MARIA HARBD

2012-

CUPRINS
INTRODUCERE
TITLUL I. DREPTUL DE PROPRIETATE IN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA Importanta cunoasterii problemei dreptului de proprietate in conditiile economiei de piata 1.1. Proprietatea si dreptul de proprietate 1.1.1. Dreptul de proprietate 1.1.2. Continutul dreptului de proprietate si caracteristicile sale 1.1.3. Posesiunea si efectele juridice produse de ea 1.2. Dobandirea si trasmiterea dreptului de proprietate 1.2.1. Accesiunea 1.2.2. Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva 1.2.3. Hotararea judecatoreasca, testamentul, traditiunea si ocupatiunea 1.3. Bunurile 1.3.1. Notiuni generale 1.3.2. Clasificarea bunurilor 1.4. Patrimoniul 1.5. Regimul juridic al bunurilor apartinind domeniului public.Dreptul de proprietate publica(dominiala) 1.6. Apararea dreptului de proprietate publica prin revendicare 1.6.1. Definitie si importanta 1.6.2. Caracterele actiuni in revendicare Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste TITLUL II. NOTIUNI DE TEORIE GENERALA A OBLIGATIILOR CIVILE Importanta cunoasterii problemei obligatiilor civile II.1. Definitia obligatiei si elementele componente II.1.1. Definitia obligatiei II.1.2. Elementele rapoatului juridic obligational II.2. Izvoarele obligatiei civile II.2.1. Contractul cel mai important izvor de obligatii civile II.2.2. Delictul sau faptul ilicit cauzator de prejudiciu II.2.3. Imbogatirea fara justa cauza II.2.4. Vointa unilaterala ca izvor de obligatii II.2.5. Alte izvoare de obligatii prevazute de lege II.3. Efectele obligatiei II.3.1. Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului II.3.2. Garantii speciale personale II.3.3. Garantii speciale reale II.4. Stingerea obligatiei II.4.1. Notiuni generale II.4.2 Moduri de stingere a obligatiei II.5. Transmiterea obligatiei II.5.1. Cesiunea de creanta II.5.2. Subrogatia in drepturile creditorului Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste TITLUL III. DIFERITE CONTRACTE SPECIALE - CELE MAI IMPORTANTE CATEGORII DE ACTE JURIDICE CIVILE Importanta cunoasterii problemei contractului civil III.1. Notiuni generale privind contractul civil III.1.1. Notiunea si trasaturile contractului civil

III.1.2. Clasificarea contractelor civile III.2. Desfiintarea contractelor civile III.2.1. Anularea III.2.2. Revocarea III.2.3. Rezolutiunea III.2.4. Rezilierea III.3. Diferite categorii de contracte speciale reglementate expres in Noul Cod Civil III.3.1. Contractul de vanzare (art. 1650 - 1740 din NCC) III.3.2. Contractul de mandat (art. 2009 - 2012 NCC) III.3.3. Contractul de schimb (art. 1763 - 1765 din NCC) III.3.4. Contractul de locatiune (art. 1777 - 1823 din NCC) III.3.5. Contractul de antrepriza (art. 1851 - 1873 din NCC) III.3.6. Contractul de asigurare (art. 2199 - 2213 din NCC) III.3.7. Contractele reale (art. 2144 - 2170; art. 2171 - 2183; art. 2103 - 2143 din NCC) III.3.8. Tranzactia (art. 2267 - 2278 din NCC) III.3.9. Contractul de asigurare - cel mai important contract aleatoriu (art. 2199 - 2241 din NCC) III.3.10. Contractele de societate civila (art. 1881 - art. 1954 din NCC) Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste TITLUL IV. MOSTENIREA (SUCCESIUNEA) I LIBERALIT ILE: DONA IA I TESTAMENTUL (art. 953 - 1163 din NCC) Importanta cunoasterii problemei succesiunii(mostenirii) IV.1. Notiunea mostenirii si caracterele juridice ale transmisiunii succesorale IV.1.1. Notiunea mostenirii si felurile ei IV.1.2. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale IV.1.3. Data si locul deschiderii succesiunii IV.2. Conditiile generale ale dreptului la mostenire IV.2.1. Mostenirea si importanta ei in viata si activitatea oamenilor IV.2.2. Conditiile generale ale dreptului la mostenire IV.3. Liberalit ile: Dona ia i Testamentul - Mo tenirea testamentar i regimul su juridic IV. 4. Rezerva succesorala IV.4.1. Notiunea de rezerva succesorala si cotitatea disponibila IV.4.2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale IV.4.3. Mostenitorii rezervatari si intinderea rezervelor IV.5. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor IV.5.1. Consideratii generale IV.5.2. Conditii pentru ca sotul supravietuitor sa mosteneasca IV.5.3. Drepturile succesorale speciale ale sotului supravietutor IV.6. Limita dreptului de a dispune asupra mostenirii IV.6.1. Interdictia incheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare a)Notiunea de pact asupra unor succesiuni nedeschise b)Mostenirea contractuala IV.6.2. Interdictia substitutiilor fideicomisare limita a dreptului de a dispune asupra mostenirii a) Substitutia fideicomisara dezvotarea institutiei si justificarea opririi acestora b) Caracterele juridice ale fideicomisare c) Sanctiunea nerespectarii interdictiei substitutiei fideicomisare Intrebari si teste a)Intrebari b)Teste IV.7. Partajul succesoral n Noul Cod Civil( art.1143-1145 ; art. 1155-1163 Ncc) IV.7.1. Notiuni generale IV.7.2. Cadrul legal de reglementare IV.7.3. Conditii de fond si de forma pentru realizarea partajului succesoral IV.7.4. Masa partajabila IV.7.5. Formele partajului succesoral IV.7.6. Desfiintarea partajului IV.7.7. Partajul de ascendent IV.8. Partajul de ascendent
Intrebari si teste a)Intrebari

b)Teste

LISTA DE ABREVIERE
alin. -- alineatul art. articolul B. Of. Buletinul Oficial C. civ. Codul civil C. D. Culegere de decizii C. fam. Codul familiei C. mun. Codul muncii C. proc. Civ. Codul de procedura civila C. proc. pen. Codul de procedura penala C. pen. Codul penal Col. civ. colegiul civil Conf. conform C.S.J. Curtea Suprema de Justitie D. decret dec. civ. decizia civila Dec. de indrumare decizia de indrumare disp. dispozitia Edit. editura H.C.M. Hotarirea Consiliului de ministri J.N. Justitia Noua lit.litera L. P. Legalitatea populara M. Of. Monitoerul Oficial op. cit. opera citata O.U.G. Ordonanta de Urgenta a guvernului Plen. Trib. Sup. Plenul tribunalului suprem Pct. punctual R. R. D. Revista Romana de Drept Rev. revista S. -- sectia S. civ. Sectia civila

INTRODUCERE
Relatiile sociale , circuitul de valori materiale si spirituale(interne si internationale) precum si legaturile interumane sunt reglementate si ordonate prin variate norme obligatorii care alcatuiesc sistemul de drept al unui stat. In functie de natura raporturilor reglementate, se constituie(definesc) ramurile de drept si institutiile juridice, respectiv cadrul normativ(legal) si institutional specific, caracteristic. In societatea democrata, bazata pe initiativa libera si economia de piata. Dreptul civil se individualizeaza, deosebeste de alte ramuri ale dreptului prin natura specifica a relatiilor sociale, reglementate si prin metoda particulara de reglementare. Dreptul civil , din ratiunile mentionate are in preocuparile sale multiple si variate materii de reglementat. Dreptul civil constituie o ramura importanta a sistemului dreptului roman, fiind dreptul comun in relatia sa cu alte ramuri de drept inrudite. Daca o ramuta de drept nu prevede norme specifice pentru a reglementa un aspect al raporturilor juridice proprii, se aplica regulile incidente ale dreptului civil. Majoritatea relatiilor patrimoniale care se creeaza intre subiectele de drept, in activitatea economico-sociala bazate pe echivalenta prestatiilor, care se reduc in esenta la predarea unui lucru, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu in schimbul unei sume de bani1 sunt relgementate de normele Dreptului Civil. Dreptul Civil reglementeaza raporturile patrimoniale de natura economica ce contin drepturi si obligatii evaluabile in bani, precum si rapoturile personale nepatrimoniale lipsite de continut economic, prin care este individualizata persoana in familie si societate, cu insusirile ei proprii. Raporturile patrimoniale si raporturile personale nepatrimoniale care alcatuiesc obiectul de reglementare al dreptului civil sunt fundamentate pe independenta patrimoniala si egalitatea partilor2, bazata pe proprietate publica si privata, titularii de drepturi si obligatii fiind persoanele fizice si persoanele juridice, inclusiv statul.3 Obiectivele disciplinei de drept civil II 1. Titlul I abordeaza dreptul de proprietate: Publica si privata, in conditiile actuale, sub urmatoarele aspecte: definitie si caractere
1 2

R. Sanilevici, Drept Civil. Partea generala, Edit. Universitatii Al.I.Cuza Iasi, 1970, p.4 Vezi R. Sanilevici, op. citata, p.5 3. Vezi, Gheorghe Buta, Noul Cod Civil si unitatea dreptului privat, in vol. NOUL COD CIVIL.COMENTARII, editia a III-a, revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 45-70.

 formele dreptului de proprietate publica si privata ( conform art. 135 Constitutie) si regimului lor juridic; apararea dreptului de proprietate prin mijloacele dreptului civil (actiunea in revendicare). 2. Titlul II se refera la elementele definitorii ale obligatiilor civile si anume: definitia obligatiei civile; continutul, elementele obligatiei civile; izvoarele obligatiilor civile. 3. Titlul III reda distinct de alte acte juridice, contractul civil, prezentind: definitia si clasificarea contractelor civile; conditii de validitate; efectele; executarea tipuri de contracte reglementate expres in Codul Civil. 4. Titlul IV indica notiunile generale privind mostenirea (succesiunea) i liberalit ile - dona ia i testamentul, astfel: notiunea mostenirii si caracterele juridice ale transmiterii succesorale; conditii generale ale dreptului la mostenire; rezerva succesorala; drepturile succesorale ale sotului supravietuitor; mostenirea testamentara (testamentul, felurile testamentului, cauze de ineficienta a testamentului); partajul succesoral; partajul de ascendent.

In desfasurarea materiei care face obiectul de prezentare (cercetare) al acestei carti se opereaza cu conceptele fundamentale ale dreptului cum ar fi: notiunea dreptului, sistemul juridic, sistemul dreptului, izvoarele dreptului , norma juridica, raportul juridic, raspunderea juridica si altele , care sunt adaptate le cerintele acestui domeniu cercetat, al Dreptului civil.

TITLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE N ECONOMIA DE PIA (Art. 555 - 952 din NCC)

SUMAR

Proprietatea i dreptul de proprietate Dobndirea i transmiterea dreptului de proprietate Bunurile Noiuni generale
Clasificare bunurilor

Patrimoniul Regimul juridic al bunurilor aparinnd domeniului public. Dreptul de proprietate public (domenial) Aprarea dreptului de proprietate prin aciunea n revendicare

TITLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE IN ECONOMIa DE PIATA Importana cunoaterii problemei dreptului de proprietate n condiiile economiei de pia Intr-o societate organizata pe baza principiilor economiei de piata, importanta dreptului de proprietate se amplifica, frecventa actelor juridice civile referitoare la acest drept fundamental si litigiile in acest domeniu crescind considerabil. Totodata, se constata ca circulatia bunurilor imbile ( terenuri si constructii) si a bunurilor mobile ce constituie obiecte ale dreptului de proprietate apartinind persoanelor fizice si juridice se realizeaza pe doua ci principale: acte juridice civile a caror efecte se produc in timpul vietii oamenilor care incheie aceste acte, fie prin transmisiunE succesoral cu efecte dupa moartea titularului bunurilor. Dreptul de proprietate: publica1 si privata2 este cel mai important drept subiectiv civil de natura patrimoniala, care are continut economic, evaluabil in bani. Pentru aceste considerente , nu poate fi conceputa cultura juridica a viitorilor specialisti in administratia publica si in general in economie, fara cunoasterea celor mai importante aspecte ale acestei institutii centrale ale Dreptului civil, care insumeaza norme juridice cuprinse in legea fundamentala romna ( art.44, 46 si art. 136 Costitutie) , Codul civ. - art. 555 - 952 NCC, in Legea fondului funciar nr. 18/1991 precum i n alte acte normative.
1 - Pentru aspectele noi din Noul Cod Civil, Marilena Uliescu, Dreptul de proprietate n configurarea Noului Cod Civil, n vol. Noul Cod Civil. Comentarii, ediia a III-a revzut i adugit, Universul Juridic, Bucureti, 2011, p. 92 136 ; 2 - Referitor la reglementarea actual a proprietii private, Laura Dnescu, Larisa Popovici, Dreptul de proprietate privat n Noul Cod Civil, n vol.I - Codul Civil adnotat, 2011, p. 135 - 148.

I.1. Proprietatea si dreptul de proprietate (art.551-554 Ncc)

ntre oameni se stabilesc relaii de munc n cadrul crora ei produc bunuri, pe care i le nsuesc. nsuirea de ctre oameni a diferitelor bunuri ale naturii, nuntru i cu ajutorul acestor forme sociale, se numete proprietate.Proprietatea este, aadar, un raport social. Pe o anumit treapt de dezvoltare a societii, proprietatea ca raport social se transform n drept de proprietate, raportul social pur i simplu devenind raport juridic. In societatea cu economie de piata domina dreptul de proprietate privat (drept fundamental), consacrat prin reguli de drept, care confer anumitor persoane sau colectiviti organizate de persoane n condiiile legii, putina de a poseda, de a folosi, de a dispune de un lucru. I.2. Proprietatea privat(art.555-857 Ncc) Coninutul dreptului de proprietate i caracteristicile sale

A fi proprietarul unui bun nseamn a avea dreptul de a poseda, folosi i dispune de acel lucru, n limitele prevzute de lege, in mod absolut, exclusiv si perpetuu.(art. 555 Ncc) a. Posesiunea implic din partea unei persoane exercitarea direct i nemijlocit a oricrei aciuni materiale asupra unui bun, aflat la locul aezrii lui permanente;1 b. Folosina unui bun nseamn prerogativa pe care o are proprietarul de a obine foloasele legate de acel bun pentru ndeplinirea nevoilor sale;

A se vedea si , Maria Harbd,op.cit. , p. 167-170.

c. Dispoziia cu privire la un bun echivaleaz cu putina de a transmite dreptul de proprietate asupra unei persoane, de a da bunul n gaj, n folosin etc., cu un cuvnt de ai determina regimul juridic. n situaia cnd bunul se gsete n pstrarea altei persoane (depozit, gaj, nchiriere) posesiunea i folosina pot aparine i unui neproprietar, dreptul de proprietate rmnnd ns proprietarului su. Aadar, posesiunea, folosina i dispoziia asupra bunului ce formeaz obiectul unui drept de proprietate nu sunt elemente inseparabile.

Dreptul de proprietate este un drept absolut. Toate persoanele sunt obligate

s se abin de la orice nclcare care ar putea aduce atingere exerciiului dreptului de proprietate de ctre titularul su.

Fiind un drept real, titularul l poate realiza direct fr concursul altor

persoane. Astfel, proprietarul unei case posed, se folosete, dispune de aceasta, fr a atepta intervenia altei persoane. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv, n sensul c proprietarul are singur folosina i stpnirea bunului su. El este un drept perpetuu, n nelesul c nu se stinge prin nentrebuinare, i un drept alienabil ceea ce nseamn c se poate nstrina.
Posesiunea i efectele sale juridice (art. 916 952 Ncc)

Posesiunea const n stpnirea unui lucru sau n folosirea unui drept, de ctre o anumit persoan ndrituit s exercite asupra unui lucru sau dreptului respectiv actele de folosin i de putere ca proprietar sau ca titular al unui drept real. O persoan posed, cnd deine material un lucru sau cnd se folosete efectiv de un drept (posesiunea se aplic i bunurilor incorporale). Din partea deintorului trebuie s existe intenia de a se considera proprietar, adic de a-i nsui bunul pentru el ori de a se folosi de dreptul respectiv ca de-al su. Dac lipsete aceast intenie nu avem o posesiune, ci o deteniune precar.
10

Condiiile posesiunii sunt : s fie continu, panic, adic sa nu aib loc prin violen, public, ceea ce nseamn c nu trebuie s fie exercitat pe acuns, i s fie exercitat sub nume de proprietar. Posesiunea1 care ndeplinete condiiile de mai sus se cheam posesiune util, crend n favoarea posesorului o prezumie de proprietate. n anumite condiii, dup trecerea unui anumit termen, posesiunea util, duce la dobndirea dreptului de proprietate. Nendeplinirea uneia din condiiile artate face din ea o posesiune viciat, adic fr efect din punct de vedere juridic. Viciile posesiunii sunt deci :

discontinuitatea, violena, clandestinitatea precaritatea. Discontinuitatea este un viciu absolut, n sensul c poate fi invocat de

oricine i temporar, cci de odat ce nceteaz posesiunea se consider a fi util. Acest viciu const n aceea c deinerea material a bunului sau folosirea dreptului se face la intrevale nenormale.(Exemplu : un teren arabil este lucrat, la doi- trei ani).

Vezi i, Gh. Beleiu,op.cit., p.77.

11

 Violena se manifest ca un viciu relativ i temporar, putnd fi deci invocat numai de ctre cel mpotriva cruia posesorul deine bunul i folosete dreptul de violen. Clandestinitatea este de asemenea un viciu relativ i temporar, constnd n aceea c posesiunea este exercitat n ascuns de adversar, nct acesta nu este n situaia de a o cunoate. Precaritatea este mai mult dect un viciu al posesiunii, deoarece afecteaz nsi existena acesteia, cci prezena sa nseamn lipsa elementului intenional (psihologic) al posesiunii. n acest caz, se spune c posesiunea nu este exercitat sub nume de proprietar, ea aprnd ca o deteniune precar. Sunt detentori precari: locatarii, uzufructuarii, depozitarii etc. Cel care a nceput prin a poseda cu titlu precar este presupus c posed astfel pn la dovada contrar. Posesiunea util este presupus de asemenea pn la dovada contrar. Aceasta nseamn c elementul intenional nu tebuie dovedit de ctre deintorul bunului sau de cel care folosete dreptul, ci de cel care formeaz pretenii contrare. Schimbarea deteniunii precare ntr-o posesiune util se numete intervertirea posesiunii i are loc n condiiile stabilite de art. 1858 C. civ. Efectele posesiunii sunt : a) creeaz o prezumie relativ de proprietate n favoarea posesorului; b) poate conduce n anumite condiii la dobndirea dreptului de proprietate; c) posesorul de bun credin are dreptul s culeag fructele i veniturile bunului ce-l posed, nefiind obligat s le restituie dect din ziua chemrii n judecat de ctre proprietar. Aprarea posesiunii se face pe cale aciunilor posesorii. n condiiile stabilite de lege, fiind de asemenea un efect al posesiunii. Deosebim dou feluri de aciuni posesorii : n complngere

n reintegrare (reintegrnd). Ultima fiind i la mna detentorilor, are mai

mult, un caracter personal.

12

Cnd posesorul pierde bunul sau nu mai are intenia s l pstreze pentru sine chiar dac ar continua s l dein - posesiunea nceteaz i se pierde. De exemplu, cineva pierde un bun mobil sau cineva a vndut casa altcuiva, care l-a lsat n pstrarea primului; n ambele cazuri posesiunea s-a pierdut. I.3. Dobndirea i transmiterea dreptului de proprietate De regul, dreptul de proprietate se dobndete prin transmiterea din partea unei persoane ctre alt persoan, cu ajutorul actelor juridice (vnzareacumprarea, donaia, schimbul etc.) sau prin motenire. n aceste cazuri noul proprietar este un succesor n drepturi al noului proprietar. Din acest motiv, asemenea moduri de dobndire a dreptului de proprietate se numesc moduri derivate. Sunt ns cazuri cnd un bun oarecare nu a mai aparinut altui proprietar, deoarece el n-a existat nainte, sau deoarece dreptul de proprietate ia natere independent de dreptul de proprietate al fostului proprietar. n asemenea cazuri ne gsim n faa unui mod originar de dobndire a dreptului de proprietate. Modurile de dobndire a dreptului de proprietate, n Noul Cod civil, sunt: accesiunea imobiliar i accesiunea mobiliar,

uzucapiunea i aa cum se afirm n doctrina nou a dreptului civil, aceasta confiscarea, etc. n privina noutilor n problema modurilor de dobndire a dreptului de

are o reglementare complet nou n Noul Cod civil1

proprietate, Noul cod civil reglementeaz hotrrea judectoreasc i actul administrativ (art. 557, alin.1 i alin.2 NCC) care sunt adugate la modurile menionate anterior1.

In privinta modurilor de dobandire a dreptului de proprietate, asa cum

apreciaza doctrina recenta a dreptului civil, s-au mai adaugat in Ncc hotararea judecatoreasca si actul administrativ (art 557, alin. 1 si alin.2).

Ne referim la Marilena Uliescu, Dreptul de proprietate in configurarea Noului Cod Civil. Comentarii. Editia a III-a, revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti 2011, p 92-136.

13

In aceasta problema si in concordanta cu Ncc s-a afirmat ca aceasta noua

reglementare a fost preluata din doctrina care, in mod constant, a considerat ca hotararea judecatoreasca este un mod de dobandire a dreptului de proprietate, chiar in lipsa unei prevederi exprese din Codul civil, atunci cand aceasta este constitutiva sau declarativa de proprietate( art.888 Ncc).1
In acelasi sens, inscrierea in Cartea funciara este considerat un mod

de dobandire a dreptului de proprietate privata, in conditiile art. 557 din Ncc. Pentru transmiterea proprietii asupra bunurilor determinate individual, prin acte juridice, este suficient numai consimmntul prilor, fr vreo alt formalitate, afar de cazul cnd prile au comvenit altfel prin contractul ncheiat ori cnd prin lege se dispune altfel. Cnd se transmite ns dreptul de proprietate asupra unor lucruri determinate prin caractere generice, este necesar, pe lng consimmntul prilor, i individualizarea bunurilor ce se transmit. Aceast individualizare se face prin separarea lor de alte bunuri asemntoare, o dat cu predarea. Spre exemplu, persoana creia i se transmite dreptul de proprietate asupra unei cantiti de gru, va dobndi dreptul de proprietate asupra acestei cantiti n momentul cnd, dup acordul prilor sau concomitent, cantitatea respectiv de gru a fost separat de rest i de regul predat. n legtur cu transmiterea dreptului de proprietate, dreptul civil se preocup i de instituia transcrierii. Transcrierea este operaia de registrare i copiere a actelor de transmitere a proprietii imobilelor, sau a drepturilor reale imobiliare, n registre publice. Transmisiunea bunurilor mobile nu este supus, n principiu transcrierii, de la care fac excepie operaiunile privind anumite bunuri mobile ca vnzrile de maini agricole i altele.
1

Idem , p 96; Cu privire la dobandirea dreptului de proprietate, Mirela Bojana, Moduri de dobandire a dreptului de proprietate privata in Noul Cod Civil, in vol. Noul Cod Civil. Comentarii, p 137-164.

14

Rolul transcrierii este acela de a face cunoscut terelor persoane situaia juridic a bunurilor transmise, pentru a nu se crea dificulti n circuitul civil cum ar fi - de exemplu - vnzarea aceluiai bun mai multor persoane, n acelai timp sau succesiv. Transmiterea n sine a bunurilor prin acte juridice nu este influenat de transcriere, aceasta neavnd alt funcie dect aceea de a face ca anumite acte juridice s fie opozabile terelor. Transcrierea poate fi invocat cu efect de ctre cel care a transcris priumul, cu condiia ca acesta s nu fi mpiedicat pe cel cu care vine n concurs s transcrie, folosind frauda. Printre modurile originale de dobndire a dreptului de proprietate cunoscute deptului civil din Romnia se numr i accesiunea i uzucapiunea care reprezint:
a) Accesiunea d dreptul proprietarului unui lucru s dobndeasc tot ceea ce

produce acesta, precum i accesoriile ce se ncorporeaz la acest lucru potrivit principiului accesoriul urmeaz principalul. Accesiunea poate fi imobiliar sau mobiliar.

Accesiunea imobiliar. Orice construcie, plantaie sau lucrri fcute pe un

teren sunt presupuse pn la proba contrarie, a fi fcut de proprietarul acestui teren. Pmnturile adunate pe nesimite la malurile i gurile apelor curgtoare se numesc aluviuni. Proprietarul terenului la care s-au alipit devine i proprietarul acestora. Adaosurile de pmnt smulse brusc de ape i alipite la un teren vecin se numesc avulsiuni i ele trec asupra proprietarului terenului la care au fost alipite, dac n-au fost revendicate n termen de un an. Animalele i psrile semislbatice, precum i alte vieuitoare (iepuri, cprioare, albine) ce se aeaz pe un fond (teren) aparin proprietarului fondului.

Accesiunea mobiliar. n cazul n care se unesc dou lucruri mobile, care

formeaz un tot n care n chip necesar unul din ele este mai important dect cellalt, ne gsim n faa accesiunii mobiliare. Aceasta poate mbrca diferite forme :
15

lucrurile unite nu se pot separa (adjunciunea),

obiectul nou a luat fiin prin aplicarea muncii la un material strin fr dou corpuri s-au amestecat (confuziunea)

consimmntul proprietarului acestuia (specificaiunea)

Pentru fiecare din aceste forme ale accesiunii mobiliare exist reguli specifice dup care se stabilete dreptul de proprietate asupra bunului nou creat. Tot ceea ce produce un lucru n mod periodic, fr ca substana lor s scad se numesc fructe. Fructele pot fi :

fructe naturale propriu zise, fructe industriale fructe civile. Astfel ierburile i n genere tot ceea ce produce pmntul fr intervenia

omului sunt sunt fructe naturale propriu-zise. Recoltele sunt fructe industriale. Veniturile bneti rezultate din bunuri (chirii, dobnzi etc.) sunt fructe civile. Spre deosebire de fructe, produsele sunt lucruri care se obin prin scderea substanei, materiei, din care provin. Aa este, de exemplu, piatra de var fa de cariera de piatr sau benzina fa de iei. Fructele i produsele aparin proprietarului bunului din care provin n baza accesiunii. n situaia n care o persoan a posedat cu rea-credin bunul unei altei persoane, ea trebuie s restituie odat cu bunul i toate fructele percepute. Posesorul de bun credin nu are aceast obligaie, dect din ziua n care a cunoscut c bunul nu este al su. Buna-credin este convingerea posesorului c are asupra bunului ce posed un drept de proprietate, pe baza unui titlu translativ de proprietate pe care l consider valabil.1 Buna-credin se presupune pn la proba contrarie, aa nct cel ce pretinde c o persoan este de rea-credin va trebui s dovedeasc acest lucru.
1

Vezi i , Elena Iftimie,.a, op. cit., p. 125-126

16

b) Uzucapiunea sau prescripia achizitiv este un mijloc de dobndire a

proprietii asupra unui bun imobil, printr-o posesiune prelungit. Posesiunea trebuie s fie neviciat. n general timpul cerut pentru prescrierea ei (adic pentru ca posesiunea s se transforme n proprietate) este de 30 de ani. n acest caz nu intereseaz dac posesorul este de rea-credin i stpnete bunul fr just titlu. Termenul de prescripie este scurtat de la 10 la 20 ani - dup anumite distincii prevzute prevzute de Codul civil - pentru posesorul de bun-credin i care stpnete bunul cu just titlu. Se numete just titlu orice act juridic translativ de proprietate valabil ncheiat, dar care nu provine de la adevratul proprietar. Un act juridic translativ de proprietate anulabil poate constitui just titlu, n ipoteza n care anulabilitatea nu i-a fost cunoscut posesorului de bun credin, care l invoc. Acest act juridic anulabil nu poate fi opus ca just titlu celui ndreptit a cere anularea sa. Un act juridic translativ de proprietate nul nu poate constitui un just titlu.

Dovada justului titlu este n sarcina celui care l invoc, n timp ce buna

credin se prezum tot timpul ct dureaz posesiunea. De aceea se spune c reauacredin care survine nu mpiedic uzucapiunea de 10 pn la 20 ani.

Sunt anumite situaii care mpiedic definitiv cursul prescripiei. n acest s nceap o nou posesiune. (exemplu: situaia n care

caz se vorbete de ntreruperea prescripiei. Efectul anterior al posesiunii este nlturat i se impune de proprietar etc.

posesorul pierde posesiunea lucrului mai mult de un an sau cnd bunul este reclamat mpiedicarea vremelnic a curgerii termenului de prescripie, datorit

minoritii sau altor ctorva mprejurri, constituie motive de suspendarea prescripiei. Fiind un obstacol temporar, suspendarea prescripiei are ca efect ncetarea cursului prescripiei iar din momentul dispariiei evenimentului ce a provocat aceast suspendare prescripia i reia cursul, posesiunea nceput putnd fi continuat.
17

Suspendarea are efecte numai n raporturile dintre posesor i o anumit persoan determinat, n timp ce ntreruperea este opozabil tuturor. Posesorul poate renuna la prescripie numai dup ce acesta s-a mplinit. Prin mplinirea termenului posesorul devine proprietarul bunului chiar n ziua cnd a nceput s curg prescripia. Ea are, deci efect retroactiv. n anumite condiii stabilite de lege, posesiunile pot fi unite. Astfel, posesiunea unei persoane poate fi unit cu a unei alte persoane care obine bunul de la prima persoan. Aceast unire se numete jonciunea posesiunilor, rolul ei fiind asigurarea mplinirii prescripiei pentru care este necesar ns ca ambele posesiuni s nu fie viciate. C. Printre modurile de dobndire a dreptului de proprietate se mai numr hotrrea judectoreasc, testamentul, tradiiunea, i ocupaiunea .
Tradiiunea, const n predarea efectiv a lucrului i nu este dect un mod de

executarea conveniei de transmitere sau constituire a unui drept real. Cu toate acestea, tradiiunea este un mod de transferare a dreptului de proprietate n urmtoarele cazuri: cnd contractul are ca obiect un lucru nedeterminat numai n genere (de ex: se vinde 7 kg gru dintr-o cantitate de 1000kg gru; individualizarea i determinarea se vor face numai cu prilejul tradiiunii);

cnd un ter dobndete un lucru mobil de la altcineva, altul dect n cazul unui dar manual.

adevratul proprietar; Ocupaiunea constituie posibilitatea de a-i nsui bunuri ce nu aparin nimnui: vnatul, petele prins - n baza unei autorizaii legale - de pe un fond strin etc. Pierderea proprietii are loc n urmtoarele situaii : prin nstrinarea de bun voie a bunului; prin distrugerea lucrului;
18

 prin accesiunea sau ncorporarea bunului la alt bun, aparinnd altei persoane;

prin nereclamarea bunului pierdut n termenul stabilit de lege;

prin confiscare; prin uzucaparea acestuia de ctre o alt persoan. I.4. BUNURILE (Cartea a III-a, art.535-550 din Ncc)1 a) Noiunea Art.535 Ncc prevede ca sunt bunuri lucrurile corporale sau necorporale care constituie obiectul unui drept patrimonial. n sens economic, un bun este orice lucru care este util. n accepiune juridic, bunurile sunt lucrurile care pot constitui obiectul unei apropieri individuale ori colective i care pot fi exprimate ntr-o valoare bneasc. Cu privire la bunuri se stabilesc drepturi i obligaii civile. b) Clasificarea bunurilor A. Exist mai multe criterii de clasificare a bunurilor, cele mai dintre ele fiind urmtoarele:

importante

Bunurile mijloace de producie i bunurile obiecte de consum. Bunurile corporale care au existen material, servind satisfacerii nevoilor oamenilor (animale, vegetale)

Bunurile ncorporale sunt,cale care n-au dect o existen abstract, dar reprezint totui o valoare apreciabil n bani cum ar fi: opera literar, serviciul pe care debitorul a promis s-l fac etc.

Cu privire la unele aspecte in problema bunurilor din Ncc, Oana Ureche, Administrarea bunurilor altuia- alegerea unei forme de administrare, in Vol.I Codul CIVIL. ADNOTAT, 2011, p. 149.

