Sunteți pe pagina 1din 7

CHIMA MEDIULUI

Capitolui IV - Agenji poluan(i tn compczijia chimica a mediului ambiant

222 produsilor de hidroliza vor fi activi numai prolina, hidroxiprolina, triptofanul si histidina. Ultima este bazica pentra ca in mediul acid sa poata da reactii de nitrozare in pozitia 1 (-NH-), iar radicalul N-indolil este prea stabil pentru a se cupla cu ionul de nitroziu la azot, acesta va ataca preferential in mecanism SE, nucleul aromatic. Cea mai mare cantitate de nitrozamine provenite din degradarea proteinelor i polipeptidelor, va rezulta din derivatii pirolidinei, ceea ce s-a si dovedit analitic. In general, in mediul acid, viteza reactiilor de nitrozare creste de 5-6 ori prin scaderea unitate a pH-uiui sub valoarea 3. Aceste valori de pH, atat de scazute, nu se gasesc decat in stomac. Rezulta ca prin consumarea alimentelor cu nitriti, formarea nitrozaminelor se realizeazS rapid in stomac, de unde nitrozocompuii tree la nivelul ficatului dupa absorbtie in intestin. Intr-adevar, la animalele de experienfa, cele mai multe necroze au fost de natura hepatica. S-a demonstrat ca bacterii de tipul Escherichia coli, Lactobacillus, Clostridium, Proteus, Streptococcus, Staphylococcus si altele, pot cataliza formarea nitrozaminelor in pH neutru si chiar alcalin. Deci, rezulta ca acumularea de nitrozamine se datoreaza, pe de parte prezen^ei unei concentratii semnificative de nitriti, iar pe de alta parte, activitatii microbiene specifice, functie de pH. Nitritii sunt toxici prin efectele de nitrozare, dar si ca oxidanti suficient de energici a unor substance nutritive, retinol i retina, vitamine din complexul B, grupe sulfhidril din peptide si proteine, etc. Desi nitritii si nitratii nu sunt toxici in concentratiile lor normale din alimente, iar depasjrea acestora are repercusiuni periculoase, totusi specialistii opteaza pentru introducerea unor concentratii sporite de nitriti si nitrati pentru efectul lor sigur bactericid i bacteriostatic, fata de bacteriile anaerobe, intre care si clostridiite. Toxinfectiile alimentare cu Clostridium botulmum sunt cu mult mai periculoase^ decat expunerea organismului la doze ceva mai mari de nitriti si nitrati. Incercarile multor specialisti de a folosi alta cale de inactivare a clostridiilor prin iradiere, acidifieri intense, supradozari de sare, folosirea antioxidantilor fenolici si derivati ai acidului ascorbic sau izoascorbati etc., nu au dat rezultate stisftcatoare i sigure ca in cazul nitratilor si nitritilor. Sub aspect toxicologic, nitritii sunt cu mult mai toxici decat nitratii, de aceea concentratia lor este limitata., in general, la 70 mg/kg. m unele |ari cu clima calda si umeda se permit doze de pana la 200 mg/kg. Pentru ca nitratii sa dea tulburari evidente de intoxicare, doza unica ingerata trebuie sS fie mai mare de 10 g KN03. tulburarile imediate apar in sistemul digestiv, unde flora intestinalS este opresata, ca si in cazul dozelor mari de NaCl, prin cresterea presiunii osmotice. Pe aceasta se bazeaza %\ acpunea bacteriostatics a nitratilor si a altor saruri minerale. Concentratiile mari de nitrati devin periculoase la cresterea activita{ii reducatoare a microorganismelor, ceea ce va avea ca efect cresterea acumularilor de nitriti prin dezechilibrul dintre nitrat reductaza si nitrit reductaza. rice alt factor extern care favorizeaza activarea primei enzime in detrimentul celei din urma, va conduce la acumulari importante de nitriti, aspect bine fundamentat si la nivelul microflorei digestive. Prin efectul puternic oxidant, nitritii conduc la cresterea concentratiei de methemoglobitta in sange. S-a stabilit ca nitritii produc cancerul sistemului limfatic printr-un mecanism diferit de eel de actiune a nitrozaminelor, substante cu puternic efect cancerigen si mutagen. 4.3.7. Poluarea radioactive. Poluarea radioactiva a solului are la origine praful radioactiv rezultat din reactiile, exploziile nucleare, depuneri pe suprafata solului, emanatii radioactive ale reactiilor nucleare. Componentele radioactive din sol depind de izotopii implica{i, de concentratia acestora, de natura fizico-chiniica a solului. De exemplu, cantitatile mari de strontiu si cesiu in plante sunt ca urmare a cresterii limitate de calciu si potasiu. Acpunea poluantului radioactiv in sol se explica prin interactiunea complexa a proprietan'lor chimice i biologice ale izotopilor reziduali din mediu ambiant. 4.3.7.1. Consideratii ger.erale

