PARAZITOLOGIE SI BOLI PARAZITARE AN IV - SEMESTRUL II

Curs 1 09.03.2012

ASCARIDIDOZELE Geohelmintoze produse prin parazitismul helmintilor din ord. Ascaridida. Obisnuit infestatiile cu ascarizi sunt masive la tineret si subclinice la adulte (purtatoare). Importanta acestor parazitoze este mare la tineretul spp receptive la care det intarzierea cresterii, eventual nerealizarea sporului la animalele de interes economic apoi tulburari metabolice si inclusiv carentiale si chiar mortalitate mai ales la tineretul bovin si la catei. Infestatiile ascaridiene evolueaza mai grav si produc pierderi masive, inclusiv mortalitate, mai ales in zonele tropicale. Etiologie: Speciile de ascarizi ce paraziteaza la mamifere si pasari in prezent sunt grupate in doua familii: fam. Ascaridae (la mamifere) si fam. Ascaridiidae (la pasari). Principalele spp intalnite si in tara noastra sunt: Ascaris suum porc Parascaris equorum Neoascaris vitulorum Toxocara canis Toxocara cati Toxascaris leonina Ascaridia galli Ascaridia disimilis Ascaridia numidae Ascaridia columbae

Ascarizii (limbricii) sunt nematode cu corpul cilindric, egal calibrat usor ascutit la extremitati, avand anterior 3 buze chitinoase, extremitatea posterioara curbata la masculii de la ascarizii mamiferelor si dreapta la mamifere; la pasari extremit post dreapta la masculi si prevazuta cu dilatatii cuticulare si cu ventuza precloacala; orificiul vulvar situat in treimea anterioara la nivelul unei stricturi a corpului. Paraziteaza obisnuit in intestinul subtire, dar mai ales in infestatii masive sunt intalnite si localizari eratice pornind de la stomac, pulmoni, trahee, canal coledoc. Se hranesc cu chil intestinal iar din cand in cand mai pasc mucoasa intestinala.

Ciclu biologic: se realizeaza prin oua, oua ce au caracteristic coaja groasa cu diferite particularitati de forma specifice fiecarei spp in parte, femelele produc un numar mare de oua (mii chiar zeci de mii pe zi), dar exista si perioade de repaus in producerea si eliminarea oualor. Ouale sunt foarte rezistente atat fata de actiunea factorilor de mediu cat si fata de actiunea substantelor dezinfectante obisnuite, ca atare viabilitatea oualor se mentine ani de zile (3-5ani). Dezvoltarea exogena se realizeaza in interiorul oului, respectiv formarea larvei si naparlirea acesteia astefel incat elementul infestant e reprezentat de oul cu larva infestanta in iterior (L2). Dupa ingerare in tubul digestiv, respectiv in intestin are loc desfacerea oului, eliberarea larvelor care patrund apoi in peretele intestinal, dezvoltarea ulterioara realizandu-se diferit in functie de specie. Astfel larvele prezinta trei tipuri de migratie: 1. Migratia entero-hepato-pneumo-enterala intalnita la ascaris, parascaris si in unele cazuri uneori la neoascaris si toxocara, in speta la vitei si catei. 2. Migratia entero-hepato-pneumo-somatica intalnita la neoascaris si toxocara 3. Dezvoltare entero-parietala la toxascaris si la ascaridia 1. Larvele L2 obisnuit prin circulatia porta in ficat unde stau aproximativ 34zile, se transforma in l3, apoi prin circulatie in cord, pulmon, mai stau 4-5 zile, realizeaza a doua naparlire->L4, apoi bronhii, trahee, deglutite, ajung in intestin unde are loc ultima naparlire, L5, adulti 2. Ficat ->L3, apoi prin circulatie in pulmon si de aici pe cale circulatorie sunt diseminate in tot organismul in diverse organe si tesuturi (inclusiv in encefal), tropism indeosebi pt uter, mai ales gastant, dar unele ajung chiar si in musculatura unde se inchisteaza. Mai ales la masculi s-a observat aceasta cantonare in musculatura si alte organe ce poate conduce la sucumbarea larvelor si finalizarea ciclului aici; dar la femele larvele reiau circuitul in perioada gestatiei si respectiv a lactatiei (la neoascaris si toxocara). Astfel la vaci si la catele in timpul gestatiei se continua migratia larvelor care transplacentar ajung la fetus sau mai ales prin colostru si prin lapte pot ajung la noul-nascut. In fetus obisnuit larvele se cantoneaza in ficat si in apropierea fatarii sau imediat dupa fatare isi continua migrarea in circulatie, la niv pulmonului si apoi in intestin astfel ca nou-nascutii sunt deja infestati sau dezvoltarea ascarizilor se realizeaza foarte rapid la nounascuti. Aceasta transmitere galactogena unii autori spun ca e obligatorie la vitei si catei..........uneori in infestatii masive la nou-nascuti se pot elimina si larve in ultimele stadii de dezvoltare, iar prin lingere se reinfesteaza catelele. 3. Larvele ajunse in peretele intestinului stau 3-4saptamani unde realizeaza 1-2 naparliri apoi se intorc in lumen unde mai are loc o naparlire si devin preadulti apoi adulti.

Epidemilogie: Sursele de infestatie: animalele infestate, atat cele cu semne clinice, dar mai ales adultele cu infestatii subclinice (purtatoare) ce elimina un numar mare de oua. Rezistenta deosebita a oualor pana la 5 ani. Mai ales la neoascaris si la toxocare femelele gestante sau cele care alapteaza sicare sunt infestate. Receptivitatea: este specifica fiecare spp de ascarid realizeaza ciclu biologic complet si dezvoltarea completa cu stadiul de adult doar la gazda sa specifica care e receptiva. Infestarea cu elementul infestant a unei alte gazde/specii este urmata de inceputul dezvoltarii endogene si eventual chiar cu o naparlire si la alte specii, dar apoi larvele sunt stopate din migrare si de regula se produce un preces de inchistare rezultand astfel un granulom parazitar in diferite organe. Acest fenomen descris si intalnit si la om, denumit larva migrans care la om este determinat cel mai frecvent de larve de toxocara. Receptivitiatea in gen e mai mare la tineret si deasemenea este influentata si de starea de intretinere, modul de nutritie, mai ales de anumite stari carentiale (vitamine, macroelemente, glucide) sau infestatiile parazitare de alta natura sau alte maladii care cresc sensibilitatea gazdei si sunt urmate de o intesivitate mai mare a parazitismului cu ascarizi. Infestarea/contaminarea: obisnuit cu oua cu larve infestante ingerate o data cu furajele/apa contaminate, inclusiv dupa mameloanele femelelor; contaminarea pe cale transplacentara si galactogena mai ales la catei, pisici si vitei cu dominanta trasplacentara la carnivore si galactogena la vitei. Dinamica si evolutia: in general ascaridozele evolueav=za in toate sezoanele, ele fiind considerate boli de adapost. Patogeneza Este rezultatul actiunii larvelor in migrare, dar si a adultilor. Actiunea mecanic-iritativa a larvelor are drept consecinta producerea de hemoragii punctiforme sau lineara reazlizate in principal in ficat, pulmon, dar posibil si in alte organe mai ales la spp cu migrare somatica. Deseori pot fi intalnite si necroze tisulare consecutiv acestor migrari. In cazul adultilor se pot observa denudari ale mucoasei atat datorita miscarilor antiperistaltice ale ascarizilor cat si a faptului ca pasc mucoasa, consecutiv acestor denudari apar malabsorbtie, maldigestie, iar in infestatii masive se produc obstructii intestinale, care in unele cazuri pot fi urmate chiar de perforari intestinale si consecinta peritonita->moarte. Actiunea mecanica produsa consecutiv patrunderii ascarizilor in canalul coledoc, wirsung si chiar in stomac, trahee, pulmon s-au gasit ascarizi adulti.

