1.

TRANSMISIUNEA SI TRANSFORMAREA OBLIGATIILOR Prin obligatie se intelege, in sens larg, raportul juridic in continutul caruia intra atat latura active, care este dreptul de creanta ce apartine creditorului, precum si latura pasiva a raportului reprezentata de datoria debitorului. In sens retrans obligatia desemneaza numai latura pasiva a raportului.1 Dreptul modern cunoaste transmisiunea cu titlu particular a elemantelor raportului juridic obligational: creanta si datoria. De pilda un creditor are a creanta care poate fi onorata doar la un anumit termen, insa el doreste sa-si valorifice acum creanta si gaseste o alta persoana care este in masura sa astepte implinirea termenului. Creditorul vinde creanta sa acestei persoana, acesta a facut o transmisiune de creanta. La randul lui si debitorul va dori sa transmita datoria lui catre o alta persoana, insa in dreptul civil roman este reglementat doar transmisiunea intre vii a laturi active a raportului juridic obligational- transmisiune a creantei, iar transmisiunea de datorie nu este reglementata de legislatia romana.2 1.1 Transmisiunea obligatiei prin acte intre vii este acea operatiune juridica, facuta prin vointa partilor sau in puterea legii, prin care latura activa sau latura pasiva a raportului juridic obligational trece de la partii la alta persoana. Insa obligatia nu doar se poate transmite insa se poate si transforma, spre exemplu daca debtorul vrea sa inlocuiasca obiectul prestatiei sale cu un alt obiectpe care il are la dispozitie. In acest caz el poate conveni cu creditorul, inainte de de scadenta datoriei o schimbare a obiectului obligatiei. Legislatia romana reglementeaza urmatoarele moduri de transmitere a obligatiei: cesiunea de creanta; subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei; poprirea. Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei Reprezinta un mijloc de transmitere a dreptului de creanta cu garantiile si accesoriile sale catre un tret care a facut plata fata de creditorul initial, in locul debitorului. Subrogatia poate fi legala sau conventionala, cea din urma poate imbraca doua forme: subrogatia consimtita de creditor si subrogatia consimtita de debitor. Subrogatia are urmatoarele efecte juridice: - tertul platitor dobandeste toate drepturile creditorului platit; - tretul platitor poate exercita impotriva debitorului toate actiunile creditorului in drepturile caruia s-a subrogat. Cesiunea de creanta este o conventie prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane.3 1.2 Transformarea obligatiei este operatiunea juridica in temeiul careia se schimba, prin vointa partilor, unul din elementele raportului juridic obligational: obiect, subiecte sau cauza. Iar ca moduri de transformare sunt cunoscute novatia si delegatia.4 Novatia este o conventie intre creditor si debitor, prin care sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu una noua. Novatia este de doua feluri: obiectiva se produce intre creditorul si debitorul initial, dar, n raportul juridic obligational se schimba obiectul sau cauza acestuia; subiectiva presupune schimbarea creditorului sau a debitorului raportului juridic de obligatie. Novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea unui nou creditor celui vechi, iar novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cand un tert se angajeaza fata de creditor sa plateasca datoria, fara ca, pentru aceasta, sa ceara concursul debitorului initial. Novatia, fiind un contract, va fi supusa tuturor conditiilor de valabilitate ale contractelor. In acelasi timp, novatia trebuie sa indeplineasca conditii specifice: - existenta unei obligatii valabile, care urmeaza a se stinge prin novatie; - nasterea unei obligatii noi valabile; - noua obligatie sa contina un element nou fata de vechea obligatie; - intentia partilor de a nova. Unul dintre principalele efecte ale novatiei este acela a stingerii vechii obligatii si inlocuirea cu o obligatie noua. O data cu vechea obligaie se sting toate accesoriile si garantiile care o insoteau. Un alt efect este noul raport obligational nascut intre parti. Acest raport este intotodeauna de natura contractuala, deoarece este rezultatul vointei partilor de a nova.

