Sunteți pe pagina 1din 78

[_]r"j,tl[l RLr ALMAS

Tg -5 g E
PT

PlI 5F

EIE 5g

F][

LARI tiRt

- a:

.{

r*
., ]:

'4 .a7

*; \

DUMITRU ALMAS

PENTRU COPII

$ SCOLARI

-SOIMI AI

PATRIEI SI PIONIERIPartea a lll-a

Copertd 9i ilustra!ii: VALENTIN TANASE

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

LA ACEAS

d.A

UR!RE

RTE

A ll!-a

storia cea noua, din care am cules citeva din povestirile cuprinse ?n aceasti a treia parte a ,,Povestirilor istorice pentru copri si gcolari - goimi ai patriei ql pionieri", se oesfasoard sub ochii nogtri. Este vorba deci despre fapte, evenimente, oanreni, eroi ai ..:otei pentru dreptate gi iibertate, despre 3amenii care au triit gi au muncit ?n ultimii cincizeci-gaizeci de ani. Este o vreme in care s-au petrecut aEa de 'rulte gi de felurite fapte mari, insemnate, eroice, incit mi-a fost foarte greu sa aleg" Arn povestit doar cite ceva din acelea pe care le-am crezut rnai pe inlelesul vostru,

Cind vd vefi face mai rndrigori, de buna seama cd veli afla rnar multe" De pildd, curn poporul nostru a luptat impotriva fascigtilor, qum am biruit greutalile rdzboiului din
'1941-1945

Ta

pilduitoare.

9i foametea din 1946-1947. Sau :rr-n am construit marile uzine gi marile hiCrocentrale. Cum am cooperativizat agricul:Jra si am inceput sa lucram pdmintul cu -as nile: tractoare, semAnatori, combine.

noi. Curn ann construit grridinite gi scoli in fiecare sat gi multe, multe case de odihnd Si uzine, la munte gi pe ldrmul mdrii, sa aiba unde ?nva{a, unde munci gi unde se odihni toti copiii 9i toii locuitorii Romdniei, La toate acestea, pentru infaptuirea lor asa mdrete Si strdlucitoare cum le vedef i, au muncit milioane qi milioane de oameni, orintre care se numara bunicii, pdrin!ii Si chiar fra!ii vogtri rnai mari. Dacd gti!i acest lucru, dacd-l intelegefi bine, qi voi ve!i respecta gi iubi tot ce au construit inaintagii si veti fi foarte dornici gi mindri sa-i urmati si sd-i intrece!i. insugindu-va, incd de pe acum, aceasta invafAturd, lmbinata cu o fierbinte dragoste de !ana, cind ve{i fi mari veti izbuti sd-i intrecefi. $i ve{i ajunge sd facefi RomAnia inca mai bogata, mai mindra, mai stralucitoare intre ldrile lumii gi mai iubitd 9i mai respetata de toate popoarele. Spre acest lel ne calauzegte Partidu Comunist RornAn, in f runte cu tovardsi-r
Nicolae Ceaugescu, pregedintele firii noastre, Flepublica Socialistd RomAnia. $i voi tot cregteti ocrotifi gi privegheati de dragostea iui. Nu vd eere decit sd cregte{i mari, votnrci, frumogi, muncitori, seriogi, dirji, indrdzneft

3-- am construit peste munli, pind la 2 :CI .n inaltime, goseaua numita Trans-

'3tr:"asarrJl, Sau cum am sdpat Canalul lr-r-ar*fularea Neagra gi cum am inalfat sute # de blocuri, in zeci $i zeci de orage

gi iubitori de fard qi popor.

lr

VITEJII FAURITORI AI MARII I,JNIRI troNALE TREC NATTONALE TREC GLORTO$/ PE SU8 ARCIJL DE TRIIJMF
vreau sd vd oovestesc desore lrn mrrment iepovestesc despre un moment istoric trdit fle mine, cind eram ceva mai mdrigor ca voi. Adicd aveam zece ani. Vd amintiti cd v-am istorisit despre citeva fapte vitejegti gi eroice din vremea rdzboiului cel mare, din anii 1916-1919. Ve spuneam atunci cd, prin jertfa acestor viteji gi eroi, s-a implinit visarea cea mare gi de totdeauna a romdnilor: Unirea Romdniei intr-o singurd fard mare, cu hotare minunat de rotunde gi intinse pind acolo unde oamenii vorbesc aceeagi limbd, limba romAnd.

ragii mei, Oana, Dorina gi Andrei,

din

bdlaie gi cuminte, de-o seamd cu mine, amindoi gcolari in clasa a lll-a. Ne-am im_ brdcat ca de sdrbdtoare, cu portul de la noi
sat.

trandafiri. Drept sd vd spun, cum am ajuns, ne-a uimit marele orag, Capitala RomAniei intregite: forfota mulfimii, clddirile inalte, strdzile, tramvaiele, statuile. Nu mai vdzusem niciodatd aga ceva. parcd eram pe altd
lume.

Am caldtorit deci impreund pind la Bucuregti, cu trenul. Aveam bagaj doar trdistufa cu cite patru pldcinte gi cite un buchet mare de

poporul romAn de-a lungul veacurilor. A trece in pas vioi, pas de defilare, pe sub Arcul de triumf, impodobit cu steaguri tricolore gi cu numele tuturor marilor bAtelii, este cea mai mare cinste pentru orice ostag 9i pentru orice romdn care igi iubegte tara $i
neamul.

Arcul de triumf. Acest monument este un simbol al marilor biruinfe dobindite de

alfi mulli oameni gi copii din sate 9i orage, am fost dugi la $osea gi urcali in tribunele din preajma Arcului de trigmf. Acolo, ce de lume: veseld, imbrdcatd sdrbdtoregte! Ce de flori! Ce de cintece! Fanfare rnari, cu aldmuri strdlucitoare, sunau tare marguri inaripate, iar zeci de tobe bdteau tact puternic, bdrbdtesc, cutremurind vdzducr,t

A doua zi,

Degi locuiam intr-un sat departe, in Moldova, conducdtorii fdrii au dat poruncd sd fie adus la Bucuregti gi cite un copil din satele unde locuiau vitejii alegi a trece pe sub Arcul de triumf. M-au ales pe mine: ,,feciorul sergentului", cum imi spunea invdfdtorul. Atunci am aflat cd tata, fiind sergent, cum am zis, se purtase cu vrednicie 9i curaj in tot timpul acelui greu gi lung rdzboi. Eram tare bucuros gi mindru cd am un astfel de pdrinte gi cd merg gi eu sd vdd sdrbdtoarea sau parada, adicd defilarea pe sub Arcul de triumf. O datd cu noi a fost invitat sd meargd 9i un ,,mare mutilat" de rdzboi, sergentul Mocanu Dumitru. Era ,,mare mutilat", pentru cd, in lupta de la Cagin, o explozie de obuz ii smulsese bratul sting gi-l orbise. Pentru cd nu vedea sd meargd gi-a luat fiica, sd-l cdlduzeascd. O chema Rodica gi era o fetitd
4

Din satul meu s-au bucurat de aceastd mare cinstire trei ostagi, luptdtori in bdtdliile de la Mdrdgegti 9i Oituz. printre ei s-a aflat 9i tata, sergent in armatd.

Ne impresionau generalii in uniforme strdlucitoare gi alfi ofiferi cdldri pe cai focogi; dar, mai ales, ne minunau soldafii cu armele pe umdr, cu baionetele lucind ca nigte fulgere, cu mina dreaptd legdnatd pe lingd trup, pdgind fanfogi, dirji, to{i la fel, intr-un tact, cu stingul pe tobd: bum!... buml... buml... gi cdgtile lor, ca nigte pdldrii de fier, strdluceau in lumina soarelui. Ofiferii defilau in frunte, impodobifi cu galoane gi nasturi luciogi, ca argintul gi ca aurul. Salutau cu sdbiile minuite cu indeminare gi repeziciune. Toatd lumea din tribune gi de pe trotuare arunca flori, bdtea din palme gi strigg din rdsputeri: ,,Ura! Uraaa! Trdiascd vitejii nogtri ostagi!... Trdiascd eroii neamului!... Trdiascd fduritorii Romdniei unite!"... Fanfarele cintau ,,Degteaptd-te, romdne,, 9i ,,Pe-al nostru steag e scris Unire!" Totul gi toate clocoteau de entuziasm gi de inaltd bucurie. Marele mutilat Mocanu Dumitru se strdduia gi el, incerca sd in!e-

hul. Mulf i copii 9i tineri se cdfdraserd in arbori, de-a lungul $oselei, sd vadd mai bine parada. La tofi ne tremura inima de emofie. Ne simfeam grozav de bine, de bucurogi; parcd sufletul ni se indlfa pind intr-al noudlea cer.

leaga, dupd auz, ce se petrecea in jur, dar nu putea. $i-a cuprins fetifa de mind 9i a ru-

matei romAne!", ,,Glorie vitejilor fduritori Unirii naf ionale!"

Bucuria multimii, ca 9i a noastrd, parca nu mai avea margini. La sfirgitul pardzii, arn fost poftiti la o intilnire cu ostagii romanl Rodica, bddita Dumitru Mocanu, tata gi ctl

cu fala inainte, ca 9i cind ar fi

vdzut'

,,Taicd, tdtqfd, acum trec soldafi cildri pe cai roibi, murgi 9i albi". Poartd sulite cu stevirf Caii tropotd, parc-ar gulef rogu juca"... ,,Cavalerigtii, Rodical... suspind pdrintele' l-am vdzut in garja de la Robdneqti..' Curajogi bdrbati!..." ,,Acum trec soldati pe ios, in pas falnic"'.. ,,lnfanteria noastrd, regina bdtdliei!"... suridea sergentul Mocanu Dumitru' ,,in frunte un ofiter inalt salutd cu sabia, continud Rodica. Urmeazd drapelul strdjuit de trei ostagi... E cam zdrentuit"... ,,D gloanfe, Rodica!"... ,,Ce de soldati cu semn de rdnit pe brafl... se mira Rodica. Tdtufd, acum se apropie un ofifer fdrd mina dreaptd; fine sabia in mina stingd... E subfirel, tindr, cu par galben." ,,Se gtii cd aista-i dom' cdpitan al meu, Rodico!... a suris Dumitru Mocanu. Dom'cdpitan Stdnescu Petre"... 9i clipea des din gene, parcd ar fi vrut sd alunge impdienienirea ochilor, ca sd-gi vadd cdpitanul. Vorbi in goaptd: ,,Viteaz ca dinsul, mai rar! El m-a scos din pdmintul cu care md acoperise explozia acelei ghiulele ce md orbise cu fldcdrile. $i tot el, cdpitanul meu, m-a purtat in brate pind la brancardieri"... Mie parcd nu-mi venea sd cred cd, in adevdr, acesta ar fi ofiferul de care vorbea tatdl Rodicdi. Cum sd-l cunoascd, md intrebam

in

mine ne-am plimbat printr-un parc mare. unde cintau muzici. Acolo ni s-au dat pachete cu mincare 9i bomboane. Dar cea mai mare bucurie a fost pentru bddifa Dumitru int?lnirea cu cdpitanul lui: era in adevdr ofiferul tdrd mina dreapti, doar cd nu mai era cdpitan, ci maior: incd o rdsplatd pentru vitejia lui. S-au recunoscut gi s-au imbrdfigat cu multd dragoste gi emofie. Apoi au povestit cite se mai intimplaserd de cind nu se mai intilniserd. Ofiferul iqi pierduse mina intr-o luptd pe riul Tisa' Bddifa Dumitru i-a mulfumit Tncd o datd cd l-a scos de sub fdrna care-l acoperise, c6 nu l-a ldsat sd piard acolo, in iadul bitdliei' Acum, chiar dacd nu vedea, trdia totugi cu mare bucurie sdrbdtoarea cea mai strdlucitoare 9i mai mdreatd din istoria poporului romAn: sdrbdtoarea Unirii celei mari, pe care el, ca gi maiorul, o pldtiserd aga de
scump. Dupd-amiazd,o datd

cu multe sute de ostagi gi ofiteri, au fost decorafi 9i Mocanu Dumitru, 9i maiorul Stdnescu Petre, gi tata. La intoarcerea in sat, am fost primifi sdrbdtoregte, iar invdf dtorul 9i toti copiii din gcoald ne-au cerut sd povestim despre mdrefia 9i frumusefea acelui momentrcind fduritorii Unirii nafionale romdnegti au trecut, gloriogi, pe sub Arcul de triumf. $i pot sd vd mai spun, dragii mei, cd sergentul invalid Mocanu Dumitru, orbit in bdtdlia de la Cagin, gi maiorul Stdnescu Petre, care-gi pierduse braful drept in bdtdlia de la Tisa, au rdmas prieteni,gi-au scris scrisori gi s-au ajutat, la nevoie, cit au trdit. $tiu aceasta de la Rodicaf ea citea qi scria scri-

eu, cind nu-l vedea? Dar bddifa Dumitru a grdit, parcd mi-ar fi auzit gindul: ,,Nu, nu-l vdd, dar il simt... in ce bdtdlie gi-o fi pierdut bratul drept?"... in clipa aceea Rodica a sdrit de lingd noi, s-a strecurat prin nrulfime, a alergat inaintea ofiferului gi i-a presdrat in cale florile aduse din satul nostru. Ofiterul i-a dat onorul, iar lumea a bdtut din palme gi-a strigat:
,,Bravo, fdrdncufol"...' Defilarea pe sub mdretul Arc de triumf a urmat mai departe, ceasuri intregi. Au trecut gi artilerigtii, cu tunurile lor grele, pe roti inalte, trase de cai mari, zguduind pdmintul. Fantarele au cintat mai rar, iar aplauzele gi Jlr'@tirs{E tl'-ir,le de stegulefe, strigdtele de

sorile tatdlui sdu, mhre mutilat de rdzboi. Azt, pe' mormintul lor scrie: ,,Fduritori ai marii Unitdfi nafionale romAnegti". $i v-am povestit toate acestea ca sd infelege!i gi voi, dragii mei, chiar dacd s?ntefi micufi, cd Romdnia, iubita noastrd fard, s-a fdurit cu mari jertfe, cu viafa-a zeci gi sute

de mii de viteji.

Sd nu-i uitafi gi sd-i sldviti din toatd inima voastrd! Ori de cite ori facefi o excursie prin locuri unde s-au dat lupte pentru libertate,

ori de cite ori vd aflati in fata unui monul-

Iil-.[.JrE mar COnteneau: *-raesc= Fc*inia intregitd!"... ,,Slavd ar-

ment indltat in cinstea eroilor, oprili-vd sl pdstrafi o clipd de ticere; iar daci putetl" punefi cite o floare. ASa-i bine Si frurmos!

-1

/ 7rf, t*-*A

I
F

-atr*

in

TAM DESP RE TARA


$ / MARE

UNITA

team turmele de

viatd. Degi micd, ne era totugi dragd, pentru cd noi, romdnii, ii aram gi-i semdnam ogoarele, ii sddeam livezile 9i podgoriile, ii creg-

dova era tureatca, Dobrogea, cdlciiul, iar Muntenia, cdputa. Era frumoasd gi aga, cd era fara noastrd, fara in care ne-am ndscut, unde trdiam, muncind gi bucurindu-ne de

d amintiti, dragii mei, Oana, Dorina Si Andrei, cd in anul 1918, Marea Adunare Nafionald de la Alba-lulia a hotdrit unirea Transilvaniei cu Patria Mumd. prin aceastd Unire, harta Romdniei s-a schimbat mult. inainte semdna cu un fel de ciubotd: Mol-

Apoi, iubitul nostru invdfdtor a zis: ,,Aici, unde a stat Mihai, infigem un fdrug mai inalt. Agaa! gi sd zicem cd aici e oragul Bragov, agezat in mijlocul fdrii.,, Apoi, acolo unde ne-a ardtat invdfdtorul, noi am agezat pietre, mai mari gi mai mici. ,,Aceste pietre inchipuiesc mun!ii Carpafi 9i Munfii Apuseni, ne-a invdfat dumnealui. cite o piatrd mai inaltd mai ascufitd, ne spunea cu mindrie:
lnfelegef i?" $i, cind a$eza
gi

meritd.

,,Copii, haidefi in curtea gcolii, sd desendm pe pamint harta tdrii!" Am iegit din clasd bucurogi, dar qi cumva nedumerifi. Vrefi sd gtili cum am desenat harta fdrii in ograda gcolii? Sd vd spun, cd

tru ne-a spus:

dragd, pentru cd, prin jertfa celor mai vrednici dintre noi, o fdcusem mare gi rotundd, aproape ca un cerc, cuprinzind in granifele sale pe tofi romdnii. Hotarele ei se inchid cu riuri mari cum este Dundrea 9i se sprijind pe fdrmul Mdrii Negre, cel bdtut de valuri albastre gi luminat de soarele fierbinte al verii. Mindrd gi frumoasd {ard avem! Mi-aduc aminte, dragii mei, cd pe-atunci, eu, bunicul povestitor de acum, eram gcolar in clasa a lll-a. $i, intr-o zi, invdldtorul nos-

fipte in cer. Dar acum Romdnia ne era incd gi

ocroteam pddurile, riurile cele repezi gi limpezi, munfii inalti, cu frunfile de stincd inmai

oi gi cirezile de vite, ii

,"Acesta e muntele Ceahldu. Acesta-i virful numit Omul. Cestdlalt, piscul Negoiul, aici zicem cd-i muntele Retezat, cel mai impresionant dintre toti muntii nogtri. Dincolo, spre asfinfit, vidul Detunata. lar aici, spre miazdnoapte, falnicul pisc numit pietrosul,,... Ne uitam gi lucram la aceastd rinduire de munfi, ca la o treabd foarte ispititoare, serioasd gi plind de invdtdminte. Mi-aduc aminte cd tocmai piatra adusd de colega noastrd Ancufa a fost agezatd in partea dinspre miazdnoapte, acolo unde am insemnat muntele Pietrosul. Dar eu mi umflam in pene de mindrie, cd piatra adusd de mine a insemnat muntele Ceahldu, munte care se vedea gi din ograda gcolii noastre, acolo, departe, in zarea dinspre apus. Eram aga de mindru, de parcd ag fi fost uriagul care a purtat un munte in brafe gi l-a pus la

locul lui de

vegnicie.

invdldtorul ne-a dus in partea dreaptd a ogrdzii din fala gcolii. A luat o sfoard de vreo trei metri. L-a pus pe Mihdifd, unul din colegii mei, intr-un loc ai i-a spus:

tul acesta. Tu, Ancufa, prinde capdtul cestdlalt. Aga! intinde bine. Acum, Mihai, stai pe loc, iar tu, Ancuta, cu sfoara intinsd, te rotegti incet, ?ncet cu pagi mici. Agaal... pe unde calci tu, Dumitru infige cite un fdrug." $i ne-a intins vreo zece fdrugi, pe care tot noi ii cioplisem, pe mdsurd, din ramuri de rdchitd, tdrd sd gtim la ce-or folosi. Bucurogi de acest fel de joacd, am fdcut un cerc larg, insemnat cu fdrugi.
8

,,Tu, Mihai, stai aici gi fine sfoara de capd-

apa lor in Mare. i' Ne privea iscoditor, dragul nostru invdfdtor gi, vdz?ndu-ne dornici sd gtim munf ii 9i riurile !drii, ne-a intrebat: ,,Ve place acest ioc?"

,,Parcd-i o cetate. " ,,Adevdrat, Dumitre! a zimbit invdtdtorul; muntii nogtri sint ca nigte ziduri care inchid la mijloc cetatea sau Podigul Transilvaniei." Apoi, cu o sdpdligd, am trasat nigte gdnfulele pe direcfiile ardtate de ?nvdfdtor. ,,Pe aici curg riurile fdrii noa5tre. Cele mai multe se varsd in Dundre, iar Dundrea duce

am exclamat:

Dar s-a mai intimplat un lucru de neuitat: cind invdfdtorul a luat un bdt lung gi a urmdrit cu el girul pietrelor ardtindu-ne munfii care se ?nchideau intr-un fel de cerc mai mic, cuprins in alt cerc mai mare, eu

l
/ /l { rl

/,
\

Eram foarte mindri cd ,,harta" noastrd prindea viafd Ei nu mai conteneam sd povestim acasd cTt de frumos aratd. Mulli pdrinfi au venit s-o vadd. A venit gi mog llisei, cel megter la cioplit in lemn. A vdzut harta gi peste citeva zile s-a intors cu un paner de sculpturi. Ne-a intrebat:

apa mai departe.

,,Da!,., Da!... Da!..." am strigat noi, intr-un glas, de rasuna ograda gcolii. ,,Atunci, a zis mai departe bunul nostru dascdl, hai sd punern cite un semn pe locul unde sint agezate oragele cele mari." Am fdcut-o gi pe aceasta. $i, ,,Romdnia" din ograda gcolii a cdpdtat, repede, cite un semn, un cerculef din nuiele, infipt acolo unde dumnealui ne-a ardtat cd ar trebui s6 fie acele orage: Bucuregti, l4i, Cluj, Timigoara, Craiova, Suceava... $i

Mihai Viteazul, cd el a fdptuit cea dintii unire a tuturor romAnilor". ,,Dar, aici, la Bucuregti, ce punem?" am intrebat noi nerdbddtori. ,,Are mogul o sculpturd gi pentru Cetatea de Scaun, adicd Bucuregti, capitala Romdniei intregite."

tea, unde-i?" ,,Aici, aici!" ,,Bun! Agezdm gi aici o cetate gi pe Mircea cel Bdtrin tot cdlare. $i-acum, ce mai urmeazd?" ,,Alba-lulia!" am zis noi, gindindu-ne pe
cine sd agezdrn acolo gi negdsind, invdfdtorul ne-a venit in ajutor: .,,Mo$ llisei, acolo, la Alba-lulia, agazd-l pe

,,Copii, unde,zicefi voi cd-i Suceava?" ,,Aicil" am ardtat noi, cu grdbire. ,,Bun! Aici agezam cetatea Sucevei gi pe $tefan cel Mare, cdlare. Aga.,. Dar Tirgovig-

gi aducind bogdtii dinspre intreaga lume. $i iaca aga, dragii mei, am inceput, eu gi colegii mei, sd invdfim despre fara cea noud, unitd, mare, cuprinzind pe tofi romA-

$i, din panerul lui plin de surprize, a scos un frumos Arc de triumf. Ni l-a ardtat, zicind cu zimbetul blind: ,,Aga m-a povdtuit dom' invdfdtor: aici, in cetatea Bucuregtiulr"li, sd ridic Arcul de triumf, pentru cd el sldvegte pe vitejii gi eroii care au luptat, fdrd preget, ca sd fdureascd Unirea cea mare, sd intregeascd Romdnia, aga rotundd gi frumoasd cum au visat-o strdmogii gi cum ati desenat-o voi aici", ln zilele urmdtoare, tot cu ajutorul lui mog llisei, am insemnat cetatea Clujului, Tirgu Mureg unde am pus statuia lui Avram lancu Craiova, lagi, Sibiu. Pentru Constanfa, megterul cioplitor in lemn s-a str6duit sd facd un vaporag, A ieSit ca o jucdrie, la care ne uitam cu mare pldcere, in vreme ce inv6fdtorul ne povestea cum vor pluti vapoarele cele mari pe Marea Neagri, ducind

o iubeam cu tot mai multd infldcdrare.

nii in brafele aceloragi hotare. gi, invdfind-o,

MARF

$/ FRUMOASA PR|ETEN|E
lui nu fi se ura niciodatd. Sd tot stai gi sa-l asculfi, sd-l asculfi cum depdna firul fara
iscusit, fdrd pereche -de iscusit. in preajma

ragii*mei, poporul roman are multi scr"-iitori gi poeli. Ei au scris povestiri Ei poez i deosebit de frumoase, citite de oameni nari gi de copii, cu mare pldcere gi bucurie. Voi o sd-i citifi gi-o sd-i invd{ati pe tofi cu srag. Nu-i aga? $i citindu-i o sd fifi mai inva{a[i, mai degtepti, mai plini de simfire. Dar dintre toti scriitorii care au triit acum rrai bine de un veac, pe doi trebuie sd-i cunoagteti gi sd-i iubi{i gi voi, din toatd inima,

incd de pe acum.

