1. Ce intelegem prin comunicare Comunicarea reprezinta actiunea de a comunica, transmite, informa, etc.

Comunicarea reprezinta un proces de interactiune intre persoane, grupuri, ca relatie mijlocita prin cuvant, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul comunicarii indivizii isi impartasesc cunostinte, interese, atitudini, sentimente, idei, etc. Daca ne referim la persoane, este evident ca doar ele folosesc cuvantul pentru a comunica, insa comunicarea nu este un atribut exclusiv uman, deoarece constatam cu usurinta ca si alte fiinte comunica, evident prin forme specifice. Comunicarea consta in transmiterea si schimbul de informatii (mesaje) intre persoane, pentru impartasirea de stari afective, de decizii, de judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul fiecarui individ, cu alte cuvinte comunicarea inseamna a spune celor din jur cine esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt mijloacele folosite pentru a-ti atinge scopurile. A comunica inseamna si a tacea , a astepta reactia, raspunsul celuilalt partener de discutie. A comunica/comunicare sute de definitii pentru a caracteriza o actiune, nici una dintre ele unanim acceptat, zeci de crti pentru a argumenta una sau alta din aceste definitii si totusi, subiectul rmne n continuare inepuizabil. Cercettorii americani Frank E.X. Dance i Carl E. Larson, n urm cu aproape douzeci de ani, au adunat ntr-o carte cele mai reprezentative definiii ale comunicrii, propuse de diferii autori: 126 de formulri. n ciuda numrului mare de definiii, s-a evideniat c, n funcie de domeniu, termenul este utilizat ntr-o accepiune particular, specializat, deseori n divergen cu sensul ncetenit n alte domenii. Edward O. Wilson biolog Comunicarea este o actiune a unui organism sau unei celule care altereaz modelele probabile de comportament ale altui organism sau altei celule, ntr-o manier adaptativ pentru unul sau mai multi participanti. Carl I. Hovland, Irving I. Janis si Harold H. Kelley: Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul). Charles Morris: Punerea in comun, mprtsirea, transmiterea unor proprietati unui numr de lucruri; orice mediu care serveste acestui proces de punere n comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul. Collin Cherry: Comunicarea este ceea ce leag organismele ntre ele. Waren Weaver: Comunicarea reprezint totalitatea proceselor prin care o minte poate s o afecteze pe alta. Louis Forsdale: Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si modificat prin intermediul unor semnale comune (mprtsite) care actioneaz potrivit unor reguli. Jose Aranguren: Comunicarea este o transmitere de informatie la care se asteapt rspuns. Comunicarea reprezint considerarea i aciunea de a deplasa un impuls sau particul de la un punct surs, pe o anumita distan, cu intenia de a reconstitui la un punct de recepie, un duplicat/copie i o nelegere a ceea ce a emanat de la punctul surs. 2.Care este scopul comunicarii A informa A convinge A impresiona

A provoca o reactie sau o actiune A amuza A ne face intelesi A ne exprima puncte de vedere A obtine o schimbare de comportament sau de atitudine A fi acceptati A ne defula A nu tacea 3.Actorii comunicarii Emitatorul Receptorul Actorul poate fi un individ, o intreprindere, firma sau administratie publica. Schema originala propusa de Shannon pentru a defini sistemul de comunicare

Shannon propune o schem liniar n care definete o origine i semnaleaz un sfrsit, comunicarea se bazeaz pe lanul urmtorilor constituieni: - sursa de informaie care produce un mesaj; - encoder-ul sau emitorul care transform mesajul n semnale n scopul de a-l face transmisibil; - canalul care este mijlocul utilizat pentru transportarea semnalelor; - decoder-ul sau receptorul ce reconstruiete mesajul pornind de la semnale; - destinaia, persoana sau lucrul cruia i se transmite mesajul. Modelul lui Wiener completeaza modelul lui Shannon introducand termenul de feedback. Acest model se bazeaza pe un proces de comunicare circulara, prin schimbul de informatie. Comunicarea statica, dupa modelul Shannon devine dinamica, dupa modelul lui Wiener. 4. Perturbarea procesului de comunicare Diferitele distorsiuni care intervin in procesul de comunicare pot fi clasate dupa cum urmeaza: 1. Probleme in exprimare: decalaj intre ceea ce vrem sa exprimam si ceea ce e posibil sa spunem sau ceea ce ajungem sa afirmam. 2. Probleme de codificare: codificarea permite formarea unei perceptii despre realitate. Codificarea este aciunea prin care emitorul transform mesajul ntr-o succesiune de simboluri (limbaj, gesturi etc.), mesajul codat. Emitorul trebuie s aib n vedere acea codificare prin care mesajul va ajunge ct mai nealterat la destinatar: simbolurile trebuie s fie accesibile, inteligibile pentru receptor. 3. Probleme de bruiaj- zgomotele pot perturba intelegerea corecta a mesajului. 4. Probleme de receptare-receptarea adecvata a sensului/sensurilor unui mesaj.

5. Probleme de ascultare lipsa atentiei perturba intelegerea mesajelor emise. 6. Probleme de memorare atunci cand uitam, comunicarea este perturbata. 5. Functiile comunicarii - funcii ale comunicrii amintite pe scurt i anterior au fost stabilite, pe msura evoluiei opiniilor i cercetrilor n acest domeniu, ncepnd cu antichitatea. n retorica clasic, comunicarea public oratoria era mprit dup cum urmeaz: - judiciar (sau forensic); - deliberativ (sau legislativ); - epideictic (ceremonialsau demonstrativ). Aristotel a asociat fiecrui tip de oratorie un aspect de timp (trecut, prezent, viitor) i a stabilit funciile i temele potrivite fiecreia. - Tip de oratorie - Judiciar - Deliberativ - Epideictic - Timp - Funcie - Teme abordate

- Trecut - Viitor - Prezent

- acuzare sau aprare - stabilirea oportunit ii sau inoportuni tii unei aciuni publice - elogiere sau blamare

- justiie/injustiie - bun/nedemn/ - avantajos/neavanta jos - virtute/viciu

Functii ale limbajului Karl Bhler Bhler-inventatorul cuvintelor mesaj, emitator, receptor, delimita evolutia limbajelor prin 3 functii: - expresiva, - impresiva, - descriptiva/referentiala. Functia expresiva (emotiva) centrata pe emitatorul mesajului, exprima o stare interioara, o emotie. Ea dezvaluie emotiile si starile interne ale emitatorului. ( of, au, brr, Doamne fereste, fi-ar sa fie)

Functia impresiva - centrata pe receptorul mesajului, responsabila de impresionarea, implicarea si punerea in cauza a acestuia. Este accesibila omului, plantelor, animalelor. Tipatul de alarma al unei pasari face ca stolul sa-si ia zborul. Functia referentiala centrata pe obiectul si contextul comunicarii si permite descrierea, reprezentarea si evocarea unor obiecte sau fapte care s-au petrecut in trecut, se vor petrece in viitor sau nu se vor petrece niciodata (ex un razboi intergalactic). Este o functie informativa care expune continutul mesajului. Buhler a numit-o descriptiva sau reprezentativa. Are doar limbaj verbal si priveste exclusiv omul. Filosoful Karl Popper adauga o a patra functia manipulatoare. Isi gaseste aplicatii pragmatice si terapeutice in programarea neuro-lingvistica. Functii ale limbajului Roman Jakobson Roman Jakobson distinge 6 functii ale limbajului: - Expresiva centrata pe emitor - Impresiva centrata pe receptor - Referentiala centrata pe context - Fatica centrata pe contactul dintre interlocutori - Metalingvistica centrata pe cod - Poetica centrata asupra mesajului Comunicarea este fundamental att pentru existena individual ct i pentru stabilirea raporturilor individului cu ceilali, cu societatea. A comunica este esenial att n viaa personal ct i n cea profesional, de aceea diferentiem : comunicarea in situatie personala, comunicarea in situatie profesionala. n funcie de numrul participanilor exista cinci tipuri de comunicare: 1. Comunicare intrapersonala 2.Comunicare interpersonala 3. Comunicare de grup 4. Comunicare de masa 5. Comunicare publica Comunicarea intrapersonal, n care emitorul i receptorul sunt identici, este dialogul interior purtat cu sinele. Ea se petrece in interiorul fiecarui individ in parte, implicand ganduri, sentimente, modul in care ceilalti sunt perceputi. Exemple: momente de autoanaliza, comunicarea in fata oglinzii, momentul de reculege in fata unui sicriu, singuratatea din biserica. Acest tip de comunicare nu presupune codificarea si decodificarea mesajelor deoarece acestea nu sunt nevoite sa strabata un spatiu fizic, ci doar mental. Fereastra lui Johari Cunoscut de sine Cunoscut de altii Necunoscut de altii Zona deschisa