19

Printre bunurile incorporale se numr i drepturile, n afar de cele legate strict de personalitatea uman. B. O alt clasificare a bunurilor const n deosebirea bunurilor determinate individual sau certe (o cas,un automobil,) de bunurile determinate doar prin caracterele lor generice sau bunurile de gen (banii, cerealele etc.). Primele sunt privite n lumina nsuirii lor specifice, n timp ce secundele sunt vzute prin prisma caracterelor comune ale ntregii categorii de bunuri respective. Dreptul de proprietate asupra bunurilor certe se transmite de regul, prin simplul acord de voin i independent de predarea lucrului. De aceea, pieirea unor astfel de bunuri nainte de a fi predate exonereaz pe debitor de rspundere, n cazul n care bunurile au pierit ca urmare a unui caz de for major sau fortuit. n situaia bunurilor determinate prin caractere generice, soluia este contrar. C. Dup un criteriu asemntor celui al clasificrii de mai sus, bunurile se mai divid n : fungibile i nefungibile. Primele se pot nlocui unele cu altele (grul, combustibilul, etc.), n timp ce bunurile nefungibile nltur posibilitatea unei asemenea substituiri (exemplu: tabloul Carul cu boi pictat de Nicolae Grigorescu). Efectele produse de operaiile juridice care au de obiect aceste bunuri difer dup cum ele fac parte dintr-o categorie sau alta, i anume: prin mprumutul avnd drept obiect bunuri fungibile se transmite nsi dreptul de proprietate ; prin cel privitor la bunurile nefungibile se transmite numai dreptul de folosin (comodatul).

Bunurile divizibile sunt cele care se pot mpri, fr s-i piard

valoarea economic (o stof etc.), n timp ce bunurile nedivizibile, o dat mprite, nltur posibilitatea de a mai fi folosite ca atare (un animal etc.). Bunurile principale pot fi utilizate independent de orice alt bun (un automobil, un imobil, etc.),

20

Bunurile accesorii, spre deosebire de primele, sunt destinate s serveasc

acestora (arcuul unei viori, vslele luntrii). Consecina juridic a acestei clasificri este exprimat n regula : accesoriul urmeaz regimul principalului. Astfel dac vioara a fost nchiriata pentruun concert, se subnelege c a fost nchiriat i arcuul nepurtndu-se percepe o sum suplimentar pentru el.

Bunurile

consumptibile sunt cele care se consum de la prima

ntrebuinare (exemplu: alimentere), n vreme ce bunurile neconsumptibile nu-i pierd fiina dect printr-o ntrebuinare ndelungat (exemplu:mbrcmintea).

Bunurile scoase din circuitul civil general, cum sunt bunurile

proprietate public prevzute de articolul 135 din Constituie nct nu pot forma obiectul actelor juridice civile, n aceiai msur n care l formeaz cele aflate n circuitul civil general.

Bunurile apropriate sunt cele care se afl n stpnirea unei persoane, n

opoziie cu bunurile al cror proprietar nu poate fi identificat. Legat de aceast mprire a bunurilor, amintim i categoria bunurilor vacante. Acestea din urm sunt bunuri care, dei prin natura lor ar trebui s se afle n stpnirea cuiva, nu au cu toate acestea un proprietar (motenirea n timpul vacanei succesorale).
D. Noul Cod civil romn clasific bunurile n urmatoarele 2 categorii( art. 536

Ncc): mobile imobile. Acest criteriu de clasificare a bunurilor reprezint cea mai important sistematizare a acestora n economia de pia. Bunurile care se pot mica dintr-un loc sau altul, fie prin fora lor proprie, fie cu ajutorul unei energii strine, se numesc mobile sau mictoare (animalele, obiecte de mobilier,etc.). Exist unele situaii cnd bunurile, dei mobile prin natura lor, sunt totui n anumite condiii, bunuri imobile (prin destinaia sau prin obiectul lor care se aplic). Exist i situaia invers cnd bunuri imobile prin natura lor , sunt cu toate acestea,
21

bunuri mobile (prin anticipaie i determinarea legii) Aceste situaii sunt prevzute de Codul civil, n mod expres. Legislaia noastr cuprinde reguli deosebite privitoare la anumite operaii juridice, dup cum bunul este mobil sau imobil.
E. Banii fac de asemenea parte din categoria juridic a bunurilor.

n circuitul civil, banii sunt un mijloic de stingere a obligaiilor.

F. Titlurile de valoare care se prezint sub forma:

titluri

la

purttor, a crui proprietate se transmite prin simpla sa

predare;

titlu la ordin, n baza cruia executarea obligaiei cuprins n el nu poate

fi pretins dect de posesorul titlului, care justific dreptul printr-un ir nentrerupt de giruri;

titlu nominativ, care se caracterizeaz prin faptul c poart indicarea

precis a persoanei ndreptite s cear plata. I.5. Patrimoniul Noiunea de patrimoniu desemneaz totalitatea bunurilor ce constituie

averea unei persoane, sau respectiv ansamblul drepturilor i obligaiilor unei persoane, evaluabile n bani, avnd o valoare economic. Pe baza acestui concept juridic se explic urmatoarele notiuni juridice:
gajul general al creditorilor chirografari;

subrogaia real ;
transmiterea deodat a activului i pasivului succesoral;

dezmembramintele dreptului de proprietate. In doctrina actuala din domeniul Dreptului Civil se apreciaza ca Noul Cod civil da expresie conceptului modern privind dezmembramintele dreptului de proprietate potrivit caruia drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinta

22

dezmembrarii atributelor care alcatuiesc continutul juridic al dreptului de proprietate.1

I.6. Proprietatea publica si Regimul sau juridic 2 n conformitate cu prevederile art. 136 alin. 3 Constituie, proprietatea public aparine statului sau unitilor administrativ-teritoriale i anume, comunei, oraului, municipiului i judeului. Din acest text de lege rezult ca subiecte ale dreptului de proprietate public sunt: unitile administrativ-teritoriale; statul; Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publica3 Art.866 Ncc reglementeaza drepturile reale constituite in vederea exercitarii dreptului de proprietate publica prin intermediul altei persoane si anume: a) dreptul de administrare (art.867-870 Ncc); b) dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica (art.871873 Ncc); c) dreptul de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica (art.874 Ncc), titularul acestui drept real este o persoana juridica de drept privat respectiv o institutie publica care realizeaza o activitate in scopul unui interes public. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate public sunt prevzute n Constituie, legi organice i legi ordinare. Astfel, n alin.4 al art. 136 Constituie se
1

Marilena Uliescu, DREPTUL DE PROPRIETATE IN CONFIGURAREA Noului Cod civil, in Vol. Noul Cod civil: COMENTARII, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p.123. 2 In aceasta problema, Marilena Uliescu, Dreptul de proprietate in configurarea Ncc.,in Vol. Noul Cod Civil: Comentarii. Editia a III-a revazuta si adaugita, Ed. Univ.Juridic, Bucuresti 2011, p 92-136 3 Cu privire la acest aspect, Marilena Uliescu, op.cit.p.109-115

23

prevede ca Bogiile de orice natur ale subsolului, cile de comunicaie, spaiul aerian, apele cu potenial energetic valorificabil i acelea ce pot fi folosite n interes public, plajele, marea teritorial, resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, precum i alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietii publice. Enumerarea fcut de Constituie bunurilor ce formeaz obiectul dreptului de proprietate public nu este exhaustiv, deoarece pot constitui obiect al acestui drept i alte bunuri stabilite de lege. Legea fondului funciar n art. 5 enumer categoriile de terenuri ce formeaz obiectul dreptului de proprietate public: terenurile pe care sunt amplasate construcii de interes public, piee, cile de comunicaie, parcuri publice, porturi i aeroporturi, terenurile cu destinaie forestier, albiile rurilor i fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare i ale mrii teritoriale, rmurile Mrii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaii naturale i parcuri naionale, monumentele, ansamblurile arheologice i istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile aprrii i pentru alte folosine care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public. Adaptnd criteriul apartenenei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaz posibilitatea ca, prin schimbarea destinaiei sale, un bun ce alctuiete obiectul dreptului de proprietate privat, s poat deveni obiectul dreptului de proprietate public. Noul Cod civil n art.859 enumer bunurile ce alctuiesc obiectul exclusiv al dreptului de proprietate public, si anume:
24

drumurile mari i mici, precum i uliele care sunt n sarcina statului fluviile i rurile navigabile sau plutitoare, rmurile, adugirile ctre mal pe locurile de unde s-a retras apa mrii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele averile vacante.

Textele Codului civil anterior privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate public au fost considerate ca lipsite de claritate i imprecise, deoarece erau incluse printre aceste bunuri i unele ce puteau alctui obiect al dreptului de proprietate privat. Cldirile nu sunt prevzute de lege ca fcnd obiectul dreptului de proprietate public, totui ele alctuiesc obiectul acestui drept atunci cnd ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietilor publice, i atunci cnd ele sunt afectate uzului public (cldirile ministerelor, primriilor, prefecturilor, biblioteci i muzee publice etc.). Potrivit Ncc , Obiectul dreptului de proprietate public l pot alctui i bunurile mobile cu condiia ca aceste bunuri s fie destinate a servi folosinei publice, adic prin funcia lor s fie indispensabile serviciului i utilitii publice, pe de o parte, iar pe de alt parte, s se supun regimului juridic prevzut de lege pentru aceste bunuri (exemplu: tablourile dintr-un muzeu, crile unei biblioteci publice, documente de arhiv puse la dispoziia publicului etc.)1 n funcie de ntinderea utilitii i interesului public, un bun ce alctuiete obiectul dreptului de proprietate public poate fi clasificat ca fiind bun de interes naional, caz n care proprietatea asupra sa, n regim de drept public, aparine statului, sau de interes local, caz n care proprietatea, de asemenea, n regim de drept public, aparine comunelor, oraelor, municipiilor judeelor sau unitilor administrativteritoriale. Aceste bunuri,dupa caz au fost considerate bunurile de interes naional sau de interes local. n legtur cu obiectul dreptului de proprietate public, n unele legi speciale se folosete expresia de domeniu publicastfel c cei doi termeni folosii de legiuitor sunt identici din punct de vedee juridic.2 Dreptul de proprietate public i dreptul de proprietate privat prezint caractere juridice distincte care le contureaz un regim juridic propriu.ntr-adevr, potrivit art. 136 alin 5 din Constituie, bunurile de proprietate public sunt
1

Cu privire la cadrul normativ actual pentru proprietatea publica si anume, art. 859 Ncc, Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p 213-217. 2 In aceasta problema, Eugeniu Safta- Romano, Dreptul de proprietate privata si publica in Romania, Edit. Graphix, Iasi, 1993, p 93-100. Pentru aspectele din Ncc , Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p. 323 si urm.

25

inalienabile. n dezvoltarea prevederilor constituionale, dispoziiile din Legea nr. 215/2001 cu privire la administraia public local prevd c bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile i insesizabile. Legea fondului funciar, n art. 5 alin. 2 prevede c terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dac legea nu dispune altfel. Bunurile ce alctuiesc obiectul dreptului de proprietate public fiind scoase din circuitul civil, nseamn c ele nu pot fi nstrinate prin transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea de drepturi reale, dezmembrminte ale dreptului de proprietate. Cu toate acestea, potrivit dispoziiilor art. 136 alin. 5 din Constituie, bunurile ce fac obiectul proprietii publice, n condiiile legii, pot fi date n administrarea regiilor autonome ori instituiilor publice sau pot fi concesionate ori nchiriate. Legea nr. 215/2001 d dreptul consiliilor locale i judeene s hotrasc cu privire la urmtoarele probleme: concesionarea bunurilor ce formeaz obiectul dreptului de proprietate public; inchirierea acestor bunuri; gestionarea lor. Dreptul de proprietate public este imprescriptibil, neputnd fi opuse proprietarului nici (uzucapiunea) i dup caz, nici posesia de bun credin. Aceasta nseamn c bunurile ce alctuiesc obiectul dreptului de proprietate public nu pot fi dobndite de nici o alt persoan. n acest sens i prevederile art.861 Ncc. dispun c Bunurile proprietate publica sunt inalienabile si imprescriptibile si insesizabile.
Stingerea dreptului de proprietate publica are loc daca bunul a pierit

ori a fost trecut in domeniul privat daca a incetat uzul sau interesul public.

26

I.7. Aprarea proprietii i a dreptului de proprietate prin mijloacele dreptului civil1. Aciunea n revendicare Normele dreptului civil contribuie la aprarea dreptului de proprietate prin mijloace specifice, cum ar fi aciunea n justiie, care poate fi:
a) aciunea posesorie, destinat aprrii posesiei, n mod special, i indirect

aprrii proprietii;
b) aciunea n revendicare (aciunea peitorie).

Alturi de ele contribuie i mijloacele nespecifice ale dreptului civil i anume: aciuni rezultate din contracte;
aciuni pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite;

aciunea n anulare; aciuni din imbogirea fr just cauz .a. Ne vom referi n cele ce urmeaz la aciunea n revendicare care este cel mai important mijloc de drept civil pentru aprarea dreptului de proprietate2. Aprarea dreptului de proprietate prin aciunea n revendicare a) Definiie i importan Prin acinea n revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se gasete, situaie pe care literatura juridic i jurisprudena o prezint sub forma maximei: proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaterea dreptului su de proprietate i restituirea lucrului.

Vezi i, Paul Mircea Cosovici, Premise pentru trecerea Romniei la economia de piat ntr-un stat de drept, n S.D.R., nr. 3/1992, p.1-197; de asemenea, Eugeniu Safta Romano, op. cit., p.330; Marilena Uliescu, Propretatea public i proprietatea privat actualul cadru legislativ, n S.D.R., nr.3/1992, p.211-227; Teofil Pop, Rolul practicii judiciare a Curii Supreme deJustiie n consolidarea statului de drept, n S.D.R., nr.1/1992, p.27-33. 2 Vezi, Constantin Sttescu, op.cit., p.717-773; Ion P. Filipescu, Drept civil. dreptul de proprietate i alte drepturi reale, Ed. Actami, Bucureti, 1994, p.215-233 (Cap. III, Aciunea n revendicare); de asemenea, Liviu Beceru, Reflecii n legtur cu necesitatea intepretrii corecte i unitae aa dispoziiilor Codului Penal privind infraciunile contra proprietii, n Revista Dreptul, nr.12/1994, p.43-44.

27

 Obiectul aciunii n revendicare l constituie bunurile imobile i mobile

determinate individual de care reclamantul a fost deposedat i care nu pot fi nlocuite cu alte bunuri de valoare egal ori prin compensaie bneasc.
Prin aceast aciune se pot cere i despagubiri pentru repararea prejudiciilor

cauzate, printr-un capt de cerere subsidiar revendicrii. Temeiul juridic al revendicrii l constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv i pe care titularul su urmeaz s-l dovedeasc printr-un titlu legal. b) Caracterele aciunii n revendicare
Aciunea n revendicare este o aciune petitorie, prin care se apr dreptul

de proprietate i se pune n discuie coexistena dreptului de proprietate, reclamantul avnd sarcina s dovedeasc titlul su de proprietate, dup dictonul actori incumbi probatio. Prin aciunea n revendicare se apr dreptul de proprietate n timp ce prin aciunile posesorii se apr posesia. Aciunea n revendicare este o aciune real, ea ntemeindu-se i aprnd nsui dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprim aciunii acelai caracter real i se deosebete de aciunile personale (ca de exemplu: aciunea derivnd din contractul de locaie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului i au ca temei dreptul e crean nscut din contract). Aciunea n revendicare este mijlocul direct de aprare a proprietii prin intermediul normelor dreptului civil. Ea const n dreptul proprietarului bunului ce a fost deposedat nelegal de a cere n justiie de la posesorul nendreptit al acestuia, restituirea lui i recunoaterea adevratului titular al proprietii. Literatura juridic i practic dreptului civil au subliniat ideea c, obiectul aciunii n revendicare l pot forma doar bunurile imobile i cele mobile determinate, posesia acestora din urm pierzndu-se datorit relei credine.

28

Condiia cerut pentru exercitarea aciunii n revendicare este ca cel ce revendic proprietatea unui bun aflat n stpnirea altei persoane, s prezinte titlul scris asupra acestei caliti. Teoria i practica judiciar au subliniat aspectele comlplexe ale problemei enunate i care presupun o rezolvare diferit, n raport de probele administrate n cauza respectiva, dintre care mentionam: dac este vorba de bunuri imobile aciunea se justific obligatoriu de ctre reclamant (deci proprietarul deposedat de bun) prin dovedirea titlului su de proprietate. El poate fi contract de vnzare-cumprare a bunului, contract de schimb al bunului, contract de donaie ce are ca obiect bunul aflat n litigiu, certificat de motenitor .a.;
dac persoana ce revendic bunul de la o alta, nu posed un titlu asupra lui,

probele administrate , vor clarifica pe adevratul titular al dreptului de proprietate. Sa apreciat c n asemenea cazuri, posesorul bunului are o situaie mai bun1. n practic sunt examinate cele dou posesii a reclamantului i a prtului.
acordndu-se preferina celui a crui posesie ndeplinete n mai mare

msur condiiile cerute2, opereaz o prezumie simpl3. c) Revendicarea bunurilor mobile n cazul bunurilor mobile, opereaz o prezumie legal, care poate fi rsturnat prin proba contrarie, conf.art. 563 Ncc, potrivit careia Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la persoana sau de la alta persoana care il detine fara drept Doctrina juridica a subliniat consecina rezultat din examinarea practicii judiciare, n sensul c, de regul, din circulaia juridic a bunurilor nu se uziteaz ncheierea de nscrisuri, iar posesia acestuia constituind dovada prescripiei lor4.
1

I.P. Filipescu, Drept civil. Dreptul de proprietate i alte drepturi reale, Ed. Actami, Bucureti, 1994, p.216; P.M. Cosmovici, Drept civil. Drepturile reale, obligaii, legislaie, Ed. ALL, Bucureti, p.53-58. 2 P.M. Cosmovici, op.cit., p.54. 3 Idem. 4 P.M. Cosmovici, op.cit., p. 57; totodat, Eugeniu Safta Romano, op. cit., p.356-358.

29

 Posesorul de rea- credinta sau

detentorul precar va fi obligat la

cerere , si la restituirea fructelor produse de bun pana la inapoierea acestuia catre proprietar.

d) Cadrul legal pentru reglementarea aciunii n revendicare ( art. 563566 Ncc) Dispoziiile Noului Cod Civil care reprezint legea-cadru a raporturilor juridice civile reglementeaz expres aciunea n revendicare in conformitate cu disp. art. 563si art. 566 Ncc.1 Din analiza vastei cazuistici a instanelor civile n aceast problem, dar n special a literaturii de specialitate, a rezultat c aciunea n revendicare prezint utilitate deosebit n aprarea proprietii, avand urmatoarele caracteristici, i anume:
este o aciune real ca nsui dreptul de proprietate pe care l ocrotete; are caracter petitoriu, ntruct se poart asupra existenei dreptului de

proprietate.

Disp. art. 1909 C.civ. prevd: Dac posesorul actual al lucrului furat sau pierdut la cumprat la blci sau la trg sau la o vindere public, sau de la un negutor care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate s ia lucrul napoi dect ntorcnd posesorului preul ce l-a costat. De asemenea, disp. art. 1730 C.civ. se refer la creanele privilegiate pe care le are proprietarul asupra mobilelor, n condiiile stipulate n aceast norm juridic.

30

Intrebari si teste a) Intrebari :

1. Ce este dreptul de proprietate in Ncc si care sunt formele sale prevazute de

Constitutie? 2. Care sunt atributele dreptului de proprietate care-i alcatuiesc continutul juridic?
3. Ce efecte produce posesia indelungata a bunului imobil, exercitata de buna-

credinta si in mod public? 4. Prin ce moduri se poate dobindi dreptul de propreitate in Romania, in actuala reglementare? 5. Cum poate fi definit dreptul de proprietate publica si care sunt caracterele sale juridice? 6. Sub aspectul regimului juridic, dreptul de proprietate publica se diferentiaza de dreptul de proprietate privata? 7. Care sunt mijloacele legale de aparare a dreptului la proprietate ?
8. Care este actul normativ ce reglementeaza dreptul de proprietate asupra

terenurilor (proprietate funciara) ? b) Teste Confiscarea este, in NCC:

1.

a) Sanctiune cu caracter exceptional b) Mod de stingere a dreptului de proprietate c) Exclusiv sanctiune de drept civil 2.Efectele juridice ale exproprierii sunt: a) Multiple si complexe b) Prevazute expres numai in NCC c) Prezente in domeniul drepturilor reale si in cel al drepturilor de creante
31

3. Intre modurile de stingere a dreptului de proprietate intalnim si: a) Abandonarea unui bun mobil sau imobil b) Pieirea bunului c) Exproprierea 4. Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata sunt stabilite: a) De oricare dintre partile actului juridic civil b) Prin efectul legii si avand in vedere chiar continutul juridic al dreptului de proprietate c) Numai prin conventie, daca legea civila nu o interzice 5. Dispozitia (jus-abutendi), atributul dreptului de proprietate are urmatoarele forme in Ncc: a) Dispozitia materiala b) Dispozitia conventionala c) Dispozitia juridica 6. Continutul juridic al dreptului de proprietate este: a) Complet diferit fata de reglementarea lui din Codul civil anterior b) Acelasi cu cel din textul art. 480 din Codul civil anterior c) Atributele dreptului de proprietate sunt in continuare: posesia, folosinta si dispozitia 7. In NCC, caracteristicile juridice ale dreptului de proprietate sunt: a) Caracterul absolut b) Caracterul exclusiv c) Caracterul perpetuu 8. Perpetuitatea dreptului de proprietate este: a) Caracter nou, prevazut in Codul civil actual alaturi de caracterele absolute si exclusive b) Consacrat de doctrina dreptului civil si introdus ulterior in NCC c) Dintotdeauna reglementat expres in legea civila 9. Dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliara, in NCC: a) Are o reglementare complet noua fata de cea din codul anterior b) Curgerea termenului de uzucapiune este suspendat de viciile de posesie c) Este caracterizata in doctrina actual ca fiind prescriptia achizitiva, asemanator reglementarii din codul anterior 10. Inscrierea in Cartea Funciara a bunurilor imobile are semnificatia: a) Modului de dobandire a dreptului de proprietate b) Corespunde efectului constitutiv al intabularii
32

c) Fara importanta in domeniul modurilor de dobindire a dreptului de proprietate privata(motiv pentru care NCC nu-l trateaza impreuna cu aceste moduri) 11. Riscul pieirii bunului este: a) Ca regula generala, suportat de proprietar b) In noua reglementare si in sarcina altei persoane care si-l asuma , daca legea nu dispune altfel c) Se poate asuma prin conventie de catre o anumita persoana 12. Sediul materiei pentru reglementarea exproprierii este alcatuit din: a) Constitutie b) Legea nr.33/1994 c) NCC 13. In NCC, intinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor are in vedere: a) Proprietatea suprafetei si a subfetei lui b) Terenurile de orice natura, indiferent de destinatia lor c) Apele de suprafata si albiile acestora care apartin proprietarului terenului pe care se formeaza sau curg apele, izvoarele si lacurile aflate pe teritoriul respectiv 14. In legislatia romana confiscarea este reglementata: a) In legislatia penala b) In NCC, printr-o negatie c) In legislatia contraventionala 15. Folosinta(jus-utendi, jus-fruendi), ca atribut al dreptului de proprietate, are urmatoarele semnificatii: a) Asemanatoare termenului folosit in vorbirea curenta(obisnuita, de fiecare zi) b) Dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul ce-i apartine c) Dreptul proprietarului de a culege fructele produse la anumite intervale de timp, de bunul sau, fara a se consuma substanta acestora 16. Posesia (jus-posidendi) reprezinta, din punct de vedere juridic: a) Relatia dintre proprietar si bunul sau b) Dreptul de a apropria si stapani bunul c) Atribut al dreptului de proprietate 17. Cel mai energic si mai eficient mijloc de aparare a dreptului de proprietate este: a) Actiunea negatorie b) Actiunea in revendicare c) Actiunea confesorie
33

18. Dreptul de proprietate face parte din categoria urmatoarelor drepturi subiective civile: a) Relative b) Nepatrimoniale c) Absolute 19. Drepturile subiective civile din categoria carora face parte si dreptul de proprietate, se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: a) Sunt opozabile tuturor( erga omnes) b) Sunt prescriptibile c) Este cunoscut numai titularul lor 20. Dreptul de usufruct este caracterizat prin urmatoarele trasaturi: a) Este un drept real b) Este un drept absolut c) Este un drept de folosinta 21. Dreptul de usufruct se poate constitui in urmatorul mod: a) Pe cale succesorala b) Prin uzucapiune c) Prin vointa omului 22. Uzufructuarul are urmatoarele drepturi: a) Sa-i ceara proprietarului sa-i dea bunul b) Sa culeaga fructele bunului c) Sa se foloseasca de bunul respectiv conform intereselor sale 23.Clasificarea servitutilor evidentiaza urmatoarele categorii: a) Servitutile fortate b) Servitutile legale c) Servitutile conventionale 24. Moduri de dobandire a servitutilor sunt: a) Prin titlu , in care includem orice conventie si testament b) Prin uzucapiune c) Prin destinatia stabilita de proprietar 25. Dreptul de proprietate publica se dobandeste prin urmatoarele moduri: a) Pe cale naturala b) Pe cale conventionala c) Prin expropriere pentru cauza de utilitate publica 26. Actiunea in revendicare se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
34

a) Este o actiune posesorie b) Este o actiune reala c) Are caracter petitoriu 27. Deptul de proprietate este un drept: a) De creanta b) Fundamental c) Absolut 28. Titularii dreptului de proprietate publica sunt: a) Statul b) Cetatenii c) Unitatile administrativ teritoriale 29. Regimul juridic al bunurilor proprietate publica prevede: a) Inchirierea b) Instrainarea lor prin acte juridice civile c) Concesionarea acestora, in conditiile legii 30. Dreptul de proprietate este definit in urmatorul act normativ: a) Codul civil b) Constitutie c) Legea fondului funciar( Legea nr. 18/1991) 31. Uzucapiunea constituie: a) Mod de dobandire a proprietatii b) Atribut al dreptului de proprietate c) Mod de stingere a obligatiei civile 32. Dreptul la actiunea in revendicare este: a) Inprescriptibil in toate situatiile b) Dreptul proprietarului de a-si revendica bunul de la posesor sau de la alta persoana care il detine fara drept c) Inprescriptibil cu exceptiile prevazute de lege 33. Dreptul de proprietate privata apartine: a) Persoanelor fizice b) Persoanelor juridice c) Statului roman

35

TITLUL II NOIUNI DE TOERIE GENERAL A OBLIGAIILOR CIVILE (art. 1164-1649 Ncc)

SUMAR

Definiia obligaiei i elementele componente

Izvoarele obligaiei (art 1165 Ncc)

-

contractul cel mai important izvor de obligatii civile faptul ilicit cauzator de prejudicii imbogatirea fara justa cauza actul unilateral ca izvor de obligatii

- gestiunea de afaceri - plata nedatorata

-

alte izvoare de obligatii prevazute de lege( acte sau fapte care dau nastere unor obligatii)

Efectele obligaiei Stingerea obligaiei

36

Transmiterea si transformarea obligaiilor

TITLUL II. NOIUNI DE TEORIE GENERAL A OBLIGAIILOR CIVILE (art.1164-1649 Ncc)1 Importana cunoaterii noiunilor de teorie general a obligaiilor civile

Teoria general a obligaiilor reprezint un domeniu de importan major pentru ramura dreptului civil, reglementat, sub aspectele generale, de ctre Codul Civil, iar sub celelalte aspecte particulare, de ctre alte acte normative. Obligaia civil constituie raportul juridic dintre dou sau mai multe persoane fizice sau persoane juridice, ori ntre aceste dou categorii distincte de subiecte ale dreptului, una dintre pri numit creditor o determin pe cealalt numit debitor, s execute o prestaie pozitiv sau negativ. Semnificaia deosebit a obligaiei, pentru teoria i practica dreptului civil impune cu necesitate cunoaterea variatelor aspecte ale acestei instituii centrale a dreptului civil, i anume: Definiia i elementele obligaiei civile; Izvoarele obligaiilor (contractul, delictul civil sau faptul ilicit cauzator de prejudicii, mbogirea fr just cauz, voina unilateral, alte izvoare special prevzute de lege); Efectele obligaiei civile; Stingerea obligaiei civile.

Cu privire la interpretarea noilor texte civile in materie, Mihai Dudoiu, Garantarea obligatiilor, in Vol.II , CODUL CIVIL.ADNOTAT, 2011,p .199-207.

37

II. 1. Definiia obligaiei i elementele componente n sistemul dreptului romn, - dreptul civil reprezint dreptul comun pentru ramurile sale care au obiect principal de reglementare, raporturi patrimoniale. Teoria general a obligaiilor civile constituie o trstura juridic a relaiilor economicosociale de aceast natur, bazate pe independena i egalitate juridic a subiectelor lor. Legislaia civil alctuit din numeroase acte normative mai vechi i mai noi ce completeaz Codul civil, nu definete obligaia.n consecin aceast lacun a legii a fost complinit de ctre autorii de drept.1 a) Definiia obligaiei Anteproiectul Codului civil francez definea obligaia subliniind ideea c debitorul angajeaz patrimoniul su n raportul obligaional. Ea prezint n faza de tranziie, i cu att mai mult n economia de pia, o deosebit importan teoretic i practic. Prin obligaie se nelege legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata; (art.1164 Ncc). b)Elementele raportului juridic obligaional Din examinarea definiiei, rezult c elementele obligaiei sunt:

Subiectele, adic persoanele fizice i juridice ntre care s-a stabilit raportul

juridic i care sunt cel puin dou: pe de o parte creditorul sau subiectul activ, iar pe de alt parte debitorul sau subiectul pasiv. Creditorul este ndreptit s-I pretind debitorului transmiterea unui drept , svrirea unei fapte sau abtinerea de la svrirea unei fapte, iar debitorul sau subiectul pasiv are obligaia de a transmite dreptul , de a svri fapta sau de a se abine de la svrirea ei;
1

n acest sens, vezi Constantin Sttescu, Corneliu Brsan, op. cit.; de asemenea Eugeniu Safta-Romano, Drept civil-Obligaii, Curs teoretic i practic, vol.I, Edit. Interlom Piatra Neam, 1993, p.12-13

38

Coninutul raportului obligaional, care const pe de o parte, n puterea sau

dreptul creditorului de a pretinde executarea obligaiei, putere care se numete drept de crean1 iar pe de alt parte, n obligaia care i corespunde i care trebuie ndeplinit de debitor;

Obiectul obligaiei, ce poate consta fie ntr-o prestaie (a da ceva sau a

face ceva). Prin cuvintele a da se nelege de regul trasmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept real de la debitor la creditor. Prin a face se nelege ndeplinirea unui fapt oarecare, dar altul dect trasmiterea dreptului de proprietate sau a altui drept real (de pild obligaia croitorului de a confeciona o mbrcminte sau executarea unui transport). Prin abstenine, sau a nu face nelegem cazul n care debitorul se abine de la o anumit acine, pe care normal ar fi putut-o svri, dac nu s-ar fi obligat s n-o fac; de exemplu, obligaia cumprtorului de a nu ridica o cas nalt pe locul cumprat; a unui actor de a nu juca aceeai pies i pe scena altui teatru dect a aceluia cu care a ncheiat un contract etc. Constrngerea este ultimul element al obligaiei, si const n puterea pe

care legea o recunoate creditorului de a sili pe debitor s-i execute obligaia sa, n cazul cnd el nu o face de bun voie. Constrngerea debitorului2 se face prin intermediul instanelor judectoreti, organe la care creditorul se adreseaz n cazul n care debitorul su nu execut obligaia asumat de bun voie.
1

Dreptul de crean mai este numit i drept personal. Caracteristica acestui drept este c el constituie un element activ n patrimoniul creditorului, dar, n acelai timp, el constituie i un element pasiv n patrimoniul debitorului. Elementul activ sporete bunurile creditorului, iar elementul pasiv stabilete datorie n sarcina debitorului.
2

Referitor la acest aspect drept din materia obligatiilor, Corneliu Popa, Ruxandra Frangeti , Executarea silita a obligatiilor, in vol. Codul civil. ADNOTAT, 2011, p 151-152.

