Sunteți pe pagina 1din 2

11.

Sindroamele principale caracteristice pentru intoxicatii:Sindromul dereglarii cunostintelor;Sindromul dereglarii respiratiei; Sindromul afectarii singelui; Sindromul dereglarii circulatiei sanguine; Sindromul dereglarii mecanismului de termoreglare; Sindromul convulsive; Sindromul dereglarii prihice; Sindromul hepato-renal; Sindromul dereglarii echilibrului hidro-electrolitic si a echilibrului acido basic; Sindromul incefalopatiei toxice; Sindromul decorticarii. 12.Sindromul dereglarii cunostintei: Acest sindrom este determinat de actiunea nemijlocita a toxinelor asupra scoartei cerebrale de dereglarea circulatiei cerebrale si de insuficienta de O2. Starea de coma apare in intoxicatiile grave cu compusi organofosforici, alcool, preparate opiacee, somnifere. 13.Sindromul dereglarii respiratiei: Sindromul respective se instaleaza in starile de coma cind este afectat centru respirator. Dereglarea actului de respiratie apare ca rezultat al paraleziei mulculaturii care complica considerabil evolutia afectiunii. Dereglarea grava ale functiei respiratory se declaseaza in edemul pulmonary toxic si la dereglarea penetrabilitatii cailor respiratorii. 14.Sindromul afectarii singelui: Acest sindrom este characteristic pentru intoxicatiile cu oxid de carbon. In asemenea cazuri se inactiveaza homoglobina se micsoreaza volomolm de oxygen in singe. 15.Sindromul dereglarii circulatiei sanguine:De obicei acest sindrom insoteste intoxicatiile acute.Cauzele dereglasii sinstemului cardiovascular pot fi inhibarea centrului vasomotor dereglarea functiilor glandelor suprarenale, cresterea permeabilitatii peretilor vaselor sanguine. 16.Sindromul dereglarii mecanismului de termoreglare: Se inregistreaza in cazuri a numeroase intoxicatii si se manifesta prin scaderea temperaturii corpului ( la actiunea alcoolului, somniferelor) sau ridicarea ei (la actiunea oxidului de carbon, acizilor, bazelor, substantelor organofosforice. Aceste devieri de temperature pe de o parte sunt ca urmare a scaderii intensitatii proceselor metabolice si a intensitatii temolizei, iar pe de alta parte sunt cauzele de absorbtie de singe a substantelor toxice, de dereglarea metabolismului tisular, dereglarea alimentatiei creerului cu oxygen de complicatii infectioase. 17.Sindromul convulsic: Sindromul respective este un indice de evolutie grava sau foarte grava a intoxicarii. Aceste convulsive apar ca urmare a hipoxiei creerului ( provocate de cianurit oxid de carbon) sau ca rezultat al actiunii specific a toxinelor asupra structurilor nervoase central(provocate de etiloglicol, substante organofosforice stricnina. 18.Sindromul dereglarii psihice:Este characteristic pentru otravirea cu toxine care actioneaza selective asupra sist.nerv.centrl.(alcoolul, detolamida, astropina, hasisul, tetraetilul de Cu) 19. Sindromul hepato renal: Insoteste multe tipuri de intoxicatii in cazul carora ficatul si rinichii se afla sub actiunea directa a toxicelor sau sufera din cauza actiunii asupra lor a produselor metabolice toxice precum si a modificarilor tesutului renal si al celui hepatic.Aceste modificari insotesc de obicei, intoxicatii cu dicloretan, alcooluri, esenta de acid acetic, arseniu, serurile metalelor grele, fosfor galben. 20.Sindromul dereglarii echilibrului hidroelectrolitic si a echilibrului acido basic: In intoxicatii acute acest sindrom se manifesta prin acidoza ca urmare a dereglarii functiei sintemului dugestiv si excretor si a organelor secretorii. 23.Corelatia dintre doza, concentratie toxicitate: Doza minimal de actiune sau doza pragala a substantei toxice, o constitue acea cantitate minima care provoaca schimbarile reversibile ale functiei vitale ale organismului. Si totusi doza toxica minimal este acea cantitate de toxic care provoaca o intoxicare pronuntata insotita de un complex de devieri patologice in organism, dar fara consecinte grave. 32.Transportul sanguine a substantelor toxice: Majoritatea toxinelor actioneaza asupra tesutului organismului si doar o mica parte din ele actioneaza strict la nivelul sanguine(heparina, hidrogenul sulfat , unele veninuri natural) ori predominant asupra acestuia ( substante medhemoglobinizate si hermolizante, acidul de carbon). Transportus substantelor toxice se face fie prin dezolfarea lor fizica in plasma, fie ca sunt transportate printrun anumit transportor de care se leaga reversibil. Dintre substantele exogene transportate pe cale sanguine sunt mai bine studiate medicamentele. Dupa cum se stie capacitatea albunimelor de a lega substantele medicamentoase este limitata la aproximativ 200 micrograme / ml ser pentru un medicament standart cu greutatea molecular 200. In cazul cind aceasta capacitate este depasita respective creste concentratia formei libere sau acticve a medicamentelor. Medicamentele si substantele toxice liposolubile si cu character acid sunt mai puternic legate de proteine. Substantele liposolubile pot fi vehiculate de singe fiind legate de lipoproteinele plasmatice sau intro anumita masura de membranele elecrocitale. Eritrocitrele au un rol deosebit de important in transportul unor gaze, cum ar fi oxidul de carbon, gazul meton si protoxidul de azot. 33.Distributia tisulara a substantelor toxice: Substantele toxice se distribute la diferite organe si sisteme pe cale sanguiona. Transferul acestora spre tesuturi este un proces fizico-chinmic, care distruge in baza principiilor generale ale difuziei si osmozei la nivelul capilar. Distributia tisulara a tocicelor ciculante depinde de o multitudine de factori hemodinamici, de biodisponibilitatea tisulara, de concentrarea toxicului in tesuturi.Dintre factorii determinati ai hemodinamicii fac parte debitul cardiac, presiunea de perfuzie tisulara, viteza de circulatie a singelui in capilare, caracteristicile reologice ale singelui (hematocritul,

