Sunteți pe pagina 1din 12

Facultatea de tiine Economice i Administraie Public Specializarea:Finane i Bnci

Definiia i clasificarea contractelor

Cuprins
Introducere 1.Definiia contractului 2.Clasificarea contractelor Bibliografie

Introducere

Acest referat definete conceptul de contract prezentnd i o clasificare a contractelor n funcie de anumite criterii. Contractul este cel mai important mod de dobndire al proprietii, este o varietate de act juridic, un act juridic bilateral. Contractul este acordul de voin ntre dou sau mai multe persoane care duce la naterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de obligaie.Libertatea de a stabili orice fel de convenie, de a stabili coninutul contractului, poate fi limitat prin norme imperative care privesc obiectul contractului (preul unor produse supuse controlului statului) sau forma contractului (forma scris contractul de consignaie, forma autentic, contractul de vnzare cumprare pentru terenuri, ipoteca convenional). n afara unor limite generale care privesc o categorie de contracte, exist i limite cu caracter special pentru anumite categorii de persoane sau pentru anumite clauze, spre exemplu, vnzarea ntre soi este interzis. Ali autori, au exprimat un punct de vedere asemntor n sensul c definiia dat contractului de ctre art. 942 din Codul civil este, n realitate, o definiie care trebuia dat noiunii de convenie. Astfel, cu privire la termenul de contract sunt evocate dou tipuri de situaii : att situaiile n care nu se utilizeaz acest termen : "Nici n vorbirea comun, nici n cea juridic, nu se ntrebuineaz cuvntul contract, pentru a se arta actul prin care se stinge o obligaiune." ct i cazul n care unui acord i poate fi

atribuit denumirea de contract : "Se d numirea de contract conveniunii prin care se d natere unei obligaiuni".

Definiia contractului
Art. 942 C. civ. definete contractul (lt. contrahere: a aduna, a grupa) ca fiind acordul ntre dou sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge un raport juridic.Natura juridic este deci aceea a unui act juridic, bilateral sau multilateral, apt s produc efecte juridice urmrite de pri, n conformitate cu dispoziiile legii, efecte constnd n naterea, modificarea sau, dup caz, stingerea raporturilor juridice civile. n sistemul Codului civil romn, contractele sunt guvernate de principiile libertii de voin n materia conveniilor i al forei obligatorii a contractului. n principiu prile pot nsera deci n contract orice fel de clauze principale sau circumstaniale , condiii de modificare sau ncetare a raporturilor contractuale1. Limitele acestui principiu sunt prevzute de art. 5 C. civ., potrivit cruia nu se poate deroga prin convenii sau dispoziii particulare, de la legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri. Se observ c libertatea de a ncheia orice convenie, de a stabili deci coninutul contractual prin voina prilor, poate fi limitat prin norme imperative care privesc normele contractului (astfel, de exemplu, este interzis vnzarea de stupefiante ntre persoane fizice) ori forma contractului (unele contracte, cum ar fi vnzarea cumprarea terenurilor, se pot ncheia numai n form autentic). Pot exista unele limite cu caracter social pentru
1

n dreptul englez, contractul este privit ca o afacere ncheiat ntre dou persoane i foarte rar ca un acord de voin bazat pe ncredere.

anumite categorii de persoane sau pentru anumite clauze (de exemplu, vnzarea ntre soi este interzis de art. 1307 C. civ.).Contractul 2ncheiat n dispreul unor asemenea prevederi legale este sancionat cu nulitatea absolut. Libertatea de voin este o necesitate, deoarece permite o mare suplee contractual i adaptarea cu maxima eficien la evoluia societii i la nevoile permanentei schimbri. Se consider c libertatea contractual este sursa creativitii, deoarece permite apariia a tot felul de contracte noi care s corespund evoluiei sociale. Progresul economic rapid ntr-o economie liberal i necesitatea ncheierii cu rapiditate a conveniilor repun n discuie principiul libertii de voin. n zilele noastre se constat o recrudescen a formalismului (contractele din diferite domenii sunt tipizate), ceea ce afecteaz grav aria de manifestare a consensualismului care decurge direct din autonomia de voin. ntre pri, contractul se impune cu fora de lege. Conveniile legal ncheiate au for de lege ntre contractani, spune art. 969 C. civ. Fora obligatorie asigur sigurana prilor contractante. n lipsa acestei securiti, conveniile i schimburile economice ar fi puse sub semnul unui serios semn de ntrebare.