39

II.2.Izvorele obligaiei civile( art. 1165-1395 Ncc) Prin izvoarele sau temeiurile obligaiilor se neleg faptele sau actele care fiind conforme legilor dau natere acestora. Ncc. enumera izvoarele din care iau natere obligaiile si anume1: a) contactul (art.1166-1323 Ncc); b) delictul sau faptul ilicit cauzator de prejudicii (art.1349 Ncc); c) mbogirea fr just cauz (art.1345-1348); d) voina unilateral (art. 1324-1329 Ncc); e) alte izvoare special prevzute de lege. Vom examina distinct fiecare din izvoarele enumerate: a) Contractul- cel mai important izvor de obligaii civile. Prin contract nelegem acordul de voin, dintre dou sau mai multe persoane, produs cu intenia de a nate, modifica, transmite sau stinge un raport juridic (de exemplu contractul de vnzare-cumprare, de nchiriere, de munc etc.). Contractul este actul juridic cel mai important i instrumentul de baz al activitii economicosociale a persoanelor, fiind deci principal izvor de obligaii. Rolul contractului este tot att de important n raportul dintre persoanele juridice (regii autonome, societi comerciale), sau n raporturile dintre acestea i ceteni. La baza contractului st nelegerea liber i constanta a prilor egale, juridice si care este ingradita numai de interdicia de a aduce atingere legii.

b) Faptul ilicit cauzator de prejudiciu2

1 2

In acest sens vezi, Eugeniu Safta-Romano, op.cit.p. 14-17 (cap.II- Izvoarele obligatiilor) Vezi Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, Raspunderea juridica civila, Edit. Stiintifica, Bucuresti, 1970, p.24 si urm; Mircea N.Constantin Raspunderea juridica in dreptul RSR, Edit. Dacia, Cluj Napoca, 1968, Eugeniu SaftaRomano, op.cit. p.158-256 ( Titlul V Fapta ilicita ca izvor de obligatii). *Pentru aspectele noi din actualul Cod civil in acest domeniu, Sache Neculaescu, Reflectii privind solutiile Ncc in materia raspunderii civile in vol. Noul Cod Civil. COMENTARII, 2011, p.198-250

40

Obligaiile pot izvor i dintr-un fapt juridic cauzator de prejudicii pentru o alt persoan. Dispoziiile art. 1349 Ncc. constituie temeiul legal n materie i n conformitate cu ele: Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2). Cel care avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. Principiul nscris n acest norm juridic civil, st la baza rspunderii delictuale, fapta ilicit productoare de pagube fiind delict sau fapt ilicit cauzator de prejudicii. Faptul ilicit este fapta intenionat a omului care cauzeaz altei persoane un prejudiciu. El se difereniaz de cvasidelict care presupune fapta ilicit svrit din culpa autorului ei, fr intenie, din neglijena sau imprudena sa. Codul civil stabilete regula rspunderii pentru faptele ilicite culpabile in art.1349 aratand ca repararea prejudiciului se face atat in cazul savarsirii unor delicte sau cvasidelicte civile, acestea din urma avand in vedere faptele ilicite neintentionate ale omului ( savarsite din culpa). In actualul cod civil este instituita raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte conform art.1349 Ncc si legilor speciale aplicabile in aceste cazuri Asemntor rspunderii contractuale i rspunderea delictual presupune un raport obligaional ntre autorul faptei ilicite, care devine debitorul persoanei prejudiciate numit creditor. Debitorul are obligaia legal s acopere integral paguba, indiferent dac ea este rezultatul unei fapte neglijente sau intenionate.

41

Dispoziiile art.1349 ale Ncc. reglementeaz expres instituia rspunderii delictuale, sub urmatoarele aspecte 1:

Rspunderea pentru fapta proprie, (art.1357-1371 Ncc.), care are ca

rezultat prejudiciul. Ea constituie regula n materia rspunderii civile delictuale, fiind exceptai incapabilii totali, deci minorii sub 14 ani, dac nu se dovedete c au lucrat cu discernmnt i alienaii i debilii mintali, pui sub interdicie prin hotrre judectoreasc rmas definitiv i irevocabil. Persoanele cu capacitate de exerciiu deplin, care au discernmnt sunt astfel rspunztoare pentru pagubele cauzate altora. n ceea ce privete persoanele juridice (morale) ele rspund ntocmai ca i persoanele fizice. Pentru aplicarea normelor juridice din domeniu rspunderii delictuale sunt necesare urmtoarele condiii: s existe un prejudiciu; vinovia autorului sub forma inteniei sau culpei. De obicei, vinovia persoanei este comisiv, are un caracter pozitiv (exemplu, vtmarea fizic a unei persoane, spargerea unui geam etc.), dar poate avea i un caracter negativ, rezultnd dintr-o inactivitate, fiind omisiv (exemplu, omisiunea de a pune indicatoare de iluminat pentru o strad aflat n reparaii, astfel c, n timpul nopii se pot produce accidente etc.). n cazul rspunderii contractuale, debitorul este prezumat n culp, avnd sarcina probei pentru a fi exonerat de rspundere, invocnd vinovia creditorului (victima prejudiciului), ori fora major sau cazul fortuit. n situia rspunderii delictuale, dimpotriv, debitorul nu are obligaia s dovedeasc, deoarece creditorul are ndatorirea s probeze vinovia autorului faptei i paguba suferit de el.Numai n aceste condiii debitorul poate la rndul lui face dovada c prejudiciul nu este datorat faptei sale i n scopul de a fi exonerat de acest

In aceasta problema, Sache Neculaescu, Reflectii privind solutiile Ncc. In materia raspunderii civile delictuale, in vol. Noul Cod Civil. Comentarii, Universul Juridic, Bucuresti 2011

42

rspundere, c a exercitat un drept legitim al su, ori s-a produs un caz fortuit sau de for major1.
Se cere pentru rspunderea delictual existena unui raport de cauzalitate

ntre fapta ilicit i prejudiciul produs. Aceast cerin face c victima prejudiciului suferit de ea, trebuie s dovedeasc c paguba s-a datorat faptei culpabile a autorului ei2.

Rspunderea pentru fapta altuia i anume, a unor persoane aflate n

supravegherea sa. Cadrul legal pentru acest aspect al rspunderii delictuale l reprezint dispoziiile art.1372-1380 Ncc., doctrina si practica dreptului civil, definind aceasta forma de raspundere delictuala, raspunderea indirecta. Fundamentul acestei rspunderi l constituie prezumia de vinovie a persoanelor care nu au supravegheat diligent pe cei aflai n grija lor, iar pe de alt parte, n faptul c aceste persoane care svresc fapte ilicite prejudiciabile, pentru care rspund, nu au venituri proprii care s fie antrenate n repararea pagubei cauzate alteia. Aceast rspundere delictual indirect se refer la urmtoarele persoane: prinii pentru prejudiciul produs de copiii lor minori care locuiesc cu ei. n situaia minorilor care se afl internai ntr-o coal, va rspunde pentru faptele lor produse n perioada internrii, cei care i supravegheaz;
nvtorii, cei ce educ sau nva pe minori precum i meseriaii

pentru prejudiciul produs de minori i de ucenici (indiferent dac sunt minori sau majori3);
pentru faptele produse de prepui (angajai) n perioada exercitrii

atribuiilor profesionale va rspunde comitentul (unitatea), cel ce angajeaz, pe temeiul prezumiei sale de culp, instituit de prevederile art.1373Ncc .4

1 2

Vezi, Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa, op. cit. p.142 Vezi i, Eugeniu Safta-Romano op.cit. p. 14 i urm. 3 n aceast problem a se vedea, Maria Harbd, op.cit.p.206-218 4 Art. 1000 al. 3 C. civ. arat c sunt rspunztori: Stpnii i comitanii de prejudiciul cauzat de servitorii i prepuii lor n funciile ce li s-au ncredinat.Vezi, Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. (Autorul subliniaz c n fapt este vorba de comiteni i prepui);

43

n literatura juridic s-a fundamentat rspunderea comitentului pentru faptele prepuilor pe ideea riscului-profit1; astfel c cel ce culege beneficiile muncii prepuilor si, trebuie s suporte i consecinele activitii acestora.2 n aceast ultim situaie, si in conformitate cu Ncc. Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nici o legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate. Astfel, rspunderea comitentului pentru fapte culpabile a angajatului su este sub acest aspect asemanatoare celorlalte forme pe care le mbrac rspunderea indirect (pentru fapta altuia) unde prezumia de culp poate fi relativ i poate fi rsturnat prin dovezi admise de lege.

Rspunderea pentru lucruri si pentru pagubele cauzate de animalele

care sunt n proprietatea sau paza unei persoane, instituit de art. 1376 si art.1349 alin.3 Ncc, opereaz n urmtoarele cazuri:
pentru animalele domestice sau slbatice aflate doar n proprietatea sau

n folosina persoanei, dar sub supravegherea ei. Fundamentul acestei rspunderi civile l constituie prezumia lipsei de supraveghere nct cel n cauz nu se poate exonera de rspundere, fr de mprejurarea n care el poate invoca vinovia victimei sau a unui ter ori fora major sau cazul fortuit3; proprietarul unei cldiri este inut rspunztor pentru paguba ce a produs altor persoane din cauza ruinei edificiului (imobilului) sau datorit vechimii sale, ori din cauza prbuirii acesteia datorat unui viciu de construcie.
In actuala lege civila este reglementata raspunderea altor persoane in art.

1369 Ncc, daca ne aflam in situatia de a cunoaste pe cel care l-a indemnat ori l-a determinat pe altul sa-l cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat in orice fel sa-l pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri ce provenea dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase

1 2

Ibidem, p. 210 Pentru opiniile exprimate in doctrina actuala, Sache Neculaescu, op.cit.p.207. 3 Fora major i cazul fortuit au fost definite n literatura juridic (vezi I.M. Anghel, F.Deak, Stanciu Carpenaru. op. cit. p. 142)

44

din prejudicierea altuia, fapt care atrage raspunderea solidara a acestora cu autorul faptei.
Este interesanta reglementarea actuala cuprinsa in art.1380 Ncc cu

privire la raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri atunci cand acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei insasi ori a unui tert sau este urmarea unui caz de forta majora; ne aflam in situatii de exonerare a raspunderii pentru repararea prejudiciului daca ne situam in una din imprejurarile mentionate. Fundamentul acestei rspunderi este prezumia lipsei de supraveghere a proprietarului. Prezumia de culp instituit de Ncc. (art.1376), nu poate fi nlturat de ctre proprietar, dect dac invoc n favoarea sa cazul fortuit, ori fora major. Teoria i practica dreptului civil au subliniat situaia special a prejudiciilor cauzate de unele lucruri (altele dect construciile, exemplu: explozia gazelor, obiectele czute de la etaj .a.) i unde creditorul- care este victima prejudiciului suferit, nu are obligaia de a proba, conform cerinelor legii, vinovia propietarului acestor lucruri. Temeiul acestei rspunderi l reprezint prezumia culpei propietarului sau paznicului lucrului de a nu-l fi utilizat diligent, scondu-l din culp doar dovada cazului fortuit sau al forei majore. n mod tradiional,si Ncc., n dispoziiile art. 1375 si art.1376, reglementeaz rspunderea civil pentru faptele animalelor i edificiilor (construciilor), dar n condiiile progresului tehnico-tiinific din ultimii ani, practica i teoria dreptului au extins rspunderea i la situaia altor lucruri aflate n propietatea sau n paza unor persoane, n condiiile artate. c) mbogirea fr just cauz (art.1345-1348 Ncc), ca izvor de obligaii, remarcand ca in actuala lege este reglementat in mod expres.n vechea reglementare, doctrina si jurisprudenta dreptului civil prezentau acestui izvor de obligaii pornind de la principiul moralei care nu ngduie nici unei persoane s-i sporeasc patrimoniul n mod nemeritat, n detrimentul alteia, intrucat legea nu reglementa distinct de alte izvoare, imbogatirea fara justa cauza.
45

Constatam ca, dac acest lucru are loc, se creaz un raport juridic obligaional ntre cel vinovat de acest situaie i victima prejudiciului, acesta din urm fiind ndreptit s cear restituirea valorii cu care a fost diminat avutul su.Aceast restituire are loc pe calea aciunii civile n justiie, pe care literatura dreptului civil a numit-o aciune n restituirea mbogirii. Ea const n acinea civil pe care o promoveaz o persoan care s-a mbogit fr temei n aceste condiii.Este un procedeu mai rar ntlnit n practica dreptului, care i are justificarea numai dac nu exist un mijloc legal la ndemna celui pgubit. Ncc. reglementeaz n mod expres acest izvor de obligaii, si l permite sa fie invocat n justiie de cei care au fost prejudiciai prin mbogirea nemeritat a altora, n urmtoarele dou cazuri:

gestiunea de afaceri (art 1330 Ncc) produs de situaia cnd o persoan

(garantul) nfptuiete din iniiativ personal lucrri utile sau o anumit aciune pentru patrimoniul altei persoane (geratul) care este proprietarul lucrrii, fr ca acesta din urm s-l fi nsrcinat n vreun mod (exemplu reparaia casei proprietarului vecin creia o anumit intemperie i-a distrus ferestrele, acoperiul i altele);

plata nedatorat (art.1341 Ncc) fcut din eroare unei persoane,

ndreptete pe cel pgubit n acest mod, la restituirea ei, prin intermediul aciunii civile n justiie n repeteniune. Ea are loc n conformitate cu regula mbogirii fr just cauz1. d) Actul juridic unilateral - ca izvor de obligaii( art.1324-1326 Ncc) Codul civil romn nu reglementeaz voina unilateral ca izvor de obligaii, dar ea se deduce di reglementarea distinct a unor acte juridice unilaterale care sunt generatoare de obligaii civile. Este cazul testamentului pe care dispozitiile art.1034 Ncc l defineste in sensul unui act unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege pentru timpul cand nu va mai fi in viata. n categoria actelor juridice unilaterale de voin se mai nscriu:
1

ntrct C. civ. nu reglementeaz mbogirea fr just cauz, literatura juridic i practica judiciar au considerat-o un izvor distinct de obligaii ce se deduce din principiul echitii, care st la baza acestei legiuiri. (Vezi Trib.Sup.S.civ.;dec. nr. 1601 din 11 sept. 1979, n Repertoriul n materie civil 1975-1980, p.85) i Eugeniu SaftaRomano op. cit. p. 140.

46

 promisiunea public de recompens; oferta de contract ncheiat ntre abseni i cnd ofertantul se oblig s o menin pe o anumit dutat de timp, pentru a ajunge la destinaie i pentru a se ntoarce rspunsul acceptrii ei de ctre destinatar. f) Alte izvoare de obligaii prevzute de lege Ne referim la acele izvoare de obligaii, altele dect contractul sau delictul i pe care legea le prevede n mod direct. Este si cazul obligaiei legale de ntreinere, reglementat de prevederile art. 5135 Ncc. i care este ndatorirea stabilit de lege de a presta mijloacele necesare traiului (hran, mbrcminte, locuin)2. Ncc. reglementeaz si obligaia proprietarilor vecini n legtur cu zidul sau anul comun, distana dintre anumite lucrri sau plantaii .a. II.3 Efectele si executarea obligatiilor civile Efectele obligaiei privesc drepturile recunoscute de lege creditorului de a urmri i obine de la debitorul su cu ajutorul constngerii statale executarea prestaiei la care acesta din urm s-a ndatorat.n cazul imposibilitii totale sau pariale, de executare a obligaiei, creditorul poate fi dezdunat de ctre debitor.1 Dispoziiile legale reglementeaz mijloace specfice pentru executarea ei care pot fi privite sub urmtoarele aspecte: executarea direct sau n natur a obligaiei, ntocmai cum a fost ea prevzut de pri; executarea indirect sau prin echivalent a obligaiei asumate de ctre debitor.Ea opereaz n cazul cnd executarea n natur este imposibil, motiv pentru care ea mbrac forma unui echivalent bnesc al prestaiei stipulate de pri.

Problema efectelor obligaiilor mbrac i alte aspecte care prezint o mare

utilitate teoretic i, ndeosebi, practic.Este situaia, msurilor legale pe care

2 1

Maria Harbd, Dreptul familiei si starea civila, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 2003, p. 190-219 In aceasta problema si Cornel Popa, Ruxandra Frangeti; Executarea silita a obligatiilor, in vol II: Codul Civil ADNOTAT , 2011, p.151-152.

47

creditorii le pot lua pentru a conserva patrimonoul debitorului i n scopul de a-i apra drepturile lor. a) Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului lor pot fi prezentate sub urmtoarele aspecte:
Dreptul de gaj general;

Folosirea de ctre el a aciunilor oblice; Utilizarea acinii pauliene; Garaniile speciale ale obligaiilor contractuale. Importana problemei garantiilor obligatiilor civile1 enumerate ne oblig la o scurt prezentare a lor. a)Dreptul de gaj general l are creditorul asupra tuturor bunuilor debitoruli su i cu care acesta rspunde pentru obligaiile asumate prin contract ( care este ntregul patrimoniu).Creditorul pentru a fi ndestulat n preteniile sale rezultate din contractul cu debitorul, n virtutea faptului c este proprietarul bunurilor ce-i alctuiesc patrimoniul, poate nstrina oricare dintre ele. Totodat, creditorul prin dreptul de gaj general nu are un drept de preferin n ce privete ndestularea sa naintea altor creditori ai debitorului. Creditorii care au un drept de gaj general sunt creditorii chirografori.Dar creditorul cu dreptul de gaj general poate lua msuri de conservare sau de ocrotire a patrimoniului debitorului su, prin: punerea de sigilii la moartea debitorului pentru a nu fi nstrinate sau risipite bunurile ce alctuiesc patrimoniul debitorului i rmase dup moartea sa; pretinde motenitorilor debitorului de a ntocmi un inventar al tuturor bunurilor ce-i alctuiesc masa succesoral;

poate cere nscrierea unei ipoteci2 sau transcrierea unui act juridic prin care

se dobndete de ctre debitor un drept real asupra unui bun; intervenia n procesele debitorului .a.
1 2

Cu privire la aceasta problema, Garantarea obligatiilor, in vol. Codul Civil. Adnotat, vol II, 2011, p 199-207. Ipoteca este o garanie special real stabilit de lege (art.1746-1814), n favoarea creditorului.A se vedea, i Eugeniu Safta-Romano, op.cit. p. 12 si urm.

48

b) Folosirea aciunilor oblice. Aciunea oblic este aciunea pe care creditorul o formuleaz n justiie, n numele debitorului su, n situaia n care acesta neglijeaz s-i apere drepturile sale legitime, ceea ce ar avea ca efecte reducerea solvabilitii sale i prejudicierea intereselor creditorului.Aciunea oblic poate fi exercitat de ctre oricare dintre creditori, rsfrngndu-i efectele asupra tuturor creditorilor. Literatura i practica dreptului civil1 au scos n eviden faptul c unele aciuni nu pot fi totui exercitate de ctre ei, n locul debitorului, deoarece au un caracter pur personal care le excepteaz de la aciunea oblic2. Creditorii nu se pot, de asemenea, substitui debitorului lor n operaiunile de administrare a patrimoniului acestuia. Aadar, vor fi excluse din categoria aciunilor pe care le poate exercita creditorul n locul debitorului su urmtoarele: acinule privitoare la drepturile extrapatrimoniale ( sau nepatrimoniale), cum ar fi: aciunea de divor, filiaia, exercitarea drepturilor printeti . a.

cele al cror obiect este insesizabil ca : pensia de ntreinere;

aciunile privitoare la drepturi patrimoniale a cror exercitare presupune o apreciere personal din parte debitorului, i anume: revocarea unei donaii pentru ingratitudine . a. n vederea exercitrii de ctre creditor n locul debitorului a unei aciuni se cer ntrunite urmtoarele condiii: debitorul s neglijeze exercitarea dreptului su, fiind inactiv i nepstor; creditorul s aib un interes legal i serios pentru a introduce n justiie o aciune oblic, iar neglijena debitorului s fie de natur a-l face pe acesta insolvabil; s existe n sarcina debitorului o crean cert, determinat i lichid. c)Aciunea revocatorie sau pauliana- art.1562-1565 Ncc)3
1

Vezi, Constantin Criu, Tratat de aciuni civile n justiie, Teorie i practic judiciar,Edit. Academiei 1987, Bucuresti p.30-35 (Autorul o mai numete i aciune ndirect sau subrogatorie)
2 3 2

aspectele noi din actualul Cod , Mihai Dudoiu , op. cit. p.199-207 Actele de administrare a patrimoniului cuprind printe altele, dreptul de a ncheia un contract de nchiriere a unei locuine, obligaia de a plti impozitele .a.

1 Pentru

49

Aciunea paulian este aciunea prin intermediul creia creditorul urmrete revocarea actelor fcute de ctre debitorul su n paguba drepturilor sale.Aceast aciune se fondeaz pe executarea cu bun credin a contractelor. n comparaie cu aciunea oblic, aceasta nu se exercit de ctre creditor n numele debitorului ci, n numele su propriu. n acest scop creditorul are determinat prin lege dreptul su personal de a ataca actele pgubitoare ( frauduloase ) ale debitorului su. Exercitarea aciunii pauliene de ctre creditor se poate realiza cu ndeplinirea urmtoarelor condiii2: creditorul s fi suferit o pagub personal, ca urmare a actelor frauduloase ale debitorului su, i n condiiile artate, debitorul ar deveni insolvabil, nct creditorul nu-i va putea onora creana;

s existe un act fraudulos al debitorului, care s-l prejudicieze pe creditor;

s existe o complicitate la svrirea acestui act fraudulos din partea terului dobnditor al bunului debitorului.n situaia n care este n discuie un act cu titlu oneros, frauda trebuie probat.Cele cu titlu gratuit nu sunt supuse acestei cerine,fiind suficient doar prezentarea actului respectiv care va fi revocat la cererea creditorului interesat. Urmatoarele precizri se impun asupra celor menionate: creditorul prejudiciat prin actele frauduloase ale debitorului su, nu va putea utiliza aciunea paulian dect mpotriva actelor juridice ale debitorului care-i reduc patrimoniul. ndeplinirea condiiilor la care ne-am referit este obligatorie, pentru ca efectele legale ale aciunii pauliene s se produc. Aciunea paulian nu se poate exercita de ctre creditor pentru urmtoarele categorii de acte ale debitorului: actele care au ca efect lipsa de mbogtire a debitorului, cum se ntmpla in situaia cnd acesta a refuzat acceptarea unei donaii;

actele care privesc drepturi sesizabile;

actele care se refer la drepturi strict personale ale debitorului;

50

 contractarea unor noi obligaii; plata unei datorii care nu este exigibil ( deci nu este ajuns la termen, la scaden). Efectul aciunii pauliene const n revocarea actelor frauduloase ale debitorului.Pentru aceasta este necesar s existe o crean anterioar actului fraudulos al debitorului, care la data actului s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie cert (deci s existe); s fie lichid (s fie precis determinat); s fie exigibil( ajuns la scaden). Ca efect al acinii pauliene bunurile care au format obiectul material al actului fraudulos al debitorului, vor fi readuse n patrimoniul acestuia, motiv pentru care el va deveni solvabil pentru a onora creana datorat.
a) Garanii speciale ale obligatiilor contractuale1

Mijloacele legale prin care este aprat creditorul de insolvabilitatea debitorului su i care urmresc s-l stimuleze pe acesta din urm n onorarea obligaiei asumate, constituie garanii speciale ale obligaiilor contractuale. nsa, aceste garanii speciale nu pot exista dect pe lng o obligaie principal, astfel c ele au caracter accesoriu( urmnd regula dup care accesoriul urmeaz regimul principalului). Garaniile speciale se mpart in dou categorii:

A. Garanii personale2 Constau n aceea c alturi de debitor pentru a exercita obligaia asumat, rspunde i alt persoan.

1 2

Mihai Dudoiu, Garantarea obligatiilor, in vol.II: Codul Civil. Adnotat, 2011, p.199-207 Idem p.199-200

51

 Fideiusiunea poate avea ca obiect o datorie viitoare sau conditionala, insa este obligatoriu ca, in orice situatie, obligatia garantata sa fie valabila.3 Art, 1633 Ncc reglementeaza expres FIDEIUSIUNEA aratand ca remiterea de datorie facuta debitorului principal, libereaza pe fideiusor, ca si pe oricare alte persoane tinute pentru el. Remiterea de datorie consimtita in favoare fideiusorului nu libereaza pe debitorul principal. O garanie insemnata ramane fideiusiunea, care const ntr-un contract accesoriu prin care o ter person numit fidejusor, se oblig fa de creditorul unei obligaii, s plteasc n locul debitorului, n situaia n care acesta devine insolvabil sau refuz s-i execute obligaia. n aceste mprejurri fidejusorul este un debitor subsidiar.n consecin el nu poate fi urmrit de creditorul debitorului, dect atunci cnd el a ncercat mai nti executarea debitorului personal, fr a-i putea ndestula creana.n caz contrar, fidejusorul poate opune creditorului beneficiul discuiunii ca excepie care-l apr de rspundere, ct vreme debitorul nu a fost primul chemat la executarea datoriei sale. B Garanii reale pentru asigurarea indeplinirii unei obligatii patrimoniale Ele constau n aceea c unul sau mai multe bunuri sunt afectate de ctre debitor sau alt persoan n vederea garantrii unei obligaii.n consecin aceste bunuri dau posibilitatea creditorului de a-i acoperi cu prioritate creana din valoarea lor, naintea altor creditori ai debitorului. Este necesar sublinierea c vor fi executate bunurile cu care s-a garantat o crean, dac debitorul nu execut corect, la termenul stabilit, obligaia asumat. Garaniile reale si privilegiile-(acestea din urma sunt preferential acordate de lege unui creditor in considerarea creantei sale), sunt prevazute in art. 2323-2499 Ncc, constand in urmatoarele: a) gajul ( sau amanetul ); b) ipoteca;
3

Idem, p.199.

52

c) dreptul de retenie. Cteva aspecte se impun a fi prezentate. a) Gajul sau amanetul este un contract accesoriu prin care debitorul sao o ter persoan remite creditorului sau unei tere persoane un bun mobil drept garanie a datoriei sale.n caz de neexecutare, el are posibilitatea legal de a se ndestula cu prioritate fa de ali creditori, din valoarea pe care o prezint bunul respectiv. b) Ipoteca este i ea un contract accesoriu prin care debitorul sau o ter persoan afecteaz un bun imobil, construcie sau teren pentru garantarea creanei creditorului.Acest bun rmne n posesia debitorului sau a unei tere persoane dar indisponibilizat pn la executarea debitului ctre debitor. n fapt, prin ipotec creditorul dobndete un drept de preferin i de urmrire asupra imobilului ipotecat. c) Dreptul de retenie (art.2495-2499) da drept unei persoane de a nu preda bunul care se afl in detenia sa, dect n situaia n care cealalt parte execut obligaia asumat fa de creditor, n legtur cu acel bun. Persoana care are n depozit un bun i anume, depozitarul, dac a efectuat cheltuieli materiale pentru conservarea bunului, poate de asemenea s rein n stpnirea lui acel bun, pn cnd proprietarul sau posesorul bunului i va restitui acele cheltuieli. Stingerea dreptului de retentie( conform art. 2499 Ncc)

II.4. Stingerea obligatiilor ( art.1615-1634 Ncc) a) Noiuni generale Stingerea obligaiei reprezint ncetarea raportului obligaional dintre creditor i debitor, sens n care sunt utilizate diferite moduri reglementate de lege.
53

b) Modurile de stingere a obligaiilor prevazute de art.n1615 Ncc sunt: Plata Compensatia Confuziunea Remiterea de datorie Imposibilitatea de executare Alte moduri expres nepravazute de lege. Plata ( pur i simpl ) care este cel mai obinuit mod de stingere a obligaiei ca urmare a ndeplinirii prestaiei asumate de ctre debitor (indiferent c este vorba despre obligaia de a da sau a face ceva). n conformitate cu prev. Codului civil, plata ca mijloc de stingere a obligaiei, trebuie efectuat la termenul convenit de pri i la locul stipulat de ei sau artat n lege1; Remiterea de datorie duce i ea la ncetarea obligaiei atunci cnd creditorul renun gratuit de a-i mai valorifica creana de la debitorul su. Asadar, ea const ntr-o iertare a datoriei i se nfptuiete prin restituirea de ctre creditor, debitorului su a titlului original n care era stipulat acea obligaie. Art.1629-1633 Ncc ne arata ca remiterea datoriei are loc atunci cand creditorul il elibereaza pe debitor de obligatia sa. Legea prevede ca remiterea de datorie este totala daca nu se stipuleaza contrariul. Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita , cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, conform naturii actului prin care aceasta se realizeaza. Imposibilitatea fortuita de executare a obligaiei duce la stingerea datoriei atunci cnd obiectul obligaiei const n predarea unui bun cert care a pierit

Ion M.Anghel, Francisc Deak, Marin F. Popa-op.cit., p.9. De asemenea, Miron N. Costin, op. cit., Ion Dogaru, op. cit., p.355-356; Julietta Manoliu, Stefan Rauschi- Drept Civil, Vol I- Contractul, Iasi, 1984, p.9-67, 283.;pentru detalii in problema aspectelor noi din actualul cod civil, Mihai Dudoiu, op.cit.p.199-207.

54

fr vina debitorului, prin caz fortuit1 sau for major2 i mai nainte ca debitorul s fi fost pus n ntrziere. n anumite mprejurri, chiar obligaia de a face poate deveni imposibil de executat. Teoria i practica dreptului civil au subliniat ideea c in cazul pieirii bunurilor de gen3, fr culpa debitorului nu se produce ca efect stingerea obligaiei, deoarece, prin natura lor, aceste bunuri pot fi nlocuite de altele de acela fel,cantitate i calitate ca bunul pierit. Art.1634 Ncc. reglementeaza imposibilitatea fortuita de executarea atunci cand obligatia nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse inainte ca debitorul sa fue pus in intarziere. Pentru practica dreptului civil este importanta dovada imposibilitatii de executare care va reveni in toate cazurile debitorului. Compensaia se produce i ea ca un mijloc legal distinct de stingere a obligaiei dac dou persoane- debitor i creditor- sunt n acela timp, n aceste caliti una fa de cealalt.n consecin cele dou oblogaii se sting astfel: - dac valoarea lor este egal se sting prin compensaie n mod complet ; - daca ele nu au valoare egal se compenseaz obligaiile pn la nivelul valorii celei mai mici.Ea trebuie n mod concret invocat de persoanele interesate pentru a produce efecte. Dispozitiile art.1616-1623 Ncc au in vedere compensatia daca ne aflam in situatia unor datorii reciproce care se pot stinge prin compensatii pana la concurenta celei mai mici dintre ele.

1 2

Cazul fortuit const n prducerea unui eveniment independent de voina debitorului. Fora major este de asemenea un eveniment independent de voina debitorului, de neprevzut i de neevitat de el, exterior condiiilor de activitate i via ale sale (exemplu: cutremur, inundaii etc.).Ele duc la exonerarea de rspundere a peroanei care datorit lor nu execut obligaia sa. 3 Bunuri de gen sunt: cerealele, banii etc.

