Metoda observatiei La nivelul simtului comun se considera ca a observa inseamn a cunoate, a examina un obiect sau un proces, a face constatri

i remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atenie. Din punct de vedre epistemolgic se considera in acest moment ca a observa inseamn nu numai a inregistra, dar i a inventa i a construi realitatea cum spunea Edgar Morin (1981, apud Chelcea). Si aceasta pentru ca percepia, procesul psihic pe care se bazeaz observaia, nu actioneaza de una singura ci in relatie cu celelalte activitati si procese psihice. Din acest motiv, in observatie sunt implicate si memoria, inteligena, atenia, imaginaia, receptivitatea emoional etc., adica intreaga personalitate a cercetatorului, alaturi de normele si valorile socioculturale. Schemele perceptive, limbajul legat de gandire, valorile sociale, influena grupului, contextul spaial i istoric intervin in observaie, astfel c pretinsa obiectivitate, caracterul de cunoatere imediat, senzorial i neutralitatea acesteia nu este pe deplin justificata. Doar la nivelul cunoaterii comune observaia induce certitudine si se considera ca este adevarat fiindca am vazut cu ochii mei. Putem vorbi de observatie stiintifica si observatie nestiintifica. Astfel, observaia tiinifica se deosebete de observaia netiinific prin aceea c urmrete s dea o semnificaie lucrurilor i proceselor percepute, s verifice ipotezele spre a identifica o regularitate, o lege de producere a lor. Ea presupune cu necesitate scopul cunoaterii, planificarea, desfurarea dup reguli bine stabilite i indelung verificate. Gaston Bachelard spunea ca observaia tiinific este totdeauna o observaie Polemic, pentru ca ea confirm sau infirm o tez anterioar. difereniaz observaia tiinific de cea spontan, netiinific este in principal testarea ipotezelor, ca scop. James Drever i Werner D. Frohlich (1970, apud Chelcea) defineau observaia astfel: percepia i inregistrarea atent i planificat a fenomenelor, obiectelor, evenimentelor i indivizilor in dependen de o situaie determinat. In tiinele socioumane observaia este inainte de orice observarea omului de ctre om, fapt ce o particularizeaz fa de observaia din tiinele naturii, fiind vorba de un raport intre dou persoane care ii dau seama i acioneaz ca atare. Marie Jahoda subliniaz c observarea tiinific nu se bazeaz pe proprietile observatorului ci pe scopul de cunoatere, pe o planificare riguroas, pe notarea sistematic, ca i pe controlul datelor, iar Kenneth D. Bailey (1978/1982, apud Chelcea) consider c metoda observaiei const in colectarea datelor despre comportamentul nonverbal implicand sensibilitatea vizual, dar i acustic, tactil, termic, olfactiv etc. Este de netagaduit faptul ca principalul analizator implicat in observatie este cel vizual si aceasta pentru c cea mai mare parte a informaiilor ce ne parvin din mediul inconjurtor sunt obinute cu ajutorul vzului. Dar omul percepe doar anumite lungimi de unda si, in plus, semnalele din lumea exterioar nu sunt numai de natur vizual. Vzul, auzul dar i mirosul asigur observarea oamenilor de ctre oameni, iar celelalte modalitati perceptive ne ofera foarte multe informatii despre mediul inconjurator si oamenii din el. Sensibilitatea olfactiv a omului, puternic culturalizat, dei nu are un rol la fel de activ pentru orientarea in mediu ca la animale, atinge uneori praguri extraordinar de inalte: mirosul de mosc, de exemplu, il simim chiar intr-o concentraie in aer care nu depete 0,00004 miligrame per litru, ceea ce corespunde dizolvrii intr-un bazin de ap cu lungimea de 1 km, limea de 250 m i adancimea de 10 m a unei cantiti de numai 100 de grame de mosc (Chelcea i Chelcea, 1983). In acelai sens, sensibilitatea termic, tactil, chiar sensibilitatea dolorific particip la cunoaterea prin observare a vieii psihosociale. Kenneth D. Bailey (1978/1982, apud Chelcea) subliniaza avantajele metodei observaiei:

