aqitati si mai de infeles. In timpul crizelor, ea ni li re liweazd pe de-a-ntregul, asistdnd la propria posesiune co la o scend ridicold. $i iot ipre deosebire de Ioana des Anges, Maria des Vall6es ii infrunti singurS, fdrd ajutorul unui ade0drat duhovnic, de weme ce lntdlnirea ei Idrzie cu pdrintele Eudes intervine intr-un moment in care ea se stdpinea atbt de bine incdt semdna mai degrabd cu o sfdntd decdt cu o bolnavd sau cu o posedatd.
31

ceea ce Freud numegte ,,spai-

*,

- in pofida dificultdfilor si a abisurilor, putem incerca sd confruntdm acest itinerariu iu ex_ perienta interioard dirijatd despre care vor_ begte astdzi psihanaliza. Chiar dacd o compa_ rdm cu regresiunea controlatd a subiectului aflat sub comanda simbolicd a psihanalistului, cdutarea aceea nu se efecircaid, fird veritabi_ la intervenfie a unui tert. Dimpotrivd, in cazul Ioanei des Anges (care ar putea fi patroana analistilor 9i a pacienfllor ideali), Ioana ar juca rolul analiza(n)ti. demonii, rolul.incongtientu_ lui, Surin, pe al terapeutului, accesul la divinitate reprezentdnd sfdrEiful curei3. Auto-exor_ cismul Mariei des Vall6es ne evocd insd cu precdd.ere catarsisul inerent oricdrei aventuri interioare ca gedere analogicd in preajma de_ monilgr colectivi sau privafi.
ajunge curdnd sd se. roage pentru cei rdi, magicieii 9i fdcd_ tori de farmece: cei a cdror.mbntuire o dorea mai presus de orice erau chiar aceia a cdror

rdspundea Iisus. insd ea continua sd se dea spre arderea de tot, pentru a infrunta Rdul cu ajutorul Binelui. in Demonii lui Dostoievski, Maria Timofeievna 9i $atov au o atitudine similard, din pricina cAreia ajung insd sd moard. Mai putin sumbru decdt ceea ce avea sd imagineze Dostoievski, romanul Mariei des Vall6es este unul in care eroina iese victorioasd, in pofida tribulaliilor sale. Degi ndpistuitd, Maria des Valles nu este decdt o victimd minori. Ea i9i asumd logica sacrificiali a victimitd{ii, atingdnd absoluta non-violent5 a unei cunoa$teri ieSite dintr-o deplind bundtate, ca 9i dintr-o totald acceptare. a infiordtorului.

mdntuiti. ,,Nu stii ce-mi ceri",

ii

in ciuda suferintelor, Maria -

Pactul unei

di

tngozitoare

victimd se socotea a fi. Ea igi oferea sufletul lui Hristos, cerdndu-i sd o trimitd pe ea insdli in iad, pentru ca prigonitorii ei sd fie iertati si
cu o postfatd de Michel de CerteaLr.

Dupd perioada farmecelor, desi Maria e mai deparle victima w:lr:rr crize demonice, pare a fi mai mult obsedatd decdt posedotda. Chinuitd
o Dersoani este posedatd de Demon atunii cdnd icesta o fabe uneori s6-$i piardd cunogtinta si
c?rnd pare sd ioace rolul suflehrlui din trupul respectiv". scrie

a .-Vom spune cd

. .3 Soeur Jeanne des Anges, autobiographie d'une hustenque possedee, prface de Charcot. Reeditare dln 1965,
ao

ndrintele Porilain in celebrul sau tratat; dimpotrivd: ,,vom ioune cd o oersoane e obsedatd atunci cdnd Demonul nu o

iiie

(Des grdcei tdtt+" "i.i.an'a

s6si piardd cunoEtinta, desi o chinuie in mod dbroison, Paris, 1931).

gi de fericire:

pregnantd sau periodicd. Unicul simptom con_ stant gi persistent privegte imposibiliiatea de a se impdrtdgi; de cdte ori vrea sd meargd la bi_ sericS, o for-td o opregte sd iasd din c-asd sau o aruncd la pdmdnt, fulburdnd-o cu {ipete 9i convulsii indecente. Acest simptom nu uu* ,i inceteze decdt dupd 30 de ani: 30 de ani in care a fost lipsiti de ceea ce-gi dorea mai mult ! Precum drumurile pietroase pe care le par_ curg Clotte 9i Malgaigne, cele-ale Mariei des Vallees turd presdrate cu spini. Dar, spre deo_ sebire de acele vizionare- obscure ul" .iio. q"..t-rr] rdmdn ambique, Maria des Vall6es, desfdcbndu-se cu toful de voinfa proprie., re_ l{t} nrln contrachrl sdu, la orice fel de drept
..Priviti cu atenbe ce aveti de fdcut. Se r,a{nche_

o posesiune relativd, despre o nebunie

in primul rdnd sau mai cur6nd spirituald si chiar misticd. Ar trebui deci sd uo.bi- a"rfr"
neim_

de demon sau de nebuni e, ea nu le std pe de_ plin in putere, rdmdndnd - de-a lungui stdri_ lor maladive - o persoand a ca.el v"r"in1a-estl

chef. Dacd vreau, vd voi obliga sI merge{i pe un drum ingrozitor. Calea sfintei impdrtdganii e acoperita cu flori gi roze, e plind de haruri, de binecuvdntdri gi de mdngdieri, dar eu vd voi conduce pe un drum plin cu spini gi suferinfe. Voi putea chiar sd vd insolesc cu dia'.rolii din iad".

ia un contract. inainte weme, erali liberi; dar, dupi aceea,_ nu vefi mai putea nici gandi, nici spune, nici face, nici voi altceva decAt voi avea

Or, Maria nu voiegte decdt ceea ce El voiegte: degi ,,intregul corp ii tremura cumplit", ea raspunse cd primegte contractul gi cd e gata sd ,,indure atdtea iaduri cdte ar putea Dumnezeu sd facd". Dincolo de ciuddlenia 9i duritatea lui, acest contract fantasmatic - foarte diferit de pacturile wijitoregti gi comparabil cu Controctele spirituale ale lui Surin - permite vindecarea 9i mdntuirea. Pe o cale groaznicd, profitdnd de privaliune gi de sdrdcie, nefericita poate nidijdui purificarea 9i izbdvirea. Prefdcuta in pecat, precum Hristos pe Cruce, ea p69egte, in noaptea lepdddrii de sine, pe calea deplinei ascultdri. Supundndu-se cu totul ,,Celui ce stdpdnegte spinii", ea cunoagte o ferici re stranie, in care surprinzdtoarea nevoie de a pdtimi pare sd-gi afle o extremd satisfacfie: ,,Nu gtii ce-mi ceri" - spunea Domnul nostru; ,,O, rdspunse ea simplu, dacd ai cunoagte marea mea dorinld de a pdtimi, nu mi-ai mai spune aceasta".

&intro

deznddeile

ta si

De la Stawoghin la Piotr, nihiligti sortig sd se ucidd reciproc sau sd se distrugd, ,,demonii" dostoievskieni sunt figuri lipsite de lumind 9i de cildurd, suferind, adesea incongtient, de aga-numitul dom - disperare a morfii sau a absenlei lui Dumnezeu. Dar, chiar dac6, ln infernul ei imaginar, ea vede toate creaturile ndpustindu-se asuprS-i (,,pe mdsura gradului de slavd 9i de har primit"), preafericita negtiutoare nu este demonizatd ln sensul amintit. PdstrAndu-gi nddejdea in plind disperare, ea st5, dupd cum spune, ,,ln spaliul dintre miji rea gi zorile zilei incepute". Nop{ii posedafilor trebuie s5-i opunem acest crepuscul matinal, aceastd lumind mijitd in care se intrezdresc lucruri noi: ,,Am croit pentru tine, ii spusese Iisus, un iad nou. Voi face pentru tine ca toate sd fie noi". Aceste lucruri noi, flori ale dom-ului 9i flori ale Rdului, nu sunt cele ale rdului comis, ci ale rdului pdtimit. Dac6 pentru nihiligtii dostoievskieni, pdtimirea nu are sens, pentru cregtina Maria suferinta este vehiculul unei cdldtorii , expiatorii, devenind, prin analogie, un simbol al uniunii. Nimic negativ, oricare ar fi suferinJO

aici rezidd originalitatea - nici o consounglii, ea le criticd pe marile f"r". Oi. ".*t mistice Precursoare:

le gisesc .insu l-bligno raplta 9t' oortabile. Sfdnta Angela din mai este, sJphnge' Eu nu de asa ceva ianJ

ori anumite mangaieri pe

pretind une,,S{dnta Tereza 9i sfanta Gertrude

cle

"u am nevoie".

sfdnta Caterina din Genova:

Se vrea 9i se simte in schimb atrasd de

nu wea nimic in ,,Sfanta Caterina din Genorn at-u tui Dumnezeu 9i a voii Sale dumnezeie5ti' intrebafi-o ctxrl ar wea si {ie; vi va spunei ureou sd rdmbn cum sunt 9i nu altfel" '

Dorindu-se deci suferindd, lipsitd 9i nevindecatd, Maria nu spera nici o indulgenfd sau Din magie, din farmec sau din in...tti""t, cea ferriecatd igi va face norocul: iJi"u-patut" sau ardere intru necaz' Pentru Lr. t"t jt incepe cu o disperare in afara cdreia nu'existd mdntuire. Se afundd in noapte cu un curai des6rhrsit, fdra urm6 de intelepciune' Aii ti.i o rdMare, chiar dacd ziua nu s-ar mai ardta nicicind.

;;;l;

37

I se pdrea cd sfdnta Tereza, pe care o ad;i

mira mult, lnainta prea molcom, prea gradat, in weme ce ea mergea ,,zorindu-se ca o disperatd". ,,Ca o disperatd." Esenlial c-ste acest ,ca'. Nu e chiar o disperare, degi seamdnd inh-at6t. E mersul unei fiinte ,,zoite": arta brutd a unei metaliziciene a urgenfei. in vreme ce atdtea mistice urmdresc o firdmd de fericire sau de beatitudine, un paradis terestru, Maria des Val les igi cautd dimpotrivd calea renuntdnd la orice fel de bucurie, fie ea sublimatd. E agadar un rehtz al diverselor ideologii, inclusiv cregtine, care au ca obiect feluritL grade de jubilafie. Nici un pic de rdbdare. Niii o dialecticd. Nici o diferenfd. Nimeni nu Stie ziua gi nici ceasul. Lumina va strdluci in intuneric. Vigilate. Fili pregdti{i !

strumentul distrugerii finale:,,Hotdrdrea s-a luat - i-a spus FeCioara; nu mai rdmdne decdt sd treci la-fapte"; adesea, chiar Pdrintele ceresc ii vorbea desPre Sfdrqit:
,,sfdrsitul va aduce mai multe mdngdieri decdt se crede, va fi mai slSvit decdt se crede, mai admirabil decdt se ctede, mai ingrozitor decit se crede, mai inspdimdntdtor decit se ctede" '

La 7 decembrie 7644,lisus Hristos ii ardta cenrl innoptat:

e plini, incepe curdnd sd scadi. Aoa e 9i lumea la sfdrsitul ei, pentru cd pdcatele au intrecut orice masura' Sfirgitul e mai aproape dec6l* nce. A 9i inceput" '
..Vezi luna ? Cdnd

&le

bei potapuri

Si

rcul de arcut

Legdndndu-Ei mizerlrle pe un asemenea fundal dE Apocalipsd, avu alunct viziunea celor

trei potoPuri:
trei potopuri 9i tustrele sunt jalnice, iar nivala lor '.,a nimici p6catul. Primul, care ftse un notop de ape, a fosi bimis de Pdrintele cel vesnic; al doilea, care ftrse un potop de s6nge, a fost trimis de Fiul; al treilea, himis de Sfinhrl Duh' fi-va un poiop de foc. Dou6 au trecut, dar cel de-al treiiea rimdne si vini; 9i dupi cum primele
,,F-:<ist6

O mare mizenes-a abdtut W wemea aceea asupra finufurilor normande shivite sub impozitele lui Richelieu. Jdranii se r6sculard, provocdnd,,rizboiul coatelor-goale". Maria crezu cd recunoagte, in zdpdcelile timpului, semnele sfdrgitului lumii. Se socotea gata sd devind in38

c5rui ceas il gtie numar uumnezeu..

a sosi, tot astfel va fi

doud au fost prevestite cu multi weme inainte de

Si cu cel

;;ffi;:::

avu viziunea Sfintei-lnimi gi atinse deplina

serenitate.

_ Profetesd a celui de_al treilea potop gi spre deosebire de at6tea viztonare animate de re_ sntiment, Maria nu ueae in a.lria'"ilrT,j!: deapsi, c6t, in stil ioanerc, un antepenultim

Abyssus oblxsum

inuout

tJoyTrsno.q (care ar trebui comparatJffi -TrtJ.?j: graba^cu Aloyse sau .u .1"_""

prir.:

:iil1tldixffiU-*tr*r d;
Iriai';
Prelungd 9i

spundndu-i:
:.ll'fi

I:litr;l?,H#f' itri"H,mi#*:# pe Domnul trecdnd I ac o afd

Maicd ra irdrepta tivul, le vom-coJs" ,Jrol,

,:iT,i Ll""?H,x

:n" i?,:l5,:""#; j.'="

cea ._^lull coasd aflatd sub farmece, descusuta, usa-sd si sd recoasd. A"iiFil;. p;ti; dupd aceea, incetdnd rrfoini"f"'Si';ffi;il]

.u-

Sfantul Ioan Eudes ii devenise un fel de fiu spiritual gi secretar. Esenla gdndirii unei mistice mai apoi invocate se anuntd in comuna lor devofiune fald de Sfdntalnimd: ,,Spiritul, memoria, mintea, voinfa 9i patimile ei, simfirile 9i raliunea ei s-au risipit pe rdnd in neant.. . " Pe cind era pe ducd, ea ase: ,,Ziditorule al meu, te-am slujit in iad, tnsd de urei, te uom sluji 9i fn nean| Nu moi ureou sd-l primesc pe Dumnezeu, ci ureau sd Jiu primitd in Dumnezeu. Vreau sd pdtrund in casa meo... " I9i lud afunci rdmas bun de la trup 9i toate puterile se risipird astfel in neantul ce le era sdlag. La sfdrgitul vielii, redevenitd copil, iluminatd, fericitd - asemenea loanei Tiipier 9i loanei Absolu6: ,,Cine egti fu?" o intreba uneori
6 Aceasti loand, cu nume atat de frumos, nu era nici posedate, precum Maria des Vall6es sau Ioana des Anges, nici nebund sau pseudo-nebuna, precum Luiza du Nant. Ioana Absolu (1575-1637) era quietista 9i pesemne siraci .

trnfli",'f lfr

ffffir#iJiffiqi#f l
40

cu duhul, fiind o ,,neputincioase a rostirii". F-a avea de asemenea particularitatea de a uita pe loc ce ise spunea 9i,

4l

Ffii"fi"ru

fts?-Farelui,

castetul rui risus,

*"'X1## 'i'il*f fi'i:,?,;ru,,"ft.

TRIUMFUL SARACIEI9I AL UMILINTELOR

in uiafa Drci de klldrc du Trorrchay, tndeo$te numitd sru Luin du Nfunt
,,Printre personajele sfinte ale secolului XV[, nu cunosc weunul mai neobignuit decdt louise de Belldre du Tionchay, numitd indeobgte sora Luiza 9i care se numea pe ea insdgi LuLa du Nant" (Br6mond). Asemenea Luizei de la Valli6re, ea trdi copildria pioas6 a fetelor nobile. Ca qi aceea, cunoscu abjecfia: abjecta nebuniei contra abjectiei sexului. In weme ce una se cuminfegte dupd ce a pacatuit (intrdnd la mdndstire unde lntruchipeazd ispdgirea gi poc6infa), cealaltd percevereazd, supraliciteazd, simbol al unei iremediabile diferente. Ca Si La Vallire, intrd repede pe mdna clericilor, care incurajard 9i qlefuird anomicul ei destin. Daci, Bossuet gi Ranc ar fi vrut si faci din favorita (regelui) o exceptie intru penitenld (,,Mag-

43

dalena zilelor noastre"), Luiza du N6ant - influen{atd de succesivii sdi duhovnici - avea s6 devind un caz: hiperrealistd ilustrare a ceea ce curentul iezuit concepea ca pe un drum al abjecfiei, la firava grani{d ce desparte stdrile mistice de cele pe care, astdzi, le-am numi patologice. Dupi biograful'ei, Jean Maillard:
,,Via{a D-rei de Belldre e o continui lnlintuire de suferinte nemaiv5zute. Vom descifra in ea semnele specifice Providentei divine, care a risturnat toate regulile infelepciunii omenegti fentru a o umple pe aceastd domnigoari de duhul
Evangheliei"T.

C.aliddesPital
la castelul din Luiza de Belldte s-a nascut 1 639' rr.',i."rt"v,lalia Angntt' in septembrie o truapoi' ;;;;i;'#iboln-dvicios ei' maioarre'dew'evisdtoare' F

1"".a-"a.iitcentd

#:ft ;;il;r vocatlel :Je1ii;lX;liii rrnfl cafe se opunea

oisise locul intr-un cor ot

;;'fi;;;aPela din creng!1i I"Y".ffi3 ;ffi;e ;': 3q;*: :.f *iit;;*t5i

*"

:"iffii"rT"it", "" 'p*" Maillard' sd-eiinaF ie inima citre Dumnezeu' * s6i pdn6la virsiilpl.!'J"t"it" printre aitrai in care alte'1un

Aceste semne nnrcheazA etapele unui demers care, nefiind neapdrat incontestabil, se situeazi la antipod fata de spiritul din secolul lui L-udovic al XIV{ea qi fald de rezonabilele sale

cizele reli-' li"i"...rt"ianl" a" ruta batrane' Luiza Pdrdsi monahale' ;*;;;il"it6!ile pdrinteasci pentru a se ii"it "i.aa casa oune in slujba s6r6cilor' t'"ijl-niliJ
intai tu novice intr-o comunitaa" pdrintele Guillor68 - per:gpj -' incepe sb ascundd tu-

#t?;" ;;

auta"a

redempliuni. Ea indicd persistenfa, in plind epocd a clasicismului, a unei paradoxal e iorme de mdntuire prin nebunie, ostentatie gi nemdsurA: sore a ,,Neantului" sau, mai degrabd, frenetica-i amantd.
7 Jean Maillard, Le Triomphe de la pouuretl et ses humilidtions..., Paris, 7732, reed. in 7987 .

t" irt["ta"ia

;"ililil;tt"ul

il.llrft tu,ln"":iJ':$!:;':q'r!Htl;nggs [frtJ'tt?j:ffi':q:#:'s;r',*'st,*ltr''e';

"i

$::;x?:?y,,iL::;":,
voruntard

sem

e":'Jft9,,fiJ.# _l:T: auadepunerii voturilor, nrt" ."_nif;lffi atll

p"

.J"-i;#;li

;;o;;;'Jij.Aceastd, "

ndndu-5i scriabandonare

#Tifil:i!?T$il[xfl:ily5"1:,."fr",ff
ft'fi',i'l3"li;

"'iiqfi?tf:flffit:rls';Iffi;"
%*il,:t.:'"ti
N",.?
a;

ffil:pf+ffi$:+l"+,i'.ffi
-,,:. ;',* jH"l:"
,_ul cirei.

J'ff j:l',..TT#i?,!:,,f,,,#
f;fi

riu nu avea sfArgit gi care scotea

,.*': il'*?:ii,1

.lz
;? :3J,31fi

jx?i:

"+m'*#*qftglLm

prezenlar6 Domnilor din Administratia Spitalului General, care o internard la Salptridre, inainte de a-9i fi depus voturile. Aceastd veche fabricd de salpetru, transformatd in ospiciu 9i temnifd, constituia pe afunci un adevdrat muzeu al ororilor vii, care, pentru o sumd modicd, putea fi vizitat duminica, a5a cum sunt vizitate astdzi menajeriile 9i grddinile zoologice. in acest nou teitru, LuizJa continuat glorios sd emitd strigdte terifiante, scandalizdnd intregul spital 5i pe numerosii sbi vizitatoni 5i prefigurdnd nebunele lui Pinel sau istericele lui Charcot. Lumea grdbea pasul penFu a o vdea pe du N4ant, de la SalpOtri0re. Intr-o celuld ingustd, pe jumdtate goald, culcati, rdcnind ,,pe un bra! de paie putezite", printre infirmii 9i ,,femeile pierdute", printre criminalii, sdrdntoacele, prostituatele de acolo, aceastd fatd incd frumoasi era aquatd cd ar fi demonizatd si wla. Dup6 citeva luni, duho'.rnicul care-i primise spovedania fu mirat de ,,eroica bucurie" cu care igi suporta ruginea si celula. Fu atunci instalatd in .salonul femeilor care au fost nebune, dar giau venit in min!i". Apoi, i se incre-. din{ard spre ingrijire bdtrdnele, cele infectate cu boli venerice gi furioasele. Ea dobdndi pe nesimlite stafuful un'ei infirmiere sau. al unei
47

femei de serviciu: surioard a sdracelor a ce_ 9i lor mai ndpdstuite. pdrea sd fi dobanaii Jarut contemplaliei si al viziunii: stdrile extatice inl Iocuird cdt de cdt stdrile delirante. , Cuq sd deosjzbegti stirile teopaiice de stdri_ le,patologice? Biqgraful ei insisid asupra fap_ tului c6, din acea clipd, Luiza _ a cdrei nebunie tusese pand afunci involuntard - nu mai fdcea altcera decdt sd simuleze rdtdcirea:
,,Era in continuare privit5 ca nebund gi mima nebunia pentru a se mentine intru smerenie inaintea oamenilor 9i pentru u *.*a" ,"tuiiu
cu Llumnezeu".

).i;.

midintro iubire curotd pentru un Hristos defi a fosi

Lrl,t"du N6ant s-a dorit a

iliririta'ir"

lh"*tf"iA.r" il;";il.tulii. :l'ff;;;;a ;;I ea-aiiectrieiuipdn6 la practicile fi a'eead.e a' ali

cell'Hi;;.btt*itn'ltu*
l'i".^r#r" iolnavilor lingdndu-le

si r6scruce a antaa"no*itii ni drept doud nebunii: nebunia lumii s.intitd in ochii lumii' viata

ill-#:I N"a"* t"i"-tiand in ametelile-exweo Aff; lN" l"iitascria eanebunie care s6-mi pe atunci' Alaug3
]" .""gi"Jtf"

cu limba)'

;#;; tttaina" -cd ar wea sd fie zilnic batute :;;; "A;"" si ilil;r"iil si ,stapanele" sale' Posteete 5i

.$i asta pentru cd nebunele (numite ,,prin{e_ se", 9i. ,,stdpdne") reprezentau pentru ea mai mult decit un pretext al filanhopiei:
,,Amirabilul ei curaj qi iubirea proveneau din credinta ce, ingrijinduJe pe acele bolnave, fl in_ Srije4. pe insugi lisus Hristos (...) Lwa., ce vei iace I ll vei sluji pe lisus al tiu; cum, Iisuse. _ mai - e cu putinfi sd fii chiar Tu? Da, a9a :pu:e^ea cred. (J, atunci cu cat respect se cuvine si slujesc acestor biete nebune care-{i sunt nEdulare 1,.. '

Hril?piti #U;&;6zeete' ft,-",",*:"kf*:,*l;:'rtil'"lJl'1?.tftH$i minu.r"?t"lti'"i*isochism, o uimitoare

natd cochet6rie'
dintre tovarigele ...,,Era sd fiu b6tuta de una in fiecare dimimele nebune, care md zgiria Le-am in*t rdnile mi se umflaserd vasele' t""ia, spilaseri "i" i" tp" caldd in care se fi vnrt mai intai .oi" u *a'p"a"psi pentru a nu uor miro sd {tica unei infectii Nu

r"ttegi,'cunoscdnd transe' tuhumisti-ce' vede pe Iisus $i pe incu sfdnta fvlaria-Magdalena' "?rt.it"I5nn"az6 visdnd sd-i ia locul'in

intrecand orice mdsurd, aceastd ,domnigoara cle Anjou care a ajuns ncalicd, de spital
-

.i,ill

'5';;";;

49

ea

:deti :d, gueuse,, nebund mal are cdt de

intr_un spitol,

insdsi?"

bdtrAnd hQdd, ,,une Pulin griid de

Visdnd uneori la o vocatie mai obignuitd decdt a ei, Luiza du N6ant prelerd totugi sd sfideze normele, pe fondul unei ingrijordtoare
supralicitdri
:

$i.depreciere (propriu -"1t", ;i;il;;;' ;": mun mai multor tipuria" a"rn"nl4-,iui."!i" ga.oare precum cele din iur, n utti"i, deloc nebund ? precum Art"rJl. l["jrr:h",t . Torino, ea insdsi orne, cu. at6t mai mult cu .at in atitualnitl iJ acest fel se amestecd intotdeauna ironie gi de orgolios ,i'nulu._, Jatto questa coricatura!... D;r, irrl;h j:":gq: o hgtiru.r" ce pare,E oe angoase 9i indoieli, un soi de yoyt.iyoresnanfd _ inscrisd i,n dertinJ-J'iJ ".b;;;; lucidd rdticire:

in acest instabil

amestec de supraestimare

;;; ii.a*'*i ;;';#;;

,,intrucdt Domnii Administratori veniri sd le pentru a '.lr.anineze pe tovarigele mele nebune, gi-au venit in minli, le externa pe acelea care mi-am propus sd le vorbesc in aga fel incdt sd fie convinsi cd sunt fi mai nebund decdt celelolte".

*"L;;il";

o-;;;;; Sl;;;: ;: tr;i,';

Aceastd lnclinatie mistici (sau patologicd) spre extreme gi umilintS o determind pe Lui za, vindecati sau nu, s5-qi foloseascd de acum inainte demenla ca vehicul si ca instrument al ciudatei sale cdl6torii de nuntd:
,,De-ag ajunge si mai nebuni decdt am fost, L-ag binecuvAnta. Nul weau decAt pe Logodni-

n"i, Ut"t"f" nJi.ui.".iil tost ingrozitor de lovitd qi mi_am ,pu, .i".1"_ sdmi: ,,Ah, Domnigoard du :ye :i ljuns ! Ce cau{i ui"i, oa"tiu pZ',,,i'tr"i cte paie, in acest loc nesindtos, i;;J; ;, ;li inchid-e ochii ? pe tine cine te va sluji Si cine te va izbivi dinh-un loc undr e n-ai avea decdt grija rugiciunii
de

ye1i1a si_si bari

"D.

:rlt ti doamne cu infifigare simandicoasi joc

T;;;6,ffi:i;

cunosc decdt pe Logodnicul meu. Rdmdne-voi singurd cu El intr-o genune in care nu zdresc nici capitul, nici !drmul".

cul meu si

nul

?".