Asctiunea spoliatoare inregistrata si mai pregnanta la tineret, spolierea principiilor nutritive importante determinand tulburari metabolice si respectiv instalarea unor sindroame carentiale, osteo-distrofice, rahitism. Este afectat si metabolismul glucidic, la anim infestate inregistrandu-se hipoglicemie. Actiunea toxica datorata atat metabolitilor eliberati de ascarizi, dar actiune toxica marcanta o prezinta ascaronul (lichidul pseudocelomic) eliberat dupa moartea si liza ascarizilor. Mai alesascaronul s-a dem ca prezinta actiuni locale accentuand malabs, maldig producand diaree, dar si efecte la distanta, determinand tulburari circulatorii (hipotensiune, bradicardie) cat si mai ales asupra sistemului nervos determinand chiar si convulsii, crize epileptiforme si de asemea efecte asupra glandelor endocrine in special a tiroidei, paratiroidei. Actiunea antigenica consecutiv careia pot aparea dehelmintizari spontane la reinfestari sau consecutiv slabirii rezistentei organismului se pot produce cresterii sensibilitatea la alte infestatii sau infectii microbiene.

Curs 2 09.03.2012

Tablou clinic: Este unul fara manifestari asimptomatic la adulte, infestatiile fiind subclinice, evemtual cu cateva tulb dig Manif clinice sunt inregistrate la tineret, mai ales in infestatii masive In faza de debut se inregistreaza semne respiratorii care obisnuit sunt de scurta durata, cel mai adesea pasagere, dar semnele respiratorii se pot agrava imbracand chiar un tablou respirator grav inclusiv cu bronhipneumonie grava, mai ales la manji, deseori mortal. Ulterior apra tulburarile digestive cu manifestari diverse: inapetenta sau apetit capricios, eventual vomismente mai ales la carnivore, la porc, uneori vomismente cu ascarizi in infestatii masive, balonament, diaree, constipatii, chiar alternativ, posibil cu eliminare de ascarizi in scaunele diareice. In infestatiile masive tulburarile digestive sunt acompaniate de tulburari nervoase variate pornind de la cele mai usoare sesizate la purcei, catei (2-3luni) = dese cascaturi si bruxism (scrasnituri din dinti), pana la crize epileptiforme obisnuit de scurta durata (25minute), dar uneori repetate chiar cu convulsii. Treptat se instaleaza sindromul anemic cu astenie, miscari mai incete, mai reduse, cu tendinta de repaus, eventual animalele nu mai raspund la comenzi, pentru ca in ultima faza sa apara sindroamele carentiale de tip rahitism, cu parul mat, isi pierde luciul; manifestarile obisnuit se inregistreaza la tineret de 2-3luni (purcei, manji), iar la vitei si catei pot sa apara inca din prima saptamana de viata.

Mortalitatea destul de redusa in zona tarii noastre, la manji consecutiv bronhopneumoniei, agravarii semnelor respiratorii sau consecutiv cahexiei si a caderii functiei principale (act toxica a ascaronului), specific fiind mirosul de acid butiric. Mortalitatea poate aparea si consecutiv perforarii intestinale si peritonitei consecutive. Leziuni: Leziunile determinate de larve intalnite obisnuit in ficat si pulmon, in care se observa hemoragii punctiforme sau lineare si necroze, mai ales in cazul reinfestarilor. Ficat stropit cu lapte leziune caracteristica. In cazul infestatiilor masive in pulmon focare de pneumonie cu intindere variabila in functie de gradul infestatiei. In intestin obisnuit leziuni catarale, mucoasa intestinala ingrosata, cu zone denudate, uneori si mici zone hemoragice. Cadavrul cahectic, mase musculare emaciate, zona perianala murdarita in special la tineret. Diagnosticul: Suspicionat pe baza manifestarilor clinice si a datelor epidemiologice. Confirmare prin examen coproscopic: macroscopic si microscopic (Willis, Telleman-Rivas). In cazul suspiciunii infestatiei si examenului copro negativ, se repeta examenul coproscopic la 7-10 zile, deoarece exista perioade negative in producerea si eliminarea de oua de catre femele. Prognostic: Vital favorabil, exceptand cazul de complicatii, mai ales cu peritonite. Economic nefavorabil. Tratament: Cu medicatie specifica, iar in cazul aparitiei complicatiilor si medicatie simptomatica. Medicatia specifica: Sarurile de piperazina: adipatul de piperazina (Ascatrix) 200-300mg/kgc Imizoli/imidazoli: tetramizolul (rumegatoare, suine, pasari) 10-15mg/kgc in functie de gradul infestatiei pentru a evita actiunea toxica; levamisolul utilizat mai ales la carnivore 3.5-5mg/kgc, de preferat 3.5mg/kgc in infestatii masive cu repetare a doua zi

Benzimidazoli: albendazol, fenbendazol 2.5-3.5mg/kgc; flubendazol, mebendazol 7.5-10mg/kg; oxibendazol recomandat la suine Avermectinele: 0.2mg la toate spp, mai putin porcul la 0.3mg/kgc Neguvon la cai/manji

Profilaxie: Pe langa tratamentele profilactice, foarte importante actiuni de deparazitare, decontaminare a adaposturilor, ce constau in curatenie mecanica riguroasa, urmate obisnuit de decontaminare cu soda caustica 2% in solutii fierbinti la 80grade si mai ales flambare. Tratamentele profilcatice efectuate mai ales in fermele cu efective mari unde se deparaziteaza efectivul matca, posibil la suine dehelmintizari trimestriale, apoi tineretul suin inainte sau imediat dupa populare (dupa ce se intarca), dehelmintizari inaintea gestatiei la bovine si carnivore si de asemenea dehelmintizari semestriale sau in cel mai rau caz anuale in herghelii. Alimentatie echilibrata si mentineareaunui efectiv sanatos, fara alte boli conduce la cresterea rezistentei fata de alte infestatii.

Oxiuridoze

Geohelmintoze produse prin parazitismul in intestinul gros la mamifere (exceptie carnivorele) si pasari a nematodelor din ord. Oxiurida. De regula oxiuridozele evolueaza ca infestatii oligosimptomatice sau uneori asimptomatice (la iepuri) farapierderi insemnate, inregstrandu-se uneori la pasari, mai ales la fazani, chiar mortalitate in infestatii masive. Etiologie: La mamifere speciile intalnite apartin familiei Oxyuridae: Oxyuris equi cabaline Skryabinema ovis Passalurus ambiguus iepure Enterobius vermicularis om La pasari fam. Heterakyidae: Heterakys galinae