- prin comparare cu ancheta sau cu studiul documentelor atunci cand se studiaz comportamentul nonverbal se considera ca inelarea deliberat, ca i erorile datorate memoriei fac din datele obinute prin metodele interogative informaii de mana a doua, inregistrandu-se comportamentele individuale i comportamentele colective chiar in momentul desfurrii lor; - fa de experiment observatia inregistreaz comportamentele in condiiile naturale de desfurare a lor, in plus observaia fiind slab reactiv, in comparaie cu experimentul sau cu ancheta pe baz de chestionar sau de interviu. Aceasta nu inseamn insa c anumite procedee de observare nu induc modificri ale comportamentelor persoanelor studiate, dar se poate aprecia c observaia elimin in bun msur artificializarea studiului vieii sociale; - spre deosebire de ancheta sociologic sau de experiment, metoda observaiei are avantajul de a permite analize longitudinale, prin inregistrarea comportamentelor sau environment-ului un timp mai indelungat, luni sau ani de zile, dac ne referim cu precadere la observaia participativ. Asemenea oricrei alte metode din tiinele socioumane, observaia are i dezavantaje evidentiate tot de catre Kenneth D. Bailey (1982, apud Chelcea): - un control redus asupra variabilelor externe care pot afecta datele cercetrii; - dificulti de cuantificare; - limitarea la studiul unor eantioane mici; - dificultatea de a ptrunde in anumite medii (agenii guvernamentale, servicii secrete, cluburi selecte etc.) i de a studia comportamente intime (de exemplu, comportamentul sexual poate fi studiat cu ajutorul interviului, chiar telefonic, dar nu prin metoda observaiei). Observaia se poate astfel defini ca metoda de cercetare concret empiric prin identificarea, colectarea, analizarea si interpretarea datelor cu ajutorul simurilor (vz, auz, miros etc.) in vederea efectuarii de inferene psihologice i sociologice pentru a verifica ipotezele sau pentru a descrie sistematic i obiectiv mediul inconjurtor, oamenii i relaiile interpersonale, comportamentele individuale i colective, aciunile i activitile, comportamentul verbal, obiectele fizice, produsele activitilor creative ale persoanelor i grupurilor umane. Descrierea, in cazul observaiei, implic o activitate de comparare, o reperare i o ierarhizare a diferenelor i asemnrilor (Richelle, 1995, apud Chelcea). Tipurile de observaie Exista foarte multe clasificari a metodei observatiei si a modalitatilor si procedeelor sale de aplicare realizate in baza a numeroase criterii. Diversi autori folosesc termeni si denumiri diferite dar, in principal, ei se refera la aceleasi lucruri. I ultima perioada cea mai uzitata si considerata ca cea mai viabila clasificare este cea a paradigmei cantitative difereniata de paradigma calitativ. Se face astfel distincie intre observaia cantitativ i observaia calitativ. Dup Pattricia A. Adler i Peter Adler, ceea ce difereniaz observaia calitativ de cea tradiional, cantitativ, se refer la faptul c aceasta in esen este fundamental naturalistic, se desfoar in context natural, vizeaz actorii sociali care in mod natural particip in interaciuni i urmeaz cursul vieii de zi cu zi. In acelasi timp, William J. Goode i Paul K. Hatt fac distincie intre observaia controlat i observaia necontrolat, in cadrul celei din urm incluzand observaia participativ versus observaia nonparticipativ. Rene Konig imparte observaia in urmtoarele tipuri: observaie controlat i observaie necontrolat, ambele tipuri fcand parte din ceea ce inelege prin observaie tiinific; observaie direct i observaie indirect, conform criteriului poziia fa de realitate a materialului de observat; observaie extern (nonparticipativ), care poate fi extensiv sau intensiv, i observaie participativ,

care la randul ei poate fi pasiv sau activ. In ultima clasificare dihotomic (participativ/nonparticipativ) se are in vedere poziia fa de realitate a observatorului. Bernard S. Phillips propune urmtoarea clasificare: observaie slab structurat i observaie puternic structurat, prin analogie cu tehnica interviurilor standardizate i nestandardizate. Tipul de observaie slab structurat include observaia participativ i observaia nonparticipativ. Observaia nestructurat versus observaia structurat Kenneth D. Bailey considera ca in clasificarea tipurilor de observaie intervin dou tipuri de criterii: - structura environmentului, care prin dihotomizare d natere cadrului natural (studiu de teren) i cadrului artificial (experimentul de laborator) - gradul de structurare a observaiei, care poate fi la limit in observaie nestructurat, de o parte, i observaie structurat, de cealalt parte. Rezult prin luarea in calcul a celor dou tipuri de structuri o tipologie a