1 2

Constatin Statescu, Corneliu Barsan, drept civil, teoria generala a obligatilor, ed. Hamangiu, 2008, p.1. Ibedim, p. 361. 3 Ibedim, p. 362. 4 Ibedim, p. 362

Delegatiunea este o conventie prin care un debitor aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, alaturi de el sau in locul lui. Partile acestui raport juridic sunt: delegatarul este creditorul care primeste delegatia, delegantul este debitorul care face delegatia si delegatul este tertul care se obliga. Pentru ca delegatia sa aiba loc este necesar si acordul de vointa al creditorului care fie il elibereaza expres pe debitor de datorie, delegatie perfecta, fie nu-si elibereaza debitorul, urmand ca acesta sa rapunda solidar alaturi de terti, delegatie imperfecta. Potrivit art. 1133 Cod Civil se prevede doua situatii in care obligatia delegantului suzista fata de delegatar: a) cand delgatul este declarat falit sau cazut in deconfitura in momentul delegatiei; b) cand debitorul delegat devine nesolvabil, afara de cazul cand prin acte se rezerva expres acest drept.5 2. CESIUNEA DE CREANTA 2.1 Notiune Obligatiile civile, in sens larg, sunt supuse transmisiunii atat in privinta laturii lor active, cat si in privinta laturii lor pasive. Cesiunea de creanta se discuta in legatura cu latura activa a raportului juridic obligational si are ca efect succesiunea unui nou creditor (cesionarul) in locul creditorului precedent (cedentul) cu toate elementele accesorii, in aceleasi conditii juridice cu opozabilitatea tuturor exceptiilor, chiar si a celor personale. Transmiterea creantei izvoraste din acordul de vointa intre vechiul creditor (cedentul) si noul creditor (cesionarul) care il succede.cesiunea este asadar un contract care are ca scop transferarea unui drept de creanta, contract care poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Coul nostru civil reglementeaza cesiunea de creanta in titlu V rezervat vanzarii, la capitolul VIII intitulat despre Despre stramutarea creantelor si altor lucruri necorporale (art.1391-1398; art. 1402-1404). Reglementarea cesiunii de creanta a fost preluata din codul civil francez, iar legiuitorul a avut in vedere faptul ca de cele mai multe ori are loc o creanta cu titlu oneros, aceasta se poate transmite si prin alte acte juridice cu titlu oneros decat vanzarea, cum ar fi contractul de schimb sau poate fi facuta cu titlu gratuit cum ar fi contractul de donatie.6 2.2 Conditiile cesiunii de creanta Ca orice contract, cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate ale oricarui contract, de fond si de forma. Cesiunea de creanta, fiind un contract, trebuie sa indeplineasca atat conditiile de fond pentru validitatea oricarui contract ( capacitatea de a contracta, capacitatea partilor, obiect si cauza), cat si unele conditii specifice operatiunii juridice realizte de parti prin cesiune, spre exemplu: vanzarea, donatia, schimb, etc. Pentru incheierea valabila a contractului este necesar doar consimtamantul partilor, adica a cedentului si a cesionarului. In actuala reglementare, debitorul cedat avand calitatea de tert fata de acest contract, pentru validitatea cesiunii nu se cere consimtamantul acestuia. Prin uramare, se poate spune ca cesiunea de creanta este o exceptie de la principiul relativitatii efectelor actului juridic, ea producandu-si efectele si asupra debitorului cedat, care nu participa la incheierea conventiei. In principiu, orice creanta poate forma obiectul unei cesiuni, deci nu numai cele care au ca obiect o suma de bani, afara de cazul in care cesiunea creantei ar fi interzisa prin act normativ sau daca prin natura ei este legata de persoana creditorului.7 Pot fi cesionate si creantele nascute dintr-o promisiune de vanzare, dintr-un contract de locatiune, afectate de modalitati, chiar si creantele viitoare, din moment ce vanzarea bunurilor viitoare este permisa (art. 965 C. Civ.). exista si creante incesibile, cum ar fi pensia de intretinere, salariul pana la concurenta unei anumite fractii deoarece in limetele respective are un caracter de asigurare a existentei sau creantele care au un caracter pur personal. De asemenea, obligatiile nascute din contractele sinalagmatice nu pot forma obiectul unei cesiuni, deoarece potrivit art. 943 C. Civ. partile contractului au, concomitent, atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor.8 2.3.Conditiile de forma Cesiunea de creanta se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, simpla lor manifestare de vointa, neinsotita de nici un fel de forma, fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului, deci este un contract consensual.9 Forma scrisa nu are nici o influenta asupra validitatii conventiei partilor, constituind numai un mijloc de
5