Heterakys isolonke fazan Heterakys dispar palmipede Oxiuridele sunt helminti cu corpul inegal calibrat, ingrosat anterior si efilat, subtiat posterior, dimensiuni de cativa centimetri (5-10cm la cabaline, ceilalti de11.5cm), eventual masculii curbati anterior, iar femelele curbate posterior in sens invers, de regula orificiul vulvar in portiunea anterioara. Oxiurii sunt localizati in intestinul gros, cecum si colon la mamifere, mai ales in cecumuri la pasari. Hranirea cu diverse substante, continut cecal si ca atare nu sunt atat de patogeni. Ciclul biologic Se realizeaza prin oua, care sunt depuse de femele la locul parazitarii, dar in unele cazuri, mai ales la cabaline si iepuri, femela strabate printre faldurile anale, prin orificiul anal, in perioada de repaus a anim, se fixeaza cu portiunea posterioara intre faldurile anale, iar cu portiunea anterioara libera depune ouale in regiunea perianala. Ouale sunt eliminate intr-o substanta specifica care in contact cu aerul se solidifica, adera la tegumentul din zona perianala, formand cruste care sunt foarte bogate in oua. Aceste cruste, aderand la tegument determina pruritul regional. Ouale evolueaza rapid in conditii favorabile, in 24-48 ore deja elarveaza si apoi naparlirea larvelor se realizeaza rapid in iteriorul oului, elementul infestatn fiind oul cu larva in interior. Aceasta evolutie la Passalurus se poate realiza in tubul digestiv si se produce autoinfestatia. Obisnuit infestarea se realizeaza prin ingerarea oualor cu larve, in tubul digestiv al gazdei fiind eliberate larvele, dezvoltarea endogena realizandu-se intraparietal, timp de 4-6 saptamani la mamifere, circa 2 saptamani la pasari, dupa care revin larvele in intestin se transforma in L5 si adulti. Epidemiologie: Sursele de contaminare: animalele infestate, mai ales adultii si asternutul cu oua, oxiuridoza fiind incadrata in randul bolilor de grajd/adapost. Ouale de heterakys pot contine si pot ............................este intalnita frecvent infestatia asociata a hetereachidozei cu histomonoza. Ouale sunt ingerate adesea si de lumbricide care le mentin. Infestare: obisnuit la grajd, rareori la pasune Patogeneza: Datorata dezvoltarii larvare, larvele fiind mult mai patogene decat adultii.

Cea mai mare patogenitate o au larvele de heterakys, mai ales la cele de fazan care pot determina o tiflita verucoasa in infestatii masive. Clinic: Infestatiile la adulte oligosimptomatice La cabaline au fost descrise 2 manifestari ale bolii: O forma intestinala caracterizata prin colici frecvente O forma anala cu pruritul anal intens care determina acel aspect specific: peri rupti, zburliti la baza cozii, fapt ce face sa fie confundata cu o raie sau o dermatomicoza

La iepuri si la rumegatoare infestatiile sunt subclinice, la pasari subclinice, consecutiv carentiale, de crestere si mortalitate mai ales la fazani Diagnostic: Suspicionat pe baza semnelor clinice mai ales la cabaline. Confirmarea prin examenul crustelor din zona perianala, mai ales la cabaline, iar la celelalte specii examen coproscopic, cu atentionareaca ouale de heterakys seamana foarte mult cu cele de ascaridia. Diagnostic cert prin examne necropsic. Tratamentul: Destul de dificil. In prezent se utilizeaza: - Benzimidazoli - Ivermectine mai ales asupra formelor larvare; ambele doze marite - Neguvon la cal, doza crescuta 40-80mg/kgc Tratamentul medicamentos obligatoriu insotit de spalari in regiunea anala/perianala cu solutii organofosforice neguvon 2% Profilaxia: Igiena adapostului, a alimentatiei. Tratamente profilactice in efectivele in care evolueaza boala, mai ales in crescatoriile de fazani.

Curs 3 23.03.2012 Trichocefaloze Geohelmintoze produse de spp din genul Trichocephalus/Trichuris din fam Trichocefalidae. Paraziteaza in intestinul gros la mamifere, exceptand cabalinele. Cele mai importante spp: t. Vulpis carnicore, t. Suis, t. Ovis, t. Affinis, t. Discolor si globulosa rumegatoare, t. Leporis, t. Trichiura om. Morfologic nematode cu corpul inegal calibrat cu primele 2 treimi ale corpului efilate, foarte subtiri, iar ultima treime mult ingrosata, trecerea facandu-se brusc. La zona de trecere femela prezinta orificiul vulvar. Au dimensiuni intre 4-8cm. Parazitii stau prinsi intre faldurile mucoasei uneori pana in submucoasa cu extremitatea anterioara Ouale au aspect caracteristic ovale sau cu aspect de lamaie, cu 2 busoane proeminente, 60-90microni, neevoluate in momentul pontei. Ciclul bilogic: monoxen direct, ouale ajunse in mediu in coditii favorabile elarveaza, dar larvele nu parasesc oul; oul cu larva in interior este elementul infestant, contaminare pe cale digestiva, in intestin larvele sunt eliberate si parcurg o dezvoltare intraparietala timp de 50-60zile; adultii se pot forma in 1-3luni Epidemiologie : Sursele de infestare: animalele infestate care elimina ouale, un aspect important epidemiologic e rezistenta foarte mare a oualelor in mediu putand ajunge pana la 5-6 ani in conditii de umiditate.... Contaminarea prin ingerarea oualor odata cu furajele contaminate Receptivitate mai mare la canide si suine, tineretul inainte si dupa intarcare e mai sensibil. Longevitatea helmintilor poate ajunge pana la un an, la om chiar pana la 3 ani. Patogeneza: Se datoreaza atat larvelor cat si adultilor. - Actiunea traumatica patrund cu partea anterioara in mucoase - Actiune spoliatoare fiind hematofagi si consecutiv apare anemia, cu intarziere in crestere, tineretul poate deveni rahitic, tarat, - Actiune inoculatoare la porc salmonelle de ex In infestatii masive pot aparea tulb dogestive asociate uneori cu semne nervoase Tablou lezional: Leziunile in general sunt locale: tiflocolita catarala de cele mai multe ori, rar in infestatii masive pot aparea ulceratii sau necroza. Simptomatologie:

In infestatii masive la tineret apare tablou clinic dominat de tulb digestive cu fecale diareice, gri, uneori sangvinolente. Pe fondul acesta apre intarziere in crestere, slabire cu sindrom hipotrepsic in special la purcei. Diagnostic prin exam coproparaz prin evident oualor caracteristice, iar post mortem prin examen necropsic la scurt timp dupa moarte se pot gasi paraziti...... TratamentBenzimidazoli si avermectine: La porc flubendazol 5mg, 3zile, Ivomec 0,3mg La caine fenbendazol 50mg, 3 zile sau febantel 10mg, 3 zile Profilaxie: Se recomanda tratarea anim in gen in efectivele de reproductie sau in canise, decontaminare riguroasa cu solutii decntaminante la temp ridicate.

Capilarioze

Helmintoze intalnite la mamifere si pasari determinate de spp ale genului Capillaria car pot parazita in tubul digestiv la pasari si in aparatul traheobronsic, ficat si vezica urinara la carnivore. Genul Capillaria include helminti cu corpul subtire, dimensiuni medii intre 1020mm, putand ajunge pana la 50mm, corp cu aspect de tub capilar, cele 2 treimi anterioare efilate, iar treimea posterioara ingrosata, trecerea facandu-se lent. C. anullata(gaina, curca, fazan) si C contorta(rata si palmipede salbatice) in esofag si gusa capilarioza esofago-ingluviala C. caudinflata/gallinae, C. obsingata/columbae, c. meleagris gallopavo, C. anatis paraziteaza in intestin si det capilarioza intestinala c. plica vezica urinara, posibil bazinet si uretere c. feliscati la fel c. aerophilla mai ales la vulpedar si la caine si pisica c. bohmi vulpe, localizare in sinusurile frontale si cavitati nazale c. hepatica carnivore localizare hepatica