55

 Confuziunea duce la stingerea datoriei dac aceeai persoan nfptuiete att calitatea de creditor ct i pe cea de debitor i practic este ntlnit n domeniul succesoral cnd creditorul l motenete pe debitor i invers4. Art.1624-1628 Ncc prevad ca atunci cand in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin confuziune. Aceasta nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite. II.5. Transmiterea si transformarea obligaiilor (art.1566-1614 Ncc)2 Transmiterea obligaiilor se face prin dou modaliti: a) Cesiunea de crean, care permite valorificarea ei nainte de scaden; b) Subrogaia n drepturile creditorului prin plata creanei.Ea imbrac urmtoarele forme: Subrogaia legal, care opereaz ope legis, potrivit art.1593 (alin.2). Subrogaia Convenional civil, consimit de creditor.Conform art. 1593, alin.3 Ncc.,ea trebuie s fie expres i nu presupune consimmntul debitorului; Subrogaia consimit de debitor i reglementat de prevederile art.1107, alin.2 C. civ. poate avea ca obiect doar datorii pecuniare; c) Novatia (art.1609-1614 Ncc) are loc atunci cand debitorul contracteaza fata de creditor o obligatie noua, care inlocuieste si stinge obligatia initiala. Novatia se produce si in situatia in care un debitor nou il inlocuieste pe cel initial, care este eliberat de creditor, stingandu-se astfel obligatia initiala.In aceasta imprejurare, novatia opereaza si fara consimtamantul debitorului initial;

4 2

Vezi, Eugeniu Safta-Romano, op. cit. p.20 i urm. In aceasta problema reglementata in Ncc, Corina Ionescu, Aspecte noi privind transmiterea si transformarea obligatiilor, in Vol II Codul Civil.Adnotat, 2011, p 153-155.

56

 Novatia are loc si atunci cand , ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui initial, fata de care debitorul este liberat, stingandu-se astfel obligatia veche.
Cu privire la proba novatiei, legea noua arata in mod expres ca novatia nu se

prezuma, intentia de a nova trebuie sa fie insa neindoielnica.

57

ntrebri i test de autoevaluare a)ntrebri 1.Ce este obigaia civil in Ncc i care sunt elementele sale componente? 2.Care sunt izvoarele obligaiilor civile? 3.n ce act normativ este reglementat delictul civil si in ce mod este prezentat in Ncc, raportul civil delictual? 4.n ce condiii intervine rspunderea pentru fapta altuia i care este textul legal pentru reglementarea acestei forme de rspundere civil? 5.Cnd intervine rspunderea proprietarilor pentru bunurile si lucrurile pe care le au in proprietate? 6.Care sunt efectele obligaiilor civile? 7.n ce const drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului? b) Test de autoevaluare 1)Dreptul de gaj general recunoscut creditorului are in vedere: a)unele bunuri ale debitorului; b)toate bunurile debitorului; c)ntregul patrimoniu al debitorului. 2)Garaniile reale ale obligaiilor contractuale sunt: a)garanii personale; b)garanii reale; c)dreptul de retenie.
2) Stingerea obligaiei civile are loc prin urmatoarele modalitati:

a)plata ( pur si simpl );

58

b)remiterea datoriei; c)compensaie. 3) Sunt modaliti de transmitere a obligaiunilor, urmatoarele: a)subrogaia legal; b)subrogaia convenional civil; c) poprirea 4)Subiectele raportului juridic obligaional sunt: a)persoanele fizice; b)persoanele juridice; c)statul. 5)Cel mai important izvor de obligaii civile n condiiile economiei de pia este: a)delictul civil; b)voina unilateral; c)contractul. 6)Rspunderea pentru fapta proprie constituie; a)regula n materia rspunderii civile; b)excepia n domeniul rspunderii civile; c)form a rspunderii civile delictuale.

59

TITLUL III CONTRACTUL PRINCIPAL IZVOR DE OBLIGAII CIVILE

(CARTEA A V-A Ncc : Despre obligatii ;, TITLUL II- Izvoarele obligatiilor ; Cap.ICONTRACTUL art. 1166-2278 Ncc).

SUMAR

Noiuni generale privind contractul civil Desfiinarea contractelor civile Nulitatea Revocarea Rezoluiunea Rezilierea

Diferite contracte speciale reglementate expres n Codul Civil actual

Contractul de vnzare Varietati ale vanzarii : - vanzarea mostenirii

-vanzarea cu plata pretului in rate - vanzarea cu optiune de rascumparare Contractul de schimb

Contractul de locaiune

Contractul de antrepriz
Contractul de mandat :a) mandatul cu reprezentare (art. 2013-2038 Ncc)

b)mandatul fara reprezentare (art. 2039-2071Ncc) Contractul de depozit

60

 Tranzacia Contractul de asigurare Contractul de societate

61

TITLUL III DIFERITE CONTRACTE SPECIALE-CELE MAI IMPORTANTE IZVOARE DE OBLIGATII CIVILE Importana cunoaterii problemei contractului civil principal izvor de obligaii Doctrina i jurisprudena din domeniul dreptului civil consider contractul cel mai important act juridic civil i totodat, principal izvor de obligaii civile. n activitatea economico-social el apare n forme variate i multiple care sunt diferite unele fa de altele, dei acestea prezint i caracteristici comune acestei specii de act juridic civil. Autonomia de voin a prilor (principiul libertii contractului) permite persoanelor fizice i persoanelor juridice participante la contract, s hotrasc n mod liber i contient asupra aspectelor pe care le implic acest act juridic civil. Una dintre consecinele principiului libertii contractului const n creerea unor categorii variate de acte juridice civile, din rndul crora se evideniaz contractele speciale , prevzute expres n Codul Civil.1 Teoria i practica dreptului civil au realizat i o alt categorie de contracte civile care sunt denumite contracte nenumite, ntruct acestea nu sunt prevzute expres n Codul Civil. Toate aceste categorii de contracte civile constituie cele mai importante instrumente juridice (mecanisme juridice) ale economiei de pia. Cunoaterea subiectului propus n acest capitol impune aprofundarea urmtoarelor aspecte : Noiuni genrale privind contractul civil ; Desfiinarea contractelor civile (nulitatea, revocarea, rezoluiunea i rezilierea) ;
1

In problema contractelor speciale reglementate de Ncc, Horatiu Dan Dumitru, Principiul bunei-credinte in negocierea si incheierea contractului, in Vol.2 Codul Civil Adnotat, 2011, p.120-127

62

Tipuri (categorii) de contracte civile speciale sau numite reglementate expres n Codul civil romn.

III.1.Noiuni generale privind contractul civil. a) Noiunea si trsturile contractelor civile Contractul civil este un acord de voin intrevenit ntre dou sau mai multe persoane fizice, sau juridice, cu scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil. El comport anumite trasturi proprii care l deosebesc de alte izvoare de obligaii civile si anume: existena acordului de voin care, dac a fost realizat in limitele prevzute de lege este suficient a da natere la obligaii, a cror executare se poate obine la nevoie prin coerciie statal1; principiul autonomiei de voin, n limitele permise de lege, conform cruia prile contractante au libertatea de a hotar singure natura i coninutul contractului pe care vor s-l ncheie;

contractul nu d natere numai unei obligaii civile ci stabilete i conduita

reciproc a prilor n legatur cu obligaia care a luat fiin, pe toat durata existenei ei. Acestea stabilesc prin acordul lor de voin cum i cnd trebuie sa fie executate prestaiile, consecinele care decurg din neexecutarea lor etc. b) Clasificarea contractelor in Ncc In Ncc, art.1171-1177 enumara urmtoarele categorii de contracte: contractul sinalgmatic si contractul unilateral ;

1

contractul cu titlu oneros i contractul cu titlu gratuit; contractul comutativ i contractul aleatoriu; contractul consensual, contractul real i contractul solemn; contractul de adeziune ;

Cu privire la principiul fortei obligatorii a contractului, Dumitru Dobrev, O cutie a pandorei, in NccIMPREVIZIUNEA, in Vol.NOUL COD CIVIL: COMENTARII, EDIT. Univ. Juridic, 2011, p.251-261

63

 contractul incheiat cu consumatorii III.2. Nulitatea contractului ( art.1246-1265 Ncc)1 Potrivit art.1246 Ncc.: Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune. Constituind legea prilor, contractul nu poate fi desfiinat dect prin modalitile reglementate de lege, i care sunt: nulitatea, revocarea, rezoluiunea, rezilierea.
a)

Nulitatea este un mod de desfiinare a contractelor lovite de nulitatea Revocarea nu poate fi fcut dect prin acordul de voin a prilor, care

absolut sau relativ;

b)

desfiineaz nelegerea dintre ele, doar pentru viitor, ea neavnd efecte retroactive. Toate efectele produse anterior revocrii se menin.
c)

Rezoluiunea desfiineaz actul cu efect retroactiv ca urmare a executrii

imputabile debitorului a obligaiilor ce-i revin. Aceasta opereaz pe calea unei aciuni n rezoluiune, n legatur cu care, instana poate hotr desfiinarea actului n urmatoarele moduri: pe baza unei clauze rezolutorii expres nscris n contract, pentru cazul nendeplinirii obligaiilor reciproce; pe baza principiului potrivit cruia se presupune c n contractul bilateral, prile au neles ntotdeauna desfiinarea lui n situaia n care una dintre ele nu-i execut obligaiile sale.
1

In privinta impreviziunii in contracte, noutatea in reglementarea actuala a acestor acte juridice, Laura Retegan, Alexandru Iorgulescu- Consacrarea legislativa a teoriei impreviziunii in contracte, in vol.2- Codul Civil Adnotat, 2011, p 139-146.

64

d) Rezilierea este un mod de desfiinare a contractelor cu prestaiuni

succesive numai pentru viitor. Se poate face fie pe cale comvenional, fie pe cale judectoreasc. Pe cale comvenional, rezilierea necesit existena unui acord de voin a prilor n acest sens, iar pe cale judectoreasc, presupune executarea culpabil a obligaiilor asumate de ctre una din pri.
Cartea a V-a din Ncc privitoare la OBLIGATII, in Titlul IX,

reglementeaza : diferite contracte speciale( art.1650-1278 Ncc). III.3. Unele (categorii) de contracte civile reglementate expres n Codul civil
a) Contractul de vnzare (art.1650- 1762 Ncc)

Art.l650 din Ncc defineste astfel vnzarea : vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau , dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca. *In actualul Cod civil, prin vanzare se poate transmite deasemenea un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept. Legea impune ca o condiie de validitate a contractului, n unele situaii expres prevzute de aceasta, forma autentic, care este cerut spre exemplu de prevederile art. 45 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar. n concordan cu acest text de lege, vnzarea terenurilor agricole se face numai prin act autentic. Pentru ca vnzarea-cumprarea s devin opozabil fa de teri, inclusiv fa de pri, este necesar transcrierea actului n registrul de publicitaie al crii funciare, pentru ca drepturile reale imobiliare se transfer numai prin intabulare, aceasta avnd caracter constitutiv de drepturi.

Conform art.1666 Ncc, cheltuielile vnzrii vor cdea n sarcina

cumprtorului. Dispozitia legal este supletiv, prile avnd posibilitatea s decid n sarcina cui vor cdea aceste cheltuieli.
65

Pentru validarea contractului de vnzare sunt necesare aceleai elemente,

care se ntlnesc la orice contract i anume: consimmntul, capacitatea de a contracara, obiectul determinat i cauza licit. Potrivit art. 31 din Legea nr. 18/1991, terenul atribuit conform art.18 alin. 1, art. 20 i art. 39, nu poate fi nstrinat prin acte ntre vii timp de zece ani socotii de la nceputul anului urmtor celui n care s-a fcut nscrierea proprietii, sub sanciunea nulitii absolute a actului de nstrinare.

Legiuitorul a rezervat anumitor persoane dreptul de a cumpra: astfel art.

48 din Legea nr. 18/1991 prevede c "nstrinarea de terenuri agricole n extravilan, prin vnzare, se poate face prin exercitarea dreptului de preemiune", care revine coproprietarilor, dac este cazul, i apoi proprietarilor vecini. Obligaia ce revine titularului dreptului de preemiune este aceea de a se pronuna asupra exercitrii acestui drept n 30 zile de la data primirii comunicrii. Dup trecerea acestui termen, dreptul de preemiune pentru coproprietarii vecini se consider stins. Sanciunea nclcrii dreptului de preemiune const n anularea actului de vnzare-cumprare. Preemiunea constituie dreptul de care se bucur o persoan de a fi preferata altei persoane la cumprarea unui anumit bun. Dreptul de preemiune se stabilete prin: lege
convenia prilor, n favoarea unei persoane fizice sau juridice, inclusiv a

statului. Instituirea dreptului de preemiune constituie o ngrdire a dreptului de dispoziie, deoarece titularul dreptului de proprietate funciar nu poate nstrina terenul agricol dect n condiiile prevzute de lege.

Vnzarea este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece art.1650, art.

1672 si 1719 Ncc. stabilesc obligaii att pentru Vnztor ct i pentru Cumprtor.

66

 Obligaiile principale ale vnztorului n conformitate cu prevederile art.1672

din Ncc. sunt urmtoarele: s transmit ctre cumprtor dreptul su de proprietate asupra lucrului vndut, ceea ce implic cerina ca vnztorul s fie proprietarul acestuia. Sa predea bunul; Sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului. Prevederile Noului Cod civil arat n mod expres c nimeni nu poate transmite ctre o alt persoan mai multe drepturi dect are el nsui.

Totodata s conserve bunul cumprtorului pn la predarea lui efectiv i

s predea bunul cumprtorului, care n principiu, nu este translativ de proprietate ci doar are rolul de a muta detenia material a acestuia, de la vnztor ctre cumprtor, la locul stipulat de pri prin contract. n cazul cnd prile nu i-au exprimat voina n aceast problem, n conformitate cu prevederile legale n materie, predarea bunului se va face la domiciliul vnztorului;

Vnztorul are obligaia de garanie, conf. art. 1695, art.1707 si art.1716-

1718 din Ncc. Urmatoarele aspecte au in vedere obligaia de garanie : A. garantia contra evictiunii ; B. garantia contra viciilor lucrului vandut ; C. garantia pentru buna functionare a bunului vandut care este o noutate in materia garantiilor oferite de vanzator si in baza dispozitiilor art.1716-1718. 1 Astfel : in eventualitatea unei defectari, vanzatorul este obligat sa repare bunul pe cheltuiala sa inauntrul termenului de garantie oferit cumparatorului 2 Vom prezenta cteva elemente specifice fiecarei forme de garanie a vnztorului pentru cunoaterea exact a celui mai important instrument juridic al distribuiei produselor care este Contractul de Vnzare-Cumprare i de dobndire,de ctre persoanele fizice i persoanele juridice a bunurilor necesare lor i familiilor acestora.
1 2

Alexandra Hopulete, contractul de vanzare in lumina Ncc., in vol2.Codul Civil Adnotat, 2011, p 156. Alexandra Hopulete, op.cit p 162

67

 Asa cum apreciaza doctrina de specialitate : Prevederile Noului Cod Civil, nu

modifica radical materia contractului de vanzare. Ca si in cazul celorlalte contracte, Noul Cod Civil, ofera in principal o rearanjare si reforumulare a dispozitiilor legale aplicabile contractului de vanzare, reglementand totodata si anumite situatii, semnalate in practica pentru care nu existau norme exprese. 1 A. Garania mpotriva eviciunii Etimologic eviciune provine din dreptul roman, unde "evictus" nsemna "nfrngere". Transpus n planul Contractului de Vnzare, eviciunea reprezint pierderea parial sau total a proprietaii sau posesiei bunului de ctre cumprtor ca efect al valorificrii de ctre un ter n faa instanelor judectoreti a dreptului asupra acelui bun ce formeaz obiectul contractului. Conform noii legi civile, vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut.

Referitor la rezolutiunea contractului, Ncc prevede ca se poate cere de catre cumparator rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea, el n-ar mai fi incheiat contractul.

Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit. Asemenea situaie nltur dreptul dobndit de cumprtor prin acel contract i presupune urmtoarele aspecte specifice:

Obligaia vnztorului de a nu-l tulbura el nsui pe cumprtor, n scopul Obligaia vnztorului de a-l apra el personal pe cumprtor mpotriva

de a poseda panic i linitit posesia bunului vndut de el;

aciunilor fcute de teri. Ne referim de fapt la promovarea n justiie mpotriva

1

Idem, p 156.

68

cumprtorului a unui proces civil i care ar avea ca obiect o pretenie asupra acelui bun (exemplu: pretinderea unei servitui sau ipoteci asupra acelui lucru, sau chiar pretinderea dreptului de proprietate asupra lui). Autorii de drept civil n problema garaniei vnztorului mpotriva eviciunii au susinut c "vom nelege prin eviciune att pierderea total sau parial a proprietii bunului vndut, ct i tulburarea cumprtorului n exercitarea dreptului de proprietate"1. ntr-o asemenea situaie vnztorul are obligaia legal de a se altura cumprtorului pentru a-i apra titlul. n acest scop i n conformitate cu prevederile art. 1705 Ncc., cumprtorul are dreptul de a-l chema n garanie pe vnztor, n acel proces n care el este chemat de ter, n vederea aprrii sale de ctre acesta. Vnztorul are obligaia legal fa de cumprtor de a repara prejudiciul suferit de el n situaia n care aciunea civila a terului, mpotriva sa a fost admis i el a fost totui nvins. Prejudiciul ar fi reprezentat n condiiile artate de urmtoarele elemente: preul achitat de cumprtor vnztorului i bunul pentru care l-a achitat i-a fost luat de ter; cheltuielile suportate de cumprtor pentru ncheierea contractului; cheltuielile de judecat, ocazionate de eventualul litigiu la care ar participa cumprtorul nvins. n baza autonomiei de voin, prile contractante, i n domeniul obligaiei de garanie pe care o are vnztorul, pot include n contract clauze de agravare, de atenuare i chiar de exonerare a ei de anumite obligaii pe care n caz contrar el le are prin Lege. El nu va fi lipsit de obligaia sa de a restitui preul cumprtorului, atunci cnd folosina bunului dobndit de el este tulburat prin fapta proprie i intenionat a vnztorului.

In materia contractului si in concordanta cu Ncc, a se vedea Cornel Popa, Ruxandra Frangete , Protectia partii defavorizate intr-un raport contractual, in vol.II. Codul Civil.Adnotat, 2011, p 142-146

69

Dac eviciunea are o cauzp anterioar vnzrii rspunde vnztorul, dup cum am menionat i nu pentru mprejurri care survin ulterior vnzrii. B. Garania vnztorului pentru viciile ascunse ale bunului vndut. n spiritul dispoziiilor Noului Cod civil, vnztorul are obligaia legal de a transmite cumprtorului posesia panic(linitit) dar i util, ceea ce nseamn c, n situaia n care bunul vndut prezint defecte ascunse vederii cumprtorului, care l fac practic impropriu pentru destinaia pentru care a fost cumprat ori i reduc considerabil valoarea de ntrebuinare, astfel ca dobnditorul dac le-ar cunoate nu ar mai achiziiona acel bun. n consecin, el are dreptul de a cere n justiie desfiinarea vnzrii-cumprrii care se mai numeste redhibiiune, ori reducerea proporional a preului vnzarii.
Din interpretarea textelor legale existente n aceast materie, rezult c

pentru viciile aparente, vnztorul nu rspunde pe motiv c ele puteau fi observate de cumprtor1. n consecin i n acord cu legea, viciul care afecteaz bunul vndut trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii pentru a putea cere n justiie rspunderea vnztorului: s fac bunul impropriu destinaiei lui obinuite, sau s-i reduc substanial valoarea; s fie dosit, ascuns privirilor cumprtorului, n momentul ncheierii contractului; s fie anterior vnzrii sau s se datoreze unei cauze anterioare actului; cumprtorul s nu fi produs modificri eseniale, mbuntiri asupra acelui bun, nct viciul s poat fi constatat dup vnzare;

Vnzarea-cumprarea de bunuri, mbrac mai multe forme care, n

conformitate cu prevederile Noului Cod civil pot s fie afectate de viciile ascunse

In Ncc se arata in mod expres ca : este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu putea fi descoperit, fara asistenta cu specialitate de catre un cumparator prudent si diligent, alin.2, art.1707 Ncc.

70

care s atrag rspunderea vnztorului pentru ele (excepie fcnd doar vnzarea silit).

Astfel prev.art. 1755-1762 Ncc sub titlul : Alte varietati de vanzare Vanzarea cu obtinere de rascumparare.1

reglementeaza vanzarea cu plata pretului in rate si rezerva proprietatii ;

B) Contractul de donatie (art. 1011-1033 Ncc) in actuala legislatie civila nu mai este reglementat impreuna cu contractele speciale, ci in Cartea a IV-a : Despre mosteniri si liberalitati

b) Contractul de schimb( art.1763-1765 Ncc)

Dispoziiile art.1763 din Ncc definesc schimbul in sensul "contractului prin care fiecare dintre pri denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul. *Constatam ca legea noua in mod expres dispune ca prevederile de la vanzare se aplica si contractului de schimb, iar in lipsa de stipulatie contrara , partile suporta in mod egal cheltuielile pentru incheierea contractului de schimb.
n cazul schimbului de terenuri efectuat n conditiile art. 51 alin.2 din

Legea nr. 18/1991, adic schimbul de terenuri ntre persoanele juridice i ntre persoanele juridice i persoanele fizice, art.52 din aceeai lege dispune c efectele contractului de schimb se produc fa de terele persoane, inclusiv ntre prile contractante numai n momentul n care s-au fcut modificrile necesare n documentele cadastrale i n registrul agricol.
c) Contratul de locaiune (art.1777-1835 Ncc)2

1 2

Pentru detalii, Codul civil pe intelesul tuturor 2011, p 388-395 Ncc. Pentru detalii, Simona Chirica, Madalina Mitau, Noutati privind materia contractului de locatiune in viziunea Noului Cod civil , in Vol.II: Codul civil. Adnotat 2011, p.172-185.

71

Art.1777 Ncc.definete Contractul de locaiune ca o vnzare de folosin a unui bun, deci a unui drept de crean, locatiunea fiind contractul prin care o parte numita locator se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta numai pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie Trsturile caracteristice ale acestui tip de contract ni-l prezint a fi: bilateral; sinalogmatic; cu titlul oneros, deoarece ambele pri contractante au interese proprii patrimoniale; consensual,ncheindu-se valabil, prin simplul acord de voin al prilor, fr a fi necesare alte formaliti impuse de lege ca situaia contractelor solemne( vezi donaia); comutativ;
este un contract special cu executare succesiv n timp.(Timpul este un

element specific i deosebit de important la acest contract);

transfer dreptul de folosin al lucrului i nu dreptul de proprietate care

rmne n continuare la titularul su. Legislaia civil actuala reglementeaz i unele forme (variante) ale Contractului de inchiriere i anume:
A. Contractul de arend sau de locaiune a terenurilor agricole, reglementat

de prev.Ncc, art.1836-1850 i vizeaza urmatoarele categorii de bunuri: a) Terenurile cu destinatie agricola,astfel: masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate b) Animalele si constructiile de agricultura

Acest tip de Contract de nchiriere este n principiu, un contract consensual, dar are i caracterul unui contract solemn, deoarece prevederile art. 1838 Ncc. cer ndeplinirea unor formaliti, constnd n forma scris sub sanctiunea nulitatii absolute.

Totodata, sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta de judecata; legea noua obliga arendarul sa depuna un exemplar al

72

contractului la consiliile locale in a carei raza teritoriale se afla bunurile agricole arendate pentru a fi inregistrat intr-un registru special, tinut de secretarul consiliului local. Daca bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala mai multor consilii locale, cate un exemplar al contractului se depunde la fiecare consiliu local in a carei raza teritoriala se afla bunurile arendate. n consecin, Contractul de arend-ca variant a Contractului de nchiriere, ncheiat doar prin acordul de voin al prilor, fr ndeplinirea cerinelor de form nscrise n art.1838 Ncc este nul sau anulabil, potrivit alin.1 din acest articol. Acest tip de contract se ncheie pe durat determinat, dar legea noua dispune si cu privire la arendarea facuta pe durata nedeterminata , caz in care arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor.
B. Contractul de nchiriere a locuintelor, reglementat de prev.

Pe care

art,1824-1835Ncc., este o alta varianta a Contractului de locatiune. Si poate fi incheiat fara determinarea duratei sau dimpotriva pe durate determinate (art.18511880 Ncc). e) Contractul de antrepriz n condiiile economice actuale, antrepriz este considerat o problem important, n mod deosebit n domeniul construciilor.Din acest motiv, unele aspecte se impun prezentate. Definiia contractului de antrepriz Noul Cod civil reglementeaz expres acest tip de contract special n prevederile art.1851-1880, la care se adaug i unele acte normative , impuse de condiiile actuale. Codul civil folosete pentru a desemna prile mai muli termeni, i anume:-lucrtor, meseria, ntreprinztor, arhitect, care de fapt este antreprenorul, iar cealalt parte beneficirul care este clientul. Contractul de antrepriz este:
73

Contractul n care una din pri, numit antreprenor, se oblig ca prin riscul sau, sa execute o anumita lucrare materiala ori beneficiara, in schimbul unui pret. n privina elementelor definitorii fa de alt contract, cum ar fi contractul de vnzare-cumprare, menionm c preul poate fi determinat (obligatoriu stabilit de la nceput) n lucrrile de mare amploare i determinabil (putnd chiar s-l reduc sau mreasc), prezumndu-se c la ncheierea contractului, clientul a acceptat preul practicat de anteprenor. Importana contractului El are o importan deosebit n practic, deoarece st la baza executrii lucrrilor de instalaii, reparaii la construcii, executarea de construcii .a. Deosebit de utile sunt aceste contracte i la prestrile de servicii, cum ar fi: confecionarea sau repararea lucrrilor de uz personal, ori uz casnic etc. n lipsa unor reglementri speciale, normele juridice aplicabile antrepriei sunt oportune i lucrrilor intelectuale: meditaii, consultaii profesionale (n afar de tranzacii juridice). f)Contractul de mandat ( art.2009-2012 Ncc) Contractul de mandat este reglementat de prev. art. 2009-2012 Ncc i este n principiu gratuit, prin natura sa i nu prin esena sa. n conf. cu art. 2009 Ncc. mandatul este un contract prin care o parte numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama ceilalte parti numita mandant. Caracterele juridice ale acestui contract sunt: Este un contract consensual; Contract unilateral;

74

Este un contract gratuit sau oneros daca partile convin sa fie contract oneros

( art 2010 Ncc) si in actuala reglementare, mandat este cu sau fara reprezentare, conform art.2011 Ncc;

Dei este de regul, un contract consensual, ncheindu-se doar prin acordul

de voin al prilor, el poate deveni uneori contract solemn (formal), fiind necesar, pentru validitatea lui, o anume form cerut de lege. Este cazul reglementat n prev. art. 2013 Ncc si anume: (1) Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica, ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar Cnd este vorba de nstrinare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administraia ordinar, mandatul s fie special. Practica judiciar a statuat n sensul c, forma autentic a mandatului este cerut n scopul de a ndeplini acele acte juridice pentru care legea cere aceast condiie. n mod obinuit Contractul de Mandat este desemnat prin cuvntul procur, iar regulile care l guverneaz se aplic i altor situaii, ntre care, raportului dintre persoana juridic i organele sale conf. art. 2009 Ncc, corelat cu art.2013 si art 2039 Ncc. Condiii de validitate Sunt cele reglementate prin disp. art. , la care se adaug n unele situaii, forma autentic. n consecin, se impun evideniate unele aspecte particulare ale contractului de mandat si anume:

Capacitatea prilor. n anumite situaii, cum se ntmpl n mandatul

executorului testamentar, capacitatea necesar este ca pentru actele de dispoziie, adic capacitatea deplin de exerciiu. n alte mprejurri este suficient pentru asumarea calitii de mandator. Capacitatea de exerciiu restrns, adic a minorului de 16 ani, deoarece el acioneaz pe riscul mandantului (persoana care este reprezentat n actele juridice de alta numit mandatar)
75

Consimmntul valabil al prilor. Regula la ncheierea acestui tip de

contract este consensualismul, fiind suficient, n cele mai frecvente situaii s se dea consimmntul expres sau tacit, pentru a se ncheia convenia prilor. Forma mandatului este cerut numai n unele situaii artate n lege i pe care practica judiciar le-a clarificat dup cerinele vieii actuale, economice-sociale. Consimmntul trebuie sa fie dat n condiii valabile, liber, contient i neviciat de niciunul dintre viciile care afecteaz de altfel, orice tip de contract civil, fcndu-l nul. Fiind un contract ntre anumite persoane, eroarea asupra persoanei mandatarului duce la nuliatea actului ncheiat, care este inexistent din punct de vedere judiciar2, fr a mai produce efecte judiciare.

Obiectul contractului de mandat l formeaz doar actele juridice cu care l

insrcineaz mandantul pe mandatar, nu i faptele materiale. Un contract de mandat poate avea ca obiect unul sau mai multe acte juridice, care trebuie ns determinate (sau n alte situaii, cel puin determinabil), conform cerinelor din art. 948 C. civ., posibil i ilicit, pentru ca acel contract s i produc efectele. De regul, orice act juridic poate forma obiectul contractului de mandat (exemplu, ncheierea de contracte civile), excepie fcnd doar actele juridice cu caracter personal (exemplu: testamentul, interogatoriul inculpatului sau prilor dintrun litigiu civil, declaraia de martori, declaraia de recunoatere a unui copil) care nu pot fi realizate prin reprezentarea titularului lor de ctre mandatar, ci trebuie fcute de titular personal.
Cauza contractului s fie licit i moral, conf. art. 966-968 C. civ.

g)Tranzacia (Art.2267-2278 Ncc) In actuala lege civila in mod expres sunt aratate cate domenii in care nu este acest contract special si anume: *asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor; *cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna conform legii.
76

 Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile derivand din savarsirea unei infractiuni (art.2267 alin.2 Ncc) Tranzacia este reglementata in Cartea a V-a Ncc, definitia data de prev.art.2267, dupa care este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta Asa dar, tranzactia are drept efect, nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti Analiza elementelor eseniale ale contractului de tranzacie evideniaz urmtoarele particulariti: acest drept s fie litigios sau ndoielnic; intenia prilor s se manifeste n scopul de a stinge ntre ei conflictul, n legtur cu acest drept;
existena unor concesii reciproce.

Caracterele juridice ale tranzaciile sunt: Este un contract sinalogmatic (bilateral); Contract cu titlu oneros (ambele pri rmn avantajate patrimonial); Comutativ (ntruct se cunosc preteniile de la nceput);
Consensual,in unele cazuri in conf. disp. art.2013 Ncc care arat c

forma scris a tranzaciei este cerut ad. probationem i nu ad. validate. Excepie de la caracterul consensual al acestui tip de contract civil este concesia prilor n legtur cu un teren agricol, deaorece, art. 46 din legea nr. 18/1991 cere forma autentic pentru schimbul sau vnzarea. Condiiile de validitate trebuiesc prezentate prin prisma regulii generale nscrise n art. 1079 Ncc.,motiv pentru care ne vom referi doar la aspectele care particularizeaz acest tip de contract civil i l difereniaz de alte tipuri. a)capacitatea prilor este cea necesar pentru Renunarea la un Drept, deci capacitatea de exerciiu.

77

b) Obiectul material al tranzaciei este, de regul, orice bun cu excepia celor care nu se afl n comer, fiind scoase din circuitul civil, nct nu se poate face o convenie n legtur cu ele. Practica judiciar a evideniat aspectele problemei, subliniindu-se interdicia tranzacie n scopuri ilicite, n frauda terilor ori cu nclcarea normelor imperative. h) Contractele reale cuprind trei categorii de contracte, i anume:
I. mprumutul care apare sub dou forme: ( art.2144-2170Ncc)

A) Comodatul sau mprumutul de folosin; ( art.2146-2157 Ncc) B) Mutuarea sau mprumutul de consumaie. ( art.2158-2170 Ncc)
II. III.

