Sunteți pe pagina 1din 8

Caracterizarea generala a impozitelor si taxelor

Harhas Razvan, Anul IV,Drept

Caracterizarea generala a impozitelor si taxelor

1.Necesitatea impozitului Statul apeleaza la repartitia sarcinilor publice intre membrii societatii ,persoane fizice sau juridice,deoarece satisfacerea nevoilor colective ale oricarei soccitetati impune realizarea unor venituri publice. Pentru a-si indeplini rolul si functiile statul trebuie sa mobilizeze resursele si sa faca cheltuieli banesti. Instrumentul financiar si juridic prin care se infaptuieste repartitia sarcinilor publice constituie obligatia fiscala sub forma impozitelor,taxelor,contributiilor si a altor sarcini fiscale specifice fiecarei tari si fiecarei etape istorice in parte.(1) O prima categorie de norme juridice avand ca obiect de reglementare finantele publice o reprezinta cele privind procesul de constituire a resurselor banesti necesare satisfacerii nevoilor publice ,adica a fondurilor publice,denumite frecvent fonduri bugetare. Normele juridice din aceasta categorie asigura concentrarea in bugetele publice(cum sunt spre exemplu:bugetul de stat,bgetele locale,bgetele fondurilor speciale si bugetul asigurarilor sociale de stat) a resurselor banesti necesare constituirii si alimentarii veniturilor publice. (2) Trebuie sa precizam ca nevoile publice cunosc o crestere semnificativa in perioada de tranzitie a Romaniei la economia de piata. (3) 2.Definirea impozitului si taxelor Doctrina fiscala a furnizat numeroase definitii ale impozitului: Paul Cuves sustinea ca impozitul inseamnapreluarea ce o cere puterea suverana individuala in virtutea principiului de suveranitate nationala pentru a partcipa la acoperirea cheltuielilor de interes general si la sarcinile datoriilor statului. (4) Econimistul Rugiero intareste definitia de mai sus,afirmand castatul are chiar dreptul de proprietate asupra unei cote din bunurile cetatenilor,pana la cuantumul impozitului datorat, ceea ce arata caracterul de obligativitate pentru plata impozitului in interesul superior al colectivitatii. (5) Intr-o definite data de specialisti romani se sustine ca:Impozitul este definit ca fiind plata baneasca obligatorie,generala si definitiva,efectuata de persoane fizice si juridice in favoarea bugetului statului,in cuantum si la termene precis stabilite de lege,fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si i mediat (6) Din continutul definitiei rezult c notiunea de impozit este caracterizat prin cateva trsturi

specifice: a) potrivit legislatiei trii noastre, impozitul nu poate imbrca decat forma bneasc, element ce-l diferentiaz fat de orice obligatii neexprimate si necalculate in bani; deci, impozitul este o obligatie bneasc, si nu una de prestatii personale; b) natura de plat general a impozitului rezult din obligatia care se refer la grupe sau categorii de contribuabili, si nu la subiecti individual determinati; c) caracterul definitiv al impozitului evidentiaz lipsa unei obligatii de restituire direct de ctre contribuabil a sumei percepute. Contribuabilii sunt, asa cum s-a artat deja, atat persoanele juridice, cat si cele fizice, care, potrivit legii, trebuie s suporte impozitul, intrucat detin o materia impozabil; d) caracterul unilateral al obligatiei, in sensul c beneficiarul neconditionat al pltii este statul sau unittile administrativ-teritoriale, iar contribuabilul nu dobandeste vreun drept corelativ la o contraprestatie concret si imediat, adic nu poate pretinde un echivalent corelativ direct individual. Este vorba, deci, de caracterul ireversibil al impozitului; e) in sfarsit, notiunea de impozit cuprinde si elemente de stabilire a obligatiei fiscale n sarcina contribuabililor (ceea ce ce seamn, in alti termeni, asezarea si realizarea impozitului). Aceasta const in procedura fiscal pentru identificarea si determinarea in concret a subiectului si obiectului impunerii (materia sau baza impozabil), calcularea impozitului de plat cu ajutorul cotelor de impunere si plata acestuia la termenele si in conditiile prevzute de lege, si nu in mod arbitrar. Taxele sunt pltile fcute de persoane fizice sau juridice, de regul, pentru servicii prestate sau activitti efectuate in favoarea acestora, in principal, de ctre institutii publice. Reglementrile legale prevd mai multe categorii de taxe: taxe de timbru, taxe vamale, taxe consulare, taxe asupra mijloacelor de transport, pentru folosirea locurilor publice etc. Taxele sunt prevzute in sume fixe sau in cote procentuale, proportionale, progresive, ori regresive. Dup modul de stabilire a cuantumului lor, taxele pot fi fixe sau forfetare (7) , proportionale sau progresive ori regresive. Intre impozite si taxe exist unele deosebiri, dintre care citm: a) in cazul impozitului, lipseste total obligatia prestrii unui serviciu direct si imediat din partea statului sau a unittilor administrativ-teritoriale, dup caz, situatia fiind invers in ce priveste taxele, pentru care, in general, se presteaz unele servicii; b) cuantumul lor se determin diferit, la impozit, in prin-cipal, in functie de baza impozabil, pe cand mrimea taxei este influentat, in general, de natura serviciului prestat; c) termenele de plat sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe in momentul solicitrii sau dup efectuarea prestatiei. In ceea ce priveste deosebirea, din punct de vedere al echivalentului, in unele cazuri, acesta are un caracter relativ, deoarece sunt reglementate si taxe care numai in parte reprezint echivalentul serviciului prestat. De exemplu, taxele succesorale. Unele venituri publice sunt reglementate cu denumiri specifice conditiilor de calculare si plat, ori continutului lor economic diferit. Astfel sunt: contributia pentru asigurrile sociale de stat si alte fonduri sociale sau contributiile pentru unele fonduri speciale, amenzile administrative si penale etc. De altfel, nici denumirea de tax nu este uneori corect utilizat. Astfel, spre exemplu, taxa pe valoarea adugat este, in realitate, un impozit, si anume, impozitul pe cifra de afaceri, calculat