Necunoscut de sine Zona oarba

Zona ascunsa

Zona necunoscuta

Comunicarea interpersonal presupune strict doi participani i are urmtoarele obiective: - convingerea interlocutorului; - autocunoaterea; - descoperirea lumii exterioare; - stabilirea i meninerea de relaii semnificative cu alte fiine umane; William Schutz, definete nevoile interpersonale: nevoia de incluziune, nevoia de control i nevoia de afectiune. - ajutorarea semenilor; - jocul si distracia. Comunicarea interpersonala are unele trasaturi definitorii: 1. Intalnirea fata in fata 2. Particularizarea rolului participantilor 3. Dublu sens: de fiecare data comunicarea interpersonala se produce in ambele sensuri. Comunicare interpersonal simultan direct, att prin vorbire ct i prin replici nonverbale (interacie direct fa n fa, legturi video); numai prin vorbire (telefonul) sau cu ajutorul textului (sistemele de chat (conversaie) de pe internet); Comunicare interpersonal nesincron prin text (scrisori, fax, e-mail); Comunicare n mas nesincron prin text, grafice sau media (articole, cri, televiziune) Comunicarea de grup ipostaz a comunicrii interpersonale presupune mai mult de doi participani. Conversaia n doi sau ntr-un cerc de persoane cunoscute sau mai puin cunoscute reprezint cea mai nengrdit form de manifestare public. Grupul de munca este format dintr-un colectiv (minim 2 persoane) care conlucreaza intr-un scop comun, sub conducerea unui lider. Lipsa omogenitatii in grup ingreuneaza comunicarea competenta si talent din partea managerului/liderului/sefului. Colaborare usoara cu un reprezentant harnic si ambitios. Colaborare dificila cu un membru incompetent si recalcitrant. La nivelul grupului comunicarea poate fi: - descendenta (de tip autoritar, democratic, permisiv); - ascendenta- cea mai cunoscuta metoda de aflare a informatiilor la varful organizatiei; - orizontala la nivele ierarhice similare; - oblica modalitatea de a scurta drumul unei informatii prin evitarea unr cai ocolitoare de transmitere. (sef-echipa, lider-reprezentant, membrii echipei). Brainstorming sau comunicare de grup Brainstorming: - accentul pe cantitate (cat mai multe idei); - interzicerea stricta a emiterii oricarei opinii critice la adresa ideii unui alt participant; - inregistrarea si retinerea, in mod democratic, a tuturor ideilor; - dreptul participantilor de a socia liber, in orice fel, ideile enuntate de colegii lor. Comunicarea public: presupune prezena unui singur emitor i a unei multitudini de receptori. Acest gen de comunicare este specific conferintelor, prelegerilor publice, discursurilor parlamentare, mitingurilor etc. Are o tinta precisa : auditoriul. Durata: maxim 20 min. Unele persoane citesc, altele se exprima liber, altele folosesc handouts-uri sau suporturi vizuale ( slide-uri, prezentari Power Point). Publicul poate fi: - ostil: vocifereaza, comenteaza - neutru: nu reactioneaza

- indecis: nu e hotarat asupra atitudinii oratorului - sustinator: aproba si simpatizeaza oratorul. Este foarte dificil sa captam atentia publicului. De aceea avem nevoie de empatie, charisma, cunoastere si tehnici de comunicare. Vocea joaca un rol important in comunicarea orala, de aceea ea trebuie tot timpul modulata. Cateva tehnici pentru a atrage atentia publicului: - Captarea atentiei prin intermediul vocii (vocea, prezentarea, subiectul); - Nu plictisi audienta: multi oameni au discursuri cu continut genial , dar cu prezentare plictisitoare. Trebuie sa-i dai viata discursului, folosindu-te de exemple, imagini si buna dispozitie - Suscitarea interesului (adresand intrebari); - Starnirea curiozitatii mobilizeaza atentia publicului (anticiparea anumitor intrebari); - Actionarea pentru castigarea publicului (contactul vizual, observarea interesului sau dezinteresului in ochii publicului, folosirea limbajului non-verbal). - Tracul se manifesta la fel ca si stresul. El apare in timpul unei prezentari publice. Tracul, denumit si "anxietate de performanta" survine atunci cand ne punem intrebarea "voi reusi oare?" si atinge apogeul cand ne e teama ca nu vom face fata situatiei si apelam la tehnici de evitare a acesteia. In cazul tracului, gasim doua perioade distincte: - trairea angoasanta a situatiei de performanta; - anticiparea anxioasa a situatiei. Persoana isi imagineaza in timpul unui discurs in public, de exemplu, ca nu detine controlul asupra corpului si mintii sale si interpreteaza acest lucru ca pe o mare amenintare. Urmeaza simptomele, cum ar fi pierderea echilibrului, o voce cavernoasa, o pozitie rigida, apoi uscarea gurii, cresterea ritmului cardiac si a tensiunii arteriale. Stresul - efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. Stresul se manifesta in functie de trei categorii: A. Stres fizic - somn insuficient; - senzatie de oboseala chiar si in momentul trezirii; - dureri lombare si cervicale; - accelerarea ritmului cardiac B. Stres emotional - Crize de angoasa; - Iritabilitate, agresivitate; - Lipsa motivatiei de a lucra sau actiona; - Culpabilitate, paranoia. C. Stres intelectual - Dificultate de a se concentra; - Pierderea memoriei, a creativitatii; - Negativism; - Lipsa atentiei. Cum combatem stresul si tracul Respiratia joaca un rol important in combaterea stresului si tracului. Prin respiratie sunt influentate foarte usor gandirea si emotivitatea. De exemplu, o fiinta foarte emotiva, atunci cand va fi pusa in fata unui examen, va deveni foarte emotionata, gandirea va fi perturbata,

accesul la memorie va fi foarte dificil, abia va reusi sa vorbeasca coerent, respiratia va deveni agitata, pulsul va creste. Distingem 3 tipuri de respiratie: 1. Respiratia abdominala coborarea si ridicarea diafragmei. Respiratia abdominala favorizeaza cea mai ampla expansiune a plamanilor asigurand deci o cantitate sporita de aer proaspat absorbit in timpul unei inspiratii. 2. Respiratia costala sau toracica ridicarea si coborarea coastelor inferioare. Respiratia costala sau toracica nu asigura decat o expansiune usoara a plamanilor si deci o cantitate mica de aer inspirat care determina si o frecventa mai mare a ritmului respirator. 3. Respiratia claviculara prin antrenarea partii superioare a pieptului. Respiratia claviculara este cea mai slaba deoarece face sa patrunda in plamani cel mai mic volum de aer, asigura doar o ventilare superficiala a partii superioare a plamanilor si aceasta este cauza, uneori nebanuita, a multor disfunctionalitati si boli psiho-somatice. Comunicarea de mas: presupune prezena obligatorie a uneia din instituiile comunicrii de mas, presa scris i audiovizual i poate avea una din urmtoarele forme: producie de carte, pres scris, transmisii de radio sau televiziune. Destinatarii mesajului de masa nu sunt propriu-zis cunoscuti public generic. Feedback-ul informatiei trebuie studiat prin mijloace specifice. Comunicarea de masa mizeaza pe bombe informative, pe impactul noului, pe senzatii tari. Alte Tipare ale Comunicarii 1. Comunicare formala si informala 2. Comunicarea orala 3. Comunicarea grafica si demonstrativa 4. Comunicarea scrisa 5. Comunicare prin atitudine 1. Comunicarea formala si informal. Mesajele care circul pe canalele reglementate, prestabilite ale unei organizaii, institutii etc. constituie comunicarea formal. Coninutul comunicrii este legat de activitatea instituiei, de munc i de tot ceea ce este legat de aceasta. Comunicarea formal poate consta din mesaje verbale, nonverbale, scrise, sub form de scrisori, mesaje telefonice, mesaje radio, imprimate, note interne. Reeaua de comunicare formal cuprinde canale formale, create prin stabilirea unui sistem formal de responsabiliti conform structurii ierarhice a organizaiei/institutiei. Reeaua ideal este cea care conine canalele de comunicare de jos n sus, de sus n jos, pe orizontal. Deseori direcia de comunicare pe orizontal lipsete sau este ineficient i n acest fel scade exactitatea informaiilor. De obicei, intr-un grup de lucru, liderul este cel care elaboreaza normele relationale, iar angajatii trebuie sa le respecte. Managerul/liderul autocrat (bazat pe control rigid) stabileste obiectivele comunicare unidirectionala (in sens descendent). Managerul/liderul de tip participativ (bazat pe autocontrol) stabileste obiectivele impreuna cu subordonatii comunicare bidirectionala. Comunicarea de sus in jos este realizata de manager spre angajati. Poate fi utilizata si pentru a schimba opinii, atitudini, pentru informare. Acest tip de comunicare necesita si un feedback. De aceea e completata cu comunicarea de jos in sus. Comunicarea pe orizontala este o alta directie a comunicarii formale care se realizeaza intre manageri pe pozitii similare sau persoane de la departamente diferite. Golul creat ntre cerinele sistemului formal i cele ale ntregului sistem al organizaiei este completat de sistemul de comunicare informala. Acesta este alctuit dintr-un numr mare de mesaje, preri i expresii ale sentimentelor angajailor; ea se desfoar pe canale dictate de necesitile zilnice, care nu corespund cu cele ale comunicrii formale.