Cod civil
Lector univ. dr. Vali Ileana-Nita, Cesiunea de creanta Modalitate de transmiterea obligatiilor civile, pag. 137. L. Pop, Teoria general a obligaiilor, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 458

6
7 8 9

Constatin Statescu, Corneliu Barsan, drept civil, teoria generala a obligatilor, ed. Hamangiu, 2008, p.25. Ibidem, p.22.

proba pentru incheierea si continutul contractului. Daca cesiunea are in vedere o creanta care nu poate lua nastere decat in forma autentica, atunci si cesiunea trebuie facuta tot in aceeasi forma. Astfel daca este vorba de un contract de donatie, care conform cu art. 813 C. Civ. trebuie incheiat in forma autentica, atunci si contractul de cesiune trebuie incheiat in forma autentica. In asemenea cazuri, respectarea formei constituie o conditie de validitate a contractului ad validitatem si nu ad probationem. Desi contractul de cesiune se incheie prin acordul de vointa al partilor, acesta trebuie sa fie in forma scrisa. Desi actuala reglementare a Codului civil roman nu prevede existenta unui inscris, apreciem ca sar impune de lege ferenda necesitatea unui inscris constatator al creantei. In proiectul noului Cod civil, s-a prevazut un astfel de aspect atunci cand a fost reglementata cesiunea de creanta, in titlul rezervat transmiterii si transformarii obligatiilor, fiind prevazut necesitatea unui inscris constatator al creantei: transmiterea creantei are loc pe data incheierii contractului, daca nu se prevede altfel (art. 1199 alin. 2). Legiuitorul roman a prevazut la articolul 1391 C. Civ. ca la stramutarea unei creante , a unui drept sau a unei actiuni, predarea intrecadent si cesionar se face prin remiterea titlului.10 Doctrina ca aceasta remitere nu este ceruta pentru validitatea contractului, ci este o obligatie nascuta din cesiune pentru valorificarea creantei, in sensul ca cesionarul are dreptul sa pretinda cedentuluititlul constatator al creantei. Astfel, remiterea titlului prvazutla art. 1391 C. Civ. nu se refera la un act scris privid contractul de cesiune, ci la titlul constatator al creantei, titlu care trebuie remis cesionatului in executarea contractului de cesiune de creanta. Pentru ca cesiunea sa fie valabila trebuie sa indeplineasca toate cinditiile de vabilitate a contractului, prevazute de art. 948 C. Civ., care sunt: capacitatea de a contracta; consimtamantul valabil al parti ce se obliga; un obiect determinat; o cauza licita. In opinia lui Corneliu Birsan penrtu valabilitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului cedat. El este un tert fata de convientia intre cedent si cesionar. Dar penrtu ca cesiunea sa fie opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, trebuie indeplinite anumite formalitati. Acestea ar fi notificarea sau acceptarea cesiunii facuta de debitorul cedat. Prin notificarea fcuta de cedent sau cesionar debitorului cedat, lui i se face cunoscut faptul schimbarii creditorului. Iar acceptarea din partea debitorului cedat (art. 1393) are semnificatia ca el a luat cunostinta despre cesiune, adica de schimbara creditorului sau initial. Acceptarea trebuie facuta in forma autentica, spre a fi opozabila tuturor categoriilor de terti. Ea poate fi facuta si printr-un act sub semnatura privata care emana de la debitor, insa in acest caz, cesiunea este opozabila doar debitorului cedat, nu si celorlate categorii de terti.11 Cesiunea este fata de deitorul cedat si fata de tertii interesanti un res inter alios acta. Pentru ca cesiunea sa fi opozabila tertilor, inclusiv debitorului cedat, trebuie indeplinite anumite formalitati prevazute de art. 1393 C. Civ., si anume notificarea facuta de cedent sau cesionar debitorului cedat, fie prin recunoaterea (acceptarea) din partea debitorului cedat. Notificarea debitorului cedat poate fi luata atat de cedentcat si de cesionar. Atat timp cat aceasta nu a fost facuta, cesiunea nu va fi opozabila tertilor. Notificarea se face la domiciliul debitorului si nu la domiciliul pe care acesta la ales pentru executarea conventiei.12 Prin Titlul VI al Legii nr.99 din 26 mai 1999rivind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificarile ulterioare, a fost introdus un nou regim juridic al garantiilor reale mobiliare. Potrivit art.14 alin. 1 al acestui titlu, contractul de garantie reala mobiliara poate avea ca obiect bunuri sau drepturi in benificiul unui creditor. Prin urmare garantia reala mobiliara poate fi constituita si dintr-o creanta, operand astfel o cesiune de creanta cu titlu de garantie a executarii obligatiei debitorului. Pentru ca acesata cesiune sa fie opozabila tertilor este necesar inscrierea ei intr-o baza de date si informatii denumita Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Potrivit art. 2 din Legea nr.99/1999 sunt supuse publicitatii si toate cesiunele drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop indeplinirea unei obligatii.13 Insa nu trebuie sa tragem concluzia ca prin acesta reglementare au fost abrogate tacit dispozitiile art.1393 C. Civ. privind publicitatea cesiunii de creanta. Din contra dispozitiile acestui text pot fi corelate cu dispozitiile Legii nr. 99/1999. Insa potrivit dispozitiilor art.99 din Titlul VI al acestei legi, intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de acesta si cesiunea inscrisa in Arhiva potrivit dispozitiilor acestui titlu, va avea prioritate cesiunea inscrisa in arhiva; in caz de cesiune succesiva, va avea rang de prioritate fata de terti,cesionarul care si-a inscris primul cesiunea in Arhiva, potrivit: qui prior tempore potior jure. 14
10 11 12 13 14