numai asupra valorii adugate. Maurice Allais ,laureat al premiului Nobel sustine ca impozitele trebuie impuse cu respectarea urrmatoarelor principii: (8) individualitatea: in cadrul unei societti democratice, omul, si nu statul constituie obiectul final si preocuparea esential; ca urmare, fiscalitatea trebuie s constituie un mijloc de asigurare pentru deplina dezvoltare a personalittii fiecrui cettean, corespunztor propriilor sale aspiratii; nediscriminarea: impozitul s fie stabilit potrivit unor reguli unitare pentru toti, fr discriminri, directe sau indirecte, fat de unele grupe sociale; se poate afirma c este contrar principiului discriminrii ca impozitele s fie percepute numai de la intreprinderile cele mai capabile, ale cror beneficii sunt in concordant cu serviciile efectuate, iar cele care inregistreaz pierderi, datorit unei proaste administrri, s fie exceptate total sau partial de la plata acestora; impersonalitatea: stabilirea si prelevarea impozitului nu trebuie s implice cercetri de tip inchizitorial asupra vietii persoanelor sau asupra gestiunii intreprinderilor, o singur exceptie ar fi totusi necesar, si anume, cercetarea permanent a averii oamenilor politici; aplicarea acestui principiu conduce la preferinta pentru impozite analitice calculate pe baza bunurilor luate in considerare ca atare, in locul impozitelor sintetice stabilite pe persoane; neutralitatea: impozitul nu trebuie s contravin unei mai bune administrri in economie, dimpotriv, el trebuie s stimuleze realizarea unei economii mai eficiente; pornind de la cerintele progresului economic, impozitul nu trebuie s se aplice beneficiilor care sunt obtinute in urma costurilor sau a mai bunei orientri a productiei, intrucat aceste beneficii constituie motorul esential al unei economii de piat. Dac unittile sau participantii la activitatea economic constat c beneficiile lor sunt impuse cu prea mult asprime, incitarea lor pentru o mai bun si eficient gestiune nu poate decat s se diminueze corespunztor; legitimitatea: pe cat posibil, veniturile provenind din serviciile efectuate in folosul colectivittii, cum sunt veniturile din munc, veniturile provenind dintr-o mai bun gestiune sau din asumarea unor riscuri, trebuie s fie considerate ca legitime, respectiv, meritate si s nu fie impozabile; totodat, pe cat posibil, fiscalitatea trebuie s taxeze acele venituri care nu pot fi considerate ca legitime, adic veniturile care nu corespund unui serviciu efectuat in folosul societtii si deci sunt nemeritate; Clasificarea impozitelor si taxelor Impozitele si taxele aplicate in orice oranduire, etap ori tar sunt eterogene, atat din punct de vedere al particularittilor de fond, cat si din punct de vedere al formei. Evolutia fiscal din fiecare tar conduce la modificri in ce priveste categoriile de impozite si taxe, cuantumul si destinatia lor, precum si modul de asezare si percepere. tinand seama de marea diversitate de forme pe care le-au avut si le au impozitele si taxele in diferite etape istorice ale unei tri sau alteia, ele pot fi grupate in functie de mai multe criterii. In functie de forma in care se obtin de ctre stat: a) impozite n natur, avand forma prestatiilor sau drilor in natur, fiind specifice si frecvente in oranduirile sclavagist si feudal; b) impozite pecuniare (in bani), care inbrac forma bneasc de percepere. Au o aplicare izolat, sporadic in oranduirile sclavagist si feudal, dar devin preponderente in capitalism, odata cu extinderea relatiilor marf-bani. In functie de obiectul impunerii, impozitele si taxele pot fi imprtite in urmtoarele trei categorii: a) impozite si taxe pe avere, cum sunt, spre exemplu, impozitul pe cldiri si impozitul si taxa pe