Leon Festinger dup ce a efectuat un numr de studii asupra comunicrii, a gsit trei surse de tensiune care genereaza comunicarea informal ntre grupuri: 1. pentru a simi apartenena la grup, angajaii trebuie s-i comunice opiniile, atitudinile importante, astfel informaia circul n mod neoficial n ntreaga organizaie i ntre grupuri, subgrupuri. 2. angajaii i exprim speranele i ambiiile n legtur cu nevoile lor de realizare, afiliere, putere. 3. angajaii trebuie s exprime sentimente de bucurie, ostilitate, suprare, etc 2.Comunicarea orala. Cea mai uzuala forma de exprimare, preferata datorita calitatilor sale: o cale directa de abordare, expunere, rezolvare a unor probleme, ofera sansa verificarii rapide a modului in care mesajul a ajuns la receptor, poate uza imediat de argumente suplimentare, face apel la explicatii, comparatii greu de realizat intr-o alta maniera, da posibilitatea vizualizarii reactiei interlocutorului. Trasaturi ale persoanelor cu abilitati de comunicare: - Expresivitatea figurii, gesturilor si cuvintelor; - Talentul oratoric; - Stapanirea limbii in care se transmite/recepteaza informatia; - Charisma; Tipuri de charisma: - Mesianica (Iisus Christos, Dalai-Lama); - Cezariana (sist. politic autoritar Iulius Cezar); - Eroica (Gavroche, Ecaterina Teodoroiu); - Totalitara (fixism ideologic- Stalin, Hitler); - Populista (in context de criza democratica, miscari de masa, ex. lider de sindicat). Comunicarea orala poate fi: 1. Comunicare verbala 2. Comunicare nonverbala 3. Comunicare paraverbala 1. Comunicarea verbal. Cand comunicam, trebuie sa transmitem un mesaj interlocutorului. Pentru a emite cu succes mesajul, mai multe conditii sunt necesare: vocea, articularea, ritmul etc. A. Vocea este unica si permite recunoasterea individului dupa sunet. Nu toata lumea areo voce dulce si agreabila, insa e posibil sa ne modulam vocea: sa vorbim mai tare,cu intonatie, cu forta si folosind un anume debit verbal. B. Articularea - se refer la micrile organelor de articulare limba, vlul palatin, falca, dinii, buzele. C. Ritmul -succesiunea silabelor accentuate si neaccentuate dintr-un cuvant se numeste ritm.Vorbirea umana poate fi lenta, rapida sau sacadata, iar viteza de rostire a propozitiilor sau frazelor constituie ritmul vorbirii(tempo). 2. Comunicarea nonverbal. Se defineste ca o comunicare silentioasa si contine toate elementele, in afara scrisului si vorbirii, care fac parte din procesul de comunicare. Scopuri: - A-l face pe interlocutor mai atent; - A-i intelege intentia; - A instaura un climat de incredere.

Componentele comunicarii nonverbal A. distanta B. zonele de interactiune C. expresia fetei D. gesturile A. Distanta. Conform teoriei proximitatii a lui E.T. Hall, distingem 4 tipuri de distante: - Distanta intima - Distanta personala - Distanta sociala - Distanta publica. Este posibil sa recunoastem tipul de relatie intre indivizi evaluand distanta dintre ei. B. Zonele de interactiune 1. zona publica- distanta e mare (+3m): discurs, cuvantare publica 2. zona sociala distanta 1m20-3m: interviu, negociere 3. zona personala distanta 60 cm- 1m 20: conversatie cu un prieten, membru de familie 4. zona intima distana 0-60cm: a spune un mesaj la ureche, a saruta pe cineva C. Expresia fetei. Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor, etc.), zambetul (prin caracteristici si momentul folosirii), si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii, etc.) Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de exprimare inestimabil. In mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai intens in timpul comunicarii. Se considera, de exemplu, ca intr-o conversatie cu o femeie, ceea ce exprima ochii este mult mai important decat ceea ce exprima cuvintele. Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie. Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate insemna onestitate si intimitate, dar in anumite situatii comunica amenintare. In general, o privire insistenta si continua deranjeaza. D. Gesturile. Incercam sa vorbim cu mainile la spate. Cateva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: - strangerea pumnilor - denota ostilitate si manie, sau, depinzand de context, determinare, solidaritate, stres; brate deschise - sinceritate, acceptare; - mana la gura - surpriza si acoperirea gurii cu mana - ascunderea a ceva, nervozitate. - capul sprijinit in palma semnifica plictiseala, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva, denota interes extrem. Mainile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau incercare de autocontrol. Atentie insa si la diferentierile culturale. De exemplu, prin miscarea capului de sus in jos spunem da, in timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea capului de la dreapta la stanga. Gestul de aratare cu degetul este considerat nepoliticos la noi, insulta inThailanda si absolut neutru, de indicare, in SUA. Modul in care americanii isi incruciseaza picioarele (relaxat, miscari largi, fara nici o retinere) difera de cel al europenilor (controlat, atent la pozitia finala); Un american va pune chiar picioarele pe masa daca aceasta inseamna o pozitie comoda sau daca vrea sa demonstreze control total asupra situatiei. La noi oamenii tind sa fie destul de constienti de modul in care fac acest gest si il asociaza in moduri diferite cu formalitatea, competitia, tensiunea.

- Tip de limbaj - Limbajul corpului - Tonalitatea vocii - Continutul mesajului

- Procente - 55% - 38% - 7%

Constructia globala a prezentarii orale: - Pregatire - Structura - Relevanta - Inceperea prezentarii - Incheierea prezentarii Exprimare verbala - Claritate - Volumul vocii - Utilizarea pauzelor - Limba Exprimarea non-verbala - Mentinerea contactului vizual cu audienta - Atitudinea relaxata - Folosirea limbajului trupului pentru a reliefa mesajul - Folosirea echipamentelor vizuale - Folosirea competenta a echipamentului (videoproiector, handouts-uri, etc.) - Varietate - Claritate 3. Comunicarea grafica si demonstrativa Are un impact hotarator asupra auditoriului, necesita o buna pregatire, accentul comunicarii este fixat nu doar pe calitatea imaginii, respectiv a sunetului dar si pe aspectul de imbinare a elementelor de prezentare cu cele logice, de stil si de argumentare faptica. Ex. conferinta video. Comunicare grafic-demonstrativa - mijloace: flipchart, tabla etc. Comunicarea grafic solicit spiritul de observare i informare fcnd apel la capacitatea de gndire concret i abstract. Grafica folosit trebuie s cuprind toate datele necesare unei informri corecte indicate prin simboluri, legende, cuvinte, cifre. Aceasta trebuie neaprat s fie expresiv i estetic. Este recomandabil s se apeleze la comunicare vizual numai atunci cnd este nevoie i n acest caz s fie pe ntelesul auditoriului, nsotind-o cu un comentariu adecvat. Grafica urmrete ordonarea i prezentarea unui ansamblu de date referitoare la o anumit problem ntr-o manier sintetic, uor de perceput. Nu ntotdeauna este indicat s apelm la comunicarea grafic, dar utilizarea ei mbunttete comunicarea i trezete interesul i atentia receptorului.

4. Comunicarea scrisa Argumentarea comunicarii scrise nu e neaparat mai buna decat a celei orale, insa uneori e predilecta ( Verba volant, scripta manent). Scrisul reflecta raportul forma-continut teoria formelor fara fond, T. Maiorescu- introducerea unor institutii imitate dupa cele ocidentale si carora nu le corespundea un fond adecvat in mentalitatea romanilor. Firma: scrisoare de afaceri, proces-verbal, raport, fisa postului, minuta, scrisoare de intentie, CC, etc.; Comunicare on-line transmiterea de informatii prin Internet si navigarea spre o locatie dorita new media. 5. Comunicarea prin atitudine Comunicarea prin atitudine face referire la un complex de componente: - Limbajul non-verbal (al trupului) - Limbajul paraverbal - Limbajul actiunilor si deciziilor - Limbajul ambiental - Limbajul culorilor 1. Limbajul non-verbal este reflectat, in principiu, de pozitia si miscarea corpului (gesturi, postura, mimica). Exista o mimica pentru fiecare tip de manifestare. Sa ne oprim asupra comunicarii atitudinale care marcheaza limbajul trupului: - Mana intinsa in semn de salut nu trebuie sa fie transpirata; - O figura deschisa, zambitoare lasa o impresie buna la o intalnire; - Vorbitorul trebuie sa adopte o pozitie dreapta, sa priveasca deschis auditoriul si sa nu faca exces de mimica; - In defavoare sunt muscatul buzelor, baterea tactului etc. - Respiratia trebuie controlata (semn de enervare). Ex de gesturi: - China: nu imbratisa, nu saruta, nu mangaia un chinez, fiindca nu le plac contactele fizice. Trebuie sa bei ceaiul care ti se ofera, in semn de respect si de acceptare a traditiilor. - Japonia: salutul tip plecaciune (reverenta) este mult mai apreciat decat stransul mainii. Cum sa interpretam limbajul trupului? Semnale negative: - mainile in solduri - agresiune - picioarele si bratele incrucisate - inchidere, defensivitate - mainile in buzunare - respingere, inchidere - mainile incrucisate la ceafa - superioritate, detasare - ciupitul radacinii nasului - evaluare negativa - privirea in jos sau intr-o parte - neincredere - trasul de lobul urechii - insecuritate - corpul este inclinat spre spate - respingere - strangere de mana - mana moale ca un peste mort, palma indreptata in sus denota supunere si dependenta Semnale pozitive: - picioarele si bratele desfacute - deschidere - mangaiatul barbiei - apreciere, decizie - capul inclinat intr-o parte - interes