ciclu biologic: ouale in general de 50-60microni, ovale, cu 2 proeminente la ambele capete dar infundate. La majoritatea spp de capilarii dezvoltarea exogena are loc in corpul lumbricidelor, exceptie c. aerophila care are ciclu biologic direct; contaminarea are loc prin ingerarea ramelor care contin larvele in interior sau in situatii particulare prin ingerarea gazdelor paratenice (rozatoare); infestatiile sunt usoare, mai importante sunt la pasari infestatiile cu spp localizate in esofag si gusa disfagie, deglutitii repetate, dificultate in deglutitie, anorexie, sindrom de disfagie; in localizarile intestinale tot la pasari pot aparea tulburari digestive cu malnutritie, anemie. La carnivore in localizarea Urinara cistita helmintica, poate evolua oligosimptomatic, uneori cu disurie, hematurie, dureri in regiunea renala In localizarile respiratorii apar semnele sindromului rino-traheo-bronsic cu tuse uscata, stranut, jetaj, dispnee. La vulpe respiratie suieratoare, horcaitoare, accese de tuse, slabire, poate avea o evolutie fatala datorita bronhopneumoniei. In localizarea hepatica ca o hepatita cronica, diagnostic doar la examenul necropsic. In celelalte forme diagnosticul se confirma prin examen coproparazitologic, sediment urinar, prin evidentierea oualor cu aspect caracteristic. Tratamentul: La pasari tetramisol 40mg, levamisol 25mg, cambendazol 50mg, ivermectine 0,2mg SC La carnivore fenbendazol 50mg, 10 zile; ivomec 0,2 mg Profilaxia: respectarea regulilor generale de igiena, alimentatie, distrugerea oligochetelor din padocuri, voliere, tratamente profilactice mai ales la pasari in zone in care boala evolueaza

Trichineloza

Zoonoza parazitara produsa de spp de nematode din genul Trichinella. Cea mai cunoscuta spp. T. Spiralis.

Infestatiile la animale sunt de regula oligosimptomatice, dar la om evolutiile sunt grave, uneori cu sfarsit letal. Etiologie: T. britovi in zona temperata in sp la vulpe, dar si la mistret, carnivore, cal, om T. nativa in zonele arctice la foca, urs polar, larvele sunt rezistente la frig T. Nelsoni in Africa Tropicala, mai ales la carnivore, omnivore (facocere), T. pseudospiralis larvele nu formeaza chist, se poate intalni si la pasari, dar si la mamifere t. spiralis e spp cea mai cunoscuta, spp cosmopolita, nematod de dimensiuni mici masculul 1,5mm, femela 3-4mm, la partea anterioara prezinta un mic stilet sau buton cefalic, cu partea anterioara femele se fixeaza sau patrund intre vilozitatile intestinale ciclu biologic: monoxen, autoheteroxen adultii paraziteaza in intestinul subtire, iar larvele in musculatura striata a aceleasi gazde; femelele sunt vivipare. Dua acuplare amasculii mor, iar femelele se afunda in microvilozitati avand un mic stilet, in special in zona formatiunilor limfoide si incep sa depuna larve; ponta dureaza aproximativ 5-6 saptamani, la om posibil chiar mai mult, nr de larve 2000-2500, dar poate ajunge la 10-15mii; larvele in momentul depunerii au in jur de 90-100microni, prezinta un mic stilet cefalic, patrund in circulatia limfatica si ulterior sangvina si disemineaza in tot organismul , dar se vor dezvolta numai cele care ajung in musculatura striata; densitatea relativ crescuta a larvelor in circulatie parazitemie maxima dupa aprox o saptamana de la infestare (7-12zile); larvele care ajung in musculatura sunt cele care se vor dezvolta, patrund in fibra musculara striata pe care nu o distrug ci se transforma intr-o celula doica larva creste pe seama celulei musculare, a i larva creste rapid ajungand la aprox 800microni pana la 1 mm moment in care incepe sa se spiraleze, in jurul ei se formeaza chistul, respectiv chistul trichinelic are forma ovala, 300-800microni, frecvent 400microni si de regula cu o singura larva spiralata in interior, rar mai multe; chistul e dispus intotdeauna in lungul fibrei musculare in musculatura intens functionala (diafragmatici, maseteri, linguali, intercostali); un chist poate fi complet format la 40-55zile P.I. sau pana la 3 luni; dupa 5-6luni de la infestare incep procesele de calcificare si se poate finaliza la 15-22 luni; viabilitatea chistului teoretic pana la 2 ani, practic se pot gasi larve viabile in special in chisturile incomplet calcificate chiar pe toataduratavietii animalului;

2-3zile apar adultii de la infestare (ziua 0) si la alte 2 zile acuplarea si ponta; debutul pontei la 5-7zile pi; ponta 5-6saptamani; in zilele 7-12 pi larvele in torentul sangvin; la 18-19 zile pi sunt in musculatura; in ziua 21 pi debuteaza inchistarea;5-6luni calcificarea; 15-22 luni se incheie calcificarea; La om chisturi viabile 24 ani

Epidemiologie Surse de contaminare animale receptive infestate care contin chisturi in musculatura (carnivore, omnivore, cabalinele), animalele nerecptive dar care pot disemina pasarile receptoare care consuma cadavre contaminate; coleoptere necrofage, rozatoarele important rezervor Contaminarea pe cale digestiva prin ingerarea musculaturii cu chisturi de t. Sau consum de organe in care sunt larve nespiralate; contaminarea e favorizata de canibalism, coprofagie, necrofagie; este posibila transmiterea transplacentara daca femelel se infesteaza in timpul gestatiei Rezistenta chisturilor foarte mare in musculatura, in carnea refrigerata, in cadavre(pana la 3 sapt), pana la 3 sapt si in carnea congelata; Dinamica si evolutia bolii: in mod obisnuit boala nu prezinta o dinamica specifica, dar se inregistreaza varfuri ale infestatiei legate de anumite perioade de consum ridicat al carnii de porc; boala prezinta un caracter de focalitate, in acele zone in care nu se aplica masrile de combatere, mentinerea focalitatii fiind favorizata de pop de rozatoare care asigura transmiterea bolii intre cele doua focare focarul sinantrop(porc, om, carnivore) si focarul silvatic(mistret, urs, lup, vulpe) sobolanii asigura comunicarea intre cele doua focare Patogeneza: -actiunii adultilor, in special a femelei, dar mai ales a actiunii larvelor Consecintele sunt mai grave, mai evidente in infestatii masive sau infestatii experimentale Adultii: au o actiune mecanic iritativa redusa in gen, o actiune toxica alergica locala in gen cu edeme asociate enteritelor, act inoculatoare tot slaba Larvele: pot determina tulburari locale adenopatii in special mezenterice modificari ale organelor traversate, modificari ale tabloului hematologic exprimate prin leucocitoza, eozinofilie, creste nr macrofagelor, modificari biochimice hipoalbuminemie, cresc fosfolipidele, se modifica raportul intre aminoacizi, minerale; actiunile la locul de fizare, in musculatura, necrobioze, miozite, miodistrofii, afectarea activitatii musculare; actiunile larvelor se

datoreaza in principal metabolitilor care au actiune toxica si alergica; actiunea alergica a larvelor e responsabila de reactiile de tip anafilactic exprimate prin edeme sau soc, dar si de producerea de anticorpi care au rol in diagnostic Tablou morfo-clinic: Se caracterizeaza printr-o evolutie oligosimptomatica sau chiar asimptomatica la animale, semnele clinice evidente apar in infestatii masive sau experimentale, cu exceptia omului; Evolutia clinica poate avea doua faze: Faza intestinala aprae la 3-5 pi si se traduce prin sindrom enteric/digestiv, la om chiar dizenteriform, la animale se traduce prin diaree inapetenta, la om greturi, voma dureri de cap, febrilitate, prostratie Leziuni: local o enterita catarala, rar hemoragica si mai rar ulcerativa Faza musculara tulburari locale: greutate in deglutitie la om mai ales, tulburari locomotorii, mers rigid cu dureri, edeme, dureri reumatoide sau pseudoreumatoide la om; in aceasta perioada apar si modificari sangvine leucocitoza, mai ales eozinofilie; leziunile sunt greu vizibile cu ochiul liber, totusi in infestatii masive musculatura capata un aspect enusiu, iar in infestatii vechi pot fi observate puncte mici, albicioase in fibra musculara, insa natura lor trebuie confirmata prin ex microsc

