Cursul 1

Principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat

Acest principiu a fost introdus expres in constitutie . Acest principiu pare sa fie o virtute inalienabila democratiilor liberale si totodata garantia primordiala a libertatii sociale si a securitatii individului in raporturile lui cu puterea . In scris expresis verbis s-au dedus in mod explicit din modul de organizare statala a puterii in majoritatea constitutiilor statelor democratice acest principiu suscita inca numeroase contraverse . Formele principiului Montesque Aristotel in lucrarea sa Constitutia Atenei , constata existenta in stat a 3 parti care odata bine organizate , statul intreg este el insusi organizat si anume deliberarea asupra afacerilor publice de catre Adunarea Generala , Comandamentul apartinind Corpului magistratilor si justitia apartinind Corpului judecatoresc . Istoricii precum Herodot , Tucidide , Xenofon sau scriitorii precum Sofocle , Euripide , ne-au lasat dovezi si reflectii despre organizarea puterilor si inceputul divizarii acestora in Sparta sau Atena . Paternitatea acestui principiu nu se poate atribui , germenii acestei teorii regasindu-se in operele filozofului englez John Lacke si ale iluministului francez Montesque . John Lacke , pornind de la originea contractuala a statului si punind bazele tehnice ale institutiilor liberale , schiteaza teoria separatiei puterilor in : Legislativa Executiva Federativa (se poate contopi cu cea de-a 2)

Din conceptia sa , nu se desprinde ideea separarii propriu-zise a puterilor , ci mai degraba o colaborare a organelor . John Lacke pune insa bazele institutiilor liberale , prefigurind marile regimuri politice , indeosebi monarhia limitata , regimul parlamentar si regimul prezidential . Intreaga filozofie a lui Montesque , cit priveste functionarea statului , este condensata in maxima devenita celebra le pouvoir arrete pouvoir (puterea opreste puterea) . Printr-un sistem de balante intre puteri astfel incit greutatii sa i se opuna greutatea , masurii - masura . Fiecare dintre puteri (legislativa , executiva si judiciara) indeplineste rolul unei supape de siguranta fata de celelalte . Kant , in lucrarea sa Spre pacea eterna clasifica formele statului in functie de indivizii care detin puterea suprema pentru a distinge intre autocratie , aristocratie si monarhie , precum si in functie de modul in care seful statului guverneaza poporul distingind intre republicanism si despotism . Astfel un stat va fi considerat despotic daca aceeasi putere care face legea o si pune
1

in aplicare , in timp ce republicanismul permite existenta unui principiu politic , cel al separarii intre puterea legislativa si cea executiva . Ulterior Madison , in lucrarea sa The Federalist a sustinut ca acumularea tuturor puterilor (legislativa , executiva , judecatoreasca) in miinile aceluiasi organ sau persoane reprezinta adevarata definitie a tiranismului . La numai citiva ani , dupa moartea lui Montesque , JeanJacques Rousseau preia in contractual social teoria separatiei puterilor . Pentru el puterea legislativa se confunda cu insasi atributele suveranitatii , ceea ce inseamna ca nu poate fi decit emanatia de vointa a intregului popor . Puterea legislativa fiind insasi expresia suveranitatii , inseamna ca puterea executiva trebuie sa i se subordoneze . Deoarece titularul suveranitatii este poporul , nimic nu-l poate impiedica pe acesta sa denunte contractul in baza caruia el a investit puterea legislativa si sa stabileasca o alta rinduiala , conforma cu vointa sa . In schema clasica a principiului separatiei si echilibrului , statul are de indeplinit 3 functii fundamentale :

Edictarea regulilor generale , respectiv functia legislativa Aplicarea sau executarea acestor reguli , functia executiva Rezolvarea litigiilor care apar in societate , functia jurisdictionala

Fiecare dintre aceste putere este incredintata unei categorii distincte de organe Puterea legislativa => adunarii reprezentative Puterea executiva => sefului statului si guvernului Puterea judecatoreasca => organelor judecatoresti

Puterea in echilibrul a acestor puteri prin distribuirea judiciara a atributiilor si inzestrarea fiecareia ca mijloace eficiente de control asupra celorlalte , stabilind astfel tendita de a acoperi intreaga putere si de a abuza de ea este conditia armoniei si eficacitatii mecanismului statal si garantia libertatii umane . Democratia este puterea poporului . Suveranitatea nationala apartine poporului roman , care o exercita prin organele sale reprezentative alegeri libere , periodice si corecte , precum si prin referendum . Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu .

Cursul 2

Partidele politice

Aparitia partidelor politice , cit si dezvoltarea acestora coincide cu aparitia si dezvoltarea parlamentarismului , respectiv cu ideea de reprezentativitate in viata politica . Clarificarea locului si a rolului partidelor politice in cadrul asociatiilor este determinat de existenta libertatii de asociere . Asociatiile pot fi clasificate in doua mari categorii : 1. Asociatii create in baza dreptului de asociere (partidele politice sau sindicatele) . 2. Asociatiile create pe temeiuri contractuale sau in exercitarea libertatii comertului (societatile civile sau societatile comerciale) . In prezent reglementari de principiu cu privire la partidele politice contin inclusiv Constitutiile . In ceea ce priveste minoritatile nationale , legile electorale asimileaza organizatiile cetatenesti ale acestora formatiunilor politice , daca aceste organizatii propun liste de candidati din partea acelor minoritati sau daca acestea participa in alegeri (UTMR nu este partid politic , este organizatie care are capacitatea de a propune propriile liste de candidati) . Din Constitutie si legi (Legea 14/2003) pot fi identificate urmatoarele drepturi ale partidelor politice : 1. Partidul politic care are majoritatea absoluta in parlament sau dupa caz partidele politice reprezentate in parlament sunt consultate de presedintele Romaniei atunci cind este desemnat candidatul la functia de Prim Ministru . 2. Candidaturile pentru alegerile parlamentare se propun pe liste de candidati numai de catre partidul politic . 3. Partidele politice pot face coalitii de partid . 4. Partidele politice desemneaza reprezentanti in birourile electorale 5. Partidele politice care participa la campania electorala pot primi in temeiul legii o subventie de la bugetul de stat . Scopul partidelor politice Scopul principal al oricarui partid politic , este acela de a controbui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor , fiecare partid politic trebuind sa vizeze ca scop general ajungerea la guvernare . Constitutia stabileste prin art. 40 cauzele care pot duce la declararea neconstitutionala a unui partid politic . Mai multe categorii de persoane nu pot face parte din partide politice . Functia pe care o detin la un anumit moment dat fiind incopatibila cu cea de membru al unui partid politic (magistratii , functionarii publici , membrii activi ai armatei , ai politiei , judecatorii Curtii Constitutionale , Avocatul Poporului) .
3

Partidele politice pot fi definite ca fiind asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste pe baza unei platforme (program) definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor , asociatii care au si isi exprima vocatia si aptitudinea guvernarii . Categorii si variante de partide politice a) In functie de apartenenta si orientarea membrilor si de platforma politica : 1. Partide confesionale (sunt infiintate pe criterii religioase ) . 2. Partide regionale (reprezinta interese locale ale unor regiuni dintr-un stat unitar sau din diferite parti ale unui teritoriu inca neunificat ) . 3. Partidele nationale (apar in sec. XIX , odata cu afirmarea principiului nationalitatilor si cu intensificarea luptei natiunilor . 4. Partidele de clasa (apar in sec. al XIX si exprima interesele unor clase sociale ) 5. Partidele etnice (sunt specifice continentului African) b) In functie de platforma . Criteriul dupa care se constituie aceste partide este modul dupa care acestea inteleg sa solutioneze probleme majore dintr-un stat (raporturile dintre individ si societate ; raporturile dintre stat si biserica ) : 1. 2. 3. 4. 5. Partidele liberale Partidele social-democratice Partidele de centru Partidele de dreapta Partidele de stinga

c) In functie de compozitia partidelor : 1. Partide de cadre . Au in rindul lor doar personalitati . Sunt descentralizate si slab organizate (ex.: Partidele conservatoare) 2. Partidele de masa . Acestea apar ca efect al introducerii votului universal . Au un numar mare de membrii . Organizarea interna este rigida si sunt centralizate .(ex. Partidele comuniste ) . d) In functie de disciplina votului : 1. Partide suple . In cadru acestora membrii voteaza conform propriilor convingeri . 2. Partide rigide . In cadrul acestora membrii voteaza conform aceea ce se stabileste la nivelul central al partidului , adica ceea ce stabileste conducerea partidelor .

Sisteme de partide politice 1. Cel al partidului unic 2. Bipartidismul reprezinta democratia pluralista si liberala . Reprezinta o alegere clara si suficienta pentru cetateni . La nivelul puterii ofera o majoritate confortabila , ceea ce le permite o guvernare eficienta . Cele 2 partide ajung la un acord asupra principalelor proble ale societatii . 3. Multipartidismul . Desi prezinta o oferta mult mai mare pentru alegatori o guvernare eficienta este conditionata de realizarea unor coalitii solide . Aceste sisteme sunt mult mai predispuse la instabilitate guvernamentala .

Cursul 3

Sistemul Electoral

Relatiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputatilor , senatorilor , sefului de stat si a autoritatilor locale sunt reglementate de dreptul constitutional deoarece prin natura lor sunt relatii constitutionale . Normele juridice care reglementeaza aceste relatii sociale formeaza o institutie distincta a dreptului constitutional , fiind studiate sub denumirea de sistem electoral , fie de cea de drept electoral . In examinarea sistemului electoral romanesc actual , avem in vedere dispozitiile constitutionale cuprinse la art. 36 ; 37 ; 38 ; art. 62 ; 81 ; 120 si 122 a legii nr. 373/2004 privind alegerea camerei deputatilor si senatului , legea 370/2004 privind alegerea presedintelui Romaniei , legea 67/2004 pentru alegerea autoritatilor publice locale , precum si a legii 35/2008 pentru alegerea camerei deputatilor si senatului . Drepturile electorale ale cetatenilor romani Pentru explicarea drepturilor electorale , un interes aparte il prezinta articolele 2 ; 36 ; 37 ; 38 ; 62 ; alin. 1 ; 81 , alin 1 , din Constitutie . De regula in categoria drepturilor electorale sunt mentionate dreptul de a alege si dreptul de a fi ales . Drepturile electorale sunt prin excelenta drepturi cetatenesti fundamentare si fac parte din categoria drepturilor exclusiv politice . Dreptul de a alege Dreptul de a alege , reglementat de art.36 din Constitutie , sub denumirea de dreptul de vot , ne indica cine si in ce conditii poate alege . Potrivit art. 62 , alin. 1 si 81 , alin 1 din Constitutie , votul este universal , egal , direct , secret si liber exprimat . Universalitatea votului Universalitatea votului , consta in aceea ca cetatenii romani sub rezerva doar a conditiilor de virsta si aptitudini intelectuale sau morale au dreptul de a vota . Opusul votului universal este votul restrins , care cunoaste 2 variatii : votul cenzitar si votul capacitar . Votul cenzitar a fost exprimat in Constitutii , indeosebi prin conditia de avere , impusa cetatenilor pentru a vota . Censul de avere a fost completat si prin alte censuri precum censul de domiciliu , censul de sex , censul rasial rational , censul de profesie si censul de virsta . Votul capacitar Votul capacitar , implica din partea alegatorului un anumit grad de instructie . Astfel in unele state , dreptul de vot era acordat celor care puteau citi si explica Constitutia . Universalitatea ca trasatura a dreptului de vot a cunoscut o evolutie specifica sistematizata pe 3 etape : votul universal masculin , accesul femeilor la electorat , scaderea virstei minime .
6

Din examinarea dispozitiilor art.36 din Constitutie , rezulta ca o persoana poate vota daca este cetatean roman , are virsta minima de 18 ani impliniti , in ziua alegerilor inclusiv , este in deplinatatea facultatilor mintale si are aptitudinea morala de a vota , adica nu a fost condamnata printr-o hotarire judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale . Egalitatea votului Votul egal se realizeaza , daca fiecare cetatean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiasi organ de stat , daca votul unei singure persoana are o pondere egala cu a altei persoane si daca circumscriptiile electorale pentru alegerea aceluiasi organ sunt egale ca numar de locuitori . Egalitatea votului presupune inlaturarea unor tehnici si procedee electorale de imitare a acestuia , precum geografia electorala , colegii electorale , votul plural sau votul multiplu . Geografia electorala este procedeul stabilirii de circumscriptii electorale , inegale ca numar de locuitor pentru alegerea aceluiari organ . Colegiile electorale create pe criterii cenzitare sunt un alt procedeu care aduce atingere egalitatii votului. Votul plural este un procedeu potrivit caruia unii alegatori in aceiasi circumscriptie electorala dispun de mai multe voturi pentru acelasi organ de stat , iar votul multiplu este un procedeu asemanator votului plural potrivit caruia alegatorul dispune de mai multe voturi pentru acelasi organ , dar in colegii diferite . Prima electorala este un sistem utilizat de principiu in perioada de criza politica atunci cind partidul de guvernamant nu reuseste sa obtina majoritatea in alegeri , prima electorala este un plus de mandate ce se atribuie partidului politic care a obtinut un anumit procent de voturi . Votul direct Votul direct , consta in faptul ca alegatorii isi exprima direct acordul sau dizacordul privind pe candidatii propusi . Alegatorii voteaza individual si nu prin reprezentanti sau delegati . In SUA este in sistem electoral indirect . Votul secret Votul secret , exprima acea posibilitatea a cetatenilor de asi manifesta liber vointa cu privire la candidatii propusi fara ca aceasta manifestare sa fie cunoscuta de catre altii . Legea electorala prevede o serie de garantii care sa asigure secretul votului . Votul liber exprimat Votul liber exprimat , reprezinta posibilitatea cetateanului de a participa sau nu la alegeri , iar in cazul in care participa de asi manifesta liber optiunea pentru un anumit candidat sau o lista de candidati .

Dreptul de a fi ales Din analiza dispozitiilor art.37 , rezulta ca o persoana poate fi aleasa ca deputat , senator sau presedinte daca este cetatean roman , daca are domiciliul in Romania , daca nu este interzisa asocierea in partide politice , daca indeplineste conditiile de virsta , respectiv 23 de ani pentru camera deputatilor , 33 de ani pentru senat , 35 pentru presedintele Romaniei si daca indeplineste toate conditiile de la art. 36 . Scrutinul Prin scrutin se intelege modalitatea prin care alegatorii desemneaza deputatii , senatorii , consilierii , etc. Clasificarea scrutinelor electorale : In regimurile constitutionale actuale se practica 2 tipuri de sisteme electorale diferite prin modul de atribuire a mandatelor , respectiv sistemul majoritar si sistemul reprezentarii proportionale . Sistemul majoritar este sistemul prin care sunt alesi candidatii care au obtinut cel mai mare numar de voturi . El cunoaste 2 variante , astfel in functie de modalitatea de propunere a candidatilor distingem intre scrutin majoritar uninominal si scrutin majoritar de lista . In functie de numarul de tururi de a alege avem scrutin majoritar avem intrun tur si in 2 tururi . Sistemul reprezentarii proportionale este sistemul care asigura si reprezentarea minoritatilor politice in fiecare circumscriptie atribuind numarul de mandate proportional cu voturile obtinute. Reprezentarea proportionala presupune scrutin de lista . Sistemele electorale mixte rezulta din combinarea sistemului majoritar si a celui cu reprezentare proportionala dupa tehnici variabile . Sistemul inrudirilor exprima alianta unor partide sau formatiuni politice care se prezinta cu liste inrudite . Daca listele inrudite obtin majoritatea absoluta a voturilor , ele cistiga toate mandatele in parlament . Sistemul german al buletinului dublu , conform caruia fiecare alegator dispune de 2 buletine de vot . Categorii de scrutin : Scrutinul se poate clasifica si in functie de alte 2 criterii : cel al modalitatii de propunere a candidatilor (scrutin uninominal sau scrutin de lista) si cel al numarului de tururi de scrutin , organizate pentru desemnarea cistigatorului (unul sau 2 tururi de scrutin). Scrutinul uninominal presupuna ca alegatorul sa voteze pentru un candidat intr-o circumscriptie electorala . Scrutinul de lista presupune ca alegatorul sa aleaga mai multi candidati odata , adica sa voteza pentru o lista de candidati . Scrutinul de lista poate fi complicat prin acordarea posibilitatii modificarii listei de catre alegator .prin sistemul panasajului sau prin votul preferential . Panasajul este posibilitatea alegatorului de a intocmi el insusi lista de candidati luand candidati de pe mai multe liste prezentate . Votul preferential da alegatorului posibilitatea de a modifica ordinea pe lista de candidati .
8

Cursul 4

Avantajele si dezavantajele scrutinului de lista Scrutinul de lista , presupune ca propunerile de candidati sa fie facute de partide si formatiuni politice . Scrutinul de lista presupune anumite conditionari legate de existenta unui procent minim denumit si prag electoral . In ultima perioada acest prag electoral a fost de 5 % . Scrutinul de lista presupune ruperea legaturii dintre ales si alegator . Variantele scrutinului de lista reprezinta numeroase dificultati procedurale presupunind o serie de operatiuni atit la nivel local , cit si national .