observaiei: observaia complet nestructurat (intalnit in studiile de teren), observaia nestructurat (utilizat in experimentele de laborator), observaia structurat (in studiile de teren) i observaia complet structurat (in experimentele de laborator). G. J. McCall considera ca: Observaia este structural sau sistematic dac se utilizeaz explicit planuri pentru selecia, inregistrarea i codificarea datelor; ea este nestructurat dac aceste procese sunt implicite i emergente. Observaia nestructurat (sau slab structurat) se intalnete atat in studiile sociologice de teren, cat i in cele de laborator (mai ales in cercetrile psihosociologice). Metoda etnografic are drept scop descrierea amnunit a unei culturi sau subculturi si este un tip de observaie nestructurat. De foarte multe ori, observaia nestructurat constituie adesea primul pas in cercetarea sociologic de teren, dar este absolut necesar si in acest caz ca ea sa se bazeze pe teorie. Dealtfel, fondarea pe teorie difereniaz observaia tiinific (i observaia nestructurat este observaie tiinific) de observaia spontan. Cercettorul nu trebuie sa se lase furat de ceea ce iese din comun, iar observaia tiinific nu trebuie s devina calea catre o colecie de excentriciti. Aceasta nu inseamna insa ca faptele de observaie neateptate, dar capitale care sunt in msur s iniieze o nou teorie sau s lrgeasc teoriile existente, nu sunt binevenite. Observaia structurat, la randul ei, poate fi aplicat in cercetrile sociologice de teren, ca i in studiile de laborator, fie cu recunoaterea deschis a rolului de observator, fie ascunzandu-se acest rol. Important pentru acest tip de observaie este faptul c se face apel la un sistem de categorii in raport de care se realizeaza concret observaia. Categoriile de observaie se refera la clase de fapte i fenomene omogene, in care se regasesc indicatorii relevani i care permit, prin codificare, o analiza statistic a proceselor i relaiilor sociale. Roger W. Heyns i Alvin F. Zander (1963, apud Chelcea) vorbesc despre caracteristicile sistemelor de categorii de observaie. Din punctul de vedere al gradului de cuprindere a realitii, sistemul de categorii poate fi exhaustiv, cand toate actele comportamentale ale subiecilor vor fi clasificate in categoriile stabilite, sau nonexhaustive, cand sistemul de categorii nu permite decat selectarea unor comportamente. Utilizarea unui sistem de categorii nonexaustiv aduce serioase economii de timp i este de preferat in studiile-pilot. Dupa gradul de reflecie impus de sistemul de categorii la inregistrarea datelor de observaie, acesta poate fi inalt sau mediu, dup cum categoriile stabilite sunt mai generale sau mai particulare. Sistemul de categorii poate avea unul sau mai multe cadre de referin, incercand s cuprind fenomene omogene sau eterogene. In primul caz, sistemul de categorii este unidimensional, in cel de-al doilea caz este multidimensional. In cadrul sistemului, categoriile pot fi continue sau discontinue. Se inelege c, de regul, vor fi continue

categoriile din sistemele unidimensionale i discontinue categoriile din sistemele multidimensionale. Pentru a exeplifica Septimui Chelcea analizeaza intr-una idn lucrarile sale sistemul de categorii utilizat de Robert F. Bales in studierea in laborator a interaciunii in cadrul discuiilor de grup. Metoda este cea a analizei de interaciune, in fond un tip de analiz a coninutului comunicrii in rezolvarea de probleme, care const in clasificarea comportamentelor act dup act... i dintr-o serie de analize a datelor in vederea obinerii de indici descriptivi ai proceselor de grup i derivat, a factorilor care influeneaz aceste procese. Este interesant de artat c, iniial, Robert F. Bales luase in considerare 85 de categorii pentru a descrie procesele de interaciune in cadrul discuiilor de grup. In final, in urma laborioaselor sale investigaii concrete (1946-1949), nu au fost reinute decat 12 categorii. Acestea sunt dispuse in perechi (pozitive i negative) i ordonate in dou dimensiuni referitoare la: comportamentul afectiv i comportamentul intelectual. Perechile de categorii surprind: problemele de orientare a discuiilor (a), problemele de evaluare (b), problemele de control (c), problemele de decizie (d), problemele de invingere a tensiunii (e), problemele de integrare in