teren; b) impozite si taxe pe venit, care se stabilesc si se percep asupra veniturilor contribuabililor, persoane fizice sau juridice. Aceste impozite si taxe se realizeaz sub forma impozitului pe venitul din salarii, impozitului pe profit etc.; c) impozite sau taxe pe cheltuieli, pentru limitarea sau franarea unor cheltuieli, cum este, spre exemplu, impozitul suplimentar pentru depsirea fondului total destinat pltii salariilor. Dup modul de percepere, distingem cea mai important grupare a impozitelor si taxelor, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic, fapt pentru care o regsim in toate lucrrile de specialitate si, in general, in legislatiile fiscale. Este vorba de clasificarea: a) impozite directe, care se stabilesc si se percep nemijlocit de la persoanele fizice sau juridice pentru veniturile sau bunurile prevzute de lege; exemplu: impozitul pe profit; impozitul pe venit; b) impozite indirecte, care se stabilesc asupra vanzrii de bunuri sau prestrii unor servicii (operatii bancare, transport etc.) sau executrii de lucrri. in general, aceste impozite sau taxe sunt incluse in pretul mrfurilor, serviciilor, astfel c se suport de consumatori sau beneficiarii acestora, dup caz, deci de alte persoane fizice sau juridice deci subiectul impozabil. Exemplu: taxa pe valoarea adugat, accizele. La randul lor, impozitele directe pot fi grupate, in functie de criteriile avute in vedere la stabilirea si perceperea lor, dup cum urmeaz: a) impozite reale, stabilite asupra unor obiecte materiale (case, terenuri, produse etc.). Sunt denumite si pe obiective sau pe produs, intrucat se stabilesc asupra produsului, obiectului impozabil, fr a se avea in vedere situatia persoanei contribuabilului; exemplu: impozitul pe cldiri; b) impozite personale, care au in vedere, in principal, persoana contribuabilului, in conexiune cu veniturile sau averea sa, ori indiferent de acestea. Datorit acestor trsturi specifice, impozitele personale sunt denumite, uneori, subiective. Exemplu: impozitul pe venitul din salarii. In acelasi timp, impozitele indirecte sunt categorisite, in raport de diferite caracteristici: a) impozite sau taxe de consumatie, percepute asupra produselor si serviciilor de prim necesitate, prin adugarea lor la pretul de vanzare. Unele sunt stabilite, spre exemplu, la buturile alcoolice, tutun, produse petroliere, sare, chibrituri, zahr, fin etc. si asupra unor servicii, mai ales locale, cum sunt serviciile hoteliere, transporturile in comun si altele. In tara noastr, aceste taxe au fost desfintate pe data de 1 ianuarie 1949, dar unele au fost reintroduse de la data de 1 decembrie 1991; exemplu: taxa pe valoarea adugat, accizele; b) monopolurile fiscale, modalitate de impunere constand in dreptul exclusiv al statului asupra productiei, vanzrii sau productiei si vanzrii anumitor produse, cum sunt, spre exemplu, chibriturile, sarea, buturile alcoolice, tutunul etc.; c) taxe vamale, stabilite asupra mrfurilor exportate, importate sau tranzitate pe teritoriul unui stat; d) alte impozite sau taxe, cum ar fi cele de timbru, inregistrare, pe circulatia averii etc. O schem a principalelor impozite si taxe directe si indirecte utilizate pe scar larg in practica fiscal ar putea fi urmtoarea: (9) I. Impozite Directe impozit pe venit impozit pe avere personale impozit pe succesiuni

