Sunteți pe pagina 1din 4

12.

Biofiltrul sistemelor acvacole recirculante

Raport de vizita la ferma de sturioni de la Padurea Verde, Timisoara

Filtrele biologice(filtrele nitrificatoare sau biofiltrele), considerate a fi inima sistemelor recirculante, au un rol vital in asigurarea functionalitatii si performantei acestora. Cerinta de management esentiala ce trebuia luata in considerare la proiectarea unui filtru biologic consta in asigurarea unei dinamici corespunzatoare de indepartare a amoniacului produs de biomasa de cultura astfel incat concentratia NH3 sa fie mentinuta in limitele optime impuse de specia de cultura. Zakes a experimentat cresterea speciei Sander lucioperca in conditiile recircularii apei si in care cantitatea de azot total amoniacal nu trebuie sa depaseasca 0,35 mg TAN/l. Azotul care prezinta importanta in cadrul sistemelor recirculante este cel care patrunde prin intermediul hranei si se gaseste sub forma de azot total amoniacal, nitriti si nitrati. Azotul total amoniacal (TAN) este constituit din amoniacul neionizat (NH3) si ionii de amoniu (NH4+), fiind un produs al metabolismului proteic. Amoniacul se excreta la nivelul branhiilor, dar provine si din descompunerea bacteriana a solidelor reziduale organice. Forma neionizata este extrem de toxica pentru pesti. La un pH de 7, majoritatea amoniacului se gaseste in forma ionizata , iar la un pH de peste 8,5, pana la 30% din acesta este reprezentat de NH3 . Cercetatorii americani sunt de parere ca pestii excreta aproximtiv 14 g de amoniac pentru fiecare 0,4536 kg hrana consumata (cu 35% proteina). MASSER si colab estimeaza ca pestii produc aproximativ 1 kg de amoniac pentru fiecare 43,56 kg hrana administrata.

Pentru majoritatea speciilor de pesti a fost stabilita concentratie letala. Efectele subletale ale amoniacului nu au fost inca bine definite. Cel mai important efect subletal pare a fi reducerea ratei de crestere (Losardo si colab). Prin mijloace specifice, concentratia de NH3 din bazine trebuie redusa, astfel incat sa nu se depaseasca valoarea de 0,05 mg/l. Aceasta se poate realiza prin intermediul biofiltrelor care nu sunt altceva decat recipiente (bazine) in care se gaseste substrat de crestere (pietris,nisip,inele,tuburi sau baghete de plastic) pentru bacteriile Nitrosomonas si Nitrobacter, care oxideaza ionii de amoniac si respectiv nitritii (Losardo si colab). Aceste bacterii apar natural si colonizeaza biomediile din biofiltre si peretii bazinelor. Viteza acestui proces depinde de pH, temperatura, salinitate, viteza de curgere, s.a. In procesul de nitrificare, derulat in 2 etape, bacteriile folosesc oxigenul. In prima etapa, bacteriile Nitrosomonas oxideaza amoniacul in nitriti. Losordo si colab recomanda pentru reducerea toxicitatii nitritilor o crestere a concentratiei de clor in apa de cultura. Intr-un sistem acvacol recirculant, echipat cu un biofiltru matur, concentratia de nitriti nu trebuie sa depaseasca 10 mg/l pentru perioade lungi de timp, iar in majoritatea cazurilor trebuie sa ramana sub 1mg/l. In etapa a doua , bacteriile Nitrobacter folosesc nitritii ca sursa de energie si produc nitrati, compusi chimici mai putin daunatori. Biofiltrele utilizate in cadrul sistemelor recirculante trebuie sa fie astfel construite incat sa asigure o suprafata maxima de dezvoltare a bacteriilor nitrificatoare. In functie de tehnologiile pe care le detin, firmele producatoare de materiale filtrante de tipul biobilelor (bio-balls) livreaza detinatorilor de sisteme recirculante materiale cu suprafata specifica mare, cuprinsa intre 350-700 m2. Volumul necesar de material bio-filtrant se calculeaza in functie de cantitatea zilnica de hrana ce intra in sistem, tinandu-se cont ca ele permit dezvoltarea unor colonii de bacterii suficient de abundente pentru a metaboliza intre 7-15 kg furaje pe zi, pentru fiecare metru cub de biofiltru. Materialul bio-filtrant trebuie foarte bine aerat sau oxigenat avandu-se in vedere ca bacteriile nitrificatoare sunt aerobe, iar procesele ce se desfasoara la acest nivel sunt oxidative. Aerarea se realizeaza de obicei prin barbotarea materialului filtrant. Oigenul, factor esential ce determina randamentul nitrificarii, face obiectul unei riguroase monitorizari pe durata functionarii biofiltrului. O reducere a nivelului oxigenului dizolvat in apa care trece prin biofiltru afecteaza considerabil eficienta nitrificarii. In acest sens literatura de specialitate recomanda ca oxigenul sa nu scada sub 4 mg/l .

Cerintele de management privind alcalinitatea si pH-ul apei din sistemul de crestere constau in mentinerea acestor parametri in domeniul optim de valori, atat pentru cele 2 specii de bacterii nitrificatoare din biofiltru cat si pentru specia de cultura (sa nu depaseasca 8,1). La ferma de sturioni pe care am vizitat-o ni s-a spus ca printr-un sistem acvacol recirculant se inlocuieste zilnic 5-10 % din volumul de apa existent cu apa proaspata. Ni s-au prezentat biofiltrele cu mecanismul lor de actiune. Despre efectele nocive ale amoniacului ni s-a spus (pe scurt, nu cu toate reactiile pe care le-am descris mai sus) ca in cazul in care nu ar exista biofiltrele si bacteriile Nitrosomonas si Nitrobacter, amoniacul nu s-ar descompune, s-ar lasa la fundul bazinului si ar irita branhiile pestilor. In cele 2 sali de sturioni biobilele din biofiltre erau diferite: in prima sala erau biobile cutate iar in cea de-a doua erau biobile de tip tub,mai micute(ni s-a spus ca acestea din urma ajuta la marirea suprafetei prin care se face filtrarea). La intrebarea: Care este suprafata unui biofiltru? ni s-a explicat ca suprafata se calculeaza in functie de apa necesara pentru bazine si in functie de numarul de pesti.Insa, din ce am prezentat mai sus, reiese ca a fost un raspuns cam scurt.

Bibliografie
1. Bura Marian - Manual de prezentare si utilizare a tehnologiei de crestere a sturionilor in sistem superintensiv cu apa recirculanta, 2008,ed. Eurobit,Timisoara,373 pag. 2. Dorel Lazu, Neculai Patriche, Marilena Talpes, Victor Cristea, Isabelle Metaxa Sturionii din Romania,2008, ed. Excelsior Art, Timisoara 3. Bura Marian, Grozea Adrian 1997 Indrumator de lucrari practice la Acvacultura,214 pag.