Diagn la anim in viata mai dificil de stabilit, se pot folosi examene serologice:RFC, imunodifuzie, ELISA Diagn cert dupa sacrificarea sau moartea anim examen obligatoriu in special pt tot ce inseamna consum public Met de diagn examenul trichineloscopic si metoda digestiei artificiale Tratament au fost testate edicamente, cele mai eficiente benzimidazoli, imidazoli si avermectine toate sunt eficiente asupra adultilor, dar nu sunt eficiente asupra chisturilor, ca atareorice tratament efectuat cu diferite sa chiar in reprize indelungate si in asociere cu subst capsulolitice nu garanteaza distrugerea tuturor larvelor inchistate si nu exclude obligativitatea examenului trichineloscopic Profilaxia: este cheia de baza in controlul trichinelozei si presupune deratizarea in ferme, strangerea cadavrelor rozatoarelor, dezinsectie, diminuarea nr de caini si pisici, combaterea vagabondajului, examenul trichineloscopic obligatoriu in abatoare la toate spp receptive, confiscarea si prelucrarea adecvata a cadavrelor, a deseurilor, confiscarea, prelucrarea

adecvata si distrugerea carnii infestate; nu se distrug larvele prin sarere, ...........

Curs 4 29.03.2012

Spiruridoze

Biohelmintoze produse prin parazitismul nematodelor din ordinul Spirurida, spirulidele fiind caract prin: dimensiuni relativ reduse, prezenta unei perechi de buze laterale, si a unui vestibul bucal, extremitatea posterioara a masculului usor rasucita sau spiralata cu cei doi spiculi inegali. Ciclul biologic e dixen, cu prezenta unei GI reprezentate de unele artropode, coleoptere dar si muscide, iar femele sunt ovovivipare, exceptie Thelazia care este vivipara. Thelazioza conjunctivita/oftalmia verminoasa Conjunctivita helmintica produsa de nematode din genul Thelazia ce afecteaza indeosebi taurinele apoi ecvinele, ovinele, mai rar suine, carnivore, extrem de rar omul; boala avand o evolutie estivala/sezoniera asociata cu prezenta muscidelor Etiologie: T. Rhodesi , T. Gulosa, T. Skrjabini intalnite mai ales la bovine T. lacrimalis cabaline t. californiensis carnivore t. erschovi suine dimensiuni 1-2 cm, gura simpla, au cuticula zimtata in extremitatea anterioara, extremitatea posterioara curbata la mascul cu doi spiculi inegali, dreapta si rotunjita la femela, orificiul vulvar la 1 mm de orif bucal, femela e vivipara. Paraziteaza in sacul conjunctival, mai ales la unghiul intern sub pleoapa a 3-a. Ciclul biologic dixen, gi = muscidele (m. Convexifrons, m. Larvipara, m. Autumnalis) care in momentul hranirii cu secretii lacrimale preiau si larvele care in corpul muscidelor realizeaza cele 2 naparliri intr-un termen obisnuit de 15, maxim 30 zile, formandu-se L3 infestant, iiar apoi in momentul hranirii acestor muscide, larvele parasesc activ musca prin trompa si pe conjuctiva animalelor gazda in 15-16 zile realizeaza cele 2 naparliri ->L5, adult.

Longevitatea Thelaziilor adulte cca 1 an cu fenomen de diapauza/hipobioza in perioada de iarna. Epidemiologie: Surse de infestatie anim infestate, dar si muscidele; starea de hipobioza ajuta la mentinerea bolii de la un an la altul Cele mai receptive sunt bovinele si care in cazul unui focar la care nu se intervine -> 60% din bovine infestate. Intensivitatea 100 si chiar mai multe thelazii, pana la 170, la un animal Patogeneza: In principal mecanic iritativa mai intensa in cazul adultilor, dar se adauga si actiunea toxica si mai ales cea inoculatoare Tablou anatomo-clinic: obisnuit cu simptome usoare, manifestarile clinice dupa o perioada scurta de incubatie, inregistrandu-se epifora, fotofobie, sensibilitate oculara, prurit, uneori chiar conjuctivita, blefarita, iar dupa 12saptamani conjunctivita se poate complica devenind in unele cazuri purulenta, apoicheratita, initial catarala, in unele cazuri ulceroasa/ulcerativa, caz in care poate afecta chiar globul ocular putandu-se ajunge si la panoftalmie unilaterala sau au fost si cazuri de bilaterala. Posibilitatea dezvoltarii unor epitelioame(neoplasme) asociate cu infestatiile cu Thelazia, fiind chiar angajate si modificari in limfonodulii regionali. Este afectata starea generala a animalului, inclusiv anorexie, scaderea productiei, slabire, etc. Diagnosticul: suspicionat clinic, epidemiologic; confirmare prin examenul direct al conjunctiei oculare prin presarea pleoapei catre unghiul intern cu evidentierea thelaziilor adulte usor de vazut (culoare albicioasa pe fondul rosu, congestionat); recoltarea secretiilor lacrimale, chiar instilatii cu ser fiziologic caldut la nivelul sacului conjunctival si lichidul sedimentat in depozit se evidentiaza larvele la microscop. DD fata de conjunctivite sau cherato-conjunctivite de alta natura, traumatice sau contagioase. Tratamentul: cu substante specifice utilizate sub forma de colire sau unguente la care se adauga medicatie simptomatica dupa caz (antibiotice, antiinflamatoare, cicatrizante...) Tetramisol sau levamisol colire 0,5% Neguvon 1,5 la mie

Citrat de piperazina 400mg/l; cate 2ml in fiecare ochi Dietil carbamazina 2 la mie Ivermectine injectabil 0.2mg/kg; administrare pour-on in doza de 0.5mg/kgc actionand si asupra muscidelor in acest caz. Profilaxia: cu tratamente profilactice primavara si toamna, alaturi de dezinsectii periodice in ferme si tabere de vara, padocuri, etc.