Precum vizionarii din Evul Mediu, a trdit in vecindtatea abisului 9i sub iminenla sfdrgitului, cu teama unei Legi despre care nu se poate sti nimic, in afard de faptul cd diferi cu totul
51

50

de rafiunea oamenilor. Inquietum est cor nostrum. ei angoasi, Luiza du Nant nul concepea pe Dumnez< ^^11^T_*" ca Pe un Pdrinte sau ca pe o ta mijloc este un 1,lt-,"$t^11!ditabild' Dupd ea, care ne judecs, in rtirrr- f,niJt;';';#Ln".-Mai..ascuns un vid dec6t Dumnezeur ascuns ar abisur in .ur" nurGil;;;;1,,T."nietitor, t" in prep.i un; "i

fift;#;eu

;#ll"

J,

g[TJff*?1I

ffi ,f :i:::,.i":t
jm:** 1;
cepfie morald Ei psihol "ffi

schauung, cit ca al unei Existenzschauung, plind de propriile contradictii. In acea genune unde ,,nu se zdreqte nici capdtul, nici !drmul", ca gi in contactul cu bolnavele gi ,,les gueux", ea descoperd intr-adevdr prilejul de a-gi aprofunda nihilismul mereu dezminfit. De aici provin straniile protocoale ale programului sdu, sumbre ritualuri situate intre ascetism gi obsesia morbidd:
,,La 9ase, cina, la gapte, rugdciunea; dupi
care le voi dezbrdca pe stdpdnele mele pentru a le culca; la ora opt, imi voi culca bestia (asa igi

f, a }l?,'"*tii#:

i,i,.::i,?1xu,tf,:"ij:dfi?:
ll,ln::,;:

j+r

ii;tii:'.."?js ' i,?[Tt? Ti#fr1*::'id?lHif'e;':; dominante in acer secor _t"i,l_b"gtttu - valori Tp* .# ;; ; ;!ilil'',i;r,ll.,?,,?*?
cularea dinhe Neant si

numea trupul). Voi purta zilnic rochia de nunti lmi voi linge rdnile miercurea Si vinerea, voi mdnca ierburi crude ori de cdte ori voi fi spus vorbe fdrS rost; voi bea dintr-un craniu; voi minca intotdeauna nu la masd, ci pe podea; ca un animal, voi culege cu limba firimiturile care vor fi cdzut pe jos".
(adicd a sa ,,dulani');

$i$l-ti'"r,tif*ii!,",#i:Fi,::itrd cazur.celor mai mulfi ai"t* ,"rnriii#iii discursului .irti., N"uniui Tq,"-r:."i ;;ii#:: za deci nu atdt ca element
"t-"iiiwiJii#_
52

in acest teatru al nebuniei 9i al cluzimii, Luiza infrunta, se pare, nemaipomenitele intensita{i ale dorinlei refulate, kdind in propriul corp ceea ce Guillor6 ar fi numit ,,secretele uietii spirituole" : o nebunie lntru Hristos periculos invecinati cu nebunia obignuitd.

lfll*gi-d
f::i:_

opreascd de pe drumul cu spini. ei. ompotrivd, o impingeau. Vui .u ,"ur[a 6r]r_ tore care, observdnd singularitaieapart sale, nu voi sd o trateze ":l"i ,,cape un suflet obis_ ajut6nd-o, dacd luit", imbibe pe-ndelete in triste{e" Zi, licoare amard." .-llfl"

lntluen.tafi de teoriile celebnrlui rni.'fi.1;;,i;';_ Guillor6 5i preofii di, f_t1ult ideea cd ,,*,un"t n.u ornecuvdntat, cu cdt se chinuie

lr?nsfgrme.

*.:fi "gi,ilfi ,:ffi""ffi?l:iff.'ffif # incurajat-o - pe fondut spitalului soiliJ=;; intr_un

fet de

c"bai-iil;

d;;

s;;;; #""; Jaj.",

tic extravagantd gi delirantd, ea a izbutit, fdrd a fi combdtuti sau impiedicatd nici de Bisericd, nici de medici, si-9i petreacd neobignuitul si sumbrul ei periplu, adicd propriul Anotimp in Infern, lipsindu-se, in sdrdcie, boald Si libertate, de orice remediu omenesc:
,,Tu egti doctorul siracilor care nu au nici un ban pentru a se trata; dacd voiegti sd Te slujegti de mine pentru a ugura pe bietele Iemel ce-mi sunt surori, ai, rogu-Te, bunitatea si m6 izbivegti de ceea ce md apasd; oricum insi, facd-se voia Th".

_;iil;;".,i;

illl:

il ;61,d;;"H:::; p*tr.'i" E.'d;;;;;

Duhounicul gi eryturea ,,Discontinuitatea prouoacd salturi calitatiue" - scrie Kierkegaard pe tema edsten{ei cregtine. Pentru.Luiza, experienla Neantului ca probd a ndruirii sens,J-rlui gi a persoanei nu s-a oprit la SalpOtridre. In 1681, ea pdrdsegte Spitalul General, dar continud sd-9i poarte vegmdntul de nebund, cu dungi rogii, amintind pesemne dezonoranta hlamidd purtatd de Iisus in pretoriu. La H6tel-Dieu, ea ii ingrijerle pe sdraci vreme de $apte ani. Acuzatd intr-un tArziu de un furt de care nu era vino-

ne uimegte prin demodata de c.eea ce avea sd devind "i ianlfri'ui"un]# modern. .Luiza du.N6ant: misticd de spital, inainte ca mistica sd facd obiectul c6nd sinsularitit*,;ffi; I*o nu aJunsese c.r, incd ,,rusinea ra1iunii,,. inaint! de. na$terea a ceea ce numim astari ,p]'rJ

Itff :'5.T;tg'ffi i*i,",n'.1ii.;ii urp.imJ, #i;;

yT"
psihiatriei.'iffi;;:

ffi;:;::

ffi

:'*,'i:A#x.;::r"i:;yr"rr!:;:;j

mdrginea la noroaiele p;rir"lr1 :'f:, I".":itd sd indure pdnd la .apai o;;',rd;; o;; vafiuni
.

ilj #j m_ si de Benoit labre care.dijt";;il;,;ji; Iurgpu, bucurdndu-se, dupa cat ie ria;;.;;; buna gdzduire, Luiza dir NL;"i;i?;;,;:": rinaj.se
absolute:
,,Era vdzuti pe la poarta mdnistirilor, printre milogii care asteDtau .

presiunea gloatetoi;i; ffale$te acum din pomeni, pastranau-gi 'nuil,ui strictul necesar si'ddruindu_i; ;;dr" mani p*u(ina ei agoniseald. Spr" a'".r"UT*

jly,lTyb

?'il"i.d". a rupe hdturil", cupa, trdind impreund cu cei mii;;il;ticu_cergetorii gi oamenii necdjifi, ir;;;ij strdzilor pi a rdscrucilor. . Asemenea lui Benoit Labre, pusticul nele_ rin care., Un secol mai tdrziu, a-ve; fi;.,#_

ll

izgonitd o rdufdcdtoare. At6t ej cat autroirni.J ca si furd bucurogi in aceastd "l i"."r."r".tr=",

vatd, preferd sd nu se apere, fiind

"."j J"';r;;;;i3"

ffi;, ffi;

pocneascd gi si_i fure porfia,, [Maillard]

."r"'ii J"""l"i'"'ff#,':':i#TH,i;' :_r:

,,Ce y2tiu ai tu, o, cenugd slduegti, de ureme ," nu oi $i tdr6nd, sd te d; i;:r;;';";; cdt mizeria gi nimicul?', _ ii spunea liru, ,fj"'_

tei Maria-Margareta, contemporani cu Luiza. l-a care adduga: ,,Pricepe cd, cu cdt te nimi' cegti, cu otdt mdrelia Meo se pogoard spre fine", gldsuind mai departe: ,,Vei gdsi viala tntru moarte, dulceald intru amdrdciune gi pe eu intru n i m icn icie"e . ^Dumnez intr-un spirit asemdndtor, Luiza pdtimegte p6nd la capit o voin{d experimentald negativd, ca Si cum ar fi dorit sd ilustreze, pdnd la absurd, printre cergetori gi pomanagii, tezele din ConJerinlele spirituale 9i din Cum sd'ti mori tie insuti, publicate in 1683 de cdtre infrico$torul Guillor6. Aici, duhowricul nu este un secretar, precum pdrintele De la Colombidre pentru Maria-Margareta, ci o persoand^care scoate la iveali dorinla celei pdstorite. in cursul dialogului intre stdpdn gi falsa psihoticS, Luiza practicd un nou stil exemplar, pentru a da dovezi de veritabilS dereliflne. Degi a fost o creaturd, dacd nu chiar o creatie de-a lui Guillor6, Luiza i9i explora de fapt propriile limite. In practicile ei necugetate, rdnita aceasta igi gdsea, dupd cum singurd mirturisegte, atdt mAngdierea, cdt gi un soi de stranie jubila{ie. Stdpdnul 9i
(1686).

' Cf. Sainte Marguerite-Marie,

Vie crite por elle-mme

57

fl"rl* ** peiil;s;::fi"":'Xil:j;
trebuie:;;;.fdil
superi oa rd. A,,

se.impleteau unul cu celdlalt intr-un sumbru balet, trdind e a vedea pdnd

L.raca, pentru psihanalist sau psihiatru, pa_ cienful este un stop ir srne' un subiect

Ei meau pe.atunci sd fericeasciti*-i't"iJ asigurdnd astfel echilibrut *.i"i' sgxuaf. Aceasta era insd "'ir.ri,.rlrUl lect a pastorafiei, o metodd *l"bih;;;t, ;;t; turma. Obliga{ia esenfiald, rnl.il""" cepJie suna altfel: a face cu orice pre{, pentru

l_lln T'jJogirnu lui Guillor, excesivd 9i chiar mai nebund, affi"te..fi# de un ascetism care n inlelege sd mdrgineascd Desigur cd, in secolul XVII, majoritatea du_ hovnicilor

:, ll*,Ji; o cale.in afara normelo,; imboldeascd, sd o sus{ind ", *il'b";t",si'; ,"" teze. prin-urmurn, nr_i pott pr"tinJ" hovnic sd_ti asculte sljUiciunife.- ,inJi alr_ br*ffi#; (care era numai violentd si

;;l

.#tX*lll;

lrn

care

.il;r:;;i:;

,,Scumpa mea sotie, si-mi fii credincioasd in toate cele; intrucdt ai fost orgolioasi 9i rnnitoasd, trebuie ca acum sa te smeregti, si te supui tuturora; ili plicea sd zibovegti in pat, pentru a fii mai frumoasd, te vei scula acum cu noaptea-n cap; iubeai vegmintele de prel, te vei imbrica ln sac ai cu zdrenlele siracilor; doreai sd fii priviti ca un spirit ales, va trebui sd fi socotitd nebund 9i sd indrdgegti disprelul, scdrbele gi nimicniciile".

.i;;;; ;#;i
;;;il;

p"ftll;;;::l

Numai cd Luiza nu se simfea mereu la indlfimea celor W care celdlalt i le cerea. Tizama ei de a nu se fi strdduit indeajuns face adesea obiecirl scrisorilor sale cdtre Guillor:
,,Dragd Pirinte, gdndeali pesemne cd aveli o fiici de ispravi ln persoana Luizei du N6ant, dar v-a!i ingelat amarnic, intrucdt fiara cea vicleand nu face doi bani. Asa, de pild6, cdnd Du N6ant igi cerceta, seara, duhul, socotea cd spusese peste zi o groazi de vorbe deQarte. Ah, li spuneam acestei cd{ele, oare iardgi il vei supdra pe Dumnezeu? Eram atat de pornit5 impotriva ei inc3t; dacd supunerea nu m-ar fi oprit, a9 fi rupt-o in

dorinta

ingdduiau dorinta.

ffiil. A;i";;;; i""#

#.f iJ,,':?;::,11XXyii:liifi :;?T d;;.-.,

cludate, care nu_i erau ascunse bi"tei

buciti".

O asemenea scrisoare de pocdintd infuriatd (cum sunt majoritatea celor pe care Luiza
59

le-a adresat divergilor ei duhovnici) ne indicd felul nemilos in care le. concepea, fdrd ca ei sau ea insdgi sd se teamd de urmdri: ,,Dragul meu Pdrinte, de ce vd teme{i ? Dacd voi cddea bolnavd, El se va lngriji de mine". Degi scrisorile lui nu ni s-au pdstrat, totul pare sd arate cd Guillor nu-gi bdtea capul cu sdndtatea Luizei gi cd o impingea sd meargi mereu mai departe, chiar de ar fi fost sd cunoascd o mie de morfi. El ii cerea mereu sd sufere mai mult, adicd sd se bucure md intens, ceea ce nu ar fi putut face fi'rd binecuvdntare. E cea ce reiese din extrasele scrisorii autoritare pe care o adresase, incd din 1684, pdrintelui Maillard, cerdndu-i si se ocupe de ea: ,,Voi continua, nu '6 fie cu supirare, s5 postec vinerea cu pdine gi ap6, culc6ndu-md pe cruce. Ingedui!-mi, rogu-va, ca lunea sd port dimia, fringhia 9i botni{a; martea, centura de otel; miercurea, dulama; joia, odgonul 9i biciul; vinerea, o coroani de fier; sd mAnanc gunoaie ii viermi; si sug buboaie sau si-nghit alte lucruri la fel de schrboa-

se; s; mestec absint; sd ma strunesc cu uzici, de voi gdsi. Iatd, dragd Pdrinte, cdteva din penitenlele pe care aS dori si le fac, invingindu-mi sila. Rdmdn a dumneavoastrd prea plecatd gi supusd slujitoare , soro Luiza-cea-sdrmand".

Iar amintitul pdrinte, la fel de pufin grijuliu cu valorile sdnitdlii fizice sau mentale, la fel de strdin ca Si ea de orice formd de moderatie, nu-9i menaja ,,slujitoarea": ea i5i manifesta autoritatea in stil masochist, iar el de supunea in chip sadic. Nu avem totugi de-a face cu un oarecare cuplu Stdpan-Sclav. Nesim{itor fald de durerea trupului, fata de angoasele, delirurile sau dorul sdu de odihnd, duhovnicul nu tr5ia decdt in mport cr.l excesul esenlial al ciii mistice. Se gtie cum ii critica Ioan al Crucii pe duhovnicii lipsili de o suficientd experienli duhowriceasci: ,,Nici nu intrd, nici pe allii nu-i lasd sd intre". Desi mdnati de cele mai bune intentii, acegtia mutilau vocafiile deviante sau neobi$nuite, reducdndule la bunul simt al evaludrilor comune. Oricdt de surprinzdtoare ni s-ar pdrea astdzi, violenta adevdratului maestru spiritual line de altceva: de fermitatea experimentale a confesorilor din veacul XMI, de severul umor educativ al maegtrilor taoigti, de exigen{a creatoare a lui Zarathustra. Acestor violente veridice Ii se opune prudenla invd{dfurilor molatice, a9a cum persoana lui Hristos se opune fariseilor gi chiar apostolilor. Parabola smochinului nerodi-

6l

tor sau gestul Mariei-Magdalena in Betania nu au nimic ,,rezonabil". Spre deosebire de cea a simplului duhowric sau a unui medic oarecare, etica celui care spe vedegte pe o misticd, a unui preot care recomandd aceastd cale, este agadar exigentd gi
sdlbaticd, pentru cd el rdmdne partizanul avenh.rrii, chiar de-ar fi sd nu-i supraviefuiascd. Guillor pare sd fi fost una dintre cele mai pregnante intruchipdri ale aceshri tip violent. Putem fi gocag sau surpringi aflbnd ce-i impunea el protejatei sale, mai ales in perioada in care aceasta rdtdcea pe strdzi, cergind. Ea, menitd sd intrupeie numele ales, explora cdile Neanh.rlui, transmffind propria febrilitate atat t:r.z,net, cAt 9i nefericitei sale dorinfe, luminate de voinla duhowricului. Desigur, Freud a fost mai celebru decdt Dora, iar Charcot, mai cunoscut decdt Augustina: garanfi ai normei, savan{i ai Legii gtiin{ifice, ei fiac din pacientele lor un prilej de a 9ti Si o cale de a-gi verifica metoda, exibdnd simp tome a cdror persisten{d nu poate fi toleratS.

la CoGuillor6, in spatele Luizei,-Claude.de f.illiat", in spatele Mariei-Margareta' persoa'-'S""ott al unei teofanii produse in deune' nu pn .ut" o cdlSuzegte, duhovnicttl Cdi" .i- a" reugitd' un personaj secundar'cure il'Jilrnluttte nu fac-obiechrl nici unei Auunei cunoaeteri' "rci I""il lir"i"ii" indepdrteazd figura modernd a .""."tt-ttul si oe a stapdnului despre'care-se'crebl.al r" i"i*r'ia medicala' medicul ain pdcate - superion.rl [oft"*tui, in ierarhia religioasS'. pr-eolul est: triu.iJ.tJt"t sfantului' Iar atunci cdnd weun cdeuzeasce un sfdn!' el tintea de casi spre un discurs faF

ff; ;il;iu"ti"
::# #.

:il:H; i"l.il"'*t
#;i;;;;;; i;;;;';fi;t"*

rL se simtea cu totul dePaSit'

Renuntdnd, spre mijlocul vietii' la -p?9udosa ne nunimul ,,Luiza du N6ant", ea incepe porecli' in

tiii"."a-sdrmond' Biati ei destin ^ri{' perlect neobienuitul :#;";;;;t #l,L"e,iZ.-il;Jau neunt nu este' se-intgfg-

In acest caz, medicul-exhibitionist e mai important decdt persoana exhibatd a pacientei. Mai pufin dresor gi ,,redresor", preotul se estompa, dimpotrivd, in spatele pdstoritei sale;

;;'ffi;';tfattd 9i nici mdcar o.preafericiti' gunoi' exb;';;;";td aefiberata existentd de pe strdzile abjectiei' ;il;;;;;'"entei $i a ale Parisului' in sdlile ##il]t;;"Jnoutn nebunelor' in murirt"t"*" piite cu rdcnetele ingrijoreaz6 mai ne
SJti + .JJ":u
urdtenie,

abitir decat figura totugi corolard a duhovnicului. Acesta din urmd, ingeresc ai necrufdtor invS{dtor al absolutului, nu a sldbit nicicdnd pre siunea asupra celei din care creaJse cd poate face o a doua Caterina de Sienna. Dupd moartea lui Guillor , h 1689, l-s:t'rza, care dorea sd-gi incheie preumbldrile paiaene, a fost ldsatd sd viefuiascd la Loudun, apoi la Parthenay, intr-un agezdrn6nt de pietate condus de Maillard. Acolo avea sd-9i afle, in sfdrgit, Iinigtea: ,,Sunt aproape ca un copil fdrS griji Nu m-am simlit niciodatd atdt de bine 9i pdgesc de parcd a$ avea 20 de ani". lgi alege, pentru totdeauna, un alt pseudonim, mai putin tragic, mai pufin jupuit de viu decit cele dinainte gi intrucdt';a mai ,,social": de atunci inainte, scrisorile ei sunt semnate Lu iza- sl u jit o are a- sdrac il o r Demonizatd vindecatd, nebund ce strdbdfuse nebunia, nihilistd mdntuitd de nimicnicie, Luiza descoperd in sfdrgit, la Loudun, serenitatea. Apusul aurit al unei vie{i sumbre -si tragice, luminoasd armonie a sfdrgifului. Ruht wohl, ihr heiligen Gebeine. Piesa a luat sfAryit: la 1 iulie 1694, dupd ce implinise 54 de ani, se stinge, la loudun, admirabila gi demna de phns actri{d a Neantului.

O MAGDALENA A RATIUNII DE STAT:

Luimdel-a\hlli6re
ipcepind qt Lacrimile sfintei Magdalena EiVedirea Magdalenei sau starea desdudrgi' tei logodnice o lui Iitut pdnd la Magda.lena in pultie 9i Pocdinla I)raniei sau Mogdolioda... o lntreagd literaturd ziditoare gi adesea aproape romJnescd mdrturisesJe din plin impfrt"ip centrald W@reo prime5te, lq*gtld

iMI,

dgutu de picdtoasd pocditd l.Magdalenei. Romanul tr6it de Luiza de t-a Valli6re apartine acestui qen. Chiar dacd nu a fost o adevdratd misticd, ea a fost o Magdalena exemplarS' AmantS a regelui timp de zece ani, logodnicd a Domnului tlmp de 30 de ani, viala ei a fost simbolul trecerii de la iluziile lumegti la adevinrl mdndstirii: cdderea gi harul ce avea sd-i au oferit Curtji si oraqului un scandal ziditor.

i^on

Porlretele succesive ale D-rei de La Valli6re sunt o materializare a pomenitului scandal. A9a de pildd, cel al lui Jean Nocret, dat6nd din vremea in care Luiza triumfa la Curte: portret al unor stofe 9i draperii, vegminte agternute peste o carnafie rotunjitd pe la pliuri, in care greutatea pleoapelor, suavitatea gurii gi infiorarea umbrelor gi a ungherelor dezmint bldnde{ea gestului, albeala pielii, candoarea privirii. Multe alte portrete de mai tdrziu ne-o aratd pe La Valli6re pocditS, pe La Valli6re voalatd, simplificatS, pe cea care, in 1680, publici Ret'lecliile unei Doamne spdgite despre milostiuirea lui Dumnezeu - lucrare in care se compard pe ea insSsi cu Maria din Magdala. De la iluzia realistd pe care o constituie Curtea pdnd la pustia locuitd din mdndstirea Intrupirii, Luiza de La Valli6re inainteazd cu pasul magdalenian al deziluziei. Dacd ea ar fi fdcut acest pas mai inainte, s-ar fi transformat poate intr-o credincioasd potohte. Tocmai marea ei iluzie explicd interesul pe care-l poate suscita astdzi. Dacd nu a fost o mare sfdntd, ea a fost, cel putin, o mare pdcdtoasd. Chnd vine in mdndstire pentru a-gi mistui acolo pdnd Si amintirea iubirilor ne-

legiuite 9i a copiilor ei din flori, umbra in care si deseneazd aceast5 palidd 9i fascinantd figura rdsare din luminoasa lor ddr6 de negters. Renunldnd la lume, ea avea ce pierde gi gtia ce pierde. Precum Magdalena pdrdsind obiceiurile lumesti (reprezentatd de Lebrun), posedatd de iubire precum o Berenice al cdrei orizont nu ar mai fi ,,Rdsdrihrl pustiu", ci o noud nuntd intredeschisd cdtre extaz, plecatd poate in cautarea iluziei fdrd dezihuie, unui simulacru robust (acela al ,,serrinului unic" ?), aceastd indrdgostitd nu a indrdgit decdt nunta imposibild gi strdlucirea orbitoare' adicd pe Regele-Soare gi lumina de Sus; ea a mers, cu ochii pustiili 9i larg deschigi, de la o ndlucire spre alta.

Simulaa-ulrcgal
Nu gtim deloc ce a fost cu adevdrat D-ra de La Valh6re inainte de izbucnirea scandalului. Familia ei, veche gi onorabild, dar mai ales prea provinciald pentru a-gi afla hagiografii, se ilustreazd obscur, intre bravi cdpitani 9i domnigoare de onoare, printr-o lungd serie de slujitori credinciogi, apdrdtori aristocratici dar negtiuli ai Regelui care, ca teprezentanl
67

garantiile. Crescutd in devotiunea fatd de stipdnii sdi: ^ fJunlg?"r,-regele, prinfii de sdnge, D_ra de L-a Valli4re, fatd modesti, igi dedic- inima mai intdi familiei. apoi.prinfilor 9i. in cele dil;;t lui Dumnezeu. Odati ajunsd la Cune pentru a deveni domnisoard de onoare a Dbamnei 1enri9!te, ea e pregdtitd inku devofiune. Ima_ ginea tdndmlui rege e afigatd in cdrciumi si oe monede: el este.acela pe care eaucatia primiti o-impinge sdJ slujeascd in orice fel, el este cel cdruia sensibilitatea o indeamnd sd-i impli_ neascd toate dorinfele. I se cerea sd iubeaicd p_n_?u3n"l", 9i pe rege, avea sd rege gi pe Dumnezeu. .Simulacru absolut, paradigmd si realitate a oricdrei aristocrafii, regele nu este un om: re_ gele este o imagine, un simulacrum, care ilus_ treazd o domnie, care ii innobileaza pe oii_ menii simpli, care ii ridicd pe egalii sai d; dedesubt: f6rd egal - impar _, da"r conduci. tor at nobilimii 9i pdrinte al aristocra{ilor, el poate opera in chip legitim anumite' meta_ nlor|y?t ceea ce atinge cu scephul se umple de strdlucire, ceea ce nu atinge se intunec5. Suveran absolut, onorat qi necontestat al unei

al lui Dumne zeu pe pdmdnt, le oferd toate

irbe;;;;;

lumi care-i recunoagte lui Dumnezeu o putere mai mare, dar lipsind pe pdmdnt, figurd limpede a lntrupdrii, ideal si uman, regele intruchipeaz6 aici tot ce-i mai dumnezeiesc gi ceea ce Dumnezeu a voit. Acestui divin absolut dar relativ, relativ dar absolut ii cade pradd D-ra de La Valli6re. $i aceasta, fdrd restricfie, fdri nuan{e 9i, pentru a spune aqa, in pofida lui Dumnezeu. Orbitd de strdlircirea simulacrului, realitatea pe care o incarneazd acesta se pierde pentru ea in umbrd gi, pentru o weme, se gterge. Din Dumnezeul pdrdsit nu mai rdmdne atunci decdt ideea de pdcat, negativul, umbra sau umbrirea. Mai vdditd, mai lucitoare decdt ceea ce-i di strdlucire, umbra lui Dumnezeu, regele, o orbegte pe cea luminatd, tot aga cum iubirea o orbeste pe cea care va fi fost sdl adore. Din cea nevinovatd !69ne9te afunci femeia, credincioasd celor invdlate dar necredincioasd fatd de cele prescrise: femeie iubitoare, femeie vinovatd, prilej pentru pdcatul Celuilalt, pentru adulterul regal. Fericitd 9i nefericitS, coplegitd 9i pustiitd, abjecti 9i triumfitoare, Luiza are, deocamdatd, tot ce 9i-a dorit gi nimic din ce a sperat. Picdtoasd aristocraticd Si creqtind, ea este cea care a slujit 9i cea care a eguat.

68

69

Regele gi sihdstria
Existd o separatie intre lumea profanilor si oamenii.lui Dumnezeu: separafia aceasta e s! hdstria. inchise acolo, eairdiegte indoit atotputernicia, cvasi-divinitatea celui iubit. Caci pentru rege nu existd nici o sihdstrie. La Valli6re sedusd dar neintinatd, La Valli6re pdcdlitd, La Valli6re deziluzionatd: trei intrdri la mdndstire, doud iesiri pe care nimeni, in afara regelui, nu le-ar fi putut obline. in secolul XVII, regele 9i prinfii ereditari au dreptul si pdtrundd ln mdndstire pentru a scoate de acolo pe cineva: regula conventuald, stabilitd' de Bisericd, se supune ,,fiilor ei mai mari".