Avantajele si dezavantajele scrutinului uninominal Scrutinul uninominal se caracterizeaza prin simplitate si un grad mai mare de intelegere din partea electoratului . El creeaza aparent ideea unei legaturi strise intre ales si alegator . Scrutinul uninominal conduce la o majoritate parlamentara stabila . Datorita numarului mare de circumscriptii electorale , scrutinul uninominal presupune foarte multe cheltuieli cu operatiunile electorale . Parlamentul rezultat din scrutinul uninominal , este considerat mai mult un corp de elita micsorinduse caracterul sau politic . Scrutinul uninominal nu este un procedeu optim pentru exprimarea pluralismului politic . Scrutinul uninominal sprijina tendinta de centralizare .

PARLAMENTUL ROMANIEI: Cea mai importanta institutie de drept constitutional. In ceea ce priveste aparitia Parlamentului in istoria umanitatii, in general se apreciaza ca Marea Britanie ar fi statul unde a fost creata aceasta institutie. Desi forme incipiente gasim in Islanda, iar in Polonia avem o institutie similara exact in aceeasi perioada in care aparea in Marea Britanie. Aparitia Parlamentului ca institutie politico-juridica, fundamental intr-un stat ,a fost o reactie fireasca impotriva despotismului specific absolutismului feudal. Daca puterea apartine poporului numai acesta are dreptul de a legifera inseamna ca legea este expresia vointei suverane. Pe cale de consecinta in sistemele constitutionale democratice, Parlamentul este considerat a fi organul reprezentativ suprem. Parlamentul este deci o institutie politica si juridica formata din unul sau mai multe corpuri, adunari sau camere, fiecare alcatuita dintr-un numar de membrii, deputati sau senatori, dispunand intr-o masura mai mare sau mai mica de putere de decizie.

Functiile Parlamentului: Atributiile Parlamentului sunt specifice , infaptuit la cel mai inalt nivel a conducerii statale, respectiv exercitiul suveranitatii nationale. Ca atare, functiile Parlamentului sunt functii de conducere, functii deliberative, fiind ales in mod direct de catre popor el reprezinta vointa poporului si are dreptul sa exercite cele mai importante drepturi ale acestuia. De regula, cand vorbim despre Parlament spunem ca este puterea legislativa, unicul organ legiuitor , acest aspect rezulta si din prevederile art. 61 din Constitutie.

Regimul nostru constitutional: Parlamentul este vazut ca organ unic legiuitor de unde se deduce ideea unui monopol al elaborarii si al adoptarii legilor. Realitatile constitutionale insa, sunt mult mai complexe, Parlamentul nu este singurul care face legea, el impartind executivul, exercitiul functiei legilative. Pornind de la asemenea constatari putem considera ceea ce este cu adevarat specific Parlamentului este deliberarea.

Functia constituanta: Adoptarea Constitutiei se face numai de catre organisme special constituite si abilitate in acest scop. Regimul Constitutiei Romaniei din 1921, adoptarea si modificarea Constitutiei se face doar de catre Parlamentul Romaniei.

Functia jurisdictionala: La intrebarea daca Parlamentul are sau nu o functie jurisdictionala, raspunsul trebuie nuantat. Multe constitutii prevad raspunderea sefului de stat sau ministrilor, urmata de posibilitatea suspendarii sau demiterii din functie. Aceste sanctiuni se desfasoara prin proceduri politice, prin urmare ele au un caracter politic si pot fi integrate functiei de control. Parlamentul nu are si nu trebuie sa aiba functii privind justitia, el nu poate controla sau anula hotarari judecatoresti. Prin urmare, Parlamentul are in general competente limitate , competente ce sunt stabilite de Constitutie.

Clasificarea functiilor: In functie de criteriul continutului atributiilor Parlamentului distingem urmatoarele categorii de functii: a. Functia legislativa sau adoptarea legilor: - reprezentata de stabilirea directiilor principale ale acuritatii social- economice, culturale, statale si juridice. - Presupune edictara de edictarea de norme juridice obligatorii pentru executiv, iar in caz de litigii si pentru puterea jurisdictionala. 10

Legea are 2 acceptiuni: una larga de act juridic normativ si una restransa de act juridic al Parlamentului. - Atunci cand avem in vederea legislativa a Parlamentului ne raportam la lege doar ca act juridic al Parlamentului. - Intr-o asemenea viziune trebuie interpretat art. 61, alin. 1 din Constitutia Romaniei. - Art. 73 din Constitutie stabileste categoriile de legi: legile constitutionale, legile organice a caror domeniu de reprezentare este stabilit la alin. 3, lit. a si t, si legile ordinare. b. Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale - Potrivit Constitutiei Romaniei, Parlamentul poate suspenda din functie Presedintele Romaniei( art. 95), acorda votul de incredere programului si intregii liste a Guvernului (art. 103), retrage increderea Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura (art. 113), fiecare Camera numeste 3 judecatori la Curtea Constitutionala (art. 42). c. Controlul parlamentar - cuprinde activitati, organe de stat, acte normative etc. - El se exercita direct de catre Parlament in plenul sau, fie de catre una dintre Camere, fie prin alte mijloace si forme de control. - Constitutia Romaniei contine mai multe dispozitii in acest sens, astfel art. 60 precede obligatia Avocatului Poporului de a prezenta celor 2 Camere rapoarte. - Art. 109 prevede raspunderea politica a Guvernului - Art. 111 prevede obligatia Guvernului de a prezenta in cadrul controlului parlamentar informatiile si documentele cerute. - Cat priveste formele si mijloacele specifice prin care se realizeaza acest control, putem enumera: a. controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programe prezentate Parlamentului, b. controlul exercitat prin comisiile parlamentare : de regula se ocupa comisiile specializate sau de ancheta c. controlul exercitat prin intrebari si interpelari d. dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si obtine informatiile necesare e. controlul exercitat prin intermediul petitiilor cetatenesti f. controlul exercitat prin Avocatul Poporului g. Conducerea in politica externa h. Organizarea si functionarea proprie Stabilirea directiilor principale ale activitatii social-economice, culturale, statale si juridice: Parlamentul are urmatoarele atributii: i. Adopta bugetul j. Aproba programul Guvernului k. Declara mobilizarea generala sau partiala l. Reglementeaza alegerile, modul de organizare si desfasurare a referendum-ului, m. organizarea si functionarea organelor de stat, precum si a partidelor politice, n. organizarea fortelor armate si a apararii nationale o. Stabileste regimul juridic al starii de asediu si al starii de urgenta 11

p. q. r. s. t. u. v. w. x.

Stabileste infractiunile si pedepsele Stabileste sistemul general al taxelor si impozitelor Stabileste emisiunea de moneda Stabileste regimul proprietatii si al mostenirii Stabileste regulile privind statutul si capacitatea pesoanelor fizice si juridice Stabileste regulile generale privitoare la raportul de munca, sindicate si securitate Organizeaza invatamantul Organizeaza din punct de vedere administrativ teriroriul Stabileste statutul functionarilor publici etc.

12

Cursul 5

Parlamentul

Seciunea I. Generaliti. Caracterizarea parlamentului 1. n istoria constituional a lumii, istorie ndelungat i tumultoas, s-a impus, ca o realitate teoretic i practic, parlamentul. Ct privete apariia parlamentului n lume se arat c Este totui istoricete inexact s se spun c Marea Britanie este mama parlamentului; Islanda are drepturi de anterioritate i Polonia pretenii de simultaneitate. Dar este adevrat c ea a servit de model i c anglomania observatorilor continentali nu este fr fundament". Apariia parlamentului, ca instituie politico-juridic fundamental ntr-o societate organizat n stat, a fost de fapt o reacie fireasc mpotriva despotismului i tiraniei specifice absolutismului feudal. Apariia parlamentului trebuie considerat ca exprimnd cerina uman de participare Ia facerea legilor, participare care este de fapt prima dintre legile democraiei. Dac puterea aparine poporului i numai acesta are dreptul de a legifera, nseamn c legea este expresia voinei suverane a poporului erijat n deintor i autoritate suprem prin care se exercit puterea. Fa de realitatea c n statele cu teritorii ntinse i cu populaii numeroase este practic imposibil ca ntreg poporul s se constituie ntr-o adunare care s decid, s legifereze (ca n cetile antice greceti) s-a pus problema de a ti cum se poate valorifica aceast strns corelaie dintre voina suveran i lege, mai precis cum se poate exprima tehnic-juridic i statal aceast cerin a democraiei. Soluia gsit de minile luminate ale filosofilor, juritilor, politologilor i care a fost verificat drept bun, practic i eficient, a fost ca poporul s delege exerciiul dreptului su, natural i inalienabil, de a legifera unor reprezentani ai si (delegai, mandatari), astfel desemnai nct s poat exprima juridicete voina acestuia. Astfel au aprut sistemele electorale, deputaii i senatorii, parlamentul. Este semnificativ c astzi aproape toate constituiile lumii consacrnd puterea (suveranitatea) poporului (naiunii) stabilesc c aceasta se exercit prin reprezentare i prin referendum. 2. Parlamentul apare ca o instituie politic i juridic format din una sau mai multe corpuri, adunri sau camere, fiecare alctuit dintr-un numr de membri (deputai, senatori), dispunnd, ntr-o msur mai mare sau mai mic, de putere de decizie.

13

Seciunea a II-a. Funciile parlamentului

1. Generaliti privind funciile parlamentului

Parlamentul are i trebuie s aib un loc i un rol deosebit n sistemul statal. De aceea i competena sa (mputernicirile) trebuie s rspund necesitii de a se crea condiiile exprimrii voinei poporului care l-a ales i pe care-l reprezint direct, nemijlocit. Atribuiile parlamentului sunt specifice nfptuirii, la cel mai nalt nivel a conducerii statale (exerciiul suveranitii naionale). Ca atare funciile parlamentului sunt funcii de conducere, sunt funcii deliberative. Fiind ales direct de ctre ceteni, prin vot, el reprezint voina poporului i are dreptul s exercite cele mai importante drepturi ale acestuia, s exercite puterea poporului. De regul, cnd vorbim de parlament spunem c este puterea legislativ, unicul organ legiuitor, sau pur i simplu organ legiuitor. Asemenea caracterizri rezult fie din dispoziii constituionale exprese, fie din principii de drept universal statornicite i recunoscute. Desigur aceste formulri cunosc nuanri, iar unele dispoziii constituionale nu pot rmne n afara discuiei. Astfel, constituiile romne din anul 1866 i anul 1923, stabileau un sistem tripartit n exercitarea puterii legislative stabilind expres c puterea legislativ se exercit colectiv de rege, de Camer i de Senat". Era deci necesar acordul celor trei organe de stat n adoptarea legilor. Mai mult regele, prin sancionarea legii, realiza o condiie de valabilitate a legii, sancionarea avnd ca efect transformarea proiectului de lege n lege. O alt posibilitate de partajare a competenelor legislative ale Parlamentului este oferit de Constituia Olandei, care, n art. 81, arat c legile sunt stabilite n comun de ctre guvern i statele generale. Sistemul acestor constituii presupunea armonizarea voinelor celor trei ramuri ale puterii legislative, element specific ndeosebi constituiilor pact.

1.1. Funcia deliberativ n legtur cu desemnarea parlamentului prin expresia putere legislativ, n doctrina juridic se formuleaz unele rezerve. Se susine c prin aceast expresie se confund partea cu ntregul, se neglijeaz, paradoxal, ceea ce caracterizeaz regimul parlamentar, altfel spus controlul asupra executivului. Apoi, parlamentul nu este singurul care face legile, el mparte cu guvernul exerciiul funciei legislative (vezi iniiativa legislativ, legislaia delegat) i chiar cu eful de stat (vezi promulgarea legilor).

14

Plecndu-se de la astfel de constatri se consider c ceea ce face unicitatea i specificitatea parlamentului este faptul c n exercitarea variatelor sale funcii el procedeaz prin aceeai operaiune de voin, care este deliberarea. Se pare ns c desemnarea parlamentului prin putere deliberativ rspunde mai bine funciilor parlamentului pe care le vom analiza mai departe.

1.2. Funcia constituant Fr a relua explicaiile privind puterea constituant, trebuie s menionm c funcia constituant i funcia legislativ nu se confund. n principiu parlamentul legifereaz. Adoptarea constituiei se face de ctre organisme special constituite i anume abilitate n acest scop. Desigur au fost situaii, i mai pot fi, n care parlamentul poate primi o funcie de constituant. Acest lucru se poate ns realiza numai prin dispoziii exprese cu caracter constituional. De asemenea, procedura dup care se realizeaz funcia constituant trebuie s fie diferit de cea dup care se realizeaz funcia legislativ. Astfel, de exemplu, Parlamentul Romniei ales la 20 mai 1990 a fost organizat prin legea electoral, act cu caracter constituional, ca adunare constituant. Rolul su, stabilit prin lege, a fost acela de a elabora Constituia. Pn la adoptarea Constituiei el a ndeplinit, potrivit legii electorale i rolul de adunare legiuitoare.

1.3. Funcia jurisdicional Are parlamentul o funcie jurisdicional? Rspunsul trebuie nuanat. Multe constituii prevd rspunderea efului de stat sau minitrilor, urmat de posibilitatea suspendrii sau demiterii din funcie, sanciune pronunat de parlament, dup anumite proceduri n care sunt implicate i comisiile parlamentare. Asemenea proceduri i desigur sanciuni au ns prin excelen un caracter politic i, ca atare, se integreaz n funcia de control. Vom observa c parlamentul nu are i nu trebuie s aib funcii privind justiia ca atare. Deci parlamentul nu poate da, controla i nici nu poate anula hotrri judectoreti.

2. Clasificarea funciilor Studierea funciilor parlamentului presupune o clasificare a lor, clasificare pe criteriul coninutului acestora (mai exact a atribuiilor parlamentului). Potrivit acestui criteriu tiinific vom distinge urmtoarele funcii: a) legislativ (adoptarea legilor); b) stabilirea direciilor principale ale activitii social-economice, culturale, statale i juridice; c) alegerea, formarea,

15

avizarea formrii, numirea sau revocarea unor autoriti statale; d) controlul parlamentar; e) conducerea n politica extern; f) organizarea i funcionarea proprie.