Contractul de depozit; ( art.2103- 2137 Ncc) Sechestrul conventional.( art. 2138-2143 Ncc)

Contractele reale prezint unele trsturi distincte, prile fiind desemnate prin termeni specifici, iar efectele juridice produse de fiecare dintre ele purtnd amprenta acestor caracteristici. Astfel, n cazul mprumutului, n contractul de comodat, prile se numesc comodant i comodatar, n contractul mutual, ele poart denumirea de mprumuttor i mprumutat. IV. Contractul de cont curent n faza de trecere la economia de pia, un loc important ocup contractul de credit sau contractul de mprumut bancar care este o variant a contractului de mprumut, reglementat prin art. 2171-2183 Ncc). Cu ajutorul acestui instrument juridic care este contractul de credit, bncile romne acord mprumuturi pe termen lung sau scurt, cu o dobnd negociabil n condiiile pieei. Contractul de credit prezint mai multe caracteristici, ntre care: este nscris autentic; constituie titlul executor. i)Contractul de asigurare ( art. 2199-2241 Ncc)

78

Contractele aleatorii sunt unul dintre categoriile de contracte speciale, a crui denumire provine din cuvntul latinesc alea, care nseamn hazard(zaruri, ntmplare). Contracte civile n care ntinderea prestaiei uneia sau ambelor pri nu este stabilit chiar din momentul ncheierii lor, ci depinde de un eveniment incert, nesigur, poart denumirea de contracte aleatorii. De altfel dispoziiile C. civ. clasific contractele civile n dou categorii, dup cum prestaia la care se oblig prile contractante este sau nu cunoscut din momentul ncheiere, i anume: contractele comutative, la care prestaia este cunoscut de pri, din momentul acordului lor de voin;

contracte aleatorii n care prestaia depinde de un eveniment viitor i

incert.n viziunea art.1173, alin 2.Ncc, contractul este aleatoriu n cazul n care prile ncheie o convenie reciproc ale crei efecte,n privina beneficiilor i pierderilor pentru toate prile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depind de un eveniment incert. j)Contractul de societate ( art. 1881-1954 Ncc) Cteva aspecte se impun a fi prezentate cu toate c, n prezent, contractul de societate civil reglementat de prevederile art.1881-1954 prezint importan datorita utilitatii sale. A. Noiune Disp. art. 1881 Ncc prevad: Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga sa coopereze la . Prile contractante-persoane fizice i persoane juridice, pot pune n comun att aport material care va alctui fondul societii civile, ct i aportul n munc,conform prevederilor art..
79

B. Domeniul su de activitate2 urmrete scopuri necomerciale, cum ar fi: construirea de case sau mai multe apartamente; alte construcii (exemplu: case de odihn, garaje .a.); meseriaii care mpreun doresc s-i realizeze profesia; n domeniul agricol pe baza unui cadru legal nou adecvat acestui scop, se pot creea societi agricole n acest sens, prevederile art. 13, alin. final, art.26 alin.1, art.28 alin.1, art.66, art.83, lit.b i art.97, alin.1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar dispun nfiinarea unor forme de asociere de tip privat. Societatea civil se mai poate creea pentru domeniul agricol i pe baza altor norme juridice actuale, cum ar fi: Legea nr.36/1991 privind Societile agricole i alte forme de asociere n agricultur. Parte (sau pri) n Contractul de societate civil poate fi i persoana juridic de drept public sau privat dar numai n conformitate cu principiul specialitii. C. Caracterele juridice Contractul de societate civil prezint urmtoarele caractere juridice care l difereniaz de alte contracte de drept civil. Este un contract civil cu scop lucrativ, ce aduce prilor un folos patrimonial, n bani sau n alte profituri materiale; Societatea civil are un caracter sinalagmatic (sau bilateral i chiar multilateral); are titlul oneros; comutativ; consensual; cu executare succesiv; intuitul persone. Contactul de societate civil este caracterizat i prin aceea c este necomercial, nefiind ncheiat n scopul de a efectua acte de comer, n conformitate cu art. 1, alin. 1, din Legea nr.31/1990 privind Societaile comerciale.
80

Acest tip de contract este cunoscut din dreptul roman, i pn astzi s-a pstrat o trstur caracteristic ce const n lipsa personalitii sale juridice. Aceast lips este de natura societii civile, dar nu de esena ei, datorit faptului c, societatea civil nu dobndete n mod automat personalitate juridic.Totui, din raiuni de ordin practic ea poate dobndi aceast personalitate, transformndu-se eventual, ntro societate comercial. D.Condiiile de validitate ale contractului de societate civil sunt cerine eseniale, reglementat de prevederile art.1882 Ncc. (analizate i cu alte prilejuri), dar are i unele particulariti determinate de specificul acestui tip de contract civil.

Capacitatea prilor trebuie s fie ntocmai ca pentru actele de dispoziie, adic capacitatea deplin de exerciiu. Aceasta a fcut pe autorii de drept civil s aprecieze c, dei prile contribuie i cu aport n munc. n domeniul societaii civile este exclus participarea sa, deoarece exist riscul unor eventuale pierderi la care el nu poate s-i fac fa. De asemenea, este imposibil participarea interzisului la acest tip de contract civil, astfel c, nici acesta, nu poate fi reprezentat n contract sau asistai n baza legii, ca n alte acte juridice civile. ntruct, societatea civil ar putea afecta comunitatea de bunuri, ea nu se poate

ncheia ntre cei doi soi. Funcionarea Societii Civile Dispoziiile art.1889 Ncc stipulez c Societatea civil i ncepe existena i deci, funcionaz de la data ncheierii contractului, afar de cazul cnd prile au prevzut o alt dat. Ea poate exista pn la termenul dispus de ele i n lipsa acestuia pe toat viaa. Raporturile dintre asociai i societatea civil, constituite pe baza unui astfel de contract sunt bazate pe: Bun credin; Ineresul pentru a infptui scopul comun artat n contract.

81

Asociii rspund fa de societate pentru faptele i actele lor i evident pentru pagubele cauzate acesteia. Dac ei nu au efectuat anumite cheltuieli pentru societate, pot cere daune de la ea. Administrarea societilor civile Prin acordul lor de voin exprimat liber n contractul de societate civil, sau printr-un act adiional la contract, redactat ulterior, prile pot conveni asupra modului de administrare a societii.n acest scop ei pot determina unul sau mai muli administratori. El (sau ei ) vor ncheia n numele societii, acte juridice, putnd fi revocat doar pentru cauze legitime. n cazul cnd sunt desemnai mai muli administratori i n contract nu sunt stabilite n mod expres, atribuiile concrete ale fiecruia, oricare dintre acetia pot efectua actele de gestiune necesre funcionrii normale a societii civile nfiinate de ei. n raporturile cu terii, deoarece Nu are personalitate juridic, va rspunde asociatul contractant cu aceasta, Societatea nefiind subiect de drept civil i deci este inexistent pentru ei (existnd doar pentru asociai). mprela foloaselor i pierderilor ntre asociai mpreala se face la ncetarea societii civile sau chiar n cursul funcionrii ei. Regula este c, problema mpririi foloaselor i pierderilor se face n conformitate cu acordul de voin al asociailor, stipulat n contract. Pentru cazul n care acetia nu prevd asupra mprelii, ele se distribuie proporional cu valoarea aportului social adus de fiecare dintre ei.

ncetarea contractului de societate ( art.1930 Ncc si art.1938 Ncc). Aceste cauze de ncetare sunt: expirarea termenului prevzut de pri; denunarea contractului de una din pri n caz de neexecutare a obligaiei

de ctre cealalt parte contractant, precum i nenelegeri grave;

82

 pierderea fondului social; ndeplinirea scopului pentru care a fost constituit societatea civil; Moartea sau declararea morii prezumate ( afar de cazul n care s-a stipulat n contract continuarea societii i cu motenitorii asociatului decedat);

Punerea sub interdicie a unui asociat;

Insolvabilitatea. Ca efect al ncetrii societii civile se lichideaz patrimoniul social, ocazie cu care activul i pasivul ei, se mpart ntre asociai n mod proporional cu aportul lor. Formele societare in baza art 1889 Ncc sunt : Simpla ; In participatie ;

83

 ntrebri i teste a) ntrebri

1. In acceptiunea Ncc, ce este contractul i care sunt trsturile sale

caracteristce? 2. Care sunt categoriile de contracte civile reglementate de normele Codului civil? 3. Prin ce modaliti legale poate fi desfiinat contractul civil? 4. n care act normativ este reglementat contractul de vnzare-cumprare i cum poate fi definit? 5. n ce const obligaia de garanie a vnztorului?
6. Ce este contractul de donaie i care este forma de ncheiere a acestui tip de

contract civil?
7. Care sunt caracterele juridice ale contractului de mandat in actualul cod

civil ?

b)Teste 1. Caracteristica contractelor reale const n:

a) tradiiunea lucrului ( predarea lui efectiv de ctre una din pri, celeilalte

pri); b) forma autentic; c) consimmntul prilor. 2.) Obiectul contractului de mandat l formeaz: a) bunurile imobile; b) bunurile mobile;
84

c) actele juridice pe care mandatarul se obliga sa le incheie pe seama

mandantului 3.) Contractul de arend este:

a) contract de locaiune a terenurilor agricole;

b) variant a contractului de nchiriere;

c) contract special reglementat in Noul Cod Civil, distinct de contractul de

locatiune. 4.) Tranzacia este un contract special: a) reglementat expres n Codul civil;
b) creat de practica judiciar (jurisprudena);

c) nenumit. 5.) Contractele aleatorii sunt contractele n care: a) ntinderea prestaiei uneia sau ambelor pri depinde de un eveniment incert; b) prestaia este cunosct de pri din momentul acordului de voin.
c) prestaia este determinat de pri ulterior ncheierii contractului.

6.) Domeniul de aciune al contractului de societate civil are n vedere scopuri: a) comerciale; b) necomerciale; c) diferite, convenite de pri. 7) Caracterele juridice ale contractului de societate civil sunt: a)contract cu scop lucrativ ( aduce prilor un folos patrimonial ); b)are caracter comutativ c)contract cu executare succesiv.
85

8. Contractul de asigurare este: a) reglementat expres in Ncc impreuna cu alte categorii de contracte speciale;
b) reglementat in legea speciala referitoare la asigurarea persoanelor si

bunurilor; c) creatia practicii judiciare din domeniul Dreptului civil. 9. In Ncc, felurile mandatului sunt: a) mandatul cu reprezentare; b) mandatul clasic reglementat in toate sistemele de drept; c) mandatul fara reprezentare.

86

TITLUL IV

SUCCESIUNEA (MOTENIREA) (CARTEA a IV-a Despre Mostenire Si Liberalitati- art.953- 1163 Ncc)

SUMAR

MOSTENIREA LEGALA Noiunea motenirii i caracacterele juridice ale transmisiunii succesorale Condiiile generale ale dreptului la motenire Rezerva succesoral Drepturile suuccesorale ale soului supravieuitor Interdicia ncheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare limita dreptului de a dispune asupra motenirii Interdicia substituiilor fideicomisare limit a dreptului de a dispune asupra motenirii Partajul succesoral

87

TITLUL IV SUCCESIUNEA (MOTENIREA) (Cartea a IV-a: Despre mostenire si liberalitati; art. 953-1163 Ncc)

Importana cunoaterii problemei succesiunii Prin motenire sau prin succesiune se nelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane n via. Bunurile succesorale se transmit motenitorilor fie n temeiul legilor fie pe baza voinei celui care las motenirea exprimat prin testament. n consecin i n conformitate cu art 955 Ncc., motenirea este legal i testamentar. Prezentarea aspectelor teoretice i practice pe care le implic instituia motenirii (succesiunii) impune cercetarea urmtoarelor probleme:

Consideraii generale referitoare la motenire (noiune i caractere juridice);

Condiiile generale ale dreptului la motenire; Rezerva succesoral; Drepturile succesorale ale soului supravieuitor; Interdicia ncheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare- limit a dreptului de a dispune asupra motenirii. Partajul succesoral (mpreala motenirii)

88

IV.1. Noiunea motenirii i caracterele juridice ale transmisiunii succesorale a) Notiunea motenirii i felurile ei Prin motenire sau succesiune se nelege transmisiunea patrimoniului unei persoane decedate la una sau mai multe persoane n via. 1Persoana decedat, a crei patrimoniu se transmite prin succesiune, se numete de cujus, prescurtare a expresiei romane is de cujus succesione agitur (cel despre a crui motenire este vorba). Persoanele care dobndesc integral sau parial patrimoniul celui care a lsat motenirea, sunt denumite generic succesori sau moenitori.2 Bunurile succesorale se transmit motenitorilor, fie n temeiul legii, fie n temeiul voinei celui care las mostenirea exprimat prin testament.Astfel prevederile art. 955 alin.1din Ncc arat c: Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care cel care lasa mostenitea nu a dispus altfel prin testament.. Deci motenirea este legal i testamentar A)Motenirea este legal3cnd transmisiunea din cauz de moarte (mortis causa) are loc n temeiul legii. Intervine numai atunci cnd de cujusul nu a dispus prin testament ori donaiuni de bunuri viitoare, de bunurile sale n favoarea uneia sau mai multor persoane, ea mai fiind i motenire ab intest (motenire fr testament). Persoanele care dobndesc, n temeiul legii, patrimoniul lui de cujus, se mai numesc motenitori sau erezi. B) Motenirea este testamentar n cazul n care transmisiunea motenirii are loc pe baza testamentului, care reprezint manifestarea voinei celui care las motenirea. Cel care dispune de patrimoniul su, prin testament, se numete testator. Aa cum am amintit nainte, persoanele desemnate s moteneasc, n temeiul unui testament se numesc legatari. Acetia pot culege ntreaga motenire- caz n care

Vezi: Mihail Eliescu, Motenirea i devaluiunea ei n dreptul R.S.R. Edit. Academiei-Buc.1966, p.19; deasemenea Dumitru Macovei, Drept civil-succesiuni Edit.Fundatiei Chemarea, Iai, 1993, p.8 2 Dumitru Macovei, op. cit, p.5-7
3

Cu privire la interpretarea normelor Ncc in materia mostenirii, Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p.368-453

89

devin legtari universali, sau bunuri singulare, anume determinate, caz n care se numesc legatari particulari.

b) Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale sunt:

Transmisiunea succesoral este o transmisiune pentru cauz de moarte

(mortis causa).Aceasta se produce numai la ncetarea din viat a unei persoane fizice, constatat nemijlocit sau declarat judectorete.

Transmisiunea succesoral este o transmisiune universal.Obiectul e l

constituie patrimoniul persoanei decedate, adic totalitatea drepturilor i obligaiilor care au valoare economic i care au aparinut defunctului. Transmisiunea poate privi ntreg patrimoniul sau numai o fraciune din patrimoniul defunctului i nu un bun specific determinat, ca n cazul transmisiunii prin acte juridice ntre vii. Avnd ca obiect o universalitate juridic, odat cu activul se transmite i pasivul motenirii.1 Transmisiunea succesoral este o transmisiune unitar. Patrimoniul este privit ca un tot unitar ceea ce nseamn c motenirea are un caracter universal. ntreaga motenire este guvernat de aceleai norme juridice, far s se fac distincie dup natura i originea bunurilor motenirii. Succesiunea legal poate coexista odat cu succesiunea testamentar, fr a se putea vorbi de o derogare de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale. De la caracterul unitar al transmisiunii succesorale se admit i unele excepii i anume: n cazul drepturilor succesorale ale soului supravieuitor, potrivit legii (art.970-974 Ncc), dac acesta vine la motenire n concurs cu ali motenitori dect descendenii, el are un drept special asupra mobilelor, obiectelor aparinnd

Vezi, Curtea Suprem de Justiie, decizia civ. 79/13.01.1994, n Buletinul Jurisprudenei pe anul 1994 (cu privire la cheltuielile de inmormantare

90

gospodriei casnice i asupra darurilor de nunt aflate n patrimoniul soului care a decedat, far a suporta concursul celorlali motenitori. In conformitate cu art.963 din Ncc, mostenirea se cuvine, in ordine si dupa regulile stabilite in titlul II din Cartea a IV-a a Legii : sotului supravietuitor rudele defunctului, si anume descendentilor, ascendentilor si colateralelor acestuia dupa caz. In cazul n care patrimoniul defunctului cuprinde i dreptul de autor, transmisiunea succesoral a dreptului de autor este crmuit de normele stabilite privind drepturile de autor; n cazul n care cujusul este un cetean romn, avnd bunuri situate n strintate, sau un cetean strin avnd bunuri situate pe teritoriul rii noastre, succesiunea va fi reglementat n ceea ce privete imobilele de legea siturii lor, iar n bunurile mobile de legea naional a defunctului, indiferent de locul unde s-ar afla aceast mictoare. n dreptul romn, nu constitue o excepie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, cazul n care cel care las motenirea a dispus prin testament numai de o parte din bunurile sale, restul urmnd s fie diferite n temeiul legii.

Motenirea testamentar poate coexista cu motenirea legal. Transmisiunea succesoral este o transmisiune indivizibil. Patrimoniul succesoral este considerat un tot indivizibil i n consecin transmisiunea succesoral va fi i ea indivizibil. Aceasta nseamn c acceptarea sau renunarea la motenire are caracter indivizibil, neputnd fi limitat la o parte a motenirii. Datorit caracterului indivizibil, n cazul n care exist mai muli motenitori cu vocaie la intreaga motenire, de renunarea unuia sau a unora dintre ei profit motenitorii acceptani, n virtutea dreptului de acrescmnt(dreptul de adugire).
91

IV.2. Liberalitatile : DONATIA SI TESTAMENTUL

a) Contractul de donaie este acel contract unilateral n principiu gratuit i

solemn, prin care o persoan numit donator, transmite irevocabil dreptul su de proprietate asupra unui bun determinat, unei alte persoane numit donatar, care l accept. Donaia este un contract translativ de proprietate, efect care este subsecvent ncheierii contractului de donaie. Dispoziiile art. 1011 Ncc care prevd expres forma autentica acestui act juridic trebuie corobarate cu dispoziiile art. 46 din Legea nr. 18/1991 conform crora nstrinarea terenurilor prin acte ntre vii se face prin contract solemn. Dispoziiile nscrise n art. 1707 Ncc. prevad : "Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute".
Legea civila actuala nu include in categoria donatiilor aratate la alin.1 al

art. mentionat si donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale. Solemnitatea actului de donaie este o condiie de validitate a, nct lipsa acesteia va provoca nulitatea absolut a actului juridic respectiv i poate fi invocat oricnd, de orice persoan interesat, inclusiv din oficiu de ctre instana de judecat. Conform legii noi si in scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica un contract de donatie are obligatia sa inscrie de indata acest contract in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii (art.1012 Ncc). Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, persoanele fizice ce nu au naionalitate romn, precum i persoanele juridice care nu au naionalitate romn i sediul n Romnia nu pot dobndi terenuri n proprietate, prin acte ntre vii, deci implicit nu pot dobndi terenuri n proprietate nici prin donaii.

92

b) Testamentul (art.1034-1099 Ncc) Testamentul este un act unilateral , personal si revocabil, prin care o persoana numita testator, dispune in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata( art.1034 Ncc). Actuala lege civila reglementeaza doar doua dintre formele testamentului ordinar: cel olograf si cel autentic, conditii in care nu mai este reglementat testamentul mistic sau secret. Testamentul se poate face in fata notarului public, in forma autentica sau poate fi scrisa in intregime, semnat si datat de testator in situatia testamentului olograf. Persoana care face testamentul i are n vedere un anumit bun pentru o anumit persoan, face testamentul numai pentru acel bun, n acest caz actul respectiv va cuprinde dispoziia expres cu privire la acesta i persoana va fi motenitoare daca soii nu au copii, acetia i pot lsa testamente reciproce. Este o dovad de grij a unuia fa de cellalt pentru evitarea unor motenitori cu care s ajung la conflicte judiciare. Testamentul poate fi revocat de cel care l-a ntocmit, n mod expres n sensul unei meniuni pe testamentul anterior sau prin ntocmirea unui alt testament pentru c valabil este cel cu data mai recent. Este obligatoriu ca testamentul s cuprind: numele, prenumele, domiciliul, meniunea c testatorul este sntos psihic i ce bunuri las motenire. Ncc prin dispozitiile art. 1047 reglementeaza si testamentele privilegiate , care se intalnesc in situatiile speciale si anume: a) in fata unui functionar competent al autoritatii civile locale, in caz de epidemii, catastrofe, razboaie sau alte asemenea imprejurari exceptionale; b) in fata comandantului vasului sau a celui care il inlocuieste, daca testatorul se afla la bordul unui vas, sub pavilionul Romaniei, in cursul unei calatorii maritime

93

sau fluviale. Testamentul intocmit la bordul unei aeronave este supus acelorasi conditii; c) in fata comandantului unitatii militare, ori a celui care il inlocuieste, daca testatorul este militar sau , fara a avea aceasta calitate este salariat ori presteaza servicii in cadrul fortelor armate ale Romaniei si nu se poate adresa unui notar public; d) in fata directorului, medicului sef, al institutiei sanitare sau al medicului sef al serviciului, ori, in lipsa acestuia, in fata medicului de garda, cat timp dispunatorul este internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces. In conditiile Ncc testamentele privilegiate se intocmesc obligatoriu in prezenta a doi martori si se semneaza de testator, de agentul instrumentator si de cei doi martori.

IV.3. Data i locul deschiderii succesiunii Succesiunea se dechide n clipa morii celui care las motenirea. Persoana care pretinde motenirea trebuie s dovedeasc moartea, precum i data morii celui pe care vrea s-l moteneasc.1 Dovada morii i a datei acesteia se face, dup caz, cu certificatul de deces sau cu hotrrea judectoreasc declarativ a morii. Cnd hotrrea declarativ de moarte a rmas definitiv cel disprut este socotit c a murit la data stabilit n hotrre ca fiind cea a morii (art .52 din Ncc). Data morii cuprins n certificatul de deces sau n hotrrea judectoreasc declarativ de moarte face dovada pn la proba contrar. Deoarece moartea este un fapt material, cei interesei pot folosi orice mijloc de prob pentru a dovedi adevrata dat a morii (ziua, ora, minutul).n cazul n care mai multe persoane, cu vocaie succesoral reciproc au murit n aceiai mprejurare, dovada clipei morii fiecruia dintre aceste persoane este dificil de fcut.

A se vedea: Francisc Deak, Stanciu Carpenaru, Drept civil-Contractele speciale, drept de autor, drept de motenire,Tipografia Universitii, Bucureti, 1983, p. 38; deasemenea Dumitru Macovei,op. cit.p10-15 De asemenea M. Harbada- Drept civil. Ed. Univ. Al.I.Cuza Iasi, 2005, p

94

Dac nu se poate stabili c una a supravieuit celeilalte, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta( art.957 din Ncc). Stabilirea datei deschiderii motenirii are o importan practic deosebit. n raport de data deschiderii motenirii, se stabilesc motenitorii defunctului, capacitatea lor de a moteni precum i drepturile ce li se cuvin asupra motenirii. Acest moment marcheaz data pn la care retroactiveaz acceptarea succesiunii sau renunarea la aceasta. Cnd sunt mai muli motenitori, se marcheaz ziua in care ncepe starea de indiviziune ntre acetia i pna la care retroactiveaz efectul declarativ al mprelii motenirii. n cazul n care apare un comflict n timp al unor legi succesorale succesive, se determin, n funcie de aceast dat, legea aplicabil. Se va aplica legea n vigoare la data deschiderii motenirii. n acest sens sa decis c, legea aplicabil pentru stabilirea chemrii la motenire este existena la momentul deschiderii motenirii, chiar dac cel care las motenirea fcuse un testament dup principiile altei legi, ce era n vigoare la data confecionrii lui.1 Legislaia n vigoare, elaborat dup Revoluia din 1989, a abrogat Legea 58/1974 i Legea 59/1974, care stabileau, ca dreptul de proprietate asupra terenurilor se dobndete numai prin motenire legal ( art.45-Terenurile proprietate privat, indiferent de titularul lor sunt si rmn n circuitul civil). Ele pot fi dobndirte i nstrinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaia civil, cu respectarea dispoziiilor din prezenta lege (art.47 alin.2Persoanele ce nu au cetenie romn i domiciliu n Romnia, precum i persoanele juridice care au naionalitate romn i sediul n Romnia dobndesc n proprietate terenuri prin mostenire, fiind obligate s le nstrineze n timp de un an de la data dobndirii, sub sanciunea treceri n mod gratuit a acestora n proprietatea statului i administrarea Ageniei pentru Dezvoltare i Amenajare Rural. (Legea fondului funciar, nr.18/1991, art.45, art. 47 alin.1,2). Pentru rezolvarea diferitelor aspecte privind o motenire nu este suficient s se stabileasc data deschiderii ei, ci mai trebuie precizat i locul unde este
1

Vezi, Dumitru Macovei, op,cit. p. 10-14

95

considerat deschis. n conformitate cu prevederile art.954 din Ncc, mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, dovedit cu certificatul de deces sau cu hotararea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva.: Locul deschiderii succesiunii este locul ultimului domiciliu al celui care las motenirea, nct, nu intereseaza locul unde a decedat cel care las mostenirea, ci ultimul su domiciliu.1 Stabilirea ultimului domiciliu al defunctului ca loc al deschiderii mostenirii, se justific prin aceea c n acest loc se vor rezolva mai usor problemele puse de deschiderea motenirii, deoarece aici pot fi obinute informaii cu privire la mostenitori si bunurile defunctului. n caz de litigiu, dovada ultimului domiciliu al lui de cujus-fiind vorba de stabilirea unui fapt material se va putea face prin orice mijloc de proba admis de lege. n cazul n care cel care las mostenirea nu avea domiciul n ar, conform art. 954 alin.3, Ncc, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumsrptia notarului public, celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea. In cazul in care in patrimoniul succesoral nu exista bunuri imobile, locul deschiderii mostenirii este in circumsriptia notarului public celui dintai sesizat , cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se afle bunuri mobile, a celui ce lasa mostenirea. Atunci cand in patrimoniu succesoral nu exista bunuri situate in Romania, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dinati sesizat. Stabilirea locului deschiderii succesiunii prezint importan practic pentru determinarea organelor competente s rezolve diversele probleme pe care le ridic motenirea, fie c sunt necontencioase, fie c sunt contencioase. Procedura succesoral notarial este de competena Notarului public de la Biroul Notarial, n raza cruia cel care las motenirea a avut ultimul domiciliu. Prin stabilirea locului deschiderii motenirii, se determin i instana judectoreasc competent s rezolve litigiile privind motenirea. n principiu,
1

Vezi , Bogdan Patrascu , Continuitate si discontinuitate in reglementarea optiunii succesorale, in Vol. Noul Cod Civil. Comentarii, Editia a III-a revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti 2011, p. 297-323

96

litigiile privind motenirea se rezolv de ctre instana judectoreasc de la ultimul domiciliu al celui care las motenirea. Conform art. 14 din Codul de proc. civ. (modificat prin Legea 18), sunt de competena instanei celui din urm domiciliu al celui care las motenirea: cererile testamentare; mpotriva testamentar. Nu sunt de competena instanei de judecat de la locul deschiderii succesiunii: cererile privitoare la bunurile mictoare cuprinse n succesiune (aciuni reale imobiliare), ce se vor soluiona de ctre instana locului unde este situat imobilul; cererile fcute de motenitori sau mpotriva acestora, dup efecturea mprelii motenirii, vor fi soluionate de instana domiciliului prtului, potrivit legii generale n materie de competen teriorial coninut n art. 5 C. proc. civ. IV.4. Condiiile generale ale dreptului la motenire (art.957-962 din Ncc) Mostenirea si importanta ei in viata si activitatea cererile privitoare la motenire, precum i cele referitoare la cererile legatarilor sau ale creditorilor celui care las motenirea vreunuia dintre motenitori sau mpotriva executorului preteniile pe care motenitorii le-ar avea mpotriva altuia; privind validitatea sau executarea dispoziiilor

oamenilor Persona decedata despre a carei mostenire este vorba, se numeste autor, defunct sau de cujus; abreviere din formula dreptului roman is de cujus succesioni is (rebus) agitur ( cel despre a carui mostenire/ bunuri/ este vorba).

97

Personele care dobindesc patrimoniul defunctului se numesc mostenitori sau succesori, iar codul civil, in mod frecvent, utilizeaza si termenul de eredere, erezi, coerezi. In cadrul dreptului de mostenire, notiunea de mostenire sau succesiune (uneori ereditate) se intrebuinteaza nu numai in sensul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice catre una sau mai multe persoane in fiinta, dar si pentru desemnarea a insusi patrimoniului transmis din cauza de moarte, deci in sens de masa succesorala. Intrucit clauza de imputernicire inscrisa in libretul CEC reprezinta un mandat, care inceteaza la moartea mandantului titular de libret (de cujus), suma inscrisa in libret la data motii luiface parte integranta din mostenire ca si obligatia mandatarului de a da socoteala mostenitorilor cu privire la sumele ridicate in temeiul clauzei de imputernicire, daca rapotul de mandat nu a fost dublat de un act juridic care anihileaza obligatia de a da socoteala. Masa succesorala trebuie sa fie stabilita fara adaugirile si imbunatatirile aduse de mostenitori bunurilor ramase de la defunt, eventualele modificari ulterioare neavind nici o influenta. Tot astfel, despagubirile acordate sau pretinse pentru moartea prin accident a unei persoane nu fac parte din masa succesorala lasata, persoanele despagubite putind valorifica dreptul la despagubire potrivit regulilor care guverneaza respunderea civila delictuala, inclusiv competenta teritoriala a instantelor judecatoresti. In literatura de specialitate, in locul notiunii de mostenire legala, uneori se foloseste (din dreptul roman) notiunea de mostenire sau succesiune ab intestat. 1 Folosind aceasta notiune, care are avantajul de a preciza ca regulile devolutiunii legale se aplica intocmai in cazul persoanei decedate fara testament (ab intesto mori), trebuie totusi sa avem in vedere ca folosirea ei este pur conventionala, fara semnificatia din dreptul roman, in acest din urma caz, ea fiind de fapt, impropri in dreptul nostru. Deci, in lipsa unui act de ultima vointa (testament), mostenirea se

Vezi, Dumitru Macovei Drept Civil, Succesiuni, Edit. Fundatiei Chemarea Iasi, 1993, p.5-32 *Pentru detalii Codul Civil.adnotat. 2011, vol. I. , p. 165-184

98

va imparti in conformitate cu legea, rudelor de singe din cele 4 (patru) clase de mostenitori si sotului supravietuitor, persoane denumite mostenitori legali sau erezi. In dreptul nostru mostenirea legala este regula, ea putind fi insa inlaturata in tot sau in parte prin testament lasat de de cujus. Deci, succesiunea este testamentara, cind defunctul, prin acte de ultima vointa cuprinse intr-un testament, dispune de patrimoniul sau, pentru momentul cind nu va mai fi in viata. Prin testament nu se pot institiu mostenitori, ci numai legatari, care insa pot dobindi bunurile succesorale nu numai cu titlu particular, dar si cu vocatie universala sau cu titlu universal, asemanator mostenitorilor legali, ceea ce justifica denumirea lor de mostenitori (testamentari). Persoana chemata la o succesiune (legala sau testamentara), atit timp cit nu sia exercitat dreptul de optiune, se numeste succesibil. *In legatura cu cele doua feluri ale mostenirii prevazute in art. 955 din Ncc, trebuie precizat ca ele nu se exclud recipric, ci, dimpotriva, mostenirea legala poate coexista cu cea testamentara. * O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala, conform alin. 2 al art. 955 din Ncc.1 Dreptul la mostenire este reglementat in codul civil, Cartea a-IV-a : Despre mostenire si liberalitati , in titlul I : Dispozitii referitoare la mostenire in general(art. 963-983), tiltlu III : Liberalitatile (art. 984-1099) ;titlul IV : Transmisiunea si partajul mostenirii (art.1100-1163). Prin deschiderea succesiunii se intelege consecinta juridica principala a mortii unei persoane fizice, constind in incetarea calitatii de subiect de drept a persoanei decedate si marcind momentul transmiterii, de drept, a patrimoniului sau catre mostenitorii legali si testamnetari si, implicit, momentul in care incep sa se aplice majoritatea dispozitiilor legale cu privire la mostenire si la drepturile si obligatiile mostenitorilor.
1

In aceasta problema si, Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p. 362-363

99

Faptul juridic care determina aparitia dreptului de mostenire il constituie moartea naturala ( art.954 Ncc). In Literatura juridica actuala s-a aratat ca : < Ncc cuprinde, ca noutate, si o definitie a succesibilului persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, dar care nu si-a exercitat inca ,dreptul de optiune succesorala 1
Condiiile generale ale dreptului la mostenire sunt prezentate in Ncc, sub

titlul Conditiile generale ale dreptului de a mosteni ,Ncc reglementeaza : a) capacitatea de a mosteni a persoanei care exista in momentul deschiderii succesiunii. Legea noua aduce noutatea din alin. 2 al art.957 Ncc, cu privire la faptul ca, in situatia mortii mai multor persoane, si daca nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta ; b) nedemnitatea succesorala a unei persoane care nu-l poate mosteni pe defunct, Legea noua reglementand 2 categorii de nedemnitate si anume : nedemnitatea de drept care poate fi constatata oricand la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiul de catre instanta de judecata, ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea ; nedemnitatea judiciara prevazuta de art.959 Ncc, pentru urmatoarele cazuri : - persoana condamnata penal pentru savarsirea cu intentii, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei ; - persoana care e cu rea credinta a ascuns a alterat a distrus sau a falsificat testamentul defunctului ;
1

Pentru detalii, Bogdan Patrascu, Continuitatea si Discontinuitate in reglementarea optiunii succesorale, in Vol. Noul cod Civil comentarii.Editia a III-a revazuta si adaugita, Universul juridic, Bucuresti 2011, p.308 (coordonator Marilena Uliescu).