Fenomenul si implicatiih proceselor radioactive asupra medhdui ambiant. Radioactivitatea elementelor reprezinta un important motiv de ingrijorare pentru populatia globului, pentra consumatori, si deci si pentru producatorii de bunuri agroalimentare, bunuri in contact direct cu omul. Radiatia este un fapt de viata, fiind prezenta in natura, desi nu poate fi produsa artificial. De aceea se vor prezenta elementele fundamentale legate de acest subiect pentru a se obtine imagine coerenta si corecta asupra acestei probleme, avand in vedere permanent principiul de baza ai domeniului conform caruia radiatiile sunt inerent daunatoare omului, dar preexistand in natura, populatia trebuie protejata la expunerea inutila sau excesiva, in conditiile analizei raportului efecte-risc-cosruri. 4.3.7.2. Radioactivitatea - Principii fizjee.

Radioactivitatea este proprietatea nucleelor atomice de a se dezintegra spontan prin emisia de radiatii electromagnetice (y) sau 1 (a sau p), nucleul inipal transformandu-se in alt tip de nucleu, astfel incat atomul

1 MEDIULUI

Capilotul IV - Agenb poluant! Tn compaafe chimica a mediului ambiant

224 rezultat isj modifies pozitia in sistemul periodic al elementelor conform unor reguli de deplasare. Daca dezintegrarea radioactiva are loc de la sine, ca proprietate intrinseca a nucleelor respective, se vorbeste despre radioactivitate naturala, care a fost descoperit de H. Becquerel in 1886 si studiata pentru prima data de catre acesta i sotii M Sklodowska - Currie si P. Currie. Daca dezintegrarea radioactiva estre provocata prin diverse metode sau apartine unor radionuclizi care nu sunt existenti de la sine in natura, ci sunt obtinuti prin metode i tehnologii ca urmare a reactiei nucieare, atunci aceasta se numeste radioactivitate artificials, si a fost descoperitS si studiata de sotii Joliot - Currie in 1933. Elementele, nucleele care se pot dezintegra radioactiv se numesc radionuclizi, radioizotppi - izotopi radioactivi, sau elemente radioactive, radioelemente. Radionuclizii naturali se gSsesc in natura, provenind din geogeneza sau sunt cosmogene, prezentand radioactivitate naturala, iar radionuclizii artificiali sunt elementele radioactive antropogene. Toate aceste elemente respects legea dezintegrarii radioactive, lege de tip exponential: N(t) = N0-e(-x,) unde N(t), N0 reprezinta numSrul de nuclee nedezintegrate la momentul t, respectiv la momentul initial t0 = 0, iar X este constanta de dezintegrare radioactiva, specifics fiecarui radionuclid cu semnificatia evidenta a unei probabilitSti de dezintegrare. Dar mSrimea specifics este acttvitatea, adicS numSrul de radiatii emise de un radionuclid sau un corp in unitatea de timp, unitatea de masura in S.I. fiind Bq (beqerel-ul; lBq = 1 dez/s) si ca unitate toleranta Ci (currie-ul). . dN A ---dt In functie de radiajiile emise prin dezintegrare, atat in cazul radionuclizilor naturali cat i a celor artificiali, se vorbeste de radioactivitatea a, p i/sau caracterizate prin specificitate individuals i cu modul propriu de interactiune cu substantele chimice, existente in mediul ambiant. Prin extensie de limbaj i implicatiile provenite prin alimentatie, se desemneazS prin radioactivitatea alimentelor sau a produselor alimentare" vegetale existente in mediul ambinat, prezen{a m sau pe alimente a unor elemente radioactive, radionuclizi, indiferent dacS acetia sunt naturali sau artificiali. In fimctie de natura lor i a tipului de dezintegrare se vorbeste de componentele a, p i/sau ale radioactivitatii alimentelor, a apei i a atmosferei si a actiunii acestora asupra componentelor mediului ambiant aer, apS, sol. Masurarea i analiza radioactivitatii corpurilor se face pe baza modului specific de interactiune a radiatiilor emise de radionuclizii prezenti in probe cu un traductor sensibil la radiatii, numit detector de radiatii. in plus, daca metoda folosita permite numai analiza cantitativa, atunci radioactivitatea masurata se numeste totals sau globalS, iar dacS metodele permit atat analiza cantitativa, cat i cea calitativa, radioactivitatea mSsurata se numete, ca i metoda folosita, spectrometries. Aceste metode de analiza sunt metode fizice, dar, in special pentru alimente si factorii de mediu, metodele analitice uzuale se completeaza cu metode radiochimice. Orice considerate privind calitatea alimentelor i orice studiu vizand radioactivitatea mediului ambiant se bazeaza pe mSsurarea si determinarea activitatii radionuclizilor prezenti in aceste conditii. 4.3.7.3. Radioactivitatea produselor agroalimentare. Se considers necesara cunoasterea poluSrii radioactive a mediului ambiant cu implicatii asupra produselor agroalimentare, deci si a produselor alimentare utilizate frecvent de populatia globului; acestea fiind surse certe de poluare radioactiva. Prezenta radionuclizilor in alimente, ceea ce determinS radioactivitatea acestora, este datoratS atat unor cauze naturale, existen|a in ge'osfera a radionuclizilor naturali; cat i industriei, accidentelor i experientelor nucieare, deci activitatii desfaurate de om. ModalitStile de transfer ale acestora itt lanturile alimentare specifice sunt prezentate in figurile 4.4 i 4.5.
SURSADE POLUARE RADIOACTIVA Figura 4.4. Calea de contaminare radioactiva a popuJafieipe baza consumuluiproduselor agroalimentare vegetale.