IspititS, iubitoare si doritoare, La Vallibre rezistd mAi intdi in fafa regelui. Ea sperd afunci cd se poate refugia pentru totdeauna la mdndstirea din Chaillot. Singura fiind noaptea, in cimitirul mdndstirii, strdngdnd in brale o cruce de iier, ea e tulburatS, dar neintinatd 9i intreagd. Porfile se deschid, grilalul se dd la o parte, rdsund niste paqi, cdlugdri{ele o iau la fugd: in incintd a pdtruns insuSi regele, cdpcdun sau libertin legiuit, care vine sd-i ceard lui Dumnezeu ceea ce Acesta cucerise inaintea lui. Luiza se aga{d de cruce,
70

dar se inmoai e si cedeaza... Ea sosise aici ca o fecioard in afara timpului: iat-o transforniatd in curtezani regald, cufundatd in istorie, voalatd qi dezvdluitd sub mantia de hermind, oferitd goald spre adulatie, spre criticd, spre o maternitate ruginoasd, ascunsd qi vdditd, coplegitd Si tintuitd sub prea multi crini, in miezul spafiului panoptic unde se agazd iubi rea regalA 9i paful regelui. Zece ani mai tdrziu, ea se intoarce pentru o zi, fiind iardgi rdpitd, smulsd de acolo pentru un an. Cdci, in cea mai deplind taind, planul ei se incheagd: duhovnicii Bossuet 9i Ranc6, care se tem pentru sldbiciunea in care o aruncd iubirea ei fald de rege, temdndu-se qi md mult pentru atotputernicul rege confruntat cu ispita acestei blonde carmelite, pretind tdcerea, contribuind la declangarea marii pocdinfe, cu putere de exemplu. Se pregdtegte cea de-a treia intrare la mdn6stire. Dupd un an de izolare petrecut in umbra de la Versailles, La Valli6re intrd pentru totdeauna la mdndstirea intrupdrii. Regina o cdlSuzegte, Biserica o incurajeazd, tofi, incepdnd cu ea insdgi, vor s-o gtie acolo, to{i, in afara regelui. Dar ea gdsegte in sfhrgit puterea de a-gi instrdina propria voinfd: ,,lntot77

deauna mi-am folosit at6t de prost vointa _ ii mdrturisegte ea staretei care o int6mpind _ incdt doresc sd o las acum in mdinile dumneavoastrS, pentru a nu o mai lua niciodatd inddrdt". Depundndu-gi voturile monahale. ea incearcd de acum, la cei 28 de ani impliniti. sd inchide definitiv grilajul, pentru a faie imi prejmuirea inviolabild.

!d, in care se inchide atunci cand nu-l intaL negte pe rege, dormind intr-un sicriu gi contempldnd o feastd: ,,Toate ne vor fi socotite, timpul zboard 9i dispare, iar vegnicia, vegnicia
cregte !" . ..

Brdldnle 9i inelul

este_

ne. Lepdddndu-se ca atare de brdldrile duble, pentru a purta doar inelul, La Vallire igi face in casa ei de la Versailles o chilie de cdiugdri_
72

litatea, rdtdcirea 9i plecarea, iubirea diviid ajungere, unicitate, refugiu gi comuniu_

.. impodobitS din iubire cu brdldrile regale (brdtdrile Anei de Austria, care, la mana" ei, ajung brd{drile unei curtezane, dacd nu chiai ale unei sclave), La Valli6re sfdrgegte prin a le scoate, pentru a purta inelul carmelit elor. Le_ pdddndu-se de. nestemate, precum Magdalena din tabloul lui Veronese iau din tablSul lui Lebrun (care intelege cursa regelui), ea infuiegte reversul sadic, vointa prdddtoare 9i in_ doita dorintS. Insd dacd iubirea omeneasc5 (cdt ar fi de regald) implicd duplicitatea, fragi-

Degi acest cadru auster nu-i rdpegte frumusetea, Magdalena igi azvdrle giuvaierurile gi-Ei tunde frumoasele plete, retrdgdndu-se din lume, in afara timpului. Desigur, Magdalena e vinovatd, La Vallire a cdzut in ispitd. Totug, La Vallire neintinatd era o [a Valli6re inexistentS: nulTldi c6,, la 2 iunie 7674, cdnd fructul insusi al scandalului intrS de-a pururi la mdnistire, in acea zi a anului cdnd Biserica face un gest doveditor de milostenie gi har, propundnd credinciosilor parabola pdstorului ce poartd pe umeri oaia rdtdcitd, ea d.evine pentru prima oard o figurd politicd! Ea, care refuzase puterea 9i influenla, pentru a nu-i cere suveranului absolut decdt iubirea, dobdndi, gralie exemplarei ei pocdin{e, puterea de a impdca neimpicatele, de a deveni locul comun unde se reunesc facfiunile din Bisericd. Fiicd a pdcatului 9i fiica a pocdinfei, fiicd a inocentei pierdute 9i a harului regdsit, nepdtatd supravietuitoare a intinirii, graliatd prin atotputernicia lui DumIJ

nezeu 9i pentru preasldvirea lui Dumnezeu, pilduitoare sihastrd, ea primegte in sfdrgit dreptul de a da un indoit exemplu: acela privind atotputernicia harului qi a pocdin{ei, indiferent de pl,catele fdcute. Cea care, din modestie, nu dorise sd profite de puierea regelui, mdrturisegte atunci puterea lui Dumnezeu. A9a se explicd succesul scrierilor sale (cinci reeditdri in opt ani), fo(a simbolicd a

aceasta igi pdrdsea copiii. Degi avea pentru ei destul6 sim{ire, desp64irea aceasta se fdcu fdrd dureri, Luiza scriind urmdtoarele despre fiica ei, Dra de Blois:

o iubesc, ea nu mi va tine o clipd pe loc. Mi uit la ea cu drag, dar o voi pdrdsi fdri regrete: luali asta cum dori{i, insi simt exact
,,Degi ceea ce vd spun".

vegmdntului sdu (existd atdtea portrete in uniformd carmelitd !), dar 9i incipilbnarea duho'vnicilor ei, Bossuet 9i Ranc6. Cei ce o cilSuziserd, pe noua ei cale gtiau gi ce fac, 9i ce urmdresc: o strdlucitoare repeti\ie, o irecuzabild Magdalend contemporand.

Llltimasolitudo

Gregeala fusese zgomotoasd, zgomotoasd avea sd fie 9i pocdinla. Pe 4 iunie 1675, intreaga curte, in afard de rege, asistd la funderea in monahism al Luizei de La Valli6re, care avea sd se numeascd de acum inainte maica Luiza a Milostiuirii. Bossuet flnu o predicS. Regina intinse negrul vegmdnt cdtre rivala sa de pdnd mai ieri. Pentru a intra la mdndstire,
74

Trebuie spus cd, in secolul XVII, odraslele erau creahtri mai pu{in tnsemnate decdt aveau sd deyind ulterior,'aga inc6t, de la Maria a intrupdrii pdnd la Ioana de Chantal, to{i acegti ,,orfani ai cdlugdritelor" ar fi putut umple un intreg pension. Dacd datoria iubirii materne se uitd fdrd mari suferin{e, nu acelagi lucru se intdmpld cu iubirea pentru un bdrbat, ca iubire potrivnicd datoriei:
,,Se cuvine sd-i vorbesc regelui 9i md chinui: rugafi-L pe Dumnezeu si-mi dea toatd puterea ce-mi trebuie cu acest prilej. Nu mi doare si pirdsesc Curtea pentru a merge la mdndstire, dar obligalia de a-i vorbi regelui mi se pare un supliciu !".

75

Evident, regele fusese dumnezeul acestei femei, numai cd ea tdnjea acum dupd un alt Dumnezeu, dupd un alt Pdrinte. Chiar daci oricare Magdalend trebuie sd se rupd de aceastd primd iubire, ea trebuie sd o fi cunoscut pdnd la capdt. Printr-o uimitoare depreciere a nevinovdtiei, secolul XVII suscitd niqte ciudate vocalii spre abjeclie, precum cea a Luizei du N6ant, contemporand cu La Valli6re, 9i vaJot'aeazd nu atdt vocatia unor fete, cdt vocatia unor femei: chemarea gi aproape sfin{enia D-nei Acarie, a D-nei Guyon, a Mariei a Intrupdrii sau a Ioanei de Chantal.

,,Cele posedate de dragoste - scrie Desmarets 9i care posedi pe cineva prin dragoste, se vor

deprinde sA caute altceua 9i, invdtate fiind cu o unitate deja dobdnditd, vor fi mult mai capabile sd se dedice, cu gralie, iubirii pentru Fiul lui Dumnezeu".

atunci cdnd bdrbatul seltezegte deja veghind, dupd ce 9i-a .,pAngdrit" logodnica' Din acest soi de ritual tribal, regele e cel care pldteste oalele sparte pentru Dumnezeu. in ziua iubirii de-a doua, lumina ingeldtoare igi descoperd virtutea iluzorie:,,Depdrtafi-vd' onoruri lumegti, cdci toatd strdlucirea voastrd nu ne acoperi nici sldbiciunile, nici greselile; ni le ascunde doar noud insine, fdcdndule cunoscute tuturor celorlal{i" - aga grdia Bossuet in ziua cdnd D-ra del-aVallilre i9i depunea voturile monahale. Numai c5, odatd demascatd, aceastd lumind mincinoasd lasd in suflet dorinta dupd cea adevdratd. Precum Magdalena lo lumdnare a lui Georqes de La Tour, cea care primeste harul intreidregte in suflet o lucire rdsfrdntd. $i atunci, adevdrata lumind aduce in inimd dragostea de iubire:
,,Magdalena trdiegte, suferindi 9i moartd de iubire. Magdalena participi prin starea ei negtiuti la viala negtiutd a lui lisus, prin exilul ei, ia exilul lui lisus, prin crucile ei, la Crucea lui Iisus, prin langorile ei, la slava lui lisus; astepthnd si se impirtdgeascd dintr-insa prin propria slavd gi bucurie. Magdalena trdiegte pe tirdmul vietii lui Iisus aga cum sfintii vie{uiesc in cerul vielii lui Dumnezeu. Magdalena este neintinata

Atunci cind fiica lui Philippe de Champaigne intrd la mdndstirea din Port-Royal, ea ddruieqte maicilor o admirabild Magdalend pocdifd, juvenild si cu buclele in vdnt, pe al cerei obraz se rostogolesc doud lacrimi. Dragoste de-a doua, dar dragoste adevdratd, iubirea divind sporegte mai lesne pe fondul pdcatului,
76

putinta a luri lisus, umplutd de lisus. Fiind insd pe pdmant, iar lisus fiind in ceruri, viafa Magda. lenei e numai nevointe amara gi cruce"to.

lumind adevdratd e infunecaid de un vdl, de o umbra: este memoria sdcditoare, amintirea pdcatului. Bdntuitd de amintire, Luiza cea Poceitd aspird catre o tericire care-i
scapd cel mai adesea:

'Aceastd

CA UN TORENT
Sfintele" nebunii ale

Dnei Guyon

Iui Valldre Nouarina

Sufletul indrdgostit 9i ,,panta" lui
O, Dumnezeule, uom puteo oare inudlo cu .me$te$ug cum sd ne iubim cu insdgi lubireo? Cdci, voi, atunci cdnd e uorba sd iubim o creaturd nemernicd, ouem oare newie de ureun megtegug? Cei mai ne' Ftiutori in aceastd artd se oratd a fi cei mai priceputi. La fel se intdmpld, desi in cu totul olt fel, cdnd e uorba de lubirea diuind. Folosim cwfrntul ,utuinld", aJirmdnd cd defrudt$ireo e lesnicioad, intrucAt e ugor sdJ afldm pe Dum' nueu dacd il cdutdm in noi intine... Nu cdutali altceua decdt iubireo lui Dumnezeu, urmafi-ud dorinla sincerd de o ud mdntui qi, aplicdnd acest mic megte $ug nemegtegugit, il ueti ollo negresit.

,,Sdl iubegti arzltor pe Dumnezeu, uitdn{ de toate celelalte... ah, iati ceva prea pldcut pentru mine..., care am ofensat atdt de tare majestatea dMnd incit nu mai pot rhwri weodatd la
aga ceva".

Cu toate acestea, se pare cd amintirile s-au risipit, lientru c5, dupi cum ne spune D-na de Genlis, Luiza de I.a Valli6re a reg5sit in mdndstire o deplind sdndtate, trdindu-gi noua serenitate de-a lungul a peste 30 de ani.

t0

B6rulle, Eleuafion sur sainte Madeleine. Y(ll.

Dumnezeu nu ne cere delel ceua nemoiudzut sau ceuo greu: dimpotriud, cele mai simple ii plac moi cu seamd.

79

.. Rugdciunea oceosto nu este o rugdciune a min_ tii, ci o rugdclune a inimii. , Acolo. unde ]ncepe caleo credinfei pure, chiar aaca sultetut cdldtor nu_l uede dec6t pe Iisus Hrisfos. el rcsimte dortnla de a-i urma. et aoiste C;c@,'ii_ cimea $i firdcia; opi, dorinto aceasta se pierde pe o WnY: o inclinalie tainicd spre oceleogi lucruri,Ei e adonceste tot mai mult, e simpliJicd., deuenind pe trece moi Intimd $i mai oscuisd. Dor ipuii 1i f tnctrnalie, pomlre se ret'erd Ia un "in" care lucru -pantd, ne scapd, fiindd se gdseste diniolo de noi.

Dedicalii cdtre Pruncul Iisus

Tie, Sfinte Pruncule /isug fie, care iubegti simplicitatea $i neoinoudtia gi core te desfe[i printre odroslele oamenilor, odicd printre acei in$i care wiesc sd redevind copii, lie lli reuine dreptul de a pretui aceos' td micd lucrore, intipdrindo in inimi $i fdcAndu-i pe cititorii ei sd te caute inlduntrul lor, acolo unde odihnegti ca intr-o iesle. orbi imi par cei moi multi dintre oamenii care gi spiritul! O, c6t de adeudrat este, Dumnezeule, cd oi asuns celor mari 9i celor inlelepli tainele pe care leti ardtat celor mai mici! Ne douedegte din plin aceasta un copilag ogdlat de &nul moicii xle. El .incepe sd-ti migte buzele, pentru m laptele sd curgd; daq atunci cdnd loptele uine din plin, el se mullumepte sdl inghitd, fdrd sd moi facd ureo mipare: dacd sar mi9ca, gi.o'r loce rdu, or risipi
Vai,
se ocupd cu Stiinto

ii

spuneat egti pentru mtne

un Logodnic de finge.

tlniyea inceqe, continud, se impline$te gi se isro_ hceputul uniril e o bucurie care depdgeSte toa_ te bucuriile truW$ti.
ue$te.

nu ne qAndim lo el, *opul pentru care om creati e acela de a ne bucura de Dumnezeu incd Iost din oceastd uiatd. N1putem pr@cinsti intregul lui Dumnezeu decAt prin Nimicireo noastrdi 9i abia ne nimicim, cii Dum_ ne:eu, gJre nu suferd golul fdrd frJ umple, ne $i umple cu El insugi.

Degi

laptele 9i ar

fi obligat

sd se opreascd.

. Dacd ar moi putea dori ceva, ea or urea sd se obfind $i sd se lntoarcd la linigtea dinointe. Dar os cetn nu e cu putintd. Panto o fost gdsitd: trebuie sd te aruncl din prd4stie in prdpostie.-.. Sulletut se tiiburd si e prdiileste: o undd urmqzd alieia 5i cealal_ td o ajunge, izbindo cu graba ei. ,
80

O, cdt de bine tdlmdcegte stdrile lduntrice aceastd unire ?n care e musai ca sufletul domic sd se uneascd cu Dumnezeu, sd se prelocd gi preschimbe in EI, fiind nu doar inghifit, ci Fi mistuit, pentru ca, dupd ce gfu pierdut sinea, sd se facd una cu Dumnezeu!

Coresponden(a secretd
Mi se pdru otunci cd intre El pi mine s-o tesut o rudenie duhooniceoscd. Sor zice cd sufletul meu se intrege$te cu al Lui; ior cuuintele spuse de Dauid
81

cdtre lonathan, pentru a'l incredinSa cd sut'letul sdu s-a lipit de al lui, mi se par potriuite spre a exprima aceastd unire. L-am simtit mai apropiot $i mai pre' zent decdt pe pruncii pe care i:am purtot h pAnfuce. Simleom astt'el cum Dumnezeu se prelinge aproape necontenit in suflebil meu 9i suJletul meu lntr-al Sdu, osemenea unor cascade care se prdudlesc dintr-un iaz intraltul . . .

Iuoti chinind; nu cumuo 'rliii"i,'")t"' ii" Pentoteuh' Foceti cu tdrie 'iriii,ff "aTriii."iit-ii;
i t I -

Eu imi ingrijesc

sdndtoteo; aueli si dumnea-Doossri

sltibili

iZ"iiii*- a it r" m o a rt e 9i o m o r eo d "" Dffi;;;; totul' noi suntem nimic' 6 oprilie 1689.
mai ad6nci As ora sd liu iardti ozvdrlitd in cele

*
Degartd cu totul, nimic lipsind sufletului meu, Preoplind de Dumnezeu, nu-mi ojung t'ericirea. Andnd de iubire, nici flacdrd nu simt; Totul aodnd, imi pierd chiar gi simfirea.

decdt urmo unei Persoane ntr ce o'fost, nem.oifiind' nu-i mai rdmane ?arrltt, ";;;;;'."t"i"i;;;^d;itd vry; sd ne pierdem' rd.m.dcode sd etim a pieri' risipin' nu, nu' "" du-ne cu odeudrat'

se;;"i,'w;;'i':l::-::,?;i,!J"T^#i,i|f!,iT, ili , t'rri;io'

azudrli intr-un Ea nu mai apore decdt pentru a se -cd'a"d in obis' din prddin obis nai\i'^"i''aai; 'po}iL prdbuSi in prdpastie, 9o sflryste prin a se dt'h'!::^yf Zdincimiie mdrii unde, rdmdndnd fdrd tnsost' ii'sdrist" nicicdnd, contopindu-se cu marea

Legea iubirii, cu toti neinduplecatd, pe toote in mine le'mplineqte dupd fire. Ea nu-nii este nici dulce nici amard Cdci totul std in ue$nicia unei clipe.

i"

Torentele spirituale
(Pentru F6n6lon)
Cel care aleorgd in cursd t'drd griji ajunge din fericire lo capdt. Dumnezeu gtie cdt md ddruiesc dumneouoostrd numoi intru El. Sunt goto sd fiu eo ue1nicd jertt'd, atzdnd necontenit pentru dumneaooostii inainteo Lui gi sper cd uefi afla intr'o zi, fi tn timp, fie tn uegnlcie, ceea ce Dumnezeu lace din mine, pentru dumneauoastrd.

pentru ocest toAproope cd nu mai existd vad stdncd in stdncd O' biet to';"i;i:,2"";""";; fr;"? in furio to. iei tot ce ti iese in.ca.-. "[iiaraleste.din socote$ti simli panta pe core oluneci 9i te i", 'Jplii"t'i'li, nimic; nu te<i pierdut: tei" de 'd:;;;;"ur" fericirii tole nu o sosit incd' ""' ieomdnd torentelor core laenesc an"i"atiii*-iintilor' EIe laqnesc din Dumnezau

*"ii.i ii ^ti

i"i" i;;';i"L- ;i

82

83

insugi gi nu cunosc ureo clipd de rdgoz ln care s-ar pierde in EI. Nimic nu le stduilegte, a$a cd nici nu poattd ceva. Despuiate cu totul, se migcd cu o infrico$toare iuleald. Torentele acesteo curg icicolo, fdrd noimd, strecurdndu-se prin toote strungile pe care le pot strdbate; spre deosebire de cele obiqnuite, ele ni ou o matcd anume; se loues de stdnci, prdudlindu-se in co*ode
uuitoare,

$i-a pierdut orice rx:lintd. Aici, sulletul nu-$i moi apartine: dacdl lntrebali ce doregte, nu uir putea rdspunde. Nu moi poate alege. Toate dorinlele s-au istouit: liind in miezul lntregului, inima nu mai are nici o lnclinafie, pornire sau lucrore, scdpdnd de orice sild gi tulburore. Torentul acesta nu are nici uole, nici tumult. El std in odihnirea ultimd.

Ciici el nu e bogot cu propriile bogdfii, osemeneo oltor rAuri, ci e sporit cu insegi boSliile mdrii. El poartd pe umeri ceo moi mdreald corabie. Mt reo le susline, co 9i el; pierdut fiind in mare, s-a fdcut una cu ddnsa.

$i .plictisitd md tatd rdcit, nebun de legat, iitorc, din pdcole, Io tine, idriii. t"sh"tot pdnd cie simpla uedere a -uagosului '^.u sd md trimit&n bdrbdtoosd mumd "ugiiplAn" o, neosemuitd iubire, in bralele tole"' si' d mi zrtdrlu, sculindu'se . Oh, de-o; scdpo de ce-i mai ii "dr."" Door una sou doud mommorti " Do' te iii"nic!... holesti, halehale$ti' '. iolut. ^a Itii-au zburot toote lrunzele, tn olord de uno, pe core-o tin drept omintire, cu mine"' Tiii"' e o9o suo'dimineofd.. . Da, tatd, ia-md totd, co lo pe loc ldl.in"iottra ,n bal al iucdriilor... A, de l<,s uedeapicioarele lui' lo du-se oe mine, o$ cddeo Julgerhtd iub desfocutele lui oripi albe de orhanghelcubeu, proostd, spdiotd qi decoloratd"' Iatd-ne primele noastre cuuinte"' 5ti straiardsi 'batemde ocum la sradino 9i desigul tufigurilor intunecote' ' .Un iJnaris, ni$te pescdruli' '. Chemdri indepdrtote"' T"irni*lt in iine,'s-o s/tirgit... Finn se intoorce" ' Fnn ga"-^a'n-moarte in s|drpit, spre miile de line... Ddruite sunt buzele si cheile ' O cale, in ultimo singurdtote, iubitul de-a lungul

noogte

gi nici regreto. MtAnd, tristd

iEi

ti"rxi,

"iiii...

Picdturi de apd in mare: Joyce 9i D-na Guyonlt

O bitter ending, amornic sJdrgit... Plec inointe de trezirea lor.. Nu md uor uedea, nici nu md wr cu11 Fraomentele reoroduse mai sus din onerele D-nei Guyon piovin mai albs din Torentele spirituale (l704l

84

SUPUSA IUBITA A SFINTEIINIMI

DacS ciudata personalitate a Luizei du N6ant se dervoltd la umbra unei nebunii reale sau simulate, figura nu mai pulin ,,nimicitd" a

contemporanei sale, Maria-Margareta AlacoWe (1647-L690), se desprinde tot pe fundalul unui spital, dar in preajma a ceea ce asldzi s-ar numi ,,newozd". $i uneia, 9i alteia li se opune stilul clasic al marii sfinte Maria a Intrupdrii. Or, aga cum spune Cendrars in epigraful din Lotissements du ciel (carte care, tocmai pentru cd este literard, e unul dintre cele mai luminoase texte consacrate misticii): ,,numai pdsdrile, nebunii 9i s/infii ne pot in' teresa". Maria-Margareta e interesantd gratie atitudinii ei aproape nebunegti, gralie obsesiilor sale de pasdre brdzddnd un cer negru.

87

Finitudinegiculpbilitate

tobiografia pe care, nu firi sild, o scrie in 1686 la poninca ultimului ei duhovnic, pdrintele Rollin, e nemaipomenita frecvenfd a cuvintului ,,gre9eald", a cuvdntului ,,patd" 9i a cuvdntului ,,pdcat". Mai putem nota 9i cuvinte precum,,durere", .,supliciu",,,sclav5", .,rand". in cdteva rAnduri, ea vorbegte chiar despre ,,Ieicirea de a suferi", imaginAndu-se 9i dorin-

Ceea ce ne frapeazd citind prima oard au-

du-se aleasd, dar aleasd ca victimd. Adevdrat univers morbid al gregelii, lumea ei e cea a unei vegnice vinovate, aga incdt, descoperind, ca. noud devo{iune, culhrl Sfintei-lnimi, ea introduce in Bisericd un ,,cult al reparafiei".

Constiinta ei mereu nefericitd, scrupulele gi pornirile acestei singularitdli suferinde impotriva ei insegi, supunerea intristatd, obsesia puritdfii, idealul ascetic, totul pare sd facd din ea exemplul tipic al acelor atitudini reactive si resentimentare pe care Nietzsche le criticase in Geneologia moralei. Sumbrd cdlugdri{d plind de scrupule, Maria-Margareta are de-a face cu angoasele pe care teologia paulind a gregelii le-a introdus in sufletul cregtin. Prin urmare, ea nu le pare deloc simpaticd nici mdcar

celor care o au in grijd: ,,iti indrdgesc suiletul dincolo de tot ce il face nepldcut' apdsdtor 9i inoportun" - fr scrie stareta ei. Pdnd 9i Iisus insugi, a cdrui voce o aude; se satr-rb uneori de ea., repezind-o pe alocuri. Nepldcutd, apdsdtoare 9i inoportund - inoportund chiar fa{d de ea insdgi. $i asta pentru cd Maria-Margareta, aceastd mare obsedatd, impinge dorin{a de impecabilitate pdnd la absurd. Dup6 ce jurase, incd de micd, sd rdmdnd de-a pururi iast6, ea auzi o voce spundndu-i: patd, nici ,,Eu sunt curat 9i nu pot suferi vreo in suflet, nici in inimd". Acelagi lucru ne aratd 9i faimosul ei ,,jurdmdnt al desdvdrgirii", din 31 octombrie 1686. La cel mai mic pas gregit, vocea pe care-o aude in sinea ei, ca pe un teribil 9i exigent supra-eu, o ia la rost- 9i o boscorodegta Cum sd nu te gdndegti la faptul cd, sub raport topic, Freud definea newoza obsesionald ca pe o ,,relatie sadomasochisti inle.lrot'izall sub forma unei tensiuni intre ego 9i un supra-eu deosebit de sever" ? Mereu datoare fatd de imposibila lege pe care gi-o impune 9i care-i este impus6, Maria-Margareta cade intruna pradd angoaselor. Rdmasd de timpuriu orfand de tate 9i fiind foarte- legatd de mama ei, ea a avut o copildrie nefericitd'

Mai tdrziu, cdnd a devenit maicd vizitandind12, chinuiti de o crescdndd ambivalentd fald de ea insdqi qi de ceilalfi, li incredin{eazi lui lisus toate necazurile sale. Ea se invinovd{egte 9i se pedepsegte in fala Lui pentru vina de a resimti atdtea dificultdli in rela{iile cu ceilal{i. ingrozitor de scrupuloasd 9i probabil agresivd fdrd sd o gtie, ea se acvzd, se pedep segte, wea sd fie pedepsitd, asociind un constant masochism cu o hiperbolicd indoiald privitoare la ea insdgi. in-fiece clipd, ea se simte ,,criminald 9i fdcutd de rugine": expresia revine ca un leitmotiv in autobiografie. E ca gi cum ar fi fost inghasuitd intre doud legi, le gea Tatdlui gi legea Mamei, altfel spus, legea Bisericii $ legea iubirii: ea ffiieSte mereu cu impresia cd incalcd mai mult sau mai pulin aceste doud legi. Numai cd, dacd ne uitdm mai bine, gregelile fdcute de aceastd ,,mare vinovati" sunt totdeauna neinsemnate. Pe de o parte, e vorba de felurite ,,scirbe" 9i ,,dezgushri" alimentare, legate in mare mdsurd de ceea ce pare sd fi

de spaima ei fatd de bolnavi, in care e greu sd nu vedem reiterarea celor trdite in copildrie, cdnd ingrijise oribilul erisipel puturos ce desfigura chipul mamei sale. Pentru a depdsi difiiultatea propriei existente, Maria-Margareta isi descoperd un martor gi un interlocutor pe Iisus - care ii este confident gi cdruia ii este deopotrivd obiect 9i iubitd. C6nd mdngdietor, vorbindu-i zi si noapte, cdnd funest, impovdrdnd-o cu suferinle groaznice. Deja ritualizatd prin ritmul vietii mdndstire$ti, viata Mariei-Margareta se hansformi astfel intr-un labirini de rituri qi interdicfii. Pentru a se vindeca de newotica somnolen{d ce o pdndeqte - acea tendin!6 de ,,a o face pe mortul" amintitd de psihanalizd ln legdturd cu obsesionalii Ma-

ria-Margareta e capabild si-9i asume orice

risc si sE meargd cdt de departe. Spdrgdnd, prin exces, ritualizarea ln care se inchisese, La caut5, cu un fel de frenezie lucidd, sd evadeze din lumea repetitivd a nevrozei, incercdnd si-gi ia zborul, chiar de-ar fi sd frizeze
,,perversiunea".
atdt de gingagi incAt inima imi sarea din loc la vederca celei mai mici murdirii' El m-a certat a6t de aspru in legiturd cu asta incdt, odatd, dorind si gterg vomititura unei bol"Eram 91

fost o anorexie cronici, desigur nepotriviti

cu viala comunitard. Pe de altd parte, e vorba
tat ln 1610 (n. tr.).
'2

Ordre de la Visitation, ordin monahal feminin lnfiin-

nave, nu m-am putut abtine sa n-o ling cu limba gi sa n-o m;nanc, in weme ce-i spuneam: (De-aS avea o mie de trupuri, o mie de iubiri, o mie de vie{i, pe toate le-ag jertfi pentru a mi supune Tie, [...] Iar alti dat6, pe cdnd mi se invirtogase un pic inima in timp ce slujeam o bolnavd care avea dizenlerie, md bruftului asa de tare incat, pentru a indrepta gregeala, m-am simfit obliga' ti sd-mi bag ceva timp limba in fucal, umplSndu-mi gura cu ceea ce ficuse... $i fdri indoiald cA as fi inghitit, dacd El nu mi-ar fi amintit cd datoria supunerii nu-mi ingiduia si mdndnc ceva fird a mi se da voie"...