100

- persona care , prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul. c) vocatia la mostenire care inseamna conditia potrivit careia pentru a mosteni, o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege, sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament( sa aiba chemare la mostenirea defunctului in virtutea legaturii de rudenie cu acesta sau prin vointa testatorului).
Nedemnitatea succesorala, in sistemul Ncc,( art.958-961), este

specifica numai mostenirii legale si este de drept sau judiciara, in ambele cazuri putand fi inlaturate efectele sale, in mod expres, prin testament sau printr-un act autentic notarial, de catre cel care lasa mostenirea.
Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea mostenirii

are loc in temeiul legii la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege.

Sunt chemate la mostenire, in temeiul legii, rudele defunctului si,

alaturi de ele, sotul supravietuitor, iar in lipsa lor daca defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile mostenirii statul. Rudele defunctului cu vocatie succesorala legala ganeral nu sunt chemate toate impreuna si deodata la mostenire, legiuitorul instituind o anumita ordine de chemare concreta la mostenire. In acest scop, legea foloseste doua criteii tehnico-juridice clasa de mostenitori si gradul de rudenie cu ajutorul carora determina vocatia concreta de mostenire a rudelor, stabilind trei principii de baza ale devolutiunii legale: principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali; principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa; principiul egalitatii intre rudele din aceeasi calsa si de acelasi grad chemate la mostenire.
101

 Reprezentare succesorala este un beneficiu al legii in virtutea caruia un mostenitor legal de un grad mai indepartat numit reprezentant urca in gradul, locul si drepturile ascendentului sau numit reprezentat care este decedat la deschiderea mostenirii, pentru a culege partera care i s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire, daca s-ar mai fi aflat in viata (art.965-969 Ncc). Utilitatea reprezentarii consta in faptul ca, prin efectele pe care le produce, inlatura unele consecinte injuste ale principiului proximitatii gradului de rudenie si ale principiului egalitatii intre rudele de acelasi grad. Potrivit art.966 Ncc., reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului si in privinta descendentilor din frati si surori ale defunctului. Conform legii noi, aceasta opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum, reprezentatii sunt rude de acelasi grad, ori de grade diferite in raport cu defunctul. IV. 5 Rezerva succesoral (art. 1086- 1090 din Ncc) a) Notiunea de rezerva succesorala si cotitatea disponibila Dreptul la succesiune a mostenitorilor legali ar fi foarte fragil si uneori chiar iluzoriu, daca cel care lasa mostenirea ar fi liber, fara nici o ingradire, sa dispuna de bunurile sale.1 Consecintele unei asemenea libertati nelimitate, s-ar face simtita, in cazul actelor cu titlu gratuit privind bunurile mostenirii, deoarece, prin natura lor, aceste acte nu fac sa intre, in patrimoniul dispunatorului, o contravaloare a bunurilor iesite din acest patrimoniu.

In aceasta problema si , Bogdan Patrascu,. op. cit. , p. 297 si urm.

102

Pentru acest motiv, legea protejeaza pe anumiti erezi legali, in sensul ca ei beneficiaza de o parte din mostenire numita rezerva succesorala asupra careia, cel care lasa mostenirea, nu poate face acte cu titlu gratuit. Asadar, in prezenta mostenitorilor rezervatari, dreptul celui care lasa mostenirea de a dispune cu titlu gratuit este limitat la partea lui succesorala, care excede rezervei succesorale si care poarta numele de cotitate disponibila. Rezerva succesorala este sustrasa numai actelor cu titlu gratuit (donatii si legate) ale dispunatorului, nu si actelor juridice cu titlu oneros. In cazul in care exista numai mostenotori legali nerezervatari, cel care lasa mostenirea poate dispune de bunurile sale proprii asa cum va dori, prin acte cu titlu oneros sau gratuit. Rezerva succesorala este acea parte a mostenirii care este sustrasa actelor cu titlu gratuit ale celui care lasa mostenirea, el putind face acter cu titlu oneros. Cotitatea disponibila, la rindul ei, este partea de mostenire asupra careia cel care lasa mostenirea poate dispune liber, atit prin acte cu titlu oneros, cit si prin acte cu titlu gratuit. Cand exista mostenitori rezervatari, averea succesorala se divide in doua parti: rezerva cotitate disponibila In acest caz, chiar daca cel despre a carui succesiune este vorba, a dispus prin testament de tot avutul sau, mostenirea va fi numai in parte testamentara, iar pentru rest legala. Eruzii rezervatari vor veni la mostenire, in masura rezervei, chemati imperativ de lege, iar legatarii, in temeiul vointei de cujus-ului, vor culege legatele lor numai in masura cotitatii disponibile.

b) Caracterele juridice ale rezervei succesorale

103

Rezerva succesorala este acea parte din mostenire, care in puterea legii, se cuvine unui mostenitor legal si de care, cel care lasa averea succesorala, nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit.1 Din aceasta definitie rezulta in primul rind ca rezerva succesorala este o parte a mostenirii; potrivit legii, ea constituie o parte a mostenirii pe care legea o defere ereziilor rezervatari, impotriva vointei libere a celui care lasa mostenirea. Trebuie remarcat ca rezerva succesorala nu este o parte a mostenirii efective pe care o lasa de cujus, ci o parte din mostenirea pe care el ar fi lasat-o daca nu ar fi facut liberalitati( donatii si legate). Desi rezerva este o parte a mostenirii, totusi dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut la data deschiderii succesiunii in persoana mostenitorilor rezervatari iar nu un drept dobindit de la de cujus pe cale succesorala.1 Intrucit rezerva succesorala este o parte a mostenirii, inseamna ca:
rezerva succesorala poate fi pretinsa numai de mostenitorii care au

vocatie si care vin efectiv la mostenire. Deci, cel care a renuntat la mostenire nu poate sa ceara partea sa de rezerva;
erezii rezervatari nu pot face acte de acceptare sau de renuntare cu

privire la rezerva cit timp mostenirea nu s-a deschis. Asemenea acte ar constitui pacte asupra unei mosteniri nedeschise si, deci, ar fi lovite de nulitate;
rezerva este colectiva, globala, adica ea constituie o masa de bunuri pe

care legea le atribuie unui grup de mostenitori; exceptional, sotului supravietuitor i se atribuie rezerva in mod individual;
mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura, adica au dreptul

sa culeaga bunurile din mostenire; ei sunt proprietari ai acestor bunuri, si nu simpli creditori ai unor valori;

1 2

Francisc Deak si Stanciu Carpenaru, op. cit., p. 466 Trib.Supr, dec.nr.760/1969, in Culegere de decizii, 1969, p.149 1 Pentru detalii, Maria Harbada, Drept civil, , Ed. Univ. Al.I Cuza, Iasi, 2005, p

104

 rezerva este indisponibila. Partea din mostenire care reprezinta rezerva succesorala este lovita de indisponibilitate. Acesta indisponibilitate este insa relativa si partiala.
Indisponibilitatea rezervei este relativa deoarece dreptul de a dispune al

celui care lasa mostenirea este limitat numai in prezenta mostenitorilor rezervatari.
Indisponibilitatea rezervei este partiala sub dublu aspect: pe de o parte

ea loveste numai o parte a mostenirii rezerva si nu cotitatea disponibila, iar pe de alta parte, ea priveste numai actele cu titlu gratui nu si cele cu titlu oneros. Caracterul indisponibil al rezervei impune si interdictia exheredarii mostenitorilor rezervatari, cit priveste rezerva succesorala. Legiuitorul a prevazut prin dispozitii imperative ca rezerva succesorala, ca parte a mostenirii, nu poate fi atinsa si trebuie lasata mostenitorilor rezervatari in deplina proprietate, fara sarcini sau restrictii privitoare la devolutiunea, impartirea sau administrarea bunurilor ce o alcatuiesc. Caracterul indisponibil al rezervei presupune ca sunt interzise dispunatorului orice acte de natura sa atinga bunurile ce alcatuiesc aceasta parte din mostenire, cit si orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze, care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari. 1 c) Mostenitorii rezervatari si intinderea rezervelor2 Potrivit diapozitiilor Codului civil actual( 1087), au calitatea de mostenitori rezervatari: sotul supravietuitor descendentii ascendentii privilegiati
1 2

Trib. Supr., S.civ., dec.nr. 760/ 1969, in Culegere de decizie, 1969, p.149. In aceasta problema si Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p 362-363.

105

A) Rezerva succesorala a sotului supravietuitor Dupa abrogarea legii nr. 319/ 1994 referitoare la drepturile succesorale, ale sotului supravietuitor, drepturile acestuia in materia succesiunii sunt prezentate in mod distinct de alti mostenitori in art. 970-974 Ncc. In problema rezervei succesorale a sotului supravietuitor aceasta este prezentata impreuna cu ceilalti mostenitori legali de art. 1086-1089. *Sotul supravietuitor beneficiaza de o cotitate disponibila speciala astfel : Liberalitatile neraportabile facute sotului supravietuitor care vine la mostenire in concurs cu alti descendenti decat cei comuni lor, nu pot depasi un sfert din mostenire si nici partea descendentului care a primit cel mai putin ; Daca defunctul nu a dispus prin liberalitati de diferenta dintre cotitatea disponibila ( art.1089 din Ncc) si cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor( art1090 Ncc), aceasta diferenta revine descendentilor. Aceste prevederi aratate anterior se aplica in mod corespunzator atunci cand descendentul mentionat de lege a fost dezmostenit direct, iar de aceasta mostenire va beneficia sotul supravietuitor.

B) Rezerva succesorala a descendentilor Cu privire la rezerva succesorala, art. 1086 din Ncc este : partea din bunurilor mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri. Asa cum prevede doctrina civila prin copii trebuie sa intelegem descendentii de orice grad: copii, nepoti, stranepoti etc. Nu intereseaza daca nepotii vin la mostenire in nume priopriu sau prin reprezentare. De asemenea, prin copii, trebuie sa intelegem nu numai pe cei din casatorie, ci si pe cei din afara casatoriei si din adoptie.
106

Pentru a stabili cuantumul rezervei succesorale se au in vedere acei descendenti care vin efectiv la mostenire; descendentii nedemni sau renuntatori nu se iau in consideratie, deoarece ei sunt straini de mostenire.1 Art. 1088 din Ncc dispune ca intinderea rezervei succesorale este de jumatate din cota succesorala care in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit mostenitorului legal. * Cotitatea disponibila , definita de art 1089 din Ncc. Este partea din bunurilor mostenirii care nu este rezervata prin lege si de care defunctul putea dispune in mod neigradit prin liberalitati. C. Rezerva ascendentilor privilegiati care sunt tatal si mama defunctului (art.976-981 Ncc). Intrucat legea civila actuala trateaza rezerva succesorala si cotitatea disponibila (art.1086-1090 Ncc) aratand ca, rezerva este aceeasi pentru cele 3 categorii de rezervatari aratati, in consecinta si rezerva ascendentilor privilegiati este de jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, li s-ar fi cuvenit ca mostenitori legali. IV.6. Drepturile succesorale ale soului supravieuitor( art. 970-974 Ncc) a) Generaliti Alaturi de rudele din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie, legea civila cheama la mostenire pe sotul supravietuitor. Evolutia istorica a reglementarii Recunoasterea vocatiei succesorale a sotului supravietuitor se infatiseaza de-a lungul veacurilor, ca o lupta necurmata intre principiul coservarii bunurilor in familie si indreptatitele pretentii la mostenire ale sotului supravietuitor. Aceste pretentii isi
1

107

regasesc temeiul in locul pe care, in mod normal, sotul supravietuitor il ocupa in afectiunea sotului, precum si in supravietuirea dupa moarte a obligatiei de intretinere dintre acestia. Din acest din urma punct de vedere, dupa cum se va vedea, drepturile vaduvei sarace au fost mai des si mai usor recunoscute decit cele ale vaduvului in nevoie, pornindu-se de la ideea ca femeia este mai inapta decit barbatul de a-si procura cele de trebuinta pentru trai. In orinduirea scavagista, la Roma, in epoca celor XII table, barbatul nu putea mosteni pe sotia sa, nefiind ruda cu ea; aceasta insa, in cazul in care, prin efectul casatoriei cum manu, devenea loco filea, avea vocatie la mostenirea sotului ei, dar nu in calitate de sotie, ci in cea de fiica. Mai tirziu, in epoca dreptului clasic, sotul supravietuitor, fiind chemat de pretor la mostenire prin bonorum possesion , mostenea intreaga avere, insa numai in lipsa oricarei rude, adica numai inaintea fiscului, caci in acest caz numai conservarea bunurilor in familie nu mai avea obiect. Intinderea drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor Ncc cind sotul vine in concurs cu copii ai defunctului sau cu descendenti ai acestora, el are chemare la o patrime din mostenire sotul supravietuitor are drept la o treime din mostenire daca vine in concurs atit cu parintii defunctului sau cu unul dintre ei, cit si cu fratii sau surorile defunctului ori cu descendentii acestora; in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor este chemat la o jumatate din mostenire; cota sa este de trei patrimi din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii sau cu colateralii ordinari; in lipsa de rude in grad succesibil, sotului supravietuitor i se cuvine intreaga mostenire. Impartirea succesiunii se face astfel: mai intii se stabileste partea cuvenita sotului supravietuitor, apoi restul se imparte intre ceilalti mostenitori, potrivit dreptului comun.
108

b) Conditii pentru ca sotul supravietuitor sa mosteneasca Sotul supravietuitor este mostenitor rezervatat, iar rezerva sa este de 12 din masa succesorala. Cel care lasa mostenirea nu poate sa aduca atingere acestei rezerve prin libertatile sale intre vii sau din cauza de moarte, iar intrucit acestea ar fi excesive, ele sunt supuse reductiunii;
Sotul supravietuitor datoreaza rapotul. Legea il obliga , daca vine in

concurs cu descendentii si nu a fost scutit de aceasta obligatie, sa raporteze donatiile primite de la defunct, adica sa le inapoieze mostenirii;
Sotul supravietuitor este mostenitor regulat. Codul civil ii imparte pe cei

care vin la mostenire in mostenitori regulati, care raspund pentru datoriile si sarcinile mostenirii chiar cu propriile lor bunuri, daca nu au acceptat-o sub beneficiu de inventar, si in mostenitori neregulati, care nu raspund de pasivul mostenirii decit cu bunurile din mostenire;
Sotul supravietuitor in Ncc, art. 1126 este mostenitor sezinar. Mostenitor

regulat, sotul este insa sezinar, caci legea ii acorda aceasta calitate, iar potrivit Ncc. sezina nu apartine tuturor mostenitorilor, ci numai descendentilor, ascendentilor si sotului supravietuitor. c) Drepturile succesorale speciale ale sotului supravietuitor Dreptul de abitatie Potrivit art.973 Ncc sotul supravietuitor are din momentul deschiderii mostenirii un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta face parte din mostenire si el nu are o alta locuinta proprie. Sotul supravietuitor , pentru a beneficia de acest drept, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: la data deschiderii mostenirii a locuit in casa (apartamentul) care formeaza obiectul dreptului de abitatie; nu are alta locuinta proprie;
109

 casa face parte din mostenire, in totalitate sau in parte, fiind proprietate excusiva sau comuna, impreuna cu sotul supravietuitor sau cu altul al defunctului; nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei; Caractere juridice Dreptul de abitaie al sotului supravietuitor se caracterizeaza prin urmatoarele:
este un drept real si are ca obiect casa de locuit. Titularul

dreptului va avea si dreptul de a se servi de terenul aferent;

este un drept temporar care dureaza pina la executarea iesirii

din indiviziune sau pina la recasatorirea sotului supravietuitor;

Este un drept strict personal, dar inalienabil, neputind fi cedat

sau grevat in favoarea unei alte persoane;

Acest drept este coferit de lege sotului supravietuitor cu titlu

gratuit; pe timpul cit se bucura de acest drept, nu este obligat sa plateasca chirie mostenitorului care a dobindit proprietatea casei. Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor , potrivit art. 974 Ncc consta

IV.7. Interdicia ncheierii unor pacte asupra succesiunii viitoare limit a dreptului de a dispune asupra motenirii a) Noiunea de pact asupra unor succesiuni nedeschise

110

Regula prohibiiei faptelor asupra motenirilor viitoare are un lung trecut, fiind cunoscut nc din ornduirea sclavagist. n dreptul roman, de pild, oprirea acestor pacte nu a avut niciodat un caracter general. Prin dispoziie testamentar, pater familis putea s recompenseze ascultarea, s pedepseasc mpotrivirea i s revin oricnd asupra acestor msuri, de vreme ce tastatorul i ngduie deopotriv s instituie motenitori, s exherdeze sau s revoce dispoziiile sale din cauz de moarte. Ornduirea feudal a fost favorabil pactelor succesorale, ca unele care nlesneau pstrarea nembuctit a moiilor n minile familiilor senioriale. Fiicele nzestrate renunau irevocabil la motenirea tatlui, fiul mai mare era contractual instituit motenitor unic, n felul acesta ereditatea era irevocabil asigurat fiului nti nscut, prin contract, nc din timpul vieii prinelui sau seniorului. Pactele succesorale constituiau unul din mijloacele juridice, cu ajutorul crora se asigura meninerea ornduirii feudale. La nceputul evului mediu, economia feudal se nfia ca o economie natural.Marile descoperiri geografice de la sfritul veacului al XV-lea, au dat impuls comerului i au dus decaderea economiei naturale. Pravila lui Matei Basarab dispune prin glava 277 ca: tatl cndu- mrit fata i sa tocmete cu dnsa ca zestrea ce I-au dat s fie pentru toate lucrurile ei i mai mult s n-aib treab n bucatele lui, acea tocmeal nu are nici o putere, nici o adeverin, nici nu se oprete fie-sa a nu-l moteni de a muri fr carte , iar Codul lui Calimach oprete tocmelile pentru primirea sau lepadarea motenirii unei rude care se afl n via. Legiuirea Caragea admite pactele asupra unei moteniri viitoare. Oprelitea pactelor asupra unei succesiuni viitoare nu a putut fi reintrodus, cu titlul de norm general, dect odat cu deplin biruin a burgheziei. Legiuitorul francez de la 1804 a oprit asemenea pacte, de teama c ele s nu nlesneasc meninerea sau renaterea aezrilor proprii ornduirii feudale.Codul civil romn a mprumutat din Codul Napoleon, oprirea pactelor succesorale mai ales pentru prohibirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare.
111

Urmatoarele condiii sunt necesare i totodat suficiente ca un act juridic s alctuiasc un pact asupra unei succesiuni viitoare, i anume: s fie n principiu un pact, adic o convenie, un act juridic bilateral sau multilateral, cu caracter revocabil. Prin excepie sunt oprite att renunarea la motenirea viitoare (art.702. C. civil), ct si acceptarea unei asemenea moteniri, dei aceste acte juridice sunt unilaterale, deoarece, ct timp motenirea nu este deschis, actul de opiune nu poate avea efect; pactul s aib drept obiect o motenire nedeschis n momentul ncheierii lui, ori o fraciune sau un bun singular din acea motenire condiia principal ce se cere ndeplinit pentru a ne afla n faa unui pact asupra unei succesiuni viitoare, nul ca atare, este ca dreptul ce se dobndete sau la care se renun s fie un drept succesoral, eventual o simpla expectativ, iar nu un drept actual i nscut; n sfrit, pentru a ne afla n faa unui pact asupra unei succesiuni viitoare nule ca atare, trebuie ca aceasta s nu fac parte dintre pactele care, n chip excepional sunt permise de legiuitor. Potrivit dispoziiilor legale, pactul asupra unei succesiuni nedeschise, este lovit de nulitate absolut. Aplicarea sanciunii se justific prin accea c asemenea pacte contravin legilor de comveuire social; ele trezesc dorina morii celui care las motenirea. Fiind acte juridice irevocabile, ele aduc atingere dreptului celui care las motenirea de a dispune de bunurile care i aparin pn n ultima clip a vieii sale. b)Motenirea contractual Dei pactele asupra unei moteniri viitoare sunt oprite, codul civil n vigoare, consacra donaia de bunuri viitoare adic a bunurulor pe care donatorul le va lsa la moartea sa.
112

 Donaia de bunuri viitoare ntre soi ( art.1030 Ncc) Se admite ntr-adevr c asemenea donaii nu pot fi fcute ntre soi n timpul cstoriei prin nscris autentic n formele prevzute pentru donaii de bunuri prezente. Aceast facultate i gsete o rmurire potrivit creia sunt oprii s-i fac prin acelai act, donaii mutuale i secrete. Donaia de bunuri viitoare ntre soi devine caduc prin predecesul donatorului.Soluia nu este prevzut n Cod, dar rezult din aceea c dreptul de motenire nu se poate nate dect dac are un subiect succesiunii. Donaiile de bunuri viitoare ntre soi sunt, prin esena lor, revocabile.Dreptul de revocare este exclusiv personal, n nelesul c, pe de alt parte nu poate fi exercitat, prin actiunea oblic, de creditorii donatorului, iar pe de alt parte c nu trece asupra motenitorilor acestuia, ci se stinge prin moartea aceluia care a fcut donaia. Revocarea poate fi expres sau tacit i trebuie s se fac prin nscris autentic sau n form testamentar. Revocarea tacit rezult din orice dispoziie incompatibil sau contrar, cu meniunea donaiei de bunuri viitoare. Titlul de succesibil, dobndit prin donaia de bunuri viitoare, consimit ntre soi, fiind prin esen revocabil, bunurile viitoare astfel donate nu devin indisponibile n minile donatorului. Acesta le poate nstrina, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, fra ns a putea aduce atingere rezervei de care se bucur soul supravieuitor. Donaia de bunuri viitoare ntre soti, dei alctuiete o donaie mortis causa, nu constuie propriu zis o derogare de la oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare, cci, spre deosebire de asemenea pacte, o astfel de donaie este revocabil porin nsi esena ei. ( art.1030 Ncc.) activ la deschiderea

113

IV.8. Interdicia substituiilor fideicomisare limit a dreptului de a dispune asupra motenirii (art.993-1000 Ncc) a) Substituia fideicomisar dezvoltarea instituiei i justificarea opririi acesteia. Legea civil roman nelimiteaza dreptul omului de a dispune pentru cazul morii sale i prin faptul c oprete substituiile fideicomisare. Dispoziiile de ultima voin se rezum ntr-o proiectare a voinei proprietarului, dincolo de hotarul vieii sale. Istoria ne dovedetec proprietarii nu s-au mulumit s-i rnduiasc trecerea avutului catre proprietarii succesori, ci au ncercat s supun voinei lor i motenirile ce vor lsa urmaii i urmaii acestora, adic au ncercat s statorniceasc ordinea succesiv, din generaie n generaie.Pentru a ajunge la aceste rezultate, dispuntorii au folosit substituia. Prin substituie nelegem dispoziia prin care un ter este chemat s primeasc o liberalitate n lipsa unei persoane sau dup aceasta.1 b.) Caracterele juridice ale substituiei fideicomisare Substituia fideicomisar nu este nul dect dac sunt cumulativ ntrunite anumite condiii: dispuntorul s fi fcut unor persoane deosebite, doua sau mai multe liberaliti, care au acelai obiect i urmeaz s se execute succesiv;

M. Eliescu, op. cit.p.307

114

 liberalitatea s fi fost fcut cu oblogaia pentru instituitul grevat de a conserva bunurile primite i de a le transmite unui substituit, desemnat de catre dispuntor; dreptul substituitului s se nasc la moartea celui instituit n consecin: ceea ce caracterizeaz o substituie fideicomisar este, n primul rnd,faptul ca doua sau mai multe persoane sunt chemate s dobndeasc succesiv, fr contraechvalent aceleai bunuri. Acest prim caracter al substituiei fideicomisare, ne permite s o deosebim de dou operaii juridice asemnatoare pe care codul le reculnoaste ca fiind valabile; c.) Sanciunea nerespectrii interdiciei substituiilor fideicomisare Nulitatea nu ar fi acoperit nici prin renunarea la legat a unuia din cei doi legatari succesivi, cci substituia oprit, trgnd dup sine de la deschiderea motenirii nulitatea ambelor liberaliti, renunarea nu ar avea obiect. Nulitatea va fi nlturat, dac n timpul vieii testatorului unul din cele dou legate ar deveni caduc, cci, n acest caz, la moartea dispuntorului, adic la data cnd dreptul eventual al legatarilor se preface ntr-un drept actual i nscut acel element obiectiv a substituiei fideicomisare, ce este coiexistena a dou liberaliti dispare, nemairmnnd dect una singur. Dac cel care moare este substituitul, primil gratifivcat dobndete un legat liber de sarcina oricrei substituii, iar dac cel predecedat este instituitul, cel de-al doilea gratificat rmne beneficiarul unei liberaliti directe1, substituia fideicomisar reducndu-se la substituie vulgar. Pentru acelai motiv, dac una din liberaliti este nul, din cauze care n sunt proprii, cealalt liberalitate va fi meninut.

Trib.Sup. Col civil, dec. 1838, 1956, n Culegere de decizii, vol. I, nr.150, p.367-370.

115

In cazul n care cel puin una din cele dou liberaliti este sub condiie, iar la data cnd motenirea se deschide, condiia este deczut, solutia este aceeasi. Nulitatea fiind absolut sanciunea n constatarea ei este imprescriptibil. Ceea ce se stinge ns prin prescripia de trei ani este aciunea n restituirea obiectului liberalitii, dac aceasta a fost executat.1 Oricare din cei interesai va putea invoca nulitatea: motenitorii legali sau, eventual, statul, precum i instituitul i substituitul. Prin efectul nulitii, bunul sau bunurile ce alctuiau obiectul dublei liberaliti se cuvin motenitorilor legali2, n ordinea chemrii lor succesorale, iar n lips statul. Aceast soluie rmne valabil i n cazul n care instituitul ar fi un legatar universal, iar substuituia prohibit ar fi numai parial, cci n aceiai msur este nul i legatul universal.

IV.9. PARTAJUL SUCCESORAL( art. 1143-1163 Ncc) Legea prevede ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune, mostenitorii pot cere oricand iesirea lor din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze testamentale, care prevad altfel.
1

Mihai Eliescu , Unele probleme privitoare la prescripia extinctiv , n Studii i cercetri juridice, nr.1 1956, , p.260. 2 Trib.Supr. Col civ., dec. nr. 1688, 1955, n Culegere de decizii, vol. I , nr 91, p. 193.

116

Conform legii, partajul succesoral poate fi : a) partajul voluntar, atunci cand toti mostenitorii sunt prezenti si au capacitate de exercitiu deplina, el insemnand iesirea din indiviziune prin buna invoiala. Aceasta se face conform Ncc, in forma si prin actul pe care partile il stabilesc de comun acord.
Daca intre bunurile succesorale se afla imobile, conventia de partaj trebuie

incheiata in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute.

Daca este cazul bunurile mostenirii pot sa faca obiectul unor masurii

observatorii, in total sau in parte la cererea persoanelor interesate conform legii. Raportul donatiilor este obligatia pe care au intre ei sotul supravietuitor si descedentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre defunct, in timpul vietii acestuia.
Plata datoriilor (art.1155-1159 Ncc). Regula in aceasta materie este ca ,

mostenitorii universali si cu titlu universal, contribuie la plata datoriilor si sarcinior mostenirii, proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia. b) Partajul judiciar care se realizeaza in fata instantei civile daca mostenitorii nu ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor succesorale ; c) Partajul de ascendent (art. 1160-1163 Ncc) Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti. Forma in care se realizeaza partajul de ascendent este urmatoarea : a) prin donatie si in acest caz el nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente * Prin testament cu respectarea formelor , conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru acest act juridic. * Partajul de ascendent poate fi lovit de nulitate absoluta daca nu au fost avuti in vedere toti descendentii care indeplinesc conditiile pentru a mosteni , fie in nume propriu, fie prin reprezentare succesorala ;

117

*In conditiile Ncc, daca prin partajul de ascendent se incalca rezerva succesorala a vreunui descendent sau a sotului supravietuitor, se vor aplica regulile de la reductiunea liberalitatilor excesice pentru partajul respectiv. a). Stabilirea valorii bunurilor existente Prin bunurile existente in patrimoniul lui de cujus intelegem bunurile ce-i apartin la deschiderea mostenirii, chiar daca ar fi dispus de ele prin legat sau donatie de bunuri viitoare. Nu pot fi cuprinse printre bunurile existente si nu pot face parte din masa de calcul a rezervei anumite bunuri si anume: drepturi viagere, precum uzufructul, dreptul de uz sau de abitatie, pensia de intretinere si renta viagera; acestea inceteaza prin moartea titularului, mostenitorii negasindu-l in plasamentul succesoral. bunurile lipside de valoare patrimoniala, cum ar fi: o creanta al carei debitor ar fi fara indoiala nesolvabil; hirtiile de familie, portretele, decoratiunile, diplomele si alte amintiri de familie, afara de cazul cind ar poseda o valoare patrimoniala; creantele sub conditie suspensiva nu au valoare actuala, caci pina la implinirea conditiei nu se poate sti daca de cujus este creditor. bunurile care prin natura lor nu fac obiectul unei transmisiuni succesorale, ci apartin rudelor in aceasta calitate, cum sunt mormintele si concesiunile in cimitire. bunurile care nu au facut parte niciodata din patrimoniul lui de cujus in timpul vietii acestuia, precum fructe civile si naturale ajunse la scadenta sau percepute dupa deschiderea mostenirii; bunurile primite de catre de cujus prin donatie, cu clauza de reintoarcere, in caz de predeces al donatorului nu vor intra in socoteala; capitalul unei asigurari pe viata contractata de catre de cujus in favoarea unui tert, caci acesta din urma, dobindind prin efectele asigurarii un drept propriu,
118

capitalul ce i se cuvine se formeaza si se transmite direct, fara a trece prin patrimoniul lui de cujus. Cu aceste exceptii, bunurile aflate in patrimoniul lui de cujus, la data mortii sale, trebuie pretuite caci, din punct de vedere al rezervei, bunurile existente nu sunt privite in individualizarea lor, ci numai ca valori active ale unei universalitati. Pretuirea se face dupa valoarea acestor bunuri de la data cind mostenirea se deschide. Se obtine astfel activul brut. b). Scaderea pasivului succesoral Prin aceasta a doua operatie, se stabileste activul net al mostenirii. In principiu, vor fi scazute din valoarea bunurilor mostenirii toate obligatiile existente in patrimoniul lui de cujus, la data deschiderii succesiunii. Potrivit art. 849 scaderea pasivului succesoral trebuie sa se faca dupa reunirea fictiva a donatiilor. Trebuie aratat ca ordinea operatiilor nu prezinta nici un interes in cazul cind mostenirea este solvabila; indiferent care va fi ordinea acestor operatii, rezultatul va fi identic, in toate situatiile posibile. Un interes practic exista in cazul in care mostenirea este insolvabila, adica valoarea pasivului este mai mare decit valoarea activului succesoral. Daca se aplica ordinea stabilita se ajunge pe de o parte, la diminuarea sau chiar desfiintarea cotitatii disponibile si, pe de lata parte, la satisfacerea creantelor creditorilor cu bunuri donate, deci cu bunurile care nu mai erau in patrimoniul lui de cujus. Partajul succesoral (art.1143-1145 Ncc) In art.1100-1163 Ncc reglementeaza expres transmisiunea si partajul mostenirii. Partajul succesoral este o modalitate prin care motenitorii i realizeaz dreptul de a iei din indiviziune. Aadar bunurile succesorale se transmit ctre succesorii de cujusului, afar de cazul cnd acesta a fcut o mpreal de ascendent,
119

n stare de indiviziune. n persoana fiecruia din ei patrimoniul se transmite pentru cota (fraciunea) succesoral aferenta lui, bunurile cuprinse n aceast cot, neputnd fi determinate dect prin mpreala, poriunea fiecruia, pn la mpreala care este abstract. Fiecare este proprietar exclusiv doar asupra poriunii indivize aferente lui din fiecare bun succesoral. n consecin, actele juridice privind un anume bun nu pot fi fcute de ctre un singur succesor, ci numai cu consimmntul unanim al celorlali succesori.

n situaia n care un succesor a fcut un act de nstrinare fr

consimmntul celorlali succesori valabilitatea acestui act va depinde de rezultatul partajului. n cazul n care bunul nstrinat va intra n lotul succesorului care a fcut acest act, acesta va fi retroactiv valabil, doar dac, bunul va intra n lotul altui succesor, actul va fi desfiinat cu efect retroactiv. Dreptul de a cere ncetarea indiviziunii este imprescriptibil. Indiviziunea succesorala ia sfrit prin partaj. Art.1143 Ncc. permite oricrui coprta s cear oricnd mpreala, astfel: Nimeni nu poate fi obligat a rmne n indiviziune. Un coerede poate oricnd cere mpreala succesiunii chiar cnd ar exista convenii sau prohibiii, contrare. Aceasta norm juridic este imperativ i se coreleaz cu alte dispozitii., potrivit crora orice dispoziie a testatorului prin care coindivizarii ar fi obligai s rmn n indiviziune, la fel ca i convenia coindivizarilor al crui obiect ar fi renunarea la dreptul de a cere mpreala, sunt nule. Partajul pune capt indiviziunii succesorale, iar bunurile aflate pn la acest moment n indiviziune trec in proprietatea exclusiv a coindivizarilor, potrivit cotei-pri la care are dreptul fiecare. Partajul succesoral este operaia juridic prin care nceteaz starea de indiviziune, n sensul c bunurile stpnite pe cote-pri sunt trecute, potrivit ntinderii acestora, n proprietatea exclusiva a fiecruia dintre coindivizari. Dreptul exclusiv asupra cotei individuale din masa bunurilor indivize avute pana la partaj devine acum un drept exclusiv asupra unor bunuri determinate n materialitatea lor.