> SOL PRODUSE AGRICOLE VEGETALE PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE VEGETALA OM

AER

CHimA MEDIULUI

IV - Agerrti poluanfi In compozitia chimica a mediuW ambiant

226
SURSADEPOLUARE RADIOACTIVA

-l SOL J

AER

-
AN1MALE PRODUSE ALJMENTARE DE ORIGINE ANIMAlA OM Figura 4.S. Calea de contaminare radioactiva apopulufieipe baza consumului produselor agroalimentare de origine ammala.

Migratia radionuclizilor in componentele biogeochimice ale agrosistemelor depinde de metabolismul, sinergismul sj antagonismul elementelor chimice, precum i de serie de caracteristici ale mediului acvatic i/sau terestra. In urma contaminarii radioactive a geosferei, factorii fizico-chimici i biologici, due atat la dispersarea si diluarea radionuclizilor in mediile respective, cat i la acumularea lor in sol deci in organismele acestuia, transferul radionuclizilor dintr-o components in alta a lanturilor trofice sunt caracterizate de factorii de transfer. Circuital radionuclizilor presupune ca acestia sunt preluati de plante, prin radacini, fhmze, tulpini, flori, chiar fructe. JUdacinile au un rol important datoritu posibilitatilor de preluare din sol a radionuclizilor solubili, in special a celor necesari in procesul de crestere, procesul de adsorbtie-retentie depinzand de forma chimica, tipul de sol, specia regnului vegetal i conditiile climatice. Alte procese importante in contaminarea vegetatiei sunt depunerile prin aerosoli $i suspensiile contaminate. Procesele de transfer a radionuclizilor continua spre organismele animale, in general prin ingerare i respiratie, dar, din fericire, randamentele sunt scazute, in general, situandu-se sub 10% din radioactivitatea prezenta in parple comestibile ale plantelor. contribute importanta are i consumul din sol, simultan cu vegetatia la
Capitolul IV - $ pduanti In chiirica a mediuliii ambiant

paunat, ceea ce conduce la procente de pana la 20% in cazul ovinelor, sau 4-5% pentru bovine. Radionuclizii ingerati sau inhalati sunt metabolizati de catre organismele animale in mod specific, fiind fie fixati in diferite {esuturi, fie eliminap. Una din caile majore de eliminare constituie laptele. De aceea acest produs agroalimentar constituie eel mai important indicator al radioactivitatii alimentelor, cu posibilitati certe de actiune radioactiva Ultima etapa de transfer este constituita din transferal catre om, in general mediat de prelucrare tehnologica a resurselor agroalimentareCa urmare, orice studiu de radioecologie trebuie sa ia in considerare complexitatea fenomenelor i proceselor care au loc in fiecare components a acestor lantari trofice, fara a neglija si conditiile fizico-chimice ale mediului ambiant. Principalii radionuclizi prezentii in alimente sunt: a) Potasiul - 40 ('"), care este un radionuclid natural, foarte raspandit deoarece prezinta un raport izotropic de 0,0118% din totalitatea potasiului existent in natura i deci, i in produsele agroalimentare. Prezenta acestui radionuclid este doar un indicator al radioactivitatii naturale a alimentelor, i se folosete in scop comparativ pentru valoarea acesteia fafa de cea a radioactivitatii artificiale, contaminarii radioactive. Valorile tipice pentru '"K in produsele agroalimentare sunt prezentate in tabelul 4.4. b) Radionuclizii din senile radioactive ale uraniului sj thoriului, in particular 2l0Pb si 2I(>Po, precum i radionuclizii cosmogeni 3H, 7Be, contributie nesemnificativa la radioactivitatea C, etc, cu alimentelor. Radionuclizii artificiali, c) dintre cei mai importanti biologic sunt: radiocesiu ("4Cs, "'Cs), radioiodul (l31I), radiostrontiu (90Sr) i 239 Pu, ultimele doua fiind , p" respectiv a radioactivi. Pentru acesti radionuclizi, prezenti in alimente datorita. poluarii radioactive, exista limite stabilite sau recomandate privind concentratia lor in produsele agroalimentare.