2.1. Funcia legislativ a parlamentului Am explicat cum n viziunea separaiei/echilibrului puterilor de stat, activitatea statal este repartizat pe cele trei domenii eseniale: funcia legislativ, funcia executiv i funcia judiciar. Reinnd i explicaiile privind funcia deliberativ, constatm c legiferarea rmne mputernicirea primordial a parlamentului, ea fiind cea mai important funcie n cadrul celor trei. ntr-o viziune simpl funcia legislativ nseamn edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv iar, n caz de litigii i pentru puterea jurisdicional. Vom observa ns c legea are dou accepiuni, deopotriv corecte i des utilizate. O accepiune larg de act juridic normativ i o accepiune restrns de act al parlamentului. Pentru nelegerea corect a funciei legislative, trebuie s precizm c ne referim la sensul restrns al conceptului de lege, adic la sensul de act juridic normativ al parlamentului. n aceast accepiune adoptarea legilor aparine numai parlamentului. Ca atare, ntr-o asemenea viziune trebuie interpretat i art. 61 alin. (1) din Constituia Romniei potrivit cruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a rii. Exercitarea funciei legislative, aparine teoretic numai parlamentului, care o exercit singur. n practic ns, el mparte aceast funcie, sau unele aspecte ale acestei funcii, cu executivul, cu electoratul (referendum), cu comisiile proprii. Executivul se implic n funcia legislativ ndeosebi prin iniiativa legislativ, legislaia delegat, promulgarea legilor, dreptul de veto. Electoratul poate interveni i el destul de marcant n exercitarea funciei legislative aa cum am vzut anterior. De aceea, pe bun dreptate se vorbete uneori de limitele puterii legislative a parlamentului, limite rezultnd din nsi noiunea de lege, din principiul democraiei directe sau semi directe, din teoria aa-zis a strii de necesitate. Aceste limitri rezult uneori i din determinarea domeniului rezervat legii. Constituiile stabilesc liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate numai prin lege, rmnnd ca restul materiilor (grupe de relaii sociale) s fie reglementate prin actele altor organe de stat. Examinnd dispoziiile Constituiei actuale a Romniei se poate reine c stabilirea domeniului rezervat legii este, n principal, realizat prin art. 73, care stabilete c Parlamentul poate adopta trei categorii de legi: legi constituionale, legi organice i legi ordinare. Potrivit art. 73 legile constituionale sunt numai cele de revizuire a Constituiei. Legile organice se adopt pentru reglementarea urmtoarelor categorii de relaii sociale: sistemul electoral i Autoritatea Electoral Permanent; organizarea, funcionarea i finanarea partidelor politice; statutul deputailor i senatorilor fi drepturile acestora; organizarea i desfurarea
16

referendumului; organizarea Guvernului i a Consiliului Suprem de Aprare a rii; regimul strii de mobilizare parial sau total i al strii de rzboi; regimul strii de asediu i al celei de urgen; infraciunile, pedepsele i regimul executrii acestora; acordarea amnistiei sau a graierii colective; statutul funcionarului public; contenciosul administrativ; organizarea i funcionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanelor judectoreti, a Ministerului Public i a Curii de Conturi; regimul juridic general al proprietii i al motenirii; regimul general privind raporturile de munc, sindicatele i protecia social; organizarea general a nvmntului; regimul general al cultelor, statutul minoritilor naionale; reglementarea celorlalte domenii pentru care, n Constituie, se prevede adoptarea de legi organice. Rmn n sfera legilor ordinare toate celelalte relaii sociale, adic cele care nu fac obiectul nici al legilor constituionale, nici al celor organice, asupra crora legislativul are o competen general.

2.2. Stabilirea direciilor principale ale activitii social-economice, culturale, statale i juridice Exercitnd mputernicirile de conducere statal ce-i sunt delegate de ctre popor, parlamentul poate decide n problemele cele mai importante. Aceste mputerniciri sunt prevzute n Constituie i se realizeaz prin lege. Vom preciza c aceste mputerniciri pot fi exercitate fie de parlament n ntregul su, fie de una din adunrile (Camerele) parlamentului n cazul structurii bicamerale desigur. n acest sens trebuie s constatm c revin, n general, parlamentului urmtoarele atribuii: adoptarea bugetului, aprobarea programului guvernului; declararea mobilizrii generale sau pariale; reglementarea alegerilor; reglementarea organizrii i desfurrii referendumului; organizarea i funcionarea organelor de stat precum i a partidelor politice; organizarea forelor armate i a aprrii naionale; stabilirea regimului juridic al strii de asediu i al celei de urgen; stabilirea infraciunilor i pedepselor; acordarea amnistiei; reglementarea ceteniei; stabilirea regulilor privind statutul i capacitatea persoanelor fizice i juridice; stabilirea sistemului general al impozitelor i taxelor; emisiunea de moned; stabilirea regimului proprietii i al motenirii; stabilirea regulilor generale privind raporturile de munc, sindicatele i securitatea social; organizarea nvmntului; organizarea administrativ a teritoriului; stabilirea statutului funcionarilor publici; stabilirea procedurilor jurisdicionale etc.

2.3. Alegerea, formarea, avizarea formrii, numirea sau revocarea unor autoriti statale

Este o funcie complex, iar exercitarea unor asemenea atribuii difer de la un sistem constituional la altul.

17

Aceast funcie exprim o anumit preeminen a parlamentului fa de alte puteri publice, un anumit drept n legtur cu instituionalizarea celorlalte autoriti statale. Observnd constituiile vom constata c parlamentele aleg i revoc efi de state (republica parlamentar), efi de guverne, aprob componena guvernelor (vot de ncredere) sau revoc guverne (moiuni de nencredere, moiuni de cenzur), numesc n funcii nalii funcionari, aleg i revoc judectori, etc. Aceste atribuii le vom regsi la analiza celorlalte autoriti statale. Parlamentul Romniei, potrivit Constituiei, poate suspenda din funcie Preedintele Romniei (art. 95), acord votul de ncredere Programului i ntregii liste a Guvernului (art. 103), poate retrage ncrederea acordat Guvernului (art. 113), numete trei judectori la Curtea Constituional (art. 142) etc.

2.4. Controlul parlamentar Rolul deosebit al parlamentului n conducerea statal presupune nu numai elaborarea de legi, stabilirea direciilor de activitate, formarea de organe de stat, aspecte pe care le-am explicat deja, ci i controlul. Realizarea controlului de ctre parlament prezint o mare importan. Acest control este necesar i deplin i se manifest difereniat. El este necesar deoarece parlamentul ca organ de stat cruia poporul i deleg funcia deliberativ, trebuie s constate, direct, cum sunt respectate i aplicate Constituia i legile, cum autoritile statale i realizeaz rolurile ce le au n mecanismul statal. Controlul exercitat de ctre parlament este un control deplin. De principiu, el se ntinde asupra ntregii activiti desfurate potrivit constituiei i legilor, Parlamentul avnd dreptul de a anula acte ilegale, de a revoca organe de stat sau nali funcionari, a cror activitate este nesatisfctoare. n acelai timp acest control este difereniat att n funcie de natura activitii controlate, ct i de poziia n sistemul statal a autoritii controlate. Aceasta explic nuanrile din dispoziiile constituionale precum i diversitatea formelor i mijloacelor de control. Controlul parlamentar cuprinde activiti, organe de stat, acte normative, etc. El se exercit fie direct de ctre ntregul parlament, fie de ctre una din camerele sale (n sistemul bicameral), fie prin alte mijloace i forme de control. Constituia Romniei conine multe dispoziii n acest sens, printre care menionm: obligaia Avocatului Poporului de a prezenta celor dou Camere ale Parlamentului rapoarte (art. 60), rspunderea politic a Guvernului (art. 109), obligaia Guvernului de a prezenta n cadrul controlului parlamentar informaiile i documentele cerute (art. 111) etc. Ct privete formele i mijloacele specifice prin care se exercit controlul parlamentar acestea pot fi sistematizate astfel: a) controlul exercitat prin dri de seam, mesaje, rapoarte, programe
18

prezentate parlamentului; b) controlul exercitat prin comisiile parlamentarii c) controlul exercitat prin ntrebri i interpelri; d) dreptul deputailor i senatorilor de a cere i obine informaiile necesare; e) controlul exercitat prin rezolvarea petiiilor cetenilor; f) controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman).

a. Controlul parlamentar exercitat prin dri de seam, mesaje, rapoarte, programe Acesta este un mijloc de control direct asupra activitii autoritilor statale. Potrivit Constituiei unele organe de stat au obligaia de a prezenta parlamentului sau uneia din camerele sale mesaje, rapoarte, dri de seam, programe. Au asemenea obligaii constituionale efii de state, efii de guverne, anumite autoriti ale statului. Desigur n aceast privin concluziile nu trebuie s fie rigide, mai ales ct privete raporturile constituionale dintre parlamente i efii de state. Aici folosirea termenului control este mai mult (uneori) convenional, marcnd exigena unor raporturi ntre aceste nalte autoriti publice. De exemplu, Parlamentul Romniei, ascult anual mesajul Preedintelui Romniei cu privire la principalele probleme politice ale naiunii (art. 88 din Constituie); ascult i aprob programul Guvernului (art. 103 din Constituie); ascult anual raportul Curii de Conturi (art. 140 din Constituie), ascult rapoartele Avocatului Poporului (art. 60 din Constituie).

b. Controlul exercitat prin comisiile parlamentare Acesta este un control eficient, practicat destul de des. n sens larg, toate comisiile parlamentare pot efectua control, dar aceste funcii sunt, de regul, ncredinate unor comisii de anchet sau comisii speciale. Aceste comisii speciale, de anchet, au deseori puteri cvasi-judiciare, citeaz martori care au obligaia legal de a comprea n faa comisiei i de a rspunde. Procedeul este foarte rspndit n S.U.A., iar sistemul a condus uneori la abuz, citndu-se n acest sens Comisia McCarthy (1952-1953). Constituia Romniei consacr i ea comisiile de anchet prin articolul 64 alin. (4).

c. Controlul exercitat prin ntrebri i interpelri Acesta este un important mijloc de control, reglementat n Constituia Romniei. ntrebrile sunt cereri adresate de ctre deputai sau senatori organelor de stat (ndeosebi guvernului sau minitrilor) n legtur cu activitatea analizat n parlament sau cu orice alte probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin ntrebri se cer anumite informaii, precizri etc.
19

Regulamentele celor dou Camere ale Parlamentului Romniei stabilesc c ntrebarea const ntr-o simpl cerere de a rspunde dac un fapt este adevrat, dac o informaie este exact, dac Guvernul i celelalte organe ale administraiei publice neleg s comunice Camerei informaiile i documentele cerute de Camera Deputailor sau de comisiile permanente ori dac guvernul are intenia de a lua o hotrre ntr-o problem determinat. Interpelrile se deosebesc de ntrebri att prin importana lor sporit, ct i prin regimul lor juridic deosebit stabilit de ctre regulamentele parlamentare. De regul, obiectul interpelrii se formuleaz n scris i se depune preedintelui Camerei care o supune ateniei acesteia spre a hotr dac urmeaz a fi dezvoltat de ndat sau n care anume edin. De asemenea, dac se socotete necesar, discuiile asupra interpelrii se ncheie printr-o moiune [art. 112 alin. (2) din Constituie], n mod obinuit, interpelarea presupune un vot, ea putnd avea drept consecin chiar punerea n joc a responsabilitii guvernului n faa parlamentului. Regulamentul Camerei Deputailor arat c interpelarea este o cerere formulat fie de un grup parlamentar, fie de unul sau mai muli deputai, adresat Guvernului, prin care se solicit explicaii asupra politicii Guvernului n probleme importante ale activitii sale interne i externe. Regulamentul Senatului definete interpelarea ca o cerere adresat de un senator Guvernului sau unui membru al acestuia. ntrebrile pot fi adresate Guvernului sau minitrilor sau altor conductori ai autoritilor administraiei publice (potrivit regulamentelor parlamentare). n legtur cu ntrebrile, regulamentele parlamentare stabilesc reguli privind: forma sub care pot fi formulate; coninutul; timpul n care pot fi formulate ntrebrile; coninutul i durata timpului de rspuns; timpul pentru replic; anumite efecte juridice. Fr a intra n detalii, vom observa c ntrebrile pot fi formulate oral sau n scris, fapt ce implic anumite nuanri procedurale. Ct privete coninutul, nu sunt admise ntrebrile privind probleme de interes personal sau particular, cele care urmresc n exclusivitate obinerea unei consultaii juridice, cele care se refer la procese aflate pe rolul instanelor judectoreti sau pot afecta soluionarea unor cauze aflate n curs de judecat, cele care privesc activitatea unor persoane care nu ndeplinesc funcii publice. Durata n timp a ntrebrii, rspunsului i replicii este stabilit pe minute. De asemenea, sunt stabilite reguli privind rspunsul ntrebrilor, care poate fi scris sau oral. Minitrii nu rspund la ntrebri dac cel care a adresat ntrebarea nu se afl n sala de edin. Desigur, regulamentele celor dou Camere conin i reglementri difereniate, dar principalele reguli privind ntrebrile sunt asemntoare n multe privine. Aa cum am precizat, interpelrile se deosebesc de ntrebri i prin procedura ce li se aplic. Interpelrile pot fi formulate de unul sau mai muli parlamentari precum i de ctre un grup parlamentar. Interpelarea se face n scris, cu indicarea obiectului ei, fr nici o dezvoltare (la Camera Deputailor) sau cu motivare (la Senat). Ea se citete de ctre preedintele grupului parlamentar, respectiv de ctre parlamentar, n edin public i se transmite preedintelui

20

Camerei. Preedintele Camerei transmite interpelarea primului-ministru sau ministrului interpelat. Dezvoltarea interpelrii are loc n edina public a respectivei Camere, cnd se d cuvntul interpelatorului i apoi primului-ministru (sau reprezentantului acestuia) sau ministrului. Acetia pot, dup dezvoltarea interpelrii, s rspund imediat sau s cear o amnare pentru a rspunde. Potrivit articolului 112 alin. (2) din Constituie, Camera Deputailor sau Senatul poate adopta o moiune simpl prin care s-i exprime poziia cu privire la problema ce a fcut obiectul interpelrii.

d. Dreptul deputailor i senatorilor de a cere i obine informaiile necesare Exercitarea eficient a controlului parlamentar presupune dreptul deputailor i senatorilor de a cere informaii autoritilor publice i, desigur, obligaia acestora de a le furniza. Este i motivul pentru care Constituia, prin art. 111, stabilete c, n cadrul controlului parlamentar al activitii lor, Guvernul i celelalte organe ale administraiei publice sunt obligate s prezinte informaiile i documentele cerute de Camera Deputailor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preedinilor acestora. Regulamentele celor dou Camere ale Parlamentului Romniei prevd n detaliu modul de solicitare a unor asemenea informaii, cu anumite nuanri pentru fiecare Camer. Ca regul general, membrii parlamentului pot cere de la orice autoriti ale administraiei publice informaii sau documente, n copie certificat, dac acestea le sunt utile sau necesare pentru activitatea lor. Documentele primite se restituie autoritii respective dup ce au fost consultate. Refuzul satisfacerii unei astfel de cereri este posibil doar n cazul n care ea se refer la secrete de stat de importan deosebit, dar chiar i n acest caz refuzul trebuie adus la cunotina Camerei, care va decide n edin secret.

e. Controlul exercitat prin rezolvarea petiiilor cetenilor Se consider c parlamentul exercit i o funcie de reclamaie i de contestaie, c adunrile (Camerele) parlamentare sunt un birou de primire a reclamaiilor cetenilor, grupurilor de interese, opoziiei, un loc de dezbatere permanent ntre ceteni i guvern, ntre opoziie i majoritate. Parlamentul este o tribun public unde se pot exprima revendicrile i dezacordurile. Cetenii se pot adresa cu petiii deputailor, senatorilor sau Camerelor Parlamentului, tiut fiind c deputaii i senatorii sunt reprezentanii cetenilor i, ca atare, pot fi intermediari ntre ceteni i guvern. Deputaii i senatorii trebuie s se preocupe de rezolvarea petiiilor cetenilor, s acioneze i s intervin pentru ei la administraie, la minitri. Este un mijloc prin care minitrii i guvernul pot cunoate doleanele cetenilor, este deci un aspect al aprrii
21

intereselor particulare. Rezolvarea petiiilor de ctre Camerele Parlamentului, discutarea n edinele acestora a unor probleme rezultnd din petiii, au o mare eficien date fiind publicitatea dezbaterilor parlamentare, faptul c guvernul trebuie s se explice n public, publicarea dezbaterilor n Monitorul Oficial, difuzarea lor prin pres, radio, televiziune. Regulamentele Camerelor Parlamentului Romniei cuprind reguli referitoare la primirea, examinarea i rezolvarea petiiilor. Petiiile trebuie s fie scrise, semnate i s conin datele de identificare ale petiionarului. Ele se nscriu ntr-un registru i se transmit spre soluionare comisiilor competente. Comisia poate decide: soluionarea; sesizarea autoritii publice competente a soluiona; clasarea; sesizarea Camerei. n toate cazurile petiionarul este ncunotinat cu soluia dat. Periodic se analizeaz n comisii sau n plenul Camerelor modul de rezolvare a petiiilor.

f. Controlul exercitat prin avocatul poporului ombudsman) Instituia ombudsman-ului este de origine suedez (1766) i a cunoscut o rapid rspndire, mai ales la nivelul continentului european, n special dup cel de-al doilea rzboi mondial. Ea funcioneaz sub diferite denumiri precum: comisar parlamentar, aprtor al poporului, aprtor public, mediator public, avocat al poporului, procuror parlamentar. Ombudsman-ul, este o persoan (sau mai multe) independent, numit de ctre Parlament pentru a supraveghea administraia. In toate statele n care funcioneaz aceast instituie ombudsman-ul a relevat c eficiena sa const n calitile persoanei care este desemnat i n maniera de lucru. Denumirea sub care instituia ombudsman-ului se regsete n Romnia este Avocatul poporului. Avocatul poporului i gsete reglementarea constituional n articolele 58-60. Denumirea de Avocat al poporului a fost preferat de ctre Adunarea Constituant pentru c exprim cel mai clar i pe nelesul tuturor rolul i semnificaiile juridice ale acestei instituii. Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apra drepturile i libertile ceteneti, n genere n raport cu autoritile publice i n special n raport cu cele executive. Avocatul poporului va putea deveni un antidot puternic contra birocratismului care este, n mare msur, o boal foarte extins. Avocatul poporului este numit n edina comun a celor dou Camere ale Parlamentului pentru un mandat cu o durat de 5 ani. Aceast modalitate de numire, precum i prelungirea mandatului de la 4 la 5 ani sunt rezultatul revizuirii textului constituional. Anterior revizuirii Constituiei din 2003 Avocatul Poporului era numit doar de Senat. Pe durata mandatului su avocatul poporului nu poate ndeplini nici o alt funcie public sau privat, cu exceptia unor funcii didactice n nvmntul superior.
22

Avocatul poporului rspunde numai n faa Parlamentului, avnd obligaia de a prezenta acestuia rapoarte. n aceste rapoarte avocatul poporului poate face i recomandri privind legislaia sau luarea unor msuri pentru ocrotirea libertilor publice.