Nicicdnd invoitd, nici cu de la sine putere, nici din partea Stdpdnului, nicicdnd incuviin{ati: sdrmand Maria-Margareta !
Dupd acestea, Domnul imi spuse: Egti cam nebuni de wei sd faci a5a ceva ! O, S6pine, i-am rdspuns, o fac pentru a vd fi pe plac 9i pentru a vi cuceri dumnezeiasca inim6.

spun ca nu-mi trecea cu vederea nici cea mai mdrunta gre5eald". ,,Jucdrie a dragostei" (dupd propria sa expresie, care va fi folositd gi de sfanta Tereza de Lisieux), ea i$i induri intreaga existentA ca pe o gregeald, intr-o stranie prefigurare a viziunilor lui Kierkegaard 9i Heidegger despre angoasa finitudiniil3. Mereu preocupat5 de aga-numitele,,lncdpdfdndri" sau de,,nerecunostinta" ei, Maria-Margareta preface sentimentul anxios in intuilie metafizice. in loc sd joace, precum ln newoza obignuitd, un rol inhibant, sentimentul vinovdliei este, dimpotri vd, acela care ii dd aripi. Vinova6 ? Nevinovatd ? Nici ea nu ar gii prea bine ce sd rdspundd, degi ar putea striga, impreund cu un oarecare personaj dostoievskian, cd e mai rdu sd rdmdi nepedepsit decdt sd-!i primegti pedeapsa. Pe-

depsind-o, Stdpdnul igi dovedegte iubirea:

crede ca m-a uitat sau m-a pirdsit". El nu o pedepsegte pentru mdruntele ei gregeli, ci pentru adevdrata ei gregealS, care e existenta insdgi
rr Vezi A. de Waelhens, La Philosophie de Heidegger (Louvain. 1942\. mat ales cap. V: ,,1: structure de I'ecceit" si'cap. )C(: ,,Les thdmis existentiels de Ia philosophie de Heidegger et leur odgine".

,,Dacd o singurd clipd n-as suferi, spune ea, as

'Numai cd dumnezeiasca inim6 nu se

lase

niciodatd cuceritd pe de-a-ntregul, aga incdt, chiar $i atunci cdnd o copleiea cu haruri nemaivdzute, aceste haruri semAnau mai degrabd cu nigte suplicii 9i pedepse: ,,Pot deci sd
92

93

sau ,,ispita de a exista". F.xperien{a Mariei-Margareta o repetd oarecum pe cea a sdrmanei hiza, manifestdnd ceea ce Kierkegaard avea sd

numeasci Krankheit-zum-Tode,,,maladia-lntru-moarte", de care suferd ,,mizerabila nimicnicie a unui sine neinsemnat".

&ntimentul el@iunii
Dar, dacd teologia kierkegaardiand nu permite zbonrl decAt sub caufiunea ipoteticd a ,,celui de-al treilea stadiu", Maria-Margareta, misticd unitivd (ceea ce nu a fost deloc sau aproape deloc cazul lui Kierkegaard), este, precum toate marile femei induhovnicite, deopohivd lovitd 9i aleasd, dacd nu cumrr'a cu atdt mai ,,aleasi" cu cAt e mai tare ,,lovitd". Obiect consimtind dumnez:er.:Irw pe care gi-l oferd, Maria-Margareta va deveni ucenica preaiubitd a acestuia: ,,Pand acum, n-ai purtat decdt numele unei roabe, dar de acum inainte ll vei purta pe aceld al unei ucenice W care inima mea o indrdgeste". Ea se poartd, prin urmare, ca o ,,impdrtdganie vie", ingenunchind inaintea unei uriage inimi rogii, W care o zdregte palpitdnd in bezna lumii. Bucuria ei se impdrtdgeste din durerea acestei Inimi-Sfinte, pe care oamenii o iu-

besc prea pulin, astfel incdt plicerile devin suplicii, iar supliciile, pldceri. El ii va cere ,,sd dreagd nerecunogtin{a oamenilor", iar ea va lncerca sd potoleascd nesfdrgita durere a lui Dumnezeu, aruncdndu-gi inimioara spre uriaga inimd ziritd in rana de sub coastd. Iar El se va bucura de mdrunta lui victimd. O va lua in brafele Sale $i o va intinde pe patul Crucii:
,,lati patul castelor mele logodnice, pe care le voi face sd simli pldcerile iubirii mele curate; pufin chte putin, aceste petale vor cddea 9i nu{i vor rdmine decdt spinii pe care-i ascund din pricina slibiciunii tale, dar spinii te vor infepa atit de tare, incat vei avea nevoie de lntreaga putere a dragostei mele pentru a le suporta
durerea".

Firegte, o asemenea redemptiune sau consumare a durerii este cu atdt mai exemplara cu cdt durerea nu e mai pufin prezentd decAt angoasa. Alegindu-L ca indrumdtor pe Iisus (duhovnicii reali nefiind decdt nigte aghiotan! ai hanrlui) Si dupa cum ne arate mai ales relafia ei cu Claude de [a Colombidre, Maria-Margareta se supune deopolrivd Legii Si Celui aflat mai presus de [-ege. Incheindu-si prima mare descopeire cetre sfantd, Domnul ii spune cd ar
95

dori sd vddeascd prin ea comorile inimii Sale gi cd, pentru implinirea acestui mdre{ plan, a ales-o tocmai W ea,, ,9a pe o genune de. newednicie ii ne$tiintd". in decursul unei a doua
revelafii, El adaugS:
,,latd motivele pentru care te-am ales 9i ti-am fdcut atdtea buni6ti, ingrijindu-mi cu precddere de tine, incd de cdnd erai in leag6n"'

Aleasd incd din fasd (9i neindoindu-se o clipi de aceasta), nelinigtita noasJr5 e la fel de sigura precum senina Marie a intrupdrii: degi e riguros ascultdtoare gi supusd, ea opereazd o deplasare, dacd nu chiar o depdgire a spiritului religios obignuit. Neclintita senzalie cd este iubita o ajutd sd suporte suferinta $i incercdrile; chiar gi acelea la care o supune Biserica i se par a fi hotdrdte de Dumnezeul ei. Nefiind o Justind, victima aceasta gdse$e

zeu (cvasi-mariaj sau cisdtorie in trei), decdt irr dubla levitatie a Terezei 9i a lui loan al Crucii, ridicaji deodatd in vdzduh, pe cand se intretineau intr-un extaz supraesenfial. Cu un umor nevinovat fald de Lege, cu o duiogie aproape kafkiand, ea se oferd Celui deo strivegie fdrd a-9i micaora in vreun fel dorin{a. impacd iubirea pentru un bdrbat cu iubirea pentru Dumnezeu intr-o manierd in care afirmarea propriei dorinle nu stdnjenegte dorinta ei de a se supune. Ne9tiutd 9i tandrd prieteni a frumosului iezuit La Colombidre si totoditd supusi iubitd a SfinteFlnimi.
Regdsim acelagi gust al sintezei improbabile in felul ei de a impune Biseri:ii, fdrd weo frondd aparenti, o noud devoliune de mare viitor: cultul Sfintei-lnimi. Din modesta mdnds-

solufii chiar gi atunci cdnd Legea Domnului ar fi putut sd o desparti de cei iubi{i, stdvilindu-i adeviratele dorinfe. De aici provine uimitoarea viziune a ,,celor trei inimi", in care inima ei gi cea a pdrintelui de [-a Colombidre sunt gdzduite, unite 9i primite in Sfdnta{nimd a luilisus. Nu putem gdsi un echivalent al unirii iubitoare dintre doud fiinfe in Dumne-

tire de la Paray-le-Monial, ea impune lumii acest talisman personal devenit catolic, acest fetis reprezentat, ca ex-voto, in toate capelele
gi care avea sd persiste, dq.acum inainte, in imaginarul intregii crestindtdti. Aceasta nu s-a petrecut cu de la sine putere, ci, asernenea tufuror faptelor ei, sub acoperirea unui superior situat deasupra tuturor superiorilor, in tensiunea dintre diferentd gi supunere: altfel

sDus. simtindu-se sau crezandu-se absolut autorizatd, justificatd. simtindu-se iubifo-. Nu putem sd nu ne punem intrebiri referitoare la originea gi urmdrile unui atare sentiment, fdrd ioie prezent la numerogi gdnditori amestec 9i artigti. Ce esle sentimentul alegerii, de recunosde neliniste 9i de supraestimare, tinta qi de angoasd ? Chinuita personalitate a delicatei noasire maici vizitandine ilustreazd o foarte ciudatd dialecticd a datoriei 9i a grafiei:
,,Dupd cum vedeti' nu-mi pot pldti datoriile' dar piimesc sd fiu azvirlitd in temnita, numai de-ar fi aceea a Sfintei Tale lnimi Tine-md inchisd acolo, inldn{uiti cu lanturile iubirii Tale' pdni cind iti voi fi pldtii tot ce-!i datorez; or, cum niciodatd n-o voi putea face""'

Inima reuelatoare
insd, dupi fiecareiertare, cele pecare Miria-Margareta le numegte ,,neputintele ei" igi refac aiaritia. Folosite ca vehicule, ca mijloace de a merge, neputintele si relele sunt tot atdtea jaloan- 9i aliali. Gdndirea 9i rostirea.se .-it"'tta prin boald, pe fondul unei veritabile oatoloqii, dublate {e o patonimie care prefioureazicumva tablourile lui Charcot: de la iSnvulsii pdnd la halucinatii. de la durerile iniermitente, care se prefac in crampe 9i felurite contractli, pdnd la ijuziile chinestezice 9i halucinatiile' uuditiu" sau la suprafiregtile loculiuni auriculare... Suntem departe de acea copulatio cum Christo po*enita de diferili psihiatri in lpgdturi cu boinavele convinse (din pricina unei amole combinati halucinatorii intre vedere. auz 5i tioait) .a se ddruiesc lui Iisus Hristos, intr-o uabtuUita impreunare divindlo. Departe suntem jide sulfutoisele fenomene de posesiunetu; dar
et naturelle des th'lologiens' Paris -1-912 De alttel',pozrtivistul Thuli6 face din cazul Mariei-Margareta paraolgma mistice' iJupa'el, patologicd qi morbidd) a expedentei rs Desi. ooate nu atat de departe Putem compara efuMariei-Margareta (exprimate prin ni5te prolocoale
ziunjle

latd c5, spre deosebire de natura necruldtoare a obignuitei newoze oedipiene' Stipanul oare si troatd ierta aceastd datorie nesfdrsitd brintr-un'simplu surds. Cdci lisus-ul Mariei-Margareta. sumbru ca un libertin sadian. poate suiaa" 9i, dacd o face, ea gtie prea bine cd acel suras i se adreseazd:
,,Atunci, ioate neputinlele mele- furd inldturate, asemenea unei rochii de care as fi fost dezbricata gi care ar fi rdmas agdlatd undeva" '

- Vir. flilhultA.

in La Mlstique diuine' d.iob.olique

nu ne putem totugi impiedica sd o @ect6m pe Maria-Margareta de un delir religios compafabil in multe privin{e cu acelea vdnate, chiar inaintea lui Charcot, de cdtre diversii Pinel, Esquirol, ca de altfel 9i de cdtre Biserica insdgi. $tim cd Maria-Margareta isi vdtdma adesea mAinile gi picioarele cu ajutorul unor ace, cd igi scria pe piept numele lui Iisus folosind flacdra unei lumdndri gi cd avea o ciudatd concepfie despre odihna nocturni:
,,Pentru a ddrui Mintuiton:lui meu cdteva picdturi rle sAnge imi legam degetele 9i infigeam in ele ace. Imi fdcusem un culcw din cioburi sparte, pe care mi lungeam cu o deplind plicere, chiar daci toatd firea era chinuitd".

Oricdt ar pdrea de patologice aceste mortificdri, aitminteri curente in secolul K/ll 9i aproadare de sine marurisite, de pild6. de un pact incheiat intre Maria de Sains, demonizatd din Lille, pe wemea epidemiei de posesiuni din 1613, pact semnat lot cu sange: .,Fagadu iesc, o, Belzebut, ca te voi sluji toatS viata, dandu-lj inima. sufletul si taate simtirile trupului meu, toate dorintele gi vaietele mele. Iti diruiesc toate pa(ile trupului meu. fiecare picatura din sbngele meu, toti nervii, toate oasele $i toate vinele. De-ag avea o mie de vieti, pe toate ti le-aq da, intrucat o medti gi o vrei gi Wntru cd te iubesc. " (Thuli6 , op. cit.\
adesea semnate cu propriul sAnge), ca de altfel 9i efuziunile amoroase ale celor mai de seamd mistice, cu deplina lepd-

pe banale in context monahal, ele se deosebesc de simplele stdri morbide, cdci Maria-Margareta le poate deopotrive mirturisi Si asuma. Dincolo de excese, acestea pot fi gandite 9i numite ca elemente sau auxilii ale propriei avenfuri, pe carc atat ea, cdt gi superiorii sdi o interpreteazd in termeni religiogi. Atdt ea, cat gi consoartele sale tdlmdcesc aceste rele voite sau nevoite - ca pe o jertfd consimfitd si voluntard, iar nu ca pe o boaH. In orice clipa, precum in literaturd, relele pot fi traduse prin cuvinte: ,,Plecdnd de la necazurile sale balauri risfd{afi - autorul se agazd in text, ca un histrion plin de spirit". Desigur, Maria-Margareta nu e Mallarm 9i nici mdcar un adevimt auton ,,MZ bdlbdi indurerat", spunea Mallarm6; or, in pofida anumitor similitudini, nu trebuie s5-l confunddm pe scribul mistic cu un scriitor: ,,Te voi urma, Dumnezeule, fdrd alt fel in afara aceluia de a te bucura cu martiriul pe care-l pdtimesc alcdfuind aceastd scriere" '- ofteazd Maria-Margareta abia ajunsd la o treime din autobiografia sa.
Observdm aceeasi repulsie - de c:lre aproape nici un mistic nu scape - 1n Relatdrile Mariei a Intrupdrii. Totugi, ea mirturisegte cd, scriind, resimte nigte ciudate bucurii: fericiri de colora101

100

turd sado-masochistd, asemenea tufuror celor

incercate de ea.
vorbesc despre iericlrea de a pitimi, incdt mi se pare id ag umple volume intregi fdrd a-mi po-

,,Mdrturisesc cd

mi

delectez intr-atat cand

toli pofta."

Exhibitionistd a inimii, dupd cum poetii sunt intotdeauna, dar ruQinatd de aceasta, ceea ce poelilor nu li se intdmpld prea des, Maria-Margareta povesteSte, cu toatd simplitatea, mdruntele sau grozavele greutd$ ale viefii ei lduntrice. insd, chiar dacd sunt reale, pldcerea si talen-

tul nu atdrnd aici ca scopuri in sine. Chiar

dacd scrie necontenit, mistica nu face din literaturd o profesiune gi nici nu se vrea autor de meserie. Fiecare element al naratiunii este abia corectat si recitit, nefiind, dupd cdte se pare, destinat unui public. Ea scrie o spouedanie, mai apropiate de cele ale unui Augustin, decdt de acelea ale unui Jean-Jacques sau Marcel. Imaginatd ca un oarecare instrument al transparentei, scriitura nu trebuie sd fie mai mult decdt ocazia unei recapifuldri a existentei. Dacd povestirea constituie prin ea insdgi o experien{d 9i incd dureroasd ea

nu este, desigur, decdt una secundard, printre atatea altele. De iapt 9i de drept, patosul precede scrierea: in ea lnsdgi, scrierea nu ar putea fi socotitd nici ca o cdutore, nici ca o cale. Absoluta subiectivitate este o altd trdsdturd a respectivei operafiuni. Neinteresatd nici de ideile generale, nici de universalitate, Maria-Margareta mdrturiseqte necontenit numai 9i numai cele privitoare la' propria sa viaf5. impreund cu Scirarul sau cu Ioan al Tdcerii, ea ar putea spune cd subiectiuitotea este singurul Adeudr.lntru totul strdind de ideile, ca 9i de evenimentele epocii gi ale timpului siu, ea agterne pe pagind fulgerdrile succesive ale intimitdtii 9i ale clipei. Ca 9i pentru Maria a Intrupdrii, intimiiatea ei se rostegte la granila negrditului: ,,Cele mai tainice nu au fost spuse". Asemenea lui Surin, in Cdntdrile duhounicegfi, asemenea lui Ioan al Crucii, ea se cunoagte pe sine cu ajutorul unui soi de ala-bala 9i de refren. Fugare momente poetice, rime copildregti, dacd nu chiar versuri de sufldtoare, din care esenfialul strSluceste 9i dispare:
in alard de inima lui lisus Nimic nu md moi farmecd acolo imi uoi Joce sdlog
103

n2

Voi

Victimo iubirii LuL

vie de-a1 fi, ori moartd Pe fdrog li de-o Pururi

Pentru toate cele intdlnite pe parnant Pog cele c vol sa a{ia cuvinte in flamanda, insi pentru flprrrr-tt" ajr.,nge nici flamanda' nici cur'6nh-rl" '

mai Sau aceste versuri' care sunt inc6 9i

proaste:
Sunt o cdqrioord louitd Ce coutd aI dragostei izvcir Mlno udndtorului m-a rdnit iumnotul lui md arde zi $i noaPte'

suoereazd dumnezeirea, inducdnd

Atunci cdnd cuvantul nu spune

dlctle o"ifi9' la

:i

.aial

Se vede cA nu prea avea simtul^literah'lrii $i r,.,tte c5 nici pe cel al ridicolului' Spre deosefr"" Sii"t*! sau de Hadwi$ch' ea nu a awt a" a fi poetS' E suficient' pentru a ne coPo o strofd aliterativd tu"*inoutei Hadwitjch din Anvers:

incapabild, neputincioasd sau grese sitd. ele"i bdlbdie intristate' itogo - spune Scriptura - tristitia .oidis est" t durerea inimii depd$e$te orice aF oleHJ;;";;: Supusa iubite a Sfintei-lnimi asufletot itata stil, dar din aceastd negrditi durere a inimii'

*':b;"i.

;i"D;;;r-";il"i b 6;;

i" ""i*U ffiffi;,si;i6;d"

a"lu

Ar. hef, lebbe lief een lief in he{ mi)n lief, Die lief givet omne lief
Daer hel mede verhiel

in oofida diferenlei de nivel' se. pare ce 9i in primul rdnd frumuselea' -u siJL-nu -ua in

I'li".Eilf,

o autitut" intrezdrita "ala-bala" Luin tehteri 9i pe care scrierea' de5iJrumoasd, o intuneci, ardtAnd-o: 104

MARrA

a iNrnupAnn

Pouestiratainei
Remarcabild scriitoare - dintre cei mai buni scriitori ai acelui Secol de aur in care a trdii - Maria a intrupirii nu s-a dorit scriitoare. Cei mai mul{i dintre mistici aud o chemare care-i obligd sd depund mdrturie despre stdrile lor lduntrice, iar scriitorii vddesc o neputinfd de a scrie, sau de a nu scrie, care face din ei nigte veritabili ocnasi ai stilului. Menitd sd transforme experienla in lucrare, Maria a intrupdrii ne oferd relatdrile sale fdrd a face parcd vreun efort gi, cumva, pe deasupra. Scriptoare mai degrabd decdt scriitoare 9i totugi intemeietoare, adicd exploratoare gi misionard: pentru ea, a-i purifica pe Algonquine, a-i ddscdli pe Hurone pare a fi mai impofant decdt literatura. ln genere, misiicii care s-au pus pe scris au trecut responsabilitatea pe seama.unei voci, a unui ordin sau a unei misiuni. Maria, pe care
107

nici o element lduntric nu o indrepta spre aga ceva, ne-a ldsat totusi nigte texte: singura urmd, poate intdmpldtoare, a unei mistici tdcute, desigur rdspdnditd, dar pe care nu trebuie sd o confunddm cu mutismul morbid al marilor invalide de Dumnezeu pdtimitoare. Degi scrie, ea ar wea, in addncime, sd tacd; asceta aceasta privegte literatura ca pe un ' gunoi al vielii. Dacd, in cazul poetilor, experien{a se produce mai cu seamd in carte si prin mijlocirea ei, calea misticd se deschide aliundeva, inainte gi alffel. in acesl caz, mdrturisi. rea nu slujegte dec6t ca supliment periculos al existen{ei. In acest sens ,,rousseauist", viala spirituald se dore_ste a fi nemijlocitd: nici amputat5, nici denaturatS, nici completatd, nici inlocuitd prin povestirile ce-o inso esc. Asemeni lui Rousseau, adorator al imanenlei 9i al Naturii, chemate, desi in cu totul ali chip, sd reprezinte in autobiografiile 9i confesiunile lor intimitatea 9i singularitatea, misticele nu fac mare caz de retoricd, mereu vdzu" td ca un rdu necesar: un vehicul putin fiabil penbu diferenfe, intensitSli, pasiuni gi impresii. Intr-adevdr, impresia subiectivd primeazi asupra tuturor celor ce pot fi spuse: ,,pdfimesc in sut'let o impresie - scrie Maria a in108

trupdrii - core-i un fopt atdt de inalt, de rd' pito4 de dumnezeiesc, affit de strdin fald de ceea ce poate cuprinde rostirea omeneascd, tncdt nu l-ag putea tdlmdci". Acest primat al negrditului gi al suferinlei (pe care B6rulle le numegte ,,stdri"), elerogenitatea lor in raport cu ,,rostirea omeneascd" le obligi pe mistice sd nu se dedea fdrd teamd scrisului, vdzut, de bine, de rdu, ca simpld repetilie 9i divulgare a unor chestiuni care sunt in chip firesc incomunicabile. ^ ,,Ce a fost moi tainic - spune Maria a Intrupdrii la capdtul ultimelor sale mdrturisiri - nu mi-a mai stat in putere"... Cu neputinfd de spus, ce e mai lduntric este totuSi ceva fdrS de care restul nu ar avea nici sens, nici realitate: ce altceva avem aici dacd nu un text mistic ? E intrucitva asem;netor cu o carte eroticS: un ansamblu in care gisim de toate, in afara totalitdfii despre care e vorba. Dar dacd il putem ldsa pe cititorul de cdrti erotice sd-9i ,,inchipuie" - fdrd prea mari riscuri de a greqi -, cum rdmdne cu cititorul de texte mistice ? Aproape sigur rdtdcit - in afara cazului in care va fi cunoscut el insugi o e*perienld asemdndtoare -, cititorul acela riscd mereu sd umble pe o simplS cale pitoreascS. Ca atare,

109

scrierea duhovniceascd e aproximativd si indiscretd intrucdt dezvdluie o cale ce nu poate fi strdbatuta decdt pe etape gi divulgd cele lduntrice in fala unor ochi strdini. Cdnd mindstirea sa din Quebec a fost incendiatd, Maria a intrupirii a cdzut pradd unor asemenea scrupule (mai accentuate in cazul ei decAt in al altora), incdt a preferat ca manuscrisul ce relata rdpjrile ei mistice sd ardd, decdt sd ajunga ,,pe maml sualne Pudici 9i aproape elitistd, relatarea misticd ajunsd pe oarecare mdini nu-si mai atinge intocmai scopul ea deanlhie prea multe, prea multor oameni cdrora nu le poate spune totul gi nici nu le poate transmite esentialul. Constrdnsd deci sd nu-qi foloseascd scrierea, Maria a Intrupdrii scrie totugi, cu sufletul la gur5, fdrd pregdtiri sau gtersdturi, pe puntea cordbiilor, seara, la lumdnare, in clipele pierdute: in miezul vielii ei lduntrice, at6t de aproape incdt cea de-a doua relatare, reluatd dupi 21 de ani, nu prezintd decdt infime variafii in raport cu prima. ,,Relatarea din 1654" - care o reia gi o compleleazd pe cea din 1633 - nu este o operd, ci ddra deopotrivd umild Si triumfald a unui demers mai muli decdt literar. Nu existd vreo istoricitate a demersului: in

orice scriere de acest fel, noliunile temporale, precum inainte, dupd, sunt inlocuite prin noliuni intensive, precum moi mult sau moi pufin. Ar fi deci dificil sd stabilim o cronologie a ,,stirilor" , ,,pagilor" sau a ,,ldcasurilor". ,,Stdrile" depdgite sunt reversibile, etapele pot fi sdrite, ldcagurile indepdrtate se pot intdlni: in atopia misticd, timpul lipsegte. Nu existd aga-' dar nici timp, nici politicd: universalul nu are nici un privilegiu in"fafa particularului. Nu am putea agadar sd rezumdm colonizarea Canadei: ea se prezinte intr-o mie de detalii - degetele strivite ale unui misionar, o cind imbietoare oferitd indienilor, nave construite manual dupd modelul bdrcilor de pe Loara si nigte rochii purpurii croite, seara, pentru Algonquine. ,,lstoria mdruntd" dispare gi ea, o datd cu cea mdreatd. ln weme ce toati Franla bdrfegte iubirile regelui, Maria ii scrie consoartei sale, maica Ang6lique de l-a Valli6re, idrd si-i sufle o vorb5. Dintr-un asemenea punct de vedere asupra istoriei si a istoriilor nu mai ies la suprafatd decdt singularitdlile, povestioarele,,,dulcile, duioasele amdnunte crude". Dumnezeu strSbate pdmdntul, tronurile gi domniile: o grindi-