grup a participanilor la discuie (f) Toate aceste categorii sunt aplicabile tuturor tipurilor de sisteme de interaciune. Chelcea subliniaza faptul ca sistemul de categorii al lui Robert F. Bales este exhaustiv: orice comportament al perticipanilor la discuie poate fi incadrat intr-un din categoriile stabilite. Pentru a clasifica ins comportamentele se cere un inalt grad de reflexie, intrucat categoriile propuse sunt foarte generale. Sistemul este bidimensional, vizand atat comportamentul afectiv, cat i pe cel intelectual, fapt ce impiedic ordonarea pe o singur linie a categoriilor, de la cea mai puin intens pan la cea mai intens participare la discuiile de grup. Intr-adevr, dat fiind cadrul de referin diferit, nu poate fi apreciat comportamentul celui care contribuie la destinderea atmosferei mai intens participativ decat comportamentul celui care orienteaz discuiile sau evalueaz informaiile, dar nici invers. Categoriile stabilite de Robert F. Bales sunt in acest sens discontinue. Ele permit alctuirea profilurilor de discuii, reconstituirea desfurrii acestor discuii, pecum i rolul fiecrui participant in discuia de grup. Observaia extern versus observaia participativ Observaia extern se refera la situatia in care observatorul se afla in afara sistemului observat, tehnica fiind recomandata in cazurile in care incadrarea cercettorului in sistemul rol-status-urilor grupului sau colectivitii int este dificil sau chiar imposibil (de exemplu, in societile academice, in instituiile militare, politice, religioase etc.). Observaia extern (sau nonparticipativ) este caracteristic studiilor de laborator, in timp ce observaia participativ se intalnete in studiile sociologice de teren i cu deosebire in cercetrile de antropologie cultural. Observaia participativ inseamn a lua parte pe cat permite situaia contient i sistematic la viaa activ, ca i la interesele i sentimentele grupului studiat (Kluckhohn, 1956, apud Chelcea). Printr-o astfel de tehnica, cercettorul nu numai c este prezent in colectivitatea studiat, dar se i integreaz in situaia observat, in viaa de zi cu zi zi a grupului. Conform lui Danny L. Jorgensen (1989, apud Chelcea) observaia participativ are urmatoarele caracteristici de baz: Descrierea vieii sociale se face prin perspectiva celor dinuntrul grupului, a oamenilor aflai intr-o anumit situaie sau intr-un cadru bine determinat. Se are in vedere viaa de zi cu zi a oamenilor in mediul in care acetia ii duc

existena, important fiind viaa cotidian aici i acum, nu comportamentele oamenilor in laboratoarele experimentale, in situaiile artificial create. Conduce la generalizri ca teorii interpretative, nu la teorii explanatorii rezultate in urma testrii cauzale. Cu toate acestea, generalizrile i interpretrile inspirate de observaia participativ sunt utilizate in luarea deciziilor cotidiene. Se inscrie intr-un proces de cercetare flexibil, deschis, atat in ceea ce privete identificarea problemelor de studiu, cat i sub raportul procedeelor de colectare a datelor i a modalitilor de teoretizare. Astfel, se pornete de la experiena imediat a oamenilor in situaiile concrete de via, pentru a se ajunge la descrierea calitativ a vieii sociale in termenii limbajului uzual al nativilor, al membrilor colectivitilor studiate. Observaia participativa implica din punct de vedere metodologic o abordare calitativa si un studiul de caz, fapt care presupune descrierea detaliat i analiza de profunzime a unui fenomen psihologic sau social. De cele mai multe ori observaia participativ este folosita pentru a studia holistic o cultur sau o societate, o subcultur sau o organizaie, un grup uman sau practicile, credinele, interaciunile umane. Scopul principale este de a descrie comprehensiv i exhaustiv un aspect important sau unic al vieii individului sau comunitatii. Cercettorul care utilizeaz observaia participativ trebuie s joace rolul de participant la viaa de zi cu zi a unitii sociale investigate. De-a lungul derularii unui astfel de studiu, observatorul participant poate juca mai multe roluri, de la cele dictate de recunoaterea deschis a scopului de cunoatere tiinific pan la cel de cercettor tiinific acoperit. Utilizeaz strategii specifice in funcie de persoana, grupul sau societatea investigat, iar experiena de via a cercettorului