Unul se numegte lon Creangd, iar celdlalt Mihai Eminescu. $i cred cit o sd-i tineti minte pentru cd lon Creanga a scris o poveste minunata, plind de haz, cu Harap-Alb, cu Gerild, cu Flaminzild, cu Pdsdri-Ldf i-Lungild; tot el a povestit multe intimpl6ri pline de ndzdrdvdnii deosebit de vesele, ori duioase, din vremea copilSriei gi a tinerefii lui. Mihai Eminescu a scris gi el o poveste incintdtoare cu,,Fdt-Frumos-din-l-acrimd"; dar mai ales a alcdtuit poezii neintrecut de frumoase. Acegti doi rnari scriitori au fost foarte buni prieteni. Se sfdtuiau impreund, is i citeau unul altuia poveEtile ori

capdt al celor mai minunate gi mai nAstrusnice povegti gi povestiri. Potrivea a9a de bine vorbele, incit tot ce spunea despre impdrafi, despre Fefi-Frumogi, despre llene Cosinzene ori zmei-paralei pdrea aievea. ii gi vedeai trecind prin lala ta. Eminescu, bddifa Mihai, avea o cu toiul altd fire: era mai tdcut, mai ginditor gi, de multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se afld: smead la fafi, cu pdr negrr.l, bogat, cu ochi mari, adinci, melancolici, cu zirnbet bun, cu glas pldcut, melodios, cald Ei blind, cumpdnit, mingiios, cind vorbea despre lucruri f rumoase 9i f urtunos cind povestea fapte sdvirgite de oameni rdi gi netrebnici. Am?ndoi acegti scriitori s-au ndscut la fard: Creangd in satul Humulegti de lingd Tirgu -Neamf, Eminescu in lpotegti, linga
Botogani.

poeziile. Discutau despre cd(ile citite gi despre c?te se intimpld pe lume. Se iubeau gi se respectau cum nu se mai afla. Ceasuri intregi le petreceau impreuna, tot vorbind gi
sf

sate, pe dealuri, prin tirg. Au urcat chiar la Cetatea Neamf, a$a dupd cum s-au scdldat in Ozana, riul cel limpede care trece prin satul Humulegti.
Seara, intorgi acasd, s-au agezat pe prispd gi au urmat neintreruptele lor povestiri. Sora

Au umblat ei mult in plimbare prin

dtuind.

bine prietenul aproape +i poti schimba cu cind ai el o vorbi, despre un gind ori o simfire a ta,

Ce aga-i prietenia: te simfi foarte

ii

pofi asculta bucuriile $i durerile lui sau pdi face, impreund cu el, planuri despre ziua
de miine 9i-l po[i ajuta la nevoie, cum te-ajutd Si el pe tine, cind ai vreun necaz ori vreo
amaraciune"

Greangd le-a adus cite o strachini Ce lapte cu mdmdligut6 caldd gi i-a poftit sd ospdteze, zicindu-le: ,,Miine o sd vd tai cite un pui gi-o sA vi-l frig la frigare, cu mujdei de usturoi",.. CTnd au terminat ospdful, amurgea, zarea

lui

intre dingii, Eminescu gi Creangd Tgi spurieau ,,bedita", aga, ca o dezrnierdare: ,,b6dite loane", ,,bedita Mihai". Bddila lon era orn voinic, corpolent, cu o'oil-ri pdtrunzalori, deosebit de vioi, de ageri; aurta barbd, iar p6rul ii era des qi eam aslru: vorba lui era toatd plind de tilc, de in{e:suri adinci gi adesea incdrcatd de haz, :- ar atunci cind povestea lucruri nu prea res?t. $tia de minune sd facd haz de ne.az Era ceea ce se cheamd un povestitor

dinspre asf inf it lucea portocalie gi rogie, Vaca rumega, linigtitd, in ocol. Gdinile se culcaserd sub pdtul. Rindunelele gopteau cite un ciripit cdtre puigorii din cuib. Pe drum trecea, arareori, cite un om intirziat in cimp. Stelele incepeau sd licareasca pe bolta inaltd a cerului, ca nigte^scinteiufe de
invdluit in frumusefea firii, cuprins de cJuiogia amintirilor, Creangd a ?ndreptat povestirea spre intimpldri din viafa lui, zicind: ,,Nu gtiu alfii cum sint, dar eu, cind mA gindesc la locul nagterii mele, la casa parinteasca din Humulegti, la stilpul hornului unde lega
11

aur.

mama o gfare cu motocei la capdt, de crdpau mifele jucindu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care md tineam cind incepusem a merge copdcel, la cuptiorul pe care md ascundeam, cind ne jucam noi hdiqii de-a mijoarca, gi la alte jocuri 9i jucdrii oilrne de hazul 'gi farmecul copildresc, parca-mi saltd 9i acum inima de bucurie! $i, Doamne, frurnos era pe atunci: cdci gi pdrintii, gi frafii, 9i surorile imi erau sdndtogi, gi casa ni era indestulatd, gi copiii 9i copilele rnegiegilor erau de-a pururea in petrecere cu noi, gi toate imi mergeau dupd plac, fdrd ileac de supdrare, de parcd era toatd lumea

murmura izvorul ori spre cerul unde infloreau stelele 9i rdsdrea luna.

Cind lon Creangd a terminat o povestire

hazlie, cum numai el gtia sd ticluiascd, Eminescu a ris cu mare poftd. Apoi, intre dingii, s-a ldsat un moment de tdcere. in toatd imprejurimea se instdpinea

linigtea gi pacea. Era rindul bdditei Mihai sd povesteascd, aga cum obignuiau ori de cite ori se aflau

mea!

impreund. Dupd mai multe clipe de tdcere, Eminescu a grdit incet 9i rar, mdsurat,ca o mirturisire de taind, dar descriind, poetic, ceea ce se petrecea in jurul lor, in acea fermecdtoare

sturlubatic Ai copildros ca vintul in tulbura-

$i eu eram vesel ca vremea ceb bund


sa.

9i

inserare de vard:
,,Somnoroase pdsdrele Pe la cuiburi se adund, Se ascund in rdmurele Noapte bund!

$i mama, care era vestitd pentru ndzdrd' vdniile sale, imi zicea cu zimbet uneori, cind incepea a se ivi soarele dintre nori dupd o ploaie indelungatd: "legi, copile cu pdrul
bdlan, afard
dupd fsul meu"... Eminescu il asculta vrdjit. Cind Creangd a terminat vorba, el a zis cu hotdrire: ,,Badite loane, md supdr tare pe matale, dacd nu scrii aceste amintiri. Ele ar putea alcdtui cea mai atrdgdtoare carte de povestiri in limba romAnd, s-o citeascd gi cei mici 9i cei mari." Ascultind sfatul prietenului sdu drag gi al altora, lon Creangd a scris minunatele sale ,,Amintiri din copilirie". Nu peste multd vreme, Mihai Eminescu l-a invitat pe lon Creangi la casa pdrinteascd din lpotegti: ',,Sd vezi, bedite loane, cd gi la mine in sat sint frurnusefi vrednice de admirat." $i, in adevdr, poetul a avut dreptate. Povestitorul, bddila lon, a vdzut multe pe dealurile lpotegtilor: satul cu case bine construite, livezi, iazuri bogate in pegte gi raci, riu cu multe izvoare, pdduri de fag 9i plop, tei inflorifi gi stoluri de pdsdri c?ntdtoare. lnserarea i-a prins intr-un pilc de pddure, stind jos pe iarbd gi povestind, ca de obicei. Mai ales guralivul bddila lon povestea. Eminescu i'l asculta zimbind, uitindu-se, din cind in cind, dupd cite o pasdre, dupd cite o floare

rea

gi ride la soare, doar s-a indrepta vremea.>, $i vremea se indrepta

Doar izvoarele suspind, Pe cind codrul negru tace; Dorm gi florile-n grddini Dormi in pace! Trece lebdda pe ape intre trestii sd se culce Fie-fi ingerii aproape, Somnul dulce!
Peste-a noptii feerie Se ridicd mindra lund, Totu-i vis gi armonie

Noapte bund!"... ,,Bdditd Mihai, te rog, mai spune o datd poezia asta, s-o invdf gi eu" a zis lon
Creangd.

Dupd ce a ascultat gi a goptit gi el, o datd cu Eminescu, bddita lon s-a ridicat de jos gi gi-a imbrdtigat prietenul: ,,Minunat! Egti un poet genial, beditd Mihai!" ,,Nu gtiu cum sint eu, dar gtiu cd mata, bddifd loane, egti un povestitor fdrd pereche." Noi rorndnii, care ne desfdtdm, de mai bine de un veac, cu cele ecrise de lon Creangd 9i Mihai Eminescu, spunem cd amindoi au avut dreptate.

prcurata

de rouA, spre locul de

un

o zt MAREATA
PENTRLJ /STO RIA RO A/IANIEI

tori de tard dintre tofi locuitorii RomAniei.

-am bucurat, totdeauna, cind am intilnit copii dornici sd gtie cit mai multe. Sd invete a scrie, a socoti. Sd vorbeascd frumos. Sa cunoascd istoria poporului nostru. Aga sint gi micutii mei prieteni, Oana, Dorina gi Andrei, cu care m-am intrefinut cu povestiri istorice de fiecare datd cind am avut ceva de spus. Dar iatd ca, intr-o zi, Oana m-a intrebat: Bunicule, ascultind eu aga, pe unul gi - altul, am inteles cd acum ne conduce pe Partidul Comunist RomAn. ne am zis - E-adevdrat, Oana,adunare eu. Adicddin alcdtuitd conduce acea mdreafd cei mai vrednici, mai pricepufi gi mai iubi-

Adicd au incrucigat brafele gi au refuzat sd mai lucreze in fabrici ori in mine, Atunci conducdtorii cei bogati au trimis jandarmii ?mpotriva lor, ca sd-i sileascd a munci. Pe mulfi din cei care se impotriveau i-au inchis gi i-au bdtut. Se spunea, pe drept cuvint, cd acea grevd n-a reugit pentru cd muncitorii n-au avut un conducdtor energic, revolufionar.

La mine in oraq, zeci de muncitori au fost

aceasta dat6, de cea mai mare insemndtate in istoria poporului nostru, sd vd povestesc

- Dar de cind existd partidul comunist? a vrut sa gtie Andrei. 8 - De laam mai 1921, am rdspuns eU, scurt, apoi addugat: ca sd finefi minte
o intimplare de atunci.

Vedeli voi, soldafii, adicd muncitorii, fdranii, cdrturarii,au luptat, au biruit pe dugmani in zeci de bdtdlii gi au unit fdrile romane, fdcind Romdnia Mare. Aga cum am spus gi altd datA, tot poporul s-a bucurat nespus. A crezut e-o sd-i fie gi lui bine, sd aibi tot ce-i trebuie gi chiar sd ia parte la conducerea fdrii. Dar n-a fost tocmai aga" 9i n-a fost deoarece conducerea a incdput pe mina celor bogali. Ei se infruptau, cum se zice, din toate Ei poporului ii l6sa doar eeea ce le scdpa printre degete, Mai ales muncitorii o duceau foarte greu. La mulfi, salariile nu le ajungeau nici ca sd cumpere hrana copiilor. Chiriile erau foarte mari, aSa cd adesea locuiau in case ddrdpdnate. 9i totugi, ei, muncitorii, trebuiau se repare stricdciunile pricinuite de rdzboi gi sd dea lumind, cdldurd, sri fabrice magini qi unelte pentru

Dar mai ales pe unul il cdutau: pe Tudor Manea, mecanic la Fabrica de cherestea. il cdutau gi nu-l gaseau nicdieri. Stdtea ascuns in casa unui plutag, numit Ghifd Boboc. $tiu aceasta chiar de la bdiatul acelui prieten, de la Sandu Boboc. care-mi era coleg de clasd. impreuna cu acel coleg invdtam adesea, iar muncitorul Tudor Manea ne-a ajutat, de mai multe ori, sd rezolvdm problernele [a matematicd. N-avea el cine gtie ce $coald, dar era foarte degtept gi omenos, sfAtos gi cumsecade. Odata, intr-o seard, cind iegeam din casa lui Sandu, in poarta, hop! ne-au intimpinat

arestati.

doi

Acasd-i tatd-tu, - glas prefdcut. md?, a intrebat unul, cu - Fiu-fiiii! a fluierat Sandu. Pdi mata nu qtii, dom' polifist, cd tata-i plutag gi umbld cu pluta: fiu-fiuuuu! uite-aga, pe valurile Bistrifei! Fiu-fiuuu! gi haida-hail Pleacd luni la Galafi qi vine vineri. Fiu-fiuuuu gi haida-hail fluieri aqa? se - Oe-mi totincruntati cdtre rAsti celdlalt, noi. holbind ochii Pei aEa fluierAm noi, plutagii, cind mergem pe Bistri{a la vale gi vrem si gtim, la cite un cot, cri-i eale slobodd, sd nu ddm peste alte plute,.. Fiu-fiiuuu!... Haida-hai!.., dacd-i slobod. Ori: fiu-fiuuu gi stai! dacd-i

polif iqti:

Taci cd md asurzeqti!... Ori eqti cam ^ - ureche, a zis poli{istul, mai supdrat, intr-o

cu

prirnejdie...

domnule polif Nu-s - numai'''retr-o ureche, Cri aqa trebuie ist, sA ci-s ochi 9i urechi,

."1'

.r:'1f

'.':

!:

- 1i.ji

fie un ddlcdug. Ori mata nu gtii ce-i un ddlcdug? Este cel care fine cirma din spate a plutei 9i rotegte a?a, uite-aga o rotegte: vTj-viiij! cind la dreapta, cind la stinga. gi cind a trecut de o stincd ori de un cot primejdios fluierd iard: fiu-fiuuuul... lung, lung, s-audd dragomanul, cirmaciul din frunte gi sd-i dea drumul mai repede... Pe urmd iar:
fiu-fiuuu gi haida-hail... - Lasd palavrele! s-a rdstit g i mai f urios polifistul. Maicd-ta-i acasd? totdeauna - Domnule polifist, mama-i un plingdacasd. Cd am un frate de trei ani; cios gi-un mofturos, de nu-i mai intrd nimeni in voie. Cind incepe a plinge: hm-hm!.., oa-oaaa! nimeni nu-l mai potolegte. Doar eu, cind ii fluier aga: fiu-fiuuuu! Atunci se opregte dln plins. ii place fluieratul... Trage a plutag. O s6-l invdf sd fluiere tare, uite-aga: fiu-fiiiuuu... haida-middd! haida-ha... Ca la plute, dom' polifist... Vdzind cd n-o mai scoate la cap cu Boboc Sandu, polifigtii l-au imbrincit la o parte gi-au intrat cu de-a sila in casd. S-au rdstit la mama lui Boboc; au rdscolit toatd casa; s-au urcat gi in pod gi-au cotrobdit in toate ungherele; au coborit gi in pivnifd. Dar n-au descoperit nimic. cine cdutafi, domnilor polifigti? a - Pe mama lui Sandu. intrebat

Eu cu Sandu am stat in ogradd gi am a9teptat ca polifigtii sd termine amdnunfita lor


cercetare.

Cind au plecat, miniogi cd n-au gdsit ceea ce cdutau, l-am intrebat pe Boboc Sandu: De ce ai fluierat de atitea ori gi i-ai fi-

nut de vorbd atita

vreme?

Aista-i consemnul: fluier de plutag ca - vestesc pe bddifa Tudor Manea sd fugd sd-l pe poarta din spatele casei. lar vorbirea lungd e aga, ticluitd, ca sd ajungd departe, cit mai departe... Mai tirziu, ?ffi aflat cd muncitorul Tudor Manea a cdldtorit pe pluta lui Boboc pind la Galafi, iar de acolo, peste o sdptdmind, a mers la Bucuregti, unde, in 8 mai 1921, s-au intilnit reprezentanfii alegi de muncitori gi au hotdrit infiinfarea Partidului Comunist RomAn. Adicd sd aibd 9i muncitorii un conducdtor, un apdrdtor impotriva nedreptdtilor sdvirgite de cei bogafi, de stdpinii fabricilor, un partid cu adevdrat revolufionar. Acegti bogafi gi stdpini de fabrici nu s-au ldsat insd pind cind nu au arestat pe mulfi dintre conducdtorii tindrului Partid Comunist Romdn. l-au arestat gi i-au finut mulfi
Dar muncitorii, ca gi toti oamenii cinstifi, au de atunci un conducdtor iscusit qi curajos, care nu s-a infricogat de nici o primejdie 9i a luptat fdrd nici un r6,gaz cu asupritorii, cu cei nedrepf i, cu cei care urmdreau sd inrobeascd lara. Au luptat pind au biruit. A$a cum v-am povestit, gi un bdietag, un coleg de al meu, fdrd sd gtie, a dat o mind de ajutor ca aceastd visare a oamenilor muncii sd se implineascd: sd se creeze un conducdtor intelept gi dirz al muncitorilor gi al intregului popor. De aceea zicem cd ziua de 8 mai 1921 a fost o zi md,reatd pentru is-

ani la inchisoare.

- $tii tu pe cine! gtiu, pdcatele mele? de unde - Darcomunistul sd Manea il cdutim. Pe - l-afi ascuns? Tudor Unde - Pei unde sd-l ascundem, cind nu l-am rnai vdzut de la greva generald? Nu cumva l-a luat bdrbatu-tu cu pluta, la-Galafi? nu -pe Nu gtiu; dar, de obicei, bdrbatul meu Sipe apele Bistrifei, ia nimeni. Cdldtoria

retului e foarte primejdioasd. Omul meu are inimd bund gi nu vrea sd nenoroceascd pe
nimeni.

toria

Romdniei.

O INTIMPLARE
LA RU'A'ELE CETATII NEAMT
rebuie se $titi, am incePut eu aceastd povestire, cd satul copildriei mele
se atld lingd Cetatea Neamf. Despre cetatea aceasta construitd de primii voievozi, intir ta de $tefan cel Mare gi apdratd veacuri la rrlir,d de cdtre pldiegi, impotriva tdtarilor, turc ior 9i a altor jefuitori de fard, v-arn mai spus eu nigte ?ntimpldri. Vi le amintifi? intr-o zi de vard, aga pe la mijlocul lui iuiile, noi, un cird mdrigor de copii din sat, am .trcat Dealul de la Cetate. Printre noi se afla Ei Rodica, despre care v-am mai povestit eu. Ne minuna priveligtea pind departe, in zarea Moldovei gi a Siretului. Ne impresionau mult zidurile acelea groase, bolfile, ferestrele gi trgile surpate, Pdrea o zidire indltatd de nigte uriagi, acolo, pe un virf de deal, sd se vadd lumea toatd, Dar ne prindea jalea gi triste-

Dar noi, infierbintafi de luptd..., pasd s-o


ascultdm.

lea, vdzind-o in ruini gi

Dar iatd cd unul dintre noi a luat de jos o bucatd de cdrdmidd desprinsd din zid gi-a aruncat-o in hdul dinspre riul Ozana. Ne-am uitat cum se prdvdlea, cu vitezd; am ascultat huietul gi-am prins a ne bucura, ca de cine $tie ce ispravd. indatd 9i alfi copii au aruncat alte cdrdmizi qi pietre in ripele de dincolo de ziduri. Ba chiar ne-a apucat, aga, ca un fel de vint rdu. Pdrea cd vrem a ddrima, intr-un minut, tot ce-au zidit strdbunii,

risiPd.

de veacuri. Cea dintii," Rodica

opreascd sminteala aceea distrugdtoare. Dar, in loc sd ne cuminfim, noi, bdiefii, ne-am trezit impdrfifi Tn doud cete: ,,pldiesii", care apdrd cetatea,gi ,,tdtarii", care vor

incercat sd

ne

Noroc cd, indatd, in poarta cetSfii s-a ivit un grup de patru bdrbafi: trei tineri gi unul mai in virstd. Cei tineri, imbrdcati ca de vard, aveau cTte un carnet in mind. Cel in virstd, foarte nalt gi subfiratec, purta barbd surd 9i imbrdca o haini ugoard de pinzd albd. Pe cap, o pdldrie rotundd, cu boruri late. intr-o mind {inea o geantd, iar in cealaltd un baston frumos. De ce aruncafi - mr.rstrdtor, unul cu pietre? a strigat la din tineri. noi, Mulfi dintre tovarigii mei de joacd s-au pitit dupi zidurile in ruind ori au fugit, ca potirnichile, la vale. Eu, Rodica gi alfi trei am rdmas incremenifi de teamd gi ruginafi de fapta noastri. Domnul cel ?nalt, cu barbd gi baston, s-a agezat pe zid, ca pe un scaun, 9i ne-a fdcut semn cu mina sd venim ling6 dinsul. Ne-am apropiat, cu sfial6 gi rugine, ,,tdtarii"? - Voi sintefi... ,,pldie9ii" oricu ton de dar 9i ne-a intrebat cu blindete, ocard. Nu rdspundefi? Vdd cd vi pare rdu de obrdzniciile pe care le sdvirgifi. Rostea pe r intr-un fel anume, pe care nu l-am uitat toatd viata. Ochii lui, mari 9i foarte vioi, ne fulgerau tot a dojand. Noi priveam in pdmint gi tdceam, ca mufii. Tindrul care ne mustrase la ?nceput a mai adus incd patru dintre cei care o fdcuserd

cucereascd.

intre noi! Vreti sd gtiti cu ce fel de arme luptarn? Tot cu pietre 9i cdrdmizt din ziduri. Eu m-am rinduit in ceata ,,pldiegilor". 9i 'dr-r imi pdrea cd ,,tdtarii" erau rnai mulfi, mai inruergunati, mai puternici. Gata, gata sd ne pirule, lar Rodica, in loc sd ne ajute in luptA, strga la noi, cu deznddejde: - Astimpdrafi-vd, zdluzilort Ldsali joaca asta prosteascd, distrugitoare gi primej-

Ei, gi de-aici, dd-i luptd

- Ar trebui sd-i urechem, domnule profesor. domnul cel - Ar cam trebui, a suris degete lungi in virstd, greblindu-9i barba cu 9i

pe ,,tdtarii". A

zis:

mlddioase. Dar cred c-ar fi mai bine, dornnule student, sd le ardti de ce joaca lor aici e nepotrivitd, uritd gi chlar pdgubitoare. Ai sd fii profesor cufnd, deci trtbr.lie sd gtii a educa tineretul. Da, domnule profesor,a incuviinfat sttr-

dentul, cu mult respect. Noi agteptam, cu Tngrijorare, sd vedem

dioasdl

lt

gem toti in jurul lui. $i, in loc de urecheald, ne-a povestit a9a de emof ionant, de calct, de .rscator despre zidirea Cetdf ii Nearnt, des.pne Stefan cel Mare, despre eroismul 9i jertre e cL,t care au apdrat-o strdbunii, despre r a es care au murit pe aceste ziduri bd:--e ca sd pdstreze libertatea fdrii, inc?t noi ::; a- plecat frun{ile spre pdrnTnt, cu ininna '--:.Jr td de"pdreri de rdu. $i a incheiat vor-

munte, ne-au luat gi pe noi, adici pe mine 9i pe Rodica. De ce? Ca sd le ardtdm cdrdrile

mai de-a dreptul, cd le gtiam bine, La acel schit, Rodica avea o mdtugd, cdlugdrifd. Se nurnea Melania. l-am spus profesorului cd maica Melania are o carte mare 9i foarte veche, cu scoa(e groase din piele castanie. CTnd a vdzut acea carte, fata profesorului s-a luminat de mare bucurie. A zis: tipdriturd - E o Ddruiegte-ointeresantd 9i frumoasd, pentru Biblioteca Acarndicufd.
demiei.

indlfate cu acestea - Zidurile de mare; au fostpiatrd gi fiefiecare "-ta nespus

- 6vd.