110

111

ne sau un ger de pomind, o oaie rdtdcitd au mai multd greutate decdt evenimentele Marelui Secol. Acest dispre! poetic nu scuteqte nici mdcar prefaceile din Bisericd, dezbateile despre dogme gi ereziile. La fel de nepdsdtoare fald de necazuile din Port-Royal (cdrora nu le rdspunde nici mdcar dacd i se relateazd in scris), ca 9i fa!6 de posedali convertili (ea evocd in cdteva rdnduri anodine vtzi/ra pe care i-a fdcut-o Ioana a ingerilor), Maria a intrupdrii se mdrginegte la lecliile duhovnicului gi la descoperirile dumnezeiesti. Deosebindu-se astfel de toti artigtii sau gdn-

el se dovedeste la fel de incapabil ca 9i ceilalli de a transmite ceva: luminat, ca 9i ea, dar 9i la fel de neputincios:
,,Din rot ce am vazut pe la altii. n-am gdsit ceva care sd se apropie de spusele Sfintului Dionisie. Dupi impresia pe care. mi-am fdcut-o, acest gigant ii intrece pe tofi gi-mi dau seama cA primise lumina, dar nici vorbele lui nu au putut descrie mare lucru, pentru c5, pAnd la urmd, aceste lucruri sunt inexplicabile",

in acest fel, timpul devine o zond al cdrei

centru e Duhul. Contingentd, iluzorie, istoria alunecd spre aceastd perilerie aflatd mereu la egald distanfd fa{d de centru. Misticii nu cunosc nici Istoria, nici autoritatea 9i nici iluzia: nici unul dintre ei nu a inceput - cdci nu existd weo primd rostire misticd 9i nici vrbun inceput. Cdldtorul dinlduntru se deplaseazd pe o razd, dar cdtre propriul centru: numai proximitatea mai mare sau mai micd fati de acest centru stabilegte calitatea parcursului. Dacd relatdrile intime nu se inscriu in Istorie - ceea ce ingreuneazd o istorie a misticii e pentru cd ele nu se relerd la ceea ce am numi astdzi individul sau grupurile, ci la singuIaritate, adicd la locul in care profunzimea tre113

ditorii, de chiar aceia care sunt cel mai mult

legali de soarta singulard a unei rela{ii subiective, Maria igi rdde de modernitate, nu se doregte clasicd si nu se socoteqte inteligentd. Urmdndu-gi calea aproape fdrd modele - fiindca duhovnicul ei nu ar fi vrut ca ea sd aibd prea multe -, dar avdnd ocazia de a-gi compara calea cu cele urmate de al1li, ea ajunge totugi s6 judece lucrurile cu un ochi suveran 9i anistoric. Asifel, de pild5, pseudo-Dionisie nu e privit, aga cum s-ar intdmpla in filosofie, ca precursor sau ca maestru: e desigur- ,,cel mai mare", dar, in conceptualitatea lui dialecticd,

7t2

ce in universal, acolo unde, potrMt lui Kierke-

gaard,,,subiectivitatea este Adevdrul". Acest adevdr kierkegaardian 9i aproape nietzscheean constd in ,,a aduce o mdrturie despre tine in' sufi intru ndruirea propriului sine', a9a cum avea sd spund Dom Claude Martin in ,,Prefa{a" la scrierile mamei sale, redactatd in 7677, anul in care a avut loc premiera Phddreil6 .

MamagiFiul
De unde ne vine aceastd unicd operd neliterard pe care ndruita ei zdmislitoare nu a dorit-o defel ? Originea ei e marcatd de doud evenimente incompatibile, semdndnd, in insdgi antiriomia lor, cu doud fire de nisip. Dacd experienla mistici o face pe Marie Martin, ndscutd Guyart (mamd a unui biiat gi responsabild a unei importante intreprinderi comerciale), sd se cdlugdreascd, devenind Maria a intrupdrii, fiul ei, Claude Martin, face din ea o mistici in stare sd scrie. inteleasd ca un corp strdin in via{a burghezd, experien{a mis'6 Cf. Dom Claude Martin, Lo Vie de Io V1nbrable Mdre Mqrie d.e I'Incornation, reproducere dupi editia original6 de la 1677, Solesmes. 1981.

ticd susciti cdlugdrirea. Privit ca un corp strdin in via{a religioasd, fiul suscitA scriitura. La vdrsta de !2 ani, orfan de tatd, Claude Martin e pdrdsit de mama sa, care intrd la mdndstirea ursulinelor din Tours, incredinldnd copilul unor rude apropiate. Chiar dacd acest abandon i-a prilejuit o constantd remuqcare, fiind sursa unor vii nelinigti, el nu a pufut-o impiedica s5-9i urmeze vocafia. De afunci inainte, micuful i9i va urma propria cale, c:rre, Ia inceput, a fost aceea a unui persecutor indreptd$t. Copil sensibil, rdnit si respins, 9i fdrd indoiald cd nu mai pufin manipulat de cdtre o familie ostild fafd de profesiunea Mariei, copil crud si ,,cdldu al mamei sale", Claude nu se dd inapoi de la nimic: nici de la scandal, nici de la perfidia unui soi de permanent gantaj afectiv. Aga se face cd, sprijinit de micii sii camarazi, el se afld ln miezul unei veritabile manifestalii juvenile care strigd; sub zidurile mdndstirii: ,,Dofi-m i mama inopoi!... Dafi'i mama inddrdt!". Populalia ajunge sd sprijine, implicit, aceastd cruciadd a copiilor. Mai pulin sensibilS fa{d de ndpasta fiului cat temdndu-se sd nu fie izgonitd in lume, Maria va cunoagte gi alte suferinle: cele provocate de semnele discrete
115

114

dar constante, hd(uitoare, pe care Claude le presard prin mdndstire, jucdndu-se cu hotarele incintei. Astfel, in autobiografia sa din 1654, Maria a intrupirii povestegte cd pe la inceputul intrdrii ei la ursulinele din Tours, copilul avea obiceiul de a se strecura pe furig in naos, unde i9i ldsa ,,pdldriufa gi paltonagul", ceea ce avea darul de a migca gi de a smulge nu doar lacrimile Mariei, ci 9i pe acelea ale
cdlugdrifelor: Cuvioasele licrimau din compasiune. . . Unele dintre surorile novice imi spuneau ce sunt prea crud6 [...] Venea la biserica in timpul slujbei 9i igi strecura o jum;tate din trup prin fereastra grilajului de impdrtdganie, spundnd: ,,Hei, dati-mi inapoi mama!". Vizdnd ci poarta cea mare a menastirii era deschisi pentru nigte muncitori, pdtrundea pe neagteptate in
,,

tarea geografici (dat fiind ca, in 1639, ea pleacidef-initiv in Canada), Claude, confruniat cu rigoarea refuzului matern, se incdpd{Aneazd, nu fdrd violenfd, sd-i cergeascd iubirea. Ceva din aceastd cruzime reciprocd avea sd subziste de-a lungul relaliilor ulterioare, chiar 9i atunci cand, devenit cdlugdr, Claude va intelege la rdndul sdu sd-i acorde lui Dumnezeu mai multd valoare decdt oricui altcuiva. Maturizdndu-se, Claude se face benedictin. Cu toate acestea, nimic nu e incheiat, nimic nu este rostit. Depdgind stadiul perseculiei afective directe 9i al cerqihrlui, acest fiu, a cerui mama i-a fost nu doar r6pitd, ci strict interzisd printr-un soi de interdic{ie majora, igi urmeazi cdutarea: el cauti tocmai o explicatie despre origine4 sa, despre originea abandonului 9i a misterioasei experienle cdreia ii fusese victimd 9i exclus. El pretinde sd o vadd pe cea aureolatd, pe cea pe care o mistuie ,,martiriul

'

curte. Mergea la vorbitor 9i o pisdlogea pe turie1617 pentru ca si-i fiu datd inapoi sau ca si poatd intra in manAstire, aldturi de mine".

Definitiv despdrlit de mama sa, in primul rdnd prin severitatea regulei, apoi prin depdr'7 in ministirile catolice, turierul (din {r. le tourier, lo touridre) era cdlugirul care se ocupa de rela{iile comunitdtii cu lumea exterioard (n. tr.).

iubirii" Si ,,ch"mut"a spre cel Prea lubit"' Acest fiu - martor indiscret - va fi totodatd primul ei secretar si primul cititor al celor
scrise de Maria a InkuPdrii. Dar Claude nu s-a limitat la o simplS prMre gi nu a fost un simplu cititor. Crescut ,,fdrd mdngdieri" de o mamd care, incd inainte de
117

116

a intra la mindstire, cunoscuse extazul, acest

fiu nu avea sd fie un martor pasiv, ci unul

mereu insuflelit de insistenta voin{d de a gii. Mai intdi, el pretinde sd i se arate documentele intime, ,,documentele de la Tours". Urmeazd o intreagi corespondenfd gi incd una dintre cele mai ciudate. In acel moment, mama acceptd iubirea fiului, acesta acceptd si cerceteazd experienla mamei, ceea ce le permite - intr-o stranie comunicare la distanti sd se vadd fdrd a se vedea weodatd si poate sd-gi vorbeascd fdrd sd gtie unul de altul. Ambele relatdri de la Quebec sunt fructul ob stinatei cereri reglate a fiului, sprijinit de duhovnicul Mariei a Intrupdrii. Plind de retincen{d, cdutdnd pretr-rtindeni nigte ,,semne" care ar putea impidica redactarea cerutd, ea se agterne totugi pe scris: dupd cum spune duhovnicul, fiul ei are nevoia 9i dreptul de a gti. Atunci, intrucdt nu poate renunla, Claude Martin se schimbd. Pe mdsurd ce persecutia lui scade, autonomia lui sporegte. Toti. fiii sunt oarecum orfani, dar el a fost cel mai orfan dintre tofi, explordnd secreful mamei sale 9i vddind, 20 de ani 9i mai bine, o enormd exigenfd. Am putea crede cd se afld in prada [complexuluil lui Oedip, dacd nu am avea de-a Iace, pentru a relua expresia lui Deleuze i propos
118

de Kafka, cu ,,un Oedip prea zdravdn"t8. Cu prelul unei rupturi esenfiale, cu prelul a o mie de patimi care fac din el, fdrd sd o 9tie, un eroic anti-Oedip, Claude igi regdsegte, cu timpul, vederea, nemaidorindu-gi mama, el dorbgte ca ea. Atunci, umplut de mama sa, -el urmdregte, pe fondul unei sdndtili de altfel precare si mereu nelinigtite, un parcurs anaiog: itinerariu spiritual 9i chiar literar pe deplin compatibil, dupd cum fusese cazul Maiiei, cu via{a in sdnul Bisericii. Pdnd la urmd, Claude Martin a fost, pentru timpul sdu, la fel de important pe cdt fusese mama sa. Ceea ce, printr-o filiatie spirituald, se instaureazd indeobgte intre maestru 9i discipol avea sd supraviefuiascd^ filiatiei directe. $i poate cd maica Maria a intrupdrii, aceasti mami potrivnicd, a fost gi cea mai bund dintre mamele posibile: wlturoaicd.
,,Scopul pentru care ti,o descris stdrile ldun' trice [...] a lost propria mea instruc[ie, pentru o md indruma sd urmdresc urma pagilor sdi pe cdile Domnului, ca o uulturooicd ce-;i deschide aripile pentru a zbura Si pentru a-s.i indemna puii sd se inalle asemenea ei."
]s

mineure, Paris,-1975.

Gilles Deleuze , Kof ka

Pour une littdrature

119

tr-o anumitd mdsurS, un ,,sufleur" fdrd de care Maria a intrupdrii n-ar fi fost ce a fost sau fdrd de care nu slar fi bucurat, in orice caz,, de o atdt de largd audien{d'e. Mai instruit intr-ale teologiei decdt ea care, dupd cum o spune adesea, ar fi putut prea bine sd se multumeascd cu o interioritate ticutd, Claude Martin publicd 9i rdspdndeqte masiv, pu{in dupd moartea mamei sale, o edilie a operelor ei complete reagezale 9i comentate prin grija sa. in aceastd versiune niciodatd in{ideld, dar totdeauna prudenti 9i conceputd pentru a crea unanimitatea factiunilor care sfagiau pe atunci Biserisa;mm Claude Martin, animat d-e un exagerat spirit hagiografic, propune ca model pe aceea care-i slujise drept model. Dar, spre deosebire de alli hagiografi, acesta, aflat pradd imitdrii personale a stdrilor teopatice pe care le reia pe cont propriu, se identificd cu modelul pe care il inventeazd 9i il
re .Desore opera si personalitatea lui Claude Martin. ca si despre raborturile sale'cu intelectualii wemii. cf. Henri 816' mohd. Hiitoire litteraire du sentiment religieux en fronce,

$i invers' discipolul perfect a fost poate, in-

reface, devenind el insusi un soi de origine sau de model - de unde raporturile cu Dom Martdne, care va fi, cu ani mai tdrziu, biograful gi emulul fiului Mariei a intrupirii.

Depdgirea celor omene$ti

Degi merifuos, Claude Martin nu a fost pentru Maria a Intrupdrii ceea ce a fost sfdnta Tercza penttu Ioan al Crucii. Acum se cade sA ne indreptdm aten{ia md mult asupra mamei decdt a fiuiui 9i a cuplului mamd-fiu: asupra ei, care a impins atdt de departe experienta stdrilor treptate ale rugdciunii 9i unirii, incdt Bossuet o numea ,,o sfanta Tereza fmncez6, din Canada". Ca $i sfdnta "lereza, pe care o citise putin, dar despre care avea totugi cunoStinld ca atAtea alte mistice unitive -, Maria a Intrupdrii a fost in primul rdnd, chiar dacd nu-i lipsea

rom VI, cap. 2 9i 3. De-aldel. tomul VI din Brrimond este inteoral de<iicat Mariei a imrupirii, pe care a redexoperit-o' A sivedea. de asemenea. Dom Edmond Martane. Lq uie du V.P. Claade Mortin, Paris, 1697 ri H. Bremond, op cit ' cap. 6, ,.Dom Martin e1 Dom Martdne".

dimensiunea activS. s contemplativd literalmente bantuitd 9i forrha{d prin stilul amoros din Cdntarea Cdntdrilor E ceea ce ne dovedeste Conwrbirea duhouniceascd despre Mireaso din Cdntarea Cdntdrilor cu nouicele Sjintei Ursula din Tours - operd de-tinerete, in care se profileazd esentialul unei viziuni
127

12d

prelungite apoi in Exclamatii 9i Rdpiri, in Corespondenfd 9i in cele doud ,,Relatdri"' Spre deosebire deTereza, uneori paroxisticd qi ,,excesivd", si mai ales de Angela din Fo-

liono. ..mereu infierbdntatd de Dumnezeu" ' Iti'urlu i intrupdrii abordeazd tema nuntii in-

,,Da, trec prin umilinfe, prin scdrbe gi prin snopuri de cruci care m5'fac s5 semdn cu adevdratele cruci, aga incat nu zdresc in mine weo altd virtute decit aceea a crucii. imi sunt atat de apropiate, incat mi se pare cd ag spune cu greu: Iisus al meu s-d rdstignii si ti urmez".

tr-o manierd dacd nu rece, cel pu{in remarcabil de refinutd, niciodatb exaltat6, care uimegte prin echilibru 9i simplicitate, iecand din ea o adevdratd contemporand a stilului clasic francez. Asemenea unui Racine prozator sau chiar

prozatc, ea vorbegte despre exces cu toati simplitut"u, cu un gust sever, dar nelipsit de. o Lrutalitate deopotrivd gramaticald 9i verbald' ea evod pasiunea precum Fedra sau Bbrbnlce, o pasiune inaripatS. cdci usuratd de orice zgurd' indragostite idrd de gres si de patos. ea aiinge urtnonia pe c;ire Racine o refuzd eroinelor sale' de-a pururi sfdgiate, dezordonate, imperfecte' Se dedica mai cu seamd rigorii 9i depdgirii de sine, fdcdndu-ne sd visdm la un portret pictat fe Philippe de Champaigne, un portret care, din nefeicne, nu existd. Cu toate aceslea, Maria a Intrup6{ cunoagte gi exploreazd indelung sfdsierile."intr-un fel teopatici, ea se conform eazd celui rdstignit' ducland o ,uiald cu totul tesutd din cruci":

Fruchrl acestei familiaritdti este ceea ce am putea numi,,uiziunea-tn-cruce", asemdndtoare poate cu o vedere a lui Dumnezeu. Acesta e spiriful in care frumoasa ursulind urmeazi ,,calea curdtirii", printr-o. lentd miscare de golire a sinelui. Si, mai intdi, golirea sinelui de simlirile omenegti: iatd de ce Claude trebuia pdrdsit, cdci nici o persoand nu putea ocupa in inima ei locul care nu-i apa4ine decAt lui Dumnezeu. Pentru a spori cum se cuvine pustiul, Dumnezeu nu rdspunde dec6t unei iubiri unice: ,,Nu-mi era mild de simtdmintele mele, fiindcd toate erau sortite pieirii". Moarte fatd de lume, moarte fatd de ceilalti, iubire a celui mai indepdrtat. Apoi, golirea de orice parte din ea insdgi gi in primul rdnd'de voia proprie. Se lasd pe mdinile duhovnicului, Idsdndul sd judece si supundndu-se tuturor ,,canoanelor". Cdci, ne-o spune, ,,Duhul m-a pus sub ascultare, intru care fiind, nu mi se poate int6mpla nimic in
123

afara celor venite de la E1"' Vointa divind- se rul.iituin voinlei personale, coplegind-o' Una in inimd gi voie, Maria nu voiegte decdt ceea ;;;;j;. ; El. Voinld captivd in lumind, pradd neouterii, dar nu 9i neputintei, ea transformd omenescul intr-un suport al supraomenescutui. aeuetti.td instrumentul voinlei Celuilalt sau. poate. al Celuilalt-eu ' -' Cofitn, in sfdrsit, de experientele imaginare sau senzuale aflate la capdtul sau la inceputul ,.,"i ut".n"tt"a cdi: o veritabild strdbatere a f antasmei. Desfdcdndu-se din reprezentare' hin i.nuginu 9i din senzatie, Maria le cunoagte nu, doar transcendenta abstracid ' ,,Dumnezeu md cdlduzeqte decdt pe coleo uiziunilor'-' S""t"* J"pitt" de teairul apocaliptic al HilJng*ani de Bingen, de drama singeroasd a C.i"tit"i de Sieina sau de voluptd{ile b?t9":' Contemptand sobrietatea inteiigibild, Maria nare sd fie mai mult fiica lui Dionisie' poate a iui g.mutt mai mult dec2rt cea a indrdgostitelor in extaz: ,,in aceastd stare - spune ea-pe in suf.let seama ilumind rii - tot ce se petrece este soirituol si abstract" ' Despuiat de talse-tui iitaluciti, sufletul devine atunci limpede' tn curat 9i gol (,,lmaginatia nu m-a mai stdnjenit J.n"tti""it" llnd--n i-i didea atdta de lucru'
724

iar duhul si-a regdsit limpezimea obignuitS,

zdbovind intr-insa"). De aici, necesitatea de a da sim{urilor o indeletnicire - o lucrare, o lecturd - astfel incAt ,,partea centrald" a spiritului sd rdmind luminoasd si veghetoare:
,,Cdnd m6 aflam in refectoriu, lectura imi stdvilea simturile, ceea ce mA fdcea si-mi incordez neincetat atentia spre Dumnezeu; 9i nu-mi aduc

aminte sd o fi piierdut cdtuEi de pu{in".

intr-un vis din copildrie, cand Iisus i sia ardtat, Maria a intrupdrii a crezut, in naivita-

tea ei, cd {usese aleasd cu dinadinsul spre paguba unei pr\efene, ,,din pricina unei gregeli pe care aceea o fdcuse"... ,,Dar - se corecteazd ea - era o taind pe care nu o cunogteam"' Fdri aceastd taind nu existd misticd. Toli marii mistici sunt locui{i, se pare, de acest sentiment al electiunii: daci flacdra trebuie intelitd, daci vasul trebuie curSfat, harul vine din alt loc, e nemeritat, poate chiar nedrept, chiar dacd orice miscare se sprijini pe el. Cdlduzit, parcd in joac6, de ,,steaua" lui, pus intr-o perspectivd mai pdgdnd decAt se pare in raport cu lipsa lui de merit, misticul este poate mai pufin decdt se crede un simplu cre5tin. Con19
t:,

gtient de faptul cd a fost ales (sau crezdnd aceasta), chemat, pus deoparte, el nu invatd nimic, nu profeseazl, ci mdrturisegte doar despre favorurile 9i darurile primite. FavorizatS, selectatd, fiinta aceasta incearcd sd se convingd pe deasupra Si cd apelul ei primegte un
rdspuns.

de o forfd care ii depdgegte. Numai cd acegti mogtenitori degrada{i se dovedesc mai slabi sau mai fragili: devorali de alcool sau de ftizie, precum Rafaelul lui Balzac, ei sunt adesea rogi ca o piele de gagri gi epuizali de aceastd fo(d, spre deosebire de Maria a intrupdrii, cu sobrul si triumfdtorul ei echilibru.

Or, harul nu se aratd printr-un sentiment

de superioritate, ci printr-un sentiment de recunogtinfd. Cel ddruit nu este o fiinfd superioar6: e cineva rbpit din lume, care e cu atdt mai iubit cu cdt e mai singuratic Aga ni se prezintl, necontenit, Maria a Intrupirii. Ea nu gi-ar fi putut nicicdnd ajunge, dacd Mirele nu ar fi pdtruns mereu in ea, de la primele atingeri, p6nd la imbrdtigdri. De aici, tema constanti a infuziei de haf a Iuminii si a gtiinlei descoperite. Totul vine dinspre CelSlalt. In ce-o privegte, ea se multumegte si se incredinteze, pentru ca drumurile sd fie cdt mai pufin stdvilite. Fdrd sd reziste celor supraomenegti care se petrec in ea, trebuie si se goleasce gi si devini pasivi, multumindu-se cu sfiinlo de a primi. Mo$tenitori aparen{i ai unei asemenea pasivitifi creatoare, anumi{i artiSti - mai cu seamd romantici - se vor bdntuiti sau strdbatuti
725

Suspendaru puterilor
Duritatea cdii ascetice sau purgative, peniten{ele, renunfSrile nu au sens (9i aici afldm, printre altele, una dintue diferenfele intre mistic ai simplul monah) decAt pe fondul unei relatii unitive. Dacd, aga cum s-a obsenrat adesea, misticii cregtini sunt desful de pufin e,uanghelici, de putin lega{i de invd{dtura lui HriJtos, persoana Lui le este, dimpotrivd, fundamenta15. Spre deosebire de alte mistici (musulmand, iudaicd, zen...), gdndirea cregtind autorueazd o misticd unitiud personald, ceea @ o distinge, desigur, de toate filosofiile moderne, inchisiv
religioase. Or, Dumnezeul personal al misticilor, deosebit de Dumnezeul mai abstract al filosofilor 9i al religiilor, aratd mai multe fatete. Dacd unele

dintre ele par de neatins, una cel pulin Ie este mai familiard:

'

,,Voi marturisi cd, privit ca Judecitor infricositor, El ne face si ne ascundem in fundul genunilor si chiar sub tdlpile lui Lucifer. Iar daci il privim ca Tatd, ne cere respect Si supunere. Dar B este Mirele nostru si, in aceasti calitate, ne cere o impdrtdgire reciprocd, o dragoste impdrtdSitd".

din plin, la mistici, exemplele unbi asemenea repetifii, de la rdpirile 9i ritualurile Angelei pdnd la purificdrile lui Hadwitjch, gratie cerora mireasa igi asuma prefacerile. Aici apare, ca un gaj, ,,rana iubirii". Pentru Maria a Intrupirii, aceasti rane, despre care vorbegte QiTerqa, se reduce la o singurd ima gine, cea a ph$l deschise gi care respird: ,,Ploga aceosto e mereu aspirantd, respir1ndd gi suferindd". . Semdn6nd cu piticele olbe, asire dense, sau cu gdurile negre, parhanle de materie care se reduc pe mdsurd ce s, fac mai dense, cea atinsd de rana aceasta devine simpli gi clard, compactd 9i lipsiti de cuvinte:.
,,Daci mi-e sili sd scriu despre aceste lucrwi, degi ele imi sunt atat de pldcute, este pentru cA

Tocmai aceaste idee de reciprocitate ne uimeste atat de mult pe noi, post-cregtini 9i prea pufin mistici. ,.Dumnezeul femeilor" nu este

purd transcendentd, El coexista gi se conto-

pegte. Prin urmare, El este deopotrivd absolutr.rl $i drumul spre acesta, linta 9i calea: ,,Nu te poti apropia de Tatdl t'drd sd treci prin poarta ce duce spre EI". Aceastd poartd atAt de diferitd de cea amintitd de Kafka si care se ridicd intre om Si lege - este o poafte nepdzitd: Hristos este taina, de altfel dir,ulgatd, care te ajutd sd-i treci pragul'?o. Poarta este cea a nuntii, cea a Mirelui. Deja unita cu El prin depunerea voturiloE Maria le repetd 9i le reafirmd intr-un alt mod. Gdsim

nu pot afla capdtul acestei mari prdpdstii, fiind obligatd sd pierd orice cur6nt, pierzAndu-md 9i pe mine insimi. Cu cdt imbitrinim, cu atdt suntem mai putin capabili sa scriem, penbu cd viata spiritmld unificd sufletul intr-o iubire misfuitoare, aga incat nu mai gdsim cuvintele cu care si o
descriem".

zo Cf . Franz Kalka: Metomorlozo (,,in foro Legii") si loon 10. 9, .,Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se

va mantui;

Si

va intra $i va iegi gi pdgune va afla"-

Atunci duhul, ,,de toate pdtimind 9i bucurandu-se", respir; ln ritmul zuflului ce-l locu729

728

iegte. Puterile sunt abolite: nunta, chiar de-ar fi inchipuita, se consumd in chip firesc. Redus la mai nimic, sufletul fdrdmd de materie vie - pdtrunde in ,,impdrtdgirea respirdrii": el e una, odihnindu-se in propriul centru: ,,iatd starea dulcii respirdri iubitoare gi fdrd de sfdrgit". Deplasarea spre centru si intru prdpastie e secreful uimitoarei claritdti a Mariei a Intrupdrii: simplicitatea unui zbor in plind lumind, fdrd umbrele proiectate de inchipuire sau de ratjune: lacul unei cunoagteri tdcute. In aceastd stare de veghe,, ea deline ,,cheia gtiinfei", cunoscdnd totul fdrd vreo mijlocire sau ucenicie2l. Dar ce gtie ea? Ceea ce spiritul zdreglg, indeobgte ii poate rdmdne intunecat. Dumnezeu Stie. Unitd cu El, gtie gi ea: printr-o viziune nemijlocitd, care nSruiegte concep{ia, ea z6re .sle cele ascunse, dar dibuiegte cu greu

cele vdzute. Plind de o cunoagtere negrditi, in care se strevede comuniunea cu Celdlalt, Maria a intrupdrii nu poate decdt sd tacd. Ini strumentul care-i ingdduia sd comunice ce qtie diferd, prin naturd, de ceea ce gtie. De aici, absenta ,,celor tainice" , care ar sta sd fie cuvAntul din miezul genunii. Acolo unde cunoagterea gi experienla sunt una, discursul se ndruie. To{i misticii, de la Areopagit pdnd la aceasta Terezd a Franfei, mdrturisesc acelaqi obstacol; gi mai cu seamd
cei care-gi povestesc Nunta fdrd sd-9i teascd nimic:

md amin-

,21 Cu privire la constituirea progresivi a unei ,,9tiinte a sfinfilor" in secolul XV[, gtiinld a mistenrlui pe care J.J. Surin o va dori ,,complet separata de celelalte giinte", botezand $tiinfa exryrimentold, gi cu privire la crescdnda rezistenld a opiniei - inclusiv bisericegti - fafi de ,,cunoaqterea" mistica, v. Michel de Certeau, Lo Fable mystique. Despre ipoteticele raporturi intre aceastd gtiinte cu psihanaliza, mai ales lacaniand, d. ibid., pp. 15-18 9i cap. M: ,,L'institution du dire". O viz[rre de ansamblu asupra acestor chestiuni la Mino Bergamo: La Scienza d.ei sonti, Florenta, 1984.