2.5. Conducerea n politica extern Parlamentului i revin importante atribuii n sfera relaiilor externe, atribuii ce in de domeniul conducerii. Cele mai importante atribuii n acest domeniu sunt: ratificarea i denunarea tratatelor internaionale; declararea strii de rzboi; decizia de suspendare sau ncetare a ostilitilor militare (a se vedea i art. 65 din Constituie).

2.6. Atribuiile parlamentului privind organizarea intern i funcionarea sa n cadrul acestor atribuii menionm ndeosebi: validarea sau anularea alegerii parlamentarilor; adoptarea regulamentului de funcionare; alegerea organelor interne de lucru; aprobarea bugetului propriu; unele atribuii privind statutul parlamentarilor.

a. Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor Atunci cnd se ntrunesc n prima edin dup alegeri, separat, Camera Deputailor i Senatul procedeaz la verificarea legalitii alegerii fiecrui membru, hotrnd validarea alegerii sau, dup caz, anularea alegerii. In acest sens, fiecare Camer i alege o comisie de validare care s reflecte configuraia sa politic, aa cum rezult ea din constituirea grupurilor parlamentare. Verificnd legalitatea alegerii, comisia ntocmete un raport, n ultim instan decizia privind validarea sau invalidarea alegerii aparinnd respectivei Camere. Camera Deputailor sau dup caz, Senatul sunt legal constituite numai dup validare. Potrivit Regulamentelor Camerei Deputailor i Senatului, acestea sunt legal constituite dup validarea a dou treimi din mandate.

b. Adoptarea regulamentului de funcionare Adoptarea regulamentului exprim autonomia regulamentar a parlamentului i, desigur, a Camerelor acestuia n sistemul bicameral. Att Camera Deputailor ct i Senatul i stabilesc organizarea i funcionarea prin regulamente proprii. n sistemul bicameral, se poate adopta i un regulament al ntregului parlament, mai ales cnd Camerele reunite funcioneaz ca adunare constituant sau n Constituie se prevede realizarea unor atribuii numai n aceast formul
23

organizatoric (validarea alegerii efului de stat, ascultarea mesajului anual al efului de stat, exercitarea altor atribuii).

c. Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului In cadrul acestei atribuii, care exprim autonomia organizatoric a Camerelor, sunt incluse: alegerea birourilor camerelor, a comitetului (biroului) parlamentului pentru situaia n care camerele lucreaz reunite; formarea comisiilor parlamentare etc.

d. Stabilirea bugetului propriu Aceast atribuie exprim autonomia bugetar a camerelor, a parlamentului. Astfel potrivit art. 64 alin. (1) din Constituie resursele financiare ale Camerelor sunt prevzute n bugetele aprobate de acestea.

e. Unele atribuii privind statutul deputailor sau senatorilor Dac statutul senatorilor i deputailor, precum i salarizarea acestora face obiectul unei legi organice [conform art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituie] adoptat n edina comun a celor dou Camere [conform art. 65 alin. (2) lit. j) din Constituie], exist i unele atribuii legate de statutul parlamentarilor care in exclusiv de competena fiecreia din Camere (de exemplu, ridicarea imunitii parlamentare - art. 72 din Constituie).

3. Structura parlamentului Parlamentele existente astzi n sistemele constituionale sunt formate fie dintr-o singur adunare (camer), fie din dou sau mai multe adunri. Parlamentele formate din o singur adunare sunt parlamente cu structur unicameral, iar cele formate din dou sau mai multe adunri sunt parlamente cu structur bicameral sau multicameral. Structura parlamentului este n strns legtur cu structura de stat. Structura unitar a statului este, n general, o motivaie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat federal presupune ns, obligatoriu, existena n cadrul parlamentului a unei a doua camere care s reprezinte interesele statelor membre. De aici regula structurii bicamerale a parlamentelor n statele federative. Aceast strns legtur nu duce ns la soluii rigide, pentru c n multe state unitare parlamentele au o structur bicameral.

24

ntr-un sistem bicameral, camerele pot avea aceeai legitimitate precum i aceeai competen sau competene diferite. n doctrin se consider c cea de a doua camer se poate prezenta sub trei ipostaze: a) camera aristocratic; b) camera federal; c) camera democratic.

3.1. Camera aristocratic Ea corespunde originilor istorice ale parlamentului, fiind o faz tranzitorie ntre regimurile vechi, aristocratice i regimurile democratice moderne. Camerele aristocratice erau reuniuni feudale ale vasalilor regilor, seniorilor. Astfel a aprut Camera Lorzilor n Anglia. Cnd, mai trziu, oraele i comitatele i-au desemnat reprezentanii lor s-a format camera Comunelor. Evoluia sistemelor constituionale spre democraie a influenat firesc i evoluia camerei aristocrate, aceast evoluie ducnd fie la restrngerea puterilor sale (Anglia), fie la transformarea ei n camer democratic (Frana), fie la dispariia sa.

3.2. Camera federal Ea corespunde structurii federale a statului, reflect dublul caracter al acestuia de subiect unitar de drept, dar compus din mai multe formaiuni statale. De aceea, n statul federativ (compus, unional) parlamentul are dou camere: o camer reprezint interesele federaiei, iar a doua reprezint interesele statelor membre, popoarelor, naiunilor. Astfel n S.U.A. Congresul este format din Camera Reprezentanilor i Senat, n Elveia parlamentul este format din Consiliul Naional i Consiliul Statelor, n Germania exist Bundestag-ul i Bundesrat-ul. Chiar n statele unitare cea de a doua camer creeaz uneori aparena federalist" atunci cnd este aleas prin vot indirect de ctre reprezentanii colectivitilor locale i regionale (cazul Senatului francez).

3.3. Camera democratic n general, este astfel denumit cea de a doua camer a parlamentelor bicamerale din statele unitare. A doua camer poate fi aleas prin vot universal i direct, sau poate fi aleas indirect; uneori ea este considerat aparent democratic, alteori trece drept conservatoare. Important de reinut este c i n statele unitare a doua camer s-a impus ca util pentru echilibrul puterilor, pentru c un sistem unicameral care prezint riscul de a conduce la un regim de adunare nu este totdeauna o garanie pentru democraie i pluralism.

25

Trebuie s semnalm apariia i existena unei camere economice, ca un nou tip de camer. n general aceasta este aleas prin sufragiu corporativ sau social, electorii fiind grupai pe profesii sau pe categorii sociale. Aceste camere sau consilii economice sunt ns adunri consultative.

3.4. Bicameralismul n statele unitare In statele unitare, (Romnia, Italia) existena unei structuri bicamerale a parlamentului se motiveaz uneori prin ingeniozitatea constituional, argument mai puin juridic. Un argument puternic ns const n aceea c o a doua camer (camera nalt, cum este obinuit denumit camera aleas fie indirect, fie pentru a reprezenta colectivitile locale, sau camera aristocratic, acolo unde mai exist) aduce ponderare n activitatea legislativ, tempereaz avntul camerei joase (prima camer, aleas prin vot universal i direct), este contrapondere, balan, chiar frn. Aa cum spunea Boissy d'Anglas, camera joas va fi imaginea statului, camera nalt raiunea. Apoi bicameralismul se justific prin faptul c nltur despotismul parlamentului. Se consider c o singur camer reprezint naiunea nsi i poate merge pn acolo nct s se confunde cu naiunea. Or, aa se ajunge la despotism, iar despotismul parlamentului este mai ru ca al unui individ, pentru c, fiind o instituie colectiv, nu poate fi tras la rspundere. Sistemul bicameral asigur mai mult chibzuin n alctuirea legii, discuiile sunt mai lungi, mai profunde, se evit surpriza, votarea pripit, se asigur timpul pentru ca opinia public s ia cunotin i s reacioneze. Sistemul bicameral reduce conflictele dintre parlament i guvern. Desigur s-au exprimat i se exprim i rezerve i critici n legtur cu parlamentul bicameral n statele unitare. Se arat astfel c structura bicameral este ilogic fa de unitatea naiunii, fa de faptul c voina naional este una i indivizibil n esena sa i ea nu poate fi divizat n reprezentarea sa. Apoi se consider c bicameralismul poate nmuli conflictele constituionale. Astfel, dac ambele camere sunt de acord, este inutil existena celei de a doua adunri. Dac ns cele dou camere sunt n dezacord, mersul normal al vieii statului este paralizat i ne gsim n faa unui conflict constituional. De asemenea, se critic sistemul bicameral pentru c ar aduce ncetineal n opera legislativ. Fa de realitatea c structura unitar nu argumenteaz prin ea nsi structura bicameral, n organizarea i funcionarea celor dou camere trebuie gsite criterii care s le uneasc n funcia comun deliberativ, dar s le i diferenieze (delimiteze) i s confere fiecrei camere un statut propriu, o personalitate distinct. Structura bicameral n statele unitare nu poate fi eficient dac este rezultatul unei operaiuni pur aritmetice sau doar al ingeniozitii constituantului. Parlamentul Romniei este format din dou camere, Camera Deputailor i Senatul, ambele alese prin vot universal, egal, direct i liber exprimat. Dac anterior revizuirii Constituiei se putea lesne pune ntrebarea de a ti prin ce se justific bicameralismul n Romnia, ulterior

26

anului 2003 suntem ns n prezena unui bicameralism clar difereniat, cel puin n materia competenelor legislative ale celor dou Camere.

4. Organizarea intern a parlamentului

4.1. Generaliti Camerele parlamentului, precum i parlamentul n ntregul su (mai ales c, uneori, n sistemul bicameral se lucreaz i n edine comune) sunt organisme colegiale, cu o compoziie numeroas, care lucreaz i decid numai n plenul lor, n sesiuni. Pentru ca munca parlamentar s se desfoare n bune condiiuni, pentru ca proiectele de legi, de decizii, de hotrri s fie pregtite se organizeaz i formaiuni restrnse de lucru, care sunt pariale i nchise. Astfel, s-a realizat o organizare intern a deputailor sau senatorilor, organizarea cuprinznd birouri, comitete, comisii, grupuri etc. Aceste structuri interne, de lucru, sunt organizate i i desfoar activitatea potrivit regulamentului fiecrei camere. Ele sunt alese, numite, formate de ctre fiecare camer, fr amestecul executivului (guvernului). Deci aceast organizare intern este prin excelen opera parlamentului (autonomia organizatoric a Parlamentului). Este tiut c un parlament este format din majoritatea parlamentar i din minoritatea parlamentar, denumit deseori opoziie. De aceea se pune problema de a gsi noi tehnici, procedee, reguli care s mpiedice dominaia majoritii i care s protejeze minoritatea parlamentar, s-i permit s se manifeste eficient. n acelai timp, posibilitatea de exprimare a opoziiei nu trebuie s desfiineze posibilitatea majoritii de a hotr. Altfel spus, se pune problema ca pluralismul politic s-i gseasc i aici exprimarea. Cum se reflect aceasta n organizarea intern a parlamentului? Aceasta impune ca toate structurile interne parlamentare s exprime proporional configuraia politic a parlamentului (camerelor). Partidelor politice care prin alegeri au ctigat mandate li se ofer posibilitatea unei organizri parlamentare, prin constituirea grupurilor politice parlamentare, care au un statut oficial sau oficios n cele mai multe sisteme constituionale democratice actuale. Ca atare, organizarea intern a parlamentului cuprinde: grupuri politice parlamentare, birouri, comitete, comisii.

4.2. Grupurile politice parlamentare n aprecierea rolului grupurilor parlamentare trebuie s avem n vedere c partidele sunt resortul esenial i principal al regimului parlamentar i c fr partide nu exist regim parlamentar (Joseph Barthelemy). Partidele politice, ca instrumente pentru exprimarea voinei populare,
27

urmresc n lupta electoral trimiterea a ct mai muli reprezentani n parlament. Prezena reprezentanilor partidelor politice se manifest n interiorul camerelor prin formarea de grupri politice (grupuri, cluburi, fraciuni etc.) care reunesc parlamentari ai aceluiai partid sau profesnd aceleai idei, deci, grupai pe criteriul afinitii politice. Constituirea grupurilor parlamentare este, n general, o facultate, nu o obligaie i este lsat la alegerea deputatului sau senatorului facultatea de a se nscrie sau nu ntr-un anumit grup parlamentar. Aceasta pentru c deputaii i senatorii sunt independeni, ei rezult din alegeri i rspund cu precdere n faa alegtorilor, potrivit regulilor mandatului reprezentativ sau mandatului imperativ. De altfel, mandatul reprezentativ se opune ideii de grup parlamentar, de aceea i rolul partidelor politice este mai mult electoral dect parlamentar. Din cele de mai sus rezult unele consecine privind grupurile parlamentare. Astfel, statutul unui partid poate cere ca membrii si s adere la grupul partidului, iar membrii pot realiza aceast obligaie, dar ca persoane particulare nu ca senatori sau deputai, pentru acetia producnd efecte mandatul parlamentar i nulitatea mandatului imperativ. De asemenea, un partid poate exclude un deputat sau un senator pentru indisciplin, dar aceast sanciune se refer n exclusivitate ia apartenena la partid, ea fiind fr efect asupra situaiei parlamentare. Excluderea din grupul parlamentar poate fi decis numai de ctre membrii acestuia. Recunoaterea grupurilor politice parlamentare implic i acordarea de drepturi sau nlesniri pentru membrii acestora precum: de a participa la lucrrile celor mai importante organisme parlamentare; dreptul la o durat mai mare a lurilor de cuvnt pentru preedinii grupurilor; punerea la dispoziia lor de birouri i de personal administrativ n palatul parlamentului. In Parlamentul Romniei deputaii i senatorii se pot organiza n grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecrei Camere [art. 64 alin. (3) din Constituie]. Grupurile parlamentare se organizeaz separat pentru Camera Deputailor i pentru Senat. Ele se formeaz imediat dup ce deputaii i senatorii s-au ntrunit n prima lor edin. Potrivit regulamentelor celor dou Camere, n vederea formrii organelor de lucru i desfurrii activitii" deputaii sau senatorii se constituie n grupuri parlamentare alctuite din cel puin 10 membri (la Camera Deputailor) i 7 membri (la Senat) care au figurat n alegeri pe listele acelorai partide sau formaiuni politice. Dac deputaii unui partid sunt mai puin dect 10, n vederea formrii grupurilor parlamentare, fie se pot reuni ntr ei" (deci membri ai diferitelor partide), fie se pot afilia la grupurile parlamentare constituite potrivit regulii de baz. Dup constituire, grupul parlamentar i alege un lider (preedinte) i, dup caz, unul sau mai muli lociitori (vicepreedini). Liderul grupului comunic respectivei Camere numrul membrilor i componena nominal a grupului su parlamentar. Regulamentul Camerei Deputailor i Regulamentul Senatului dau o importan sporit grupurilor politice parlamentare. Acestea:

28

fac propuneri pentru componena comisiei de validare, n limita numrului de locuri aprobate pentru fiecare grup; de altfel comisia de validare trebuie s reflecte, n mod proporional, configuraia politic a Camerei sau Senatului, aa cum rezult ea din constituirea grupurilor parlamentare; propun candidai pentru alegerea preedinilor celor dou camere; propun candidai pentru alegerea vicepreedinilor, secretarilor i chestorilor birourilor permanente, n limita locurilor rezervate; prin preedinii lor i dau acordul la desemnarea membrilor comisiilor parlamentare, cu respectarea reprezentrii proporionale; pot propune ncetarea calitii de membru al unei comisii parlamentare sau nlocuirea unui membru; pot propune membri n Comisia de mediere; pot cere modificarea ordinii de zi; pot prezenta amendamente; pot cere preedintelui Camerei, prin preedinii lor, verificarea ndeplinirii cvorumului; pot cere ncheierea dezbaterii unei probleme puse n discuia Camerei Deputailor, n afara acestor atribuii mai pot fi identificate i altele, cu nuanrile fireti

ntre Camera Deputailor i Senat. Astfel, la Camera Deputailor, preedintele mpreun cu liderii grupurilor repartizeaz locurile n sala de edine pentru fiecare grup parlamentar, liderii negociaz alctuirea biroului permanent, delegaii grupurilor parlamentare nereprezentate n biroul permanent pot fi invitai la edinele acestuia n care se dezbate ordinea de zi, grupurile parlamentare au iniiativ legislativ etc. Grupurile parlamentare de la Camera Deputailor au la dispoziie: sal de ntruniri i alte spaii pentru desfurarea activitii, precum i dotrile de birou necesare; un numr de experi; mijloace de transport, o secretar dactilograf. Totul se asigur din bugetul Camerei. La Senat, pe lng grupurile parlamentare pot fi angajai 1-5 experi, precum i un ef de cabinet.

4.3. Opoziia parlamentar Explicarea organizrii i funcionrii camerelor parlamentare implic nelegerea efectelor participrii partidelor politice la alegeri i la viaa parlamentar. Ca rezultat al pluralismului politic n orice parlament ce funcioneaz ntr-un sistem democratic se identific majoritatea parlamentar (care susine guvernul) i opoziia (minoritatea parlamentar). Acest sistem se gsete n multe ri (Australia, Brazilia, Italia, Malta). Aceast schem parlamentar oblig toate tendinele parlamentare i partidele politice s se alinieze pe dou fronturi, n mod firesc majoritatea are un rol deosebit, deseori decisiv h funcia deliberativ a parlamentului. Un sistem democratic i elastic permite ns reflectarea n deciziile parlamentare i a celorlalte tendine, care nu sunt majoritare, dar care pot avea o asemenea perspectiv. De aceea opoziia, care poate fi majoritatea de mine, ocup uneori un loc oficial n cadrul instituiilor politice i, deci, i a
29

parlamentului. Unele sisteme constituionale merg pn acolo nct asigur efului opoziiei o veritabil funcie politic. El este considerat omologul primului ministru (shadow Prime Minister), poate fi consultat atunci cnd guvernul pregtete programul, are adesea acelai drept la cuvnt ca i primul ministru sau ali membri ai guvernului, primete ca i primul ministru o indemnizaie oficial etc. Aceast schem (majoritate - opoziie) identificat n organizarea i activitatea parlamentului implic n sistemele parlamentare democratice reguli prin care minoritatea parlamentar s fie protejat, iar interveniile sale s fie exprimate n coninutul deciziilor luate de ctre parlament. Aceeai schem se reflect i n ceea ce privete organele interne de lucru, prin regula n sensul creia acestea trebuie s exprime, proporional, configuraia politic a parlamentului.

4.4. Birourile i comitetele n funcie de structura concret a parlamentelor, fiecare camer sau parlamentul n ntregul su i aleg birouri, denumite uneori permanente. Aceste birouri sunt organe interne ale camerelor parlamentare (ale parlamentului cu structur unicameral) a cror organizare, atribuii i funcionare sunt stabilite prin constituie i regulamentele camerelor. Biroul permanent este format din deputai, respectiv senatori, se alege pe durata unei legislaturi sau numai a unei sesiuni i cuprinde, de regul, un preedinte, vicepreedini, secretari i chestori. Biroul permanent are o serie de atribuii care privesc buna organizare i desfurare a lucrrilor camerei, sprijinirea activitii deputailor sau senatorilor. Unele atribuii aparin, de regul, preedintelui biroului permanent, sau vicepreedintelui care-l nlocuiete precum prezidarea lucrrilor, msurile de ordine, supunerea la vot, anunarea rezultatului votului. Unde constituii stabilesc c preedintele Senatului asigur interimatul funciei de ef de stat (de exemplu Constituia SUA prin art. 1,3, pct. 4). Constituia Romniei stabilete c interimatul funciei de Preedinte al Romniei se asigur, n ordine, de preedintele Senatului sau de preedintele Camerei Deputailor (art. 98). n Romnia fiecare camer a parlamentului i alege cte un birou permanent. Constituia stabilete principalele reguli n acest domeniu, prin art. 65 alin. (2). Astfel, potrivit Constituiei, preedinii Birourilor permanente se aleg pe durata mandatului camerelor, n timp ce ceilali membri ai birourilor permanente se aleg pe durata sesiunii. De asemenea Constituia permite revocarea membrilor birourilor permanente nainte de expirarea mandatului. Regulamentele Camerei Deputailor i Senatului stabilesc n detaliu organizarea i atribuiile birourilor permanente. Aceste regulamente disting ntre preedintele Camerei i restul biroului permanent ct privete alegerea i atribuiile. Att preedintele Camerei, ct i biroul permanent al acesteia se aleg dup constituirea legal a Camerei. Preedintele Camerei este i preedintele biroului permanent, din care mai fac parte 4
30

vicepreedini, 4 secretari i 4 chestori. La Senat sunt 2 chestori. n constituirea biroului permanent se are n vedere ca el s reflecte, pe ct posibil, configuraia politic a camerei, aa cum rezult aceasta din constituirea grupurilor parlamentare. Alegerea preedintelui Camerei se realizeaz prin vot secret, cu buletine de vot, pe care sunt nscrise numele i prenumele tuturor candidailor propui de grupurile parlamentare. Exist regula n sensul creia fiecare grup parlamentar poate face o singur propunere. Este declarat ales preedinte al Camerei candidatul care obine, la primul tur de scrutin, votul a cel puin jumtate plus unu din voturile tuturor membrilor Camerei. Dac nici un candidat nu a ntrunit numrul de voturi necesar, se organizeaz noi tururi de scrutin, n cadrul crora va fi declarat preedinte candidatul care a obinut cel mai mare numr de voturi din totalul voturilor exprimate. Pentru alegerea vicepreedinilor, secretarilor i chestorilor propunerile se fac de ctre grupurile parlamentare, n cadrul numrului de locuri din biroul permanent stabilit de ctre Camer pentru fiecare grup parlamentar. Biroul permanent al Camerei Deputailor are urmtoarele atribuii: a) propune Camerei data nceperii i data ncheierii sesiunilor parlamentare; b) solicit preedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare; c) supune aprobrii Regulamentul Camerei precum i propunerile de modificare a acestuia; d) prezint Camerei Deputailor spre aprobare proiectul de buget al acesteia i contul de ncheiere a exerciiului bugetar; e) pregtete i asigur desfurarea, n bune condiii, a lucrrilor Camerei; f) primete i distribuie proiectele i propunerile de legi, precum i rapoartele comisiilor parlamentare; g) ntocmete proiectul ordinii de zi a edinelor i programul de lucru; h) organizeaz relaiile Camerei cu parlamentele altor state i cu organizaiile parlamentare pe baza consultrii, n funcie de natura aciunilor avute n vedere, a Comitetului director al Grupului Romn al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politic extern i a altor comisii parlamentare, informnd Camera Deputailor asupra msurilor stabilite, inclusiv cu privire la componena nominal a delegaiilor; i) supune spre aprobare Camerei Deputailor componena delegaiilor permanente la organizaiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultrii grupurilor parlamentare i cu respectarea configuraiei politice a Camerei;
31

j) aprob statul de funcii i regulamentul serviciilor Camerei Deputailor; supune aprobrii Camerei structura serviciilor acesteia; k) conduce i controleaz serviciile Camerei; l) aprob regulamentul privind paza i accesul persoanelor n sediul Camerei Deputailor; m) ndeplinete orice alte atribuii prevzute de regulament, de legi sau nsrcinri date de Camer. Enumerarea acestor atribuii evideniaz clar rolul i funciile Biroului permanent al Camerei Deputailor. Ct privete Senatul, Regulamentul acestuia prevede, n principiu, aceleai atribuii, cu nuanri desigur. Anumite atribuii sunt stabilite pentru preedintele Camerei, ele putnd fi exercitate, n condiiile regulamentului i de ctre vicepreedinii biroului permanent. Aceste atribuii sunt: a) convocarea n sesiuni; b) conducerea lucrrilor Camerei, fiind asistat de 2 secretari; c) conducerea lucrrilor biroului permanent; d) asigurarea ordinii n timpul dezbaterilor i respectrii regulamentului; e) anunarea rezultatului votrii i a hotrrilor adoptate; f) reprezentarea Camerei n relaiile interne i externe; g) asigurarea legturii cu celelalte autoriti publice. De asemenea, preedinii Camerelor au unele atribuii privind controlul constituionalitii realizat de ctre Curtea Constituional. Secretarii biroului permanent au ca atribuii: ntocmirea listei nscrierilor la cuvnt; prezentarea propunerilor, amendamentelor i oricror alte comunicri adresate adunrii; efectuarea apelului nominal; notarea rezultatului votului; inerea evidenei hotrrilor adoptate; vegherea la ntocmirea stenogramelor i proceselor-verbale; asistarea preedintelui n realizarea atribuiilor care-i revin etc. Chestorii au ca atribuii: verificarea modului de gestionare a patrimoniului camerei; exercitarea controlului financiar asupra cheltuielilor efectuate; prezentarea n camer a bugetului acesteia i ncheierea exerciiului bugetar anual; asigurarea meninerii ordinii n localul camerei etc. In cazul parlamentelor cu structur bicameral, uneori cele dou camere lucreaz n edine comune. n asemenea situaii se constituie comitetul parlamentului, existnd i un regulament
32

propriu de funcionare. Asemenea situaii se pot produce atunci cnd parlamentul ndeplinete i funcia constituant sau cnd unele atribuii revin parlamentului n ntregul su (de exemplu, ascultarea mesajului efului de stat, ratificarea unor tratate internaionale). Constituia actual a Romniei oblig cele dou Camere s lucreze n edin comun pentru rezolvarea problemelor stabilite prin art. 65, precum i prin alte articole ale sale. Regulamentul edinelor comune ale Camerei Deputailor i Senatului identific 27 de situaii n care cele dou Camere se ntrunesc n edine comune. Organizatoric, pentru aceste edine nu se creeaz structuri noi, ci organismele de lucru ale celor dou Camere funcioneaz n comun pe baza Regulamentului edinelor comune. Lucrrile edinelor comune sunt conduse, alternativ, de preedintele Camerei Deputailor i de preedintele Senatului, asistai de doi secretari, cte unul de la fiecare Camer.

4.5. Comisiile parlamentare

a. Definiie i funcii Comisiile parlamentare sunt organisme interne de lucru. Ele au un rol deosebit n pregtirea lucrrilor, precum i n exercitarea funciilor parlamentare, cu deosebire a celor legislativ i de control. Crearea comisiilor parlamentare este determinat de faptul c adunrile parlamentare (camere) sunt prea numeroase pentru a delibera util dac nu dispun de analize i studii prealabile. Acestea se realizeaz prin organisme mai restrnse, prin comisii, care au devenit organisme eseniale ale muncii parlamentare. Trebuie precizate foarte clar raporturile dintre comisiile parlamentare i camerele parlamentului. n acest sens, subliniind rolul deosebit al comisiilor, ajutorul ce-l dau n munca parlamentar, trebuie s artm c decizia aparine numai camerei sau parlamentului care nu pot fi nlocuite de nimeni.

b. Clasificri Comisiile parlamentare sunt de diferite categorii. Pe criteriul timpului pentru care sunt alese, comisiile parlamentare sunt permanente i temporare. Comisiile permanente, cele mai importante de altfel, sunt alese pe durata mandatului parlamentar, n timp ce comisiile temporare (ad hoc) sunt alese pe o durat mai scurt de timp, durat determinat mai ales de problema ce li se repartizeaz spre studiu, avizare sau control.

33

Exist apoi comisii parlamentare comune pentru ambele camere i comisii proprii fiecrei camere; comisii speciale, comisii de anchet, comisii de mediere.

c. Componen i desemnarea membrilor Ct privete desemnarea membrilor comisiilor parlamentare sunt practicate trei moduri: a) desemnarea lor de ctre organul director al parlamentului (Brazilia, Italia, Suedia); b) desemnarea lor de ctre o comisie anume constituit (Cipru, Irlanda, Norvegia), c) desemnarea lor de ctre camer (Frana, Romnia). n desemnarea membrilor unei comisii parlamentare se au n vedere calificarea, cunotinele, competena, preferinele etc. Ct privete posibilitatea parlamentarilor de a fi desemnai ntr-o comisie se poate constata c n unele ri este prevzut obligaia de a face parte dintr-o comisie, ri n care parlamentarii pot face parte numai dintr-o comisie, ri n care pot face parte din cel mult dou comisii. De asemenea n unele sisteme exist i membri supleani. n sistemul parlamentar romnesc potrivit Constituiei camerele i pot constitui comisii permanente, comisii de anchet, comisii speciale. De asemenea, se pot constitui comisii comune pentru Camera Deputailor i Senat.

d. Comisiile permanente n activitatea parlamentar comisiile permanente au un rol deosebit, ele fiind alese pe durata mandatului camerei (parlamentului) sau a sesiunii. Pentru ca activitatea acestor comisii s fie util i eficient ele sunt n general specializate pe domenii de activitate precum: economie i finane, afaceri externe, tiin i nvmnt, aprare, sntate etc. n legtur cu specializarea comisiilor se consider c cea mai bun soluie este asigurarea unei corespondene ntre competena comisiilor parlamentare i a diferitelor departamente ministeriale. Acest sistem este practicat n multe ri (Canada, SUA, Japonia, Spania etc.) n alte ri nu se practic o coresponden strict. Comisiile permanente sunt organisme interne ale parlamentului de studiere i avizare precum i de control. Numrul comisiilor permanente, denumirea lor, gradul de specializare difer de la un sistem constituional la altul.