Clasificarea contractelor
O asemenea clasificare este necesar pentru cunoaterea regimului juridic diferit, a regulilor de drept specifice fiecarei categorii de contracte. 1. n funcie de coninutul lor respectiv al obligaiilor pe care le genereaz, contractele pot fi: a) contractele bilaterale3 sau sinalagmatice grupeaz obligaii pentru ambele pri contractante, adic prile se oblig reciproc, una fa de cealalt (art. 943 C. civ.). Obligaia fiecrei pri contractante este cauza
2

Unii autori fac distincia ntre convenie i contract, considernd c suntem n prezena unui contract n ipoteza n care acordul de voin ntre pri este manifestarea unor voine suverane, libere i egale, iar acordul prilor nu produce efecte fa de teri. n cazul n care nu sunt ndeplinite aceste condiii suntem prezeni n faa unei convenii. 3 n literatura de specialitate se distinge i categoria de contracte sinalagmatice imperfecte, cu referire la contractul care iniial este unilateral, ns ulterior nate obligaii i n sarcina celeilalte pri.

pentru care s-a obligat cealalt parte, fiecare dintre pri au att calitatea de creditor ct i calitatea de debitor (de exemplu: contractul de vnzare cumprare, contractul de schimb, contractul de locaiune etc.). Astfel, n contractul de nchiriere locatorul se oblig s asigure folosina unui lucru, iar chiriaul se oblig s plteasc chirie. Locatorul este debitor pentru folosina lucrului i creditor pentru chirie, iar locatarul este creditor pentru folosina lucrului i debitorul chiriei. Obligaia chiriaului de a plti chirie este corelativ obligaiei locatorului de a asigura folosina lucrului; b) contractul unilateral, dimpotriv, se caracterizeaz prin aceea ca genereaz obligaii numai pentru una din prile contractante, aa cum rezult din dispoziiile art. 944 C. civ. Astfel, contractul de mprumut este unul unilateral ce genereaz obligaii numai pentru mprumutat. Contractul unilateral este, de asemenea, un act juridic bilateral care are la baz acordul de voin a dou persoane dar el genereaz obligaii numai pentru una dintre ele. Deci contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic unilateral care ia natere prin manifestarea de voin a unei singure persoane. Orice contract este o convenie, iar nu un act unilateral. Se consider4 c nu orice convenie este un contract. Astfel ar fi unele convenii prin care se transmit ori se sting drepturi i obligaii, ca cesiunea de crean i remiterea de datorie. Distincia dintre contractele unilaterale i bilaterale prezint interes practic din punct de vedere al efectelor specifice care decurg din interdependena i reciprocitatea obligaiilor celor dou pri. Numai n situaia contractelor bilaterale sunt incidente regulile privind excepia de neexecutare, rezoluinea contractelor, precum i problema riscului contractului. Delimitarea contractelor unilaterale de cele bilaterale prezint interes practic i din punct de vedere al probelor. n cazul n care proba contractului se face prin nscris sub semnatur privat, este necesar, n privina contractelor bilaterale, ndeplinirea formalitii multiplului exemplar (art. 1179 C. civ.). n cazul contractelor unilaterale ncheiate n scris se redacteaza un nscris unic semnat de debitor, care se remite creditorului. Dac obiectului contractului unilateral l constituie o sum de bani ori alte bunuri de gen, nscrisul trebuie s poarte meniunea bun i aprobat cu indicare n litere a sumei de bani ori a ntinderii obligaiei n cazul altor bunuri de gen, ambele meniuni scrise de mna debitorului. Un contract unilateral poate, n anumite condiii, deveni sinalagmatic. Se vorbete, n aceast situaie, de contracte sinalagmatice imperfecte. Astfel, n cazul depozitului gratuit, numai depozitarul este obligat s restituie
4