Habronemozele cabalinelor

Biohelmintoze determinate de nematode din genul Habronema care paraziteaza ca adulti in stomac, iar stadiile larvare se dezvolta in tesut cutanat, pulmon si ochi. Etiologie: H. Megastoma, h. Microstoma, h. Muscae (se poate localiza si in intestinul gros, uneori cecum si colon) 2cm, 2 buze trilobate, vestibul bucal, extremitea post la mascul curbata cu aripi si papile, 2 spiculi inegali..................... Ouale sunt alungite, inguste, usor curbate si in interior au larva, 40-50 microni Ciclu biologic dixen; ouale eclozioneaza foarte rapid, in unele cazuri chiar din tubul digestiv astfel incat in crotine putem gasi direct larve; larvele preluate de GI = genul Musca, Stomoxys, Sarcophaga; in interiorul insectelor se realizeaza cele 2 naarlizi cu formarea larvelor infestante L3 care se orienteaza catre aparatul bucal al insectei, se deplaseaza in trompa si cand musca se hraneste in zonele calde, umede ale animalului (tegument, plagi, narine, buza, etc) atunci larvele parasesc aparatul bucal al mustei si patrund in tesuturi; stomoxys inoculeaza larvele in momentul hranirii in acest caz favorizand transmiterea lor nu numai in plagi, ci si in tesuturile intacte sau cu usoare discontinuitati Evolutia larvelor la nivelul gazdei este diferita in functie de locul unde au fost depuse; doar cele care ajung in stomac realizeaza cele 2 naparliri specifice dezvoltarii endogene, cu formarea adultilor; larvele din plagi, cele din conjunctiva oculara ca si cele din narine care migreaza si ajung in pulmoni nu mai evolueaza ci se aglomereaza in respectivele locuri si dau Habronemoza larvara (habronemoza cutanata, oculara si pulmonara) Epidemiologie:

Sursele de infestare anim bolnave care contin adultii in stomac, eliminatoare de oua sau larve, Receptivitate - cabaline Evolutia sezoniera inclusiv in formele cutanate in care se realizeaza regresia plagilor si a leziunilor in sezonul rece cu aparitia/ reaparitia in acelasi loc/zona in anul urmator Evolutia habronemozelor este asociata cu prezenta GI si de asemenea favorizata de plagi, discontinuitati ale tegumentului, etc. Patogeneza: in principal datorata actiunii mecani-iritative atat a larvelor, cat mai ales a adultilor care in stomac pot determina gastritele nodulare specifice intalnite mai ales in zona fundica sau in apropierea pilorului, in unele cazuri cu stenoze, obstructii sau chiar rupturi ale stomacului; in celelate forme (cutanate, oculare) actiune inoculatoare a larvelor alaturi si de actiune toxica Tablou morfo-clinic forme specifice de habronemoza in functie de localizare Habronemoza cutanata plagile de vara cu localizare in zonele mai expuse traumatismelor (partea externa a buletului, grasetului, genunchiului, locurile de aplicare a harnasamentelor, pe laturile gatului, regiunea dorsala, inghinala), in aceste plagi, dezvoltarea larvelor de habronema face ca zona initial sa fie pruriginoasa, cu dezvoltarea ulterioara a unor burjeoni carnosi care sunt rosii, friabili, sangerand, dezvoltandu-se astfel uneori masiv, iar intre ei in timp se formeaza niste granulatii obisnuit de 1cm si mai mult, cazeoase, calcificate, asemanatoare cu smochinele uscate, aspect caracteristic, chiar patognomonic; aceasta dezvoltare face ca tegumentul sa fie denivelat si zona sangeranda, in timp se formeaza o crusta care se dezvolta mai ales la sfarsitul sezonului cald, inceputul sezonului rece, dar tegumentul ramane rugos si prin palpatie se pot simti chiar granulatiile respective ce se mentin; se poate dezvolta in cazuri vechi, netratate, cheloidul. Habronemoza conjuncitvala mai rara, o inflamatie nodular ulcerativa a conjunctivei, procesul putand avansa cu formarea unor noduli de culoare galbuie, cu congestia conjuctivei si uneori chiar ulcere; epifora, fotofobie, zona e pruriginoasa, dureroasa Habronemza pulmonara obisnuit este asimptomatica sau cu simptome sterse, exceptional semnele unei bronsite cu tuse si jetaj abundent, rareori in infestatii masive bronhopneumonii; se gasesc la necropsie noduli specifici cunoscuti sub denumirea de butoni de caldura cu larvele in interior Habronemoza gastrica se poate manifesta prin simptome discrete, apetit capricios, uneori pica, polidipsie, slabire, dar posibil mai ales in infestatii masive consecutiv formarii mai multor noduli gastrici sa apara indigestii si

sindromul de colici; in cazul infestatiilor masive, mai ales in infestatii asociate cu larve de gasterophilus se ajunge la ruptura stomacului cu peritonita si moarte; leziunea caracteristica nodulul habronemotic cativa centimetri, chiar pana la 10 proeminenti, nodulul cuprinzand toate straturile ajungand chiar pana la seroasa. Diagnosticul suspicionat mai ales in formele cutanate si oculare cand trebuie facut si DD; mai dificil in formele pulmonare si gastrice; in cea gastrica se face examen coprosopic ovo sau larvoscopic DD dermatita estivala recidivanta (DER) produsa de culicoizi; dermatite helmintice produse de larvele de strongiloides sau ancilostomide Tratament in habronemoza cutanata, alaturi de indepartarea tesuturilor burjeonate si tratament local cu antibiotice, cicatrizante + solutie neguvon, chiar 2%, repetabil la 2-3 zile; solutii de tatramisol sau levamisol 1%, se pot folosi si avermectinele administrate per os sub forma de pasta (regula). In habronemoza oculara tratamentul exact ca in thelazioza In habronemoza gastrica benzimidazoli fenbendazol 10mg/kg repetat la 35zile, oxfendazol, repetat 2-3 zile, neguvon 30mg/kgc per os, avermectine equalanu adm per os Profilaxia dehelmintizari profilactice in zonele in care boala evolueaza si dezinsectiile in adaposturi in zonele in care sunt intretinuti caii si depozitare gunoiului laplatforma pentru sterilizare

Spiruridoza gastrica a suinelor din carte

Gastrita helmintica a suinelor produsa de spirulide specifice, infestatia fiind prezenta in sistemul extensiv Etiologie: gnatostoma hispidum, arduena (ascarops) strongylina, Physocefalus sexalatus, Simondsia paradoxa Ciclul biologic dixen, GI = crustacei inferiori la gnatostoma, specie la care cel mai adesea intervin si gazde paratenice = pesti, batracieni, reptile; pt celelalte spp GI = coleptere coprofage; in corpul GI se formeaza larvele infestante, iar ingerarea GI de catre suine duce la eliberarea larvelor care realizeaza o migratie scurta in ficat si apoi in peretii stomacului unde se realizeaza naparlirile si devin preadulti si apoi adulti; perioada prepatenta obisnuit 30zile, mai rar 50.

Patogeneza se caract prin microhemoragiile si traiectele necrotice in principal in ficat si in peretii stomacului si apoi leziunile de gastrita catarala, eventual ulcerativa, clinic infestatiile obisnuit sunt asimptomatice, doar in infestatii masive semnele unei gastrite cu apetit neregulat, vomismente, polidipsie, slabire, intarziere in crestere Diagn examen coproscopic ou cu un buson si in interior o larva Tratament in principal benzimidazoli flubendazol 5mg, fenbendazol, albendazol 5-10mg; imizoli tetramisol 15mg, levamisol 7,5mg; avermectine ivomec 0,3mg;

Curs 5 06.04.2012

Filariidozele

Biohelmintoze produse de nematode apartinand superfamiliei Filaroidea, care cuprinde helminti alungiti, filiformi, gura simpla, obisnuit lipsita de buze si vestibul bucal, iar la unele spp cu niste papile sau protuberante cefalice, extremitatea posterioara fiind rasucita la masculi si cu 2 spiculi. Femelele au orificiul vulvar in ectremitatea anterioara a corpului, majoritatea spp fiind vivipare, putine specii fiind ovovivipare. Larvele denumite microfilarii, in functie de specie si localizare fiind 2 tipuri de microfilarii dermotrope localizate in limfa dermica si microfilarii sanguicole prezente in capilariile cutanate in special, acestea din urma prezentand o activitate nictemerala (active seara si noaptea, latente dimineata si in timpul zilei). Adultii paraziteaza in aparatul circulator sau tesutul conjuctiv, alte spp in ligamente, iar ciclul biologic realizandu-se cu GI reprezentate de artropode hematofage (fam Culicidae, Simulidae, Ceratopogonidae). Cele cutanate in principal intalnite la cabaline si bovine, iar cele cardiocirculatorii intalnite la carnivore. Filariidozele cutanate Parafilarioza Dermatoragia parazitara/de vara dermatita nodulara helmintica a cabalinelor si bovinelor cu evolutie sezoniera estivala produsa de specii ale genului Parafilaria.