,,Cdnd locuiesc in umbra cea neagrd, nu.mi mai amintesc nici o formd. Certifudinea purcede din Tenebre. Cg cAt Tenebrele sunt mai addnci, cu atat mai mult Binele copilegegie intregul. Apoi, vid in Tenebre pe Cel ce gade acolol Sl tot reshrl e in beznd, micsordndu-se prin preai md" (Angelo de Foligno).

Raliunen 9i derrenirile

Dacd discursul mistic, mereu bantuit de avatarurile Tenebrelor, poate lua forme obscure, limbajul Mariei a Intrupdrii face excep131

130

tie. Nici ocolit, nici nebulos: el spune ceea ce

poate

spus, evitd resful, marcdndu-i totodaia bcut si ponderea. Nu afldm in el nici forme, nici culori, ci doar spiritul ce se intru-peazd mai concret decAt abstracfa lnsiLgi: sufletul poate ,,intoarce spatele", se poate arita ,,dinir-o parte", asprele lucrdri spirituale se inscriu in lutrdrile zilnice, aldturi de Japlele 9i gesturile mdrunte. Astfel, Maria a Intrupdrii nu nealiieazd nicicdnd detaliul sensibil. Semdndnd Siii mai mult cu un poet decdt cu un teolog, ea agaz6 inefabilul in cimpul realitd{ilorDacd a spune inseamnd a minfi' a denatura. miscdrile netrupegti ale suflefului nu mint mai abitir, ba poate chiar mai putin decdt speculafiile. Cuvdntul, infern al experienfei, lic malefic in care se inglodeazd 9i se ineacd orice adevdr, este cel mai adesea simplu, deci adevdrat; ,,numai marile genii sunt in stare de marea simplitate" spune nereligiosul Montesquieu. in viziunea Mariei a Intrupdrii' intreoul cosmos aiunqe uneori sd se reverse: tene5re g lumini, iocuri si sufleri tremuri intr-o larga zbatere de aripi, curente aeiene in cqre gdihnesc si planeazd, alunecand spre lnalt, zbor linistit, addncimi de ocean unde fiintele zac. Povestitoare sobr6, strdbdtutd uneori de un amplu lirism, Maria ne descrie ziua 9i ceasul,

fi

fdcind uneori ca rdsuflarea galaxiei sd r6sune precrxn o armonicd de sticlS. In aceste clipe, care sunt 9i cele in care au loc metamorfo zele deuenirilor; dimensiunea
,,sentimentalS" sau amoroasd se restrdnge, fdri sd dispard, afechrl ,,sbop de apd ln mare" nu se mai poate rosti, lntrucdt Celilalt a ab sorbit subiechrl discursului. Deuenire-posdre, pentnt, cd ,,El dorea de hcum si-i zbor in preajmd [...] cu gase aripi", pentru cd ,,Mirele te imbie sd zbori cu vulturii Celui ce impdrd{egte peste sfing. lar daci nu-i putem urma, ne poafie pe aripi, aga cum wlturii adevdrafi poarti pdsdrelele". Dubld devenire: El devine ea, ea devine E). Deoenire aeriand de sufldri lntre-respirate, dar qi deuenire acwticd a celei ce se vede ,,precum un

burete rdtdcit in acest hdu sau ocean, strivit in strdfundurile apei". $i, in aceastd misfuire udd, ea arde, ca o monadd in s6nul cdreia cregte devenirea lnfocatd. ,,Luminile ei sunt focuri gi fldciri. Se cade ca totul s6 fie mistuit pdnd la capdt." Sau: ,,Erom alard din mine Si-mi pdrea cd-I pldcea sd md incouoaie mereu sub greutdfi",.. Atunci, ca orbitS, electricd, ,,nu mai gtie nici ea unde se afld. Un nor cre$te, printr-o duhouniceascd umbrire, intunecdndu-mi pri133

t32

uirea". Cdnd acest nor se sparge, torentul o prdvdlegte spre Dumnezeul-ocean: ,,Suflet in
genunea Dumnezeirii". Nu e de mirare cd, in devenirea ei stelard, in devenirea ei infocatd, in devenirea ei ndvilitoare, Mariei a Intrupdrii i-au lipsit reprezentdrile, imaginile gi cuvintele. Astfel, poeticul 9i speculativul se intrepdtrund gi coexistd: Begrif' fsdichtung am putea spune, pentru a relua un termen romantic, dar gi poezie vital intrupatd. Aceastd elementard dirnensiune visdtoare, aceastd probd a metamorfozelor 9i a deveniri lor, aceastd alteritate a iemeii care este sfdnta nu urmeazd extazului feminin cu al sdu discurs, ci fl strdbate, precum un dublu alternativ, precum rostirea genericd a experienfei ca atare.. in acest sens, Maria a intrupdrii nu participd, nici mdcar prin ,,incovoierile" amintite, la

Dar, spre deosebire de Descartes, pentru ea lumina lumineazd o lume mai vastd gi mai pu{in trupeascd, intrucdt materia discursului este neintinderea gi intrucAt ,,focurile rdtdcitoare" nu i se sting, ci mai degrabd o cuprind. Ca si Descartes, ea este neincrezitoare fa{d de imaginar, iar Realitatea pe care o evocd cade deopotrivd sub rafiunea cea mai rezonabild 9i sub ceea ce Descaries ar fi numit ,,nebunie". Departe de a se ddrui excesului mistic, dar departe 9i de gdndul cd singura realitate este cea perceputd de simfuri, aceastd ultiryrd singuraticd pare studind fald de acea .,Mare lnchidere" care, incepdnd cu secolul XVII, separd
negresjt mistica gi nebunia (cunoagteri suspecte) de ra{ionalitatea cunoagterilor licite.

violenta separafie dintre nebunie 9i rafiune inauguratd in secolul ei. Metodicd asemenea lui Descartes, ea reuEegte, tot ca 9i el, sd respingd ,,fantgmele 9i imaginile degarie", ,,focurile rdtdcitoare care se indepdrteazd gi se sting de lndatd ce te apropii de ele""".

" Cf. R. Descartes- Lo Recherche de la urit por Ia Iumidre naturelle. caie. liberd si f6rd aiutonrl Reliqiei sau 'optiunila: unui ,,honnte h-omme" al Filosofiei, determinS
134

Ultimq mare inspirata a traditiei unitive, Maria a Inirupdrii prefigureazd indeaproape ceea ce Brmond numegte ,,deruta misticilor", ceea ce Foucault descrie ca pe ,,un timp in care cregtinii ingigi imping nebunia crestind in marginile unei ra{iuni identificate cu in{elepciunea Dumn ezeului intrupat". Mirelui ii urmeazd atunci Pdrintele inlelept - un Dumnezeu ra{ional conceptibil 9i o morald provizorie: in molegeala r4iunii, unde bunul sim! invinge.
asunra celor ce-i Dot ocuDa odndirea. Datrunzand Dana si tain'ele celor mai ciudate giiintz (1641). '

135

,,Va trebui si agteptdm doui secole - pe Dostoievski gi pe Nietzsche - pentru ca Hristos sd-gi recapete slava propriei nebr.nii, pentru ca scandalul sa primeasca iardgi puterea de a se manifesta, pentru ca sminteala sd nu mai fie

REMARCI DESPRE STARILE TEOPATICE

doar ruginea publicd a ratiunii.

" ?3

Chiar dacd, ln cur6nd, micuta Tereza de Lisieux avea Si ea sd fie o ,,nebuna a Crucii", ea nu mai avea se-i intdlneascd decdt pe Tatdl cel in{elept 9i pe bldndul lisus: pe nesimtite 9i pentru totdeauna, teopatia se topeste in
patologie.

Vegnicd izgonire din discurs a Tatdlui, rost! rea mistice nu se adreseazd nicicdnd frontal Dumnezeului patern 9i predicabil al teologilor, ci unei intrupdri tenebroase. Nu degeaba Juliana de Norvritch - care nu e deloc o excentricA vorbegte adesea despre ,,Dumnezeu-mama": la aceastd extremd, ea pare sd urmeze pozi{ia incongtientd a celorlalte mari ,,unitive",^ca si un patos mai mult fuzional decdt filiai. In asemenea cazuri este oare sr-tprimatd acea ,,funcfie paternd", din care psihanaliza face nodul Simbolicului si miezul Subiectului ? O falie apare, poate, in noapiea obscurd din Grddina Ghetsimani gi ln abandonul ce transpare in ultimele cuvinte ale lui Hristos. Precum Stdpinul lor 9i poate chiar mai abitir, misticile se migca lntre ,,Tatd gi dezastru"2a.

1967.

'z3

Michel Foucault, Histoire de lo /olie, cap. II, Paris,

pire", joc de cuvinte intraduc'n in original, ,,du Pdre au tibil (n. tr.).

137

intr-adevdr, dincolo sau dincoace de imaginea Tatdlui, Dumnezeul femeilor nu este conceput ca o garanlie a sensului gi un pdzitor al legii, nici chiar ca un demiurg ci, in insdgi peisoana pieritoare a Fiului, ca nesigur prilej de haruri gi stiri: N,h,/, Nobodaddy?s

ln mistica iubirii nu e vorba de a-{i dovedi cd Dumnezeul absent sau mort existd, ci
oarecum de aJ dovedi aceasta Lui insugi, dar nu pentru a face din El garanlia weunei ordini religioase, ci in vederea unei ,,iubiri impdrtdgite", pecetluite prin diferite contracte Fi implinite prin rdpiri gi extazuri. Oricdt ar fi fost de necucernic, precum cei mai mulli dintre noi, Lacan produce , in Ecrits, singura probd a existentei Celuilalt:
pot dovedi Celuilalt cd existd, "[a o adic6 iipe seama dovezilor despre o<isdar, desigur, nu
tenta lui Dumnezeu - dovezi care ll ucid de secole -, ci iubindul, potrivit soluSei propuse de kerigma cregtind".

..

Prin urmare, iubirea este singura carn6 a dumnezeirii: nu o pot cuprinde, la o adicd,
6 Alt calambur, joycean, intre
(n. tr.). "nimic" $i ,,titic"

decdt mesajul 9i urmdrile sale, iubirea nefiind decdt unul dintre numele Celuilalt. Stdri teopaticer stdrile acelora carora divinitatea invocatd le rdspunde, pentru a spune aga, 9i care primesc, chiar fdrd sd se agtepte, bucuria unei ,,suferinte pe mdsurd". In mistica romano-catolicd - in care esenlial5 a fost acea Broutmgsfik - i se cere Domnului botezul cu care El insugi a fost botezat. Mereu povestitd, imitati, cerutd, reinscrisd, veqnicd incercare iubitoare, proba acestei bucwii dureroase 9i a acestei pdtimiri voioase coloreazd orice experientd: nagterea lntru durere la o altd viati, o altd fericire se adreseaze Celuilalt, avdnd ca orizont acea incredibild 9i neincetat6 jubilatie inerentd unirii desdvdrEite (GeIassenheit). Misticii i9i imitd nevd4utul interlocutor intr-un singur sens: ei nu fac minuni, nu propovdduiesc Evanghelia, dar toli igi poartd crucile, participdnd adicd la feluritele patimi ale lui Hristos printr-un soi de mimetism unitiv sau, cum am spune azi, de masochism fundamental: uia amoris, uia crucis. Toli misticii mdrturisesc verbal, textual gi chiar organic despre stadiile patimii religioase, alterndnd mdngdierile si intristdrile, stdrile
139

138

qi incercdrile: martiri sau mdrturisitori ai propriilor cereri. Or, complexa descriere a etapelor, povestirea rafinati a pdtimirii 9i a prefacerilor nupliale prin care trece sufletul a revenil

mai cu seamd femeilor. Mai mult dec6t bdrbafilor, lor, secretarelor 9i duhovnicilor avufi, le datordm cunostinta unor neindoielnice jubilatii, bucurii 9i mdngdieri legate de ceea ce pare a fi cel mai pu$n m6ngdietor: Regula, asceza, mortificarea, abjecliunea, sau chiar nebunia 9i idiotia unei ,,copildrii regdsite". Acest Erlebnis paradoxal pare sd atingd cea mai inaltA intensitate speculativd, pdtimitoare gi liricd dupd Evul Mediu'z5, in scrierile a weo 40 de femei exceptionale (se crede cd ar fi fost cam 4O, ceea ce e simultan mult gi prea putin): nebune pentru Cruce, fiice ale Fiului, ii-ptom" vorbitoare, flori ale sfinteniei, ele desenazd biografic, prin minu{ioasa descriere a pdiimirilor irncercate, harta regiunilor sdlbatice - o intreagd geografie a celor neimbldnzite.

A opune aceste femei unei imagini masculine inseamni mai putin a le opune birbalilor mistici, cdt preolilor de mir 9i laicilor ce le corespundeag: cavalerii Graalului, in Evul Mediu, precum Lancelot, din romanul lui Chr6tien de Troyes. in Le cheualier-d-l a-charette, incercarea are loc incd de la inceputul cauterii. E nemeritatul stdlp, cdrula infamiei, ignobilS rdstignire a celui nobil, acceptare a abjecliunii, cdru!a in care l-ancelot e pus sd se urce, fdrd sd gtie cu adevdrat nici de ce, nici pentru ce. Lancelot govdie: rangul, onoarea 9i spada il impiedici, pentru o clipd, sd accepte ruginea publicd. Romanul purcede din aceastd clipd de govdiald: e o narafiune despre tibulaliile unui mistic prea legat de valorile lumegti. Atitudinii acesteia i se opune cea a celor mai multe dintre contemplative: e de necreanl., dar ele nu numai cd nu govdie in fala stdlpului, ci igi doresc, dimpotrivd, sd urce in cdrula infamiei. E calea pasului lor de la un l5ca9 la altul, vehiculul mereu reinventat al iubirii pentru
CelSlalt. Misticele trdiesc emo{ii neobignuit de intense in fegSfurd cu nigte cauze care nu produc

in bdrbati asemenea efecte. ln derelicliunea

140

141 \

lor, sfintele desfdqoard o inventivitate legatd de cele mai obignuite aspecte ale vielii co' tidiene: e un realism al inimii descoperitoare care deseneazd, in texte sau in afara textelor,
imaginea aproape naivd - atdt e de riscatd congtiincioasd - a explordrii teopatice.
9i

Rirna rernarcd:.Voturile sunt un ,'nact al Crucii", priminduli legitimitata prin ra lor consimlire, pnn eficaatatu uirtulii lor represhn.

lib

l.epdddndu-se liber de orice putere, deLege 9i de exercitiul lduntric al voinlei, cdlugdrii care depun voturile denatureazi in acelagi timp ceea ce se numegte ,,libertate" 9i ceea ce se numegte ,,constrdngere": asociindule in chip nemaivdzut, ei descoperd libeitateo ascultdrii. A primi Regula, renunlind la libertatea omeneascd, inseamnd a admite cd vohrrile reprezinte o definitie implicitd a fericirii 9i cd au ca scop renunfarea, in vederea unei fericiri mai inalte: vointa spirihrald e fdcuti, in primul rdnd,

dintr-o abnegatie a sinelui. Incuviintdnd vio742

lent nigte reguli 9i legiuiri in care vdd mai degrabd nigte ganse decdt niEte piedici, misticii se leapddd de sine cu mai multd ugurinfd decdt simplii habotnici ai narcisismului gi ai voinlei de pulere. Dedicdndu-se de bundvoie neincetatei indoieli 9i purei deposeddri, ei . sunt mai pulin pdndili de capcanele subiectivitdlii decdt creatorii sau gdnditorii. Spre deosebire de practica artisticd, mai ales modernd, regulile acestea nu se opun experimentatorului mai mult decdt originalitatii intr-ale pdtimirii. Tocmai pe un asemenea teren, in aparenfd banal, survin primele stdri neobignuite, pe un fond de incertitudine gi impreund cu uimitoarea fantasmd a unei rdspldli contrachrale sau a unei ddruiri reciproce. O pildd deosebit de grditoare ar fi ,,contractul de asociere vegnicd" redactat de Jean-Joseph Surin sub forma unui act aproape juridic, a cdrui esen{i apare intr-o frazd unde subsemnatul alege, la 29 octombrie 1633, ,,renun!5rile permitdnd intrarea in amintita societate, pecetluite prin aceastd crace de care doreqte sd rdmdnd pironit gi legat; care cruce ii fdgdduiegte 9i-l face sd nddbjduiascd harurile, favorurile 9i binecuvdntdrile pe care le dd acelora ce cautd
143

sd se alieze si sd se asocieze cu ddnsa". $i mai uimitoare de atdt, protocoalele suferinde ale Luizei du Nant vddesc totugi utilizarea asemdndtoare a canonului sporitor.

'

A dom rernarcd: Ascultarw este locul re petiliei gi calea unui demers asrensionql. Crdincicnsd Re4ulq" misticrl bi ndscocqte repetifiile dit'erenfiale: uesnic inceput, urcug ftud de st'ar;it.
Nu doar ascultarea formald, ci 9i supunerea ritmicd, gralie cdreia spiritul mistic e deposedat pdnd 9i de stdpdnirea timpului. El afld o ugurare intr-o asemenea supunere: asprimea regulatd se implinegte printr-o repeti{ie ascendentd. Astfel; Tereza - indepdrtatd de cele,,cdldufe", reformeazd in chip ,,excesiv" Regula Carmelului. Tot astfel, degi trdind in familie, Caterina de Sienna a suferit, mai mult decdt un anahoret, constrdngerile unei ascpze mereu intdrite: dormea o ord la doud zile, se hrdnea doar cu impdrtdganie, se culca pe piatrd, sporind neincetat timpul rugdciunii.
144

Ascultarea gi indsprirea Regulei prilejuiesc implinirea, pe calea pocdinfei sau a contemplafiei, a unor ,,pagi" ce corespund diferitelor ,,stadii" si ,,ldcasuri". Mijlocitorul unei asemenea cdi este Hristos - prin insdgi migcarea vietii Sale pdmdntegti (acel descensus-oscensus al Mdntuitorului): ,,Crucea e o scard pe care urcdm din addnc spre inalt", scrie sfdntul loan al Crucii, care, in Urcorea Cormelu' lui vorbegte gi despre ,,scara ce urcd pierzdndu-se in profunzimea lui Dumnezeu". Un asemenea simbolism ascensional este notabil in mai multe experienle necregtine sau non-mistice, proprii lui Socrate (in Banchetul lui Platon), lui Climacus din Kierkegaard, lui Zarathustra din Nietzsche: ,,Acum sunt u9or, acum zbor, acum plutesc deasupra mea, acum un zeu ddn{uiegte intru mine" - Aga grdit-a Zarathustra... Or, in universul creStin, oricdt ar fi de original sau singular, orice ,,urcug'l corespunde experienfei 9i cdilor obignuite, in indisolubila dialecticd dintre comunitate 9i singularitate. Chiar dacd elementul comunitar nu constituie desigur un scop sau un {el in sine, el favorizeazd.., mai mult decdt individualismul nietzscheean sau kierkegaardian, neputinla unui stil esenlialmente despuiat: stil

r45

pornitor

sau ,,trecetor". Urmat de o intreagi traditie, Grigore de Nyssa spusese deja aceas-

ta: ,,Iar cel ce urcd nu se opregte nicicdnd, mergdnd din inceput in inceput, prin inceputuri niciodatd sfdrgite".

,,E mai indlldtor sdl urmezi pe Hristos in suferintele Sale decdt in faptele Sale", declara semnificativ Ioan de Marienweder in legituri cu ucenica lui, Dorotheea de Montau: ,, Per' fectius est Christum imitari in possionibus

quam in actionibus".

A teia rerrncd: Renunl1nd Ia simlinle

obi$nuite, misticii sunt adugi in situafia de a-$i tdia calea prin experimentqree unor

*ntimente

negatiue.

Deschis cdtre un veritabil cult al pdtimirii, privilegiul pasionalitd{ii, confirmat prin ,,darul lacrimilor", este comun, in mistica cregtind, atdt bdrba{ilor cAt 9i femeilor, dar ce lne de dezgust, de abjec{iune 9i de rugine pare sd fie specific mai mult femeilor. Aga se face cd Angela, aflatd la spitalul din Foligno, impinge idealul negativ spre nigte vertiginoase extremitd!:
sd spdldm picioarele femeilor gi bdrbatilor, 9i moi

in lnstrucfiuni, Angela de Foligno desemneazd aga-numi{ii ei trei ,,prieteni" : sdrdcia,

disprelul 9i durerea, primii aliati pe care mistica ii intdlnegte pe drumul ei. A fi sdrac precum Hristos, disprefuit gi suferind asemenea Lui. Imitarea aceasta te duce pe ,,patul Crucii". Departe ca repetilia gesturilor, a ritmurilor gi a atitudinilor sd prilejuiascd o linigte prosteascd, ea devine imitarea anxioasd a unei nelinigti. Astfel, pentru Ioan de San Giminiano, ca 9i pentru Clara de Assisi sau Clara de Montefalco, numitd 9i Clara a Crucii, fiecare zi era o zi de Vineri.
146

,,Dupi ce ne depuserim ofrandele, incepurim,

oles pe cele ale unui lepros, car erau inmuiate, punrlente 9i puhede; bdurdm din scursurd gi resimf;rdm o uriagd dulceafS, care ne-a insolit pe tot drumul de intoarcere, de parcd ne-am fi impdrtdqit".

Cdt despre Caterina de Sienna, se gtie cd infuleca gdngdnii ,,pentru a-si depdsi scdrba". infruntarea dezgustului 9i natura sa teopaticd se manifestd 9i in acfiuni mai pulin spectaculoase: invingdndu-gi oroarea de brdnzeturi,
147

sfdnta Maria-Margareta cunoscu in acest chip primele extazuri. Intr-un spirit mai inrudit decdt se pare (mai ales dacd nu ne oprim la natura patologic-inf antild pe care asemenea exemple o dezvdluie aparent), o sfdntd ortodoxd refugiatd la bucdtdria mdndstirii devenise ,,burete", nehrdnindu-se decdt cu firimituri de pdine 9i cu resturile de la surorile sale: era o cdrpd, iar buretele ii era calea27 . Din aceastd prefacere a scdrbelor gi durerilor in bucurie provine prima intensificare a unor haruri extraordinare, adicd primul grad al unirii. Se pare cd, in acest stadiu, misticele nu urmdresc weo jubila(ie egoistd, visdnd mai degrabd ca, prin injosiri 9i umilinfe, sd devind obiecte ale jubilafiei Altuia: ,,De vreme ce nu-l doresc decdt pe El, ce-mi pasd cd o fac intru mdngdieri sau intru dureri ?".. .
,,Cum gedeam intr-o zi gAndindu-md cum a9 putea face pentru a mi smeri in fata Marelui Dumnezeu, Fam auzit in sinea mea spundndu-mi aceste cuvinte: Smeregte-te, smereste-te pdnd in miezul celor josnice. De atunci, n-am mai awt
Cf..Michel de Certeau. I-a t'able mystique, Pat'rs, 1982. Nehina, tarb a tr6it in secolul IV. la o m5ndstire de obedientd pahomiani din Eoint. v. Sinoxorul Bisericii constantinopoliiane (He hosia isidora en eirene), col. 647448, 1. 5f. h. h.l
[Esle probabil vorba desFrre Isiddra

decit un gdnd: sd mi lipsesc de tot ce iubeam, jertfind totul, pentru a ajunge mai degrabd la acel miez al celor josnice, ardtat mie" (Maria a Intrupdrii, ,,Relatarea de la Tours").

,Ah, nu sunt decAt un cAine mort!" - slriga Maria a Intrupdrii cu o neobignuitd emfazd, amintind cumva acea febrilitate a Doamnei Guyon in care trebuie sd vedem un soi de tronsport negatiu.
A pat-a rerrnrcd : intdlnind in singwdtate 9i inicsirc lumina unei prcrente, mistbul cut'undd tn tenebrele afunfei.

,,Se indepdrtd incetigor, pe nesimtite, cu o

._ "

sa strig cu glas mare, vociferind, ricnind firi rugine, urlhnd 9i fip6nd: O, iubire negtiutd ! De ce md pdrisegti ? Iubire negtiutd ! De ce ?... Insd prin gdtlejul meu sugrumat nu treceau decat nigte bolboroseli. Moartea ! - md rugam. Dar, ce durere, vedeam cd nu mor !"28

uriagd suavitate. De indatd ce se duse, incepui

Nepotul s5u, fratele Arnauld, a fost scrupulosul secre'?8 tar coplegii al vizlunilor 9i revelafiilor, al extazelor gi depresiunilor Angelei. Ii datorim lui Ernest Hello admirabila ex-

74a

t49

Prefigurare a acelui Mor sd nu mai mor; strigdtul de angoasd al Angelei de Foligno acuzd, pierderea nemaipomenitgi jubilafii a prezentei. Aceastd crudd nestatornicie a iubirii, la care nu se reduce, desigur, toatd calea extazului, a fost evocatd de Jacques Lacan in Encore. E vorba de extazul absentei, coplegitor in prezenld, sfdgietor in retragere - fort, da - acela in care, desi se spune desful, se doregte mai mult.
,,Cdnd imi lua harul gi puternicul Siu ajutor, eram'ca o pasdre in vdzduh care nu are pe ce si poposeascd 9i zdceam intr-o deplind durere"...

prezenla Sa, RSul se preschimbd in Bine. o noud virtute rdsare din aceaste stranie transvaluare: o eticA sau virtute care ddruiegte, diferitd de caritate, superioard oricdror altor purtdri, depdgind, poate, orice rafiune.

cincea remarcd: Celei care cere mai mult, i re cuuine un singur tdspuns: intotdeauna!