Ph.Malaurie, L. Aynes,Les obligations,Paris, 1990, p. 195.

bunul, dar dac el a fcut anumite cheltuieli pentru a conserva acel lucru, deponentul va fi inut s le acopere. 2. Dup modul lor de formare, contractele5 pot fi clasificate: a) consensuale care se ncheie prin simplul acord de voin. Contractul de vnzare cumprare este valabil ncheiat, de ndat ce prile au czut de acord asupra lucrului i a preului. Cu toate c exist unele excepii, regula este consensualismul. nscrisul este necesar doar ca mijloc de prob; b) solemne sau formale pentru a cror ncheiere este necesar manifestarea voinei ntr-o anumit forma cerut de lege form scris sau nscris autentic. n aceste cazuri forma scris este o condiie de validitate a actului juridic. Astfel, nerespectarea formei cerute de lege n cazul ncheierii unor acte juridice precum testamentul, cstoria, adopia, donaia, ipoteca i altele de acest fel duce la nulitatea acestora; c) pentru formarea unor anumite contracte, n afara de acordul prilor, este necesar i predarea lucrului. Contractele de acest fel se numesc contracte reale.Astfel sunt contracte reale n sistemul dreptului nostru contractul de depozit (art. 1591 C. civ.), contractul de mprumut (art. 1560-1570 C. civ.), contractul de gaj (art. 1685 C. civ.) etc. Obligaiile specifice se nasc numai din momentul predrii lucrului. Simpla promisiune de remitere a bunului nu are relevan i nu oblig partea, intrucat contractul nu este format atat timp cat nu s-a predat lucrul. Evident, daca promitentul a facut promisiunea fara sa aiba intentia de a o tine, va fi obligat sa repare un eventual prejudiciu cauzat din culpa sa celeilalte parti. 3. Dupa scopul urmarit6 de parti contractele pot fi (art. 945 C. civ.): a) oneroase in care fiecare dintre parti se angajeaza in vederea obtinerii unui folos patrimonial drept contraprestatie (de exemplu, contractul de vanzare - cumparare).Contractul cu titlu oneros este comutativ, cand obligatia unei parti este echivalentul obligatiei celeilalte (art. 947 alin.1 C. civ.). In acest caz, partile cunosc inca din momentul incheierii contractului intinderea drepturilor si obligatiilor asumate. Dimpotriva, contractul este aleatoriu, potrivit art. 947 alin.2 C. civ., cand intinderea si existenta obligatiei pentru una din parti depinde de un eveniment incert. Astfel, in contractul de renta viagera, credirentierul
5 6

T. R. Popescu i P. Anca , op. cit., p.32. A se vedea pe larg, Doru Cosma, Teoria general a actului juridic civil, Edit. tiinific, Bucureti, 1969.