Etiologie: Parafilaria multipapillosa 3-6cm, f subtire 0.5mm, care paraziteaza in tes conj subcutanat in regiunea toracelui, spetei, grebanului la solipede. Prezinta niste papile in regiunea anterioara. Parafilaria bovicola nu prezinta papile in regiunea anterioara si paraziteaza la bovine in tesutul conjunctiv subcutanat in regiunea spetelor, dorsala, chiar si intermuscular Ciclu biologic dixen, femelele perforand tegumentul cu ajutorul a 6mici lame taioase si depun ouale embrionate in zonele sangerande. Eclozioneaza larvele foarte rapid si astfel sunt preluate odata cu picaturile de sange de catre GI=muscide (Musca spp. Si Haematopia); in corpul GI realizeaza cele 2 naparliri in termen de 10-14zile formadu-se L3 infestante pe care GI le depun fie la suprafata pielii sau le inoculeaza (mai ales Haematobia); dezvoltarea endogena in tesutul conjunctiv subcutanat intr-o perioada destul de lunga de timp, dezvoltare lenta, producand astfel nodulii caracteristici. Aspectul specific = prezenta acestor noduli determinati atat de larve cat si de adulti care sunt situati pe laturile toracelui, greban, regiunea dorsala, avand aspectul si marimea unui bob de mazare, initial duri, dar apoi abcedeaza, fenomen care se repeta tot mai des pentru ca in timp sa se realizeze zilnic in orele insorite si calde ale zilei si cu regresie in timpul noptii. Consecutiv se produce o dermatoragie, pot sa apara si depilatii in zonele respective, uneori crustizari, zona fiind pruriginoasa, fapt care face ca boala sa fie confundata cu o raie. Diagnosticul parafilariozei usor de stabilit pe baza evolutiei caracteristice noduli care abcedeaza in timp si periodic, avand in vedere si aspectul epidemiologic cu reaparitia lor in anul urmator. Confirmarea diagnosticului examen microscopic al picaturilor de sange de pe suprafata nodulilor, observand larve, uneori oua embrionate sau la raclaj mai profund, usoara incizie chiar helminti adulti. Tratament: local sau general Neguvon local solutii 2% sau per os 3040mg/kgc. Fenbendazol 5mg/kgc 5 zile consecutiv Avermectine 0,2mg/kgc, dar nu prezinta eficacitate maxima fata de adulti. S-a mai testat si Nitroxinil, doaza mare 20mg/kgc, de doua ori la interval de 3 zile, eficacitate peste 90%. Profilaxia Dezinsectii in ferme, adaposturi, etc si utilizarea de repelente.

Oncocercoza Intalnita mai frecvent la cabaline, produsa de mai multe spp de Oncocerca, in tara noastra fiind semnalate: Oncocerca cervicalis masculu 6-7cm, femela 35cm, localizata in ligamentul cervical si tesutul conjunctiv din zona, uneori ajungand pana la apofile spinoase. Oncocerca reticulata 15-27cm masculul, 40-75cm femela, dar corpul subtire, filiform, obisnuit sub 1mm, acesta localizat in ligamentul suspensor al buletului si tendoanele muschilor perforat si perforant si in teaca conjuctiva a acestora producand oncocercoza tendoanelor. Ciclu biologic dixen, femelele vivipare produc microfilarii dermotrope, dezvoltarea acestora realizandu-se cu ajutorul GI = ceratopogonide (insecte ale genului Culicoides), in corpul carora se realizeaza larvele infestante in cca 2-3sapt, care apoi sunt inoculate in momentul hranirii si care se dezvolta intr-o perioada lunga de timp, perioada latenta, pana ajung adulti. Boala este corelata cu prezenta culicoizilor, prevalenta infestatiilor fiind crescuta, in unele zone peste 50%. Tablou morfo-clinic: in functie de localizare in oncocercoza cervicala leziuni nodulare, dar variate de la un bob de grau initial, pana la dimensiunile unei nuci, leziuni intalnite mai ales in zona funiculara a ligamentului cervical, nodulii fiind insotiti uneori de necroze ale ligamentului, iar in cazurile complicate se pot forma si pungi purulente; daca nu se intervine necroza si procesele purulente avanseaza producandu-se chiar miozite purulente pana la nivelul apofizelor osoase. In oncocercoza tendoanelor schiopaturi sau doar o usoara jena in locomotie, initial tumefactie locala, uneori periartrite, pentru ca in timp sa se formeze niste nodozitati neregulate care in unele cazuri pot ajunge pana la 3-6cm, care obisnuit dupa 5-6luni se pot fibroza si calcifica. Diagnosticul dificil datorita localizarii, mai ales in forma aceasta a tendoanelor, eventual examenul nodulilor unde se poate surprinde chiar si extremitatea helmintului care nu se poate extrage in totalitate. Tratament: in cea cervicala Dietilcarbamazina 5-8mg/kgc, repetat la 2-3zile; avermectine care au eficacitate mare asupra microfilariilor, dar mai scazuta asupra adultilor si in cazurile complicate interventie chirurgicala, antibioterapie, sulfamidoterapie. La bovine oncocercoza produsa de oncocerca guturosa care au dimensiuni de 3-4cm masculul, femela 20-60cm, localizate mai ales in ligamentele articulatiei grasetului, mai frecvent in ligamentul femuro-tibial extern, dar si in ligamentul cervical.

Transmisa de culicoides, dar si de simulium. Tratament dietilcarbamazina, ivomec, levamisol in doze si eficacitate variabila.

Dirofilarioza Biohelmintoza intalnita in special la canide, determinata de parazitismul spp din genul Dirofilaria, filariide care sunt transmise de insecte din fam culicide (tantar). D. immitis det filarioza cardio-pulmonara D. repens/acutiuscula, cu localizare in tesutul conjunctiv subcutanat D. immitis nematod filiform, alungit, 12-18cm masculul, 15-30cm femela, grosime in jur de 1mm, gura simpla, extremitatea posterioara spiralata la mascul cu 2 spiculi, o pereche de aripi caudale sustinuta de 5 perechi de papile ovoide; femela vivipara, microfilariile 220-300microni; adultii paraziteaza in cordul drept si artera pulmonara, mai ales la canide (caine, vulpe, lup) si rar la pisica. D. repens 5-7cm masculul, 13-17cm femela, 0,5mm grosime, microfilariile 240-300microni, paraziteaza in tes conj subcutanat cel mai frecvent in zonele laterale ale corpului, dar gasit si in cordonul testicular la mascul, poate chiar si in alte localizari. Ciclu biologic: dixen, GI = tantarii/culicidele, ce indera microfilariile in momentul hranirii, infestarea tantarului este favorizata de activitatea nictemerala a microfilariilor; ele concentrandu-se in orele serii si nocturn in capilariile periferice. In tubii malpighi ai tantarului, microfilarii realizeaza cele 2 naparliri obisnuit in 14zile, timpul lungindu-se daca temperatura scade sub 26grade, apoi larvele infestante L3 revin in trompa tantarului si mai ales in momentul hranirii sunt inoculate si apoi timp de 70zile se dezvolta in tesutul conjunctiv sau muschi, realizand cele 2 naparliri ale dezvoltarii endogene, apoi pe cale sangvina venoasa ajung in cordul drept unde in 3-4luni devin adulti capabili de reproducere; perioada prepatenta lunga de 6-6,5luni; longevitatea adultilor fiind de 3-6ani, perioada reproductiva si de depunere a microfilariilor fiind de cca 2-3ani. Longevitatea microfilariilor de cca 3-5luni in corpul gazdei. Epidemiologie: sursele de infestatie animalele, in special canidele infestate, importante mai ales canidele salbatice, mai ales coiotul care prezinta forme latente ale bolii. Important rezervor = tantarii, desi infetarea masiva a tantarilor poate fi fatala pt acestia, obisnuit un tantar infestant au pana in 10microfilarii.

