Burghezia în istoriografia franceză

În istoriografia franceză burghezia este reprezentată ca o clasă socială definitorie ,

un motor al schimbărilor sociale și economice,premărgătoare în contextul
Revoluției Franceze de la [Link] este considerată forța motrice care a distrus
vechea ordine feudală promovând capitalismul modern.
În istoriografia romantică franceză, burghezia este prezentată fie ca o forță
degenerativă ce a distrus valorile tradiționale ale Franței, fie ca o clasă progresistă
ce a adus modernizarea și libertatea. Unii romantici privesc burghezia ca o lupta
dintre rasa galică și francii cuceritori.
În interpretarea marxistă ascensiunea burgheziei s-a datorat avântului
capitalismului și liberalismului, revoluțiile secolului XVII-XVIII , monarhia
constituțională predominante de o “clasă mijlocie” bine structurată care s-a impus
prin violență, idee afirmată de catre [Link] , adept al faptului că burghezia este
clasa revoluționară, ce purta lupta de clasă împotriva aristocrației.
Georges Lefebre adept al marxismului afirma despre clasa burgheză că este o
“stăpâna a lumii” în context revoluționar, burghezia fiind forța motrice a
Revoluției Franceze.
A. Thierry face o comparație dintre burghezia franceză cu cea engleză, primei
etichetându-i rolul în constituirea statului modern francez,celei de-a doua rol
decisiv în dezvoltarea comercial- industrială a sferei economice.
[Link] vede în renașterea urbană a secolului XI faza incipientă de formare a
burgheziei.
În a II jumătate a secolului XIX termenul “ burghezie” avea o etichetă pur-
convențională, chiar impersonală prezentată de Ernest Lavisse în “ Istoria Franței
Contemprane”.Burghezia lui Lavisse este, în esență, clasa medie cultivată și
responsabilă, pilon al Republicii și al civilizației franceze.
 Apariția Școlii Analelor în 1929 care începe să abordeze problema “spiritului
burghez” chiar dacă fiind o abordare indirectă au echivalat burghezia cu
modernitatea.
Marxismul după 1918 se centrează pe tematica burgheziei și anumew pe
centralitatea claselor, luptei de clase și factorul economic.
Henry Pirenne consideră că burghezia apare în cadrul renașterii urbane în
perioada post- carolingiană ( începând cu secolele XI-XII). Orașele sunt percepute
ca o creație a negustorilor și meșteșugarilor. El afirmă că “ Orașul este creația
burgheziei, iar burghezia este produsul orașului”.
Georges Lefebre istoric francez specializat în Revoluția Franceză reprezentant al
Școlii Marxiste lega burghezia strict de contextul Revoluției de la 1789 și anume
de raportul luptei de clasă în perioda trecerii de la feudalism spre capitalism.
Revoluția Franceză este privită ca o alianță dintre burghezie și țărănime, burghezia
fiind clasa conducătoare a proiectului revoluționar.
După 1955 Ernest Labrousse , istoric francez unul din cei mai importanți
reprezentanți ai istoriei sociale și istoriei economice structurale din secolul XX.
Concepția sa despre burghezie,fiind înscrisă în tradiția marxistă moderată ,dar
printr-o abordare cantitativă și analitică a realităților sociale în spiritul Școlii
Analelor. El pleda pentru crearea unei structuri institușionale de cercetare a
burgheziei dependente de Comisia de Istorie a mișcărilor sociale ( fondată în 1950)
,rezultatele căreia urmau să fie publicate periodic , Comisie din care făceau parte
doar istoricii francezi, iar în cadrul Colocviului de la Stockholm din 1960,
participanții trebuiau să prezinte comunicări care nu erau în exclusivitate doar pe
tematica burgheziei. În studierea burgheziei Labrousse pune accent pe faptul că
burghezia nu este o entitate ideologică, ci ca un grup măsurabil, definit prin
comportamente economice. Burghezia în viziunea labroussiană este o categorie
socială în construcție , în ascensiune datorită schimbărilor structurale cum ar fi
crizele economice,mobilitatea socială. Labrousse se axează pe tipul de anchetă
monografic local.
O activitate temeinică în studieria istoriei burgheziei este exemplul Adelinei
Daumard care completează chestionarul labroussian ,axându-se în studiile sale pe
Burghezia Vechiului Regim, devalorizând unele idei preconcepute cum ar fi
unitatea de structură ,interese sau omogenitatea acestei clase.
Daumard percepe burghezia nu doar pe structura sa economică, ci și printr-o
preocupare specială pentru dimensiunea culturală ,morală și indentitară. Ea
afirmă :” Clasa burgheză este mai greu de definit decât de identificat,ea se
recunoște prin ceea ce face, dar mai ales prin ceea ce crede.” (Les bourgeois et la
bourgeoisie en France). Spre deosebire de abordările strict economice ( exemplu
Labrousse), Daumard acordă o mare importanță valorilor burgheze (muncă, familie
,religie) pe identitatea de clasă separând elementul burghez de proletariat ,dar și de
aristocrație.
A. Daumard tratează burghezia franceză ca o categorie socială stratificată și
dinamică. Analizeză burghezia ca o identitate în formare ,nu ca o entitate clar
conturată, punând accent pe modul în care mentalitățile și valorile sociale definesc
o clasă ,deși continuă chestionarul labroussian ,care privea pre structuralismul
economic al burgheziei , Daumard pune accent pe abordările culturale,pe valorile
și identitatea elementului burghez.
Istoriografia revizionistă franceză studiază elementul burghez începând cu anii
‘70-80 ca o reacție critică asupra viziunei marxiste clasice și ca un răspuns al
interpretărilor istorice dominate de Lefebre ,Soboul și Labrousse care prezentau
burghezia ca o clasă socială omogenă și revoluționară ,ca factor central în
Revoluția Franceză și ca clasă dominantă în capitalismul modern.