Aici, fericirea gi durerea nu mai au decdt o singurd cauzd posibild, intrdnd sub stdpdnirea Obscurului: prin! al mdngdierilor gi al necazurilor, care oculteazd lumea gi pe insugi aproapele. Pentru cea pe care Mirele o pdrdsegte nu existd recurs nici mdcar in virtulile cregtine: calea pasionald e o cale strdmtd, pe care preceptele evanghelice nu au loc. In absenta Celui iubit, Binele devine Rdu, in
presie [fqanfuzeascd]: ,,Am incercat si dau viald, ln francezd, celor ce trdiau in latind. Arlr incercat sd strig in francezi
suflehrl care

Or, rdspunsul este in primul rdnd o altd incercare a neincercdrii. La inceput, singurul simfdmdnt pe care poti spera sdl incbrci este gi cel mai intens, ca o descoperire a Patimii, reactualizatd clipd de clipd - ol treisprezecelea pas al Angelei:
,,Piseam in durerea Fecioarei gi a sfdntului Ioan si md rugam sd primesc incredin{area cd voi putea tine minte de-a pururi Pdtimirea lui Hristos".

Bataille plasa aceste strigete

st ga in latinA". in L Exprienc6 interieure, h granifa erotismului.

150

asemenea incredin{are, menitd sd marcheze, in principiu, sfdrgitul alternanlelor, deschide calea unei stdri durabile: unirea perma151

nente. Dar, in acest stadiu, ea nu e cu putinld decdt prin mijlocirea imita{iei: logodnica chinuitd devine soald urmdtoare. Supralicitdnd urdenia Rdstignirii, Cruceo logodnice-i primegte aici o expresie ariisticd. De unde aceste rdnduri, strdbdtute de un negru angelism: ,,Mi gdndeam cu addncd dorinld cd, dacd a9 gdsi pe cineva hotdrdt sd mi ucidd, i-a9 cere sd-mi faci un hatdr, adicd: dacd Hristos a fost rastignii pe lemn qi intr-un loc inalt, eu sd fiu rdstigniti intr-o rdpd, intr-un loc imputii 9i pe
ceva scdrbos. $i intrucdt n-ag merita sd mor aga cum au murit sfintii, sa {iu ucisd cu o moarte inceatd gi cdt mai ru9inoasa. Nici o moarte nu mi
, se

gasea remarca:

Nunia omstn semd'

nd cu tffite celelalte: consumateo ei wat' luie;te trupul celui nuntit, fie ac*ta ffirfut

su

femeie.

Inscripfia unitivS poate rdmdne doar simbolicd (tema patenta,4atentd a sufletului logodit - h sfantul Bernard, in Beatus uenter, cea a

deuenirii-f emeie, la Meister Eckhart), sau poate fi marcatd prin tot felul de incredibile modificdri ale trupului. Putem.evoca aici, fdrd
a ne intinde prea mult, problema stigmatizdrii. Se pare cd primul stigmatizat a fost, istoricegte, sfintul Francisc din Assisi (la 14 sep-

pdrea desiul de injositoare" (Viziuni gi reuelatii, Al 14-lea pas, traducere de Hello).

Prin urmare, angoasa gi ruginea (care nu sunt cerute in sine, ci doar ca trecere obligatorie), preludeazd fantasmatic Ai nesigur pdrelnicul intotdeauna al unei posibile nunti
vegnice.

tembrie 7224) - marcat pe corp, la picioare, la mdini 9i pe gold, ca un suflet imitativ insemnat trupeste cu pecetea Mirelui. Aga cum Caterina de Sienna primise prin nunta misticd un inel pe care numai cei curafi il puteau vedea 9i pe care stigmatele sale il garantau in chip vizibil, Francisc din Assisi - semnificant al lui Hristos (Signifer Christi) 9i mire insemnat - ajunge sd se potriveascd, se se asemene, precum o copie fidelS, cu Cel iubit. Feno153

152

Iuziunea perfectd, cdnd nunta imitativd se consumd, el produce urmele acelei uniri. Cazul tragi-comic al sfintei Rita ne amintegte mai degrabi rdstignirea dezonorantd evocatd . mai sus: ea purta pe frunte rdnile unei cununi .. de spini, dar urmele acelea rdspdndeau o putoare atdt de ingrozitoare, incdt nimeni nu_se putea apropia de ddnsa. Rita, idlugdrifd puturoasd, alegori e vie a Calvarului. Analogia inversi privegte legendaml miresmelor de sfinlenie a cdror suavit'ate trimite, firegte, cdtre
negrdita Intdlnire.

men psihosomotic in sensul propriu: inscriere a spiritului in trup. Cdnd sufletul-logodit atinge

Incitdndu-i pe secretari, pe hagiografi, pe medici si pe observatori, starea teopaticd le oferd deopotrivd ca discurs si ca semn: inferpretandum. Trupul mistic: trup-enigmd, care te face sd vorbegti, trup al limbajului, martor al unor iapte care nu s-ar putiza exprima fdrd o intrupare mai mult sau mai putin scandaloasd 9i care, rostindu-se astfel, se expune deopotrivd vorbirii gi spunerii. Decriptarea unui asemenea discurs ridicd o problemd legatd de context: acolo unde contexful e religios, iar interpretarea apar{ine clerului, teopatia si urmele ei sunt dovezi ale

elec{iunii; atunci cdnd contextul devine medical, iar interpretarea se supune gtiinfei, teopatia c6zutd din vechea ei slavd devine materie patologicd, psihiatricd sau chiar subiect literar. Nu e imposibil ca F6licit6, neuitata qi mizerabila eroind din Un coeur simple de Flaubert, ,,beatd de tristefe" 9i sortiid, in a ei ,,torpoare de somnambul", iubitoarei adoratii a papagalului Loulou, si ilustreze, cu sau fdrd gtiinfa autorului, deruta misticilor. Louise Colet scrisese o carte despre sfinte; in ce{ privegte, Flaubert ironizeazd gi poetizeazd extazul. De unde indllarea lui F6licit6 la cerurile intredeschise: ,,Crezu cd zdregte in cerurile intredeschise un papagal uriag, plandnd deasupra capului ei"..,

A
loc

Saptea retrlarcd: Spitalul

e un Wsibil

al nunlii.

Teopatia ridicd problema raporhrilor dintre nebunie in general 9i irafionalitatea sfinlilor, a sfinlilor ,, nebuni intru Hristos " , care doar si-

muleazd nebunia sau par sd fie realmente atinqi de ea. De la apostolul Pavel, primul
155

nebuniei", la J.J. Surin, trecdnd ,,invdldtor al /r. , - ., prin acei Solbi rdsdriteni sau prin cei dintdi cdlugdri irlandezi,, numerogi au fost cei care au opus, ln chip mistic, nebunia Crucii gi in{elepciunea lumeascd (,,Noi suntem nebuni pentru Hristos, dor uoi sunteti inlelepli in
,

Hristos")... Nu existd weun mistic pare sd nu predice imitarea modelului pAnd la ,,nebunie": uDupd judecoto oamenilo6 infelepciunea diuind e o nebunie. Potriuit lumii, e o nebunie sd iubegti sdrdcia, dispreful, persecufiile. Sfingii au alergat dupd mireasmo acestor part'umuri", scrie pdrintele i-allemant,

in secolul XV[. (Despre misticul inleles ca s5rdntoc, persecutat, bufon, idiot, nebun, vezi
John Saward: Perfect fools, Oxford, 1980.) Aiesta e, de pildd, cazul Luizei du Tronchay, care rdspundea la numele de sora Luiza sau Luiza du N6ant. in destinul ei singular igi dau intdlnire, la spital, spiritualul 9i patologicul, dacd nu chiar 9i indoielnicul. Asta nu l-a impiedicat pe duhovnicul 9i biograful ei, Maillard, sd-i dedice, imediat dupd moarte, un panegiric mai mult decdt hagiografic. Departe de a dori sd o judece, sd condamne sau sd indrepte, departe de aface din ciudata experienld altceva decdt ea insdgi crezuse sau
756

simulase, el o inlelege in termeni exemplari, respect6nd-o pe aceastd ,,domnigoard dn.Anjou care s-a fdcut cergetoare intr-un spital, in uirtut"a celei mai curate iubiri pentru un Iisus Hristos injosit". Trei secole mai tirziu 9i tot la Salptridre' urmaga ei inrditd, Magdalena stigmatizata deliranti analizatd 9i fotografiatd dePierre Janet in cele doud volume ale unui teze intitulate'De I'angoisse d l'extase (1926) - nu putea spera sd se bucure de aceeaqi simpatie2e. $i ea avea dificultdli cu nebunia gi calea misticd, cdzdnd in extazuri adesea prelungite (10-15 zile), pe durata cdrora stdtea fdrd sd mdndnce, fdrd sd bea, fdrd sd indeplineascd vreo func{iune fiziologice, in picioare, cu bralele incrucigate. Pe cdnd resimfea asemenea

757

,,rdpiri", medicul o examina in fel 9i chip, cu acordul ei (mdsurarea timpului de reaclie la divergi stimuli, grafice ale respiraliei 9i ale ritmului cardiac, analiza modificdrilor de metabolism). Pe deasupra, Janet ii aplica la m6ini gi la picioare nigte aparate menite sd garanteze cd Madeleine nu gi-ar fi putut provoca singuri stigmatele descrise, fdrd a se pronunfa insd asupra originii acestei ,,dermatoze peiodice sanguinolente". Iatd cum, din subiect, mistica devine obiect. Ca atare, spitalul devine locul in care nunta egueazd. Lepdddndu-se de toate, chiar 9i de limbaj, o mare bolnavd igi oferd trupul $tiinfei, in nddejdea de a mdrturisi in favoarea spirifului. Trebuie oare sd o prMm ca pe ultima sfdntd, avatar mut al mdrelei mistici expresive, sau trebuie sd socotim cazul ei ca pe un simplu delir religios, lindnd de domeniul ,,teopatologiei" ? Oricum ar fi, o datd cu modernitatea apare un alt Dumnezeu al femeilor, fdrd legdturd cu acest tip de nebunie 9i foarte diferit de Dumnezeul misticelor: la Lourdes, la Fatima, la Mezogoqte. Confundat cu Fecioara Maria, mijlocitor 9i vindecdtor, divinitate a grotelor 9i a clinicilor, EI agonizeazd pdnd Ia sfdrgitul lumii.
158

A opta remarcd: Nunfo spintuald e irunrsul celor obignuite: consumatd in alt scop dedt satisfacfia, u pare tatugi fr fie locul
unei *treme jubiilafii.

Chiar dacd scopul lor nu este desdvdrgirea (pe care nu o ating decit pe deasupra), misticile au constituit, pe calea lor mefeu treptatd, palierele unei erotici ascendente. Dacd, pofuivit spusei lui Lacan, ,,ratarea este obiectul", cum rdmdne cu acele jubilalii fdrd obiect, sau cel pu$n fdrd un obiectprezent, de spre care sufleteleJogodite mdrturisesc pasionat gi care par omnibus aliis delectabilibus Ionge jucundior? O asemenea istorie, dacd nu e vorba de o fabuld, ne poate surprinde, mai ales cd jubilalia obignuiti se deosebegte atdt in erotism, cdt 9i in privin{a iubirii, de violentele intensitdfi momentane, dar nu 9i de gradafie - chiar dacd e literalmente bdntuitd (dupd cum ne-o dovedegte structura progresivd a tuturor romanelor erotice Si cea a romanelor sentimentale) de fantasma unei intensificdri si a unui p;6; durabil Poate cd dorinfa, orice dori'ntd muncitd, cu gtiinld sau ferd, de speran{a unei
159

impliniri in sfdrgit satisfdcdtoare gi suficiente,

urmdregte tocmai o asemenea intensificare.

din ,,Relatarea de la Tours" (1633), preafericita atinsese deja, dupd cdt se pare, bit".
incd.

aceste culmi improbabile.

diul ultim al unei realizdri definititn pe

mre uneori o poate chiar atinge.

obisnuitd nu re poate ddt rqetain ituznria dorinld a prcgresului, dorinfa mistid lintegte sta-

A nom rernarcd: Dscd winta

Pe ldngd tericirea, uneori aflatd, adesea pierdutd gi pe care ea pare sd o fi resim{it destul de repede ca pe ceva ,,lduntric ai destoinic", tohrl se pehece ca gi cum Maria a intrupdrii, aceastd,,Terezd [rancez6", lnchipuise sau suportase, incd 9i mai clar decdt Tereza insdqi, o ,,unire mistuitoare" sifuatd dincolo de orice teopatie.
pornire, pentru 'De acum nu mai avea nici o fl avea pe Cel iubit, fiind pe de-a-ntregul pitrunsi Ei posedatd de El. Simtindu-se complet
cd

Acest ultim stadiu ar fi acela al dorintei de tuziune care, spre deosebire de obi$nuita dorinld nefericitd (cea pe care o gtim cu tolii gi pe care o trateazd psihanaliza), ajunge sd se implineascd: o stare minunat5 care nu ar mai cuprinde tensiunea 9i lipsa, aspiratia gi ,,tendinla", reprezentdnd, dincolo de lipsd, plenitudinea unei perceptii extraordinare gi a unei congtiinte sporite. Maria a Intrupdrii numeste acest ultim pas, evocat gi de sfAnta Tereza in Castelele sufletului,,,impdrtdgirea rdsufldrii". (,,Starea aceasta este o dulce rdsuflare de dragoste care nu se mai termind.") Transportat, ,,sufletul nu mai are dorinfe, fiindcd il are pe Cel Preaiu160

pierdutd 9i contopita cu acest ocean, ea impAnzea totul. "

Acest ,,sentiment oceanic", prefigurare a beatifudinii pure, nu inceteazd sd{ ingrijoreze pe Dom Claude Martin, fiul gi secretarul ei
mdrturisitor, care, degi cu pruden{d, compard totugi punctr,rl extrem in care teopatia lasd locul dumnezeirii cu o veritabild altoteozd. Stare impotriuo /irii (Angela pomenegte,,neputinfa fireascd de a ajunge acolo") - stare a desdudrgirii permanente (,,Bundtatea divini mi-a
161

ddruit acest har: cele despd(ite se fac una'l) loc ,,cum nu se poate mai tainic" depdgind nu doar teopatia, ci si orice negativitate gi orice mediere. Dincolo de Tatd, de Fiul 9i de ce-i mai rdu' Angela numegte aici stadiul Atotbinelui:
,,Fxistd inlduntrul inimii mele o firidd in care nu pdtrund nici bucuria, nici tristetea, nici satisfactia virtufii, nici orice s-ar mai putea numi. Acolo sdldgluiegte Atotbinele, care nu e un Bine anumit. ci Binele pe de-a-ntregul, in afara cdruia nu mai fiinteaza nici un alt Bine [...] Acum sunt numai cu El, preacuratS, preasfinlitd, prea adevdratd, preadreaptd, preacereascd, intru El. Pe toate celelalte le-am uitat".

in nici un moment nu putem confunda noaptea sufletului cu ,,noptile condeiului". Existd cdtiva scriitori care, in felul lor, cunosc nigte stiri trecdtoare de perceplie neobignuitd (Rousseau, Rimbaud, Proust, Flaubert...), dar marea diferenld constd in inventarea figurilor si in preocuparea pentru stil. Dat fiind cd incercarea unei cerneli sdnge' roase e trecdtoare, mdzgdleala 9i gtersdtura r6mdn inexact suprapuse cu Bucuria 9i Ca' lea. Desigur, existd poate unele ,,experiente duble", dar ele par greu dacd nu imposibil de atins in chip nemijlocit, fie 9i printr-o ,,nebui nie a zilei" . $i poate cd natura mereu laterald a gestului de a scrie este astdzi tot mai solicitatd (in favoarea unui gol abuziv, devenit sigiliu al negrditului) tocmai din pricina unei prea mari valorizdri a Experientei Interioare, insuficient deosebitd de experienfa Scriiturii. Dacd spiritualitatea gi, in aria ei intempestivd, teopatia pot exista ln artd, ele se raporteazd tdcut nu atdt la o interioritate supraestimatd, cdt la ceea ce sunt 9i urmiresc: ,,firul conducdtor al trupului".

Acest ,,Atotbine" gi aceastd ,,uitare" amintesc oarecurn de ceea ce cdutau pe cdile lor proprii, 9i mai ales pe cdi diferite, Spinoza, Nietzsche, poe! ai imanenfei, apropiati, ,,pe culmile cele mai singuratice", de iubitele Domnului si de
abis...

Tofugi, profunda experienld a poe{ilor-gdnditori 9i a ganditorilor-poeti nu se poate compara efectiv cu aceea a misticilor, care se adreseazd Celuilalt mai degrabd decdt celorlal{i gi care, chiar atunci cdnd scriu, pun scriitura 9i frumuse{ile sale pe un plan secundar.
162

TRUPURTLE

iNsruNerE ALE

LOGODNICEI

Vreme de peste un mileniu, prin Proclu sau Plotin, prin Pseudo-Dionisie 9i Meister Eckhart, mistica a fost gAnditd ca o contemplare a unei preexistente UnitSli inteligibile. Ca un cdmp experimental incoronat prin extaz, ca o viziune eideticS, abstractd aperceq {ie a Esen{ei. Spre secolul XII, o datd cu sfdn ful Bernard gi cu misticele germane, trupul Si inima igi fac loc rnereu mai mult. Mistica descoperd atunci regiunile ,,unirii dintue suflet 9i trup", sau, dupd cum scrie sfdnta Tereza in Viala mea,,,hupul i9i faceparte 9i lncd din plin". Tocmai la aceasti parte a trupului se cuvine s5 reflectdm dacd wem sd in{elegem, altfel decdt prin dualismul teologiei clasice, un demers pe care reprezentanfii sii l-au desemnat mereu ca fiind deopotrive fizic ai spiritual: acela al trupului-logodnic sau chiar acela al

dorin{ei.

unui. Dumnezeu al femeilor. Estefii hagiografi (scriitori, pictori, sculptori) 9i sfin{ii i"iigi .a outo-hagiograt'i, nu au incetat sd oglindeascd aceastd fascinantd enigmd psiho-fi-ziologicd, sau chiar psihosomaticd, in care se intrlpetrund nemaivdzutul iubirii 9i, poate, acela al

plativi 9i acelagi trup, incercat 9i infdfigat cu

mijloace plastice.

interioare gi corporale a misticismului. Aceas_ td avenfurd este proba unui afect care are ca substrat trupul, un trup care nu.este egal cu el insugi, nefiind reductibil la propria ,u- opu_ citate: trupinsemn sau hupJimbaj, trup me_ diator, trup excedat.

Ego affectus esf - spune sfdntul Bernard. De la- sfdrgitul Evului Mediu, diferite teologii ale afecfului ingiduie intensificarea aventu"rii

Fmomenele fuie ale misticismului: msnifestatw unei remnificafii vcrete carc misticii $i art$tii aqtini neo ot'erd spre leturd prin metat'oru trupului

insugi termenul ,,fenomen", termen platonician, ne-o spune: Phoinomenon este ,,ceea ce apare", deosebindu-se de ceea ce fl explicd sau

. Pe marginea unui asemenea trup, care i-a fdcut atdt de mult sd viseze pe cei ce l-au vil zut sau imaginat, pdndit de credincioqi, re_ prezentat gi pus in scend de mai to{i artigtii din vechime, exhibat gi scrutat de c6tre misti cul insusi 9i de cdtre emulii s6i, vom face cd_ teva remarci sau propuneri - schifd semiolo_ gicd despre manifestdrile vdzute ale sfinfeniei - in pofida relativei (sau aparentei) heterogenitdfi dintre trupul povestit de cdtre contjm166

Herbert Thurston a recenzal, in privinfa misticii cregtine, aceste fenomene gi numeroasele mdrturii care le evocdso. Produse cel mai adesea de o atitudine anti-fiziologici sau morbidd, ele corespund descoperirii experimentale a unui alt trup. Nici un sfdnt impot tant nu a fost scutit de aceste fenomene de aherare extazuri, rdpiri, catalepsie, aureole
luminoase, lwitaSe, hipertermie, stigmate, miresme, viziuni, voci... In Lo Saintet1 en Occident aux derniers sidcles du Moyen Age, Arr dr6 Vauchez abordeazd, nu mai pufin riguros

il

cauzeazd.

s Cf. Herbert Thurston, Les Phdnomdnes physiques du mysticisme, tr. fr., Paris, 1980.
767

decdt Thurston, cAteva cazuri mai indepdrtate in timp. Citindu-i pe acegti autori - care se Ieresc tottqi de credulitate, de lirism gi chiar de narativitate -, observdm c5, in cregtinism, fenomenele hzice, gbndite ca limbaj al unui Dumnezeu mai addnc decit acela al teologiei patristice, au propus un mesaj deopotrivd lizibil gi ascuns, o realitate provocatoare 9i fascinantd. Fascinafia aceasta fusese ea insdgi pregdtitd prin intruparea lui Hristos, apoi prin dogma ,,prezenfei reale" , proclamatd de Conci liul de la Trente3r. Incd din primele veacuri ale Bisericii, pasiunea semnului fdcea din marii sfinti simultan nigte atleli 9i nigte actori imbdtafi de o ,,sobria ebrietas", conducdndu-i, pe fiecare altfel, spre exhibarea unui trup-enigmd care, mai apoi, 9i cu precidere in avatarurile sale picturale 9i legendare, nu va conteni sd se manifeste, in spiritul unui adevdrat miroculos fiziologic. Prins ln falia dintre gtiinld 9i teologie, trupul sldbegte. Paradox: Adevdrul se descoperd
31 Absen{a $i lipsa sunt mascate in prezengd: d,e aici, dorinla de a inmul{i reprezentdrile, simbolurile $i mijlocitorii reprezentativi. Concilliul a legiferat mai cu seama pe tema ,,sfintelor imagini": ,,Se cuvine sa avem $i s6 pdstrim. mai ales in biserici, imaginile lui lisus Hristos, ale Maicii Domnului si ale celorlalti Sfinti , v. Emile Mdle, L'Art religieux apres Ie Concile de Trente, Paris, 1935.

intr-un trup. Sfintii si mai ales sfintele il oferd n*hiUitionigti qi autoscopi' Dar trupul "iiuitii. nu stie nimic: mdrturisind o cunoagltil .a nimeni, $i nici mdcar ii u" ubit pe care epuiza' Prin urmare' ei insusi, nu la poate i*"Ul-u"it"u lui cu sufletul 9i unirea lui cu b"iinLr"u constituie simultan un discurs,. o fdcutd ffii;ti; la discurs 9i o provocare(deqi nu distoti .urriuitatii. Oarecum ca in isterie grditor mdrturi-i*i.ii au fost isterici), trupulsau nevoit: seste astfel ceva necunoscut "ecodupd frumoasa formuld a lui Mi"i=At"iJ', ;ir;ft;b;tt";". Instrumente ale vocii Altuia' t*pt" trdite 9i reprezentale cdnti sla".".t" Ou*"nzeu prin mijlocirea unei corpoui-tui ralitdti eniqmatice. Prin sfd*rtecdri' rdni, boli, inscrieri v.oite sau nu si printr-un intreg evantai de infaptulrl' 'crestin se afirmd, in mdsuri diferite, ca iiupuf iiiiiJpetiiabil, rdnit, gdurit, marcat: semdnand Lsadar cu un Dumnezeu care s-a intruoat El insusi intr-o carne muritoare 9i lovitd' Sore deosebire de trupurile divine imaginate JJ gtn.i 9i de latini, spre deosebire de toate celialte divinitdti vegnice 9i nepieritoare' chiar dacd se supun unor cicluri 9i avatarurf"

[*

-'-".......".............."

corF. des dieux", in I3 Temps de Ia rfle.xio^n' 1987' .ubqJn ;-oi";uE-coordonat6 de J -P Vefoiant' Paris'
61

158

r69

diferite embleme si printr-o vastd aureold

hieratici, surdzdnd in mijlocul caznelor si al insultelor. Acesie teme vor zdmisli, in maniera esspressiuo, o noud dramaturgie a trupului marcat: barocul. Comparati forfa regalei domnile Caterina, purtdnd in mdni un crin si ardt6ndu-9i stigauritd, sunt evocate printr-un soi de rigiditate

{a Sa necunoscutd, precum 9i cu existen{a Sa tragic omeneasce. Prin intermediul ipostazelor misterioase 9i tofugi concrete ale iui Iisus, ale Fecioarei, aie Magdalenei si ale .tintitoi, iconografia crestind dezvdluie carnea sub vdl lul unui asemenea echivoc. Istoria sentimentului religios gi a ecourilor sale artistice ne dovegte cd, de-a lungul secolelor, acesta nu avea decdt sd sporeascd, uneori pdnd la absurd. Trupul medieval e pufin miscdtor, abia desenat qi, dacd se poate spune, prea pu{in fizic: el nu line atdt de pdmdnt, cdt de exemplaritatea icoanei qi chiar vegniciei, sustrdgdndu-se durerii gi timpului, degi suferd gi moare. in Ewul Mbdiu, martiriul 9i sfinfenia, distinse prin

acela al crestinilor - intruchipat in persoana Fiului - este deopotrivd deiiate gi duratd a mor{ii. Ucenicii 9i poelii au de-a face cu esen-

mento al sfintei Caterina pictat de Sodoma (sec. XVD. Cele doud fresce se afld in aceeagi bisericd din Sienna, San Domenico; ne ddm seama ce, pundnd in scend un fenomen fizic
surprins in fugacitatea crudd 9i instantanee a aparitiei sale, Sodoma inoveazd radical, ddnd semnalul unui lung viitor. Cu a sa Bund-Vestire gi a sa Fecioard gravidd, in rochie despicatd, cu a sa teatralizare a rdpirilor lui Francisc, Piero della Francesca gi Giotto anunlaserd deja inventarea unor trupuri noi. De la rdnile'iubirii spre iubirile inchegate, o esteticd a pateticului 9i a sublimului, a jubilaJiei gi a excesului, o misticd a rdpirilor succedau astfel contempla{iilor imprecise, mai austere si mai senine. de altddate. intr-adevdr, spre deosebire de Moise, care prescrisese preceptele 9i L-egea, Hristos oferise, prin viala Ei Patima Sa, un model !u pe de-a-ntregul imitabil, cdl participabil. Intr-o mai mare mdsurd decdt creqtinii obignui{i, ar=' tigtii gi misticii post-tridentini au fdcut dintr-o asemenea realitate metafora dureroasd 9i luminoasd a sacrului: este ceea ce mai putem incd vedea in admirabilul Accatone de Pasolini.

matele in viziunea lui Andrea Vanini (sec. XIV), cu morbidezza suferindi a acelui Suoni170