impozit pe donatii impozit pe suflet (capitatia) pe bunuri de consum pe obiecte de lux taxe de consumatie pe alte bunuri impozit pe cifra de afaceri asupra productiei Monopoluri fiscale asupra vanzrii asupra productiei si vanzrii II. Impozite Indirecte de import taxe vamale de export de tranzit de timbru alte taxe de inregistrare pe circulatia averii alte taxe n functie de scopul urmrit, avem urmtoarele categorii de impozite: a) impozite financiare, a cror stabilire are loc in vederea obtinerii de venituri publice, cum sunt impozitul pe venit si impozitul pe cifra de afaceri (sau taxa pe valoarea adugat); b) impozite de ordine, care au ca scop limitarea unor activitti, realizarea unor teluri de alt natur decat cel fiscal (impozitul pe celibat, prin care se urmreste stimularea sporirii natalittii). n raport de frecventa de realizare, impozitele pot fi grupate in permanente, care au o anumit regularitate in asezare si percepere, fiind anuale sau lunare, precum si incidentale (ntmpltoare), care se stabilesc si se percep o singur dat (impozitul pe averea si castigul de rzboi). Tinand seama de nivelul la care se administreaz, impozitele si taxele pot fi: a) federale sau ale statelor (landurilor, cantoanelor) membre ale federatiei, ori ale statului (in cazul statelor cu structur unitar); b) locale ale provinciilor, departamentelor, judetelor, oraselor, comunelor. Categoriile cele mai frecvente de impozite si taxe utilizate in sistemele fiscale nationale europene sunt urmtoarele: A. Impozitele pe venit, cuprinzand: impozitul(ele) pe venitul / profitul intreprinderilor / societtii / companiei; impozitul(ele) pe veniturile persoanelor fizice (exemplu: impozitul pe salarii). B. Contributii pentru asigurri sociale (denumite, in general, contributii pentru securitatea social). C. Impozite pe avere, cum sunt: impozite pe bunuri imobile/terenuri/cldiri; impozite pe capital/valoare; impozite pe succesiuni si donatii; impozite pe transferul capitalului. D. Impozite si taxe pe bunuri/mrfuri, cum sunt:

impozite pe circulatia bunurilor sau pe vanzri (in special, taxa pe valoarea adugat); impozite/taxe de consumatie; impozite asupra productiei; impozite pentru protectia mediului inconjurtor. E. Taxe vamale. F. Taxe de timbru. G. Alte impozite si taxe.

n unele tari, pe lnga impozite si taxe, se mai ntlnesc si contributiile, ca prelevari obligatorii la bugetul public. Contributiile reprezinta sume ncasate de la diferite persoane fizice sau juridice, pentru anumite avantaje de care acestea beneficiaza din partea statului. De cele mai multe ori, contributia se concretizeaza prin participarea, partiala, a persoanelor fizice sau juridice la acoperirea cheltuielilor efectuate de stat pentru oferirea avantajului respectiv (de exemplu, contributia proprietarilor de terenuri la construirea unei sosele, la lucrarile de consolidare etc.)
Asadar impozitele si taxele fiind resurse financiare publice ordinare, insotesc existenta statului dea lungul intregii sale istorii dovedindu-se a fi,in permanenta,resurse indispensabile functionarii institutiilor publice.

Bibligrafie:

1.Radu Zorila,Elemente noi in problemtica impozitarii,Revista Impozite si taxe,edtate de Tribuna Economica,Bucuresti nr.6/1995,pag 77. 2.I. Condor,Dreptul Finantelor Publice,pag 34. 3.Gh.Bistriceanu,Fiscalitatea excesiva,revista Impozite si taxe,nr 5/1995,pag 23. 4. Impozitele indirecte din Romnia, Bucuresti, 1939, p. 8. 5. I. Vcrel , Impozitele: Notiuni generale, Finantele publice, Editura Didactic si Pedagogic, R.A., Bucuresti, 2002,p. 397. 6. Gh. Bistriceanu, E. Gr. Negrea, I. Ptrscoiu, Finante si credit n industrie, constructii si transporturi, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1977, p. 298 7. Forfetar tax dinainte stabilit la o sum global si uniform (Dictionarul limbii romne moderne, Editura Academiei, 1958, p. 313). 8. R. Bufan, Dreptul fiscal o nou realitate juridic. Principiile Dreptului Fiscal, I si II Revista de drept comercial nr.6/2002, p.144 -157 si nr. 7-8/2002, p.297-313. 9. Iulian Vcrel, Finantele publice. Teorie si practic, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti,1981, p. 121