Studiile revizioniste ale lui Alfred Cobban , Louis Bergeron, Colin Lucas
evidențiază faptul că Revoluția Franceză de la 1789 a fost declanșată nu de o
minoritate de interprinzători capitaliști ,nu de literați și juriști de textură iluministă
ci de o pătură nobiliară. ([Link])
Alfred Cobban (1901-1968) istoric britanic care s-a axat pe studierea Revoluției
Franceze.
Principalele lucrări:
- Interpretare socială a Revoluției Franceze (1964)
-Revoluția Franceză (1957).
A. Cobban este cunoscut pentru critica asupra ideii tradiționalemarxiste a
Revoluției Franceze, ulterior numit ca “ revizionismul istoriografic” care contestă
ideea Revoluției ca o revoluție burgheză în sensuleconomic și de clasă propus de
Soboul, Lefebre și Labrousse. Cobban susține că Revoluția Franceză a fost nu un
conflict de clasă între burghezie și aristocrație ,ci mai degrabă o mișcare
ideologico-culturală și politică amplificată de ideile iluministe și criza statului
absolutist.
Dacă marxiștii văd în burghezie o clasă omogenă și revoluționară Cobban
contestă existența unei burghezii revoluționare omogene divizându-i între cei care
susțin reforma și cei care susțin ordinea. Tot el afirmă despre faptul că multe
elemente burgheze ( avocați, funcționari, comercianți ) aveau deja putere și
influență în Vechiul Regim,deci ca urmare nu era necesară o revoluție ca
burghezia să acceadă la putere- ea era deja acolo.
Louis Bergeron ( 1933-2005) istoric francez specialist în istoria Revoluției
Franceze , a Imperiului și istoriei burgheziei ,aduce un șir de contribuții
importante în dezvoltarea istoriei sociale,economice franceze. Abordarea sa
asupra burgheziei este influențată de tradiția structurală labroussiană , dar cu
metode ale istoriei culturale și a reprezentărilor.
Viziunea lui [Link] asupra burgheziei este ca aceasta e un grup socila
pluriform alcătuit din industriași, bancheri,funcționari,comercianți ,respingând
omogenitatea acesteia, îl defineșteca un grup nu doar economic , ci un grup care
se bazează pe valori ,au un mode viață ,rețele sociale. El vede în Burghezie un
grup interesat de o alianță cu statul.
Lucrări principale :
-” Bancheri , negustori și manufacturieri parizieni de la Directorat la Imperiu”
-” Burghezia ,notabilii și elitele”
Louis Bergeron contribuie la înțelegerea burgheziei ca grup social de tranziție,nu
doar ca clasă economică. Vede în burghezie o clasă legată de stat și instituțiile
statului definită prin capital social,rețele sociale, titluri și educație.
Colin Lucas- istoric britanic specializat în Revoluția Franceză. Una din
contribuțiile sale importante este critica asupra tezei marxiste clasice în care
Revoluția Franceză este văzută ca o revoluție burgheză înmpotriva clasei
aristocratice feudale,ceea ce marcheză trecerea de la feudalism spre capitalism.
Colin Lucas pune sub semnul întrebării omogenitatea burghezieica forță
revoluționară ,fiind destul de diversificată în secolul XVIII și cu interese politice
și economice diferite. Mulți membri ai burgheziei aspirau spre nobilime (prin
cumpărarea de titluri și funcții). Revoluția Franceză în viziunea lui Lucas nu
poate fi redusă la o luptă de clasă între burghezie și aristocrație, Revoluția fiind
favorizată de unele motivații revoluționare cum ar fi ideile politice, nemulțumirile
regionale ,criza financiară și structurile instituționale ale Vechiului Regim.
Ca concluzii am putea spune că în istoriografia franceză au fost diverse modele
de abordare a burgheziei. De exemplu istoriografia marxistă consideră că
burghezia a jucat un rol central în interpretarea revoluției francezea tranziției de la
feudalism spre [Link] marxiști consideră o clasă omogenă în
ascensiune economică. Revoluția Franceză este privită ca o luptă de clasă dintre
aristocrație și burghezie,prin care burghezia a impus noi relații de
producție,schimbare de regim favorabil ascensiunii [Link]
marxistă avea o viziune structuralistă axată pe relațiile economice, sociale și de
clasă, predominante în secolul XX, viziune revizuită de către istoriogragia
revizionistă.
Istoriografia Școlii Analelor are o abordare diferită asupra burgheziei de cea
marxistă ,căt și de cea revizionistă concentrată pe o perspectivă multidisciplinară
care sed axape mentalitatea colectivă,geografie, economie, viață cotidiană nu doar
evenimente și lupta de clasă.Dacă marxiștii priveau în burghezie o clasă
revoluționară unitară, istoricii Analelor abordează burgheziaca o formațiune
socială și culturală complexă, fiind ca o forță motrice în dinamica
orașelor ,comerțului, mobilității sociale și a schimbării mentalităților.
Istoriografia revizionistă franceză reprezintă o reacție critică asupra
marxismului. Adepții revizionismului resping ideea unei burgheziiunite și
revoluționare,punându-se accent pe diversitatea socială și economică.
Revizioniștii au o interpretare diferită a Revoluției Franceze și rolul de forță
motrice cade ,reprezentând de altfel burghezia ca unul dintre actorii complexi ai
crizei multiple a Vechiului Regim. Revoluția este privită nu doar din punct de
vedere economic și structural, dar și din perespectivă culturală ideologică și
politică.