- frecatul mainilor - anticipatie - gesturi largi, palme deschise - deschidere - strangere de mana - ferma si nu prea lunga, palma indreptata in jos denota siguranta, tendinta de a domina 2. Limbajul paraverbal implica elementele ajutatoare vocabularului: vocea si volumul ei, intonatia, rezonanta, accentul, ritmul etc. Vorbele rostite pe un ton autoritar imprima personalitate, cele spuse fara vlaga arata ca persoana este dominata. Tonul diferentiaza si indivizii sensibili si educati de cei primitivi sau vulgari. 3. Limbajul actiunilor si deciziilor are ca punct de plecare aprobarea si respectul, respectiv antipatia si deziluzia, create in mintea cuiva, ca efect al aplicarii unei hotarari din partea altei persoane. De ex.: lipsa comunicarii interpersonale la un anumit nivel neintelegeri, conflicte. Liderul joaca un rol important: daca favorizeaza anumiti subordonati sau daca e principial si corect. 4. Limbajul ambiental se refera la mediul in care se desfasoara munca, actiunile, odihna, relaxarea etc. El abordeaza tipul si structura mobilierului, bibliotecii, plantelor, dotarilor tehnice si vizeaza pe de o parte, corelatia dintre acestea si necesitatile conjuncturale; pe de alta parte, incidenta ambientului asupra individului care-l umanizeaza. 5. Limbajul culorilor ajuta de multe ori la stabilirea starii de spirit a purtatorului lor, a transmitatorului unor informatii sau ajuta la desfasurarea unei discutii. (culorile calde favorizeaza conversatia). - Abastru: autoritate distantata; - Rosu: vivacitate, energie; - Albul: oboseala; - Verde: liniste; - Galben: spontaneitate, intimitate; - Portocaliu: stimulator emotiv. Istoria fiecarui popor, traditia nationala sau a familiei, educatia individuala, intuitia, temperamentul, religia pot delimita rolul culorilor. (ex. Doliul simbolizat prin alb/negru/violet). ELEMENTELE COMUNICRII Elementele comunicarii sunt: 1. Emitatorul 2. Mesajul 3. Codul 4. Canalul 5. Contextul 6. Receptorul 7. Feed-back-ul 1. EMITATORUL demareaza comunicarea, elaboreaza continutul mesajului. El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sai inteleaga mesajul formulat. Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice. 2. MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee, un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni. Mesajul este supus unui proces de codificare si decodificare dintre cele doua persoane, emitatorul codifica mesajul trimis iar receptorul

decodifica mesajul primit. Mesajul este elementul care contine simbolurile verbale si nonverbale. 3. CODUL (limbajul) - considerente verbale (cuvinte) - considerente non-verbale (timp, spatiu, limbajul corpului) - considerente paraverbale (voce, ritm, tonalitate, pauze etc) 4. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj dinspre emitator spre receptor. Poate fi formal comunicare ce urmeaza structura ierarhica si informal cand comunicarea provine din interactiunile sociale si legaturile informale. Mijlocul de comunicare cuprinde dialogul, conversatia telefonica, faxul, e-mailul, posta, televiziune, internet etc. 5. RECEPTORUL este persoana care primeste mesajul, dar ascultarea mesajului este la fel de importanta ca si transmiterea ei. Stie sau nu sa asculte; intelege sau nu ceea ce i se transmite; 6. CONTEXTUL conjunctura in care a avut loc transmiterea mesajului (locul destinat comunicarii, momentul si comportamentul interlocutorilor conteaza foarte mult). Feedback-ul reprezint reacia de rspuns a receptorului la mesajul primit de la emitor. Este un mod de a ajuta pe cineva s neleag efectele pe care le produce un anumit mesaj asupra celui cruia i-a fost adresat mesajul respectiv. 1. Caracteristicile emitatorului Motivaia . Pentru a transmite un mesaj este nevoie de un motiv. Avem un scop i o facem dintr-o anume cauz. Cand transmitem un mesaj e nevoie sa stim dac o facem pentru a ne semnala prezena, pentru a ctiga simpatii, pentru a ne arta disponibilitatea, pentru a oferi ajutor etc. Educaie i cultur. Calitatea comunicrii depinde de educaie noastr, de felul n care ne-am format. Talentul . Individul, n genere, dorete s comunice o experien anterioar. Cei mai abili n a transmite acest lucru sunt scriitorii. Muli oameni se mir de ce nu sunt ascultai cnd povestesc diverse ntmplri din via. Rspunsul : pentru c nu tiu s povesteasc, nu au talent, nu sunt buni vorbitori sau interlocutori plcui. Relaia personal. Socrate ne-a ndemnat, cu milenii n urm, s ne cunoatem pe noi nine. Nu vom reui niciodat s comunicm adecvat, dac nu vom ti care este relaia dintre noi, ca emitori, i ceilali. Obligaia emitorului este de a ti in ce relaie se afl cu receptorul. Atributele psiho-fizice. Ia te uit cine vorbete exprim o uimire care ne caracterizeaz reaciile ori de cte ori nu vrem s lum n considerare mesajul. In loc s fim ateni la mesaj, la ce ni se transmite, lum n calcul doar emitorul. Calitile fizice joac un rol important : nu o s accepte nimeni ca despre alimentaia raional s vorbeasc o persoan supraponderal. 2. Caracteristicile receptorului Diferenele culturale sau temperamentale, dei iniial reprezint o piedic n calea comunicrii, pot fi transformate n cel mai bun liant de nelegere. Foarte importante n

comunicare sunt evaluarea corect a interlocutorului, cunoaterea poziiei pe care o ocup acesta n raport cu alii dar i cunoaterea poziiei pe care ne situm noi n raport cu el. 3. FEEDBACK-UL Feedback-ul reprezint reacia de rspuns a receptorului la mesajul primit de la emitor. Este un mod de a ajuta pe cineva s neleag efectele pe care le produce un anumit mesaj asupra celui cruia i-a fost adresat mesajul respectiv. Pentru a avea un bun rspuns este necesar respectarea unor cerine: Este obiectiv, nu sentimental. Nu trebuie s cerim aprecieri, nu este nevoie s auzim nc o dat ce am spus. S nu ne mulumim cu afirmaii gen mi-a plcut sau nu mi-a plcut. Este n interesul nostru s aflm ce a interesat i de ce. Feedback-ul nu se refer la motive, scopuri, intenii i nu trebuie s apeleze la sentimente. Nu trebuie uitat c expresiile i cuvintele de apreciere cu un coninut emoional preponderent negativ dezvolt o reacie defensiv i blocheaz comunicarea. Este mai util s ne concentrm asupra a ceea ce a spus sau fcut interlocutorul dect s l evalum descriind caracterul su sau personalitatea lui n funcie de ceea ce a afirmat. Concret, nu principial. Este mai util s ne referim la situaii specifice dect s generalizm. Feedback-ul trebuie s se refere la ceva concret: la un comportament care a avut loc i la sentimentele generate de acesta. Impresiile trebuie comunicate persoanei care poate oferi feedback: Cand m-ai ntrerupt, m-am simit frustrat, dei, probabil, nu ai dorit asta n loc de tiu eu cum procedezi tu, dac i-a spune cte mi-ai fcut de cnd ne-am cunoscut, ne-ar apuca patele cailor. Se manifest la momentul potrivit. Feedback-ul are o eficien mai mare atunci cnd este oferit la scurt timp dup ce s-a produs comportamentul respectiv, dar trebuie s se ia n considerare dac persoana este dispus s primeasc un feedback n momentul i locul respectiv. (Ex. Comunic-i cuiva o nemulumire a doua zi, nu la civa ani dup ce te-a deranjat.) Verific percepia. Este Solicitat . Este de dorit ca feedback-ul s nu fie impus, ci s fie oferit. Este bine intenionat . Nu trebuie oferit cu scopul de a ne descrca pe cellalt. Este realizabil . A aminti unei persoane o nemplinire sau o slbiciune va avea drept urmare frustrarea acesteia i va stopa comunicarea. Se manifest direct . Dac ne adresm unei sli, este important s tim ce cred cei care au fost n sal i nu cei care au auzit cte ceva de pe strad. Feedback-ul trebuie s fie primit direct de la surs, nu indirect sau prin ricoeu. - Reprezint ateptrile primitorului - Nu orice relaie se constituie n feedback, fiindc avem attea reacii ci destinatari. Este un proces dinamic de interaciune prin comunicare interpersonal, iar reacia la feedback poate diferit n funcie de nevoile i de particularitile primitorului. - Exprim adevratele sentimente - Feedback-ul trebuie s includ adevratele sentimente ale emitorului i ale receptorului. Tipuri de feedback. Feedback-ul util. Demonstreaz o ncredere reciproc ntre interlocutori, trebuie receptat ca o experien comun i nu ca o opinie, i cu att mai puin ca o replic negativ, indiferent de ct de critic poate fi coninutul, s se bazeze pe o ascultare atent, mai ales din partea emitorului, care, de data aceasta este destinatar. Este, desigur, greu s ai rbdare s asculi dup ce i-ai consumat energia s transmii un mesaj, comportamentul

emitorului trebuie s fie de natur de a-l ajuta pe receptor s vorbeasc. Nu e suficient s ne termin discursul, prezentarea, emisiunea etc dect dup ce am primit reacii i le-am analizat. Feedback-ul negativ. Emitorul trebuie s fie precaut, optimist i pregtit n clipa n care ia contact cu un feedback negativ. Cand primim un feedback negativ e bine s ateptm un timp pentru a calma starea emoional. Scopul feedbackului negativ este acela de a veni n ajutorul persoanei criticate s-i dea seama de efectele negative ale comportamentului su i s dezvolte sentimentul de vinovie. Feedbackul pozitiv. Are drept scop confirmarea realizrilor. El motiveaz liderul de grup ct i membrii acestuia. Are arie larg de manifestare: de la simplu da spus neformal pn la descoperirea talentelor de excepie. Abordarea semiotica a comunicarii Coduri si semene. Orice comunicare include i implic semne i coduri. Semnele sunt acte sau fapte (de art) ce se refer la altceva dect ele nsele (construcii ce semnific). Codurile sunt sisteme n care semnele sunt organizate i care determin modul n care pot fi legate ntre ele semnele. coala semiotic abordeaz comunicarea ca producere i schimb de nelesuri. Ea este preocupat de rolul textului (mesajului) ntr-o cultur, precum i de rolul diferenelor culturale n cadrul interaciunilor dintre mesaj i indivizi. Contribuiile cele mai importanta la apariia i dezvoltarea colii semiotice au fost semnate de Charles S. Peirce i, desigur, de Ferdinand de Saussure.