instraineaza un bun, in schimbul platii periodice a unei rente pentru cat va trai, dar in momentul incheierii contractului, nu se stie precis cat va avea de platit debitorul rentei, intrucat obligatia sa inceteaza la decesul creditrentierului, deci intr-un viitor incert; b) cu titlu gratuit prin care o persoana se obliga sa procure alteia un folos patrimonial fara a primi nimic in schimb. Ele au la baza ideea de liberalitate, intentia de a gratifica. In contractul de donatie, bunaoara, o persoana se obliga sa transmita alteia un bun fara niciun contraechivalent. Situatia este asemanatoare in cazul prestarii unui serviciu gratuit altuia. Exista contracte care prin natura lor sunt oneroase sau gratuite. Dar exista contracte care pot fi oneroase sau gratuite dupa conventia partilor (de exemplu, depozitul, mandatul sau alte prestari de servicii). 4. Dupa modul de executare, contractele pot fi: a) cu executare instantanee se executa dintr-o data. Obligatia este susceptibila de a fi executata de indata, imediat sau mai tarziu, insa consta intr-o singura prestatie. b) cu executare succesiva7 partile sunt legate intre ele pe o anumita durata de timp, determinata sau nedeterminata. Executarea contractului are loc in timp fie sub forma unei prestatii unice dar continue (asigurarea folosintei unui bun), fie sub forma unor prestatii succesive (vanzarea unor produse la termen, de exemplu). n cazul contractelor cu executare succesiva,nulitatea sau rezilierea nu produc efecte decat pentru viitor.Distinctia dintre cele doua feluri de contracte mai prezinta interes in ipoteza schimbarii imprevizibile a imprejurarilor, cand intre prestatii apare un profund dezechilibru si se pune problema modificarii contractului incheiat. 5. Dupa cum sunt sau nu reglementate in codul civil: a) contracte numite sau contractele care au o denumire si o reglementare speciala in codul civil roman. Legea defineste regimul lor intro maniera exacta, de exemplu, contractul de schimb, a carui reglementare se gaseste in dispoz. art. 1405-1409 C. civ. b) contractele nenumite sunt creatii ale partilor, in sensul ca nu o reglementare proprie in Codul civil, cum ar fi, de exemplu, contractul de publicitate.
7

Astfel contractul de ntreinere este un contract cu prestaiuni succesive iar rezilierea lui nu produce efecte dect pentru viitor, spre deosebire de rezoluiune care produce efecte i pentru trecut.

6.Dupa efectele produse, contractele pot fi translative sau contitutive de drepturi reale si contracte generatoare de drepturi de creanta . Prima categorie cuprinde contractele prin care se transfera sau se constituie un drept real, ca dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, de uz, de abitatie sau dreptul de superficie. Contractele din cea de-a doua categorie sunt foarte variate si dau nastere unor raporturi de obligatie( drepturi de creanta). 7.Contractele potrivit art.947 C. civ., mai pot fi clasificate in contracte comutative si contracte aleatorii. Art. 947 alin.1 C. civ. defineste contractul comutativ ca fiind acela in care obligatia unei parti este echivalentul celeilalte. Definitia este destul de confuza, deoarece nu poate opera nici o distinctie intre contractul comutativ si cel cu titlu oneros. In realitate, in cazul contractului comutativ, fiecare parte se angajeaza la o prestatie certa in momentul incheierii contractului, cum ar fi, de exemplu contractul de vanzare-cumparare . n contractul aleatoriu, intinderea sau insasi existenta prestatiei unei parti depind de un eveniment incert. Alin. 2 al. art. 947 C. civ. defineste contractul aleatoriu ca fiind acela in care echivalentul depinde pentru una sau pentru toate partile de un eveniment incert, prin echivalent sa se inteleaga prestatie. Astfel, sunt contracte aleatorii contractul de renta viagera (plata rentei se va face pe durata vietii creditorului ) si contractul de asigurare( obligatia de a plati indemnizatia de asigurare depinde de realizarea riscului: accindent, imbolnavire, incendiu etc). 8.n raport de considerarea persoanei contractante, se disting contracte intuitu personae si contracte in care calitattea persoanei contractantului prezinta putina importanta. n prima categorie, se include acele contracte in care vointa partilor atribuie calitatii persoanei contractantului o importanta decisiva (de exemplu, un pictor pentru executarea unui tablou) sau priveste orice persoana dispunand de o experienta sau o competenta deosebita. Interesul distinctiei consta in aceea ca un contract intuitu personae pate fi anulat pentru eroare asupra persoanei contractantului. Un asemena contract, in principiu, ia sfarsit la decesul contractantului. 9.Dupa unele corelatii existente intre ele, se face distinctie intre contracte principale si contracte accesorii.