228 4.3.7.4. Efectele radioactivitatii asupra omulul Norme si limite pentru radioactivitatea produselor agroalimentare. Efectele radioactivitatii asupra omului se cuantifica prin sistemul dozimetric, deci prin calculul i estimarea dozelor, mai precis prin echivalentul efectiv al dozei (EDE), care se masoara in Sievert (Sv) in S.I., ca unitate inca toleranta rem-ul (lSv = 100 rem). In general EDE anual pentru surse naturale este pentru Jara noastra de aproximativ 2,4 mSv, circa 10% fund datorata consumului alimentar. Schematic efectele radiatiilor asupra organismului uman sunt rezultatul proceselor fizice primare de ionizare care conduc la modificari chimice i, in final, la cele biologice, manifestate in mod stochastic prin cele somatice, sau prin efect genetic. Cuantificarea riscului de aparitie a efectelor somatice sau genetice este destul de complicate depinzand i de toxicitatea radionuclizilor si sta la baza stabilirii limitelor de incorporare a radionuclizilor, a normelor de radioprotectie si a nivelului concentratiei radioactive in alimente. Pe plan mondial, sub impulsul celor trei organisme internationale interesate FAO, OMS, IAEA.-, s-au stabilit $i recomandat nivelele de radioactivitate in alimente, pentru principalii radionuclizi contaminanti. Din nefericire, complexitatea pretului studiilor in domeniu au facut sa nu existe stabilite standarde de calitate in acest context, practicandu-se diverse norme in diverse zone comerciale ale lumii, dei in ultima vreme, inclusiv Uniunea Europeana si S.U.A. au acceptat aplicarea recomandSrilor FAO, OMS, IAEA. Vatorile admise i practicate pe pietele internationale sunt prezentate orientativ in tabelul 4.5. ________________________________ Tabelul 4.5. contaminant!, Limite de 34/-, 137,radioactivitate permise pentru alimente Radionuclid Concentrate permisa (/) / Organizatia FAO, IAEA, ul CEE SUA Alte tari Romania'
OMS

229 1-131" Cs-134 Cs-137 Pu-239 400 50 100 2 350 600 2 300 370 2 10-2000 300-460 10-1500 370-1500 740-1500 10-1000

- confonn NRSN-NRRp, pentru - in primul an de la producerea unu accident nuclear major

Sr-90

20

20

20

20-200

10-1000

Concentratiile radioactive medii de


Produsul

Tabelul 4.4. in alimente (in Bg/kg)


Tn Romania

Literatura intemationala

Cereale Faina Legume Fructe Lapte Carne

75-150 aprox. 75 50-150 50-150 50 100-150

100-130 45-80 30-170 40-90 40-60 80-130

In Romania Normele Republicane de Radioprotectie sunt depasite cu circa doua generatii, situandu-se la nivelul anilor '70, iar legislatia nucleate, sanitate agricola nu expliciteaza elementele legate de radioactivitatea produselor din mediu ambiant, a alimentelor. Refeaua sanitate recomanda normele internationale FAO, OMS, IAEA, care de altfel sunt recomandate pe orice piata comerciala agroalimentara nationals si international! In plus, pa baza programelor de cercetare |i supraveghere a radioactivitatii materiilor prime si produselor agroalimentare realizate, prin excluderea accidentelor radioactive, s-au constatat ca din punctul de vedere al radioactivitatii, produsele agroalimentare autohtone se incadreaza in valorile concentratiilor radioactive prezentate in rapoartele si literature de specialitate din alte tari, precum Uniunea Europeana, SUA Canada, Japonia etc., situandu-se mult sub limitele recomandate de organismele internationale abilitate in domeniu. Cpncluzii: Radioactivitatea alimentelor trebuie privita ca un fapt de viata, inerent, datorat atat radionuclizilor naturali, cat i celor artificiali. Datorita faptului ca produc iradieri peste cele naturale, de JoncF, practic trebuie considerati doar radionuclizii artificiali, dintre care cei mai importanti sunt: 134Cs, 137 Cs, 90Sr, 239Pu. In afara accidentelor tehnice, contributia lor suplimentara la doza primita de populatie este practic nesemnificativa. Totusi, radioactivitatea alimentelor, ca urmare a poluarii radioactive a mediului ambiant, trebuie supravegheata, monitorizata, permanent i de asemenea trebuie elaborate sj adoptate norme de calitate din acest punct de vedere pentru produsele agroalimentare. in acest mod, i printr-un sistem coerent de radioprotectie, populatia in ansamblu va injelege aspectele legate de implicatiile date de radioactivitatea componentelor

mediului ambiant, tratandu-le cu atentie si cu teama, limitand riscurile fara a lirriita practicile benefice in care sunt implicate tehnicile i sursele de radiatii. 4.3.7.5. Iradierea alimentelor- realizari si perspective.