177

Impruden[a Si sublimaru erotid au fost temeiul utraotdinarci auenturi corpomle asumate de marii mistici gi mai ales de

marilemistie
Fabula misticd povestegte despre un cdlugdr din pustie care, in fiecare noapte, se ruga cu brafele intinse, cu mdinile indl{ate spre cer, pdnd c6nd primele raze de soare ale di minelii ii atingeau palmele. Totul este prezent in aceastd experienl6, inaugurald a rugdciunii, in care stigmatele sunt prefigurate in filigran: spectacolul 9i curajul, chiar dacd, in pustie, nimeni nu le poate vedea. Acest anahoret este deopotrivd semnul, ofranda, scena qi tabloul. Cu palmele sale deschise, el anuntd tot viitorul unei sensibilitd{i religioase gi picturale. In chip pasnic, el este precursorul moderat al exceselor ulterioare, care vor fi exagerate gi tehnicizate treptat, sub forma unor ,,magindrii ale austeritifii": pdturile din pdr, cdmdgile aspre $i alte inskumente de torturd fdceau din trup prilejul unei ,,rdni universale" 9i al unei permanente incercdri, locul unei lupte 9i, in orice caz, al unei imprudente. Prudentia carnis
inamica Deo, spuneau deja Pdrinlii Bisericii.
172

Dacd inlelepciunea cdrnii este duqmanul lui Dumnezeu este pentru cd numai excesele ne pot apropia de Dumnezeu - o maximd demnd de Sade aga cum il vor fi putut citi Bataille, Klossowski, Lely, dar nu mai putin
demnd de Caravaggio 9i de marile lndrdgostite de peniten.t6: Angela rugdndu-se ln pielea goald; macerdrile sfintei Tereza; urzicile doamnei Guyon. Dacd pentru noi, modernii, trupul este un punct terminus gi o valoare absoluti (,,Cdt e de pldpdndd carnea noastrd gi nu avem nimic in ifaia ei !"), trupul mistic este instrumentul unui scop mai pulin sigur. A9a cum Rimbaud sau Artaud au putut sd ofere poeziei propriile trupuri, misticii diruiesc trupul lor experienlei lduntrice. Totugi, incununarea 9i lelul ciutdrii mistice nu depind numai de un ,,ideal ascetic", ci 9i de ceva diferit. E ceea ce artigtii din secolele XVI si XVI au intuit corect atunci cdnd au abordat imagistica pocdinlei prin mijlocirea Magdalenei: trupul penitent al Magdalenei, Magdalena cu giuvaieruri, Magdalena cu mirodenii, Maqda lena la mormdnt, Magdalena in pustiu... Prin Magdalena 9i diferitele ei intruchipiri, pictorii ne ifer| un intreg evantai patetic, o foarte
773

variatd gamd de intensitdti emo{ionale colorate, erotic. Magdalena lui Canova, tragici 9i voioasd; Magdalena lui Blomaert, ceva mai echivocd, os descdrnat; cea a lui Tizian, cu falnicii sdni dezgolifi, strdpungdnd perdeaua pletelor sale; sublima gi cdmpeneasca Magdalend cu ochii mari gi inldcrimafi, la Tintoretto; cea a lui Vouet, prdvdlitd, implinite gi suslinutd de ingeri; Magdalena lui Ribera, extenuatd 9i stoarsd, roasd de sldbiciune, dar mult mai feminind decdt acea mdceldreasd din Flandra care este Magdalena lui Rubens; cea a lui Caravaggio, care pare lintuitd pe un zid al ruginii; Magdalenele iluminate, opulente. si meditative, ale lui Georges de La Tour, prinlre care aga-numita Magdalend Ia lum1nare leagdnd pe genunchi un craniu, cu un aer in: dobitocit si prostesc; obezitateajuvenild 9i fermd a MagdaleneiluiHayez, ca o uriagd floare venusiand sanctificatd sau, mai aproape de noi, Magdalena ingenunchiatd 9i despletitd, operd pioasd 9i tulbure a.lui Jean-Jacques Henner. Prelerata mea, putin cunoscutd, este poate aceea a lui Louis Finson, pictor ndscut la Bruges, in 1580: aproape dormind, chip sub plete, cu trupul invdluit in cute, luminatd
174

de un soare risdrit de nicdieri. Nu mai pufin nebuneascd 9i senzuald este pdcdtoasa Artemisiei Gentilleschi, agezatd la oglindS, cu cocul despletit, cu o mand pe san, cu obrajii rogii gi genunchii desfdcuti33. Prin intermediul acestui trup feminin care se lngragd 9i sldbegte a9a cum se exhibd fdrd se gtie ce este privit (asemdnAndu-se in acest sens cu nenumdratele tablouri infdli9dnd baia Dianei sau pe feciorelnica Suzana), Magdalena se imbujoreazd sau pdleEte, se usucd sau se implinegte enorm, afirmdndu-gi gi respinghndu-gi vanitSlile 9i chiar frumuse{ea. Pictorii ne-au ldsat astfel (ca gi cum, de-a lungul avatarurilor sale {rizice gi picturale, Magdalena - mistica prin excelenfd - nu ar fi fost pentru ei decdt un singur gi unic simbol) imaginea complexd a unirii erotice gi a derelicliunii, prototipul trupului palpitdnd de dorinte mistice sub semnul rdnii, al craniului gi al coafurii.

33

unitive si despre reprezentarea sa, v. La Maddolena tra Socro et Profono, catalogul unei expozitii de la Muzeul Pitti din Florenta, 1986.

Despre intruchipdrile Magdalenei ca arhetip al misticii

175

Tiupul mistic qtesimultan gi surciu un trup scris gi udzut, pors*tit gi prezentat u pildd nu cel pulin cau,ceplie
Dacd misticii autentici nu se dezvdluie de_ cdt cu cea mai deplind scdrbd 9i la porunca mai-marilor, dacd ei nu au fost exhibilionigti gi nici pe de-a-ntregul scriitori, majoritatea au ardtat totugi cdte ceva din singulara lor psi_ ho-fiziologie, fie 9i prin nenumdratele Viefi, autobiografii menite sd impdrtdgeasci, in aial ra oricdrei preocupdri publice, negrditul care fi coplegea. Acesta este qi rostul lacrimilor, admirabil reprezentale de El Greco, Vald6s Leal sau Philippe de Champaigne. in cazul semnelor mai pufin discrete decdt lacrimile, totul se pe_ trece ca gi cum privirea altuia ar fi indispln_ sabild, misticii avdnd mereu nevoie sd dove_ deascd lor ingile 9i celorlalfi ci tot ceea ce li se intdmpld nu provine nici din nebunie, nici de la diavol. Prin urmare, ei nu sunt ni$te ex_ cepfii in sensul atribuit de Kolakowski, ci tru_ purile- singulare ale trupului eclezial. departe de a fi in afara Bisericii, toli 9i toate au awt
176

duhovnici, medici, secretari, martori, prieteni, privitori, biografi gi pictori. Asemenea trupuri nu se sustrag nici privirilor, nici conholului medical sau social, examinate ia exceplii gi acceptdndu-se ca probleme. Nu sunt trupuri bolnave, ci trupuri refdcute prin propria lor anomie. Este exact ceea ce ar tigtii descoperi afunci cdnd le reprezintd diformitatea: alungirea fefelor, a busturilor 9i a mdinilor in opera lui El Greco, deformarea prin dilatare in cea a lui Tintoretto, a lUi Del Cairo sau a lui Cerano. Aceeagi tendinta in hteraturd: povestirea flamboaiantd a necazurilor sfintei Lydwina, la Huysrnans, expunerea frunlii rdstignite a fetitei stigmatizate din Un prtre mari6 de Barbey d'Aurevilly, gchiopitaful Mariei Timofeiewra, vizionara logodnici mistici a lui Stawoghin, in Demonii lui Dostoievski... Mai bine det orice hagrograf sau scriitor, Bernanos a desenat adevdraful fizic al experienlei interioare. Trupul diafan 9i nelinigtita elalitrne a lui Chantal in In Joie, excitatiile si perversiunile Mouchettei, dureroasa tensiune a lui Blanche de la Force din Le Dialogue des carm2lites, precum 9i ametelile si macerdrile ,,preotului de tar5", cufurelile sale agazd
177

trupul in centru cdnd de fapt este vorba de cu totul altceva. La frontiera supraomenescului 9i a deformdrii, trupul mistic evocd, prin exceptionala lui receptivitate, prin avatarurile si reprezentdrile liri literare, acel ,,beatus uenter" pomenit de Meister Eckhart. Acelasi ,lucru se intdmpld dacd ne gdndim la acele gesta{ii ale doamnei Guyon, a cdrei burtd dilatate de iubire fi rupea rochia - dupd cum naiv ii scrie lui Bossuet - 9i care, sub pretexful maternitd{ii spirituale, visa mereu la ,,feciorii,, ei, pe care ar fi vmt sd-i aibd ,,cu milioanele,,3a. ,,Pathofanie" pdrdnd sd vizualizeze nevdzufuI, infdfigat mereu intr-o manierd teatrald, de indatd ce a fost resimtit, extazul confirmd, in aura excepfiei, trupul pe care fl cucereste. Astfel, trupul spectacular al scrierilor autobiografice ale sfintei Tereza devine, sub foarfeca lui Bernini, trup al jubilatiei 9i al mo(ii. Ca strdbdtutd de frisoane gi de pliuri, pdnd la picioarele de marmurd albd suspendate in vid, apare burta extaticd, ca gi impundtorul chip ticut, oricdt de scabroasd ar fi scena sau echivocul v6lurilor ce se ridicd. De la angoasd la extaz,
naion. v. mai ales R.P. Louis Cognet, Le crpuscule des mystiques, Toumai, 1958.
_'o Despre doamna Guyon si relatiile ei cu Bossuet si F6-

aceste numer oase electe alcdtuiesc o eventuald colecfie de trupuri 9i emotii: o suitd care nu definegte vreo entelehie, ci numai vadatiunile intensitdfii. unitiud su in Nunta spintuald, ddra comuniunii preface trupul logdnicei. Pictorii, poetii Si misticii ingigi au infdtigit

in mistiu

difent aceste prefaeri

Daci aparilia unei mistici unilwe (Brautmgs' tik) urmeazA, istoricegte, unei mistici a esentei (Wesenmystik) este pentru cd sufletul-logodit
corespunde unui trup doritor.

Ca povestioard gi ca limitd, amintim cazul unei adoratoare a sfdntului Prepu!, Anna Blannebekin, care practica o Copulotio cum Christo. Mai frecvente sunt stigmatele, in care sufletul-logodit cunoagte materialitatea nunfii. Reprez entarea extazurilor cu stigmate a ofedt pictorilor numeroase teme: de la fresca franciscand a lui Giotto, pdnd la Ghirlandaio, Albrecht AMorfer, Tiepolo, Beccafumi, Bellini. Semindnd cu un zmeu de foc, Hristosul din aceste tablouri insemneazd la mdini, la
779

778

picioare 9i pe golduri pe acela sau pe aceea alepsd ca femeie. ln Extazul st'intei Tereza, inocent sau nu,
Del Cairo ne-o aratd pe sfdnta din Avila cu mdinile vizibil strdpunse, cu toate cd, din cdte Stim, Tereza nu a fost niciodatd stigmatizatd. Vedem aici predominanfa ideii asupm formei, a agtep tirii asupra realitdlii. Tereza aceasta cu palmele chinuite, presdrate cu ,,rdnile iubirii" ca nigte buze deschise, atinge o culme in reprezerfiara, ddrelor 9i a pecefilor. ,,Muziciene ale tdcerii",,,sufletele{ogodite" se incredin{eazd astfel lui Dumnezeu prin mii locirea unor semne care, venind de la El, se inscriu peste ele: Trupuri deschise, care se ddruiesc: in acest sens, reprezentdrile misticilor sunt lntotdeauna nigte Bune-Vestiri care prilejuiesc un Fiof adresat unui Dumnezeu scriind in carne. E ceea ce se vede, ca violen!5 9i arsurd, in cele mai abstracte opere baroce si chiar in atdt de suava prevestire din Fecioara ca fetild in extaz de Zurbar6n: un Fiof prin care feminitatea se deschide spre ce o exaltd 9i o rdneste, ridicdnd-o la rangul de trupJogodit. Dornici 9i dezirabild, se oferd celui ce ar pofti sd o priveascd. Sub pliurile vdlului, emofia care sugrumd.
180

Principalele fenomene ale misticismului @ncep trupul m Pe un martiriu al inet'abilului

Sdgetdrile sfdntului Sebastian (cea a lui Perugino, cu ochii pierduli in gol; cea a lui El Greco, de un minunat albastru, in ghearele unei imposibile descdrniri; cea a lui Ribera, precisd 9i crud5, evocdnd un Marsyas jupuit; cea a'lui Sodoma, sumbrd gi verde, decoratd cu un inger neputincios Si disperat.. ') aceste

felurite exhibdri ale unor nuditd{i stripunse sunt tot atdtea paradoxuri spirifuale gi carnale. Pictorii de felul lui Zurbar6n pot picta; cu acelagi unic gest, bdrbali gi femei in extaz. Ca tofi marii barocului, ei au sondat acel dublu abis unde masculinul 9i femininul coexisti in cel mai uimitor amestec. De altfel, atunci cdnd rdsfoiesc dic{ionarele 9i albumele de artd, copiii, acegti pervergi polimorfi, gtiu prea bine cdt sunt de tulbura{i in fala tuturor martiruri lor gi a extazelor. Dincolo de dilerenla dintre sexe, leclie a tenebrelor, trupul mistic este intotdeauna un trup strigdtor: sim{im de pildi aceasta in rdpirea infricogdtoare a sfdnfului Francisc de Mo181

razzone. in vecindtatea goliciunii a trdirii, a 9i convulsiei 9i a revulsiei, trupul sidnt (semd_ p,nd, si fdrd de cmce, cu acLla al nastlgnitu ruu este un trup tantasmabil. Ireal ca paro_ {sm 9i cu mai multd uuzime decdt trupul lui Hristos,.el apartine pdmAnfuIul 9i sange'lui. Din Evul Mediu pdnd in secoiul XI*, aiest t11R gste reprezentat in intregime: nutexistd chip fdrd (decdt in image-ria noprfuruy ,; -trup trun fdrd chip sau fdr6 nici un u"Smani. fci tolugi, ,,nu gtim oare cd statuile Si tabfouril .$i le ofenseazi. privirea numai afunci cdnd un amestec di toale face ca goliciunile sd devind l gUsc-e,ng" ? In baroc, _vegmhnhll mascheazd gi dezvdluie un trup realmente obscen. in mdsu_ ra tn care nu este ardtat peniru el insugi: ma_ sd luminoasd,-agitatd, palpitantd Si pkutJ, trupu-l intreg, fafa 9i aerele sale participd la emoJia contradictorie 9i Ia exhibar-a conirazi_ sa, tiguri ale paradoxului, disonante bucurii oximoronice. Or, nudul continud sd fie interzis, chiar da:1^r4..1n", in orice clipd, subtnfeles. A9a se int6mpl9, de pildd, inh-un tablou de Ribera, cu.gracila.copilSrie a lui Agnds, pe care o bdj nuim goald sub lungile sale plete, dar pe care nu o vedem, fiindcd este ascunsd deopotrivd

de un inger 9i de propria sa bland: tulbure goliciune sugeratd, chip in stilul lui Balthus, pe ldngd un trup aproape cu totul ocultat. In acest erotism inocent, viziunea extazului

9i a beatitudinii amintesc aproape intotdeauna spiriful copildriei. Observdm aceasta in majoritatea tablourilor infd(igdnd chipuri de sfinli, chiar atunci cdnd copildria cu pricina este rdvdsitd, muncitd de durere, de sex ii de moarte. Imageria misticd iqi aduce aminte in acelagi timp de pruncul Iisus gi de Cel Rdstignit. Dacd fala aparfine unui trup cdruia ii exprimd bucuriile 9i agteptdrile prin anumite ,,trdsdfuri fizionomice" adesea prea puln inocenle, ea se trezegte dramatizatS, oarecum infrumusetatd 9i impd(itd superlativ intre naF
vitate, bucurie si suferintd. Or, dacd fala crispati a miculei augustiniene isterice ingrijite de Charcot este, in acest sens, hrlburdtoare, atotsurdzdtoarele fefe mistice, precurn neuitata Veronici de Simon Vouet, nu au ne-au hrlburat in acelagi fel, sau nu tocmai. Aici nu intdlnim surdsul calm al lui Buddha, ci un surds pe jumdtate care, precum Caterina lui Vanini, ne lasd sd intrezdrim dinfii prin interstitiul buzelor intredeschise. Surdsul 9i pielea ascund cu greu dinlii gi craniul, dinfii

182

183

sexuati si mortali ai catalepticei Berenice din Poe, in timp ce figura iluminatd se deschide ca o floare, dezvdluind o bucurie de neinfeles.

rii, ar trebui sd ne orientdm spre muzica lui Joyce (sfdr$itul lui Ulysse, finalul din Finnegons Wake) sau spre Monteverdi, cu ale sale Vecernii ale Fecioarei... Scriind aceste rdnduri, aud de asemenea nigte accente din Odo pentru sfdnta Cecilia, de Henry Purcell. Vdzdnd cu alli ochi, auzind cu alte urechi, Cecilia, marcatd de martiriu, oarbd 9i vizionard... intr-un tablou de Rafael, ea surade ca o zeil6 a muzicii gi a auzului; extaziatd pe moarte, in sculptura lui Maderno. Pe ldngd patroana muzicienilor, nu este ea, cu trupul ei marcat, cu privirea ei ndruita, metafora generala a barocului si a extazului ? este mqnit'xtsreq fuiA a misticismului, intruysaru lui glofuld. krccul este o manifestare a cregtinismului: ritual al prez'enfei ab*nte, trupuri imaginate care impodo

in chip analog, faimoasa ,,mireasmd a sfinleniei" plutegte atunci cind nu suntem niciodatd siguri cd am adulmecat-o, mdrturisind efluviile 9i singularitdlile trupului slivit. Acelagi aer impalpabil au vocile auzite qi viziunile, locufiuni 9i emolii care |ac din sfinti un vas ales 9i umplut. Deosebind acel sensus spirifual de simfirea obignuitS, ele o strdbat gi o luminea; zd, o cdlduzesc Ai o exaltd. Nimic asemdndtor in

armoniile colective, urmate de halucinatiile si vocile fi.rnciarmente interschimbabile c" rlsuni in psihozd (de pildd, acelea auzite de'pregedintele Schreber). Degi totul pare o nebunie, nu existd ceva care sd nu tindd spre senindtate: pentru a o spune in termeni spinozisti, nimic care sd diminueze ,,puterea de actiune" si puterea de comunicare. Sunt niste imagini gi sunete ale nelinistii, dar mai ales ale beatitudinii, transformdnd trupul intr-o mare cochilie in care vuieste oceanul. Iar dacd am dori sd stabilim echivalentul artistic al ,,tenebrelor" Anqelei. al ..striqdtelor" Terezei, al ,,atingerilor; Mariei a intr-upa784

krccul

afunlatrupuluidiuin
Ca lume a vertijului, a ingelSciunii, a decentrdrii, ca epocd a misticilor 9i a infd{iSdrii lor, barocul religios nu ar putea fi conceput in afara extazului. Il putem defini, prin urmare,
185

si mai ales atunci cdnd ii examindm stilul arhitectural si picfural, ca pe un extaz al spafiaIitdfii. Alttel spus: un cregtinism dionisiac. Spa{iu al jubila{iei in exlaz, barocul este, in acest sens, transformarea migcdrii interioare in expresie a culorilor gi a marmurei: sentimentul tn monument. La'suprafata pdnzei, a pietrei, o intreagd lume i9i face loc, un mister ornamental 9i ver, tiginos, o ,,privire pe dos". Bernini din cupola neregulatd de la Sfdntul Andrei din Quirinal (Roma), von Erlach de la Karlskirche din Viena 9i de la $coala de cavalerie din Joseph Platz, Borromini de la San Carlino introduc in arhitectura lor aproape piranesiand unele disonanle, contradicgi, sciri care nu duc nicdieri, un vid central animat de o lumind hrdnitd din raza lampadarelor: ornamentalie comparabild cu retorica misticilor, tensiuni gi torsiuni pe care se cuvine sd le comparim cu arhitectonica lui Ioan al Crucii sau a sfantului lgnaliu, dacd nu a lui Johann Sebastian Bach; o intreagd esteticd a suprafe{ei abisale, a redundanlei gi a zorzonului. Gdzduind spa{iul 9i trupul, Biserica post-tridentind utilizeazd suprafafa lor (de piele, de pdnzi sau de piatrd) ca pe niste semne para186
'

doxale 9i aproape nielzscheene ale celor lduntrice. Prin urmare, pielea devine locul de inscriere al unui abis altminteri insondabil. Se realizeazd astfel coerenta dintre locul semnelor gi locul enuntarii semnelor. Dintr-o asemenea suprafafd profundd, hrdnitd cu elaliuni mistice, in care trupurile se deformeazd in numele propriei apoteoze, se ivegte o artd despre care s-a putut spune cA este deopotrivi ,,exhibare a jubilatiei" si ,,ordonare a sufletului printr-un telescopaj corporal". Barocul este 9i mintuirea trupului intr-un catolicism ajuns la apogeu, care opune jconoclasmului protestant corporalitatea. Misticismul si arta se aliaze ca atare intru apdrarea si ilustrarea Romei, producand un nou raport al omului fatd de ochi 9i materie, la care Giordano Bruno, cu a sa ancorare panteistd in extazul material, s-ar fi raliat la fel de mult dacd ar fi rdmas cilugar. Cdci in epoca barocA, prefiguratd de Renaqtere, numerosi mistici sun{ necregtini sau putin creqtini, totul petrecdndu-se ca gi cum metaforele cregtine le-ar fi oferit, 9i incd pentru multd weme, un fel de model eroic universal al trupului trdit 9i al trupului reprezentat, al trupului insuflefit 9i, poate, al trupului dorit.

787

ale unui viu postum. In jurul acesfui vid central, al acesfui trun absent se desfdsoard florile 9i floric elele intrJgii retorici cregtine. Magdalena inldcrimatd in fa{a mormdntului gol: ,Unde L-au pus?,,.

A intrupa nevdzutul fdrd trup, al gdzdui iatd ce incearcd misticii unitivi s6 obtine in propriul trup,.tot aga cum contemporanii lor incearcd sd oblind cu ajutorul trupurilor reprezentale sau cu decorurile care le slujesc drept echivalent simbolic. in complexa lui sinuozitate, asa-zisul stil ,,iezuit" incearcd astfel sd incarneze prezenla ,,reald" a unui absent W carg credincioqii sunt obligafi sd{ bdnuiascd acolo, chiar dacd nu il vid. printre stucaturi aurite gi ingeragi, in razele ascutite ale gloriei unui mort, strdlucitoarele mausolee

prezenla ei memorabild se cere ornamentate, sacralizatd, suplinitd. in vid, teama de vid, rdmarea vidului. Rdmdn, pdnd la urmd, abisul gi taina. Trup secret in prada abisului, a infinitului 9i, poate,

Ulterior, trupul va lipsi mereu mai mult si pentru totdeauna. E clar atunci cdnd Holbein sau Mantegna il reprezintd pe Hristos mort: trup divin, infricogdtor de mort, prea pustiit 9i prea prezent. Tocmai aceasta absenfd, ca gi

a neantului. Toate bisericile devin, prin urmare, ldcaguri ale lui Hypnos, pentru cA aceasta trebuie gi nu trebuie spusd: e taina patentd a unui vertij care trebuia conjurat prin afirmarea prezentei pdm6nteqti, a celor apropiate 9i a celor prea indepdrtate. Or, alt paradox, cele prea lndepdrtate nu se pot infdtiga decdt sub forma aproapelui, a trupului, dar a unui aproape el insugi fdrd de capdt, intrucdt evoc6 un Dumnezeu care este 9i El, deopotrivd, trup Ei abis, sau dublu abis. Intui{ia celor doud infinituri 9i a pluralitdlii emanaliilor sau reflexelor esle pe larg reprezental6in baroc. Este ceea ce scoate la iveald filosofia lui Nicolaus Cusanus: fiecare monadd este un reflex al rlniversului Ei numai Tatdl, dacd o<ist6, este unitar (acest ,,daci existd", neoronuntat de Cusanus. este subliniat de discibolul sdu din Nola, Giordano Bmno). Un asemenea perspectivism, perceptibil de altfel in arhitecturd, se leagd de fundamentala nelinigte a barocului ca epoce a unei necredinfe incipiente. O epocd violent ag6{atd de o splendidd afirmafie care (exceptdnd trupul ales al sfinlilor gi corpul vertiginos al artelor religioase), nu mai are deja nici un sens. in deruta misticilor se profileazd apoi triumful ra{iunii clasice asupra nebuniilor baro-

188

189" si

ce; un capitol inedit din Istoria nebuniei (pe care Foucault ne iace totugi sdJ intrezdrim).

Cupnns

'Dumnezeu".

Renun{dnd, ca nigte stele rdtdcito are, la aplomb, ochiul misticilor singuratici era ars de nesfdrsire intr-o lume in -are, dupd Dumn-ezeul Pdrin{ilor, domnea deja Acela'al Filosofilor. La SalpOtridre sau in sjloanele secolului XMI va fi de ajuns ca abisul sd se umple si ca decorul sd se ruineze pentru a se anunia, neincetat, sfdrgitul acelui Dumnezeu al femeilor, preceddnd indeaproape,,moartea lui
orice_

5 Floarea sfintelor p. 5. - Dispropottii, p. 8 De Iq martiriu Ia extoz, Secretorul sfintelor, p. 13. - Amontele obisului, p 1'7. 27 Vrijita Maria gi demonii, p. 29. - Pactul unei cdi ingrozitoore, p. 33. - Co intr-o deznddejde, p. 36 Cele trei potopuri 5i acul de cusut, p. 38. - Abyssus obyssum inuocat, p. 47. Triumful siriciei 9i al umilintelor' in viata D-rei de Bellire du Tronchay, indeobite 43 numiti sora Luiza du N6ant
O

Magdabni a raSunii de stat lliza de Ia Valli6re 65 Simulacrul regal, p. 67. - Brdldrile;i inelul, p 72 Ultima solitudo, p. 74.

Calicd de spitnt, p. 45.

Duhounicul si cergetmreo, p. 55,

Cauntorent

79 Sfintele nebunii ole Dnei Guyon, p. 79. - Sufletul indtdgostit qi ,,panto" lui, p' 79. - Dedicotii cdtre Pruniul lisus, p. 87. - Corespondenla secretd, p. 87. (Pentru Fnlon), p. 82. - Torentele spirituale, p. 83. - Picdturi de apd in mare: Joyce gi Dna Guyon, p. 84' 87 Supusi iubiti a Sfintei-Inimi lO7 p. 107. - Mama qi fiul, p. 174. PoDestireo toinei, Depdgirea celor omenegti, p. 721.-- Suspenddrea puierilor, p. 727. - Rotiuneo 9i deuenirile, p. 131 137 stirile teopatice
Sentiryentul elecliunii, p. 94.

Maria a intnrpirii

lnimo revelotmre, p. 99

Remarci despre Trupurile lrrcemnate ale logodnicei

r55