:are cardmidd a fost cdratd gi urcatd aici cu so narea. Mortarul care !eagd pietrele e a'nestecat cu sudoarea gi singele strdbunior. Sute de ani, aceste ziduri au stat de s:n'ajd impotriva ndvdlitorilor, a dugmanilor poporului. lar voi, in loc sd le respectafi, sd e ocrotifi, le surpali ca zdnaticii? Adicd stricati ceea ce nici dugmanii cei mai rdi ai fdrii r-au stricat? De aceste ziduri se cuvine ca toti sd ne apropienn cupringi de respect 9i evlavie, ca gi cum ne-am afla chiar in fafa

Maica Melania a ddruit-o cu bucurie. oamenii de Acolo o vor -vor afla lucruri cercetavrednice a fi gtiinfd gtiute noi 9i gi despre istoria noastrd. De la schitul Agapia veche, profesorul, impreund cu studentii lui, 9i-a continuat drumul spre alte locuri, unde bdnuia c-o sd afle documente, c5(i rare 9i obiecte din vremuri vechi, sd scrie istoria lor.
La despdr!ire, profesorul ne-a mulfumit 9i ne-a mingiiat pe obraji cu atita dragoste, cit nici nu se poate spune. De atunci, cind vdd o carte veche sau trec pe lingd o cetate strdbund, simt nevoia sd le mingii cu evlavie, ca pe nigte lucruri de cel mai mare pret. Feste cTteva sdptdmini, pogtagul ne-a adus, mie gi Rodicdi, cite o carte de-a profesorului, pe care scrisese: ,,Rodicdi gi lui Dunritru, sd le citeascd atunci cind vor fi mai mdrigori gi vor infelege gi mai bine de ce istoria trebuie $tiutd 9i invdfatd, iar cetifile strdbune pdstrate cu sfinfenie". Dar poate vreti sd gtiti cine era profesorul pe care noi l-am cdlduzit 9i autorul cd(ilor

strdbunilor, a celor care s-au jertf it pe aceste ziduri, in luptd cu dugrnanii fdrii' Avea profesorul un glas atit de cald, de melodios, cd ne atingea drept in inirnd 9i ne cutremura pind in strdfundul fiinfei noastre. De rugine gi negtiind cum sd-gi ceard iertare, Rodica s-a agezat in genunchi. 9i,drept si vd spun, a plins cu lacrirni mari' 9i rnie-mi venea a pl?nge de ruginei dar ziceam cd sint bdiat gi nu se cade sd nnd ardt prea
slab,

cu cei trei studen{i, am adunat toate pietrele si cdrimizile aruncate in ripd, ca sd tie la indemina celor care aveau sd vind gi sd restaureze cetatea.
du

in schimb am sdrit cu tolii gi, impreund

trimise noud?

Era Nicolae lorga, mare cdrturar, istoric ai neintrecut profesor. Era cel care m-a invdfat istoria cind am fost'.student.

/r

PCYESTIRE
DESP RE,,D
U
AT

BRAVA

M I N IJ

NATA"

ihail Sadoveanu este un mare scriitor, iubit gi de cei mari, gi de cei rnici. A scris multe, multe cdrfi, deosebit de frumoase. in ele povestegte sute $i sute de intimpldri foarte atrdgdtoare gi pline de invdtdturd, care incintd gi bucurd atit pe cei tineri,

Eu, dragd Oana, Dorina gi Andrei, l-arn cunoscut pe Sadoveanu, la gezdtorile literare, la vindtoare prin Muntii Ceahldului ori la pescuit pe malul iazului de la Mdndstirea Neamfului. Acolo, aproape de acel iaz, maestrul avea o casd, unde sta mai ales vara, sd lucreze sau sd se odihneascd, Se vd povestesc o intimplare, petrecutd mai de mult, devenitd azi... fapt istoric. Cind eram student, aveam o vecind a$a cam de virsta voastrd. O chema Tudorila. l-am citit ,,Dumbrava minunatd", o povestire scrisd de Sadoveanu. l-a pldcut aga de rnult, incit m-a rugat sd i-o citesc Ai a doua oard 9i a cincea oari. Aproape o gtia pe de-a rostul. S-a intimplat ca, in vara aceea, sd trecem, eu 9i micufa mea vecind, pe lingd casa lui Sadoveanu de la Mdndstirea Nearn!. Vdzindu-l cd scrie la masa din cerdac, nu l-am deranjat. $i curn vremea era caldd, iar cerul senin, ne-am plimbat prin ?rnprejurimi vreo jumdtate de ord, pind cind Sadoveanu a luat undita gi s-a agezat la pescuit pe rnalul iazului. Vdzindu-|, Tudorita se mira in
goaptd:

cit gi pe cei bdtrini.

pra apei s-a zbdtut un pegte mdrigor, cu solzi lucitori ca argintul. Maestrul a invirtit ugor, cu indeminare, mulineta gi a apropiat pegtele prins pind l-a luat cu mina, i-a scos cirligul din gurd gi l-a pus in cdlddruga de aldturi. Noi ne-am agezat, cuminfi, pe iarbd Si am privit. Scriitorul, ,,maestrul", a prins cinci pegti. La al gaselea a strins compiet firul unditei, apoi a zis, surizino subtirel; de ajunge. - Gata, pe ziuaminaazicu calddruqa in gi Cu undila intr-o cealalta, ne-a f icut semn sd-i urmim ?n drum spre casi. in cerdac am stat mujt oe vcrbd, Tudorifa, toata numai ochi sr urechi, ne-a privit gi ne-a ascultat cu mare luare -aminte, chiar dacd nu pricepea tot ce vorbeam noi. Vizind-o asa de atentd, maestrul Sadoveanu a intrebat-o, spre sfirgitul convorbirii:

vdr, indlfind undila, la capdtul firului, deasu-

- Tu, gigiliceo, ai cetit vreo povestire scrisa de mine? -- Mi-a citit dumneaiui, adicd eu, ,,Dumbrava minunatd". Da!'eu n-o gtiu toatd, cd-i
I

ngd.

- Da? s-a prefdcut Sadoveanu a se mira. Dar, ia spune-mi tu mie: ce-ai.., invafat din
acea povestire? Tudori{a a rdspuns cu mult curaj, drept ca

sfarmd undita in pumn. Ar trebui sd aiba un


gete...

Ce om nalt gi voinicl Ai crede cd

condei de fier ca sd nu-l fringd intre deveanu, cum ii spuneam U, ne-a privit cu ochii lui blinzi, albagtri, a suris, a rdspuns, in goaptd, la ,,bund ziua" noastrd gi apoi a tdcut indelung, afintindu-gi privirea spre undite, al cdrui plutitor incepea sd se migte, zvicnit, semn cd peg 1nuEcat". in ade-

Cind ne-am apropiat, maestrul

Sado-

$i-au la ei. Au scdpat-o de ocdrile gi bdtdile Elenei, care-i zicea, cu ciudd, ,,gingania dracului", ,,dihanie" gi ,,soi rdu" gi-o ameninfa cu vorbe de spaimd: ...,,ifi spinzurdm noi chelea-n bdf". Ba ii facea gi gurub cu unghia, in moalele capului. spune!".. - Nu mai Dar eu zicAga-i f6cea? fi fost cd, dacd n-ar Daaaa...

Am invdtat lntii cd - soi rd,u, ci doamna nu duduia Lizuca era Mia, Bravo, a z?mbit maestrul. 9i altceva? - Altceva, am invdtat cd bunicii o iubeau rnult pe Lizuca. fdcut bine c-au luat-o

la

gcoalS:

!l

..: l ,l ..: ,,

cu Fdt-Frumos, cu zina cea frumoasd cum n-a mai fost gi cu glas ferrnecat ca o strund de aur sint din visul Lizucdi. Cit a dormit, in scorburd, adicd in casa mdtugii rdchita, ea a visat. $i cred c-a dormit bine gi a visat aga frumos, vis cu Statu-Palmd, cu zina gi cu Fdt-Frumos, pentru cd a pdzit-o Patrocle, prietenul ei credincios. Numai aga a putut pdtrunde, cu vistrl, in impdrd{ia minunilor din Dumbrava minunatd. Tudorita s-a oprit aici. Sadoveanu a privit-o indelung cum cduta sd-gi potoleascd emofia. Mai avea ceva de zis, dar parcd nu mai cuteza. Privirea stdruitoare a maestrului a incurajat-o: - 9i gtili ce mi-a mai pldcut? Cum albi-

cei gapte prichindei, crj Domnifa,

prietenul ei, Patrocle, cdfelu, gtifi! Lizuca nu pleca de la doamna Mia, care o ura. Nici nu putea gdzdui in casa mdtugii rdchita, la lumina licuriciului. Cd nu era ea chiar aga de curajoasd. Ca 9i mine, s-a speriat de iepurele cel urecheat. lar toate intimpldrile cu

ducd la casa unde n-o iubea nimeni... Aici am intervenit eu gi am zis: - Maestre, de cind i-am citit ,,Dumbrava
minunatd", Tudorila iubegte gi mai mult copacii, gizele pddurilor, albinele gi povegtile. Crede cd existd in adevdr o dumbravd minunatd.

nele bunicilor le-au in!epat pe Mia gi pe Elena, care veniserd s-o ia pe Lizuca de la casa unor oameni buni gi iubitori gi s-o

povestirea mea. Trdiesc ai fe!i-frumoEi gi zine ca tine. lar {ara aceasta a noastrd au fdcut-o strdbunii, cu voievozii lor, cu vitejii lor. Despre multi dintre ei am scris gi eu cite o povestire. Sd le citegti cind vei fi mai mdrigoard... Tudorila n-a uitat, gi nu va uita, cit va trdi, int?lnirea cu maestrul Mihail Sadoveanu, marele nostru scriitor $i neintrecut povestitor despre ?ntimpliri din istorie sau din viafa de toate zileie a poporului nostru,

Scriitorul s-a rasucit oleacd spre Tudorifa, i-a cuprins mina ei micd in palnna lui mare gi, afintind-o cu privirea, a grdit rar gi dornol: - Aga, copliito, sd le iubegti din ioatd puterea inirnii tale. Cii toatd ara noastrd este o dumbravd minunatd, und trdiesc fel de fel de vietd{i gi de oameni, gi mai buni, si mai

rdi decit in

,,COruCERTUL" DE LA TESGANI
reau sd va povestesc, dragii mei Cana, Dorina gi Andrei, o intimplare legatd Je numele lui-'George Enescul' Cine a fost Gecrge Enescu? A fost 9i este marele nostrr.r violonist gi compozitor. Adicd el a scris o vrdbiutd care ciripea pe o craca a teiului
din ograda casei lui George Enescu. - Sanda, pe tine nu te intereseazd ce spun eu? Nu-!i Place muzica? feti{a. V-am spus Nu, - zice a mormditureche... muzicald.cd mdcd n-am tuga $i rna rn-aude cintind..' ocdrdgte dacd Vad, totugi, cd asculti cum ciripegte
vrabia.

rnuzicd gi a clntat minunat la vioard. Pentru marele lui talent a fost gi este 9i azi cunossut in intreaga lume. Ceea ce vreau sd vd povestesc s-a intimplat acum peste o jumd-

tate de

O invdtdtoare cu qcolarii ei se aflau in excursie la Tescani, sat in judeful Bacdu.Era vard, in iulie: vremea ciregelor" O zi senind gi caldd, numai bund de mers in drunnetie. Urc?nd dealul de la marginea satului Tescani, lnvdfdtoarea gi-a oprit copiii in fafa unei curfi largi, cu copaci mari, stufogi, bdrrini, seculari. l-a aqezat in cerc, in jur, 9i le-a vorbit: ,,Dragii rnei, aceastd casd albd a fost construitd acufi't mai bine de un veac, de familia Ftosetti-Tescanu. De multi ani, marele nostnu muzician GeorEe Enescu vine vara aici. Se odihnegte dupd ?ndelunga trudd pentru Fregdtirea 9i desf d9u rare-a numeroaselor turnee in fard gi in strdindtate. Cdci, pretutinoeni pe gtobul pdrnintesc, el este chemat 9i aplaudat cu entuziasm pentru felul lui neintrecut de a c?nta la vioar6, de a dirija 9i de a compune muziOd, Aici, in casa asta albd, George Enescu a cornpus nnulte din lucrdr,ile lui, care inc?ntd sufletul a milioane de oameni. Vedeti voi, dragi copii, cintecele, 'nuzica zimislitd de un om genial, aici, in casa aceasta, in fafa acestor copaci bitrini, se plimbd gi se face auzitd prin Tntreaga fard si chiar prin ?ntreaga lume. Ea lncintd urect'lea gi bucurd inima a mii gi milioane de oameni. Aceasta insearnnd ci muzica inspi-

veac.

Vorbind ctl eleva sa, invdfdtoarea n-a bdgat de seamd cd, pe lingd dinqii, s-a strecurat un bdrbat de indlfime miilocie, cu chip frumos, cu pdr bogat, cu ochl adinci, cu zimbet buR, copildresc, cu miini gi degete lungi, cu pagi mdrunti 9i repezi' Purta o pelerind largd, neagrd 9i o pdldrie tot neagrd,

' Ei, vrabia-i altceva decit vioara, nu s-a ldsat gcoldrila.

cu boruri

late.

Un elev a intrebat:o Pe ?nvdfdtoare, cu oarecare sfiald: Ear noi il putenr vedea pe domnul
Enescu?

nu ne-am - L-am putea vedea, copii, darnu ne a9anuniat vizita din vreme. Deci
lucru.

teaptd. 9i... nu:l frumos sd-l deranjdm de la

eu - Dar alt doresc mult sd-l aud cintind, a gcolar. suspinat fdgda p!'opus - Copii,atunci cind Tnvdtdtoarea, vd va da George Enescu duiesc ca,

un concert in oragul nostru, o sd mergem 9i noi sd-l auzim cTntind. Copiii se intristard, Unul Tngind cu multd pdrere de rdu: trebuie sd Ei, Prin multe - cinedacd cind poate c?nte9i in oragul gtie veni fdri,
Dar, in clipa aceea, din casa albd, pe fereastra larg deschisd, se auzird primele note la un pian. $i repede se incheg6 o melodie, sprintend, veseld, incTntdtoare. Copiii gi invdldtoarea se intoarserd tofi cu
nostru...

-ata din cintecele poporului nostru romAn, scrisd gi cintatd de un mare maestru, se xazd aldturi de operele cele mari ale muzic enilor iumii. A$a, prin vioara lui George Enescu, lumea ne cunoagte, afld cd sintem -n popor talentat, inzestrat, cu multe insus r frumoase, vrednice de toatd lauda"' Oam aga a vorbit Tnvdfdtoarea cdtre gcola-

fafa spre

Citeva minute ascrJltard cu

casd.

multd

luare-aminte.

tcii copiii

d!.

ascu ltat-o

-ane-aminte. Nu gasise o altd oc

mare g",coldrifd, Sanda, i$


i

cu

e: ,/urmdrea

Cind pianul a tdcut, in cerdacul casei a iegit o femele imbrdcatd cu rochie lungd, alstrd, cur pdr galben, frumoasd ca o cosinzeand. A privit citeya Qlipe copiii carg.1e# .: r --rr-.. ultau de gard, gi de 9i

*
:.--'" :'aFs

? -i**

E: j:' t
!,

tf*

,.;..

"F.

t-.

*'.

=. *. -- .l

'

'r{
!&

t.<'
.1

ir1:r

ir

:'A

a - Ce gcoald sintefi?cuintrebat, cind a inteles cd gcolarii sint invdfdtoarea. - $coala Nr. 3 din Bacau, doamnd, a rds_ puns invdfdtoarea. - $i a{i venit sd-t vedefi gi sd-l auzifi pe George Enescu? indrdznim sd-! deranjdm, - ltu invdfdtoarea, dar dacd... doarnnd, a suris

{ire...

asta!... Mai tarel Zbangt Acum in ceastdlaltd. Zingl... Care sund mai gros gi'care mai subf ire? - Asta mai gros... Ceastdlaitd rnai sub_

- Bravo! Aga-i... Tu ai invdfat cintecul ,,Hai la gcoald s6-nvd!dm?,,


o

rnai aproape.

MaeStrul iubegte mult copiii... pottili

lnvdfdtoarea, oarecum ruginatd cd are gcoldritd care nu cintd, zise:

cerdac. Aga...

Enescu s-a ivit in ugd, cu vioara intr-o mina 9i cr.i .arcugul in cealaltd. A scuturat d!n cap, ca sd dea spre spate pala grea de pdr ne_ gru, a sur?s gi a ?ntrebat: muzica, dragi gcolari? - Ve placerdspuns copiii cu glasuri in- Da!... au cete, intirnidate. -- Degi parcd vd cam ingdimafi, nu spunefi tare, rdspicat, am sd vd clnt totugi ceva cu scripca mea. Veniti aproape, aici, lingd

_ C?nd

au ajuns lingd cerdac, George

Nu... - De ce? - Pentru cd n-am ureche muzicald. - Cine ti-a spus cd n-ai... ureche rnuzical6? - Mdtuga care md cregte. pdninfi? - N-aiau murit, tdiafi de tren... --. Nu; - lrni pare foarte rdu,.. -te in picioare. Agal... Acum dd cu d ln

Doarnna Enescu s-a agezat pe un fotoliu, inva{dtoarea lingd dinsa, sd aibd copiii in tafd. George Enescu a ctus vioara la urn6r gi, cu arcugul lui miraculos, a scris pe strune o rnelodie vrdjit de frumoasd. Copiii au ascultat lncremenifi. l-a sf?r9it, Enescu a intrebat: Ei, - Da,v-a pldcut? copiii, aplaudind. da! strigard - Sa vd mai cint? cintafi-ne! - Vd rugdm!... Vi rugdm mai a nnai Maestrul !e-a implinit dorinfa gi cintat ?ncd trei clntece. Copiii sorbeau suneteNe, ferrnecali. Dar, cintind, Enescu a observat cd o fetifa s-a tras rnai de-o parte, s-a agezat jos, pe iarbd, gi, rupind un fir de trifoi a[b, il tot invirtea intre degete, Ardta foarte tristd. Zimbind, Enescu a coborit spre d?nsa gi-a intrebat-o: - Tie, fetilo, nu-fi place muzica?

a chemat

- Ce oameni! se mird Enescu. Curn te cheamd, fetifo? Melinte Sanda... - Sanda, e i zic cu scripca; tu sd cinfi ctr glasul gcoaid, hai la gcoald, sd-nvdfdm, sd $i maestrul, cu rdbdare td, o incurajd Ei o ajutd sd-gi d gla: sul. Dupd ce o ascultd c - Ai ureche muzicald, Sanda. la, acum cintd impreund cu colegii tdi. Eu dau tonul 9i bat mdsura, aga, cu arcugul in vioard. Copiii se strinserd, repede, in jurul lui Enescu gi cintard: ,,Hai la gcoald,,,.. de vreo
patru ori.

- Eu vdd cd avefi glasuri foarte pldcute,.. Ce-ati zice dacd mi-ati


Se poate, doamna invdtdtoare? Nu prea indrdznesc, - indrdznegte, ddscilifo,maestre... - de cind eram gcolar,sd-mi amintesc gi la Liveni. -eu invdtdtoarea a fdcut semn copiilor, a dat tonul, iar copiii au cintat cu insuflefire trei

da Si voi un concert...

cintece.

cdfi. La sfirgit a

Enescu gi-a pus vioara sub braf gi a ascultat. Apoi a mai cintat gi el incd doud buzis:

dragii

Am dat ?mpreund un adevdrat concert,


mei.

La despd(ire, doamna Enescu a adus copiilor un paner cu cirege mari, ochioase Si dulci. George Enescu a m?ngiiat-o pe Sanda pe cregtet, grdind: - Se spui, Sinduco, mdtugii tale, cd numai pietrele nu cint6, Od a cinta e cea mai curatd, rnai frumoasd gi mai ihaltd bucurie a oamenilor. Peste mai multi ani am aflat, tot de la ?nvdfdtoare, cd Sanda Melinte a ajuns profesoarA de muzicd. lar cTnd a terminat conservatorul a venit cu un buchet mare de trandafiri la Tescani, sd mulfumeascd maestrului

struna

George Enescu.

26

EROISMUL MUNCITORILOR
ragi copii; hotarele rotunde, pacea s tinigtea tdrii noastre infdptuite prin Marea Adunare de la- Alba-lulia n-au durat prea .nult. Nigte conducdtori ai unor tbri mari aL,r trimis armate care ne-au cdlcat hotarele gi au rdpit pd(i din pdm?ntul romanesc. tsa au mai impins 9i lara noastrd intr-un
deschis focul numai atunci cind

ii puteau

ochi

bine.

oprit inaintarea fascigtilor.

9i toti muncitorii au tras, cu sete, 9i au

,,Foc!"

a strigat Gheorghe Ldpugan.

r.azboi nedorit. Dar poporul n-a indurat multd vreme ase.r'nenea nedreptdti qi nelegiuiri. in ziua de 23 August 1944, el s-a ridicat 9i a inceput o lungd gi grea bdtdlie pentru alungarea fascigtilor. Vd istorisedc azi despre eroismul cu care au luptat,pentru alungarea acestor dugmanit nnruncitori ca Gheorghe Ldpugan gi Dumitru Codig. Ei lucrau la o uzind electric e lingd oragul Cluj-Napoca. Soldatii fascigti jefu.riau .gi distrugeau tot ce intilneau in cale. Stricau podurile. Ardeau casele. Prddau fahricile gi magazinele. Ucideau oameni fdrd
apdrare.

Cind au terminat cartugele au aruncat cu grenade gi chiar cu pietre. Lupta a durat, inverqunatd, multe ore. Printre cei mai curajoqi in aceastd luptd s-a dovedit mecanicul Dumitru Codig. El a luptat insolit de cei doi feciori ai sdi, unul

de 19 ani, iar altul de 15 ani.