Charles S. Peirce a identificat o relaie de tip triunghiular ntre semn, utilizator i realitatea extern necesar studiului semnificaiei. Peirce consider c semnul se adreseaz cuiva, crend n mintea acelei persoane un semn echivalent. Acesta este numit interpretantul primului semn. Primul semn exist pentru obiect. o Semnificat

Semnificant Obiect/lucru Ferdinand de Saussure i concentreaz atenia mult mai direct asupra semnului nsui. Semnul, pentru de Saussure, este un obiect fizic cu semnificaie; sau un semn constnd din semnificant i semnificat. Semnificantul este imaginea semnului aa cum l percepem urma pe hrtie sau sunetele n aer; semnificatul este conceptul mental la care se refer.

Codul Saussure s-a ocupat numai de codul general al limbajului dar a subliniat faptul c semnele nu au neles izolate ci numai cnd sunt interpretate n relaie unele cu altele. Roman Jakobson, un alt lingvist structuralist, a fost cel care a subliniat c producerea i interpretarea textelor depind de existena codurilor sau conveniilor pentru comunicare. Unii teoreticieni susin c i percepia noastr asupra lumii nconjurtoare zilnice cuprinde coduri. n conformitate cu Gestalt psychologists remarcabili fiind Max Wertheimer (1880 1943), Wolfgang Khler (1887 1967) i Kurt Koffka (1886 1941) exist anumite trsturi universale n percepia vizual uman care n termeni semiotici pot fi privite constituind un cod de percepie. Datorm acestui grup de psihologi conceptele de figur i fundal n percepie. n faa unei imagini vizuale, se pare c avem nevoie s separm o form dominant (o figur cu un contur definit) de ceea ce interesul curent mpinge n cadru (fundal). O ilustrare a acestei idei este faimoasa figur ambigu inventat de psihologul danez, Edgar Rubin.

Fig. 1 -Vaza lui Rubin Psihologii Gestalt, pe lng introducerea termenilor figur i fundal, au conturat cteva principii fundamentale i universale (uneori numite chiar legi) cu privire la organizarea percepiei. Cele mai importante dintre ele sunt urmtoarele: apropierea, continuitatea, nchiderea, miniaturizarea, simetria, suprafeele nconjurtoare, prgnanz.

a) Principiul apropierii: trsturile apropiate spaial sunt asociate. Coloane de puncte/linii de puncte

b) Principiul asemnrii: trsturile care par asemntoare sunt asociate c) Principiul continuitii: contururile bazate pe o continuitate lin sunt preferate schimbrilor brute de direcie Suntem mai nclinai s identificm liniile ab i cd dect ad i cb sau ac i db A C D B d) Pricipiul nchiderii: sunt favorizate interpretrile care produc figuri nchise fa de cele deschise. Tendina este s vedem trei ptrate ntrerupte i o form separat.

e) Principiul miniaturizrii: suprafeele mai mici tind s fie privite ca figuri n locul unui cadru mai larg.

Tendina este s vedem o cruce neagr pe fundal alb n cerc, dect invers. f) Principiul simetriei: suprafeele simetrice tind s fie vzute mai repede dect cadrele asimetrice.

g) Principiul suprafeelor nconjurtoare: suprafeele care pot fi vzute ca fiind nconjurate de celelalte tind s fie percepute ca figuri. n starea de spirit creat de explicaiile anterioare, interpretarea imaginii de mai sus nu ar trebui s fie dificil. Tendina observatorilor este de a presupune c suprafaa alb este fundal n loc de figur. Dac nainte ar fi fost imposibil, acum ar trebui s fii capabili s identificai cuvntul TIE. h) Principiul prgnanz: sunt favorizate interpretrile cele mai simple i cele mai stabile. Acesta este principiul care explic i cuprinde explicaiile tuturor principiilor de organizare a percepiei. h) Principiul prgnanz: sunt favorizate interpretrile cele mai simple i cele mai stabile. Acesta este principiul care explic i cuprinde explicaiile tuturor principiilor de organizare a percepiei. Principiile Gestalt, se poate concluziona, ntresc ideea c lumea nu este n mod simplu i obiectiv undeva, acolo ci este construit n procesul de percepie. Codurile nu sunt simple convenii de comunicare ci sisteme procedurale de convenii nrudite care opereaz n anumite domenii; ele organizeaz semnele n sisteme inteligibile care coreleaz semnalanii cu semnalaii. Comunicarea interculturala Au fost identificate 163 de definitii diferite ale conceptului cultura. Termenul provine de la latinescul cultura =cultivarea pamantului. Cicero este primul care a utilizat conceptul in sens de cultura a spiritului iar Voltaire a preluat aceasta definitie si el a si incetatenit termenul. Cultura este acel tot complex ce cuprinde stiintele, credintele, artele, morala, legile, obiceiurile si celelalte aptitudini si deprinderi dobandite de om, ca membru al societatii. (Edward Tylor, antropolog). Definitie: Cultura este un sistem mprtit de simboluri, credine, atitudini, valori i norme de conduit, reflectnd sub toate aspectele modul de via al unui grup de oameni, popor, societate. Cuprinde att motenirea material, ct i cea nematerial, aceasta din urm referindu-se la sistemul de valori, la motenirea social (modele nvate de gndire, de percepie, atitudini i comportamente), precum i la motenirea religioas. Cultura i pune amprenta att asupra comunicrii verbale, prin intermediul limbii vorbite, ct i asupra comunicrii non-verbale. Ea determin anumite comportamente non-verbale care reprezint sau simbolizeaz gnduri, sentimente, stri specifice ale comunicatorului.

Comunicarea intercultural a luat natere datorit interferenei mai multor noiuni comune, cum ar fi comunicarea cross cultural, comunicarea internaional sau global, relaiile interculturale. Toate aceste noiuni au fost subsumate unui concept mai larg, acela de comunicare intercultural. In sociologie se opereaza cu un concept numit etnocentrism. Acest fenomen reprezinta o predispozitie psihologica de a judeca si de a percepe alte culturi si comportamentul reprezentantilor acestora prin prisma propriei culturi. Credinta neclintita ca valorile, credintele si normele specifice propriei culturi sunt universale, sunt singurele valabile oriunde si oricand. Etnocentrismul este o centrare excesiv pe propriul grup etnic cu tendine cteodat extreme de a-i exclude pe alii doar pe criteriul apartenenei etnice. n socializare, manifestrile culturii proprii sunt transmise i asumate ca fiind de la sine nelese,naturale i fr alternativ. Contactul cu alte manifestri culturale se face pornind de la aceast atitudine, raportarea la diferene se face n termeni de comparare a manifestrilordiferite care sunt evaluate prin raportarea la manifestrile proprii vzute ca naturale, fr alternativ. Multiculturalism.Interculturalitate Ideologia multiculturalismului isi propune ajutarea comunitatilor in sustinerea culturilor lor diferite. Multiculturalismul pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural sau refuzul acestuia. Comunicarea multicultural nseamn interaciunea direct ntre oameni de diferite culturi. Comunicarea multicultural implic mult mai mult dect nelegerea normelor unui grup, ea presupune acceptarea i tolerarea diferenelor. O definiie atotcuprinztoare asupra multiculturalitii sau interculturalitii ne ofer Micheline Ray: Cine spune intercultural, spune n mod necesar, plecnd de la sensul plenar al prefixului inter-, interaciune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectiv. Ce nseamna interculturalitate? Interculturalitatea este termenul ce denumete contactul dintre culturi, existena unui dialog ntre acestea i nu n ultimul rnd interaciunea i influena pe care o primesc reciproc. Barierele comunicrii interculturale Stereotipuri i prejudeci Clieul este o formul stilistic, expresie, etc. banalizat din cauza repetrii excesive. De asemenea, pentru acelai scop se mai poate folosi termenul ablon. De multe ori folosirea abloanelor ascunde realitatea pe care acestea pretind c o reflect, aa cum se poate vedea mai jos. Exemple: reformarea clasei politice, tranzitia, esichier politic, etc. Stereotipul - Walter Lippman defineste stereotipurile ca fiind imagini ce se gasesc in mintea noastra constituind harti pentru a ne ghida in lume. Stereotipurile si prejudecatile sunt elemente ale unei scheme de grup. Stereotipul se refera la dimensiunea cognitiva sau raportarea preponderent cognitiva la un grup sau reprezentanti ai acestuia. Stereotipurile reprezint seturi de trsturi atribuite membrilor unui grup social. Stereotipurile culturale conduc la prejudeci i opinii negative despre ceilali i sunt obstacole majore n comunicare.