120

Cu toate c partajul succesoral are ca efect ncetarea definitiv a strii de indiviziune, este permis totui i partajul de folosin. Acest partaj are ca obiect doar folosina, mpreala fructelor i chiar a posesiei bunurilor indivize, fr a stabili fondul dreptului de proprietate, fiecare dobndind un drept de folosin potrivit coteipri care i se cuvine asupra bunurilor indivize. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere mpreala motenirii poate fi paralizat n cazul n care unul dintre coindivizari exercita, asupra unor bunuri aflate n indiviziune, o posesie util pentru sine, timp de 30 de ani. El va putea opune celorlali coindivizari dobndirea proprietii exclusive asupra acestor bunuri, prin uzucapiune. a) Cadrul legal de reglementare Partajul succesoral este reglementat potrivit art.1143 Ncc. Si art. 145 Dreptul de a cere ncetarea indiviziunii este imprescriptibil. Indiviziunea succesoral ia sfrit prin mpreal. Prin dispoziiile Legii nr.36 din 1995 referitoare la notarii publici i activitate notarial este reglementat procedura succesoral notarial. Conform principiului stabilit prin art. 14 C. proc. civ., art.1 din Legea nr.36 din 1995 prevede c procedura succesoral notarial se efectueaz de notariatul de stat n a crui raz teritorial defunctul a avut ultimul domiciliu, indiferent dac a fost cetean romn sau strin. Aceste dispoziii au caracter imperativ (art. 19 i 159 pct. 2 C. proc. civ.) i deci motenitorii nu pot deroga prin nelegerea lor expres sau tacit, adresnd cererile lor altor organe notariale. c) Condiii de fond i de forma cerute pentru realizarea partajului succesoral

121

 Persoanele care pot cere partajul Includem n aceast categorie n primul rnd coprtaii legali i testamentari care se afl n indiviziune; ei pot cere mpreala. ns, dintre motenitorii testamentari doar legatarii universali i cei cu titlu universal au aceast posibilitate, cci legatarii cu titlu particular dobndesc de la data deschiderii succesiunii un drept privit ut singuli.1 Partajul mai poate fi cerut i de alte persoane ndreptite de lege i anume:
creditorii personali ai coprtailor potrivit art. 1156 Ncc., nu au dreptul, n

principiu, s scoat n vnzare partea indiviz din imobilele succesorale ce se cuvin debitorului lor, ns ei pot cere mpreala sau pot s continuie actiunea de partaj pornit de comotenitorul debitor, situaii n care ei nu exercit un drept propriu ci chiar dreptul debitorului lor, prin intermediul aciunii oblice; cesionarii de drepturi succesorale vor putea cere sau continua mpreala n calitate de succesori n drepturi universali sau cu titlu universal ai comotenitorilor; cesionarul cu titlu particular nu are acest drept, cci el nu nlocuiete n indiviziune pe autorul su, nefiind succesor n drepturi; procurorul, n baza art. 45 C. pr. pen., ca parte alturat sau ca parte principal, n cazul aprrii unor interese generale.

Capacitatea necesara pentru a cere partajul Partajul nu are n dreptul civil romn caracter translativ, ci declarativ i prin urmare, prin aceast operaiune coprtaii nu nstrineaz i nici nu dobndesc drepturi noi. Cu toate acestea, datorit efectelor pe care le poate avea asupra patrimoniilor coindivizarilor, este asimilat, att n literatura de specialitate ct i n practica judiciar actelor de nstrinare i deci pentru a cere sau pentru a lua parte la
1

Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, Edit. Actami, Bucureti, 1997, p.149

122

partaj coprtaii trebuie s aib capacitatea de a nstrina, deci capacitatea deplin de exerciiu. Minorii pn la vrsta de 14 ani i interziii judectoreti nu vor putea cere mpreala sau s participe la ea dect prin reprezentanii lor legali1. Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani va putea cere personal mpreala i va putea participa la ea, ns numai cu ncuviinarea prealabil2 a persoanelor desemnate de lege a-i ncuviina actele juridice la care particip. Dac partajul se face prin act juridic, atunci, indiferent de vrsta minorului, este necesar ncuviinarea autoritii tutelare (art.129 al. 2 C. fam.).3 O asemenea ncuviinare nu este necesar dac mpreala se efectueaz prin intermediul instanelor judectoreti, deoarece, n acest caz, interesele celor lipsii de capacitate sau cu capacitate restrns, sunt ocrotite prin formalitile cerute n mod expres de lege pentru aceast form a partajului. Obiectul partajului Bunurile care fac obiectul partajului Patrimoniul succesoral cuprinde drepturile i obligaiile, precum i bunurile celui ce las motenirea. Dar partajul nu are ca obiect toate aceste elemente deoarece drepturile i obligaiile lui de cujus fa de teri se divid ntre motenitori n momentul deschiderii succesiunii, conform art. 1158 Ncc. Drepturile i obligaiile ntre comotenitori vor forma obiectul partajului. De asemeni, bunurile asupra crora poart drepturile reale alctuiesc, n principiu, obiectul partajului. Exist bunuri care sunt supuse partajului, dei nu au existat n masa succesoral la data deschiderii succesiunii, dup cum pot exista bunuri care nu formeaz obiect al partajului, dei existau n patrimoniul celui despre a crui motenire este vorba, la data deschiderii succesiunii4.
1 2

Art. 11 al. 3 din Decretul nr. 31/1954 i art. 147 C. fam. Se cere o participare actual i activ a reprezentantului legal care trebuie citat alturi de cel ocrotit. 3 Art. 37-48 Ncc. 4 A se vedea n aceast problem i D. Macovei, op.cit., p. 97.

123

 Raportul donatiilor ( art.1146-1154 Ncc.) n practica dreptului succesoral, mpreun cu actiunea de partaj se formuleaz i o cerere privind raportul donaiilor. De aceea, instituia raportului donaiilor este studiat alturi de partaj, fiind reglementat, de altfel, i n codul civil alturi de ea. Raportul succesoral este o operaie care precede partajului succesiunii, constnd n readucerea de ctre anumii motenitori, la masa succesoral, a bunurilor i a sumelor de bani primite cu titlu gratuit de la cel despre a crui motenire este vorba. Formele raportului succesoral sunt: raportul donaiilor i raportul datoriilor. d) Masa partajabil Compunerea masei partajabile

n principiu, masa succesoral supus partajului cuprinde elementele ce formeaz activul succesoral, deci numai elementele active care au existat n patrimoniul defunctului la moartea acestuia. Nu pot fi cuprinse n masa succesoral elementele pasivului succesoral care se mpart de drept ntre comotenitori, din chiar momentul deschiderii succesiunii, n proporie cu partea succesoral a fiecruia. Sunt i unele elemente active existente la deschiderea succesiunii n patrimoniul succesoral care nu sunt cuprinse n masa supus partejului. Astfel sunt creanele ce au aparinut defunctului care, ca i datoriile acestuia, se mpart, de drept, ntre motenitori, n momentul deschiderii succesiunii.

124

Sunt scoase din masa supus partajului anumite bunuri care prin natura lor nu sunt susceptibile de partaj, cum ar fi bunurile ce reprezint amintiri de familie, mormintele, servituiile i dependinele, curile, locurile de trecere care rmn n proprietate forat. n masa succesoral supus partajului, pe lng elementele active aflate deja n patrimoniul defunctului n momentul deschiderii succesiunii intr i unele elemente active care nu existau n patrimoniul defunctului dar care vor fi dobndite ulterior. Din aceast categorie fac parte: fructele produse de un bun succesoral dup data deschiderii succesiunii,
fructele unui bun individ culese doar de unul dintre comotenitori care

urmeaz s fie aduse la partaj1. Practica judiciar a distins ntre fructele naturale, civile i industriale2. Astfel, s-a statuat c att fructele naturale ct i cele civile se dobndesc n momentul culegerii i devin ale proprietarului n virtutea dreptului de accesiune; dobndind din momentul culegerii o existen de sine stttoare, urneaz ca fiecare proprietar este ndreptit s le culeag potrivit cotei sale de proprietate.3 Fructele civile, reprezentnd sume de bani ( de exemplu din chirii), deci un drept de crean, se cuvin tuturor copartajanilor i se acrd numai pe ultimii 3 ani, n cadrul termenului de prescripie. Diferit de acestea, fructele industriale provin de pe un teren cultivat de mai muli coindivizari se vor include n masa partajabil, cel care le-a cules trebuind s le mpart cu ceilali. Aciunea acestora din urm este imprescriptibil dac fructele exist n materialitatea lor, iar dac nu exist, echivalentul lor reprezint un drept de crean ce nu poate fi valorificat dect n termenul de prescripie de 3 ani.

Motenitorul care a cules frutele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii este obligat, la cererea celorlali motenitori, s le aduc la masa de mprit. (Trib..Supr., s. Civ., dec.nr. 1078/1980, n R.R.D. nr. 1/1981, p. 67). 2 Dreptul de aciune privind cererea de aducere la masa succesoral a fructelor, ca i cererea de partaj, ester imprescriptibil. (T.S., s. civ., dec. nr. 164/1974, n C. D. 1974, p. 70). 3 Vezi i Trib..Supr., s. civ., dec. nr. 737/1979, n C. D. 1979, p. 18.

125

Consider c aceasta trebuie s fie soluia a mpririi fructelor naturale i industriale chiar i dac unul dintre comotenitori a muncit terenul personal, ceilali nchiriindu-l sau arendndu-l1. Sunt deasemenea elemente active intrate n patrimoniul succesoral ulterior morii titularului urmtoarele: bunurile intrate n masa succesoral ca efect al subrogaiunii reale bunurile aduse n masa succesoral ca efect al reduciunii liberalitilor excesive bunurile readuse n masa succesoral ca efect al raportului. O problem foarte dezbtut n practica judiciar i literatur a fost aceea n privina construciei ridicat de de cujus pe terenul altcuiva; practica judectoreasc s-a pronunat n sensul c dreptul constructorului pe terenul altuia este un drept de crean, statund c ntre coprtai obiectul mprelii este valoarea construciei, iar nu nsui dreptul de proprietate asupra ei.2 Exist o interesant opinie doctrinar potrivit cruia dreptul constructorului pe terenul altuia alctuiete un drept de proprietate rezolubic atipic.3 n situaia n care de cujus edificase o construcie pe un teren aparinnd altei persoane, n masa partajabil va intra dreptul de a folosi construcia, precum i dreptul de a primi despgubire din partea proprietarului terenului reprezentnd valoarea de circulaie a construciei n cazul n care acesta i-ar exercita dreptul de accesiune imobiliar. n masa partajabil intr i bunurile necuprinse n certificatul de motenitor, dac se face dovada c aceste bunuri au aparinut defunctului, nefiind necesar s se anuleze certificatul de motenitor.
1

Pn n 1990 s-a decis constant c fructele industriale produse pe un teren cultivat n exclusivitate de un copropietar, aparin numai acestuia, arendarea, darea n plat sau nchirierea fiind considerate forme de exploatare a omului i interzise de lege. 2 Tribunalul Suprem, S. Civ., dec. nr. 1378/1986, n R.R.D. nr. 5/1987, p. 62; T.S. completul de 7 judectori, dec. nr. 37/1986, n C.D. 1986, p.27, unde se vorbete de dreptul de proprietate pe care defunctul l-a avut asupra construciei i dreptul de folosin asupra terenului respectiv, deci un drept de superficie. 3 Vezi, C. Brsan, Regimul juridic al construciilor edificate pe terenul proprietatea altei persoane, , n R.R.D. nr. 5/1985, p. 33.

126

Pentru o dreapt mprire a bunurilor ce formeaz masa succesoral, de o importan deosebit este stabilirea valorii lor. n legtur cu acest aspect, instanele judectoreti s-au pronunat n numeroase spee. Determinarea valorii bunurilor supuse partajului se face, de regul, prin expertiz. n practic se subliniaz n mod constant c, dac nu exist un acord al prilor cu privire la valoarea bunurilor supuse partajului, judectorii sunt datori s explice prilor consecinele ce decurg din neluarea n calcul a valorii de circulaie a bunurilor1 i s administreze, la cerere, toate probele necesare stabilirii acestei valori.2 n litigiile avnd ca obiect partajul se are n vedere valoarea bunurilor din momentul mprelii i nu valoarea existent n momentul naterii strii de indiviziune. n acest mod, diminuarea valorii prin uzur ca i sporul de valoare n lipsa unei convenii contrare i n msura n care nu este rezultatul activitii vreunuia din coproprietari se imput asupra drepturilor tuturor copartajanilor ori, deopotriv, profit tuturor, iar nu numai unuia dintre ei. Cnd n masa succesoral este prevzut i un teren, pentru determinarea valorii lui reale, se inea seama de anumite criterii3 cum ar fi: categoria de folosin i clasa; calitatea; importana socio-economica; difereniat dup cum sunt construibile sau arabile; natura i proprietile solului; gradul de fertilitate; relieful;
1

Luarea n considerare a valorii bunurilor din momentul partajului face ca diminuarea valorii prin uzur fizic sau moral, ca i sporul de valoare dobndit de bunuri care se impune asupra drepturilor tuturor ori, dup caz, s profite tuturor, asigurndu-se astfel deplina egalitate a acestora. n situaia n care uzura sau sporul de valoare sunt determinate de activitatea unuia dintre coprtai, diminuarea valoric a bunurilor sau sporul de valoare influieneaz numai dreptul acelui coprta. T.S., s. civ., dec. nr. 1474/1987, n R.R.D. nr. 4/1988, p. 67. 2 Tribunalul Suprem, s. civ., dec. nr. 1376/1984, n C. D. 1987, p. 34; vezi i Dumitru Macovei, Drept civil. Succesiuni, edit. Fundaia Cheman, Iai, 1994, p.1. 3 n practica Instanei Supreme, n aceast problrm, vezi i T.S., s. civ., dec. nr. 13/1975, n C. D. 1975, p. 68; repertoriul pe anii 1975-1980, p. 149.

127

 existena pnzei de ap freatic; condiii climaterice; eventualele procese de degradare; amplasamentele construciilor. n problema construciilor, n practica judiciar s-a decis1 n mod constant c, n principiu, la mpreala construciilor se ine seama de valoarea de circulaie de la data efecturii ei, pentru a se asigura egalitatea prilor. Pentru locuinele construite cu sprijinul statului, valoarea de circulaie urmeaz a se stabili pe baza preului de vnzare a locuinelor din fondul locativ de stat, prevzut n actul normativ n vigoare la data partajului i nu acel existent la data contractrii. n cazul n care locuina construit cu sprijinul statutului nu a fost achitat integral, la masa indiviz supus mprelii trebuie s se treac locuina la valoarea ei de circulaie, iar nu un simplu drept de crean reprezentnd valoarea avansului i ratelor de mprumut achitate2. Celorlalte construcii, n afara celor construite cu sprijinul statului, li se va stabili valoarea de circulaie prin expertiz3. n efectuarea evalurii, expertul se poate conduce dup normele legale n vigoare, dar numai orientativ i numai dac exist o asemenea necesitate, innd seama de elemente concrete ca: suprafaa construit; soliditatea cldirii; numrul de nivele; starea i vechimea construciei; finisajul construciei. Atunci cnd se are n vedere o construcie edificat n regie proprie, la stabilirea valorii actuale de circulaie, trebuie s se aib n vedere criterii cum sunt: materialele din care este construit cldirea;
1 2

Trib. Supr. S. civ. , dec. nr. 476/1984, n R.R.D. nr. 2/1985, p. 91. n aceast problem vezi i S. Deleanu, Despre modul de partajare ...a unei locuine construite sau cumprate cu sprijinul statului, n Rev. Dreptul nr. 10/1991, p. 58. 3 Vezi i C. S. J., S. Civ., dec. civ., nr. 2465/27.11.1992, n Deciziile C. S. J. 1990-1991, p. 155.

128

 finisajele; preurile practicate n acea localitate pentru imobilele similare. La evaluarea unor bijuterii de mare pre se are n vedere preul fixat da Banca Naional a Romniei, la care se adaug valoarea manoperei de prelucrare pentru fiecare bijuterie n parte, inndu-se seama de numrul de carate ale aurului, i de preul pieei la data evalurii, Anterior anului 1990, instanele au recurs la criteriul valorii de circulaie pentru evaluarea unor bunuri supuse partajului, cum ar fi buteliile de gaze lichefiate sau bunuri care se procurau n condiii speciale sau care nu se gseau n comer. De la regula potrivit creia obiectul mprelii l formeaz ansamblul bunurilor i valorilor de orice fel care se afl n patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, exist unele excepii i anume, unele bunuri din patrimoniul succesoral care nu intr n masa indiviz supus partajului. Din aceast categorie fac parte: creanele defunctului, care se mpart de drept, ca i obligaiile, ntre comotenitori n proporie cu partea lor succesoral i deci nu sunt cuprinse n partaj; bunurile individual determinate de care defunctul a dispus prin legate cu titlu particular, deoarece legatarul dobndete proprietatea lor chiar din momentul deschiderii succesiunii; sumele depuse la C.E.C. asupra crora cel care las motenirea a dipus printr-o clauz nscris pe libret n favoarea unei anumite persoane; adugirile i mbuntirile aduse de ctre motenitori unor bunuri succesorale; acestea pot forma obiect de desocotire ntre motenitori, n msura n care bunurile n cauz nu cad n lotul motenitorului care le-a fcut; exist unele bunuri care nu pot fi mprite n natur i nici valoric, datorit naturiii sau destinaiei lor specifice, cum ar fi mormintele de familie.
129

e) Formele partajului succesoral Partajul succesoral poate fi, din punct de vedere al cilor de realizare, convenional (voluntar, amiabil) i judectoresc, iar din punct de vedere al caracterului su, poate fi, de folosin provizorie i definitiv. Partajul de folosin al unui bun nefiind reglementat de lege, urmeaz ca, n cazul n care coprtaii nu se neleg s se ncheie o convenie; n acest sens, ei au deschis numai calea aciunii n mpreala definitiv n cadrul creia vor soluiona i chestiunile referitoare la folosina bunurilor supuse mprelii. Cererea de mpreal a folosinei are ca temei juridic nvoiala coprtailor care nu poate fi suplinit prin autorizaia de mprire a folosinei eliberat de ctre organele administraiei de stat, la solicitarea unuia dintre coprtai. Acest act are ca scop pstrarea disciplinei de sistematizare i de construcie, fr ns a se putea substitui voinei coprtailor, mpreala de folosin constituind o facultate i nu o obligaie pentru coprtai, iar refuzul unuia sau mai multora dintre ei de a consimi neputnd fi considerat abuz de drept. n cazul n care cerinele legii sunt ndeplinite, fiecrui coindivizar i se atribuie cota respectiv din masa d e mprit n msura stabilit prin nvoial, fiecare devenind proprietarul anticipat asupra poriunii de folosin convenite, fr ca la mpreala definitiv s se mai restituie fructele i fr a se da socoteal pentru cele culese, cu excepia fructelor produse nainte de ncheierea conveniei, care se vor mpri potrivit normelor legale.

Partajul voluntar ( mpreala motenirii prin bun nvoial, conf.

Art.1144 Ncc)

130

Partajul voluntar este o modalitate de mpreal a motenirii care poate fi realizat, n principiu, oricnd, de ctre coprtaii nii, fr a fi necesar ndeplinirea vreunei formaliti speciale, deci ea se poate face n cazul n care exist nelegere ntre toi coprtaii care trebuie s fie prezeni, majori, iar cei minori s fie prezeni sau asistai, dup caz cu autorizaia autoritii tutelare. Conform art. 1144 alin. 2 Ncc , dac toi motenitorii sunt prezeni i majori, ei pot mpri ntre dnii oricum ar voi, fr ndeplinirea vreunei formaliti. Prin urmare, mpreala voluntar nefiind supus nici unei reguli de form nseamn c ea se poate face i verbal; forma scris, actul autentic n faa organelor notariale sau nscrisul sub semntur privat se va ntocmi pentru a servi ca mijloc de prob. n cazul n care n masa indiviz exist bunuri imobile se cere, sub sanciunea nulitii absolute, pentru soliditatea mprelii, form autentic. Dac n masa partajabil sunt cuprinse terenuri, partajarea voluntar a acestuia este valabil deoarece dispoziiile art. 92, alin. 2 din Legea nr., 18/1991 care impune forma autentic pentru nstrinarea terenurilor prin acte ntre vii, advaliditatem, nu sunt aplicabile partajului. Aceasta deoarece partajul are ca efect declarativ i deci, retroactiv de la deschiderea succesiunii, se consider c motenitorul a fost proprietarul bunului ce i-a czut n lot i deci, nu este vorba de o nstrinare n sensul textului de lege menionat. Nendeplinirea condiiilor prevzute de lege atrage nulitatea actului de mpreal, sanciune aplicabil i n cazul vicierii consimmntului vreunuia dintre comotenitori. Partajul motenirii prin bun nvoial poate avea loc n cadrul procedurii succesorale notariale, dar ea poate interveni i n cursul judecrii unei aciuni de ieire din indiviziune, cnd instana va consemna nvoiala prilor prin hotrrea dat. Se poate conveni asupra mprelii i n faa instanei de recurs, chiar i numai de ctre unii dintre coprtai, cu condiia de a nu se aduce nici o atingere drepturilor celorlali coprtai astfel cum ele au fost stabilite de prima instan.

131

mpreala prin bun nvoial poate avea ca obiect dreptul de proprietate asupra bunurilor indivize(mpreala definitiv) sau numai folosina acestor bunuri. Comotenitorii se pot nelege i n sensul ca unii dintre ei s dobndeasc nuda proprietate asupra unor bunuri imobile, iar restul uzufructului i, eventual, o sult. Cnd partajul voluntar are ca obiect numai o parte din indiviziune, el se va completa cu un partaj judectoresc, deci, comotenitorii pot combina mpreala prin bun nvoial cu cea judectoreasc. Actul de mpreal voluntar, ncheiat cu nclcarea dispoziiilor privitoare la capacitatea de exerciiu, este anulabil. Dac un coprta a fost omis, mpreala nu-i este opozabil, iar dac a fost omis un bun de la mpreal, se va face un supliment de inventar. Partajul voluntar nu este admis atunci cnd legea cere ca el s se fac pe cale judectoreasc. mpreala prin bun nvoire prezint avantajul c poate fi fcut repede i fr cheltuieli, permind n acelai timp comotenitorilor s-i mpart bunurile succesorale cum socotesc mai potrivit. Partajul judiciar

Partajul judiciar este o modalitate de mpreal a motenirii utilizat n situaiile n care comotenitorii, n cursul procedurii succesorale notariale ori n afara acesteia, nu se neleg i nu pot ajunge la mpreala motenirii prin bun nvoial, precum i n cazurile n care aceast form de nvoial este obligatorie. Comotenitorii se pot adresa direct justiiei pentru efectuarea partajului, fr ca n prealabil s fi sesizat notariatul sau s fi ncercat o mpreal prin bun nvoial.1 n cazul n care un coprta fiind minor sau interzis, autoritatea tutelar nu a ncuviinat mpreala prin bun nvoial.
1

Dac ns, anterior introducerii aciunii n instan avusese loc un partaj voluntar, cererea va fi respins ca inadmisibil cci, potrivit art. 729 C.civ aciunea de mpreal poate fi cerut printre altele, dac nu a fost act de mpreal. Trib. Sup., Sent. Civ., dec. nr. 1401/1985, n R.R.D. nr. 5/1986. p. 82.

132

Punerea n micare a procedurii partajului judiciar se face pe calea introducerii unei aciuni n justiie. Prin aceasta trebuie rezolvate orice pretenii reciproce dintre motenitori cu privire la masa succesoral. Cererea de ieire din indiviziune, pe lng meniunile obinuite ale oricrei aciuni n justiie (art. 82-84 i 112 C. proc. civ.), trebuie s cuprind numele defunctului, bunurile rmase de pe urme lui, inclusiv bunurile ce trebuie s fie raportate de motenitori sau cele care revin prin reduciune, numele i calitatea motenitorilor, cota-parte cuvenit fiecruia, datoriile i creanele motenitorilor fa de defunct pentru a se putea face lichidarea lor( art. 2 din Legea nr. 603/1943). Creditorii comotenitorilor coindivizari precum i dobnditorii de drepturi reale asupra unor bunuri determinate din masa succesoral, au dreptul de a interveni la mpreal.1 Cererea de ieire din indiviziune se va introduce la instana ultimului domiciliu al defunctului( art. 14 C. proc. civ.). n practic s-a discutat dac prtul s-ar putea opune la admiterea aciunii de mpreal. Rspunsul este c oricte inconveniente ar avea aciunea de ieire din indiviziune(cheltuieli, pierdere de timp, formarea uneori a unor loturi inconvenabile) dat fiind principiul nscris n art. 1143 Ncc. (nimeni nu este obligat a rmne n indiviziune), odat investit, instana trebuie s procedeze la mpreal. Partajul nu produce efecte cnd are loc fr participarea unuia dintre coindivizari, cel lips putnd oricnd o aciune de mpreal.2 Dac n procesul de partaj sunt prezentai coindivizarii instana nu poate s procedeze la ieirea din indiviziune numai fa de unii dintre ei, iar pe ceilali s-i lase mai departe n indiviziune. n ipoteza n care printre comotenitori sunt unii care vin din reprezentare succesoral, cerina este ndeplinit dac instana a efectuat partajul pn la tulpini, dobnditorii de tulpini putnd rmne mai departe n indiviziune.

1 2

Vezi Trib. Sup., Col. Civ., dec. nr., 1357/1967, n R.R.D. nr.1/1968, p.151. A se vedea Trib. Supr., S. civ., Dec. nr., 673/1982, n R.R.D. nr. 3/1982, p. 66.

133

Practica judiciar s-a preocupat i de cazul a dou sau mai multe succesiuni succesive, indicnd necesitatea examinrii separate a fiecreia3. Aciunea de ieire din indiviziune, fiind o aciune complex presupune i soluionarea cererilor de raport i reduciune, pentru a se putea forma masa bunurilor succesorale i a se respecta principiul egalitii ntre motenitori n privina actelor de liberti supuse reportului i rezerve succesoral n privina liberalitilor excesive. Procedura de judecat cuprinde dou faze i anume: admiterea n principiu a aciunii i desvrirea mprelii. De reinut c, doar n cauzele complexe este necesar pronunarea unei ncheieri de admitere n principiu, n cauzele mai simple, cnd instana are suficiente elemente probatorii, putndu-se trece direct la soluionarea n fond, prin pronunarea hotrrii.2 Prin ncheierea interlocutorie de admitere n principiu a aciunii se constat c apare i calitatea de coprtai a prilor, cota parte ce i se cuvine fiecruia bunurile supuse mprelii i eventual datoriile i creanele motenitorilor fa de defunct; se alctuiete masa indiviz ce formeaz obiectul mprelii, operndu-se reduciunea liberalitilor excesive i raportul donaiilor; de asemenea, prin aceast ncheiere se va desemna un judector care se va ocupa de formarea loturilor. Deoarece statueaz asupra tuturor chestiunilor legate de fondul litigiului, ncheierea de admitere n principiu a aciunii trebuie motivat, ca orice hotrre judectoreasc. n faza a doua, judectorul delegat n camera de chibzuire, n prezena prilor, va forma loturile, fie singur, fie innd seama de prerea unuia sau mai multor experi si prezena prilor este obligatorie i la lucrrile experilor, iar acetia nu au dreptul s se pronune n termeni generali, ci vor trebui s arate precis dup ce criterii au fcut aprecierea dac bunurile succesorale pot fi uor mprite n natur, etc. Organul de jurisdicie va face mpreala n natur, iar inegalitatea prilor se va compensa printr-o sult de bani. Dac copartajanii sunt de acord, este admisibil
3 2

C. S. J. , S. civ., dec. nr. 753/1990, n Rev. Dreptul nr. 2-3/1991, p. 71. Egalitatea n drepturi a prilor i echitatea partajului nu poate fi realizat dect n condiiile stabilirii valorii de circulaie a bunurilor indivize, la data efecturii mprelii, dar, avndu-se n vedere starea fizic n care acestea se gseau la data deschiderii succesiunii( C. S. J., dec. nr. 1930/1993, n Buletinul Jurisprudenei 1994, p.88.).

134

ca ntreaga mas partajabil chiar dac este posibil mprirea s fie atribuit numai unuia dintre ei, iar ceilali s-i primeasc n bani echivalentul cotelor; cnd nu exist un asemenea acord copartajanii cernd mprirea bunurilor, instana va trebui s procedeze ca atare.1 Judectorul delegat va trebui s formeze attea loturi ci motenitori cu drepturi egale exist; n caz contrar, se vor forma attea loturi de cte ori intr partea cea mai mic n totalul motenirii. Dup terminarea operaiilor de formare a loturilor, instana, cu citarea prilor, va proceda la atribuirea loturilor sau la tragerea la sori a loturilor, pronunnd o hotrre final de rezolvare a pricinii. n cazul n care nu se constat criterii de preferin n favoarea vreuneia dintre pri i aceasta insist n atribuirea bunului, instana are posibilitatea de a hotr ca mpreala s se fac prin tragere la sori.2 n cazul cnd mpreala n natur nu este posibil sau ar pricinui o scdere simitoare a valorii unui bun ori i-ar modifica n mod pgubitor destinaia economic, instana de judecat va putea hotr vnzarea care se face prin bun nvoial sau prin licitaie public; vnzarea bunurilor constituie o excepie de la regula mprelii n natur, ea trebuind s fie temeinic justificat.3 Dac judectorul este chiar unul dintre coprtai, el va fi obligat ca n termen de 30 de zile libere de la data adjudecrii definitive, s depun sumele cuvenite celorlali coprtai, precum i tonele i impozitele legale; sancionarea nerespectrii acestui termen va fi vinderea bunului n contul su, adic, dac se va obine un pre mai mic, el va suporta diferena de pre. Dup vnzare, sumele obinute se vor distribui de ctre instan coprtailor, proporional cu cota parte ce i se cuvine fiecruia, cota parte stabilit prin ncheierea cu admitere n principiu4.