Dar, lovit de un glont fascist, Dumitru Codiq a cdzut. Feciorii lui au continuat lupta

Datoritd curajului muncitorilor, fascigtii n-au putut pdtrunde in uzina electricd.

aldturi de ceilalti muncitori, cdutind sd-gi rdzbune pdrintele cdzut la datorie. Vdzind cd nu pot cuceri uzina, fascigtii s-au addpostit sub un pod, intr-un gant
adinc. Dar n-au mai stat mult acolo. Dinspre miazdzi au venit soldafii romAni in ajutorul muncitorilor. Nemaiavind incotro, dugmanii s-au predat. Cei cifiva muncitori gi-au apd-

Veneau cu arme multe gi cU camioane cu nnunilii sd distrugd gi uzina unde lucrau r:muncitorii Ldpugan 9i Codi9. Ei gtiau cd, dacd fascigtii distrugeau uzina electricd, oragul Cluj-Napoca rdminea fdrd lumind gi fird apd. De aceea au hotdrit s-o apere cu orice pref. Mai intii au cerut arrne de la soldafii romdni aflafi prin apropiere, in luptd aprigd cu fascigtii. Apoi au agteptat sd se apropie fascigtii cit mai mult de uzind. Au

lingd peste 100 de priCluj-Napoca. Ba au luat 9i zonieri fascigti, intre care se aflau gi gapte ofiteri. Vedefi, dragii mei, cd pentru alungarea fascigtilor au luptat gi s-au jertfit nu numai soldafii, ci 9i muncitorii 9i feciorii lor. 9i aceasta pentru cd-i insufletea o mare dragoste de lard,, de dreptate 9i de libertate.

rat, cu eroism, uzina electricd de

F
lr

F?

t
t F
t I

l ;

*i

'.t rt

h
ii

-&{r

CURAJUL UNE! TELEFONISTE

ragii-.,mei, sint multe, foarte multe leluri de a-fi face datoria cdtre |ard, de a

sluji poporul gi de a apdra libertatea lui gi


patriei.

Voi gtiti ce este 9i cu ce se ocupd o operatoare telefonistd? Este o funcfionard care tucreazd intr-o centrald telefonicd. Adici ?ntr-o clddire unde se afld acele aparate de la care pornesc firele telefonice spre multe, multe direcfii. Telefonista poartd la ureche o cascd Tn care aude comanda fdcutd la telefon, din diferite locuri, de divergi doritori a folosi acest mijloc de legdturd, de comunicare, lar ea, telefonista, pune o figd in tabloul din aparatul centralei gi anuntd: ,,Aveti legdtura! Vorbifi!".r'. infelegefi foarte bine c6 este o indeletnicire cit se poate de pagnicd. Cere doar indeminare, iuteald ?n migcdri, voce pldcutd, polite{e gi rdbdare. De aceea mai ales fetele Si femeile implinesc meseria de operatoare
telef onistd.

Uneori insd, mai ales in vremuri grele, se cere ca telefonistele sd nu-gi piardd firea, sd aibd curaj, bdrbdfie chiar. Sd vd dau o pildd, din vara anului 1944, cind RomAnia a inceput rdzboiul cu fascigtii germani, care ne ocupaserd {ara gi ne impinsesera intr-un r4pboi nedorit. Faptele s-au intirnplat in seara zilei de 23 August, acea zi de iea mai mare insemndtate pentru istoria patriei, ziua cind armata romAnd a intors armele impotriva fascigtilor germani. Locul intimpldrii pe care vreau sd v-o povestesc este centrala Oficiului telefonic din comuna Mislea, din apr,opierea ora-

cunoscut de comandanf ii tuturor unitaf ilor militare care apdrau zona petroliferd. li spuneau, cu multd placere, ,,Buna ziua. Steliana".Ori: ,,Sdrut mina, Steliana". $i o rugau sd le facd repede legdtura cu telefoanele de care aveau nevoie. Degi n-o vitzuserd niciodatd in carne 9i oase, cum se zice, o cunogteau tofi dnpd vocea ei caldd, dupd vorba clard gi o indrdgiserd foarte mult. ,,Steliana, spuneau cei care telefonau, de cind egti mata la telefon, viafa-i mai veseld. Parcd nici nu mai sintem in rdzboi". Dar iatd, cum am zis, a venit gi ziua aceea grea, hotdritoare, de 23 August 1944. Steliana auzise la telefon cd romdnii au incetat rdzboiul, in care fuseserd tir?fi, cu fara numiti Uniunea Sovieticd, vecina noastrd de la rdsdrit, gi cd arn indreptat armele impotriva asupritorilor fascigti. Se bucura mult gi se gindea: ,,Cum pot fi eu de fclos, cu meseria mea de telefonistd, intr-o treabd aga de insemnatd gi de grea ca aceasta?" Chiar in acel rnoment, un ofifer rom6n de la artileria antiaeriand a sunat-o la telefon Si

i-a spus:

sului

Ploiegti.

Aici se afla o unitate militard romdneascd de artilerie antiaeriand. Adicd tunari care pazeau, cu tunurile, ca nu cumva avioane cusmane sd bombardeze sondele sau de z tele de petrol aflate in acea zond. Dar; cdatd, se aflau acolo, la Mislea, gi mulfi
cati fascisti care ne incdlcaserd f ara. n seara aceea de 23 August 1944, la ceni:aia telefonicd din Mislea era de serviciu o fata: Steliana Axente. Avea doar gaptesprezece ani. Era frurnugic6, vioaie 9i foarte priceputd in meseria ei. Glasul ei pldcut era

,,Dragd. Steliana, doud lucruri trebuie sd faci neapdrat: sd nu mai dai nici o legdtura telefonicd fascigtilor gi sd nu pdr6segti nici o clipd centrala! Va fi o noapte grea gi primejdioasd pentru to!i. $tiu insa cd ai suflet dirz de romAn 9i cd-!i iubegti !ara. Curaj, Si vom birui!" ln adevdr, in noaptea aceea, zeci 9i zeci de telefoane de la ofiterii gi ostagii romani i-au cerut sd le facd legdtura telefonica repede, cu alfi ofiferi ori unitdli de artilerie, de avialie, de tancuri, care trebuiau sd ia mdsuri pentru a se apdra de fascigti. Cum auzea toate convorbirile in cascd, Steliana cutea gi participa la toatd frdmintarea arrnatei romdne, din momentul cind pornise la luptd impotriva fascigtilor. $i, cu mare indeminare, repeziciune gi grijd, indeplinea toate cerer'ile. Nu mai era o telefonisti oarecare, c!,'un adevdrat' ostaq pe ciinpul de lupta. Dar gi fascigtii care voiau sd atace Bucuregtiul, Pl.oiegtiul gi toatd zona petrolifera aveau nevoie de centrala unde servea Ste.liana. Mulfi cereau, cu minie, !egdtura teie-

re

rt

ii:i-

5
iit
'/=

fr

fonicd, sd transmitd ordine:curn gi unde sd-i atace pe rorndni, cu tunurile, cu tancurile

ori cu avioanele.

Dar aga curn avea srdin, Steliana nu le-a fdcut nici o legdturd. Le rdspundea scurt gi hotdrit: ,,Centrala defectd! Deranjament!" intre alfii, un ofifer fascist, care locuia ?n apropierea cet'rtralei telefonice, a cerut de zeci .de ori legdtura cu Bucuregtiul. De tot atitea ori Steliana i-a rdspuns scurt: ,,Deranjamentl... lmposibil... Deranjament!"...

arneninfat-o cu impugcarea. $i, in adevdr, bdnuind cd telefonista il amdgegte, el a luat o grup6 de solda{i de-ai lui gi a venit sd ocupe centrala telefonicd. Ajuns la uge, a strigat furios: ,,Deschide, Freulein! Dacd f,u, pu$c la tine!" lzbea cu picioarele in ug5, fdcind zgomot mare; dar Steliana n-a deschls. S-a addpostit intr-o carnerd aldturatd, lu?nd cu dinsa figele cu care fdcea legdtura telefonicd. Fascigtii au spart uga gi au ciuruit perefii cu gloanfe de pistoale autornate.

Ofilerul fascist s-a infuriat, a ocdr?t-o,

.Vd inchipuifi cum trernura inima bietei Steliana. Sta pititd intr-un col! gi agtepta. Ofiterul fascist gi-a impdrfit solda{ii in doud grupe: unii o cdutau pe teletcnistd, iar alfii urmdreau sd ajungd la centrala, sd telefoneze unitdtilor lor sa porneascd atacul im-

potriva rorndniior, sa distrugd sondeie $i iezervoareie de petrol. Printre rafalele de gloanfe, Steliana a auzit soneria telefonului. Degi spairna nu i se potolea ?n nici un chip, totugi se t?rl 0e-a bugilea pind la aparat, ?Ei puse casca la ureche gi fdcu leEdtura intre unitdtile romane, ca gi cu!"n nLr s-ar fi intimplat nirnic. Cind ia telefon recLrnoscu glasul ofi{erului rie !a antiaeriana rorndnd dln apropiere, Steliana ?l ingtiinfd cu grabd gi cu dunere rnare: ,,Centrala e atacatd de fascigti, dornnuie maiorl... Veni{i-nni Tn ajutor! Repede!" ,,Venim, Steiiana! Fii tare!... Veninnl" in adevdr, peste c?teva rninute, o ga'upd de ostagi romdni apdrurd ?n jurul centralei telefonice. Fascigtii s-au temut sd nu fie pringi Ei au fugit prin pddurea din prea,!md. Telefonista Steliana Axente gi-a neiuat locul lingd aparatele ei de telefonie gi, apdratd de ostagii rorndni, a manevrat, cu gi nrai rnultd repeziciune gi indeminare, figeNe de legdturd ?ntre unitdfile militane rornAne. Toiodatd, a refuzat, cu dlrzenie, sd mai asculte ordinele tascigtilon. 9i iatd aga, o fatd de gaptesprezece ani, fdrd alte arme decit curajul gi indernlnarea ei de operatoare telefonistd, a contribuii la salvarea sondelor gi a depoziteior de peti'ol, adicd a ccntribuit la apdrarea bunurilor gi a libertdfii scurnpei noastre idri.

?
'a:l
7"1

[}

EROUL DE LA MALINI
drei, sd povestegti eroicele lupte gi jertfe ale ostagilor nogtri in marele rdzboi impotriva fascigtilor nemfi. Trebuie multd pricepere in

u-i ugor, dragd Oana, Dorina gi An-

alegerea faptelor, a vitejilor, aqa dupd cum se cere mult megtegug in potrivirea cuvintelor care sd le cuprindd gi sd le invie faptele latd, de pildd, cdpitanul Vasile Teodo-

prizonieri vreo gaizeci dintre ei. Vdzind cd sint infrinfi, fascigtii nemfi au recurs la o viclenie. Au pindit cind la postul de comandd se afla numai cdpitanul Teodoreanu gi citiva ostagi care pdzeau prizonierii gi au trimis un ofifer de-al lor, chipurile sd limureascd lucrurile gi sd afle o cale de impdcare.

reanu, din Regimentul 3 grdniceri. ln seard de 23 august 1944, el comanda o companie de soldafi grdniceri, in apropiere de satul Mdlini. Era un bdrbat tindr, indrdznet, frumos, bun prieten cu tofi ostagii pe care-i comanda. in seara aceea a fost anuntat, la telefon, cd Romdnia se afld in stare de rdzboi cu Germania fascistd. Comandantul regimehtului i-a ordonat: ,,Treci neintirziat la acfiune impotriva fascigtilor nemfi!" Urgent, cdpitanul Teodoreanu gi-a agezat ostagii in ordine de bdtaie gi a pornit la atac. Plutonul condus de plutonierul Tudor i-a atacat pe fascigti prin surprindere qi a luat

Dar bucuria cea mare era eliberarea cdpitanului lor, om iubit de tofi ostagii 9i admirat

pentru curajul lui. Bucuria le-a fost insd scurtd: un numdr gi mai mare de fascigti au inconjurat a doua oard postul de comandd al grdnicerilor romAni. Totugi, cdpitanul Vasile Teodoreanu nu s-a speriat nici acum. A ordonat plutonierului: ,,Tudore, pregdtegte ostagii de luptd! Rezistdm pind la ultimul cartug.l' Vdzind cd romAnii erau hotirifi sd lupte, fascigtii au oprit inaintarea gi iar au cerut romdnilor sd se predea.

Drept rdspuns, cdpitanul Teodoreanu


ordonat: ,,Foc asupra inamicului!"

9i lupta dintre romdnii care ig i apdrau tara gi libertatea gifascigtii nemti a durat
i 9i rdnif i de ambele pd(i. Totu$i, ostagii grdniceri, comandafi de cdpitanul Teodoreanu, au rezistat pe pozifiile lor, cu multd birbdfie. Dar, de la o vreme, li s-au terminat cartugele. Atunci cdpitanul le-a spus: ,,Citi puteti, strecura{i-vd printre inamici gi ajungefi la trangeele Regimentului nostru, 3 granrceri. Eu nu pArdsesc locul de luptd". Mai mulfi osta$i n-au vrut sa se despartd de cdpitanul lor. CopleSiti de numirul mare al fasci$tilor, cdpitanul gi cei cifiva ostagi au
morf

mai multe ceasuri. Au cdzut mul!

Acel ofifer fascist a zis cdtre cipitanul

prizonierii!"

Teodoreanu: ,,Dacd eliberezi prizonierii, ne retragem in linigte". Cdpitanul Teodoreanu i-a rdspuns: ,,Sintem in stare de rdzboi, deci nu ddm

Auzind aga, of if erul fascist s-a inf uriat grozav 9i a ameninfat: ,,O sd vd impugc pe tofi!" Degi gtia cd fascigtii sint mai numerogi gi cd lui, deocamdatd, nu-i putea veni nici un ajutor, dirzul cdpitan romAn nu s-a speriat, A spus doar atit: ,,$tiu cd sintefi capabili de cele mai mari
ticdlogii!"

fost luafi prizonieri. in furia lor nebund, nemtii s-au dedat la


fapte migelegti, la fdrddelegi 9i la crime. Au impugcat tofi prizonierii romAni, degi, de cind e lumea, prizonierii sint ocrotiti de le-

gile omeniei. Dar mai ales asupra cdpitanului Teodo-

incd gi mai furios, ofiferul fascist a poruncit ostagilor lui sd-l dezarmeze pe cdpitan gi pe cei cifiva soldafi romdni. Dar, pe cind se pregdtea sd-i impugte, a apdrut plutonierul Tudor cu oamenii lui. La un semn al cdpitanului Teodoreanu, ostagii grdniceri au indreptat arrnele citre fascigti, iar plutonierui Tudor a strigat de s-au cutremurat toti: ,,Miinile sus! Predafi-vd!" Fascigtii s-au supus: zeci de miini s-au ri-

reanu fascigtii gi-au vdrsat toatd ura lor selbaticd. L-au legat cu miinile la spate, l-au dus intr-o cdrutd, la marginea satului Poiana Mdrului. Acolo l-au schingiuit in /chip barbar, l-au impugcat gi apoi l-au spinzurat de

un copac, ca sd sperie pe

romAni.

9i aga grdnicerii romAni au mai fdcut o serie de prizonieri.

dicat in

sus.

Agafascigtii gi-au dovedit incd o dat6 cruzimea lor, osinditd de intreaga lume. Cdpitanul Vasile Teodoreanu, ostag ne?nfricat, patriot infldcdrat, s-d jertfit pentru drepturile poporului roman, pentru libertatea fdrii. El ocupd, dragii meT, un loc de cinste printre eroii neamului nostru gi tofi ne amintim, cu rnult respect,'de faptele lui vitejegti.

cA

AVIATOR VITEAZ tJN V\JLTIJR DIN CARPATI


TJN

fascigtilor, mii 9i mii de soldafi au sdvirqit minuni de vitejie. Unii au luptat cu pugca. Altii au tras cu tunul. Unii au condus tancurile, iar alfii, aviatorii, au apdrat pimintul 9i cerul patriei cu avionul. Nu vd pot povesti despre tofi. Totugi, dragii mei, vreau sd aflati despre fapta eroicd a unui aviator. il chema Traian

n lupta impotriva

romAnesc au apdrut paisprezece avioane fasciste. Pe aeroport nu se aflau decit doud avioane de ale noastre. Ofiferul comandant a urcat repede intr-unul, iar Traian Dirjan in celdlalt. $i in vdzduh, s-d incins o bdtdlie

inegala. dar foarte inve6unata: paispre-

Mare megter in zborul cu avionul mai era Traian! il conducea, il manevra cu atita pricepere gi uQurinti, ci parca ar fi fost aripile lui, nu ale aparatului. Cind urca in carlinga. pornea motorul. minuia cirmele si-i da drumul, ziceai ca nu-i avion, ci goim adevdrat: soim urras care zboara cind lin si drept' cind se repede ca Lin fulger, in zigzag, asupra prAzi. trazn nd cu Eloante de mitralierd. Cu acest dr orrr Traian fdcuse multe isprdvi in luptA, n':r1r3 nsf soldatii fascist ori doborind avioane de a e lor. De aceea soldatii ii spuneau ,,9oimul vdzduhului" ort ,,vulturul CarPatilor", intr-o zi de iarnd din acel razboi cu fascigtii, grupul de aviatori, din care fdcea parte si Traian DirJan, a primit ordin sd atace trupele dugmane care veneau sd-i loveasci pe romAni. Cind au ajuns deasupra soldafilor dugmani, avioanele romdne au descdrcat peste dingii sute de bombe. Au aprins multe magini gi tancuri dugmane. Au lovit mulfi

Dirjan.

zece contra doi. Dupd multe rafale de mitraliera, aviatorii dugmani au lovit avionul comandantului. Atunci Traian s-a repezit cu avionul lui, ca un vultur, sd-gi apere comandantul, Cu ajutorul lui, comandantul a izbutit sd alerizeze: s-a salvat 9i pe el,9i aparatul. Furiogi, aviatorii fascigti s-au ndpustit, tof i, co nbte corbi turbati, asupra lui Traian: paisprezece contra unu. Dar acel unu era aviatorul Traian Dirjan' Nu s-a ldsat ripus prea uQor. Degi era complet incercuit, a lovit doud avioane fasciste,

doborindu-le in fldcdri. insd din miile de gloanfe trase de dugmani, multe au gdurit 9i avionul lui Traian. Ba un glonf l-a rdnit 9i pe el in piept. Vdzind cd avionul incepe sa cada, simtind cd singele din rand il indbugd,

a inleles cd nu mai are nici o

scdpare.

Atunci, intr-o frinturd de secundd, Traian s-a gindit: ,,Tot mor... Sd mor, barem, cu los pentru fara mea". incordindu-9i to puterile, gi-a indreptat avionul, in fldcari, spre o pozitie fortificatd a dugmanului. Prdbugindu-l peste acele intdrituri, le-a aprins gi le-a fdcut sd explodeze. in fldcdrile acelei explozii a ars gi el, aviatorul Jraian Dirjan. S-a purtat in adevdr curajos 9i eroic ca un

soldafi inamisi. Dar, cind avitatorii nogtri se pregdteau sd se intoarcd, la orizont au apdrut opt avioane fasciste. Aviatorii romAni le-au atacat ldrd govdire. Au doborit unul din ele. Speriali de indrdzneala gi priceperea in luptd a aviatorilor romdni, aviatorii fascigti s-au retras. Dar, dupd o vreme, cind aviatorii noqtri erau in altd misiune, deasupra aeroportului

vultur din Carpati. S-a jertfit pentru libertatea tdrii.

Distrugerea acelor fortificatii fasciste a folosit foarte mult armatei romAne: ea a putut inainta mai departe, biruindu-i pe fascigti.

-H;'-

ltt

f*.'

CEL MAI TIIVAN CAPORAL

A^
recita frumos poezii gi tofi Tl aplaudau 9i-l
und cu prietenii mei, Oana, Dorina gi Andrei, am vizitat Muzeul Militar. Multe, foarte multe lucruri, care mai de care mai impresionante, am vdzut noi acolo: arme, steaguri, uniforme, heni' fotografii, tablouri cu scene de luptd, chipuri de voievozi, de generali ori de soldafi-eroi. Pentru fiecare am primit sau am dat explicalii. Astfel ne-am incredintat cd multe intimpldri din istoria fdrii se invati vizitind un La un moment dat, Dorina a vdzut, intr-o vitrinS, fotografia unui biiefag, imbrdcat in uniformi militard: veston, epoleti, centurd, bonetd... md rog, ostag in toatd regula. M-a
intrebat: bdietag ostag, bunicule? - Poate fi un poate, am zis eu' $i gtifi - Pei, iaca, se voi ce scrie aici, sub aceasti fotografie? Scrie aga: ,,Caporalul Marin Lungu, in virsti de 9 ani, luptdtor in cadrul Diviziei 9 infanterie". $i-acum vrefi, desigur, sa gtifi de ce acest bdiefag s-a fdcut soldat. Sd vd povestesc. muzeu.

ldudau.

Auzindu-|, generalul comandant al diviziei i-a strins mina gi i-a .sPus: ,,Lungu Marin, egti indltat la rangul de

lar clnd batalionul lui a pornit in rdzboitll cu fascistii nemti, micul fruntag Lungu Marin a iegit la raport, ca orice ostag, zicind: ,,Domnule comandant, vreau sd merg 9i
Cdpitanul s-a uitat la el, i-a admirat curajul, dar s-a impotrlvit: ,,Lungu Marin, te cred ostag vrednic, dar egti prea mic pentru un rizboi aga de mare".

runtag".

eu pe front".

unitate militard care fdcea exercifii pe cimp, undeva, in Dobrogea. Soldatii, omenogi gi buni la inim6, au vorbit cu el, l-au mingiiat, i-au dat si minince din porfia lor. Pentru cd nu avea unde dormi, l-au luat cu
eiin azarmd. in scuil timp a ajuns sd-l iubeascd tofi, pentru cuminfenia, hdrnicia, istefimea 9i disciplina lui" Cazarma a devenit casa, iar ostagii, familia lui. L-au cunoscut gi ofiterii gi l-au indrdgit gi ei. Vdzindu-l imbrdcat mai mult in zdrenfe, comandantul batalionului a dat ordin sd i se croiascd o uniformi militard pe m6sura lui. Aga a devenit Marin, ,,fiul batalionului", ostag la opt ani. A invdfat sd minuiascd arma, sd arunce grenada; dar mai ales a deprins cum si implineascd misiunea de cercetaq. Adicd a invdfat cum sd se apropie de liniile dugmane, tirindu-se pe brinci, 9i cumo aiuns acolo intre dugmani, sd observe dacd sint multi, ce fel de arme au gi cit de numeroase. De asemenea, la serbdrile ostigqti,.Marin

cu fascigtii Marin Lungu rdmdsese singur nemfi. Copilul pe lume, orfan, Ce sd tac6? S-a apropiat de
Era
vremea rizboiului

in

Vdzind cd nu-l ingdduie si meargi cu prietenii lui soldati, Marin s-a gindit si iasi la raportul generalului care comanda divizia. igi zicea: ,,Dumnealu! mi-a dat gradul de fruntag; nu se poate sd nu md infeleage". Deci, cind a venit generalul in inspecfie, a ficut trei pagi inainte gi a raportat tare, rdspicat, curaios gi din toatd inima: ,,Si trdili, domnule general! Sint fruntaqul Lungu Marin, in virstd de opt ani. Am iegit la raportul Domniei voastre si vd rog a ordona sd fiu gi eu trimis Pe front!" Generalul gi-a amintit de el, a zimbit 9i a
lncuviinfat: ,,Bine, fruntag, dacd aceasta fi-i dorinta, eu ordon sd mergi cu batalionul pe cimpul de luptd. N-o sd fie ugor, dar cei bravi biruie toate greutdfile". Vd intrebafi cum putea sd lupte un copil care abia trecuse de opt ani? Ei bine, sd gtiti cd l-ungu Marin a fost de mare folos acolo pe front, indeplinind misiuni foarte grele gi importante. inainte de a se da bdtdliile, el se irnbrdca in straie civile, iar un ostag il conducea pind in ,,tara nimdnui", adicd ?n spafiul oare despd(ea pe ai nogtri de dugmani. De aici, cu multd indrdzneald, pdtrundea in tiniile dugmane. Acolo obserya toate migc* rile inamiculul. N-avea nici o armd la dinzul, ci numai pietricele albe 9i negre, precum gi chibrituri in buzunarul sting. Ce ficea cu ete? Vd spun: vedea un camion inamic, p.tnea o pietricicd albd din buzunarul din sf,nga ?n cel din dreapta. Observa un tun, ptrnea un chibrit dintr-un buzunar in celdlatt ffi

dupd ce scotocea ceasuri intregi terltoriul inamic, el se intorcea in liniile armatei romdne. Aici comandantul batalionului il intreba: ,,Ei, ce recoltd ai cules, fruntag Lungu Marin?" El scotea pietricelele 9i chibriturile din buzunarul drept, agezindu-le pe pdmint 9i zicind: ,,Tancuri, cite pietricele negre: deci gapte; tunuri, cite chibrituri: deci patru; camioane, rnai multe, numdrafi-le dumneavoastra", ,,Cincisprezece!... zicea maiorul. Ai adus recoltd bund, fruntag. Bravo!" Aga a procedat de multe ori. De citeva ori, cind l-au intTlnit soldafi inamici, el a fdcut-o pe mutul. L-au cercetat $i, negdsind asupra lui decit pietricele gi chibrituri, i-au dat drumul. Aga a cdpdtat 9i mai mare indrdzneald. ,,lnformafiile", adicd gtirile despre dugman, erau deosebit de prefioase pentru ostagii ro-

de munifii are

dugmanul.