Procesarea prin iradiere sau ionizare a materiilor prime i produselor agroalimentare consta in expunerea, pe baza unor tehnologii specifice, a acestora la acpunea radiatiilor ionizante provenite de la sursa de astfel de radiatii. Principalele surse de astfel de radiatii sunt cele izotopice de Co-60 si Cs-137, precum si acceleratorii de electroni. In primul caz, iradierea se face cu radiatii y, iar in eel de-al doilea caz cu fascicole de electroni accelerati, fie cu raze X produse prin franare pe {inte grele. in toate aceste cazuri, prin interactiunea cu compozitia chimica a produselor agroalimentare se produc ionizari in stractura acestora, ionizari care stau la baza modificarilor i efectelor urmarite, dorite. Scopurile acestor procesari sunt, in principal: reducerea pierderilor de recoltu, la depozitare, prelungirea duratei de pastrare i comercializare si asigurarea

CHIMA MEDIULUI

Capitoiul IV - Agenti poiuanti in compadtia chimica a mediuiui ambiant

230 unei calitati microbiologice corespunzatoare, deci, pe scurt, asigurarea securitatii alimentare. Procedeul este similar cu tratarea alimentelor cu microunde, diferenfele constiffld in caracteristicile fizice ale undelor folosite i bine-nteles, in tipul de surse utilizate: cuptoare cu microunde, respectiv surse de radiatii ionizante. Trebuie de asemenea mentionat: in cazul tratarii cu microunde, desi sunt necesare unele precautii la aplicarea procedeului, iradierea nu induce radioactivitatea surselor alimentare. Desj iradierea, sau ionizarea alimentelor reprezinta un procedeu tehnologic de varf, deosebit de eficient, este aplicat pe scara relativ mica, in primul rand datorita netntelegerii corecte a esentei lui, a unei perceperi greske de catre publicul consumator si a gravei confuzii care exista intre iradiere i contaminare radioactiva. Realist vorbind insa, de?i iradierea alimentelor nu este un panaceu universal si nici nu trebuie sa se substituie aa-zisului GMP (Goods Manufacturing Practices), utilizarii corecte a normelor de eficienta economics, ionizarea este sau poate fi cea mai buna solutie de procesare tehnologica a unor produse alimentare. 4.3.7.5. / Elemente tehnologice. Radiatiile ionizante sunt caracterizate dupa natura lor, de modul de obtinere sau de energie. Iar procesul de iradiere, adica de interactiune a radiatiilor ionizante cu anumita substama este caracterizat prin doza de iradiere, adica prin energia cedata din respectiva preluata de substanja. Deci, unitatea de masura pentru energia radiatiilor este electronvoltul (eV): leV = 1,6 x 10"19 J = l,6x 10"12 erg. cu multiplii sai kilo- i mega- : keVsiMeV. Pentru doza de iradiere, definita prin: D = E/m = energia cedata * masa substantei; unitatea de masura in SI este gray-ul, notat Gy. lGy = IJ/lkg = 0,239 cal/kg = 100 rad., unde rad-ul este unitatea tolerata. Radiatiile ionizante pot fi electromagnetice, radiatiile si X sau corpusculare, fascicule de particule, sau fasciculele de electroni produse cu ajutorul acceleratoarelor. Radiatiile electromagnetice X i au aceeasj nature cu lumina vizibila, cu razele ultraviolete sau cu microundele, insa au energii mult mai mari decat acestea, energii cuprinse intre zeci de keV pentru razele X i cativa MeV, de exemplu, cele doua radiatii emise de sursele de Co-60, care au 1,17 MeV, respectiv 1,33 MeV. Natura lor, corpuscularii sau electromagnetica, se reflecta i in modul de interactiune primara cu substanta i deci puterea lor de penetrare, adica distan|a pana la care sunt eficiente, cantitatea adsorbita de substanta. Astfel, daca fasciculele de electroni pot actiona pe distanta maxima de 10cm, iar razele X pe cativa zeci de centimetri, avantajul tehnologic masiv este de partea radiatiilor y, care pot actiona chiar pe distante de metri. Principalele surse de radiatii sunt deci, acceleratorii de electroni sj sursele izotopice. Acceleratorii de electroni sunt folositi pentru obtinerea de fascicole de electroni de malta energie, cu limitari energetice impuse la maxim 10 MeV, dar i pentru obtinerea fascicolelor de raze X prin franarea electronilor pe tinte din materiale grele, ceea ce permite obtinerea asa-ziselor radiatii X de franare. Dezavantajele lor sunt, in principal, legate de posibilitatea iradierii doar in stratini subtiri si de complexitatea lor tehnologica, aspect ce le face, deocamdata mai putin fiabile. Sursele de iradiere izotopice sunt reprezentate prin diverse izotopi radioactivi, principalii fiind Co-60 i Cs-137. aceste surse sunt cele mai folosite, iar dintre acestea, sursa Co-60 este utilizata in peste 90% din instalatiile de iradiere, datorita avantajelor pe care le prezinta, din care: se obtin relativ uor i ieftin |i are energie convenabila, emitand doua cuante de energii 1,17 MeV i 1,33 MeV, deci in total 2,5 MeV. Dar sursele de iradiere, indiferent de tip sj de radiatiile emise, sunt doar partea principal^ dintr-o instalatie de iradiere, aceasta fiind constituita i din dispozitivul de control al sursei, sistemul de manipulare, ambalare si stocare a produselor, echipamente auxiUare, constructii i sisteme de protectie la radiatie. Toate aceste elemente, tipurile i energia radiatiilor utilizate, dozele de iradiere aplicate, sursele i instalatiile folosite, sunt elemente principale care trebuie avute in vedere in aplicarea procedeului de ionizare a produselor agroalimentare in diverse scopuri utile fara a exclude posibile accidente radioactive cu efect in poluarea mediului ambiant. 4.3.7.6. Efectele radiatiilor ionizante. Utilizarea tehnologica a radiatiilor ionizante se bazeaza pe efectele pe care le produc acestea asupra stracturii chimice a moleculelor fi celorlalte structuri cu rol biologic. Aceste efecte sunt rezultatul celor douu tipuri de acpune a radiatiilor, si anume, actiune directa, de natura fizica, i actiune de natura chimica si biochimica. Principalele efecte produse de catre radiatiile ionizante la interactiunea cu stracturile cu rol biologic esential sunt prezentate sintetic in tabelul 4.6.:

CHIMA MEDIULUI

CapitoMIV-Agenli

in compaafe chimica a mediiitui ambiant

232 Tabelul 4.6. Principalele efecte produse de radiatiile ionizante lonizaniexcitari Radioliza apei, Scindarea legaturiior Hidrolizarea bazelor radicali peroxizi chimice disulfuri, azctate; rupturi in radicali lanfurile peptidice Oxidanea pentrozelor, rupturi in canalele ADN, ARN Blocarea fazei G2 incarcaturii microbiene, unor categorii largi de produse agroalimentare, de la produse deshidratate, pete, carne la sucuri naturale, i pe aceasta cale le reducerea incidentei maladiilor de origine alimentara; radioliza unor macromolecule i ansambluri de macromolecule cu rol biologic esential, mergand de la obtinerea unor mutante (prin actiunea asupra ADN) pana la disponibilizarea unor materii prime, cum ar fi, de exemplu, complexul lignocelulozic. Cercetari privind iradierea alimentelor in Romania. Pe baza cerceturilor, intreprinse in acest context, s-au obtinut avizele Ministerului Sanatatii, in mod conditional, pentru produse la care se aplica tratamente radioactive, produse exemplificate in tabelul 4.7. Tabelul 4.7. Produse pentru care s-au obtinut aprobarile pentru iradiere Produsul Scopul Domeniul de dozare (kGy) Cartofi i ceapa Inhibarea mcolprii 0,05-0,15 Grau i faina de grim Dezinfestare 0?3 Condimente 1,5-5,0 Reducerea incarcaturii microbiene, radicidare Radicidare 5,0-10,0 Enzime, in special cheaguri microbiene, renina, pepsina Practic, iradierea nu a fost utilizat decat la cheagul microbian utilizat in industria laptelui, pentru radicidarea acestuia. De asemenea s-au dezvoltat studiile de aplicare a radiatiilor ionizante in tehnologiile agroalimentare, prin lucrari care au vizat: radiostimularea i radiomutageneza la nivelul unor microorganisme de interes, modificarea unor mecanisme biochimice i biocatalitice, sterilizarea unor medii de cultura, disponibilizarea unor materii prime i reziduuri pentru biotehnologii |i obtinerea unor produse biotehnologice de calhate: enzime i i celule imobilizate, pigmenti, etc. In ceea ce priveste conditionarea, procesarea, prin ionizare a materiilor prime i produselor agroalimentare, in ultimii ani s-au studiat influentele biochimice, organoleptice, microbiologice i tehnologice asupra: ,,griului i a altor cereale, precum i a fainii de grau in vederea dezmfestarii; cartofilor, cepei i usturoiului, pentru a reduce pierderile de recolta datorate incoltirii, germinarii in timpul depozitarii; ciupercilor, in vederea intarzierii maturarii;
CHIMA 01 AMBIANT