constituie o surs de date foarte important. In diferite momente ale cercetrii se aplica si se deruleaza si o alta serie de tehnici si instrumente de cercetare: interviuri, analiza de documente, analiza biografica etc. Totodata, modul de inregistrare a datelor colectate prin observaie participativ are o importan deosebit, in acest moment dezvoltarea tehnologica permitand un acces facil si pe scara larga a unor dispozitive audio-video din ce in ce mai performante si mai comod de folosit. Raymond L. Gold considera ca rolul cercettorului in observaia participativ poate fi: - totalmente participant (cercettorul ascunde rolul su de observator i se integreaz in viaa colectivitii studiate cat mai mult posibil, el interacioneaz cat mai natural cu cei pe care ii studiaz, ii incorporeaz rolurile sociale impuse de grup, dar trebuie s rman, totui, el insui, adic observator, acesta fiind rolul su primar) - participant ca observator (ii dezvluie rolul de cercettor, dar ii consacr bun parte din timp activitilor comune ale grupului studiat) - observator ca participant (este utilizat in studiile care implic intervievarea nerepetat, iar observarea este mai mult formal decat informal; din cauza ca observatorul ca participant are contact cu grupul studiat o perioad de timp relativ scurt, exist riscul unei cunoateri superficiale a interaciunilor sociale din cadrul acestuia) - totalmente observator (nu se implic in viaa grupului i nu intervine in desfurarea fenomenelor studiate, din acest motiv se si considera ca rolul de observator total il indeprteaz pe cercettorul de interaciunile si realitatile psihosociale ale celor studiai) Herbert J. Gans consider c este mai util s se vorbeasc in acest caz despre tipurile de observie participativ in funcie de comportamentul cercettorului si din acest punct de vedere pot fi identificate trei tipuri de observaie participativ: - cercettorul se comport ca observator, adic este fizic prezent la desfurarea evenimentelor, dar nu particip la derularea lor;

- cercettorul particip, dar ca cercettor, ceea ce inseamn c are rol de cercettor-participant; - cercettorul particip, devenind in aceast situaie paricipant real, abdicand pe moment la rolul su de cercettor, rol pe care ins si-l reia dup consumarea evenimentului. Patricia A. Adler i Peter Adler (1994, apud Chelcea) considera c practica cercetrilor bazate pe observaia participativ pune in eviden o accentuare a implicrii cercettorului in viaa comunitii studiate, astfel c se poate vorbi de trei roluri predominante ale observatorului: cercettor-membru-deplin, cercettor-membruactiv i cercettor-membru-periferic. Trebuie subliniat insa faptul c, in cursul desfurrii cercetrii, statusul observatorului se poate schimba: din observator nedeclarat, cercettorul poate deveni cercettor neutru sau actor social, iar gradul de implicare in viaa grupului se poate schimba. Observaia continu versus observaia eantionat Observarea continu se refer la perioade limitate din viaa unei colectiviti sau la secvene comportamentale bine precizate ale unui numr mic de indivizi si personalitati. De regul, se procedeaz la o eantionare a comportamentelor sau actelor ce urmeaz a fi observate. Intrucat este practic imposibil s observi toate unitile de comportament ale unui individ, in funcie de obiectivele cercetrii vor fi reinute doar comportamentele relevante, adic se va face o selecie a faptelor de observaie. Observaia presupune, prin definiie, o alegere a faptelor de observat. Este o distingere clar a unor detalii semnificative dintr-un tot amorf. Este un rod al unor idei pe care mai dinainte le ai asupra a ceea ce este i ceea ce nu este semnificativ (Stahl, 1934, apud Chelcea). Observaia eantionat (sau instantanee), descrisa in 1934 de ctre Tippett, se bazeaz pe tehnica sondajului, fiind numit uneori eantionaj al muncii sau inspecie instantanee. In sociologie, dei observaia instantanee pornete de la ceea ce indeobte se inelege prin privirea maistrului nu este deloc o inspecie i, mai ales, nu este fcut cu scopul de a controla, nefiind aplicabil doar in studiul muncii. Observaia instantanee prezint avantajul de a fi relativ comod, putandu-se aplica fr perturbarea comportamentului celor studiai. Exist posibilitatea aplicrii acestei metode fr ca cei studiai s fie avertizai; procedeul