Dar iat6 cd, intr-o zi, pdtrunzind mult in spatele liniilor dugmane, l-au luat prizonier. Fascigtii l-au bdnuit cd-i cercetag sau poate auziserd de el gi urmdreau mai de mult sd-l prindd. $i, degi nu avea nici noud anl l-au virit in lagdrul de prizonieri. Nici acum
fruntagul Lungu Marin nu s-a inspdimintat: a indurat, totul, bdrbdtegte, pind cind fascigtii au fost infrTn[i, iar prizonierii eliberati. Mare a fost bucuria lui Marin cind, scos din lagdrul inchis cu sirmd ghimpatd, era liber gi s-a reintilnit cu tovardgii gi prietenii lui. Drept rdsplatd pentru purtarea lui indrizneafd gi viteazd, comarHantul batalionului l-a avansat la gradul de."caporal; iar pe piept i-a prins trei decorafii de rdzboi. in acele zile, caporalul Lungu Marin implinea noud ani. Era cel mai tindr caporal pe care l-a avut vreodatd armata romAnd. $i se mindrea cd pe umeri ii strdluceau galoanele de caporal, iar la piept cele trei decoratii.

mdni. Cdci in bdtdlie e foarte important sd gtii cite tunuri, tancuri, avioane ori depozite

/
v'

e..

EROTLOR NOSTRI"

impotriva f ascigtilor povestesc, dragii rnei, incd vreau sd vd ma! o iltimplare petrecutd in satul Sdlciua, pe Valea Ariegului, aproape de oragul Turda. in luna septembrie. 1944, in timpul rdzboiului, oarnenii din acest sat erau foafie ingrijorafi. De ce? Agteptau cu nerdbdare sd vind armata rorndnd sd-i elibereze de sub fascism, dar aflaserd cd o coloand puternicd de soldati fascigti veneau dinspre apus, gata sd loveascd armata rornAnd dinspre stinga, inainte de a elibera marele ora$ romAnesc, Clujul. Primejdia era foarte mare. Locuitorii din satul Sdlciua au infeles repede ci trebuie sd vind in ajutorul armatei romAne. Mai intii s-au adunat ln jurul plutonului de ostagi romdni care fdcea paza finutului. impreund au astupat drumurile cu butuci, pietre, copaci rdsturna{i, ca sd intirzie cit mai mult
inaintarea dugmanilor. Apoi, inarmati cu ce-au gdsit: pugti, grenade, pietre, lemne, s-au adunat pe culmea ?ndlfimilor care mirgineau drumul. Aici au sdpat repede trangee, au ridicat intdrituri din piatrd ori copaci. Aga au agteptat ca nelegluifii sd se apropie. $i, cind le-a venit la indernind, cind inamicii nici nu se agteptau, armele romAnilor au prins a pocni, gloantele a vijii, grenadele a trosni, bolovanii a se prdvdll ucigdtor peste ndvilitori. Parci reinviaserd vremurile bdtrine, cind romAnii luptau la Posada ocir-

in rizboiul

cuau la dispensarul din sat. ,,Nu mergefi spre locul luptei cu tdrgile goale, sf6tuia Ana Bologa pe celelalte femei; duceti bidoane cu api gi gloanfe, ducefi grenade 9i pietre, sd aibd ai nogtri cu ce

pocni pe vrdjmagi!

Aga, micul grup de ostagi rom6ni gi sdtenii din Sdlciua au oprit inaintarea fascigtilor, degi erau mult mai numerogi gi mai bine inarmafi, cu tunuri 9i cu avioane. Mulfi dintre romAni au cdzut, riniti sau mo(i, La dispensar s-au adunat aga de mulfi rdnifi, cd doctorul a terrninat 9i bandajele, gi medica-

mentele. Vdzind asta, multe femei gi-au sflgiat minecile cdmdgilor 9i au fdcut bandaje din ele, oprind s?ngele celor lovif i de gloanfe ori de schije. O samd dintre ostagii bandajafi la dispensar se ?ntorceau iar la locul luptei, ca sd nu se rdreascd prea tare rindurile ronnAnilor gi si biruie potrivnicii, Trei zile 9i trei nopfi au rezistat vitejii din Sdlciua, impiedicind dugmanul sd atace armatele romAne 9i sd le opreasci inaintarea spre nniazinoapte, sd elibereze Clujul. Ostagii gi sdtenii din acel sat de pe Valea Ariegu-

muili de Basarab intemeietorul,

gloanfe pe care le aveau. Au luptat gi au biruit, lncredinfafi cd se bat pentru dreptatea 9i libertatea lor gi a intregului pdmint romAnesc.

lui au biruit, ajutafi de tot ce le da natura din jur: munte, prdpastie, copaci, bolovani, folosite impreund cu puf inele arme 9i

,,Pdmintul romAnesc sd ardd ca fierul topit sub tdlpiie cotropitorilor, indernna cel mai in virsti dintre luptdtori: Nu vd ldsafi, ortacilorl... Tragefi, tragefi virtos! Prdvilifi mereu bolovani gi stinci in capul dugmanilor[" Au sirit la luptd gi femeile, 9i copiii. De pildd, Ana Bologa sau Eleonora Ghefe pdtrundeau in,pozif iile de luptd, aducind lddite cu cartuge, tgrenade sau piine gi bidoane cu ape pentrul luptdtori. ,,Nu vd ldsafi, romAnilor! incurajau ele pe luptdtori. Ce au cdutat la noi? Lovifi-i fdrd mili! Sa nu mai cuteze vreodatd a ridica arma asupra noastrd."

Dupd indreptarea hotarului Transilvaniei, ciuntit de dugmani, dupd zdrobirea completd a fascigtilor, dupd incheierea pdcii, in satul Sdlciua s-a ridicat un monument in cinstea celor care s-au jertfit in lupta din septembrie 1944. Un monument durat din pietrele cu care luptdtorii au barat drumul

sau le-au prdvdlit peste cotropitorii

Apoi, surizind mlngiios, dar tdrd si-gi poat6 opri o lacrimd, pansau r6nifii gi-i eva42

[drii noastre. La baza acestui mortlment megterii au ddltuit inscripfie simpl6, dar adinc grditoare: ,,Glorie eternd eroilor noqtri". V-am povestit aceastd luptd, ca sd gtifi 9i voi cum igi apdrd romAnii fara 9i sd nu uitati niciodatd pilda eroilor din satul Sdlciua, eroi asemenea multor altora, vrednici a fi pomeniti in cartea de istorie.

iNyrrEs URILE IUARETULUr MINUMENT DE LA CAREI


arel este unul din oragele agezate la marginea de apus a fdrii noastre. Un orag de cimpie, cu multe clddiri, cu grddini bogate in arbori 9i flori. in mijlocul Careilor se afld, dragii mei, un monument cu totul deosebit prin mdrimea, prin forma gi prin intelesurile lui. A fost construit in cinstea ostagilor romAni jertfifi, in 1944, in rizboiul impotriva fascigtilor. $i s-a indlfat sd stea, ca o straja de piatrd, acolo,

partea cea mai inaltd, obeliscul, seamdnd cu un acoper$ de casd maramuregeand, indrdznet infiptd in cerul limpede al patriei. Jos, la bazd,, megterul sculptor a diltuit, cu litere mari, o inscripfie scurtd, dar adinc grditoare: ,,Glorie eroilor armatei romdne cdzuli in lupta pentru eliberarea patriei". Ga se infelegeli mai bine semnificafia acestui monument, iatd, vd povestesc, dragii mei, faptele a doi ostagi romdni, din miile care au luptat aici, in toamna anului 1944, impotriva fascigtilor. Era cdtre sfirgitul lui octombrie. Trupele fasciste rezistau, cu mare indirjire, in jurul oragului Carei. De doud zile 9i doud nopfi, ostagii nogtri se aflau sub bdtaia gloanfelor gi a ghiulelelor trimise de fascigti asupra lor. Degi dugmanii luptau din trangee 9i din cazemate de beton, totugi ostagii romAni nu se ldsau infrinti; credeau in dreptatea lor gi in victorie. Mai ales cd ii ajutau multi muncitori

spre apus, la hotarul sfint al RomAniei. Sculptorul care l-a creat se numegte Vida Gheza. Fentru impodobirea lui a luat modele de la casele fdrdnegti din Transilvania. Chiar

rol deosebit. Unul, caporalul Andrei, cu grupa lui, a oprit contraatacul inamic, silindu-i pe nemfi sd se intoarcd f n trangeele lor. acegtia ldsind pe locul luptei mulfi mo(i si rdnifi. Dar fapta aceasta eroicd, viteazul caporal a pldtit-o cu viafa. Celdlalt a fost soldatul Cercel lon. Dupd ce s-a gindit citeva minute, el a spus comandantului sdu: ,,Domnule locotenent, mitralierele din cazematd,, blestematele, ne secerd ca pe nigte spice. Ga sd mai putem inainta, trebuie sd distrugem acel afurisit cuib al mor{ii". ,"Ai dreptate, Cercel. Dar cum? $i cine?" a intrebat ofiferul. ,,incerc eu". ,,Bine, ostag. Dar gtii cd-i o treabd foarle primejdioasd?" ,,$tiu, dom' locotenent, insd alt chip nu-i". Hotdft, Cercel gi-a luat arma, cinci gre-

nogtri. Deci nu era timp de agteptat. ln acel moment greu, doi ostagi romAni au avut un

bat Cercel. ,,imi caui mieluta, neicd soldatule. S-a speriat de-atita pocnit de mitralierd gi s-a
pierdut". ,,Du-te acasd, bdietag, cd aici e primejdie mare", ,,Fdrd mielufd nu mi intorc". V6zindu-l aga de hotdrit, soldatul Cercel l-a intrebat:

inainte, dintr-un tufan cu frunze galbene de toamnd, un bdiefag. ,,Ce caufi tu pe-aici, mdi fincule?" a intre-

gi a plecat prin spatele pozi!iei de lupti. A mers mai mult tirindu-se pe burtd, pind intr-un pilc de copaci. Aici, cind se gindea incotro sd se indrepte, i-a ies it
nade

transportau munifia pe pozifiile de luptd,


dugmane.

din Carei 9i tdrani din satele din jur:

le
?i

cdliuzeau pe cdrdri ferite ca sd ajungd, fdrd a fi observafi, cit mai aproape de trangeele

Dar, din cazemate, fascigtii trdgeau mii gi mii de gloanle 9i nimereau pe oricine urmdrea sd se apropie de oragul Carei, sa-l
elibereze.

dimbul

,,Jincule, nu cunogti tu un loc pe unCe m-ag putea strecura ca sd ajung colo, pe


cela?"

Vdzind cd gloanfele secerau sdlbatic, comandantul unei companii rom6ne a hotdrit sd ceari ajutorul artileriei. Dar, pTnd atunci, inamicul se pregdtea de contraatac, vrind sd-i respingd gi sd ucidd pe mulfi dintre ai

cuns, de spaimd, 9i mielufa

,,La cazematd? $tiu eu o vdjuga mai ocolitd; rdzbale pTnd foarte aproape de dimb, Hai cu mine, cd eu cred cd acolo s-a .asvdiuga gerpuitd, au Tnaintat, ?n pas alergator, spre cazematd. intr-un loc addpostit de un mal mai inalt, bdietagul a gdsit mieluta: se

Au pornit amindoi, tirig. Apoi, prin

mean'.

1r

tule", a spus soldatul gi a continuat


ghennuise Tntr-o groapd gi tremura de spaimd. ,,Vezi, biiefag, ai avut norcc!... a suris soldatul. Cunr te cheam6?" ,,Lucreliu, dar bdiefii imi zic... Cretu". ,,9i pe mrelu{d?" ,,Cerceluga"... ,,lda! cd se nirneri. l\ilie irni zice... Cercel lon", ,,Merg cu nrata pind la cazernata, nene Cercel. Mielufa md agteaptd aici, in addpost". Gindind cd mai uqor va iegi de aici copilul cu oifa lui dragd, dupd ce va distruge cuibul de rnitralierd, soldatul Cercel lon i-a ing6duit sd mai rneargd o bucatd de cale, pind s-a aproBiat Ei mai rnult de cazemata. Vecoate,

deau cum mitralierele, ripdind asurzitor, improgcau fldciri gi gloanfe, ca mii gi mii de suli{e de foc, ,,Acum intoarce-te la Cerceluga ta, Crecalea

spre cazematd, tirindu-se pe genunchi gi pe

Lucretiu s-a ferit lingd malul viroagei, la addpost, gi a privit curn soldatul se tot apropia de cuibul mitralierei, incet-incet, cu gre?. nada in mind. li socotea, in goaptd distanfa: ,,Mai are vreo doudzeci de Flagi,,. Acum vreo zece... Acurn... " in clipa aceea, Cercel lon s-a ridicat gi a aruncat prima grenadd asupra cazematei, O clipd de linigte. Parcd gi respirafia, gi inima lui Lucretiu aL! stat. $i, deodatd, o bubuiturd asurzitoare a zguduit pdmintul; foc Ai fum a izbucnit pe deschizdturi!e cazematei. Repede, soldatul Cerce! lon a aruncat a doua, a treia, a patra gi a cincea grenadi, imbrdcind in foc ai fum toatd cazemata,

Apoi s-a fdcut linigte surdd. Mitralierele au


arn uiit"

Cind lupta s-a depdrtat 9i au venit brancardierii, lingd trupul ciuruit de gloanfe al

dali fascigti, zdpdcifi 9i innegriti de

Din cazemati, prin spate, au ieqit trei solfum;

unul avea automatul in miini' Ridicat in picioare, soldatul Cercel lon se pregdtea sd se intoarcd in viroagd. Dar, din spate, unul "din soldatii fascigti a descircat asupra lui o ratald, de gloanfe, doborindu-|. tucre{iu a incremenit de spaimd, de ciudd
Si de mild. Dar n-a avut timp sd-gi infiripe in

soldatului Cercel lon, l-au gdsit pe Lucretiu, cu mielufa albd aldturi. El a povestit tot ce a vdzut despre ,,nenea soldatul Cercel"' Povestea ldcrdmindi d,ar, intr-un fel, se bucura cd fasciqtii au fost infrinfi 9i alungafi peste
hotar.

Mdreiul monument de la Carei infdtigeazd, cum am spus, o casa maramuregeana' cu

minte vreun gind, cd, din dreapta, s-au stirnit uralele ostagilor romAni, care inaintau in

pas vioi. Ocupind dimbul cu cazemata, ultima re'


zisten(d dugmand, oragul Carei era eliberat. infrinfi, fascigtii au fugit spre apus'

muncd 9i de luPtd. Casa semnificd patria pe care o apdrd gi-o construiegte intregul PoPor.

,,BOABA",

coPtLUL

MUNTTLOR

&^
muntilor Eroul Nicolae Stirc" gi era scrisd de Viorica Nicoard. Cum micii mei prieteni s-au ardtat nerdbddtori sd afle ce cuprinde aceastd carte, le-am povestit: - Nicolae Stirc este odrasla unui miner din Petrila. Pe tatd-sdu il chema Vasile, pe maici-sa, Salomia. ttu gtiu de ce i s-a zis Boabi. Dar gtiu cd mult i-au pldcut lui
ostagii.

ntr-o zi, am venit in fafa micufilor prieteni, Oana, Dorina 9i Andrei, cu o mei carte. Avea un titlu rnai deosebit: ,,Copilul

tat

ostdgegte:

,,Sint Stirc Nicolae, zis Boab6!" ,,C0m ai zis? Stirc o/i Boabistirc?" a ris un ostag mai hazliu. Dar biiatul nu s-a supdrat 9i a continuat: ,,Sint din Petrila. Acasi imi zic Boabd. Am treisprezece ani impliniti gi vreau si merg

pe front voluntar".

munte mergind in marq, tremura de bucurie. ll impresiona nespus pasul hotirit, cadenfat al soldatilor: rap! rap! rap! $i cintecul lor il bucura foarte mult, 9i cinta gi el: ,,Sintem vindtori de munte; Noi triim pe-nalte stinci; Moartea nu ne infioard, Nici prdpdstiile-adinci".,. Boabd a pornit, in toamna anului 1944, cu vindtorii de munte la rdzboi impotriva fascigtilor. E o povestg intreagd, cum s-a strecurat el printre vagoanele care duceau soldafii pe c?mpul de luptd. Spunea tuturor: ,,EU merg ca gi dumneavoastrd pe front, sd lupt!" Nicolae Stirc,zis.Boabd, ca fiu de miner, gtia ce-i suferinfa, lipsa,de hrand, mizeria, durerea. $tia sd indure orice greutdfi gi nevoi. Dupi mai multe pdtanii a ajuns sd se echipeze cu bocanci, centurd, armd, gdsite de la soldatii fascisti, care fugeau din calea romAnilor. Voia sd fie gi el ostag. Dar soldafii cei in virstd nu prea infelegeau cum ar putea lupta un copil gi ce folos ar aduce el acolo, pe front. Totugi Boabi a indurat bombardamente de aviafie, a ajutat cifiva rdnifi sd intre in addpost. A vizut mulfi prieteni ucigi de bombardamentele dugmane. A rdtdcit mult prin Transilvania cdutind batalionul de vinitori. Cind l-a gdsit, s-a prezen-

Cind vedea batalionul de vindtori

de

Aga, Boabd a ajuns ,,agent de legdturd" al batalionului de vindtori. De la inceput s-a ardtat foarte curajos gi birbdtos. A invdfat multe din megtegugul luptei: sd se strecoare pind la linia intii, acolo unde dugmanul pindegte orice migcare gi deschide foc ucigitor; sd care munifii, adicd gloanfe gi grenade; sd aduc6 hrani 9i apd soldafilor aflafi in prima linie. De multe ori se furiga ca go-

pirla ori ca potirnichea printre cocenii de porumb, prin ldstdriguri 9i cerceta liniile dugmane. Se intorcea la ostagii lui cu gtiri foarte importante despre lntdriturile dugrnane. Dup6 unele betelii, Boabd a ajutat la stringerea rdnifilor, mai ales noaptea, cind dugmanii nu-l puteau ochi. Din multele isprdvi sivirgite de Boabi, povestesc numai una. Ascultati-o: Fe cind ajuta la strins rdnifii, cizufi pe un cimp de lucern6, bdiefagul-soldat a dat peste un cablu telefonic, care fdcea legdtura intre o unitate dugmand gi postul ei de comandd. Adicd legdtura cu ofiferii fascigti care conduceau in acel loc al flontului. A zis in sinea lui: ,,P!'in acest fir ofiferii dugrnani dau ordin tunurilor sd tragd gi sd fie ucigi sute de soldafi romAni. Cum il rup? Cu ce? N-am nici cufit, nici foarfece"... Auzise el cd un ostag rdnit la m?ini a tdiat cu dinfii un astfel de fir telefohic dugman. ,,Am sd fac la fel"... 9i-a zis Boabd in gind. $i, ducind firul telefonic la guri,ii roase iiveligul cu dinfii. Nu-i pdsa cd buzele il usturau, iar gingiile ii singerau. Dupd ce roase inveligul pe o micd porfiune de jur impreju-

Din marea lui dragoste pentru

ostapi,

rul sirmei, indoi sirma in jos 9i in sus, de zeci 9i sute de ori, pind se infierbintd 9i,
4V

'.: -

:t:t.a.',::::

;,-... :1,:

. . -.ptg:
-,

'nij ...:i: ]:l]


,

!.

': llr

:-.. t! .: "i

dacd puteti,.. Mai dati ordine mitralierelor 9i tunurilor sd tragd impotriva noastrd!" Apoi, cu mare grij6, prin lumina tot mai limpede a zorilor, Boabd s-a strecurat prin lucernd, pe dupd tufe ori copaci prdbugiti de bombardament, in direcfia in care bdnuia cd se aflau vindtorii de munte romAni. De multe
,,Dacd md prind fascigtii? Me iau prizonier ori md ucid!" Deodatd, in linigtea de la mijirea zorilor, se stirni duruit de motoare: ,,Tancurile!... Dar, oare, or li ale noastre, romdnegti?"

pac! se rupse. Depdrtd cele doud capete mult unul de altul, zicind iar in gindul lui: ,,Acu mai vorbiti, fascigtilor, la telefon

Era ostagul Stan Vasile, din vindtori, gi el foarte bucuros, parcd gi-ar fi intilnit propriul lui copil: ,,C cauf i pe-aici? Egti rdnit, dragd
Boab6?" ,,Nu; am fost sd ajut la adunarea rdnifilor gi, din pricina intunericului, m-am rdtdcit... Umblind incoace gi incolo, am dat peste un fir telefonic al dugmanilor." ,,9i?" intrebd soldatul Stan Vasile, foarte

ori l-a cuprins teama:

ingrijorat. ,,L-am rupt, nea Vasile."


,,Cum?" ,,GU dinfii!" teaz."

,,Bravo, Boabd! Egti un ostag istet gi viNumeroase alte isprdvi a fdcut pe front Boabd al nostru. Tofi vindtorii il cunogteau gi-l ldudau, il ingrijeau gi-l apdrau de du9mani. Dar 9i el se purta drept ca un viteaz. Sdvirgind aceste fapte intr-un batalion de vinitori de munte, s-a ales cu un adaos la numele lui: ,,Boabd, copilu! munfilor". $i chiar cind a fost rdnit de o schijS, nu s-a speriat; a indurat cu bdrbdfie durerile 9i s-a ingrijit pind i s-a vindecat rana gi s-a fdcut

Cind printre crengile copacilor cizuti apropie de ele, tresdri de bucurie:

se

,,Uite-i $i pe vindtorii mei!... Merg in urma tancurilor, la atac!"... Se ridicd in picioare gi strigd: ,,NU tragef i, fraf ilor! Sint romdn... Sint Boabd!"... Nu rdspunse nimeni, dar doud brafe puternice il prinsera gi-l ridicard de la pdmint; o voce groasd il intrebd cu mirare:

,,TU, Stirc-Cocostircul nostru? Tu, mdi

Boabd?"