34

Regulamentele Camerelor Parlamentului Romniei stabilesc competena comisiilor permanente plecnd de la faptul c acestea sunt organe de lucru ale parlamentarilor nfiinate cu scopul de a ndeplini nsrcinrile ce le sunt ncredinate n vederea pregtirii lucrrilor Camerelor. Astfel comisiile permanente: avizeaz proiectele de legi i propunerile legislative, precum i amendamentele; efectueaz anchete parlamentare; dezbat i hotrsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent. Organizarea comisiilor permanente rezult din regulamentele Camerei Deputailor i Senatului. Membrii comisiilor permanente sunt alei de ctre fiecare Camer pe principiul reprezentrii proporionale a grupurilor parlamentare sau prin negocieri ntre reprezentanii acestora. Candidaturile se propun de grupurile parlamentare, n limita locurilor ce rezult din proporionalitatea menionat mai sus, iar membrii comisiilor sunt desemnai prin acordul preedinilor grupurilor parlamentare, cu respectarea principiului reprezentrii proporionale a acestora. Trebuie adugat aici i regula n sensul creia un deputat sau un senator trebuie s fac parte din cel puin o comisie permanent. Dup desemnarea lor, n prima edin, comisiile i aleg birourile, cu respectarea i aici a configuraiei politice a Camerelor. Biroul comisiei este format din preedinte, vicepreedini i secretari n numrul prevzut de regulamentele parlamentare. Biroul comisiei permanente organizeaz activitatea comisiei. Unele atribuii revin preedintelui biroului i anume: reprezentarea comisiei; conducerea edinelor; propunerea de participare i a altor persoane la edinele acestora; meninerea legturilor cu alte comisii, eventual prin participarea la activitatea acestora. Ct privete vicepreedinii biroului, acetia ndeplinesc pe rnd atribuiile preedintelui, n lipsa acestuia. Ct privete secretarii biroului ei asigur redactarea actelor comisiei i efectueaz numrtoarea voturilor, in evidenele necesare etc.

e. Comisiile temporare (ad-hoc) Aceste comisii pot fi alese pentru orice probleme sau domenii de activitate, pentru o problem (afacere) determinat. Atribuiile lor se limiteaz la scopul nfiinrii. De regul sunt alese comisii temporare pentru redactarea unor proiecte de legi sau pentru exercitarea unui control aprofundat n anumite domenii de activitate (ele se regsesc aici sub denumiri ca de anchet, speciale etc.) Atunci cnd sunt nfiinate trebuie s li se stabileasc att mputernicirile ct i modul de lucru. ntotdeauna, n lipsa unor dispoziii exprese n aceast privin, comisiilor temporare li se aplic aceleai reguli ca i comisiilor permanente. Comisiile temporare exist pn cnd i-au ndeplinit misiunea pentru care au fost alese, n timp ce durata comisiilor permanente nu este dat de sarcinile lor ci de durata mandatului camerei parlamentului.

35

f. Comisiile speciale (select committees) Comisiile speciale sunt acele comisii alese (desemnate) pentru a examina o problem aparte, special i pentru a face recomandri camerei parlamentare. Ele examineaz foarte rar proiecte de legi. Sunt alese pentru o durat de timp necesar rezolvrii problemei, fiind deci comisii temporare. n unele cazuri pot fi alese pe ntreaga durat a sesiunii parlamentare, uneori fiind denumite comisii speciale ale sesiunii. Comisii speciale se ntlnesc n parlamentul britanic precum i n rile care imit sistemul parlamentar britanic. Constituia Romniei, prin art. 64 alin. (4) prevede posibilitatea nfiinrii de comisii speciale, iar regulamentele Camerei Deputailor i Senatului detaliaz aceste prevederi.

g. Comisiile fr specialitate (,standing committees") Comisiile fr specialitate sunt specifice sistemului parlamentar britanic i sunt comisii nsrcinate s examineze proiecte sau propuneri de legi determinate. Competenele lor nu sunt specializate, n sensul c nu au un domeniu propriu asupra cruia acioneaz. Ele sunt desemnate prin literele alfabetului (A, B, C etc.), nu sunt limitate ca numr, dar rar sunt mai multe de zece. Sunt sesizate de ctre speaker cu proiectul sau propunerea de lege, care, dup ce a trecut n a doua lectur, nu este retrimis nici comisiei ntregii camere, nici unei comisii speciale sau unei comisii mixte a celor dou camere.

h. Comisia ntregii camere O asemenea comisie se gsete n sistemul parlamentar britanic i, sub o form sau alta, n multe ri al cror regim parlamentar este de inspiraie britanic. Comisia ntregii camere este un organ de lucru care cuprinde pe toi membrii camerei. Lucrrile sale sunt prezidate de ctre un preedinte care-l nlocuiete pe speaker. Comisia ntregii camere lucreaz dup reguli mai simple i intervine numai n anumite cazuri precum proiecte cu caracter constituional sau n probleme fiscale.

36

i. Comisiile comune (mixte) Parlamentele cu structuri bicamerale i aleg i unele comisii comune (mixte), pentru probleme (domenii) de interes comun pentru ambele Camere. Comisiile mixte pot fi permanente sau temporare. Parlamentul Romniei ales n 1990 i-a ales asemenea comisii comune i anume: Comisia pentru aprarea i asigurarea ordinii publice; Comisia de politic extern. Posibilitatea organizrii de comisii comune este prevzut att n Constituie (art. 64), ct i n regulamentele celor dou Camere, precum i n Regulamentul edinelor comune ale Camerei Deputailor i Senatului. Tot o comisie comun a fost i Comisia de redactare a proiectului de Constituie a Romniei, nfiinat de ctre Parlament, ca Adunare Constituant, prin Hotrrea nr. 2 din 11 iulie 1990. Aceast comisie era format din deputai, senatori i specialiti n domeniul dreptului constituional i al altor tiine socio-umane.

j. Comisiile de anchet Categorie de comisii ce pot fi create de ctre adunrile parlamentare, denumirea lor evoc exact scopul crerii lor. De regul, ele sunt comisii temporare i desigur speciale. Potrivit Regulamentelor parlamentare fiecare din cele dou Camere poate nfiina o comisie de anchet, la cererea unei treimi din membrii si. Comisia de anchet poate cita ca martor orice persoan care poate avea cunotin despre vreo fapt sau mprejurare de natur s serveasc la aflarea adevrului n cauza n care formeaz obiectul activitii comisiei. La cererea comisiei, orice persoan care cunoate vreo prob sau deine vreun mijloc de prob este obligat s le aduc la cunotin sau s le nfieze. Este, de asemenea, prevzut obligaia instituiilor i organizaiilor de a da concursul la solicitrile comisiei de anchet, desigur n condiiile legii. n vederea aflrii adevrului comisiile au dreptul de a solicita experi i expertize.

k. Comisiile de mediere Comisiile de mediere se formeaz n parlamentele cu structur bicameral perfect sau cvasiperfect atunci cnd n procedura de legiferare intervin soluii legislative diferite ntre cele dou Camere. Ori legea este opera ntregului Parlament i ea trebuie s conin reglementri unitare. n asemenea situaii se ncearc medierea ntre cele dou Camere i unul din mijloacele prevzute de ctre lege este tocmai comisia de mediere. Anterior revizuirii Constituiei comisiile de mediere erau prevzute att pentru activitatea de legiferare obinuit a Parlamentului, ct i pentru ndeplinirea funciei de constituant derivat
37

Ulterior revizuirii, comisiile de mediere mai subzist numai pentru adoptarea legilor constituionale (art. 151 din Constituia revizuit). Ca msur tranzitorie, comisiile de mediere au fost meninute doar pentru legile care se aflau n curs de dezbatere la cele dou Camere la data adoptrii legii de revizuire a Constituiei. Regulamentele Camerelor Parlamentului Romniei, modificate i ele ca urmare a revizuirii Constituiei, stabilesc cum se organizeaz i cum funcioneaz Comisiile de mediere. Comisia de mediere este format din 7 deputai i 7 senatori, desemnai de birourile permanente, la propunerea grupurilor parlamentare. Comisia se ntrunete la convocarea preedintelui comisiei sesizat n fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul legii constituionale. Comisia i stabilete regulile de lucru i termenul pn la care va prezenta raportul su. Prezidarea lucrrilor se realizeaz prin rotaie de ctre un senator i un deputat, n ordinea stabilit de comisie. Hotrrile se iau cu majoritatea membrilor, iar n caz de paritate votul preedintelui este hotrtor. Atunci cnd comisia nu ajunge la un acord sau cnd una din Camere nu aprob raportul comisiei de mediere, textele aflate n divergen se supun dezbaterii Camerei Deputailor i Senatului, n edin comun, care vor adopta textul definitiv conform art. 151 alin. (2) din Constituie cu votul a cel puin trei ptrimi din numrul deputailor i senatorilor.

1. Reguli privind funcionarea comisiilor parlamentare Funcionarea comisiilor parlamentare este supus unor reguli detaliate, nscrise de obicei n regulamentele parlamentare. edinele comisiei sunt convocate de ctre preedintele sau vicepreedintele acesteia, care l nlocuiete. Deputaii i senatorii sunt obligai s participe la aceste edine. Regula este c edinele nu sunt publice, dar participarea i a altor persoane fiind necesar, desigur c exist i destul de multe excepii. Astfel, au acces la lucrrile comisiilor minitrii, specialitii i alte persoane invitate, deputaii i senatorii care au fcut propuneri n problema discutat, specialitii din consiliul legislativ, delegai ai presei, radioului, televiziunii, n condiiile prevzute de regulamente. Comisia poate lucra n acelai timp cu plenul, dac exist ncuviinarea acestuia. Avnd n vedere rolul deosebit al comisiilor parlamentare, regulamentele camerelor prevd c acestea vor stabili zilele rezervate activitii n comisie. Comisia hotrte cu votul a cel puin jumtate plus unu din numrul membrilor si, la vot, participnd numai membrii comisiei. Votul este, ca regul, vot deschis, dar comisia poate hotr i vot secret.

38

Avizele i rapoartele comisiilor sunt prezentate de ctre raportorii acestora. Acestea vor cuprinde, obligatoriu, pe lng opinia majoritii membrilor comisiei i prerea contrar, motivat, a celorlali parlamentari din comisie. Sesizarea comisiilor cu materialele respective se face de ctre biroul permanent al camerei. Dac o comisie se consider competent n avizarea unui proiect ce se afl n studiul altei comisii, poate cere biroului s fac acest lucru, precum i dac apreciaz c proiectul ce este n studiul su este de competena altei comisii, cere biroului permanent s l trimit. Comisia sesizat n fond va putea stabili un termen n care celelalte comisii s-i prezinte avizele, va putea ncuviina ca la lucrrile ei s participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize. In raportul su, comisia sesizat n fond va trebui s motiveze fie respingerea acestuia, fie admiterea lui cu modificri. Comisiile pot ine i edine comune. Trebuie adugat c i alte reguli de detaliu sunt prevzute n regulamente, reguli care s permit o bun funcionare i o eficien sporit a acestor comisii parlamentare.

39

Cursul 6

Actele Parlamentului Diferitele acte emise de P se deosebesc intre ele prin continut, forta juridica, denumire si procedura de adoptare. Enumerarea in CR a actelor P nu reprezinta si o clasificare a acestora in acte normative si acte individuale, CR stabilind doar actele prin care inclusiv P isi exercita atributiile dar nu si natura juridica a acestor acte. Prin unele din actele sale, P isi exprima punctul de vedere, face afirmatii de principiu sau ia atitudine fata de anumite probleme. Astfel de acte nu au un caracter juridic avand doar un caracter exclusiv politic. Aceste acte pot fi: declaratia, mesajul, apelul iar prin intermediul lor P stabileste principii in politica externa, isi exprima punctul de vedere asupra unor probleme internationale etc. Clasificarea actelor Parlamentului 1. Dupa inscrierea lor in CR legi, regulamente, motiuni 2. Dupa cum contin/nu norme juridice acte cu caracter normativ (legi, regulamente si unele dintre hotarari); acte cu caracter individual (majoritatea hotararilor, motiunile).

Legea ca act juridic la Parlamentului a) Conceptul de lege ca act juridic al Parlamentului In sens larg = orice act normativ; In sens restrans = actele juridice ale Parlamentului.

Legea poate fi definita ca fiind =>> actul juridic al P elaborat in conformitate cu CR, in baza unei proceduri prestabilite, act ce regelementeaza relatiile sociale cele mai generale si mai importante. Din aceasta definitie se desprinde atat un aspect formal, anume procedura de adoptare a legii cat si un aspect material, continutul legii. Trasaturile conceptului de lege 1. Este un act exclusiv al Parlamentului (art. 61 CR) 2. Se afla intr-un raport de conformitate cu CR;
40

3. Vointa generala poate fi transpusa si transformata in lege in baza unei proceduri prestabilite de CR; 4. Reglementeaza cele mai importante si mai generale relatii sociale. Selectia valorica (o face CR) a relatiilor ce revin spre reglementare legii a dus la aparitia si dezvoltarea conceptului de domeniu rezervat legii. (art. 73 (3) CR). b) Clasificarea legilor (art. 73 (1) CR) Potrivit normeii constitutionale, legile in Ro pot fi: constitutionale, organice, ordinare.

Legile constitutionale sunt cele prin care se revizuieste CR, sub aspectul continutului reglementand relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pt instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii de srar (alin(2)). Sub aspect procedural acestea sunt adoptate cu cel putin 2/3 din nr membrilor camerelor Parlamentului, avand o forma definitiva doar ulterior aprobarii lor prin referendum. Legile organice - sub aspectul continutului acestea sunt adoptate in domeniile rezervate prin art. 73 (3) din CR. Sub aspect procedural sunt adoptate cu votul maj absolute a membrilor fiecarei camere a Parlamentului. Legile ordinare (doar amintite alin (1)) sub aspectul continutului reglementeaza relatii sociale de mai mica importanta. Sub aspect procedural sunt adoptate cu votul majoritatii simple a membrilor fiecarei camera a Parlamentului. c) Suprematia legii Este un principiu constitutional care exprima acea calitate a legii in virtutea careia aceasta, elaborata in conformitate cu litera si spiritul CR este superioara juridic tuturor actelor normative existente intr-un sistem constitutional. Consacrarea si realizarea acestui principiu reprezinta o conditie a unitatii intregului sistem de drept dar si singura modalitate de armonizare a cerintelor democratiei cu cele de rapiditate, tehnicitate, specializare si suplete a activitatii normative. Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii este asemanatoare cu fundamentarea stiintifica a suprematiei CR. Suprematia legii ofera o pozitie juridica superioara legii fata de toate celelalte acte normative din sistemul juridic. Consecintele juridice ale acestei suprematii privesc pe de o parte legea, iar pe de alta parte procedura de adoptare a legii precum si conformitatea legii cu celelalte acte juridice emise de organele statului. d) Elaborarea legii Procedura de elaborare a legii este prestabilita de CR, de legi (tehnica elab actelor normative) si regulamentele Parlamentului. Procedura este in directa legatura cu clasificarea legilor si cuprinde 3 mari etape:

41

1. Etapele anterioare adoptarii legii (unele dintre acestea initiativa legislative, avizarea initiative legislative, dezbaterea in comisii si dezbaterea in plenul camerelor); 2. Etapa concomitenta adoptariii legii votarea legii; 3. Etapa posterioara adoptarii legii promulgare si publicare in MO. Detaliat procedura de elaborare a legii cuprinde urmatoarele etape: 1. Initiativa legislativa dreptul la initiativa legislativa pp posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri legislative corelata cu obligatia Parlamentului de a examina, dezbate si a se pronunta asupra acestora. Proiectul de lege defineste acea initiativa legislativa ce provine de la Guvern, iar propunerea legislativa acea initiativa legislativa ce provine de la senatori, deputati sau cetateni. Dreptul la initiativa legislativa apartine oricaror organisme statale sau politice care prin pozitia si competenta lor au posibilitatea cunoasterii realitatilor economice, sociale, politice, culturale ale unei societati (minsitere..cetateni). Initiativa legislativa populara in Ro (art. 74) trebuie sa provina de la cel putin 100,000 de cetateni cu drept de vot, iar acestia trebuie sa provina din cel putin din judetele tarii si Bucuresti iar in fiecare din acestea trebuie sa fie inregistrate cel putin 5,000 de semnaturi. Nu pot face obiectul initiativei populare: Probleme fiscale; Problemele cu caracter international; Amnistia si gratierea.