Trib. Sup., S. civ., dec. nr., 257/1982, republicat; pentru aspecte actuale din Ncc.,Bogdan Patrascu, op.cit.p 297 si urm. 2 C. S. J., dec. nr. 588/1992, n Rev. Dreptul nr.10/1992, p. 90. 3 Trib. Sup., S. civ., dec. nr. 204/1980, n R.R.D., nr. 7/1980, p. 52; vnzarea prin licitaie public a unui bun supus mprelii constituie o modalitate in extremis de lichidare a strii de indiviziune ce urmeaz, aadar, a se dispune numai n cazul n care mpreala nu se poate realiza prin celelalte modaliti. 4 Dac s-a luat msura vnzrii prin licitaie public, odat cu exercitarea dreptului de recurs mpotriva ncheierii de scoatere n vnzare, se poate ataca i ncheierea de admitere n principiu deoarece numai n acest mod se asigur finalitatea urmrit prin reglementarea recursului.

135

Dac cei interesai n sistarea strii de indiviziune nu sunt de acord cu modul de mpreal, aceast modalitate va fi stabilit de instan, innd seama de interesele prilor n proces. Dac obiectul partajului l reprezint un imobil (construcie) care prin modificri cuinore poate fi comod partajat n natur, formndu-se uniti locative distincte, se va alege aceast modalitate, dac prile sunt de acord (urmnd a se obine, eventual, autorizaia impus de Legea nr. 50/1991, cnd se produc modificri arhitectonice). Cnd bunurile nu sunt comod partajabile n natur ieirea din indiviziune se realizeaz prin atribuirea bunului coprtaului celui mai ndreptit. La atribuire se vor lua n consideraie drept criterii: disproporia cotelor-pri, natura bunului, posibilitatea valorificrii economice, ocupaia coprtailor, evitarea mbuntirii peste msur a unui imobil, folosina de ctre un coindivizar timp ndelungat al unui bun, faptul c n cazul unei locuine coindivizarul a locuit i locuiete n ea i a investit sume de bani pentru repararea i amenajarea ei i alte asemenea criterii, strns legate de situaia concret n care se gsesc coprtaii. Dac unul dintre coprtai a vndut un bun al succesiunii, n interesul siguranei circuitului civil, este preferabil ca bunul s cad n lotul vnztorului. Aplicarea acestui criteriu va trebui s fie corelat fr absolutizarea vreunuia dintre ele. Faptul c unuia dintre coprtai i se cuvine o cot parte mai mic, nu ne duce automat la atribuirea imobilului unui alt coindivizar de vreme ce primul folosise timp ndelungat imobilul i nu avea alt locuin. Faptul c un coprta nu posed permis de conducere auto nu constituie un impediment atribuirea n lotul su a autoturismului care face parte din masa partajabil. Cnd un coindivizor nu are domiciliul n localitatea n care se afl situat imobilul nu poate, prin al nsui s duc la respingerea cererii de a i se atribui acel bun, cu att mai mult astzi, cnd dreptul la libera circulaie este garantat(art. 25 din Constituie).
136

 n cazul n care nu se constat criterii de preferin n favoarea vreuneia dintre pri iar aceasta insist n atribuirea bunului, instana are posibilitatea de a hotr ca mpreala s se fac prin tragere la sori. Dac partajul n natur nu este posibil i nici atribuirea, ajungndu-se la soluia extrem a vnzrii prin bun nvoial sau licitaie public, sunt necesare cteva precizri. Cnd masa partajabil cuprinde un teren agricol din extravilan, conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, trebuie respectat dreptul de preemiune care nu acioneaz pentru mpreala terenului ntre coprai deoarece nu ne aflm n prezena unei vnzri. Aceeai soluie se impune i pentru situaia n care vnzarea are loc prin bun nvoial ntre coprtai sau la licitaie public i iese ctigtor unul dintre coindivizari (coproprietarul este primul ndreptit s invoce dreptul de preempiune). Dac un ter urmeaz s dobndeasc terenul agricol prin licitaie, atunci se afl n faa unei vnzri, nct dreptul de preempiune trebuie respectat. Modalitile practice de executare pot fi diverse: prin participarea titularilor dreptului de preempiune la licitaie; prin crearea posibilitilor pentru ei ca nainte de adjudecarea definitiv s cumpere la preul maxim oferit. n cazul n care instana a dispus vnzarea la licitaie public a bunurilor indivize, sumele obinute vor fi mprite ntre coprtai, potrivit cotelor lor. n cadrul procesului de partaj, prile au o dubl calitate, de reclamani i de pri, iar hotrrea de sistare a strii de indiviziune profit tuturor i deci este echitabil ca prile s fie inute a suporta deopotriv cheltuielile de judecat, n raport cu cota ce le revine. Sistarea strii de indiviziune trebuie fcut astfel nct s nu se nesocoteasc drepturile coprtailor, s satisfac actualele nevoi ale coprtailor. Finalizarea partajului are loc prin pronunarea de ctre instana de judecat a unei hotrri care este supus apelului i recursului. Hotrrea de partaj, rmas irevocabil, constituie titlu executoriu i este susceptibil de executare silit.
137

Hotrrea judectoreasc definitiva se comunic din oficiu notariatului de stat competent, care va elibera la cererea motenitorilor, n temeiul acelei hotrri i n conformitate cu dispozitivul ei, certificat de motenitor.

Partajul de ascendent ( art.1160-1163 Ncc)1

mpreala de ascendent este actul juridic, ntre vii sau mortii in cauza, prin care un ascendent mparte n tot sau n parte, bunurile sale ntre eventualii si motenitori din clasa descendenilor, crend ntre ei, prin acel act, raporturi de mpreal. Codul civil reglementeaz aceast instituie aparte a dreptului succesoral prin art. 1160 Ncc, iar aceast reglementare este cunoscut nc din dreptul roman, existnd i n vechile noastre legiuiri, anterioare Codului civil din 1864 si mentinuta si in Ncc. mpreala de ascendent este un mod special de a dispune cu titlu gratuit; mpreala se numete de ascendent deoarece nu o pot face dect ascendenii, adic tatl, mama, bunicii i numai n favoarea descendenilor.2
Partajul de ascendent i produce efectele de la data deschiderii succesiunii

dispuntorului, iar de la aceast dat fiecare dintre descendeni devine, n temeiul mprelii de ascendent, proprietarul bunului sau bunurilor anume determinate i atribuite. n consecin, n atare situaie, ntre motenitori nu exist o stare de indiviziune, ci fiecare dobndete un drept de proprietate exclusiv asupra bunurilor, fr a mai fi cazul a se efectua un partaj succesoral.3
mpreala de ascendent derog de la dreptul comun, motenirea n loc s

se transmit asupra motenitorilor n stare de indiviziune, trece asupra lor mprit, iar mpreala, n loc s fie rezultatul conveniei coprtailor, rezult numai din
1 2

Referitor la interpretarea noului cadru legal in aceasta materie, Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p. 453 Ncc. Art. 794 C. civ., prevede: Tatl, mama i ceilali ascendeni pot face mpreala bunurilor lor ntre fii i ceilali descendeni. 3 Trib. Sup., S. civ., dec. nr. 108/1980, n R.R.D., nr. 7/1980, p. 52.

138

voina ascendentului mpritor; deci raporturile de mpreal se nasc ntre descendeni, dei ei au rmas strini de actul de mpreal. Acest mod de partajare a motenirii se folosete frecvent datorit avantajelor practice pe care le ofer i anume se evit eventualele litigii ntre descendeni cu privire la alctuirea i repartizarea loturilor, dispuntorul fcnd repartiia prin atribuire, n funcie de aptitudinile fiecrui descendent.
mpreala de ascendent este un act juridic solemn care, sub sanciunea

nulitii absolute, trebuie s fie fcut n una din formele prevzute n mod expres de lege.
mpreala prin act pentru cauz de moarte trebuie fcut n una din formele

de testament prevzute de lege; ea va produce efecte numai de la data decesului ascendentului, fiind, ca orice testament, susceptibil de revocare (art.1051Ncc.). dac printr-un partaj de ascendent fcut prin testament, un teren este atribuit numai unuia sau unora dintre descendeni, acetia nu sunt prefcui n legatari, ei rmn motenitori legali, elementul precumpnitor fiind aici mpreala.
mpreala prin act de liberalitate ntre vii trebuie fcut n formele prevzute

pentru donaii1 i s fie acceptat expres de toi donatorii (art. 1020 Ncc.). Donaia mpeal produce efecte din ziua cnd acceptarea din partea donatorilor a fost comunicat ascendentului donator. mpreala prin act ntre vii nu poate mbrca forma unei donaiuni de bunuri viitoare deoarece art.1030-1033 Ncc., dispune c o asemenea mpreal ... nu poate avea ca obiect dect bunurile prezente. Indiferent c este fcut prin donaie sau prin testament mpreala de ascendent trebuie s ndeplineasc anumite condiii de fond referitoare la: persoane; obiectul mprelii; modul de efectuare. Persoanele care au dreptul s fac mpreala de ascendent sunt:
1

prinii;

Art. 1011 Ncc., dispune:Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii.

139

ceilali ascendeni.

Ascendentul care face o asemenea mpreal a bunurilor ntre motenitorii lor prezumtivi, trebuie s aib capacitatea de a dispune prin donaie sau testament. mpreala de ascendent poate fi fcut numai ntre copii i ceilali descendeni ai dispuntorului, care pot i voiesc s vin la motenirea pe care acesta o va lsa; sub sanciunea nulitii absolute, toi descendenii trebuie s fie cuprini n mpreal. Descendenii au dreptul de a ataca1 actul de mpreal fcut de ascendent cnd ar rezulta c prin acesta s-ar fi vtmat n partea sa legitim.

Partajul de ascendent nu poate avea ca obiect dect bunurile prezente i

care aparin n mod exclusiv dispuntorului. Acest partaj poate fi total sau parial, situaie n care bunurile existente la data deschiderii succesiunii i care n-au fost mprite anticipat, se vor partaja potrivit dreptului comun (art. 1160-1163 Ncc.). n ceea ce privete modul de efectuare a partajului de ascendent acesta trebuie s constituie cel puin din punct de vedere intelectual un singur act i s fie fcut cu concursul sau sub influena ascendentului dispuntor. mpreala de ascendent trebuie s fie efectiv, adic s se materializeze n formarea tuturor loturilor. Prin mpreala de ascendent trebuie s se asigure egalitatea ntre descendeni. Dispuntorul este ndreptita avantaja, prin acest mod de mpreal, pe unii dintre descendeni, dar numai n limitele cotitii disponibile, fr a nclca rezerva celorlali descendeni. n ceea ce privete efectele acestei mpreli va trebui s distingem dup cum mpreala de ascendent s-a fcut pe calea unei donaii sau prin testament. Referindu-ne la mpreala pe calea donaiei, vom arta c actul mprelii de ascendent produce efecte difereniate n timpul vieii ascendentului i dup decesul su.
1

Vezi R. Petrescu, Unele soluii ale T. S. n materia partajului de ascendent, n R.R.D. nr.1/1974, p.110-113.

140

Din momentul ncheierii actului de mpreal, ntre ascendent i descendent ia natere raportul de donaie, astfel c bunurile care au fcut obiectul mprelii trec irevocabil din patrimoniul ascendentului n cel al descendentului donator (i nu ca motenitor). Descendenii donatori sunt succesori n drepturi cu titlu particular, astfel c ei nu sunt inui rspunztori pentru datoriile ascendentului donator cu excepia cazului cnd le-a impus sarcina de a plti datoriile existente n momentul ncheierii donaiei. mpreala de ascendent d natere, chiar n timpul vieii ascendentului donator, la raporturi ntre descendeni, n sensul c ei au unii fa de ceilali calitatea de coprta, astfel c raporturile dintre descendeni vor fi crmuite de regulile rezultate din mpreal. Dup moartea ascendentului donator mpreala devine o adevrat mpreal a a motenirii, iar descendenii devin motenitori pstrndu-i ns calitatea lor de donatori. n calitate de motenitor, descendenii au dreptul de opiune succesoral putnd deci accepta ori renuna la succesiune. Acele bunuri ale ascendentului care nu au format obiectul mprelii de ascendent se transmit n indiviziune descendenilor i vor face obiectul unui partaj. n ceea ce privete mpreala de ascendent realizat prin testament, aceasta nu produce nici un efect n timpul vieii ascendentului, ea putnd fi revocat ca orice dispoziie testamentar. La decesul ascendentului, bunurile care au fcut obiectul acestor mpreli se transmit ctre descendeni divizate potrivit voinei ascendentului. Aa fiind, la moartea ascendentului, ntre descendeni se nasc numai raporturi de mpreal. La fel ca orice act juridic, mpreala de descendent va fi nul, anulabil, revocabil, caduc, susceptibil de a fi atacat cu aciune paulian, pentru motivele expres prevzute n dreptul comun.

141

De asemenea, mpreala va fi ineficace principiului partajului n natur.

pentru atingerea rezervei

succesorale sau pentru nlturarea, fr motiv legitim, n tot sau n parte, a

Partajul de ascendent este reglementat in art. 1160-1163 Ncc si are ca subiect

ascendentii si descendentii. Astfel, ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti. Formele de realizare ale partajului de ascendent sunt: Donatia Testamentul, cu respectarea stricta a cerintelor legale pentru cele 2 categorii de acte juridice. In doctrina actuala se afrima ca partajul poate fi facut doar cu respectarea dreptului mostenitorilor rezervatari, adica cu respectarea rezervei succesorale1 D. Efectele partajului succesoral Efectul declarativ Partajul succesoral are in vedere efectul declarativ al mprelii, dispunnd c fiecare coerede este prezumat c a motenit singur i imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au czut prin licitaie, i c n-a fost niciodat proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. Aceasta nseamn c prin partaj nu se produce un transfer de drepturi ntre coprtai, fiecare dintre acetia fiind considerat c a dobndit aceste drepturi direct i nemijlocit de la defunct, la data deschiderii succesiunii. Din modul de redactare al acestui text rezult c fiecare coerede este prezumat c a motenit singur i imediat rezult c efectul declarativ al partajului ne apare ca o ficiune legal, fiind deci, de strict interpretare.2
1 2

In aceasta problema, Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011, p.453 n literatura juridic s-a ncercat a se explica caracterul declarativ al partajului, prin aplicarea principiilor privitoare la efectul declarativ al condiiilor, fiecare coerede fiind socotit c dobndete bunurile sub condiia suspensiv ca acesta s cad n lotul su.

142

Din efectul declarativ al partajului3 decurg urmtoarele consecine: Actele de nstrinare sau grevare consimite de unul dintre coprtai cu privire la anumite bunuri din indiviziune vor fi sau nu valabile dup cum acele bunuri au czut sau nu n lotul coprtaului care le-a consimit. Din aceast consecin rezult c scopul urmrit de lege, prin instituirea efectului declarativ al mprelii a fost asigurarea egalitii dintre coprtai, deoarece n lipsa acestui efect, un coprta incorect ar fi putut aduce atingere drepturilor celorlali prin nstrinri sau grevri care ar fi fost opozabile acestora; n principiu, coprtaii nu au exerciiul aciunii n rezoluiune, dac unii din ei nu execut mpreala deoarece nu sunt ntre ei succesori n drepturi, ci toi au un singur autor i anume pe defunct. Dac coprtaii, n mod expres, printr-o convenie, i-au prevzut acest drept sau n caz de neplat a preului bunului dobndit prin licitaie public, aciunea rezolutorie va fi admis pentru neexecutare; Nu trebuiesc respectate regulile privind opozabilitatea fa de teri a drepturilor reale imobiliare dobndite prin motenire;
n cazul cnd bunurile cuprinse n lotul su se afl un bun imobil care nu a

aparinut defunctului, coprtaul nu va putea invoca dispoziiile art.557 Ncc. pentru a justifica dobndirea dreptului de proprietate prin prescripia achizitiv deoarece actul de mpreal nu constituie un just titlu. Un act juridic produce efectul declarativ al partajului i trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: S fie o convenie ntre coprtai iar dac unul dintre coprtai motenete pe altul i astfel nceteaz indiviziunea, nu ne aflm n faa unei mpreli; Convenia s fie cu titlu oneros. Se admite c acest caracter oneros decurge din mprejurarea c, n urma partajului, coprtaul primete un

mpreala nu are caracter translativ i nu reprezint o nstrinare, ci doar o individualizare i o materializare a unor drepturi indivize. Ieirea din indiviziune constituie o concretizare a acestor drepturi indivize, operaie neprohibit prin nici un text i conform cu efectele ei.

143

anumit bun n proprietate exclusiv, n schimbul dreptului su de coproprietate;

Actul s atribuie n proprietate exclusiv bunuri care anterior erau

indivize1; Actul trebuie s pun capt definitiv indiviziunii, n sensul c privete mpreala proprietii i nu numai mpreala folosinei sau a fructelor; Actul s pun capt indiviziunii fa de toi coprtaii nu se cere ns ca actul s priveasc toate bunurile, el avnd caracter declarativ chiar dac se refer numai la un bun sau la o parte din bunurile indivize. Efectul declarativ al mprelii se produce fa de toate bunurile care compun masa indiviz, indiferent c acestea sunt mobile sau imobile, corporale sau incorporale. Regula diviziunii de drept a creanelor urmeaz s se aplice n raporturile externe dintre motenitorii i debitorii defunctului, iar norma privind efectul declarativ al partajului se va aplica n raporturile interne dintre comotenitori. n raporturile coprtailor cu terii, fiecare motenitor are dreptul s constrng pe debitorii defunctului s i plteasc partea ce i se cuvine, iar plile fcute de debitor n timpul indiviziunii diferiilor erezi sunt liberatorii. n relaiile dintre motenitori, atribuirea creanei prin partaj unuia dintre ei este declarativ de drepturi, fiind opozabil terilor fr notificarea sau acceptarea debitorului, iar drepturile dobndite asupra creanei n timpul indiviziunii de succesorii n drepturi ai oricrui coprta vor depinde de rezultatul mprelii. Efectul declarativ se produce ntre coprtai i n raporturile dintre fiecare coprta i succesorii n drepturi ai celorlali coprtai. Aceasta nseamn c un coprta n lotul cruia a intrat un anumit bun indiviz va putea nltura, invocnd efectul declarativ, preteniile succesorului n drepturi al unui alt coprta de
1

ntrunesc aceste condiii: mpreal n natur mpreala cu sult Dac bunul indiviz nu se poate mpri n naturi este scos la licitaie, urmeaz s distingem dac o adjudector este un coprta o adjudector este un ter.

144

exemplu ale unui cumprtor sau creditor ipotecar cruia acest din urm coprta i consimise anumite drepturi al unui alt coprta de exemplu ale unui cumprtor sau creditor ipotecar cruia acest din urm coprta i consimise anumite drepturi cu privire la acel bun. n practica judiciar, efectul declarativ a fost extins i la raporturile dintre coprta i proprii si succesori n drepturi ai aceluiai coprtai n raporturile dintre dintre coprtai i alte tere persoane dect succesorii n drepturi ai celorlali coprtai. Efectul declarativ al mprelii nu are caracter imperativ, aa nct coprtaii pot renuna la el i s convin asupra caracterului translativ al mprelii. Ei vor putea conveni, de exemplu, ca ipotec constituit de un coprta n timpul indiviziunii s-i pstreze valabilitatea indiferent de lotul n care va intra bunul ipotecat. Obligaia de garanie ntre coprtai

n scopul asigurrii egalitii ntre coprtai prin raporturile dintre ei, coerezii sunt datori garani unul ctre altul numai pentru tulburrile i eviciunile ce preced dintr-o cauz anterioar mprelii. Se confirm astfel caracterul de ficiune al efectului declarativ. Dac nu s-ar fi admis aceast obligaie, principiul egalitii dintre coprtai ar fi fost nfrnt, deoarece s-ar fi ajuns la situaia inevitabil ca unul dintre ei s fie nvins, fr ca ceilali s fie inui a-l despgubi. n aceast situaie, se cer a fi ntrunite anumite condiii: Coprtaul a suferit o tulburare sau o eviciune. Prin tulburare se nelege orice mpiedicare adus exerciiului dreptului de proprietate. Asemntor materiei vnzrii-cumprrii, pentru a atrage obligaia de garanie a coprtailor, tulburarea trebuie s fie de drept, iar nu doar de fapt ( de pild cnd cineva trece pe terenul coprtaului fr ncuviinarea lui dar fr a
145

pretinde c are o servitute de trecere, ne aflm n faa unor simple tulburri de fapt care nu dau loc la garanie, spre deosebire de situaia n care ar introduce o aciune prin care pretinde recunoaterea unei servitui de trecere). Prin eviciune se nelege n sens strict deposedarea cuiva prin judecat, iar n sens larg, orice micorare a dreptului de proprietate. Cu toate c legea pare a se referi doar la garania contra eviciunii, se admite c obligaia de garanie ntre coprtai funcioneaz i mpotriva viciilor. Cauza eviciunii s fie anterioar mprelii. Ca i n materia vnzrii cumprrii coprtaii vor fi inui s suporte paguba rezultat din eviciune dac aceasta are o cauz posterioar mprelii( de pild, dac dup partaj imobilul este atribuit unui coprta pentru cauz de utilitate public). Garania nceteaz cnd o eviciune a fost exceptat anume, printr-o clauz expres a actului de mpreal, sau cnd eviciunea a fost cauzat de greeala eredelui. Dac din clauz special i expres coprtaii au convenit c nu i datoreaz garanie ori dac eviciunea s-a produs din culpa coprtaului, garania nu va opera. Efectele obligaiei de garanie ntre coprtai sunt: I. Coprtaul tulburat n exerciiul drepturilor sale va chema n judecat pe ceilali coprtai spre a-l apra n proces mpotriva terilor; II. Dac eviciunea s-a produs, fiecare coprta este obligat n proporie cu partea sa s se despgubeasc pe coprtaul care a fost pgubit prin efectul eviciunii: partea contributiv a coprtaului insolvabil se va mpri ntre coprtaul garantat i ceilali coprtai, proporional cu partea fiecruia.
III. Pentru garantarea mprelii, precum i pentru garantarea plii

sumelor datorate ntre coprtai din mpreal, coprtaul are, de drept, un drept de ipotec asupra imobilelor care au fcut obiectul mprelii, cuprinse n loturile celorlali coprtai.
146

 Dreptul creditorilor de a interveni n protejarea succesiunii Pentru a proteja creditorii personali ai coprtailor, legea le permite acestora s intervin la mpreal, adic ei au un drept de opoziie la mpreal. Art. 1156 Ncc arat : Creditorii unuia dintre compritori, ca nu cumva mpreala cu viclenie n vtmarea drepturilor lor, pot pretinde s fie prezeni la mpreal, pot dar s vin cu speele lor; nu pot ns s atace o mpreal svrit, afar dac s-a fcut n lips i fr s se in seama de opoziia lor. Opoziia poate fi fcut n ambele forme de mpreal: voluntar sau judectoreasc, iar pentru a fi valabil, este suficient s se fac anumite acte din care s rezulte intenia creditorului de a interveni la mpreal, acte de care comotenitorii s ia cunotin. Aceasta produce urmtoarele efecte1: creditorul oponent trebuie s fie chemat la mpreal de ctre comotenitori, altfel aceasta nu va fi valabil; creditorul oponent chemat la mpreal are numai dreptul s supravegheze regularitatea mprelii, el neputnd pretinde ca aceasta s se fac potrivit intereselor sale; partea de motenire ca revine motenitorului debitor devine indisponibil, adic valoreaz poprire, aceasta neputnd ceda drepturilor sale unor tere persoane i nici nu are dreptul de a ncasa sumele de bani ce i se cuvin din motenire. Prin urmare, intervenia creditorului se va manifesta printr-o opoziie la mpreal, iar dac nu se ine seama de opoziia poate fi fcut i partajul se efectueaz n lipsa creditorului oponent, existnd o prezumie de fraud, creditorul va avea dreptul s cear desfiinarea mprelii prin intermediul unei aciuni pauliene simplificate.

St. Crpenaru, op. cit., p. 160-161; vezi i D. Macovei, op. cit., p. 97, de asemenea, Maria Harbada, Drept civil, Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 2005

147

Creditorii motenitorilor vor putea obine desfiinarea mprelii, chiar dac n-au fcut opoziie, n dou cazuri i anume: I. II. cnd comotenitorii au fcut mpreala n grab, pentru a paraliza cnd mpreala motenirii a fost simulat i creditorul cere posibilitatea de intervenie a creditorilor; constatarea simulaiei. C) Reductiunea liberalitatilor excesive care are loc in concordanta cu art.1091 din Ncc, avandu-se in vedere valoarea la data deschiderii mostenirii a bunurilor donate ; nu se va tine seama in stabilirea rezervei succesorale de darurile obisnuite, de donatiile renumeratorii si in masura in care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru intretinere sau pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta. *Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de valoarea stabilita si nu se va tine seama de cei care au renuntat la mostenire, cu exceptia celor obligati la raport. Legea stabileste o ordine de reductiune, astfel :
Legatele se reduc inaintea donatiilor ;

Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte legate ; Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua. f. Desfiinarea partajului Pentru c partajul este un act juridic, el poate fi desfiinat potrivit regulilor n materie de ineficacitate1, cu anumite caracteristici.

mpreala poate fi desfiinat n urma unei aciuni n nulitate sau n urma unei aciuni pauliene.

148

Astfel, nulitatea absolut a mprelii poate interveni destul de rar i anume cnd s-au nclcat reguli imperative, de pild, cnd mpreala unui teren agricol s-a fcut prin vnzarea acestuia ctre un ter i nu s-a respectat forma autentic a actului impus de Legea fondului funciar nr. 18/1991. Nulitatea relativ a partajului va interveni n cazul n care s-a fcut cu nclcarea drepturilor coprtailor. Astfel, un coprta va putea cere anularea dac:

consimmntul dat la mpreal a fost viciat prin dol sau violen.

Dac ulterior descoperirii dolului sau ncetrii violenei i-a nstrinat n total sau n parte cota, coprtaul ce invoc viciul de consimmnt nu va mai putea cere anularea mprelii dac un comotenitor a fost n eroare asupra alctuirii masei succesorale, mpreala nu va fi anulat, ci se va face un supliment de mpreal pentru obiectul omis; nu a participat la mpreal i aceasta s-a fcut prin bun nvoial, dei mpreala nu s-a fcut cu nclcarea condiiilor cerute de lege pentru conform legii trebuia fcut pe cale judectoreasc ocrotirea incapabililor. Efectul declarrii nulitii mprelii sau a anulrii acesteia este desfiinarea ei cu efect retroactiv i renaterea strii de indiviziune. Coprtaii vor trebui s restituie bunurile primite n temeiul mprelii, mpreun cu fructele de la data cererii n anulare sau dac nulitatea este absolut de la data mprelii. nstrinrile consimite de coprtai dup mpreal, precum i drepturile reale constituite n favoarea terilor sunt retroactiv desfiinate sub rezerva drepturilor recunoscute proprietarului aparent. Asemntor situaiei terilor de bun credin, dobnditori ai unor bunuri mobile coprtaul, nstrintor va trebui s restituie valoarea pe care bunul o avea la data nstrinrii. Indiviziunea renscut n urma desfiinrii mprelii, va putea nceta printr-o nou mpreal fcut cu respectarea dispoziiilor legale.
149

150

Intrebari si teste a) Intrebari: 1) In ce conditii persoana poate mosteni patrimoniul succesoral? 2) Precizati in ce imprejurari mostenirea este legala si in ce conditii mostenirea este testamentara? 3) Care sunt drepturile succesorale ale sotului supravietuitor? 4) La ce data se deschide succesiunea? 5) Care este locul deschiderii mostenirii (succesiunii) ? 6) In ce conditii de fond si de forma se realizeza partajul succesoral? 7) Definiti testamentul si precizati care sunt felurile acestui act juridic unilateral de vointa?

a) Teste:

1) Mostenitorii universali sunt persoanele care dobindesc: a) o anumita fractiune (cota) din mostenire; b) intregul patrimoniu succesoral; c) un anumit bun.

151

2) Principiile generale aplicabile devolutiunii succesorale legale sunt: a) principiul prioritatii clasei de mostenitori; b) principiului proximitatii gradului de rudenie; c) principiul impartirii succesiunii intre rudel de acelasi grad in parti egale (pe capete).

3) Din categoria mostenitorilor rezervatari fac parte: a) descendentii; b) ascendentii privilegiati; c) sotul supravietuitor.

4) Partajul succesoral este reglementat prin: a) Codul de procedura civila; b) Noul cod civil
c) Legea Nr. 36 din 1995

5 ) Obiectul partajului succesoral este alcatuit din: a) drepturile si obligatiile lasate de defunct in patrimoniul sau;
b) bunurile succesorale aflate in patrimoniul persoanei la moartea sa;

c) bunurile cuprinse in certificatul de mostenitor.

6) Dovada mortii persoanei care lasa un patrimoniu succesoral se face cu: a) ceritificatul de deces; b) hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte ramasa irevocabila; c) orice mijloc de proba.

152

7) Succesiunea se transmite mostenitorilor la moartea celui care o lasa, in temeiul: a) legii; b) testamentului; c) oricarui act juridic civil;

8) Dupa criteriul izvorului vocatiei succesorale, mostenirea poate fi: a) conventionala; b) legala; c) testamentara.

153

BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Beleiu Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de Editur i Pres ansa S.R.L., Bucureti, 1993 2. Fr. Deak, St. Crpeanu Contracte civile i comercial, Edit. Lumina Lex, Bucureti, 1993 3. Paul Mircea Cosmovici Drept civil, Edit. ACL Bucureti, 1994 4. Maria Harbd Introducere n drept, Edit. Universitii Al.I.Cuza Iai, 2002 5. Maria Harbd Elemente de drept pentru nvmntul economic universitar, Edit. Fundaiei Academice Gh. Zane Iai, 1996 6. Maria Harbada- Drept civil, Edit. Univ. Al. I. Cuza, Iasi, 2005 7. Elena Iftimie Introducere n teoria i practica dreptului, Edit. Universitii tefan cel Mare, Suceava, 1999 8. Mihai Jacot Drept romn, vol.I, Edit. Fundaiei Chemarea, Iai, 1993 9. Dumitru Macovei Drept civil. Succesiune, Edit. Fundaiei Chemarea, Iai, 1993 10. Julieta Manoliu, tefan Rauschi Drept civil. Contractul, vol.I, Iai, 1984 11. Tudor R. Popescu Drept civil, Edit. Hyperion, Bucureti, 1991 12. tefan Rauschi Drept civil, Edit. Fundaiei Chemarea, Iai, 1999

154

13. Eugenia Safta-Romano Drept civil Obligaii, Curs teoretic i practic, Vol. I, Edit. Interlom, Piatra Neam, 1993 14. Eugeniu Safta-Romano Contracte civile, Edit. Graphix, Iai, 1993 15. Eugeniu safta-romano Dreptul de proprietate privat i public n Romnia, Edit. Graphix, Iai, 1993 16. Coordonator Marilena Uliescu, Noul Cod Civil. COMENTARII, Editia a III-a , revazuta si adaugita, Universul Juridic, Bucuresti, 2011 17. Marilena Uliescu, Dreptul de proprietate in configurarea noului Cod Civil, in vol. Noul Cod Civil. Comentarii, Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 92-136 18. Mirela Dojana, Moduri de dobandire a dreptului de proprietate privata in Noul Cod Civil, in vol. Noul Cod Civil. Comentarii, p.137-164 19. Mirela Dojana, Codul Civil pe intelesul tuturor, 2011 20.Mihai Dudoiu, Garantarea obligatiilor, in vol.II, Codul Civil. Adnotat, 2011, p.199-207.

155