Pentru toate isprdvile sdvirgite, gi Stirc Nicolae, zis Boabd, a fost indlfat la gradul de caporal gi decorat cu ,,Virtutea militard".
49

sdndtos.

,,coPlll sEcETEl"

fara noastrd numiti Moldova s-a abitut o secetd cumplitd. Adicd luni de zile n-a cizut nici o picdturd de ploaie. Pdmintul s:a intdrit ca piatra. Semdndturile s-au uscat. Copacii gilau pierdut frunza. Multe pdduri au luat foc Ai au ars. lzvoarele gi rTurile au secat. Mii gi mii de vite: vaci, oi, cai, au pierit de foame gi de sete. De asemenea, mutf i locuitori din acea parte a firii au murit de foame.

cum pild6, trebuie sd gtiti cd, inzice o vorbe. De datd dupd cel de-al doilea rdzboi mondial, prin anii 1946-1947, asupra acelei p6(i din

gii mei; dacd n-ar fi, hu s:6r povesti,

Ana 9i Gheorghifd nu i-a luat nimeni. Cine si-gi inca!'ce, aga, deodat6, casa cLt trei copii? Dar, pini la urmd, s:a gisit o femeie, Tudora Clojan, cdreia i s:a fdcut mi16: ,,Mai am doi, cam de-o seamd, a zis ea, zimbind duios, gi acu se cheamd c:o sd am cinci... Oi vedea eu cum i-oi hrini 9i i-oi
cregte".

Noroc cd statul a venit Tn ajutorul infometafilor, i-a scos din satele gi oragele lovite de secetd gi i:a dus in locurile unde exista hran6. Cei dintii, copiii au fost mutafi din acele zone ndpdstuite. Chiar eu am cdlduzit un tren cu astfel de copii, in partea de apus a fdrii, in Banat, unde seceta nu bintuise aga tare: erau slabi, fldminzi 9i imbricaf i in zdrenfe. Lumea incepea sd le spund... ,,co-

piii

Dintre acei multi, am cunoscut mai bine doi frati: Ticu 9i Gheorghifd 9i sora lor' Ana' Ticu, pe care-l chema de fapt Constantin, avea gapte ani, iar Ana 9i Gheorghifd, gemeni, abia impliniserd cinci ani 9i jumdtate' Tatd nu aveau; mJrise in rdzboi. La plecare, mamd-sa, Profira Hudif6, spusese: ,,Ticule, eu sint bolnavd; nu gtiu cit o mai duc. Tu sd ai grijd de sora 9i fratele tiu mai mic. Sd nu te despa(i de ei nici in ruptul capului. Cd atita ai 9i tu pe lume: o sord 9i

secetei".

,,Radu gi Mdrioara, Ticu, Gheorghifi 9i Ana... Sd-mi fie sdndtogi 9i sd se facd mari 9i frumo9i". Ticu s-a dovedit repede un bdiefag crlminte, curaios, istet gi harnic. S-a ?mprietenit cu Radu 9i Mdrioara, la treabd 9i la joacd. Dar, mai ales a muncit in gospoddrie: la vite, la pdsdri, la adunat fin, la depdnqat porumb, la cules fructe. A invitat gi pe Ana gi pe Gheorghi!6, cit erau ei de mici, si se spele curat, sd mdnince 9i sd vorbeasci frumos 9i cuviincios, s6 aibd grijd de puigorii din ograd6, de vifelul de la vacd 9i de mieii drdgdlagi gi zburdalnici, din ograda noii lor familii. larna, Ticu gi Mdrioara au mers la gcoald.

$i-i numdra pe degete:

Acasd invdlau impreund


munceascd

un

Multe-i invafd nevoia 9i suferinta pe oa-

rate".

vit-o printre fruntagi. Mama Tudora gi tata Aurel Clojan erau mulfumifi 9i bucurogi cd ,,infometafii",,,copiii secetei", addpostili in casa lor, cregteau aqa cum trebuie sd creascd orice copii de oameni rnuncitori, cinstifi gi curnsecade. Aga i-am gdsit eu peste doi ani, cind am venit in acel sat bdn6fean sd ludm ,,copiii secetei" gi sd-i ducem in satul lor din Moldova.

in gospoddrie. Clasa au,absol-

9i

continuau sd

meni,,.

buf, Ticu gi-a ocrotit sora gi fratele,, ca un om mare. l-a imbrdcat cind a fost frig, i-a hrdnit, i-a culcat pe brafele lui, le-a gters lacrimile cind plingeau de dorul mamei. 9i plingeau, sdracii, din bel9ug.., Satul in care am gdzduit cei peste trei sute de copii se numea Teregova. Gospodarii au luat fiecare cite un copil. Pentru ci nu voiau sd se despartd unul de altul, pe Ticu,

in adevdr, in tren, degi era 9i el tare sl6-

Ticu era un bdielaq mdrigor, trecuse in clasa a lV-a, iar Ana 9i Gheorghitd, in clasa a ll-a. Dar eu md gdseam intr-o situafie foarte grea gi tristi: trebuia ba le spun cd mama lor a murit cu Lln an in urmd 9i cd, deci, aveam sd-i addpostesc intr-o casd de copii orfani. Amarnic au plTns cei trei frati, cind !e-am spus cd nu mai au nici mamd' Orice mingiieri 9i sfaturi incurajatoare le

dddeam, tot nu-i puteam linigti. impreund cu Tudora, cu'Radu Ei Mdrioara, i-am scos la

-l

d*

plimbare, p ulita satului, sd-i facem sd+i mai aiine amdrdciunea gi durerea, in acea plimbare copiii s-au depdrtat la vreo cincizeci de pagi inaintea noastrd, adicd a mea 9i a Tudorei, Deodatd, un berbec a sdrit gardul staulului pe lingd care treceam. Un berbec mare, linos, puternic, cu coarne groase, rdsucite gi cu ndravul rdu de a impunge copiii. S-a repezit la Mdrioara 9i a trintit-o la pdmint; apoi s-a dat cifiva pagi inapoi, ca sd-gi facd vint, s-o intepe cu ooarnele. O clipd, toti am incremenit" Cel dintii Ticu s-a dezmeticit, a sdrit gi s-a prins de lina berbecului, i-a sdrit in spate, l-a incdlecat, l-a ingfdcat zdravdn de coarne 9i, cu o putere de care el insugi se uimea, i-a risucit capul gi l-a pus cu botul in pdmint. Tudora a alergat gi-a ridicat-o de jos pe Mdrioara; eu am apucat berbecul de coarne

lsprdvind vorba, a luat copiii de mind, i-a m?ngiiat gi le-a vorbit cu glas blind, de
mann6:

,,Nu putem, mamd Tudora. Sintem trei poveri gi gospoddria rnatale nu-i prea bogatd"...

rat, a

,,Rdminefi la mine, dragii mei"... Ticu s-a uitat in ochii ei gi, cu glas tremuzis:

inapoi in staul. Din acel moment, Mdrioara a socotit pe Ticu drept salvatorul ei. Emofionatd de curajul bdiatului, Tudora a spus cu glas

gi, impreuni cu Ticu, l-am tirit gi l-am virit

zic, domnule, si nu-i mai duci la o casd de copii. Lasd-i aici. O sd am grijd de ei, ca gi pind acum. Sint harnici gi cuminli. Vrednicia 9l curajul lui Ticu m-au convins cd o sd fie cineva in viafa lui".

blind: ,,Eu

,,Ne-om descurca noi, bdietag, dacd sintem vrednici. Mai ales cd Mdrioara gi Radu vd socotesc frafi de-adevdratelea." Cind i-am vdzut pe toti gase stringi unul lingd altul, m-am induiogat 9i am hotdrit sd las ,,copiii secetei" in casa Tudorei: formau o familie unitd prin infelegere gi dragoste. Trecuserd doudzeci gi cinci de ani de atunci, cind, intr-o zi, primesc o scrisoare: inginerul Constantin Hudifd din Regita md invita, in numele familiei Clojan, in satul Teregova, la o aniversare. M-am dus. $i mult m-am bucurat vdzind-o pe Tudora cu tofi cei cinci copii ai ei: Mdrioara gi Ticu-Constantin - ingineri la Regita, Ana, lucrdtoare textilistd la Lugoj, Gheorgh[e, cooperatist in sat, Radu, invif dtor. chiar in Teregova. Era mindrd cd tofi cei cinci copii ai ei incepuserd sd-i urnple casa cu nepoti. Drept sd vd spun, dragii mei, e o mare bucurie sd constafi cd, atunci cind oamenii sint vrednici, inlelepfi, buni, infelegdtori, gi povestea lor e frumoasS.

,,RASUNA VALEA',...

a sirgitul celui de-al doilea rdzboi mondial, retrdgindu-se din Romdnia, fascigtii germani au distrus multe orage, fabrici,
sonde, poduri, cdi ferate. lar eu acuma, dragd Oana, Dorina gi Andrei, vreau sd vd povestesc ceva despre cei care au reparat
stricdciunile pricinuite de rdzboi gi au pornit construcfii noi. in aceastd grea muncd de reconstructie a fdrii s-au angajat, indeosebi, tinerii, indemnafi de comunigti; ei s-au organizat in sute 9i mii de ,,brigdzi patriotice". Luau parte tineri muncitori, studenfi, elevi. Una din cele mai importante 9i mai grele lucrdri executate de asemenea brigdzi de tineret a fost calea feratd dintre Bumbegti gi Livezeni. Constructorii au strdbdtut munfii pe Valea Jiului, ridicind zeci de poduri peste prdpdstii gi sdpind zeci de tuneluri. Dar a lucra in brigdzile de la Bumbegti-Livezeni nu era numai foarte greu, ci gi adesea foarte primejdios. Dar tinerii brigadieri nu se speriau de greu: munceau cu dirzenie 9i entuziasm, degi nu aveau magini mari gi moderne, cum avem noi azt. Se foloseau mai mult de tirndcoape, lopeti, roabe, iar stincile le spdrgeau cu dinamita. Lozinca de imbdrbdtare pe care o strigau cu tofii era: munte dupi munte!" lar seara, cind se adunau in tabdrd,la foc, cintau margul brlgadierilor: ,,Rdsund valea, de la Bumbegti la Livezeni"...

uneltele gi fitilul dinamitei, ii aducea apd 9i chiar de mincare, atunci cind Octav trebuia sd lucreze mai mult in vreo prdpastie in care era greu de intrat gi de iegit. De multe ori Floricd se cdfdra ca rnifa pe stinci, innoda funia cu care Octav se lega de copaci sau de colfuri de stincd gi cobora in prdpastie ca sd gdureascd piatra 9i sd monteze dinamita. Cind lucrarea era gata, Octav il anunfa

pe

,,Gata! Aprind fitilul! Strigd, bdietag!" ,,Aaardeee!" vestea Floricd, totdeauna bucuros; apoi alergau amindoi intr-un addpost pregitit de mai inainte gi agteptau, fremdtind sd simtd cum se cutremurd pdmintul sub teribila putere a exploziei de dinamitd, cum ii asurzegte zgomotul 9i si vadd cum sar pietrele gi bucdfi de stincd, improgcind
vdzduhul.

Floricd:

cum a fost. Ca de obicei, tindrul artificier Octav gi-a


legat funia de tulpina unui brad 9i a coborft

Despre hdrnicia lui Floricd vorbea toatd brigada. Dar mai ales a vorbit despre intimplarea din ziua de 14 august. Sd vi spun

,,Cu partidul nostru

in

frunte,

spargem

in prdpastie pind la locul unde trebuia agezatd dinamita. 9i pe cind el sdpa gaura in stincd, Floricd pdzea sus, lingi brad, cu fitilul gi cutia de chibrituri in mind. Se infiora insd cind se uita in prdpastia ciscatd ca un
hdu amefitor de adinc. Dar igi fdcea curaj: adinci"... $i s-a bucurat mai mult ca altddatd, cind l-a auzit pe Octav: ,,Gata! Strig6, Floricd!"... Dar in clipa aceea bdiatul a bdgat de seamd cd rdddcina bradului se desprindea de stincd, piriind incet. O clipi a incremenit; apoi, repede, s-a agezat aga fel incit si-i vind funia pe picior, intre genunchi 9i stin-

de izbirile tirnd$i coapelor, de explozia dinamitei gi de cintecele brigadierilor. Dar iatd cd, o datd cu brigada studentilor din Cluj, venise gi un bdiefag orfan, pe nume Pascu Floricd. Tatdl ii murise in rdzbot, iar mama in vremea foametei din 1946. $tiindu-l singur pe lume, brigadierii il socoteau ca pe un frate mai mic ai-l ocroteau cu griji. Mai ales cd era istef gi harnic. Dar indeosebi il iubea studentul politehnician Octav Motroc, geful brigdzii, care acolo, pe gantier, invdtase meseria de artificier, adici pregdtirea gi aprinderea dinamitei pentru spart stincile. Floricd se finea tot timpul de dinsul: ii ajuta la indepdrtat pietrele din gdurile unde punea explozivul, ii purta
Tn adevdr rdsuna valea

,,Ei, am dinamitat noi prdpdstii

gi mai

il

ghie. ,,Ei, de ce nu strigi, Floricd?... Aaardeee!" auzea pe Octav suflind din greu, cdfdrindu-se pe funie in sus. Deodatd rddicina copacului a cedat. Cu un zvicnet, funia s-a oprit invirtitd pe piciorul lui Florici. Bucdfi de piatrd lunecau

pe lingd artificier, pierzindu-se in pripastie. Bradul cdzu la pimint.

53

,.*g

"Rf
Ir
t

,,Ce faci, bdiete?" a vrut Octav sd-l mustre. Dar, aruncindulgi privirea in sus, infelese primejdia. Grdbi urcuqul; totugi, pind sus i se pdru o veqnicie. il urmdrea pe bdietag cum incerca si zimbeascd 9i sd-l incurajeze, degi funia ii zdrelea carnea, singele ii tignea prin pantaloni 9i se prelingea pe pietre. Se finea cu disperare de stinca pe care sta gi se ruge, in sinea lui, si nu i se rupi oasele. Cind l-a v6zut pe Octav lingd dinsul, in culme, pe loc drept, Floricd a gemut de durere gi a inchis ochii, ,,Florici, mi-ai salvat viafa..." l-a imbr6f igat

a suris: Nu... Dar dac6 ,,Sd nu crezi c:?ITl leginat... inchid ochii parcd nu md doare aga tare"..' Dupd trei siptdmini de ingrijire in spital' rana de la piciorul lui Floricd s:a vindecat. A venit pe gantier sd munceascd gi si cinte ,,Rdsund valea". Dupi ce s-a terminat calea feratd de la Bumbegti la Livezeni, Floricd Pascu a invdfat 9i el meseria de artificier 9i
socialismului.

Octav gi l-a sdrutat. Bdiatul a deschis ochii 9i

a lucrat pe multe din marile gantiere ale

4
..:.'.

atl

,,ARDE PADIJREA''

edefi voi, dragii mei, cd Pe lumea aceasta se intimpld multe lucruri pe care istoricii nu le scriu in cd(ile lor. Degi ele fac parte din viald gi, prin urmare, sint fapte vrednice a fi pomenite chiar in istorie. Pe unele din ele am sd vi le povestesc, pentru ci le cred interesante 9i pentru voi. intii pentru cd istoria n-o fac numai voievozii 9i conducitorii, ci gi noi, oamenii de rind. Apoi pentru cd gi voi, copiii, sdv?rgifi, uneori, fapte vrednice a fi cunoscute de toatd lu-

rdnile ii fac sd tinjeascS, sd creascd mai incet. $i spun aceasta pentru cd mai sint destui copii gi oameni nepdsdtori ori rdi, care distrug copdceii tineri, aga, din joacd, din negtiinfd ori din rdutate. $i-acum sd ne intoarcem la povestirea fdgdduitd.

Deci am s6 vd Povestesc acum desPre fapta unei fetite din satul Horodnicul de Sus, judeful Suceava. Dar mai intii, dragii mei, trebuie si gtifi cd pddurile alcituiesc o foarte importantd bogdfie a fdrii. Copacii cresc in f stejari, - brazi,mai ales fagi, plopi Acegti arboriara ne in munf i. noastrd sint foarte trebuitori pentru construirea caselor, pentru fabricat mobila: paturi, scaune,

mea.

Horodnicul de Sus. Avea pe-atunci zece ani gi era elevd in clasa a lV-a, Gdutind fragi, s-a afundat in pddure, din poiand in poiand. Se pleca 9i ciugulea frdgut cu frdgut, punindu-i in coqulef' Soarele, in amiazd, lumina 9i incdlzea iarba, florile, frunzele copacilor 9i cetina brazilor. Fragii roz, cu mireasmd pl6cutd, cu gust dulce acrigor, o ispiteau gi-o bucurau.

in ziua de 15 iulie 1980, fetita Adriana culegea fragi din pddurea de lingd satul ei,

iEi ztcea: ,,Mult o sd se bucure mdicuta, cind o ve-

mese. Tot cu lemhe se incdlzesc iarna multe case. Chiar hirtia pentru c6(i 9i caiete este fdcutd din lemnul copacilor crescufi in pddure. $i mai trebuie sd gtifi cd ar' borii cresc incet: unui plop ii trebuie cincizeci de ani ca sd fie un arbore bun de tdiat, iar unui stejar sau unui brad ii trebuie 9i o sutd de ani. Deci, vedeti voi, dacd acum ati planta un brdduf, abia nepofii vogtri dacd ar putea face un scaun ori o masd din el. Dar ce minunat de frumoase sint pddurile! Arborii lor lin rdcoare vara 9i cald iarna; atrag ploile; curdtd aerul; adipostesc cerbii, cdprioarele, u6ii, pdsdrile. Prin poienile codrilor cregte iarbd bund s-o pascd turmele de oi 9i cirezile de vaci; iar oile 9i vacile alcdtuiesc ai ele o mare avufie a tdrii' De aceea trebuie sd ocrotim pidurile cu cea mai mare grijd. Sd plantdm, in fiecare ri primdvari, alf ri doborili de fu
frunzele, cd
56

dea cd am cules un panerag plin... Acu-i vacanfd. A9 putea sd md joc. Dar culesul fragilor e o joacd mai pldcutd: aer curat, miros de flori, cintec de pdsdrele... Alti copii nu infeleg asta. Dar mie imi place, imi place foarte mult in pddure. Copacii acegtia inalfi'

drepfi, mireli mi-s dragi ca 9i florile, ca 9i iarba... 9i chiar mai dragi.'. Dar, trecind spre o altd poienif6, simfi miros de fum inecdcios. Apoi auzi nigte pocnete, nigte plesnituri, nigte piriituri ciudate, tot mai dese 9i mai aproape. lnaintind prinVe brazi descoperi un loc unde fumega cetina uscatd, iar citeva flicdri izbucneau asemenea unor limbi rogcate de gerpi vicleni, ascungi sub frunzele cafenii risipite pe ios. lntii s-a speriat: ,,Cine o fi aPrins foc aici?... De unde
vine?" teama, a lisat ios paneragul 9i, scurmind cu degetele ldrina, a inceput s-o arunce peste foc. Gemea dureros: ,,Foc!... Foc in Pddure!"...

Apoi, stringind pumnii, stdpinindu-9i

ruptd e ca o rand pe trupul unui copac, iar

t t
:'
?

-.t

"

,j
!i

ft*

Apoi strigd tare:


,,Arde pddurea!" Dar cine s-o aud6, cind pe aproape, in tot codrul, nu se afla nimeni? Vorbea singur6: ,,Dacd ag avea o lopatd... Dacd ag avea putere... O gileatd cu ape". 9i pe cind se vedea slabd gi neajutoratd in

,,Lele Maria, arde pddurea!... Arde pddurea!"

fafa flicirilor care se prefdceau in vilvdtii de trei ori mai.inalte decit dinsa, se stirni o pali de vint, ca o aripd de pasdre uriagd, iar fldcdrile se agitard de o ramurd de brad, ca un stol de veverife rogii, fldminde, siltind tot mai sus. Cetina prinse sd ard6, piriind ca o mitralieri. ,,Vai! Vai!..." strigd Adriana. $i, uitind de paneragul cu fragi, porni in

goand spre sat. Alerga gi vorbea cu sine insdii: ,,lncendiu in pddure.." Cine o fi fdcut foc ori o fi aruncat un chibrit?... Ciie gtie de cind fumegd 9i mocnegte in cetina uscatd... $i acum, pe cdldura asta... Arde toati pddu-

$optea gi fugea, fugea mereu. Pini in sat erau cifiva kilometri buni. Dar, ca un fdcut, pe cdrare nu intilnea nici un om. Absolut nici unul. Alerga mereu, mereu, cit putea de repede. Picioarele incepeoU s:o doar6. I se pdrea cd din spate o aiung flicdrile gi-i aprind rochifa. lqi arunca privirea inapoi: vedea cum focul cuprindea tot mai mulfi brazi, invdluindu:i in flicdri ca intr-o pinzi rogie, zbuciumatd de vintoasd.'lnima ii
bdtea sd-i spargd pieptul. Pldminii parcd i se goliserd de aer. Dar 9d, Adriana, alerga, alerga goptindulgi: ,,Arde pddurea... Ard brazii cei frumogi... Nu mai pot... lnima... Dar arde pddurea..' Dacd o sd cad, cifi brazi au si cadd 9i ei... Sd nu mi las... Sint pionieri! Sd nu md las... La gimnasticd am trecut cu bine probele... Fugal Hai picioarelor... Nu te ldsa inimd... Dacd iubegti brazii, ajutdlmd sd ajung in sat, inimd de pionierd... Daci sar oamenii... sting pirjolul 9i salveazd pddurea... Hai!... Hail Un-doi-trei-patru, un-doi:trei-patru"... Dupd o goand sau, cum zicefi voi, duPd

rea".

un cros de aproape o jumdtate de ord, Adriana a ajuns la marginea satului. S-a


oprit la prima poartd, s-a prins de scinduri sd nu cadd gi a strigat cit o mai fineau puterile

,,Ce tot spui tu, copilo!" s-a mirat femeia apdrutd in poartd. Dar vdzind fetita plinsd, sfirgitd de oboseald gi rotind privirea spre pddure, zdri fumul indlfindu-se in suluri rdsucite spre cer, ca o ndpastd inspdimintitoare. Zise, ducTnd nnina la gu16: ,,Tu, fetifo, ai dreptate!... Miroane! a strigat ea cdtre sof. Vezi: arde pddurea! Anuntd'oamenii... Tot satul sd sard s-o stingd." in scurt timp, sitenii se alarmard unul pe altul. Anunfard pompierii. $i, in graba mare, cu lopefi, cu topoare, cu greble de fier, cu gdlef i pentru apa, alergard la pidure, zeci de bdrbafi 9i femei. Cind vizurd cum ard brazli, ca nigte fdclii, la mulfi li se umplurd ochii de lacrimi. 9i, cu dirzenie, se apucard de lucru. inconjurard focul, doboriri copacii atingi de fldcdri. Mdturari cetina uscat6, ca sd nu se mai intindd pojarul. Sdpari ganf in jurul locului unde se instdpinise incendiul. Bdturd cu frunzare gi cu mdturoaie flicirile sd le potoleascd. Aruncard fdrind umedd peste jar s6-l indbuge, s6-l sting6. $i aga, muncind de zor, tofi intr-o unire cu pompierii venifi cu pompe gi sacale cu ape, incendiul a fost oprit gi stins. La miezul nopfii oamenii au putut pleca spre sat. Au mai rdmas pompierii de strajd, si observe dacd n-a mai rimas, pe undeva, vreo scinteie. A doua zi, ducindu:s lo locul incendiului, Adriana a pdgit prin cenuga gi scrumul cald inc6. Voia sd vadd dacd nu gdsegte coguleful cu fragi. L:a aflat ars; fragii, scrum. li parea rdu dupd cogulef gi dupd fragi; dar se bucura cd a salvat draga ei Pidure. Fapta Adrianei a impresionat pe tofi oamenii din satul Horodnic. Comandanta de pionieri a ldudat-o pentru fapta ei, iar Organizalia i-a dat, ca rdsplatd, o carte 9i o pereche de sandale cu o scrisoricd: ,,Sd le po(i cu pldcere, Adriana, gi sd fii, totdeauna, tot aga de curajoasd, de inimoasd 9i de indrdgostitd de frumoasa noastrd pddure". Multe zile copiii 9i sdtenii din Horodnic au vorbit despre dinsa, ldudind-o, a$a cum merita 9i se cuvenea.