Modificarea Inceunirea sintezei Recorabinari structarilor ADN genetice terfiaJe Efecte celulare, mutafii genetice, anomalii cromozomiale, efecte letale

Pentru alimente un rol deosebit il joaca produsji de radioliza, in special radicalii liberi radioindui, care prezinta, in general, reactivitati deosebite. Totusi, fara a intra in detaffile multiplelor mecanisme de reactie evidentiate, se poate sublinia faptul ca, marea majoritate a acestor specii moleculare sunt similare celor care se gasesc sau apar in alimente in conditii obisnuite sau in urma unor procese clasice. De asemenea, toate studiile de nutritie si toxicologice intreprinse in peste 30 de ani au evidential lipsa oricaror efecte nocive sau a corelatiei acestora cu dietele sj/sau alimentele alterate. De altfel, pe baza unuia dintre cele mai man programe de cercetare, care s-a tntins pe durata a 20 de ani, a fost coordonat de organismele internauonaie competente FAO, AIEA, OMS -, sj a cuprins majoritatea aspectelor menponate: au in biotehnologiile agroalimentare, actiunea radiatiilor ionizante vizeaza radiostimularea, radiomutageneza, modificarea functionala a enzimelor, influen|area unor reactii biochimice, imobilizarea enzimelor i a activita{ii celulelor, disponibilizarea unor materiale pentru biotehnologii. In ceea ce priveste efectele, cu implicatii tehnologice utile, ale radia{iilor ionizante asupra materiilor prime i produselor agroalimentare trebuie menponate: dezinfectarea granelor, cerealelor, fainii i altor categorii de materii prime (cafea, cacao, fasole, etc.); inhibarea germinarii tuberculilor (cartofi, ceapa, usturoi); modificarea proceselor enzimatice care conduc la intarzierea maturarii ciupercilor, a unor fructe i legume; * modificarea unor procese biochimice, in special de natura enzimatica, in scopul modfficarii unor proprietati tehnologice, ^i organoleptice: la f&ina, vinuri, bSuturi, sau produse de alta natura care vin in contact cu sursa umana; acpunea microbicida, care se manifests asupra tuturor patogenilor, in forme sporurale sau vegetative i care conduc la reducerea
Capitdul IV - Agen$ poliran$ in compaztei chimica a mediUui ambiant

234 fructelor, capsuni, cirese, piersici, mere, in vederea prelungirii duratei de pastrare - comercializare prin intarzierea deprecierii calitative; pentra reducerea incarcarii microbiene la fructele i legumele deshidratate; condimentelor si altor ingrediente, pentra a reduce incarcatura microbiana in limitele permise, deci pentru pasteurizare si sterilizare. Sunt in studiu comportarea la iradierea carnii si a produselor din came, a sucurilor, vinurilor, a produselor lactate si a altor categorii de materii prime si produse agroalimentare. Concomitent cu aceste cercetari au fost abordate si unele aspecte tehnico-economice speqfice acestui procedeu, precum si cele sociologice, ayand in vedere perceppa eronata a consumatorului asupra procedeelor tehnologice de varf care utilizeaza iradieri ale produselor alimentare in scopul cresterii fiabilitatii acestora, a reducerii deseurilor cu actiune poluanta a mediului inconjurator prin modificarea insusirilor chimice ale acestuia. BILBIOGRAFIE SELECTIVA

235

7.

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Legea ProtecpeiMediului - M.O.R, partea 1, nr. 304/1995; Undestanding Our Environment, Ed. R E . Hester The Royal Society of

Chemistry, Burlingthon House, London, 1986;


Noi-me metodologice pentru supravegherea sanitara a calitatii apei de baut.

M.S. Bucuresti 1996; Bilanf deMediu nr. II, M.O.R. partea 1, nr. 303 bis/06.01.1997; A. Varduca - Hidrochimie siprelucrarea chimica a apelor.'A H G A. Bucuresti, 1997; G. Sposito - The chemisty o/Soies, Oxford Universitz Press 1989;
HMografie Selective