Contractul principal are o existenta independenta de alte contracte si o finalitate prin el insusi . Contractul accesoriu este legat de un contract principl, de a carui soarta depinde sau care ii garanteaza executarea. Astfel sunt, de exemplu, contractele de gaj sau de ipoteca prin care se garanteaza executarea obligatiei dintr-un contract de imprumut. In situatia in care contractul principal inceteaza sau este anulat, si contractul accesoriu isi inceteaza existenta. n acest context, pot fi discutate si sub-contractele care sunt calchiate pe alte contracte principale. Sub-contractul vizeaza acelasi obiect sau o parte a obiectului contractului principal si este incheiat intre o parte si un tert. Asa ar fi contractele de subinchiriere (locatarul subinchiriaza intreg imobilul inchiriat sau numai o parte unui tert) si contractul de subantrepriza (antreprenorul unei lucrari angajeaza un tert pentru a-I executa parte din lucrari). n literatura juridic occidental8 apare si clasificarea contractelor dupa calitatea persoanelor intre care se incheie, criteriu dupa care se disting contracte incheiate intre profesionisti si neprofesionist (particular). Un acelasi contract, in raport de calitatea partilor, va fi supus un regim juridic diferit. De exemplu, un imprumut solicitat de un particular unui prieten nu va fi supus acelorasi formalitati ca acela facut la o banca. Teoria se fundamenteaza pe ideea ca profesionistii au o anumita abilitate si pricepere in raport cu persoanele obisnuite si deci se impune protejarea acestora din urma. Pentru evitarea unor clauze abuzive si protectia consumatorilor, se preconizeaza luarea unor masuri care sa asigure libera negociere intre parti. Este consecinta dispozitiilor privind protectia consumatorilor cuprinse in legislatiile din Vest. Astfel, in Franta textele in acest domeniu au fost grupate intr-un Cod de consum,in1992, iar Comisia Comunitatilor Europene a adoptat Directiva nr. 93/13 CEE din aprilie 1993, cu referire la clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comnercianti si consumatori, lege prin care se urmareste armonizarea legislatiei noastre cu dreptul comunitar, se instituie un tratament egal tuturor consumatorilor, fara a se face deosebirea intre persoane fizice si juridice; de asemenea se refera la toate actele din domeniul consumului, indiferent de forma lor. Clauza abuziva, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, este clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul () daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte
8

Ph.Malaurie, L. Aynes, op. cit., p. 184+185.

10

prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In baza acestei legi, potrivit art. 13, judecatoria in a carei raza teritoriala s-a savarsit fapta are posibilitatea de a aplica sanctiunea amenzii contraventionale si a dispune dupa caz, fie modificarea clauzelor contractuale abuzive, sub sanctiunea daunelor, in masura in care contractul ramane in fiinta, fie sa desfiinteze contractul cu daune interese, pe motiv ca la baza conventiei sta o cauza imorala. De asemenea, recent au aparut grupe de contracte in care sunt inglobate mai multe contracte care au acelasi obiect sau prin are se urmareste realizarea unui scop comun. Asemenea grupe pot imbraca forma unui ansamblu contractual (se incheie mai multe contracte pentru realizarea unui obiectiv comun) sau a unui lant de contracte (se incheie mai multe contracte succesive pentru realizarea unui obiect, cum ar fi, de pilda, vanzarea de materiale constructorului care le utilizeaza pentru edificarea casei clientului sau). Dar in vremea din urma, tot mai mult loc isi fac asa-numitele contracte de adeziune care nu sunt rodul liberei negocieri intre parti, ci sunt redactate de o singura parte pe un formular intitulat contract tip (de exemplu, contractul de asigurare), cealalta parte fiind nevoita sa accepte in bloc toate clauzele inserate.

11

Bibliografie
1. Drept civil obligaiile, Dr.Constantin Arcu, Ed.. Universitii Suceava; 2. Drept civil obligaiile, Dr.Eugeniu Safta-Romano, Ed. Neuron; 3.Drept civil, Valeriu Stoica, Bucuresti 2009. www.dreptonline.ro

12