9i cdzu jos, in fafa po(ii, plingind.

Si glasul:

, :::
:. I

CASA SMIJLSA DE VALURILE FURIOASE


,-:

, .,

..
,:.-4.,

;,

' ":':- amintiii, dragii mei,

ca

gi-l prinsese revdrsarea Muregului aici, sat, la pdrinti. A zis, cu hotirire:

in

menii, salveaze vieli, ap6rd bc'gdfia tirii. Ca sa vd dovedesc, ascultati povestirea unor fapte petrecute in timpul marilor inundatii

din '1972.

Plouase, fdrd intrerupere, dou6 sdpt6mini;

Riul Mureg, de pild6, venise atit de mare

,,Dafi-mi repede nigte funii, un topor 9i o scindurd lungi de vreo doi metri". ,,E primejdios, Augustine, il preveneau oamenii. Apa are o vitezd uriagd"... ,,Vdd; dar eu sint campion la inot. $i daci nu-mi dovedesc acum priceperea, degeaba am luat trei premii la concursuri"... S-au adunat Pe mal, in fugd, vreo ze' ce-doisprezece bdrbafi. Cu funiile invdldtucite in jurul trupului, cu toporul infipt in briu, cu sci.ndura pe umdr, Augustin a alergat in susul apei, aproape un kilometru, s-a irur,cat in valuri 9i a inotat, la vale, pind a ajuns la cisuta inundati. Apa trecuse de ferestre. S-a cdfdrat, cum

podul casei, unde fetifele' aproape leginate de spaimd, se tineau de mini, tremurau 9i plingeau, plingeau de fi se rupea inima, putut,

in

apa strecurat repede pe tulbune st vijelloasd s-a o w,ale $i a ilnoonjurat o cdsufd cu doud oddi, a+. atd p r.ln toc ceva mai inalt. Pringi de nermafful ilui,
oe"zr..,ll'le

nu departe de oragul Deva,

ror, sdtenii n-au observat nenorocirea decit atunci cind au auzit strigdte: ".Fetifele lui Sandu Pomuf sint singure in

casa",,.

,,$i n-au nici gapte ani", le cdinard sitenii. in adevdr, pdrinfii lor, plecafi la Deva, nu se intorseserd acasd tocmai pentru ci apele Muregului rupseserd Podul. Primejdia era foarte mare; in fiecare minut apele cregteau cu cite o palm6-doud' De la depdrtare, oamenii vedeau cum valurile

ajung la prispa cdsutei. Cum pitrund in oddi. Cum ameninfd sd niruie peretii 9i sd
doboare totul. Nu gtiau 9i nu aveau cum sd le vind in ajutor. Trebuia si fie cineva stragnic de curajos, ca sd se arunce in valuri 9i sd inoate

Dar Augustin gtia cd nu-i vreme de ?nduiogare ori de compdtimire' A mingTiat, in fugi, cregtetul copilifelor, apoi a legat funia da o grindd, a spart acoperigul cu toporul, a iegit la lumind 9i a strigat la oamenii de pe mal, carc agteptau cu sufletul la gurd: ,,in curind casa se va surpa! CTnd vom incepe sd plutim la vale, arunc funia... O prindefi 9i ne trageti bdrbdtegte la mal"... ,,Bine, Augustine!" au zis oamenii, cu nddejdea cd aga va fi. in adevdr, n-au durat nici zece minute 9i valurile au desprins acoperigul de perefi 9i' repede, a inceput sd pluteascd, smucit 9i cldtinat, la vale, ca o cutie de chibrituri in voia valurilor. Augustin a legat o bucatd de lemn de capdtul funiei gi, cind apa a impins acoperigul mai aproape de fdrm, a aruncat lemnul. Funia s-a desfdgurat spre fdrm. Dar capdtul ei

pind la cisufa inundatd. Dar cine?


Nimeni.

,,Urcafi-vd in podul casei... legiti pe acoperig... Nu vd temefi... Vd venim in ajutor!"... Deodatd s:a infdtigat un tindr muncitor, Augustin Netea; lucra la o uzind din Deva

Au strigat, totugi, la cele doud fetife:

tras-o inapoi 9i a aruncat-o a doua oard. $i a treia oard. Vdzind cd tot n-o pot prinde, un alt bdrbat a intrat Tn apd pind la briu $i abia a patra oard capitul funiei a ajuns in mina sdtenilor de pe fdrm. Au legat-o, repede, de trunchiul unui copac. Acoperigul casei s-a rdsucit la vale, iar valurile l-au impins spre tdrm. Augustin Netea a scos

n-a ajuns pind la sdtenii aflati acolo'

'r:,iele pe spart,;i'a diir acoperiq, ardtindu-le


-i:tre L-+i d;: pe {arm, care pripcnisera aeope.:Lrl eaner?te p* tilrni, le-au iuat ferneile - -1 :n,+.ttj{*7 ,rr, l**aur *at haine uscate qi =-:-r r.iiis ia aelapr:st de rlloaia eare tot nu
-

care n-a invd{at sa ?noate mLji':lei tle

ir15,ce
-r

iz::
,

Irii de sportiv.

r.:- ilndrLrl Ar-lqusiin l-au feiicitat to{i sate- ualur"l!e frir"iease aie ilu4ur*sului, e&re ..'::, p;&ti? sE ingfrlti d+u6 vie{i de eopii raevi,:'.,i1:. au fcst:nfrln;* de uln t?nar euraji:s,
.js,,l

'i ::'i359.

Va Tnchipuiti gi vo!, dregii rviei. celor doud copile, f*srte fa:tni*ta.{i rea casei, aveau rfi&rsa nt?r:#?lr:'lr: erii le-au salvat feiiteIe

_.i!iral

ff ,r: q c { .: '::"-#-

t.t.
u

'ri' '! .o!


I

ti;:

ffi;;

'.jr

il'

coPilt 9/ coMoARA
bogatul muzeu din oragul Deva. Dupd ce mi-a ardtat niulte din piesele expuse in vitrine 9i mi-a dat cele mai binevoitoare explicafii, cdlduza m-a oprit in fata unei grdmdjoare de monede de argint. Mi-a explicat cd sint de la strdmogii nogtri romani gi cd se numesc denari republicani. Ce sint vechi, foarte vechi, adicd de acum mai bine de doud mii de ani. imi venea sd-i numdr, dar cdldvza mi-a luat-o inainte, parcd mi-ar fi

a aflam in vizitd la interesantul

9i

ghicit gindul:

,,Cine le-a descoperit?" am intrebat eu, nerdbddtor sd aflu. ,,Doi copii: frafii lon gi Adrtan Ciolea, din satul Bogorod, judetul nostru, Hunedoara." 9i mi-a povestit, dragd Oana, Dorina gi Andrei, cum acegti doi bdiefei, harnici 9i acasd, gi la gcoali, lucrau in ogradd, impreuni cu tatdl lor, la sdparea ganfului pentru temelia unui grajd. Nu era defel ugor: hirlefele erau cam grele pentru puterea lor. Pd' mintul tare 9i greu. Dar bdietii nu se ldsau: munceau de zor. Mai ales Adrian, cd era mai mdrigor gi mai puternic. lonel, de, se tinea gi el de dinsul, scotind tdrna din gant cu lopata gi ajezind-o pe mal. Lucrau de mai bine de un ceas. Oboseala incepea sd le prindd bratele gi mijlocul. Ba chiar sd-i usture palmele, unde incepuserd a se inrogi n$te bagici rotunde. ,,Eu nu mai pot"... a zis lonel. ,,Nici eu, l-a susfinut Adrian; dar scoatem

,,Sint 277 de monede, descoperite de curind".

ceva alb-argintiu. Privi atent: era ceva ca un nasture mai mare de metal. Cercetindu-l mai cu luare-aminte, vdzu cd pe o parte avea diferite semne, ca nigte litere, 9i nigte rdmurele cu frunze; pe partea cealaltd, un cap de femeie, cu pdrul frumos pieptdnat gi legat cu o diademd, ca o cordelufd. Adrian se dddu lingd frate-sdu,lud micul obiect din mind Si-l jucd in palmd, parcd l-ar fi cintdrit. ,,EU zic cd-i un ban vechi, de argint. " ,,Oare?" se indoi lonel. ,,Trebuie sd mai fie 9i alfii. Comorile cuprind bani mulfi"... $i rdsucindu-se spre locul unde sdpa, observd oala rogcati, gtirbitd de lovitura hirle{ului. ,,Aicea-i o oald... cu bani!"... $i, cu mare bdgare de seamd, se apucd de sdpat imprejur, pind scoase intreaga oald. Era ciobitd, in mai multe locuri; dar, cind aruncard pdmTntul de la gurd 9i o rdsturnard,, rdmaserd uimifi: se virsd o movilifd de bani de acelagi tel; parcd )-ar li ales cineva. ,,Comoara!" a rostit Adrian cu glas tremurat.

nel, oarecum ingrijorat.


,,Sd-i ducem la muzeu", azis Adrian, dupd ce s-a gindit citeva clipe. Dar tocmai atunci a venit un vecin. S-a uitat gi s-a minunat: ,,Comoard serioasdl" ,,Bani de argint", s-a mindrit Adrian.

,,Ce facem

cu atitia bani?" a intrebat

le

toatd f drna asta gi-apoi ne

odihnim." $i a mai dat vreo doud-trei hirlef e, tdind in mal bucdfi mari de p6mint. Deodati gura hirlefului scrlgni, lovind in ceva tare. Luind pdmintul cu lopata, lonel zdri o bucatd mici de oald, rogcat-cdrdmizie. infelese cd aceea a fost pricina scrignirii hirlefului. O lu6 in mind 9i o cercetd citeva clipe: ,,Uf, ciob de oa15"... zise 9i o arunci pe mal, ca pe ceva nefolositor. Dar cind Adrian mai dddu o loviturd de hirlet, s-auzird mai multe pocnituri de oald spart6. ,,Ei, ce-o fi?" se intrebard amindoi deodatd.

,,Argintul e un metal scump. Dacd topiti acegti bani, facefi bijuterii, adicd inele, brdsalbe"...

fdri,

Auzind asta, Adrian s-a gi gindit cd n-ar fi rdu. Bijuteriile se vind pe bani buni. $i dacd a gdsit o comoard, inseamnd cd-i norocul
lui.

Dar vecinul

,,ErJ vd dau pe ea o pereche de porumbei, sd-i cregtefi voi, a$a cum am auzit cd v-ar pldcea sd avefi". ,,$i dumneata ce-ai sd faci cu comoara?"

a mai zis:

a intrebat Adrian.

lonel infipse gi el lopata sd ridice pdmintul fdrimifat. Dar pe lopatd, in lutul negru, licdri

,,Mare lucru... n-am ce sd fac... Aga, nigte jucdrii"... Apoi s-a rdzgindit, repede: ,,Ei, m-am ingelat: nu-s bani de argint.
61

Prea-s negri. Argintu-i mai alb. Or fi de fier prost, ldrd nici o valoare". ,,Dacd ar fi de fier, i-ar fi mincat rugina" s:d impotrivit Adrian. 9i pe cind se tirguiau aga: ba cd sint, ba cd nu sint de argint, a trecut pe drum invdfdtoarea, Adrian i-a dat ,,buni ziua" gi a rugat-o sd pofteascd in ogradd, sd-i arate ce au descoperit sdpind temelia pentru grajd. Pentru cd nu avea ginduri curate, in pri-

vinfa cornorii, vecinul s-a supdrat, vdzind cd invdfdtoarea rdspunde la invitafia copiilor, lud o monedd in mini, o cercd r^Sor cu unghia gi-i incredinfd pe copii cd-i de argint: ,,Sint bani romani, mdi bdiefi. Afi fdcut o descoperire foafte importantd". in fafa ei, bdiefii au rdsfirat monedele pe un ziar 9i le-au numdrat: 277 de bucdfi. ,,Sint nigte nnonede deosebit de frumoase, a zis invdfdtoarea. Miine mergem la Deva sd le depunem la Muzeul de lstorie. Asemenea

rdmdgite arheologice au mai ales valoare gtiinfificd. Ele dovedesc cd Dacia a fost bogatd gi cd strimogii nogtri daci au avut legdturi cu romanii cu peste doud sute de ani inainte de impdratul Traian, care a cucerit aceaste lard"... $i mdcar cd vecinul cam pufnea de supirare gi minie pe ndri, a doua zi, copiii gi invdfdtoarea lor au descins la Muzeul din Deva, cu banii pugi inapoi in oala in care stdtuserd 9i pind atunci, peste doud rtii de
Cdlduza de la muzeu le-a explicat: ,,Aceste monede, numite denari au fost ascunse in pdmint ca sd fie ferite de rduficdtori, de cei prddalnici. Pdstrindu-se, ele au adus pind la noi prefioase mdrturii despre
ani.

viata sfdbunilor, despre istoria veche

poporului nostru. 9i aceasta valoreazd, de mii de ori mai mult, pentru orice romdn gi pentru fara noastrd, dec?t oricite salbe sau brifdri s-ar fi ficut din ele".

:, :

;1i::.

O VIZITA DE NEUITAT
' rebuie sd gtifi, dragii mei, ca in anii de cind ne conduce Partidul Comunist RomAn, in frunte cu tovardgul Nicolae Ceaugescu, noi am construit opere mdrete, la care altddatd abia indrdzneam sd visdm. Printre aceste opere mdrefe se numdrd 9i Hidrocentrala de la Po(ile de Fier. Acolo am construit un baraj, adicd un uriag zid de beton, agezat de-a curmezigul Dundrii, ca apa fluviului sd se adune intr-un lac mare, iar cu puterea ei uriagd sd pund in migcare turbinele, pentru ca acestea, la rindul lor, sd producd electricitate. indrdzneafd qi grea lucrare, dar foarte folositoare pentru noi tofi.
.r
Cdci, gindifi-vd 9i voi de citd pricepere, de citd putere, de citd voinfd au avut nevoie cei peste zece mii de oameni care au muncit la indlfarea acelui baraj intru stdvilirea valurilor unui fluviu! Dar nu numai atit: ei au construit acolo 9i ecluze, un fel de porti mari prin care sd poatd trece vapoarele. Apoi, in acel baraj au instalat turbinele, adicd un fel de rofi mari, pe care apa le rotegte cu vitezd. Din rotirea lor se na$te acea forfd uriagd numitd electricitate, pe care noi o folosim ca sd punem in migcare maginile gi sd lumindm casele gi strdzile. Pentru aceasta am construit Hidrocentrala
65

de la Porfile de

Fier.

Dar, cum am spus, aici au muncit mii 9i mii de oameni, ajutafi de mii 9i mii de ma$ini; au lucrat zi gi noapte. Printre acegtia s-a rinduit gi Alexandru, un fldcdu dintr-un sat din judeful Sdlaj. Cum a terminat armata, a venit sd munceascd la Po(ile de Fier, chiar.-de la inceput. Dupd un an a ajuns mecanic pe un excavator. Apoi s-a cdsdtorit cu o tindrd electriciand, Octavia, de loc de prin Fdgdrag. impreund au intemeiat o familie frumoasd. Cu trecerea anilor au avut 9i trei copii: o fatd 9i doi bdiefi. Copiii au crescut o datd cu barajul, la care pdrinfii lor munceau cu multd hdrnicie 9i dragoste. Fetifei, educatoarea de la grddinitd i-a zis Octavia mic6, aga, ca s-o deosebeascd de altd Octavia, din grupa celor mari. La fel i-au spus apoi toti oamenii de pe gantier, care o intilneau adesea pe lingd pdrinlii sdi, sus in cabina excavatorului ori cu mama ei la instalarea vreunei conducte
electrice.

tori de pe alte gantiere. Aga, pentru ocrotirea barajului, s-a dat bdtdlia cu valurile ne-

Dar munca pe acest gantier uriag a trecut prin mai multe momente grele. Acele momente au cerut tuturor muncitorilor o voinfd

de fier gi chiar

eroism. Aga, intr-o primdvard, la topirea. zdpezilor, Dundrea a venit mare, cu valuri tulburi, reci

spus de furioase. Aceea a fost, pentru gantierul de la Porfile de Fier 9i pentru intreaga lard, o vizitd de neuitat. Printre cei care s-au luptat atunci cu valurile a fost 9i Alexandru, tatil Octaviei mici. Cu excavatorul lui a scos din apd mii de butuci 9i de rdddcini mari de arbori, aduse de valurile Dundrii. Adicd a desfundat mereu un canal de scurgere, ldsind apa sd curgd, slobodd, la vale, sd nu se umfle 9i sd nu doboare barajul aflat in constructie. La un moment dat, excavatoristul Alexandru a rdmas izolat intre ape, cu magina lui cu tot. Dar nu s-a speriat, ci a cerut sd i se trimitd cu barca motorind gi a lucrat fdrd intrerupere. Cind i se fdcea fricd, vorbea cu motorul excavatorului. ,,Nu te ldsa, leule - aSa ii zicea el motoru.lui - biruie, cu focul tdu, minia apei, cd eu te-oi hrdni cu motorind"... Apoi adduga: ,,Aga cum cuvintul tovardgului Nicolae Ceaugescu a aprins flacdra increderii in inima mea, aga acum eu aprind focul din inima ta, dragd motorule! Sd nu md lagi"... $i, in adevdr, nu l-a ldsat. Dupd aproape o sdptdmind de muncd incordati, istovitoare, apele Dundrii au inceput sd scadd. Valurile s-au domolit. Barajul a fost salvat, prin uriagul efort al oamenilor. Stricdciunile pricinuite de inundatie au fost mici, fatd de ce ar fi putut sd fie, aga cd lucrul a continuat cu 9i

eroice, primeiduindu-9i viafa. Era aga de greu, incit multi igi pierduserd curajul gi nu
mai ndddjduiau sd mai salveze ceva. Se demoralizaserd, istovi!i in lupta cu furia valurilor Dundrii. ii pindea pe tofi o mare nenorocire, o catastrofd, cum se zice. Aflind despre situatia dezndddjduitd de la

mai mult elan. Cind s-a terminat aceastd uriagd lucrare, s-a fdcut, in ziua de 16 mai 1973, o mare festivitate de inaugurare. Au venit acolo tovardgul Nicolae Ceaugescu 9i losip Broz Tito, care pe atunci conducea lugoslavia, fara vecind gi prietend, de pe cel6lalt mal al
Dundrii. in timpul festivitdfii, Octavia micd

barajul de

pind acolo. S-a sfdtuit cu inginerii 9i cu muncitorii gi, cu energia-i 9i priceperea-i cunoscutd de intregul popor, a gdsit o cale, un mijloc de a infrunta Dunirea 9i a-i birui furia distrugitoa.re, de a inldtura nenorocirea, catastrofa.