Cod Civil Constatin Statescu, Corneliu Barsan, drept civil, teoria generala a obligatilor, ed. Hamangiu, 2008, p.364.
Lector univ. dr. Vali Ileana-Nita, Cesiunea de creanta Modalitate de transmiterea obligatiilor civile, p.139.

Ibidem. Ibidem.

In anumite situatii, cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca anumite conditii speciale pentru opozabilitate. Astfel, cesiunea contractului de locatiune mai mare de trei ani trebuie inscrisa in registrul de transcrieri de la locul imobilului (art. 1394 C. Civ.), cesiunea actiunilor la purtator se face prin simpla traditiune a acestora (art.97 din Legea nr.31/1990, republicata) sau cesiunea actiunilor la purtatorse face prin declaratia din registrul de actiuni al emitentului, subscrisa de cedent si cesionar sau mandatarii lor, si prin remiterea facuta pe actiune (art.98 din Legea nr.31/1990, republicata). In Proiectul noului cod civil se mentin aceleasi formalitati: Cesiunea devine opozabila fata de debitorul cedat, precum si fata de ceilalti terti, prin acceptarea cesiunii de catre debitorul cedat printr-un inscris avand data certa, prin notificarea cesiunii facuta, prin executor judecatoresc debitorului cedat sau, dupa caz, prin comunicarea incheierii pronuntate pentru inscrierea in cartea funciara a ipotecii ce garanteaza creanta cesionata.15 2.4 Efectele cesiunii de creanta Din punct de vedere a efectelor pe care la produce cesiunea de creanta distingem intre efecte generale si efecte specifice. Efectele generale sunt cele ale actelor juridice in sens negotio juris,16 cum ar fi: vanzarea, schimb, imprumut, donatie.17 In ce priveste efectele speciale distingem: A. efecte produse in raporturile intre partile contractante (efecte intre parti) si B. efecte aparute in raporturile fata de terti (efecte intre terti). A. Efectele contractuluii intre partile contractante. In actuala reglementare a Codului civil cesiunea de creanta este un contract consensual care se perfecteaza in momentul stabilirii acordului de vointa al partilor contractante. Prin urmare, creanta se transmite catre cesionar in momentul perfectarii contractului, cesionarul devenind creditor in locul cedentului, chiar si in cazul cesiunii cu titlu gratuit, pentru valoarea nominala a creantei, indiferent de pretul pe care l-a pltit. Prin contractul de cesiune, creanta ramane neschimbata, pastrandu-si natura sa, fie ea civila sau comerciala, si garantiile care o insoteau, iar in cazul in care creanta consta intr-o suma de bani va continua sa produca aceeasi dobanda. Conform principiului nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet, cesionarul nu poate avea mai multe drepturi decat cele ale creditorului cedent, ceea ce inseamna ca debitorul cedat ii va putea opune toate exceptiile pe care le