implic anumite riscuri: observatorul, odat deconspirat, pierde total increderea celor in mijlocul crora efectueaz studiul. Marele avantaj pe care il confer aplicarea acestei metode const in posibilitatea ce se creeaz de a studia alternativ mai multe activiti intr-o perioad de timp scurt. Prin intermediul observaiei instantanee se poate stabili, cu un grad convenabil de precizie (de exemplu, in studiul muncii), lista operaiilor ce se efectueaz, ponderea fiecrei operaii (ca timp, in procente) i se poate compara ceea ce efectiv se face cu ceea ce este prevzut a se face. Observaia instantanee este recomandabil a se aplica numai in studiul unor activiti variate. Aplicarea practic a metodei trebuie s in seama de gradul de precizie pe care dorim s-l aib rezultatele. Prin convenie, se consider c un grad de precizie de 0,05 este convenabil. Ca momente importante in aplicarea observaiei instantanee, in afara stabilirii prin observaie a ponderii elementelor in cadrul activitii studiate, amintim fixarea intervalelor dintre observaiile instantanee; aceasta se realizeaz in funcie de timpul total de studiu, de numrul activitilor care sunt studiate i de distana dintre locurile de desfurare a acestor activiti. Se ia in consideraie timpul minim pentru parcurgerea distanei intre cele mai indeprtate locuri ce sunt studiate alternativ. Determinarea momentelor de efectuare a observaiilor instantanee se face prin tragere la sori. In final, se completeaz o fi de observaie in care sunt trecute: numrul observaiilor, ziua, orarul de observare, coninutul observrii i eventualele remarci explicative suplimentare.

Reguli de observare Citandu-l pe Theodore Caplow (1970), Septimiu Chelcea sintetizeaz experiena de cercetare i prezinta o serie de reguli de observare, incluzand condiiile prealabile, procedura, coninutul i modul de notare. Condiii prealabile observrii Inainte de inceperea cercetrii, cel ce face observaia trebuie s se familiarizeze cu obiectivele cercetrii; Tehnicile de observare i procedeele de notare a faptelor de observaie trebuie precis formulate i suficient de mult repetate pentru ca observaia s fie valid; Inainte de a observa, cercettorul trebuie s memoreze lista unitilor de observare (secvenele comportamentale). Procedura de notare Observatorul trebuie s noteze, pe cat posibil, faptele de observaie pe teren; Rstimpul admisibil intre observare i notare este de ordinul minutelor, i in cazuri excepionale, de ordinul orelor. Henri H. Stahl atrage atenia in acest sens: oricat de bun memorie ai avea,observaia care nu se noteaz de indat, poate fi considerat ca pierdut; Rstimpul la care ne-am referit variaz in funcie de natura cercetrii; Observatorul nu trebuie s uite c el insui este observat i c notarea s-a fcut in perioade de observare. Coninutul notelor de observaie Notele de observaie trebuie s includ: data, ora, durata observaiei, locul desfurrii evenimentelor (fcandu-se apel la hart, fotografie, desen etc.); circumstanele observrii, aparatele utilizate in observaie, factorii de mediu care pot influena comportamentele (temperatura, iluminatul, zgomotele etc.), precum i modificrile care au survenit in timpul observrii; In notele de observaie nu-i au locul opiniile, ipotezele, remarcile cercettorului. Este greit s notm c persoana observat era, de exemplu, emoionat. Va trebui s notm doar expresia facial, paloarea, contracia muscular etc. fara a face interpretari sau fara sa acordam semnificatii faptelor sau actelor de conduita observate; Conversaia cu persoanele observate, dialogul, trebuie notate in stil direct, aa cum s-au desfurat. Notarea cuvant cu cuvant a declaraiilor persoanelor intervievate se va inchide, spre exemplu, intre ghilimele (), iar sinteza, prescurtarea conversaiei se marcheaz cu apostrof (), aa cum se accept prin convenie in studiile etnografice. Opiniile i deduciile cercettorului trebuie notate separat, la intervale prestabilite. Definitivarea notelor de observaie Notele de observaie trebuie revzute, adugite, corectate de indat ce timpul permite acest lucru; Notele de observaie trebuie clasificate provizoriu, iar cand sistemul de categorii este bine conturat, s se treac la clasificarea lor definitiv. Regulile de observaie pot fi amnunite, nuanate i particularizate in raport de tipul de observaie.