Nicolae Ceaugescu a zburat cu elicopterul

la Po(ile de Fier, tovardgul

tre pionierele care l-au Primit P Nicolae Ceaugescu 9i Pe tova Ceaugescu, cu buchete de flori. Tot atunci, pregedintele ldrii a prins pe pieptul excava-

Cu sfatul bun, cu vorba infeleaptd 9i hotdritd, tovardgul Nicolae Ceaugescu i-a insuflelit pe tofi 9i le.a redat increderea in puterile lor, a chemat in ajutor magini 9i munciAT

toristului Alexandru o frumoasd decoratie, spunindu-i: ,,Drept rdsplatd pentru devotamentul gi eroismul cu care ai muncit la construirea gi apdrarea acestui uriaq barai!" O datd cu Alexandru au fost decor4i $i atti mulfi ingineri 9i munciiori, constructori ai Hidrocentralei de la Po(ile de Fier, lucrare cu care lara noastrd se va mindri, totdeauna, ca de o mare victorie a socialismului.

tJN BATETA$ CTJRAJOS


ragii mei, $tiu cd voud vd creeazd mari satisfacfii, mari bucurii, vacanfele petrecute in sat, la bunici. Bineinfeles, cei care au bunici la fard;'Mai ales fie, Andrei, gtiu cd{i place sd te catdri prin pomii din livadd ori si cotrobdfbgti toate cotloanele, cdrdrile 9i ascunzigurile pddurii. Voi, fetele, sintefi oleacd mai potolite; dar 9i voi, cind dafi de-o pajigte verde, infloritd, vd zbinluifi pe
intrecute. Dar acolo, la fard, la bunici, la unchi sau la prieteni, nu-i numai joacd, nepdsare gi veselie. Mai este gi treabd: de ingrijit nigte ieDar indatd ce a vdzut casa gi grajdul din vale, brusc $i-a schimbat gindul. A alergat, mai mult de-a berbeleacul, la vale 9i, ajuns in ogradd, a strigat: ,,le9ifi atardl... se prdbugegte malul!"... A iegit o bdtrind. Cu greu a inteles ce spunea copilul. Dar cind a infeles, a cuprins-o o spaimi aga de mare, cd nu mai gtia ce sd mai facd. Se vdita doar: ,,in grajd, vaca, vifelul... in cote!, gdinile... Giinile mele..." llie, cu mult curaj, a sdrit, a scos animalele din grajd, a deschis portila cotetului sd iasd gdinile 9i sd alerge departe de locul peste care venea, in lunecarea ei tot mai repede, ripa pornitd spre prdbugire. Pind gi pe ciine l-a eliberat din lanf, ldsindu-l slobod, sd se addposteascd unde gi cum o gti. Trebuie sd vi spun ce, simfind primejdia, nu mai ldtra, ci se zbdtea in lant, scheuna gi parci se ruga sd fie eliberat. Dupd ce a minat animalele departe de locul unde i s-a pdrut lui cd se va prdbugi malul, s-a intors, a luat bdtrina de mind gi, repede-repede, s-au depdrtat citeva sute de metri. De acolo au vdzut cum pdmintul, cu toatd greutatea lui uriagd, a cdzut 9i a acoperit grajdul, casa, ograda 9i inc6 o bucatd mare de loc imprejur. Se auzeau cum pocnesc lemnele, cum cad perelii ori gardurile strivite de malul prdbugit. intre timp au mai venit gi alfi oameni din sat, care au scos de sub ddrimdturi ceva din lucrurile bdtrinei. La ?nceput, bdtrina plingea, frdmintindu-gi miinile de amdrdciune:

puri de casd, de cules buruieni pentru un porc, de dat grdunte la nigte.gdini, de plivit un strat de ceapd, de adunal o brazdd de fin, de cules cirege ori pere din livadd. Dar cite treburi, foarte potrivite pentru cei de virsta voastrd, nu se pot face in vacanfd, la tara... $i gtiu de la Oana cd Tndeplinirea acestor munci ii produc atita bucurie, incit nici vorbd sd simtd oboseala. Am spus acestea inainte de a vd povesti, pe scurt, fapta pionierului Cornea llie, elev in clasa a Vll-a. O faptd care intrd in viafa de toate zilele, aldturi de infdptuirile cele mari ale vremii noastre. O istorioard care pare miruntd, dar care-i foarte insemnatd pentru viata voastrd. Deci, in vacanfa de primdvard, Cornea llie s-a dus la bunicii lui, in satul Mdrtinic. A umblat gi el, zburdind ca un ied, pe ulifele satului gi pe cimp. Dar nu nepdsdtor, ci
atent, dornic sd vadd, sd cunoascd gi sd invefe cit mai multe, din viafa oamenilor, a animalelor, a plantelor. $i pe llie al nostru il interesau mai ales megtegugul cu care pdsdrile igi fac cuibul. lar acolo, pe cimp, in pddure, in livezi, avea ce vedea: era primdvard, adicd tocmai zilele cind cuibdresc pdsdrelele. Cind adund paie, trunze, puf sau lut pentru cuiburile !or. Multd vreme a privit, de pildd, cum gi-a construit cuibul o pereche de rindunele 9i o pereche de berze. Dar, vedefi, llie nu umbla numai cu ochii dupd zborul pdsdrelelor prin copacii abia infrunzifi, ci era atent la tot ce se petrecea in jur. A9a, intr-o dimineatd, aflindu-se intr-o livad6, aproape de o casd, agezatd lingd o ripd, a bdgat de seami cd pimintul din marginea ripei se crapd gi alunecd la vale. intii

,,Arr rdmas tdrd

casd"...

s-a mirat. Apoi s-a speriat: ,,Sd fug... sd nu md inghitd pdmintul"... gi-a zis 9i a fdcut cifiva pagi, grdbifi.

viafa, a mea 9i a bietelor mele animale. Dacd nu veneai tu, acum eram acolo, sub movilele acelea de lut negru"... Avea dreptate bdtrina. Tofi sdtenii au admirat fapta lui Cornea llie 9i l-au ldudat foarte mult. S-a intors acasd, la bunici, oleacd trist, dar intr-un fel bucuros cd a sdvirgit o faptd bund, cd s-a ardtat curajos. Nu voia sd se laude, dar vestea despre fapta sdvirgitd ajunsese inaintea lui la urechea bunicilor. ,,Ei, nepoate, aga sd te po(i, cuiajos gi totdeauna siritor Tn ajutorul oamenilor".
69

giiat pe cregtet: ,,iti mulfumesc, bdiefag, cd mi-ai scdpat

Dar indatd s-a intors cdtre llie gi l-a min-

*.*rFF

sus, PE TRANSFA ?ARA$AN


a

'

nogtri cei mari, frumogi gi dragi, sint ca o cetate gi o coloand vertebrald a Romdniei. De-a lungul veacurilor ei ne-au addpostit 9i ne-au apdrat de multe, de foarte multe primejdii. Ca bdgtinagi ce sintem, numai noi, romAnii, le cunoagtem bogdtiile gi frumuselea. Numai noi le gtim tainele, trecdtorile, pasurile, cdrdrile. $i chiar atunci cind nigte irnpdrdfii mai puternice decit noi ne-au fdrimifat lara, iar pe culmea Carpafilor au pus pietre de hotar, strimogii nogtri au avut potecile lor ascunse de st?nci, de codri $i prdpdstii, pe unde treceau, ca s6 se intilneascd frate cu fnate, tdrd sd-i prindd grinicerul stn'diln. Treceau" cum se zicea, ,,prin vama cu.raullr.li.' adfrc6 se furigau pe acolo pe unde r'rruil'nar pasariie se pLlteau strecura spre cuig'qrr

ragii mei, rnuntii Carpati, munf ii

rea munfilor din loc, cum se spune. Fiecare ficea ceea ce era rinduit sd facd: tdiau gi ciopleau piatra, pregdteau betonul, zideau malurile ripoase ori podurile pe unde

in legdturd cu aceasta, vreau sd vd povestesc fapta unui tindr ostag, ostag fruntag, pe care il numim Asandei Petru. Era in vremea cind se ajunsese cu lucrarea aproape de culme, la Bilea-Lac, unde trebuia sd inceapd un tunel lung de vreo 800 m. Era vard, prin luna iulie. Tof i ostagii munceau de zor. Maginile nu mai stdteau nici zi, nici noapte: gdureau stTncile, excavau pdmintul, cdrau pietrele. Ostagii, ca furnicile, lucrau la lopatd, la excavator, la buldozere, la compresoare gi la alte magini care ajutau la spargerea stincilor, la muta-

re r r ste p'ort descii'rlse Si au fost inzesfrate 0u era s firesc. cur gosele bune gi cu
@,rerr

Dqup6 ce ta.ra noastrd s-a intregit. prin unirornn6.n or lln aoelasi stat. sub treodtonilile Carpatilor au aoeeas ocrrrnnu

i 0r d n stiino6-

rffi trt!''er

cE ferate A$a arn construit drumuri pe vaea Ctulr.ll, a Prahovei, a Oituzului, a Muregr,llui sau a Somegului, Adicd pe valea tuturiurilor mari care izvordsc din munfii nogtri gi-i strdbat cu apele lor limpezi. Construirea acestor drumuri a fost o treabd deosebit de grea. Dar cu dirzenia gi cu priceperea lor, strdmogii nogtri au izbutit sd le construiascd. Trebuie sd vd spun insd ce, acum, in epoca noastri socialistd, am cutezat sd construim o gosea care traverseazd, muntii peste culrnea lor cea mai semeafd, adicd peste muntii Fdgdrag. O gosea lungd de aproape 30 km, care, pornind din Transilvania, din satul Arpag, urcd in zeci de serpentine, pind la 2 000 m indlfime, gi coboard, tot in serpentine, la miazdzi, pind la Curtea de Argeg. Este una din cele mai lndrdznefe lucrdri, infdptuitd in conditii deosebit de grele. Ce

ru

parapet apdra oamenii gi maginile care ajunseserd cu pavarea goselei tocmai aici, la gura vdii. Ostagii indltaserd parapetul din piatrd gi beton tare: mai aveau doar de lucrat la canalul de scurgere 9i la panta care sd ducd torentul in vale, potolit, pind in albia riului, Cum am zis, era o zi de vard, foarte cdlduroasd.

in timpul lucrului,

in ziua aceea fierbinte, chiar acolo la peste 1 800 m, o grupd de ostagi muncea la desdvirgirea unui dig, a unui parapet, sus la mijlocul unei vdi prdpdstioase, pe unde vara, cind ploud tare, se nasc torente pustiitoare, iar iarna, cind ninge mult, se pot porni avalange de zdpadd tot aga de pustiitoare. Un astfel de dig era absolut trebuitor pentru a stdvili furia apei ori a zdpezii, care,ndpustite la vale, ar putea rupe goseaua. Chiar acuma,
acel dig sau

avea sd treacd $oseaua. in urmd veneau cei carc gavau ori turnau asfaltul, ca drumul sd fie bun Ei durabil,

nu-i ugor sd sapi in piatrd de granit, oricit de bune gi de perfectionate magini ai avea. La aceastd operd importantd,'dar gi impresionant de grea, au lucrat indeosebi tineri ostagi. Aici ei au fdcut adevdrate exercifii de incercare a voinfei, a indemindrii, a curajului, a puterii gi chiar a eroismului.

Dar, deodatd, dinspre asfinfit s-a ivit un nor negru, incdrcat de fulgere gi trdsnete, in mai pu{in de un sfert de ceas, asupra muntelui s-a ndpustit o furtund cumplitd. Apa curgea din cer ca un fluviu, ca un potop. in citeva minute valea s-a umplut de apd, o apd tulbure care a gi pornit-o, vijelioasd, la vale, cdrind pdmint, crengi, pietre. Soldafii au alergat sd se addposteascd de ploaie in baraca atlatd sub o stincd, mai la vale. A rdmas de planton numai fruntagul Asandei Petru, sd supravegheze digul. Sta in ploaie 9i privea cum ndvdlegte apa, cum se izbegte in pieptul parapetului. Deodatd, o stincd ruptd
1.

'\-

cs s-va s-a pravdlit la vale gi a izbit scnela ce emn care f inea locul unde se deschidea canalul de scurgere, incd neterminat. Dacd nAvdlea apa pe acolo, distrugea goseaua 9i multe magini, camioane 9i chiar 9i baraca puteau fi mdturate de guvoiul furios. Asandei Petru a strigat la ceilalti osta$i
dupd ajutor, a dat alarma gi a pus umdrul sA lind parapetul. S-a folosit de drugi, de scinduri, proptind schela. Cu o vointd de uriag, Petru a !inut parapetul cu toate puterile, infruntind mai bine de un sfed de ord ndvala apei gi a bolovanilor. Peste douazeci de ostagi, in frunte cu doi ofiferi, i-au sdrit in ajutor. Unii au ferit maginile din calea guvoiului. Altii, cu lemne, cu pietre au potolit furia apei gi au indreptat-o pe un fdgag spre albia riului. Ploaia a durat cam un ceas. in tot acdst timp 9i incd o vreme indelungatd dupd ce a incetat furtuna, vrednicii ostagi s-au luptat cu minia naturii. Cind apele s-au potolit, ostagii s-au tras

spre baraca, sd-gi schimbe hainele ude

crr

altele uscate. Erau bucurogi cd au izbutit sa infringd furia torentului gi sd salveze goseaua gi maginile. Dar bucuria lor le-a fos: umbritd de un fapt neagteptat gi dureros. S anume, abia acum au aflat cd ostagul Asandei Petru, cel care tinuse cu pieptul lui parapetul pind i-au venit tovardgii ln ajutcr,

avea rdni mari la picioare, iar la umarui sting i se strivise un os. il durea grozav, dar indura cu indirjire. ,,Petre, l-a intrebat cdpitanul, dar tu, desi rdnit, ai lucrat pind am zdgdzuil torentul, Cum ai fdcut?" ,,ArTr rdbdat, tovardge capitan... Dacd md feream cum am simtit fringerea osului, torentul rupea parapetul gi distrugea totul.. Osul meu o sd se vindece; pagubele s poate vietile pe care le-ar fi nimicit vijei a apei, niciodatd..." Vedeti, dragii rnei, cd gi in timp de pac: se pot sdv?rgi fapte eroice?

t\
\T f

I
..,

t
L

GLASUL DE PIATRA AL BETONULUI ARMAT


rage Oana, Dorina gi Andrei, vreau sd vd povestesc acum o intimplare ceva mai aparte, cu un tindr muncitor. il cheamd Mihai; celdlalt n{rme nu-l mai spunem. Fiind el un tindr modest, m-a rugat sd-l trec sub tdcere. Tovardgii de muncd, gi mai ales maistrul lui, i-au zis Mihditd. De ce? Pentru cd atunci cind a venit pe gantierul de la Gernavodd, acolo unde incepea acea uriag6 lucrare care se numegte Canalul Dundre-Marea Neag16, Miheite avea doar treisprezece ani. Abia terminase clasa a Vll-a. Venise, impreund cu pdrintele sdu, sd lucreze la construirea acelui canal, care va sd ducd, in linie dreapta, peste Podigul Dobrogei, apa din fluviul Dundrea spre Marea Neagr6. Lucrare uriagd, cd nu-i ugor sd sapi pdmintul stincos zeci de metri in adincime, Si ldtime. pe o lungime de peste 60 de km. Sa sap' pdmintul cu magini uriage, numite excavatoare, sd betonezi totul gi apoi si umpli canalul cu ape, ca sd poatd pluti vapoarele, transportind mdrfuri gi cdldtori. Dar ca sd fie de folos in munca aceasta grea, Miheite al nostru s-a hotdrit sd invete o meserie pe gantier, o datd cu invatatu,rra din gcoald. Ce meserie? S-a uitat el la $oferi, la excavatorigti gi la alfi meseriagi. l-a pldcut ?nsd cei care amestecau cimentul cu nisipul, fdceau betonul 9i il turnau in cofraie, unde se aflau bare de fier, ca si inalte poduri sau ziduri foarte inalte, S-a hotdrit si invefe a pregdti 9i turna betonul armat; adicd sd se facd fierar betonist. Este o meserie foarte importantd, pentru cd lArA fie' rari betonigti n-am putea construi nici case. nlci fabrici, nici poduri, nici gosele, nici tuneluri ori baraje pe marile ape ale tdrii. Ei bine, Mihaite aga a zis:
,,Vreau sd fiu fierar betonist." De la Tnceput a fost uimit cum, dintr-un amestec de pulbere vindtd de ciment, cu n[sip 9i cu ap6, dintr-un fel de pldmadd, care curge ca smintTna din betonlerd in formeie in care se afla un schelet de fier, nu dupmultd vreme, cind se dd cofrajul la o parte.

.;1-&

-^

apare un stilp gros sau un perete inalt 9i mai tare ca piatra. Se minuna Mihdifa gi-l ruga pe maistru sd-i explice cum se intimpld as[a. La inceput n-a infeles el prea bine. Ba, s-a intimplat 9i ceva mai neobignuit: intr-o noapte a fost pus de strajd, singur, la piciorul gros gi inalt al unui pod peste Canal, in zoni Cernavodd. Era mindru, in felul lui, cd pdzegte o lucrare aga de importanti. Linigtea noplii de vard ii pria ca un balsam. Nu se auzea decit duruitul tot mai stins al unui tren, care se depdrta. in acea linigte mare, parcd i-a venit somnul pe la gene 9i a cam inceput sd mofdie. Poate a 9i atipit un pic' Deodatd insd a auzit un fel de scincet, de geamdt, de vaiet; apoi o goaptd 9i chiar o strigare ocdritoare, o fluierdturd, un lipdt' A ascultat, a ascultat, cu tot mai multd atenfie' I se pdrea cd viseazd. $i se intreba: piciorul uriag al podului a inceput sd vorbeascd? Sa se vaite? Se rdcneascd? Se freca la frunte, la ochi, la timple' Nu visa: auzea in adevdr" 9i indatd l-a cuprins spaima. Pdrul i s-a fdcut mdciucd' A inceput sd ttemute. I s-a pdrut cd prin aer au inceput sd umble stafii. Stringind pumnii Ei fdlcile, a izbutit sd fugd pind la cabana unde dormea megterul. L-a trezit din somn: ,,Megtere, piciorul podului vorbeqte cu

intimpld acea prefacere, imbinare intre ciment, nisip 9i apd, ca sd se facd piatrd. Sd se facd stincd mai tare decit stinc.a. $i sd

creazd", rdspindegte cdldurd 9i murmurd ori se vaitd. E glasul de piatrd al betonului armat, cum ai zis tu. Aga-i bine si fie 9i asta-i legea, tocmai ca zidurile 9i lucrdrile pe care le facem din beton armat si fie trainice, nepieritoare. Ai infeles, bdiete, viitor betonist?" Aceasta a fost prima lecfie pe care Miheita a primit-o, in meseria de betonist,

intr-o noapte, lingd piciorul podului de la Cernavode. 9i, tot in noaptea aceea, megterul i-a vorbit despre marea insemndtate a

Canalului Dundre-Marea Neagrd: ,,Se gtii, bdiatule, cd acest canal este o operd mdreald a vremii noastre. Prin el, scurtdm cu 400 de km drumul vapoarelor

glas de Piatrd."

,,Cum adtcd?" a intrebat megterul ridicindu-se intr-un cot. ,,A,ga cum sPun: se vaitd, scfgneqte din incheieturi, guierd"'.. Megterul a aprins becul 9i l-a privit pe Mi-

ginditd de specialiqtii nogtri 9i executati la indemnul pregedintelui republicii noastre, tovarigul Nicolae Ceau$escu", De-a lungul anilor, Miheita a invdfat meseria de fieiar betonist. A infeles suferinfa 9i durerea betonului cind se preschimbd in stincd mai tare decit stinca. A turnat betoane in zeci de locuri, de-a lungul canalu-

hdifd, sd-l vadd citu-i de speriat' Apoi a spus, aga, in glumd: ,,Ei, nu mai spune!... Dacd-i aqa, sd merg sd-l aud 9i eu. Poate mi-o spune ceva despre bdietii fricogi." Mihaita s-a mirat f rarte tare: ,,De ce ride megterul de mine? Eu l-am vestit despre un lucru foarte grav"' Cind au aiuns la pod, in adevdr, din cofraauzeau iul piciorului de pod din beton se ugoare' guiere scincete, gemete gi un fel de ,,Auzi, megtere?! a indrdznit Mihaile' cumva mullumit in sinea lui cd avusese dreptate. Auzi glasul de piatri al betonului? Dacd se Prdbugegte Podul?" ,,Dd, a zimbit megterul, nu m-ai amdgit' Dar sd gtii ci podul nu se va prdbugi' Dimpotrivd, se impietreqte 9i se agazd mai solid' mai temeinic. Zgomotele pe care le auzi sd nu te mai sperie. Asta-i legea betonului: dupd ce-l turnam, ,,lucreazd". Adicd se

maistru. E tindr, puternic, bine pregdtit in

noastrd, din lara noastrd. lar acum, cind privegte in lungul drumului de apd, lucind in

soarele amiezii, ca o pinzd de argint, pe care trec lin vapoarele, purtind bogdtiile 9i oamenii dintr-o parte in alth a fdrii 9i a lumii, simte o mare bucurie in inima lui 9i Ace:

coRUNU cEL rivAn DE LA TEBEA


tovardgul conduceNicolae Ceaugpscu de cind este la rea partidului gi a tdrii ar merita povestite. $i-o sd le auzili voi povestite, dragii mei, cind vefi fi ceva mai mdrigori. Acum, aci, la incheierea acestei cd(i, a9 vrea sd vd istorisesc despre un fapt plin de cele mai adinci infelesuri.

ulte fapte sdvirgite de

Era prim d,vard. Tovardqul Nicolae Ceauqedcu impreund cu tovardga Elena Ceatqescu se aflau intr-o vizitd de lucru prin Transilvania. Ca de obicei, a stat de vorbd, s-a sfdtuit cu muncitorii, cu tdranii, cu tofi cei care muncesc. $i, tot ca de obicei, a dat sfaturi bune 9i infelepte, aga dupd cum a
dat cu
primit sfaturile pe care muncitorii

le-au

respect 9i dragoste. Dupd ce a vizitat mai multe fabrici 9i uzine, dupd ce a intrat prin gcoli, prin sate, prin gospoddrii, dupd ce a vdzut cum se ard gi se seamdnd ogoarele, tovardgul Nicolae Ceaugescu s-a interesat 9i de istoria acelor
locuri. La Alba-lulia a pagit pe locurile pe unde a

mers 9i Mihai Viteazul, intiiul fdptuitor al unirii tuturor romAnilor intr-o singurd fard. A simfit mindria 9i bucuria inaltd, dragostea oamenilor care-l salutau, entuziagti, ca pe un continuator al faptelor mdrefe scrise in
istorie. Pretutindeni, tovardgul Nicolae Ceauqescu a cercetat cum muncesc oamenii 9i cum pregdtesc viitorul fericit al tdrii. A vizitat cetdlile dacilor din vremea lui Burebista gi Decebal, a lui Menumorut 9i Gelu Romdnul. S-a oprit 9i prin Maramureg, unde Pintea Viteazul a cdutat sd facd dreptate poporului muncitor 9i unde azi lucreazd, zeci de mii de mineri. l-au pldcut costumele 9i obiceiurile, cintecele 9i horele oamenilor din acele locuri gi mult le-a ldudat. S-a oprit gi in satul Jebea, din Munfii Apuseni. Aici a vizitat mormintul lui Avram lancu, acel curajos conducdtor al Revolufiei de la 1848, numit de Popor ,,Craiul munf ilor". L-a impresionat modestia acelui mormint 9i, de bund seamd, s-a gindit la cit amar de suferinfd a indurat acest erou, luptdtor pentru dreptate 9i libertate. Dar, dragii mei, Parcd 9i mai mult l-a

emofionat pe tovardgul Nicolae Ceaugescu gorunul lui Horea din cimitirul de la Jebea. Este un arbore bdtrin, sub umbra cdruia Horea s-a sfdtuit cu prietenii lui sd porneascd rdscoala poporului pentru dreptate gi libertate. $i-i aga de bdtrin, incit din falnica lui coroand n-a mai rdmas decit o singurd ramurd, intinsd ca un brat obosit spre cer' O singurd ramurd pe un trunchi gros 9i scorburos. Atit de gros, cd trei oameni nu-l pot cuprinde cu brafele. Ca sd nu cadd ros de putregai, oamenii din Jebea i-au umplut scorbura cu ciment. Aga, acel strdvechi arbore va mai trdi o vreme, amintindu-ne mereu de marea luptd 9i jertfd a lui Horea 9i a prietenilor sdi. Dar nu va mai putea dura sute de ani, cit a durat pind acum; de la o vreme se va usca tot. De aceea, tovardqul Nicolae Ceaugescu ce s-a gindit: aga cr,tm noi fdurim o fard noud, bine este sd plantdm 9i la Jebea un gorun nou, tindr, care sd-l inlocuiascd pe cel bdtrin gi care sd ducd mai departe amintirea despre faptele lui Horea. A cerut sd i se aducd un puiet de gorun frumos, rotat, robust. $i, impreund cu tovardqa Elena Ceaugescu, l-au rdsddit, drept 9i mindru, acoperindu-i rdddcinile cu pdmint reavdn. Astfel, de mai mu$i ani, lingd-gorunul lui He rea, cregte tbt mai inalt, mai frumos, mai falnic, gorunul cel tindr. Cregte falnic, ca sd ducd, peste multe sute de ani, pe lingd amintirea faptelor lui Horea, gi amintirea vremurilor noastre, 9i numele tovardgului Nicolae Ceaugescu, numele celui care poate

fi numit cel mai de seamd ziditor al


RomAniei socialiste. Deocamdatd, gorunul cel bdtrin mai ddinuie la febea, ca un strdbunic bdtrin-bdtrin' Cind vintul ii clatind frunzele, parcd goptegte numele lui Horea, al lui Avram lancu 9i al altor eroi ai poporului nostru. lar cdtre gorunul cel tindr goptegte ca un infelept a multe gtiutor: ,,Fii dirz 9i mindru, tu, urmagul meu. lnfruntd, cu crr?i multd putere deeit mine, furtunile veacurilor. infruntd-le 9i biruie-le. invafd-i pe oameni sd-gi iubeascd 9i mai mult fara. Fd ca numele de romAn 9i istoria lui de luptd pentru dreptate gi libertate sd nu se uite. Strdlucegte, rotat 9i puternic, sub cerul

senin, aga cum va sd strdluceascd poporul romAn 9i lara lui, RomAnia".

9i 77