Si initiativa legislativa populara trebuie sa respecte elementele de continut si de procedura asa cum le respecta si celelate intiative legislative. Exercitarea initiativei legislative este o activitate complexa, proiectul de lege/propunerea legislativa trebuind sa indeplineasca conditii de fond si de forma si sa raspunda cerintelor sociale, economice etc. ale unei societati. Pt ca aceste proiecte sau propuneri legislative sa ajunga pe agenda de lucru a Parlamentului, acestea trebuie verificate sub aspectul continutului reglementarii, a tehnicii juridice si a armonizarii intregului sistem de drept. Aceasta obligatie de verificare revine diferitelor organisme statale care dezbat, examineaza si avizeaza proiectele/propunerile legislative inaintea dezbaterii si avizarii lor de catre comisiile parlamentare. In mod obligatoriu, orice proiect/propunere legislativa este insotit(a) de avizul Consiliului Legislativ, acestea neputand fi depuse la Parlament fara acest aviz si fara expunerea de motive. Solicitarea avizelor este o sarcina ce revine initiatorului legii care insa nu trebuie sa se conformeze observatiilor si propunerilor din avize. Initiatorul va depune proiectul/propunerea legislativa la Presedintele Camerei competente a fi sesizata insotit(a) de expunerea de motive. Din momentul depunerii la PCC aceasta este considerata a fi sesizata, revenindu-i obligatia constitutionala de a examnina si de a se pronunta asupra initiativei legislative. Pana la inceperea votarii in intregime a proiectului/propunerii legislative initiatorul isi poate retrage proiectul/propunerea.

42

Cf. art. 75 din CR Parlamentul Romaniei a suferit o modificare de natura functionala, competenta celor doua camere fiind specializata. Astfel, in functie de continutul normativ al actului juridic de reglementat initiatorul va trebui sa-l depuna la Camera de Reflectie (Camera prima sesizata). Aceasta camera are la dispozitie un termen de 45 de zile, respectiv 60 de zile pentru legi mai complexe si coduri pt a dezbate si a decide asupra proiectului sau a propunerii legislative. In cazul in care depaseste acest termen, sanctiunea aplicabila Camerei in cauza este considerarea actului normativ ca fiind adoptat. Ulterior, proiectul/propunerea legislativa ajunde la Camera Decizionala care decide definitiv cu privire la proiectul/propunerea legislativa. In cazul in care Camera Decizionala aproba/adopta o prevedere legala intr-un alt continut decat Camera de Reflectie, legea se intoarce la acesta din urma care va dezbate si va decide in procedura de urgenta doar asupra acesteia/acestora. 2. Examinarea si avizarea proiectului/propunerii legislative de catre comisiile parlamentare Comisiile implicate in aceasta etapa a procedurii de elaborare a legii sunt comisiile permanente. Aceasta activitate de avizare este complexa si permite verificarea continutului si a formei proiectului. Comisiile pot propune in urma examinarii adoptarea proiectului, adoptarea cu amendamente (sugestii) (cu rezerve sau declaratii cand este vorba de legile de ratificare a tratatelor sau acordurilor internationale) sau respingerea proiectului. Comisiile nu pot in niciun caz sa propuna alt text decat cel prezentat de initiatori iar punctul de vedere al comisiei nu-l obliga nici pe initiator nici pe Camerele Parlamentului. Fara acest aviz insa, proiectul nu ajunge la Camera competenta a fi sesizata. 3. Includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a sedintei camerei competente Camera sesizata are obligatia de a examina si de a se pronunta in conditiile art. 75 din CR proiectul. La intocmirea ordinii de zi Birourile Permanente ale Camerelor trebuie sa aib in vedere proiectele sau propunerile legislative inregistrate, decizia asupra includerii pe ordinea de zi fiind un atribut exclusiv al Camerelor.

43

Cursul 7

4. Dezbaterea proiectului de lege n plenul fiecrei camere Proiectul de lege sau propunerea legislativ se va discuta i vota mai nti n camera de reflecie astfel cum prevede art. 75 din Constituie ulterior votrii fiind transmis camerei decizionale unde va fi din nou dezbtut i supus votrii. Fiecare deptutat sau senator va beneficia de un exemplar al proiectului de lege sau propunerii legislative i al expunerii de motive. Sub aspect procedural primul care va avea cuvntul este iniiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislaie care i va expune nu doar iniiativa legislativ ci mai ales motivele care au determinato. Ulterior se ascult raportul comisiei parlamentare competente i ulterior se va trece la dezbaterea pe articole i pe deantregul proiectului de lege. n timpul dezbaterilor i naintea acestora senatorii sau deputaii dup caz pot depune amendamente sau n cazul proiectelor de lege de ratificare, de rezerve sau declaraii. Cel care propune amendamente are posibilitatea de a le retrage pn la momentul supunerii la vot , amendamentele se voteaz n ordinea depunerii lor. Iar dac votarea unuia implic respingerea altuia cel din urm nu se mai voteaz. 5. Votarea proiectului sau a legii n fiecare camer

Are loc n fiecare camer dup discuia pe articole. (Art. 75) 6. Medierea i concilierea Pentru c orice lege trebuie s fie votat n acelai coninut de ctre ambele camer n anumite situaii se poate trece la conciliere sau mediere. Procedura concilierii a fost desfiinat prin constituia din 1991 care a meninut doar procedura medierii pe care revizuirea constituiei din 2003 a meninut-o doar pentru proiectul legii de revizuirii a constituiei sau propunerea de revizuire a constituiei. Potrivit acestei procedure n situaiile n care proiectul de lege sau propunerea legislativ de revizuire a constituiei are un coninut diferit preedinii camerelor iniieaz medierea n condiiile art. 151 alin. 2 din Constituie. 7. Semnarea legii de preedinii camerelor

44

Legea este semnat de preedintele camerei unde s-a votat n final legea semnatura acestuia atest respectarea procedurii de elaborare a legii. n cazul n care edina este condus de un vicepreedinte acest va semna legea.

8. Promulgarea legii de ctre preedintele Romniei i publicarea legii n Monitorul Oficial Promulgarea este actul prin care eful statului atest autenticitatea textului legii i constat i atest regularitatea adoptrii legii. Are un caracter discreionar dar doar ntr-o anumit msur pentru c n final preedintele este obligat s promulge legea. Promulgarea nu trebuie confundat cu sancionarea acesteia din urma ddea posibilitatea monarhilor a se opune aplicrii legii. n condiiile n care preedintele Romniei primete o lege n vederea promulgrii acesta are la dispoziie 20 de zile n care fie o promulg, fie solict Parlamentului reexaminarea legii, fie i exercit rolul de garant al respectrii constituiei sesiznd Curtea Constituional n cadrul controlului de constituionalitate a priori. n condiile n care preedintele a solicitat reexaminarea legii de ctre parlament sau/i verificare constituionalitaii legii de ctre Curtea Constituional a doua oar cnd legea i parvine preedintelui acesta este obligat s o promulge n cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dup reexaminare sau de la comunicarea deciziei Curii Constituionale. Ulterior promulgrii legii va fi publicat n Monitorul Oficial n partea nti i c regula va intra n vigoare la 3 zile de la data publicrii existnd posibilitatea s intre n vigoare i la o dat ulterioar prevazut n textul ei. 9. Aprobarea legii prin referendum Din punct de vedere constituional aprobarea legii prin referendum este considerat n unele sisteme de drept ca o condiie de valabilitate a legii. Consultarea cetenilor cu drept de vot poate interveni doar dup acea s-a derulat procedura de legiferare, prin referendum nerealizndu-se o dezbatere, public poporul doar hotrnd n virtutea puterii sale suverane. Conform constituiei noastre art. 151 alin. 3 sunt adoptate prin referendum doar legiile de revizuire a constituiei Romniei n acest caz refendumul trebuie s fie organizat n 30 de zile de la adoptarea de ctre parlament a legii de revizuire. Legea de revizuire a constituiei va devin valabil i obligatorie doar dup ce este aprobat prin referendum de ceteni. 10. Alte reguli constituionale privind elaborarea legii Adoptarea proiectelor de lege n procedur de urgen, conform art. 76 alin. 3 din Constituie Parlamentul Romniei poate adopta n procedura de urgent proiecte de legi fie la solicitarea guvernului, fie din propria iniiativ. Aspectele de natur procedural sunt detaliate prin
45

regulamentele camerelor regula general fiind ce potrivit creia doar dezbaterea i votarea legii n camerele Parlamentului se urgenteaz etapele deja menionate ale procedurii de elaborare a legii fiind obligatoriu a se respecta.

Angajarea rspunderii Guvernului n condiiile art. 114 Constituie. Prin aceast procedur daca Guvernul i asum raspunderea pentru un proiect de lege i nu este demis printr-o moiune de cenzur proiectul de lege este adoptat n edina comun a camerelor.

Legi adoptate n edina comun a celor dou camere. O astfel de procedur este prevzut de art.65 din Constituie iar domeniul n care legile nu pot fi adoptate dect n edina comun este cel privind statutul deputaiilor i senatorilor. Modificarea suspendarea i abrogarea legii Se realizeaz tot printr-o lege adoptat cu votul majoritii deputaiilor i senatorilor n funcie de tipul legii pe care se modific. Conformitatea celorlalte acte normative emise de ctre organele statului cu legea Supremaia legii oblig c toate actele normative din sistemul romnesc s fie conforme cu legea astfel fiind fundamentat principiul legalitii (semestrul 1). Aceast conformitate este asigurat de o serie de garanii printre care ndatorirea fundamental ale cetenilor de respectare a legii i controlul legalitii. Hotrrea Hotrrile emise de Parlament pot avea caracter normativ sau individual(majoritatea). Sub aspectul coninutului normele cuprinse de hotrrile au for juridic inferioar celor cuprinse din legi iar sub aspect procedural adoptarea unei hotrri nu este condiionat de existena unei iniiative n acest sens sau de examinarea i avizarea lor de alte organism din afara Parlamentului. Sunt semnate de ctre preedintele camerei care le-a luat. Moiunile Moiunea reprezint o hotrre a Parlamentului prin care acest i exprim atitudinea ntr-o problem dat, atunci cnd mbrac form juridic. Moiunile exprim poziia parlamentului fa de Guvern. Constituia Romniei recunoate 2 tipuri de moiuni: Moiunea simpl Actul prin care Camera Deputaiilor sau Senatul i exprim atitudinea cu privire la o problem, aceea a fcut obiectul unei interpelri sau cu privire la o problem de politic intern sau extern,
46

sunt rezultatul de voin al unei singure camere spre deosebire de moiunile de cenzur ce exprim voina ntregului Parlament. Moiunea de cenzur Art. 113 din Constituie poate fi iniiat de din numrul deputaiilor i senatorilor, moiunea se depune la unul din preedinii camerelor i se comunic de ndat Guvernului, se va dezbate dup 3 zile de la data cnd a fost prezentat dezbaterea, avnd loc n edina comun a celor dou camere. Dac a fost respins deputaii i senatorii care au iniiat-o nu mai au posibilitatea de a iniia o nou moiune de cenzur n aceeai sesiune. Exist ns i o excepie de la aceast regul cnd Guvernul i angajeaz raspunderea conform art. 114. Guvernul poate s-i angajeze rspunderea n faa celor dou camere reunite n edina comun nu doar asupra unui proiect de lege dar i pentru un program sau o declaraie de politic general. n cazul n care fa de aceast angajare este depus i ulterior votat o moiune de cenzur Guvernul este demis. n caz contrar proiectul de lege este adoptat iar programul sau declaraia de politic general devin obligatorii pentru Guvern. Moiunea de cenzur privete aadar raporturile dintre Parlament i Guvern, adoptarea sau respingerea moiunii de cenzur semnificnd retragerea sau respectiv meninerea ncrederii fa de Guvern. Moiunea de cenzur poate intervenii fie din iniiativ parlamentarilor, fie poate fi provocat de Guvern prin angajarea rspunderii. Regulamentele Parlamentului Conform principiului autonomiei regulamentare fiecare camer a Parlamentului i adopt propriul regulament alturi de acestea existnd i un regulament al edinelor comune ale celor dou camere. Regulamentul este un act normative care se public n Monitorul Oficial i poate face obiectul controlului de constituionalitate. Curtea Constituional a stabilit prin jurisprudena sa c regulamentele Parlamentului nu fac parte din categoria legiilor pentru c legiile au un domeniu rezervat, pentru c nu este supus succesiv sau concomitent votului ambelor camere i pentru c nu este supus promulgrii de ctre Preedinte. n consecin Curtea Constituional a stabilit c sub aspectul naturii juridice regulamentele Parlamentului sunt hotrri pentru a cror adoptare este necesar votul majoritii camerelor. Regulamentele Parlamentului nu pot s conin reglementri cu privire la statutul parlmentarilor de asemena regulamentul nu pot stabili drepturi i obligaii n sracina unor subiecte de drept din afara camerei. n afara acestor acte i unele structutri parlamentare pot emite acte. Astfel preedintii camerelor emit decizii. Comsiile parlamentare pot emite avize sau rapoarte.

47

Cursul 8

Institutia sefului de stat

Prezentarea institutiei sefului de stat anume natura juridica a institutiei precum si raporturile acesteia cu Parlamentul sint influientate de cum unele sisteme constitutionale au fundamentat .

Teoria unicitatii puterii sau teoria separatiei puterii in stat In explicarea acestei institutii se va tine cont si de pozitia pe care seful de stat o ocupa in cadrul executivului : In unele state executivul este un organ statal unic reprezentat de un presedinte (statele UE) ; Executivul este format de seful de stat si guvern , este cazul statelor care au adoptat un regim politic parlamentar sau semi-prezidential ; Functia sefului de stat este indeplinita de organe colegiale asa cum s-a intimplat si in Romania inainte de 1990 si asa cum se intimpla in prezent in Elvetia .

Sarcinile sefului de stat in Romania Constitutia Romana a consacrat un sef de stat care sa satisfaca nevoile de reprezentare a statului dar si nevoia de arbitraj , mediere , intre stat si societate dar si intre puterile statului . Conform art. 80 din Constitutie , Presedintele Romaniei apare ca : 1. Sef de stat atunci cind reprezinta statul Roman pe plan intern (numirea in functii publice sau acordarea gratierii individuale) , cit si extern (acreditarea diplomaticilor straini in Romania) . 2. Sef al executivului (nu si sef al Guvernului) garanteaza independenta , unitatea si integritatea teritoriala a statului Roman (face aceste lucruri prin faptul ca este comandantul suprem al fortelor armate si presedentele C.S.A.T. ) 3. Garant al Constitutiei si mediator intre puterile statului

48

Atributiile sefului de stat Roman 1. Atributiile de legiferare a) Presedintele promulga legile , avind dreptul de a solicita o singura data de reexaminare a legii de catre Parlament , sesizare care priveste probleme de oportunitate politica . b) Presedintele are la dispozitie 20 de zile in care se solicita sa promulge legea , iar in cazul in care sesizeaza Parlamentul pentru reexaminarea ei sau Curtea Constitutionala pentru controlul de constitutionalitate , ulterior revenirii pe masa sa a legii , Presedintele are la dispozitie 10 zile in care sa o promulge . In situatia in care Presedintele decide a se adresa Curtii Constitutionale , sesizarea sa va privi probleme strict de tehnica constitutionala . c) Presedintele semneaza legile in vederea publicarii in Monitorul Oficial . 2. Atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice a) Presedintele poate actiona ca mediator intre puterile statului , intre stat si societate . b) Prezinta mesaje parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii. Astfel de probleme pot fi : cele vizind procesul de legiferare , controlul parlamentar exercitat asupra Guvernului si altor autoritati ale administratiei publice . Mesajul este un act politic exclusiv si unilateral al presedintelui . Mesajul poate fi prezentat direct de catre Presedinte in fata Camerelor Unite ale Parlamentului , poate fi prezentat prin citirea lui de un consilier Prezidential sau poate fi prezentat sub forma unei scrisori publice . Dreptul lui de a prezenta mesaje ii corespunde obligatia Parlamentului de a primi mesajul . Presedintele insa nu participa la dezbateri in cazul in care se ajunge asa ceva pentru ca avind in vedere raporturile constitutionale dintre Parlament si Presedinte , Presedintele nu raspunde in fata Parlamentului . Parlamentul nu are posibilitatea de a dezbate daca primeste sau nu mesajul Presedintelui , putind dezbate doar probleme semnalate de Presedinte prin mesaj . Exceptii de la aceste reguli face categoria mesajelor prezentate de presedinte Parlamentului , in conditiile art. 92 al. 3 , mesaje prin care Presedintele aduce la cunostinta Parlamentului masurile luate prin respingerea unor agresiuni armate straine fara de Romania . c) Consultarea problemelor cu privire la probleme urgente si de importanta deosebite . d) Posibilitatea Presedintelui de a participa la sedintele Guvernului si prezidarea acestora. e) Organizarea Referendumului in probleme de interes national , dupa aprobarea prealabila a Parlamentului .