Stereotipuri: Varsta: toti adolescentii iubesc rockul si nu respecta pe cei mai in varsta. Rasa: toti chinezii arata la fel. Religie: toti cei care sunt de religie islamica sunt teroristi. Locuri: toti oamenii care traiesc in orasul X sunt lenesi. Prejudecata reprezint o atitudine negativ de respingere a unui individ doar datorit apartenenei lui la un anumit grup i fundamentat exclusiv n stereotipii. Prejudecat nseamn judecata format anterior oricrei experiene, i se refer la predispozia de rspuns (de aciune, raportare, manifestare, etc.) preexistent unor interaciuni cu indivizi despre grupul crora avem stereotipii, i actualizat n contextul unor interaciuni. - Sexismul este prejudecata in privinta femeilor sau barbatilor; - Antisemitismul este prejudecata fata de evrei; - Rasismul este prejudecata fata de indivizii unei alte rase. Cultura de schimb Atunci cnd contactm o persoan aparinnd unei alte culturi i ncercm s comunicm i s negociem cu ea, apare ceva nou. Apare un trm de grani, numit cultur de schimb(t. Prutianu, 2000, p. 149-158). Cultura de schimb este un fel de no mans land, adic un ansamblu insuficient definit de reguli, conduite , obiceiuri, tradiii, cutume, tabu-uri i tendine comportamentale specifice unei culturi, pe care nici una din pri nu le va mai respecta cu exactitate. Cultura de schimb se manifest ca o zon tampon, n care culturile aflate n contact se amestec i se combin una cu cealalt. n interiorul acestei zone, nu exist reguli i norme obligatorii pentru nici una dintre pri. Totui, nelegerea dintre ele poate fi influenat pozitiv sau negativ, prin respectarea sau nclcarea conduitei specifice fiecreia dintre culturile aflate n contact. Ca regul general, aflai pe un teritoriu strin, vom respecta lex loci (legea locului). Surse de neintelegeri si gafe Tabuuri si simboluri . Tabu- Tab (polin. ta -sacru, bu - foarte mult) este un termen religios originar din Melanesia i Polinesia (introdus n Europa de exploratorul James Cook), nsemnnd interdicie absolut cu caracter sacral, referitoare la comportamentul, limbajul, activitile i relaiile oamenilor i impus, n societile totemice, de cpeteniile tribale (amani sau efi militari). n 1777, cpitanul englez Cook, ntlnindu-se cu efii insulei Tongatabu din Tonga, constat c acetia nu puteau nici s se aeze, nici s mnnce, pentru c erau tabu, termen nzestrat cu un sens foarte larg, dar care nsemna, n mod general, c ceva este interzis, dup relateaz Cook n memoriile cltoriilor sale. Tabuurile sunt fapte culturale ntlnite pretutindeni, lucru pus n eviden i de existena unui bogat material etnografic referitor la acestea. Fiind mai uor de enumerat ceea ce nu trebuie fcut dect ceea ce trebuie sau poate fi fcut, - spune A. van Gennep teoreticienii au gsit la diverse popoare liste extinse de tabuuri, prohibiii i interdicii etc. (1996/1909/:20). Exemple de tabu-uri Interdicia femeii de a sta la mas mpreun cu brbatul, acolo unde ea este vzut ca aparinnd unui alt grup dect brbatul Aa se structureaz, de altfel, spune Weber, i gruprile politice sau cele etnice, prin interdicia celorlali, considerai ca impuri s ia parte la masa comun doar grupului (instituia banchetului ritual)(1989:49).

Interzicerea alcoolului si a carnii de porc . Musulmanii din Iran nu consum alcool. Sarab este denumirea vinului, care a fost interzis de guvernul islamic dup anii 79. Irainienii au un respect deosebit pentru musafiri, tot ce face gazda, este pentru a-i mulumi musafirul. n concepia iranienilor, "musafir este omul care a intrat n cas i nu cel care a ieit pe u"! - Diavol- uciga-l toaca Romania - In Emirate a darui un ghiveci de flori = a dori moartea. - In Norvegia, florile sunt oferite in nr. par. - In Argentina, nu se ofer, ca dar, cuite, ele simboliznd dorina de a rupe relaia. - In Japonia nu se recomanda cadouri formate din 4 piese (cifra 4 ghinion). - In Israel, de Sabat, in casa unor oameni obisnuiti nu se cere si nu se ofera unt, paine, lapte. - In China nu se ofera flori albe sau ceasuri -moartea. Imbracaminte : n cultura asiatic, n particular, n China i Japonia, culoarea deschis a mbrcmintei este inadecvat (inut de doliu). n Japonia, costumul i cravata sunt austere i de culoare nchis. n unele ri islamice, brbailor le este interzis s poarte pantaloni scuri. n principiu, femeile arabe nu-i scot feregeaua. Pe plajele Libanului, destule femei din lumea arab intr i n mare fr s se dezbrace. Surse de neintelegeri n Bulgaria, de pild, a da din cap de sus n jos nseamn NU, iar a cltina din cap de la dreapta la stnga nseamn DA. La turci, se semnalizeaz NU lsnd capul pe spate, cu ochii nchii. Pumnul strns, cu degetul mare ntre arttor i mijlociu, are la romni, la francezi, greci, turci, .a. semnificaia unei insulte . Pentru portughezi, n acelai schimb, acelai gest are semnificaia unei urri de bine, anume a fi ferit de tot ceea ce este ru. Privitul printre degete, indicarea cu piciorul (la turci) sau mascarea ochilor cu mna, por fi considerata ofensatoare. V-ul -semnul victoriei, n Anglia, acest gest are i semnificaia unei propuneri indecente, chiar obscene, dac palma este rsucit cu dosul ctre partener. Gestul degetelor inel pentru a indica OK-ul are semnificatia homosexualitatii, in unele tari mediteraneene, in Franta inseamna zero iar in Japonia bani. Conditia femeilor statutul social al femeii si relatiile barbat-femeie comporta abordari specifice in culturi si religii diferite. Grecii considerau femeia un bun care se putea cumpara si vinde. Primii crestini le vedeau pe femei ca pe niste ademenitoare, raspunzatoare de caderea lui Adam. In India, hindusii, pana curand, o considerau pe femeie mai rea ca moartea, molimile, serpii sau chiar iadul. Viata unei sotii se sfarsea cu viata sotului ei. In trecut, vaduva trebuia sa sara in flacarile rugului funerar al sotului. In statul arab preislamic, femeia era considerata o cauza de durere si nefericire, iar fetitele erau cateodata ingropate de vii dupa nastere. In Franta in 587 CE, s-a tinut o adunare pentru a stabili daca femeia poate fi sau nu considerata cu adevarat o fiinta umana! Henri VIII in Anglia le-a interzis femeilor citirea bibliei, si in Evul mediu Biserica catolica le-a tratat pe femei ca pe cetateni de o clasa inferioara. In universitatile din Cambridge si Oxford, studentii si studentele nu au avut drepturi egale pana in 1964. Inainte de 1850, femeile nu erau considerate cetateni in Anglia, iar englezoaicele nu aveau nici un fel de drepturi personale pana in 1882.

Ex. In lumea islamica, femeia nu sta la masa cu barbatul. In Europa de Est, femeilor inca li se saruta mana in public, in Nigeria acesta e un gest de intimitate. Arabii au legi scrise care specifica statutul femei. De exemplu: sa mearga cu un pas in urma lor..sa poarte val ..etc. si mai ales sa le fie supuse. Maniera de a indica respectul-problema care se pune este de a cunoaste modurile in care se manifesta respectul fata de partener, in aria sa culturala. (varsta, statut social, rang, contact vizual moderat, tacere, imbracaminte etc.) Varsta, rangul, sexul si titlul sunt semne ale respectului in Japonia, Austria, Germania si unele tari islamice. In Cecenia si alte tari din Caucaz, tanarul se ridica in picioare cand intra cineva in varsta. Japonezii au un simt al autovalorizarii si stimei de sine. Sunt contraindicate comentariile critice in public la adresa concetatenilor lor. Pentu ei este potrivita doar adresarea formala, folosind apelative, titluri si numele intreg. Germanii sunt, de pilda, ordonati, punctuali, bine educati, dar distanti si reci. In India si China exista o orientare puternica spre statut si varsta. (tinerii negociatori perceputi ca pe o insulta). In Japonia si China exista interdictia de a atinge fizic si chiar de a strange mana unui strain in public. Perceptia timpului si spatiului Timpul este un indicator al sentimentelor, atitudinilor si opiniilor partenerilor de negociere. Un minut, o ora sau o zi nu au aceeasi semnificatie in toate culturile. Germanii sunt perfect punctuali. Orice intarziere sau amanare inseamna riscuri considerabile. Asiaticii si arabii respecta ritualuri complicate in care durata ceremonialului este mai importanta decat actiunea in sine. Vest-europenii si nord-americanii au o orientare dominanta pe termen scurt. Mereu grabiti se asteapta ca negocierile sa dureze putin. Problema organizarii spatiului priveste, in special, zonele si distantele interpersonale care trebuie respectate. In cultura araba (Egipt), nu e nimic jenant in faptul ca doi barbati merg pe strada tinandu-se de mana. In Japonia spatiul personal este mai mic, ei suporta mai bine aglomeratia. In schimb, in timpul conversatiei, anglo-saxonii se apropie pana cel mult acolo unde s-ar putea atinge cu varful degetelor, daca ar intinde mana. Contextul religios Religia ca i arta, filosofia sau istoria, este o atitudine n faa lumii i a vieii. Diferentele privind contextul religios sunt adesea insurmontabile. In negocierea multiculturala este obligatoriu sa se tina cont de zilele de sarbatoare (Sabatul in cultul mozaic sau ramadanul in lumea islamica) in care nu se fac afaceri sau de orele de rugaciune. Limba Comunicarea interculturala este un aspect deloc de neglijat n contextul actual al globalizarii. Ne putem ntalni cu oameni apartinand unor culturi dintre cele mai diferite pe strada, la locul de munca, la un interviu, la o receptie sau la o negociere. A ntelege interlocutorul este esential n orice proces de comunicare, de aceea a-i cunoaste bagajul cultural este o necesitate pentru o comunicare eficienta. Diferenta dintre doua culturi este data de limba. Diferentele lingvistice sunt usor de depasit. Indiferent de cultura, oamneii folosesc un amestec de limbaj verbal, nonverbal si paraverbal.