coagulabilitatea intravasculara). Factorii determinate ai biodisponibilitatii tisulatre a toxicului sunt: concentratia toxicului in singe constanta de ionizare si pH sanguine. Concentratia toxicului in tesuturi este determinate de gradul de liposolubilitate ai substantei chimice, de afinitate fata de protein, starea morfofiziologica a edndoteliului capilar si constantele acido- bazice ale mediului intracellular. De exemplu: oxidul de carbon, pe masuura patrunderii in organism, afecteaza toate constantele hemiodinamice( scade debitul sistolic, volumul circulant, creste viscozitatea sanguine, presiunea venoasa). 34.Patrunderea substantelor toxice in sist.ner.cemtr.si in lichidul cefalorahidian si transplancentral: Pentru a patrunde in spatial extracellular cerebrospinal si in lichidul cefalorahidian substantele chimice trebue sa aiba capacitatea de a trece prin bariera hematocefalica. SNC se comporta in procesul de distributie farmacologica ca un system tricompartimental: compartimentul vascular, cel tisular, cerebral, si al lichidului cefalorahidian; intre aceste component pot avea loc transferuri de substante. De mentionat ca subst. care trec liber prin membrane celulara trece prin bariera hematoencefalica si invers. Dupa cum se stie capilarele barierei de celelalte sisteme capilare sunt invelite intrun manson format din prelungiri celulare gliale, atasate intim de membrane bazala a a endotelului capilar. Intre aceste prelungiri celulare gliale exista jonctiuni foarte strinse care nu permit trecerea substantelor chimice din singe spre lichidul intertial cerebral. De aceea pot patrunde in SNC numai subst. chimice care poseda toate calitatile fizico chimice corespunzatoare conditiilor de pasaj transmembranar cellular ( liposolubilizate, lipsa incarcarii, electrostatic gradient mare de concentratie). 35.Biotransformarea toxicelor:Totalitatea transformarilor pe care le sufera compusii exogeni toxici reprezinta biotransformarea sau metabolizarea acestora. Notiunea de compus exogen defineste acea substanta care paytrunsa in organism pe diferite cai nu este folosita pentru producerea de energies au pentru biosinteza componentelor celi;ari si tisulari. Organul in care se metabolizeaza de exemplu un toxic nu reprezinta intotdeauna sediul principal de actiuni lui toxice. Astfel acoolul metilic se metabolizeaza in ficat dar actiunea toxica o exercita prin metabolismul sau, indeosebi asupra retinerii SNC si rinichilor; tetraetilul de plumb se metabolizeaza I ficat iar metabolitii care iau nastere din biotransformarea lui si exercita actiunea toxica asupra SNC.