putea ridica impotriva cedentului, de exemplu nulitatea, rezolutiunea, plata, prescriptia. Asadar, cesionarului nu-i pot fi transferate decat atributiile creantei care existau in momentul transferului. Obligatia cesionarului consta in plata pretului, iar obligatia cedentului este aceea de a-l pune pe cesionar in posesie prin remiterea titlului constator al creantei.18 In cazul in care cesiunea de creanta are un caracter oneros, cesionarului ii este impusa obligatia de garantie, care este de doua feluri: de drept si conventionala. Garantia legala sau de drept are in vedere obligatia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si a accesoriilor acesteia, adica de a garanta ca in momentul cesiunii exista in mod valabil, ca titularul acestei creante este el insusi si ca nu a intervenit vreo cauza de stingere prin plata, compensatie, prescripie, etc. De lege ferenda propunem ca cedentul sa raspunda pentru evictiune, in toate cazurile, daca prin fapta sa proprie a determinat ca cesionarul sa nu poata dobandi creanta in patrimoniul sau, sau sa nu poata sa o faca opozabila tertilor.19 Conform art. 1397 C.civ.,care prevede ca: vanzatorul sau cedentul unei creante nu raspunde de solvabilitatea debitorului, decat daca s-a indatorat anume la acesta si numai pana la suma pretului de dansul primit.20 Astfel intrucat regulile privind garantia de drept sunt supletive, partile pot, in anumite limite, sa le modifice, savarsind o garantie conventionala. Partile pot sa convina asupra agravarii obligatiei de garantie a cedentului, acesta garantand solvabilitatea debitorului pentru plata respectiva. In situatia in care din cuprinsul contractului nu rezulta la ce moment se refera garantia de solvabilitate se prezuma ca cedentul garanteaza numai solvabilitatea debitorului cedat la data efectuarii cesiunii. Partile pot sa convina, in mod expres in contractul de cesiune, ca cedentul garanteaza si solvabilitatea viitoare a debitorului cedat, adica a celei din momentul scadentei (art. 1398 C.civ). Aceasta conventie il transforma pe cedent intrun fidejusor a crui garantie opereaza pana la valoarea pretului primit. Daca, printr-o clauza, cedentul garanteaza peste limita pretului pe care l-a primit, aceasta clauza este nula in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza.21

15 16 17 18 19

Lector univ. dr. Vali Ileana-Nita, Cesiunea de creanta Modalitate de transmiterea obligatiilor civile Lector univ. dr. Vali Ileana-Nita, Cesiunea de creanta Modalitate de transmiterea obligatiilor civile, p.139.

Constatin Statescu, Corneliu Barsan, drept civil, teoria generala a obligatilor, ed. Hamangiu, 2008, p.365.
Lector univ. dr. Vali Ileana-Nita, Cesiunea de creanta Modalitate de transmiterea obligatiilor civile.

Ibidem. Cod civil 21 Ibidem.