Limba poate genera si bariere intre culturi. Graba unor interpretari poate genera gafe. Problema limbii se ridica in cazul in care nu cunoastem limba dar si in cazul in care nu vrem sa vorbim limba lui, chiar daca o cunoastem. Cateva cuvinte in limba partenerului de dialog arata consideratie, bunavointa. Interviul de angajare Interviul de angajare este un dialog care permite un schimb de informatii. Este o etapa de negociere intre candidat si angajator prin care se incearca gasirea unui acord pentru conditiile impuse de ambele parti. FORME DE INTERVIU 1. Interviul clasic -este cel mai utilizat de catre angajatori. Intervievatorul discuta cu dvs. timp de cateva minute, uneori chiar si cateva ore. 2. Interviul cu juriu. Singur in fata a 4 sau 5 persoane, nu trebuie sa va lasati impresionat! Aceasta tehnica nu este facuta sa va puna probleme. Este vorba despre testarea rezistentei nervoase, dar interesul metodei este totusi de a permite membrilor juriului sa schimbe deciziile pe o baza comuna. 3. Interviul in lant. Instalat intr-un birou o sa fiti acompaniat, pe rand, de mai multi intervievatori. Trebuie sa raspundeti la fel la o intrebare, chiar daca ea a fost pusa de mai multi intervievatori. 4. Interviul ambulatoriu. Este o varianta a interviului in lant, mult mai imbogatit pentru candidat. Candidatul este invitat pentru o intalnire de cateva minute cu diferiti membri din companie in biroul lor. Acest lucru va permite sa descoperiti ambianta companiei in care vreti sa lucrati. 5. Interviul in grup. Aceasta tehnica este utilizata de putine companii. Aceasta consta in a reuni intr-o sala mai multi candidati pentru acelasi post. Dupa ce au fost prezentate responsabilitatile pentru acest post, sunteti invitati sa discutati despre post sau despre temele la care sunteti supusi. 6. Interviul prin webcam este foarte avantajos mai ales in prima etapa a unui interviu, aceea de cunoastere. Printr-un astfel de interviu, atat angajatorul cat si candidatul pot sa-si dea seama de compatibilitatea dintre ei. Chiar daca nu se afla fata in fata, cei doi trebuie sa aiba aceeasi atitudine ca si in cazul unui interviu face-to-face. Avantajele interviului prin webcam apar mai ales in cazul in care compania si candidatul sunt din tari diferite si ar fi foarte greu sa comunice fata in fata, se elimina o parte din costuri, candidatii pot fi cunoscuti intr-un timp relativ scurt si se poate face selectia mult mai repede. Chiar daca acest interviu este tinut de acasa, candidatii trebuie: - sa stie ca nu pot sa fie imbracati in haine de casa, trebuie sa se imbrace ca si cum ar merge la un interviu face-to-face; - camera unde se desfasoara interviul sa fie serioasa, fara postere sau alte obiecte care pot influenta angajatorul in vreun fel; - sa cunoasca foarte bine compania; - sa trateze acest interviu cu seriozitate. Pentru a putea sustine un interviu prin webcam trebuie: - sa aveti un calculator conectat la internet;- sa aveti o camera web; - sa pozitionati camera pe dvs. fara a filma foarte mult din incaperea in care va aflati; - sa incercati sa nu fiti intrerupti in timpul interviului.

7. Interviul prin telefon. Din ce in ce mai multe companii propun o intalnire telefonica inainte sa decida daca doresc sa va intalneasca fata in fata sau nu. Este bine sa fiti pregatiti si pentru aceasta intalnire telefonica caci aceasta va determina daca veti participa sau nu la intalnirea propriu-zisa. Interviul telefonic poate avea si dezavantaje, atat pentru angajator, caci nu poate sa vada reactiile voastre, entuziasmul vostru, dar si pentru angajat, caci nu este posibil sa vada si sa interpreteze reactiile angajatorului. Trebuie sa acordati mare atentie intonatiei, tonului vocii, claritatii si continutului intrebarilor sau raspunsurilor, pentru ca toate sunt interpretate de angajator. Cateva sfaturi: - Asteptati ca angajatorul sa termine cu intrebarile inainte de a raspunde. - Nu-l intrerupeti si fiti sigur ca ati inteles bine intrebarea inainte de a raspunde. - Intotdeauna lasati angajatorul sa inchida primul telefonul, - Nu uitati sa intrebati care va fi urmatoarea etapa : in cat timp o sa primiti un raspuns, unde se va desfasura intalnirea fata in fata? etc. Pregatirea inainte de interviu Imbracamintea: adopta un stil simplu. Ai grija de aspectul tau: igiena, coafura, manichiura ingrijita, pantofii lustruiti. Foloseste un deodorant discret si un parfum de buna calitate. Nu exagera cu mirosurile. Ordoneaza intr-o mapa: CV, scrisoare de intentie, referinte, portofoliu de lucrari (unde este cazul).Asigura-te ca stii cum sa ajungi in timp util la intalnirea cu angajatorul. Punctualitatea este o forma de respect si un indicator al faptului ca esti suficient de motivat pentru jobul respectiv. Afla numele si functia persoanei care te va intervieva. Aduna suficiente informatii despre firma (internetul si presa de specialitate iti pot fi utile). Analizeaza-ti punctele forte in raport cu postul pentru care ai fost chemat la interviu. Cum impresionam angajatorul Atentie la detalii! Candidatii trebuie sa stie ca un interviu de recrutare debuteaza cu mult inainte de a face cunostinta cu angajatorul. Ati ajuns mai devreme sau mai tarziu, ati fost amabil sau nu cu secretara, toate aceste detalii sunt importante pentru angajator. Faceti-va remarcati! O strangere de mana ferma, o privire directa, o tinuta adecvata. Fiti pozitivi! Cu toate ca are CV-ul vostru in fata, angajatorul va cere sa-i explicati parcursul vostru. Aceasta prezentare ii va permite sa evalueze capacitatea voastra de sintetizare si structurare, dar si legatura dintre experienta voastra si postul vizat. Fiti proactivi! Angajatorul trebuie sa se asigure ca sunteti persoana potrivita pentru post iar dvs. sa verificati daca job-ul respectiv corespunde asteptarilor dumneavoastra. Nu ezitati sa puneti intrebari! Angajatorii elimina persoanele care: - dau dovada de lipsa de interes si entuziasm (care se manifesta prin lipsa intrebarilor); - nu sunt discrete; - nu-si controleaza timpul de vorbire (fraze si interventii prea lungi); - nu asculta. Cele mai frecvente intrebari - Vorbiti despre voi. - Vorbiti despre experienta voastra profesionala (de job-urile precedente, de angajatorii precedenti). - De cat timp sunteti in cautarea unui loc de munca? - Cum ati organizat cautarea unui nou job?