49

3. Atributii privind alegerea , formarea , avizarea formarii , numirea sau revocarea unor autoritati publice a) Convocarea parlamentului in 2 situatii : in prima sedinta a acestuia dupa alegerile Parlamentare . b) Presedinte are posibilitatea de a solicita convocarea Parlamentului intr-o sesiune extraordinara . c) Dizolvarea Parlamentului . Dizolvarea Parlamentului este conditionata de indeplinirea comulativa a urmatoarelor cerinte : sa existe cel putin 2 solicitari privitoare la acordarea votului de incredere Guvernului , respinse de catre Parlament; sa fi trecut mai mult de 60 de zile de la data primei cereri de acordare a votului de incredere; sa fi fost consultati Presedintii Celor 2 Camere si liderii grupurilor parlamentare . d) Desemnarea candidatului la functia de Prim- Ministru . e) Numirea Guvernului pe baza votului de incredere acordat de Parlament . f) Revocarea si numirea unor membri a Guvernului in caz de remaniere . g) Numirea a 3 Judecatori la Curtea Constitutionala . h) Numirea in functie a Magistratilor definitivi . i) Acordarea gradelor de general, maresal , etc. 4. Atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice a) Presedintele are posibilitatea de a declara o aprobare prealabila a Parlamentului , a mobilizarii partiale sau generale a fortelor armate . In situatii exceptionale Presedintele poate lua una din aceste masuri fara aprobarea prealabila a Parlamentului, fiind necesara insa a fi supusa aprobarii ulterioare a Parlamentului . b) Instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta partiala sau totala . Ulterior luarii acestei masuri , Presedintele o va supune spre aprobare Parlamentului . 5. Atributii in domeniul politicii externe a) Incheierea in numele Romaniei a tratatelor negociate de guvern si .... b) Acreditarea sau rechemarea a reprezentatilor diplomatici Romani in strainatate la propunerea Guvernului . c) Aprobarea infiintarii , dezfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice ale Romaniei in straintate . d) Acreditarea in Romania a reprezentantilor diplomatici straini .

50

Presedintele mai are si alte atributii : e) Acordarea gratierii individuale f) .... Desemnarea sefului de stat Desemnarea sefului de stat difere , atit de la stat la stat , in functie de forma de guvernamint , de rolul constitutional al sefului de stat si de raporturile acestuia cu celelalte puteri in stat . In lume exista 4 moduri de desemnarea sefului de stat : 1. Pe cale eriditarea (in cazul monarhiei) 2. Prin alegerea sa de catre Parlament . Aici exista 3 modalitati : a) Alegerea directa de catre Parlament (Grecia , Israel) b) Prin alegerea de catre parlament a unui organ colegiar c) Elvetia este unicul stat din lume care are un regim de adunare . El este condus ... 3. Desemnarea sefului de stat prin intermediul unui colegiu electoral . 4. Alegerea sefului de stat prin vot universal , secret , direct si egal (Romania) .

Durata mandatului sefului de stat Aceasta poate sa fie pe viata , in cazul monarhiilor sau determinat in timp . In Romania in prezent , Presedintele are un mandat de 5 ani . Presedintele Romaniei isi exercita mandatul de la data depunerii juramintului in fata Parlamentului , pina la data depunerii jurimanitului ... In mod exceptional mandatul presedintelui Romaniei poate fi prelungit in caz de razboi sau catastrofa , dar doar prin lege organica adoptata prin Parlament . Presedintele Romaniei poate exercita cel mult 2 mandate care pot fi succesive . In caz de deces , demisie , demitere din functie sau imposibilitate de exercitare a mandatului , intervine vacanta functie . Interimatul in aceste situatii precum si atunci cind presedintele este suspendat din functie sau se afla in imposibilitate temporara de exercitare a functiei , este asigurat in ordine de presedintele senatului , iar in cazul in care acesta nu poate de presedintele camerei deputatilor . Cel care asigura interimatul la functia de presedinte nu poate adresa mesaje parlamentului , nu poate dizolva parlamentul si nu poate solicita organizarea unui Referendum national . Functia de Presedinte al Romaniei este incompatibila cu orice functie publica sau privata precum si calitatea de membru intr-un partid politic . Ulterior alegerilor prezidentiale validarea alegerii noului Presedinte se face de catre Curtea Constitutionala .

51

Actele presedintelui Romaniei Acesta emite 2 categorii de acte : 1. Acte cu caracter exclusiv politic ( mesajul , declaratiile , opiniile , etc.) . 2. Acte juridice ( decretele prezidentiale ele pot fi cu caracter normativ sau individual ; marea majoritate a decretelor trebuie sa fie contrasemnate de catre Prim Ministru , angajinduse raspunderea acestuia ; constrasemnarea acestora este o masura de prevenire a depasirii de presedinte a atributiilor constitutionale , iar atunci cind este obligatorie reprezinta o conditie de valabilitate a actului . Decretele se publica in MO , nepublicarea atragind ca sanctiune , inexistenta actului ).

Raspunderea Presedintelui Romaniei Si in cazul Presedintelui opereaza imunitatea parlamentara in acelasi continut ca si cel a imunitatii parlamentare . Presedintele Romaniei poate raspunde politic sau penal . Raspunderea politica intervine atunci cind Presedintele savirseste fapte grave prin care incalca Constitutia . Intr-o astfel de situatie cel putin 1/3 din nr. deputatilor si senatorilor poate propune suspendarea din functie a Presedintelui . Aceasta masura se comunica Presedintelui , care are posibilitatea de a se prezenta in fata Parlamentului si de a da explicatii cu privire la faptele ce i se impun . In sedinta comuna cu votul majoritatii si ulterior cu consultarii a Curtii Constitutionale , Parlamentul poate hotara suspendarea din functia presedintelui . Eventuala emitere a presedintelui va fi decisa doar prin Referendum de catre cetatenii cu dreptul la vot . Raspunderea penala intervine in situatia in care presedintele savirseste crima de inalta tradare . Punrea sub acuzarea poate fi hotarata de camerele Parlamentului reunite in sedinta comuna cu votul a cel putin 2/3 din nr. deputatilor si senatorilor . Suspendarea este una de drept in astfel cazuri , urmarirea penala si judecata sunt de competenta judecatorilor de pe linga ICCJ si respectiv ICCJ. In cazul in care se pronunta o hotarare definitiva de condamnare , presedintele este emis de drept din functie .

52

Cursul 9

Autoritatea Jurisdictionala

I. Terminologie si notiune Termenul de justitie are doua acceptiuni: 1. Sistemul organelor judecatoresti din punct de vedere structural; 2. Activiatea de solutionare a proceselor, de aplicare a sanctiunii, de restabilire a drepturilor si intereselor legitime incalcate. Cunoasterea, interpertarea si aplicarea______a legii apartin unei puteri statale (autoritatea judecatoreasca), care trebuie sa fie independenta si impartiala. In spiritul ideii de justitie s-au dezvoltat si activitati infaptuite de alte organisme decat instantele de judecata care presupun folosirea aceleeasi reguli procedurale (ex. Consiliul Suprem al Magistraturii). In urma judecatii sunt emise hotarari judecatoresti ce trebuie sa fie repsectate si puse-n aplicare de cetateni, de autoritati publice, de persoane juridice de drept privat carora hotararile le sunt opozabile. II. Specificul autoritatii jurisdictionale Statutul de drept implica obligativitatea respectarii Constitutiiei si a legii. Judecatorul interpreteaza si aplica legea, dar nu o creeaza niciodata, chiar competenta instantelor fiind stabilita prin legislatie. Activitatea jurisdictionala presupune activitatea de solutionare a litigiilor in litera si spiritul legii, a obiceiului, a conventiilor, a contractelor. Organizarea justitiei se face pe grade de jurisdictie ce permite o evaluare in fond a problemelor deduse judecatii, dar si posibilitatea de contestare prin caile de atac. In principiu in Romania exista trei grade de jurisdictie: fond, apel, recurs.

III. Principiile fundamentale in baza carora se realizeaza justitia. Aceste principii sunt aplicabile intregului sistem juridic existand insa si principii proprii justitiei, cat si principii specifice diferitelor categorii de jurisdictii. Aceste principii sunt folositioare si importante pentru ca atunci cand legea o prevede, folosind metoda analogiei, judecatorul va recurge la aceste principii. 1. Principiul egalitatii- acesta excede justitiei fiind de esenta statului de drept. Este aplicat sub doua aspecte: a) legalitatea instantelor de judecata- pot indeplini functii jurisdictionale doar acele autoritati carora constitutia si legile le rezerva asemenea calitati. Solutionarea litigiilor de catre instantele de judecata se face doar in limitele competentei conferite lor de catre lege. Procedura de solutionare a litigiilor este doar cea prevazuta de lege.

53

2.

3. 4. 5.

6.

b) legalitatea infractiunilor si pedepsei- orice infractiune si pedeapsa exista doar daca sunt prevazute de lege. Justitia este unica si egala pentru toti- este o aplicatie a principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor si presupune ca pentru toti cetatenii trebuie sa existe o singura justitie care sa ne asigure judecata de catre aceleasi instante si cu respectarea unor proceduri similare. In consecinta potrivit constitutiei Romaniei nu pot exista tribunale extraordinare, insa la nivelul instantelor pot fi infiintate sectii speciale. Folosirea limbii oficiale si a limbii materne in justitie- procesele se desfasoara in limba oficiala a statului, persoanele care nu cunosc limba romana beneficiaza de un interpret. Dreptul la aparare- Este att un drept cetenesc ct i un principiu fundamental al infatuirii justiiei. Prezumtia de nevinovatie- Este principiul constituional potrivit cruia o persoan este considerat nevinovat pn cnd mpotriva ei s-a pronunat o hotrre de condamnare definitiv. Acesta este principiul cruia i se subordoneaz ntreaga activitate jurisdicional. Independenta judecatorilor si supunerea lor doar legii- independenta justitiei si a judecatorilor in particular se fundamenteaza pe teoria separatiei puterilor in stat, fiind o forma de garantie fata de abuzurile puterii.

Garantii ale acestei independente: a) Recrutarea magistratilor- prin concurs (Romania), in principiu judecatorii si magistratii sunt numiti de presedintele Romaniei prin decret prezidential la propunerea Consiliul Suprem al Magistraturii, exceptie judecatorii stagiari fiind numiti de Ministerul Justitiei; b) Inamovibilitatea- garantia independentei judecatorului, judecatorul neputand fi revocat, retrogradat, transferat, avansat fara consomtamantul sau. Inamovibilitatea nu priveste judecatorii stagiari. Inamovibilitatea este pe durata mandatului; c) Avansarea- se face potrivit regulilor doar in si de catre corpul magistratilor; d) Controlul hotararilor judecatoresti se face doar prin instanta de judecata si prin procedura stabilita de lege; Organele judecatoresti Justiia este nfptuita de organele judectoreti, iar n Constituia Romniei n titlu denumit autoritatea judectoreasc este reglementat n ordine activitatea instanelor judectoreti a ministerului public i a consiliului superior al magistraturii. Instanele judectoreti sunt nalta Curte de Casaie i Justiie i celelalte instante stabilite de lege. nfiinarea de instante extraordinare este interzis. Se pot nfiina ns prin lege organic instante specializate n anumite materii (ex: cauzele cu minori). nalta Curte de Casaie i Justiie asigura interpretarea i aplicarea unitara a legii de ctre celelalte instante judectoreti avnd i competen de a judeca anumite litigii att c instan de fond ct i c instan de control judiciar (de aple sau de recurs). Procurorii Sunt i ei magistrai i i desfoar activitatea potrivit principiilor legalitii, imparialitii i controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiiei. Procurorii sunt
54

independeni n soluiile pe care le dispun. Funcia de magistrat judector sau procuror este incompatibil cu orice alt funcie public sau privat cu excepia funciilor didactice n nvmntul superior. Ministerul public Este format din procurorii care-si desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei. Rolul procurorului si al ministerelor este reprezentarea intereselor generale a societatii dar si apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor fundamentale. Principiile de organizare si functionare sunt: 1. Impartialitate; 2. Legalitate; 3. Control ierarhic. Consiliul Suprem al Magistraturii Are doua functii: 1. Garantarea independentei justitiei; 2. Colegiul de disciplina al magistratilor; Este format din magistrati, alesi din cele doua camere ale Parlamentului. Este reprezentantul autoritii judectoreti, garantul independenei justiiei este independant iar n activitatea sa se supune numai legii i are ca principale atribuii asigurarea funcionarii eficiente a sistemului judiciar i cariera magistrailor. CSM este format din 19 membri, dintre care 14 alei n adunrile generale ale magistrailor sunt mprii n dou secii: - una pentru judectori: format din 9 judectori i - una pentru procurori format din 5 procurori. Ali doi membri ai CSM-ului sunt reprezentani ai societii civile, specialiti n domeniul dreptului care se bucura de o nalt reputaie profesional i moral i sunt alei de Senat. Din CSM mai fac parte de drept ministrul justiiei, preedintele Inaltei Curi de Casaie i Justiie i Procurorul General al Parchetului de pe lng Inalta Curte de Casaie i Justiie. Printre cele mai importante atribuii ale sale este acea de instan de judecata prin cele dou secii n domeniul rspunderii disciplinare a judectorilor i procurorilor. Dei nu este nominalizat n Constituie, Ministerul Justiiei este organul administraiei publice de specialitate care exercita anumite atribuii prevzute de lege n domeniul administraiei justiiei, al executrii pedepselor penale, anumite atribuii n legtur cu Ministerul Public etc. Este singurul care are iniiativa legislativ i poate propune proiecte de legi. Independenta judecatorului presupune ca acesta in activitatea sa, trebuie sa respecte doar legea. Infractiunile si pedepsele sunt stabilite prin lege.

55

Procurorii Sunt i ei magistrai i i desfoar activitatea potrivit principiilor legalitii, imparialitii i controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiiei. Procurorii sunt independeni n soluiile pe care le dispun. Funcia de magistrat judector sau procuror este incompatibil cu orice alt funcie public sau privat cu excepia funciilor didactice n nvmntul superior.

Raportul cu executivul- numirea, avansarea sau incetarea activitatii de magistrat se realizeaza sub aspect formal de presedinte, respectiv de Ministerul Justitiei. Actul jurisdictional Termenul de act jurisdictional, din punct de vedere etimologic, exprima actul prin care judecatorul spune dreptul. In consecinta actele emise in cazul unor proceduri necontencioase sau in legatura cu executarea unor hotarari sunt acte cu caracter administrativ. Criteriile prin care poate fi definit actul juridictional sunt: 1. Criteriul formal: a) judecatorul se exprima prin decizii de speta ce produc de regula doar efecte relative, doar cu privire la partile unui proces; b) judecatorul se exprima prin decizii ulterioare, litigiul pe care-l solutioneaza avand loc anterior actiunii sale; c) judecatorul nu actioneaza de regula din oficiu, ci doar la cerere; d) judecatorul se pronunta prin acte solemne; e) activitatea judecatoreasca se desfasoara sub forma de proces, dupa o procedura particulara ce impune respectarea publicitatii dezbaterilor cu respectarea dreptului la aparare, si a contradictorialitatii. 2. Criteriul functional: a) judecatorul se supune numai legii; b) actul jurisdictional se bucura de autoritate de lucru judecata;

3. Criteriul organic priveste: a) independenta instantelor si a judecatorului; b) principiul instantelor succesive; c) principiul colegialitatii- actul emis este rezultatul unei deliberari colective;

56