20

Cedentul este obligat, in baza obligatiei de garantie, sa restituie pretul pe care l-a primit si sa despagubeasca pe cesionar pentru pagubele pe care i le-a cauzat (de exemplu, dac cesiunea este lovita de nulitate sau daca cedentul nu este adevaratul titular al creantei, etc. ). Asadar, prin convenirea unor clauze privitoare la solvabilitatea actuala si viitoare a debitorului cedat, cedentul nu este obligat decat in limitele si pana la concurenta pretului pe care l-a primit si nu este obligat la plata de daune. Daca cedentul cunostea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a debitorului cedat se vor aplica dispozitiile legale privind raspunderea vanzatorului de rea-credinta pentru viciile ascunse ale bunului vandut. De asemenea, partile pot sa limiteze obligatia de garantie, caz in care cedentul poate fi scutit sa garanteze sau poate limita raspunderea acestuia. Si in cazul limitarii obligatiei de garantie, in acest mod, cedentul va raspunde fata de cesionar, in masura in care existenta creantei este afectata de faptul personal al cedentului. Astfel, in cazul in care cedentul primeste de la debitorul cedat plata inainte de notificarea cesiunii, creanta inceteaza sa existe ca urmare a faptului personal al cedentului, care in aceste conditii va raspunde fata de cesionar. In situatia cesiunii unui drept aleatoriu care s-a stins prin realizarea elementului aleatoriu sau cand dreptul cedat a fost desfiintat din pricina unor cauze posterioare cesiunii, cu exceptia ipotezei in care desfiintarea se produce cu efect retroactiv, pana la nasterea dreptului (de exemplu: prin indeplinirea unei conditii rezolutorii sau ca efect al unei actiuni in anulare), obligatia de garantie a cedentului nu mai exista.22 Din momentul realizarii acordului de vointa creanta se transfera catre cesionar. Creanta trece in patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului. Astfel cesionarul devine creditor in locul cedentului, preluandu-i toate drepturile. Creanta ramane neschimbata, in sensul ca-si pastreaza natura ( civila, comerciala), garantiile care o insoteausi, daca este o creanta ce consta intr-o suma de bani va continuasa produca aceiasi dobanda. Tot ca efect al cesiunii de creanta, cesionarul devine creditor pentru valoarea nominala a creantei, indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu titlu gratuit.23 Spre exemplu: cedentul transmite cesionarului o creanta de 8000 de euro pe care o are impotriva debitorului cedat, pentru suma de 7000 euro, sau o doneaza. Cesionarul va pretinde debitorului cedat sa-i plateasca valoarea nominala a creantei, adica suma de 8000 euro. B. Efectele cesiunii de creata fata de terti. In materia cesiunii de creanta sunt considerati a fi terti:a) debitorul cedat, b)cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleasi creante, c) creditorii cedentului. a) Efectele fata de debitorul cedat datorita faptului ca debitori cedati sunt considerati terti fata de contractul de cesiune, acestia pot sa ingnore contractul pana in momentul indeplinirii conditiilor de la art.1393 C. Civ.24,chiar daca debitorul sustine ca a luat in mod indirect despre existenta contractului. Cesiunea incepe sa isi produca efectele fata de debitor din momentul in care cesiunea devine opozabila, de la data notificarii facuta prin executoriu judecatoresc sau la data acceptarii facute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnatura privata. Conform art. 1395 c. Civ daca debitorul a platit inainte notificarii cedentului, plata este valabila.25 Daca cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apara impotriva cesionarului invocand dovezile de plata obtinute de la cedent, cu conditia ca acestea sa aiba o data anterioara notificarii sau acceptarii. Asadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde deci de data la care s-a facut cesiune, intrucat chiar in cazul in care debitorul cedat a platit cedentului dupa ce s-a facut cesiunea, el va fi liberat de obligatie daca plata a fost facuta inainte de notificare ori de acceptare. Desi cesiunea de creanta intervine fara a se cere consimtamantul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta isi pastreaza dreptul de a opune cesionarului toate exceptiile pe care le putea opune si cedentului: nulitatile, rezilierea, prescriptia, autoritatea de lucru judecat, etc. Inainte de notificarea sau acceptarea cesiunii, debitorul cedat va putea opune cesionarului si compensatia pe care o putea opune cedentului. In situatia in care cedentul l-a iertat de datorie inainte de indeplinirea formalitatilor prevazute de art. 1393 C.civ., acest act va fi valabil chiar si atunci cand s-a incheiat cu titlu gratuit. Din momentul in care au fost indeplinite formalitatile notificarii sau acceptarii, debitorul cedat devine debitorul cesionarului si, prin urmare, nu mai poate plati valabil cedentului. In situatia in care cesiunea devine opozabila debitorului prin acceptare, indiferent de forma, compensatia care a operat deja fata de cedent, potrivit art. 1149 C.civ, nu mai poate fi invocata impotriva

22 23 24

T.R.Popescu, P.Anca, Teoria general a obligaiilor, Bucureti, Ed. tiinific, 1968, 389-390.