- De ce ne-ati raspuns imediat? De ce ati raspuns anuntului nostru? - Ce stiti despre compania noastra? Despre produsele noastre? Despre piata noastra? Despre clientii nostri? - De ce ati ales o companie mare/ mica ca a noastra? - Ce v-a atras la acest post ? La compania noastra? - De ce ati plecat de la vechiul loc de munca? - Ce va face sa va ganditi ca veti putea reusi pe acest job? - Cum va ganditi sa participati la dezvoltarea companiei noastre? - Care sunt capacitatile voastre de management? Ati mai condus o echipa pana acum? -Va place sa lucrati singur sau in echipa? - Cum va caracterizati? Care sunt calitatile si defectele voastre? - Care este pregatirea voastra? Care este nivelul vostru de studii? Ati urmat si alte stagii de pregatire? - Puteti incepe imediat? Care este perioada preavizului vostru? - Sunteti disponibil sa va schimbati domiciliul pentru acest job? - Sunteti dispus sa faceti deplasari in interes de serviciu? - Mai aveti si alte oferte in aceasta perioada? - Cat vreti sa castigati? Ce valoare a avut salariul vostru precedent? - Descrie compania ideala, locatia si locul de munca. - Povesteste o situatie in care munca ta a fost criticata. Greseli frecvente la interviul de angajare Imaginea slaba a comunicarii nonverbale : - Stati drept si priviti in ochi. - Strangeti-i ferm mana. (nu este nimic decat un raspuns prin strangerea de mana). - Asezati-va drept si incet pe scaun, parand interesat si atent. (prabusirea pe scaun denota o atitudine indolenta). Aptitudinile slabe de comunicare verbala : - Observati stilul angajatorului si potriviti-va cu acel stil. - Folositi limbajul adecvat. (Atentie la folosirea jargoanelor sau cuvinte referitoare la varsta, rasa, religie, politica sau preferinte sexuale). - Povestindu-i angajatorului mai mult decat este necesar va poate duce la o greseala fatala. Nu puneti intrebari - Cand sunteti intrebat, Aveti alte intrebari? daca raspundeti Nu, este cel mai gresit raspuns! - Daca puneti intrebari va va oferi oportunitatea de a va arata interesul. Intrebati informatii suplimentare. - Punand intrebari va da oportunitatea de a afla daca sunteti la locul potrivit. Remarci negative la adresa companiei Fie ca este vorba despre distanta dintre locuinta si companie, de absenta locurilor de parcare sau de spatiul mic in care veti lucra, toate aceastea nu fac decat sa aduca un minus in dreptul numelui dumneavoastra. Remarci negative la adresa fostului sef sau a fostei companii. Entuziasm exagerat. Raspunsul la o intrebare, inainte ca angajatorul sa isi fi terminat intrebarea. Consultarea frecventa a ceasului de la mana sau din incapere. Deplangerea efortului depus pentru a gasi un job. Evitati sa spuneti cate CVuri ati plasat la diferite companii.

Testul de foc al interviului de angajare 1. De ce pleci de la actualul job? Expertii in dezvoltarea carierei recomanda ca la acest punct al interviului de angajare sa nu fii defensiv, insa nici sa nu iti expui frustrarile legate de fostul manager sau de conditiile de la job. Cel mai indicat este sa raspunzi ca esti in cautarea unor noi oportunitati, provocari sau responsabilitati. La interviul de angajare evita sa folosesti banii ca motiv de plecare de la jobul precedent. 2. Care sunt cele mai relevante aptitudini ale tale? O astfel de intrebare la interviul de angajare iti ofera posibilitatea de a-ti prezenta cele mai bune aptitudini. Asigura-te ca oferi informatii relevante pentru jobul la care ai aplicat. Rezuma cele mai puternice calitati, oferind exemple concrete din experienta la locurile de munca anterioare. 3. Ce salariu doresti? Recrutorii sunt interesati de acest lucru la un interviu de angajare pentru a-si da seama daca firma isi permite sau nu sa iti ofere banii pe care ii ceri. Daca este posibil, amana-ti raspunsul pana spre finalul interviului de angajare, cand vei sti daca esti un candidat serios pentru job. Daca recrutorul insista sa ii dai raspunsul legat de bani, intreaba despre salariul oferit in mod normal in firma pentru postul la care candidezi. In cazul in care nu primesti un raspuns satisfacator, spune o suma care sa fie acceptabila pentru responsabilitatile pe care le presupune jobul. Nu uita sa specifici ca pe tine te intereseaza jobul in mod special si nu banii. 4. Ai aplicat si la alte joburi in aceasta perioada? Putini angajatori se asteapta sa raspunzi nu la aceasta intrebare. Descurca-te in acest caz la interviul de angajare spunand ca explorezi diverse posibilitati care s-ar potrivi cu potentialul tau. 5. Unde crezi ca te vei afla in urmatorii cinci ani in ceea ce priveste cariera? Vorbeste la interviul de angajare despre ceea ce te motiveaza, punctand aspecte legate de jobul in cauza. Angajatorii prefera candidati care gandesc in viitor si care au teluri realiste cu privire la dezvoltarea carierei lor. http://www.incont.ro/job-uri/interviul-sansa-de-a-l-face-pe-angajator-sa-se-indragosteascade-tine.html http://www.incont.ro/oferte-de-angajare/jobul-anului-in-2010-in-romania.html http://www.220.ro/funny/Interviu-Pentru-Angajare/5C5weRcOkO/ Inteligenta emotionala De ce inteligenta emotionala? Pentru ca ea isi dovedeste valoarea in relatiile interumane. Ce este inteligenta emotionala? Inteligenta emotionala reprezinta capacitatea de a detecta, intelege si utiliza emotiile, atat cele proprii, cat si ale altor persoane, pentru luarea celor mai bune decizii si punerea lor in practica Inteligenta Emotionala este formata din 5 elemente Daniel Goleman: - Cunoasterea propriilor emotii, comportamente si reactii - Gestionarea acestor emotii, comportamente si reactii - Auto-motivarea - Capacitatea de a intelege emotiile si comportamentele celor din jur - Gestionarea relatiilor cu cei din jur prin prisma raportului emotiile mele / emotiile lor Emotiile ne conduc viata; uneori scapa de sub control si nu avem dispozitia necesara sa le controlam. Multe persoane isi traiesc viata fiind infirmi emotional; nefiind capabili sa inteleaga complet si /sau sa exprime ceea ce simt. Zona emotionala nu este un subiect

taboo. Felul in care emotiile noastre functioneaza reprezinta o stiinta in adevaratul sens al cuvantului. Inteligenta emotionala implica un proces indelung de dezvoltare personala continua. Controlul Emotiilor Auto-controlul emotional nu inseamna ca toate sentimentele ar trebui negate si reprimate. Auto-controlul emotional nu este un control totalitar. Exista costuri mentale si fizice negative pentru un astfel de control totalitar al emotiilor care ar putea pune la risc gandirea si performantele intelectuale si pot duce la tensiuni puternice. Inteligenta emotionala implica o politica in care persoanele au dreptul la alegere in functie de cum isi exprima propriile sentimente. Doua din cele mai importante abilitati sunt: Cum sa faci fata presiunii si frustrarilor emotionale? Cum sa manipulezi impulsurile agresive? Aceste doua abilitati sunt nucleul inteligentei emotionale. Plan de actiune pentru inteligenta emotionala Autocunoastere: Monitorizeaza gandurile si semnele fizice care insotesc un anumit sentiment. Acestea nu sunt ele insele sentimente, ci gandurile si senzatiile care le acompaniaza: transpiri? inima iti bate mai tare? te simti incordat? mintea ti se aglomereaza de ganduri? ti se taie respiratia? ametesti? ti se goleste mintea? tremuri? amortesti? Autocontrol Foloseste strategiile care te ajuta sa iti controlezi reactiile la situatiile ce starnesc emotii. ncearca cele de mai jos pe moment: Asculta - In timpul conversatiilor dificile, lasa-i intotdeauna pe ceilalti sa termine de vorbit, chiar daca dureaza ceva. Acest lucru scade semnificativ sansele sa te grabesti sa critici, calmeaza cealalta persoana si iti ofera timp sa te gandesti la ce sa faci. Fa un pas inapoi - Imagineaza-ti situatia actuala ca si cum nu ti s-ar intampla tie. Daca ai urmari-o intr-un film, ce ai recomana personajului principal (tu) sa faca pentru a obtine cele mai bune rezultate? O privire obiectiva asupra situatiei te va ajuta sa gandesti clar, scazand probabilitatea de a fi condus de emotii. Respira - Cand toate celelalte dau gre, respira! Indiferent daca esti fericit, trist, speriat sau furios, concentrandu-ti atentia asupra respiratiilor regulate, profunde si treptate iti va relaxa trupul si iti va limpezi mintea. Cand mintea iti este limpede, poti vedea si alege mai bine cel mai bun curs de actiune. Constiinta sociala: Cand esti in prezenta altor oameni, foloseste timp in plus pentru a observa, a intreba si a asculta. Cand esti in prezenta altor oameni, concentreaza-ti gandurile asupra perspectivei celuilalt. Incearca sa nu iti lasi propriile ganduri si sentimente sa iti tulbure interactiunea. Vei fi surprins de ce vei observa despre ceilalti atunci cand mintea ta este indreptata mai mult asupra lor decat a ta.

Managementul relatiilor interpersonale: Incearca sa descoperi ce rol joaca emotiile in interactiunile tale cu ceilalti. Intelege ca emotiile joaca un rol in fiecare interactiune intre doua persoane. Indiferent daca starea de spirit este buna sau rea, agitata sau plictisita, gandeste-te la felul in care influenteaza ea transferul intre tine si cealalta persoana. Exercitiu pentru cresterea EQ-ului 1. Fa o lista cu primele trei lucruri care sunt cele mai importante in viata ta. Poti sa ai acolo: familia, cariera, sanatatea, prietenii tu stii cel mai bine. 2. Pentru fiecare dintre cele trei puncte, scrie in cat mai multe cuvinte care e scopul tau. Sa castig foarte multi bani, Sa fiu foarte iubita si respectata etc. 3. Pe o scara de la unu la cinci, cat de tare ti le indeplinesti? Da-ti note! 4. Identifica motivele pentru care nu ai punctajul maxim, cele care tin de tine. In felul acesta, vei sti ce emotii trebuie sa-ti controlezi si vei fi din ce in ce mai atenta. Succesul se obtine cu efort!