RP. Scbwarzenbach, P.M. Gschwend, D.M. Imboeden, Environmental Organic Chemistry, J aim Wiley and Sons Interscience Publ. 1993; 8. D. Schiopu - Ecologia si protectia mediului, Editura Didactica si Pedagogics, Bucuresti, 1997; 9. H. H. Rump, H. Krist - Laboratory Manual for the Examination of Water, Waste and Soie VCH, Weinbeim 1992; 10. R. Perrin, p. Schartff- Chimie Indusirielle, Ed. Masson, Paris, 1993; 11. I. Alexa, V. Gavat - Curs de igena , Universitatea de Medicina si Fracmacie, Gr. T. Popa, Iasi, 1994; 12. G. Blaga, I. Rusu - Pedologie, Ed. Did. Si Pedagogica R A Bucuresti, 1996; 13. M.C. Cresser, K. Killham, Soie Chemistry and its Applications, Cambridge University Press 1993; 14. A F Danet - Metode electrochimice de analiza, Editura Stiintifica Bucuresti, 1996; 15 E. Dumitriu, V. Hulea - Metode catalitice eterogene aplicate in protectia mediului, Ed. BIT Iasi, 1997; 16. RN. Harisson, J.S. de Mora s a. - Introductori Chemistry for the Environmental, Sciens Cambridge Universitz Press, 1991; 17. H. D. Holland - Chimin atmosferei si oceanelor, Editura Tehnica Bucuresti, 1983; 18. S. Manescu, M. Cucu, M.I. Diaconescu - Chimia sanitara a mediului, Ed. Medicala Bucuresti, 1994; \9) M. Macoveanu, s a . - Epurarea avansata a apelor mate condifiondnd ------compusii organici nebiodegradabili, Ed. Gh. Asaci, Iasi, 1997; 20. R. Olinescu, s a . - Mecanisme de adaptare a organismului tmpotriva poluarii chimice, Ed. Tehnica Bucuresti, 1990.
1A MEDtULUIAHBIANT

236 21. G. Duca, Matei Macoveanu, I. Scurlatov, Aurelia Misiti, M. Surpateanu - Chimie ecologica - Editura Matrix Rom, Bucuresti, 1999; 22. Mioara Surpateanu - Chimia Mediului - Universitatea Tehnica G. Asachflsi, 1999;

237 23. Liana Muresan, I. Cojocaru - Chimie ecologica - Editura Junimea, Iasi, 1995; 24. I. Cojocaru - Surse, procese si produse de poluare - Editura Junimea, Iasi, 1995;

25. Ghe. Mohan si Ardelean - Ecologie si protectia mediului - Editura Scaiul, Bucuresti, 1993; 26. Sergiu Tumanov - Calitatea aerulu - Editura Tehnica, bucuresti, 1989; 27. T. Chifu, A. Murariu - Bazele protectiei Mediului inconjurator Editura Universitatii A1.1. Cuza", Iasi, 1999; CUPRINS:

1.3. ProprietSfile chimice ........................................................................... 29 1.3.1. Proprietap chimice cu formarea de compusi anorganici .....................29 1.3.2. in complexul chimie al viepi ...................................................... 31 1.4. Intrebuintarea apei .............................................................................. 33 1.5. industrials - utilizarii, conditiL ................................................... 34 1.5.1. Dedurizarea ........................................................................................ 35 1.5.1.1. Degazarea....' .............................................................................. 43 1.5.2. in formarea electroUtului pentru acumulatoarele cu placi de plumb .......................................................................................................... 44 1.5.3. Utilizarea industriala a sistemelor disperse ....................................... 46 1.5.3.1. Lichide active de racire i ungere............................................... 46 1.5.3.2. Lichide pentru transmisia hidraulica aputerii ............................. 48 1.5.3.3. Lichidul antigel .......................................................................... 48 1.5.3.4. Lichide magnetice ...................................................................... 50 1.6. Ape reziduale ....................................................................................... 52 1.6.1. Prezentare generals............................................................................ 52 1.6.2. Procedee industriale de depohiare a apelor uzate .............................. 53 1.6.3. Epurarea apelor reziduale ............................................................. 55 1.6.3.1. Epurarea mecano-biologica .................................................. 1.6.3.2. Procesele de decolorare ....................................................... 17

CAP. 1, COMPONENTA A MEDIULUI AMBIANT ......................... 5 1.1. Consideratii generale ............................................................................. 5 1.1.1. Proprietaple fizice $i structura mol eculara a apei ............................... 7 1.1.2. ca solvent .................... .............................................................. 8 1.1.2.1. Presiunea de vapori a solupilor................................................... 10 1.1.3. Structura si proprietaple unor sisteme disperse .................................. 11 1.1.3.1. Coloizi de asociape ..................................................................... 14 1.1.3.2. Sisteme coloidale. Proprietaple cinetice i electrocinetice ......... 19 1.1.3.3. Stabilitatea si coagularea sistemelor coloidale............................ 23 1.2. Compozitsa chimica a apelor naturale ............................................... 25 1.2.1. Clasificarea apelor naturale ............................................................... 25 1.2.2. Indici chimici utilizap pentru aprecierea cntinutului de compusi chimici dizolvati in naturala..................................................................... 26