Constatin Statescu, Corneliu Barsan, drept civil, teoria generala a obligatilor, ed. Hamangiu, 2008, p.365. Art.1393, c. civ: cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a trei presoana decat dup ace a notifica debitorului cesiunea. 25 Cod civil.

cesionarului26. In literatura juridica27 s-a aratat ca legea presupune ca prin acceptarea cesiunii s-a renuntat implicit la invocarea beneficiului compensatiei legale si astfel, debitorul intelege sa faca plata catre cesionar. c) Efectele fata de creditorii cedentului. In situatia in care cedentul intraineaza creanta succesiv catre mai multi cesionari, intre acestia apare un conflict de interese. Problema care se ridica priveste daca in solutionarea acestui conflict de interese se va tine seama de indeplinirea masurilor de publicitate prevazute de art. 1393 C.civ. sau de data incheierii contractului de cesiune, asa cum se procedeaza la instrainarile de imobile. Doctrina a clarificat aceasta problema, aratand ca acest conflict care se va solutiona potrivit regulii qui prior tempore potior jure, in sensul ca prioritatea datei de publicare va solutiona conflictul, in afara de cazul fraudei (fraus omnia corrupit)28. Prin urmare, cesionarul care notifica primul debitorului cedat ori obtine primul acceptarea din partea acestuia prin inscris autentic, va deveni un simplu tert in raport cu toate celelalte acte de cesiune facute de cedent altor cesionari. In aceasta situatie, lui i se va transmite creanta contra debitorului cedat, acesta din urma devenind debitor al acestui cesionar. In ceea ce-i priveste pe creditorii chirografari ai cedentului, acestia fiind terti fata de contractul de cesiune, ei pot urmari creanta transmisa atat timp cat nu s-a facut notificarea sau acceptarea. Dupa efectuarea formalitatilor cerute de cesiune, ei nu mai pot face urmarirea, intrucat cesiunea le este opozabila. Prin urmare, prin cesiune, creditorii cedentului pierd un element al gajului general asupra patrimoniului debitorului, cu deosebire atunci cand cesiunea este facuta cu titlu gratuit. Creditorii cedentului pot sa ceara revocarea actului de cesiune numai in conditiile prevazute de actiunea pauliana (art. 975 C.civ), daca le-au fost fraudate interesele. Potrivit Legii nr.99/1999, toate cesiuniile de creanta sunt supuse, in ceea ce priveste ordinea de prioritate, publicitatea si executarea acestui act normative, iar potrivit dispozitiilor din art.99 din aceiasi lege: (1) Intre cesiunea notificata debitorului sau acceptata de catre acesta si cesiunea inscrisa la arhiva, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea inscrisa. (2) In cazl unor cesiuni succesive va avea rang de prioritate fata de terti cesionarul care si-a inscris primul cesiunea la arhiva, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni.29

CONCLUZII: Cesiunea de creanta este un contrat, o conventie, prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane. Ea trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale contratului. Creditorul care transmite creanta se numeste cedent, persoana careia i se transmite se numeste cesionar, iar debitorul creantei transmise se numeste debitor cedent. Ea se poate face atat cu titlu oneros precum si cu titlu gratuit. In general, orice creanta poate fi obiectul unei cesiuni, fac exceptii creantele declarate de lege incesibile precum si creantele nascute dintr-un contract sinalagmatic.

26

Art. 1149 C.civ.: "Debitorul care a acceptat pur si simplu ca un creditor sa faca cesiunea drepturilor sale unei alte persoane, nu mai poate invoca in contra cesionarului compensatia care ar fi avut loc in privinta cedentului, inaintea acceptarii. Cand cesiunea s-a notificat debitorului, dar nu s-a acceptat de dansul, nu se impiedica decat compensatia posterioara acestei notificari". 27 Tr. Ionascu, Teoria generala a contractelor si a obligatiilor. Curs, Bucuresti, 1949-1950, p. 624. 28 T.R.Popescu, P.Anca, Teoria generala a obligatiilor, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1968, 391.
29

Cod civil.