Infestarea transcutanata prin intepatura de tantar, dar este si posibilitatea transmiterii transplacentara. Receptivitatea mai ales canidele: caine, vulpe si apoi celelalte; femelele mai receptive decat masculii 66%femelele, 38%mascul; receptivitate mai mare la anim de peste 18luni fata de cele tinere. Dinamica si raspandirea bolii boala intalnita in zonele cu multa umiditate unde sunt areale favorabile dezvoltarii masive a culicidelor. Patogeneza: procesele patogenetice sunt det ata de helmintii adulti cat si de microfilarii. Actiunile lor sunt corelate cu gradul infestatiei. D. immitis se localizeaza in arterele pulmonare cand sunt in numar mic, in numar mai mare (mai mult de 25) se gasesc si in ventriculul drept, iar cand sunt foarte multi (peste 50) pot trece si in atriul drept si in vena cava. Actiune mecanic-iritativa, toxica si antigenica. Consecutiv act mecanic-iritative rezulta endocardite care det o insuficienta cardiaca dreapta cu consecinte in aval (diminuarea hematopoiezei) si in amonte (congestia pasiva a ficatului si a rinichilor); in infestatii masive se produce sindromul cav chiar cu obturarea ventriculului drept si arterei pulmonare, iar fragmentele parazitilor morti precum si microfilariile pot provoca embolii mai ales la nivelul capilariilor si agraveaza tulburarile circulatorii. Microfilariile produc tulburari si in alte locuri cum ar fi globul ocular. Actiunea toxica si antigenica produsa consecutiv substantelor elaborate de helminti, dar datorate mai ales de tromboxanii eliberati de plachetele sangvine in contact cu parazitii. Acesti tromboxani antreneaza agregarea plachetara si aderenta plachetelor si a leucocitelor la endoteliu, determinand in final tromboza, ingustarea lumenului vascular si aparitia HTA. Aparitia complexelor imune circulatorii in capilarele rinichilor, responsabile de glomerulonefrita intalnita in numeroasele cazuri de dirofilarioza. Posibil sa apara si socurile anafilactice, mai ales dupa tratamentele care omoara un numar mare de microfilarii (microfilariicide).

Curs 6 13.04.2012

Leziuni: caracteristice sunt la nivelul cordului si in pulmon.

La nivelul cordului: dilatarea ventriculului drept, caracterizand o endo si miocardita dreapta, unde se gasec de altfel si helmintii La nivelul pulmonului: leziuni trombo-embolice cu infarctizari, congestii pulmonare, eventual bronho-pneumonie cu fibrozarea insterstitiului pulmonar. In celelalte organe se intalnesc leziuni variate pornind de la congestii, pana la hemoragii obisnuit punctiforme, uneori si mai intinse in ficat, rinichi, inclusiv si in sistemul nervos. Tablou clinic: dirofilarioza prezinta un tablou clinic polimorf, evolutiile clinice fiind uneori mai sterse, mai usoare la inceputul bolii, agravandu-se pe parcurs. Simptomele sunt incadrate in 3 sindroame: Un sindrom de insuficienta cardiaca Un sindrom nervos Un sindrom cutanat

Care pot coevolua sau separat. Sindromul de insuficienta cardiaca la inceput evolueaza ca o insuficieanta compensata cu dispnee la efor t si tahicardie, dar dupa dupa 4-6luni insuficienta decompensata cu dilatatie cardiaca, staza sanguina si congestiile in organe, iar in faza avansata aparitia ascitei, hidrotaraxului si a edemelor; la ascultatie inregistrandu-se suflurile cardiace mitrale si tricuspidiene. Obisnuit boala debuteaza cu aparitia unor papule eritematoase, cu horipilatie si ulterior noduli cutanati duri, frecvent in zona capului, baza urechilor urmat de aparitia depilatiilor. Dupa cateva luni(2-3, maxim4) apar tulburarile specifice insuficientei cardiace compensate pt ca obisnuit la 6 luni sa apara semnele insuficientei cardiace decompensate. Animalele in aceasta faza prezinta anemie avansata, slabite, abatute, reactii intarziate, indiferenta, apar si tulburari nervoase, in unele cazuri si de vedere, hematurie=>sfarsit letal. Evolutia de durata, peste 6luni pana la 18luni. Cazuri cand moartea poate interveni subit consecutiv ruperii auriculului drept sau consecutiv emboliei cefalice. Dirofilarioza subcutanata (D. Repens) poate imbraca doua forme subclinice: o dermatita nodulara granulomatoasa, eventual cu tendinta de ulcerare si o a doua, dermatita exsudativa in aceasta forma nu apar tulburari cardiace si nervoase Diagnostic: suspicionat in zonele in care obisnuit evolueaza boala. Confirmare examenul hematologic: sange periferic recoltat seara. Examenul picaturii ca atare, proaspata, examenul frotiului colorat MGG, examenul sangelui hemolizat (metoda Knott). Exista si metode de imunodiagnostic, rapide tip

Snap, cat si ELISA, imunofluorescenta. Sigur este examenul necropsic cu evidentierea helmintilor in cordul drept, uneori in numar mare, in ghemuri. Prognosticul: in functie de gradul infestatiei si momentul diagnosticului poate fi rezervat sau grav. In functie de acest lucru au fost stabilite 4grupe, tipuri, grade de evolutie a bolii: 1. Dirofilarioza subclinica cu simptome sterse, usoare, tahicardie, oboseala la efort, dispnee, posibil diagnostic ecografic 2. Dirofilarioza moderata apar si tulburari respiratorii, destul de accentuate in timpul exercitiilor, serologia cu mai multe rezultate pozitive, radiografic incep sa apara dilatatiile cardiace, inclusiv ale arterei pulmonare, prognosticul variabil 3. Dirofilarioza grava manifestarile insuficientei cardiace, evidente dilatatiile cordului drept, a ventriculului, a arterei pulmonare, serologia pozitiva, prognostic rezervat 4. Dirafilarioza letala, cu sindrom CAV dilatatia cordului usor de vazut si la radiografie, apar hidrotorax, ascita, etc, prognostic grav, sfarsit letal. Tratamentul: presupune un tratament specific, insotit, chiar si precedat de tratament simptomatic. Inainte de tratamentul specific: antiinflamatoare si mai ales o repriza de aspirina 15zile. Tratament specific: in principal tiacetarsamida sodica (Filoramide) 2mg/kg IV de 2ori pe zi, 2zile consecutiv, apoi aspirina continuat pana la o luna Melarsomina (Imiticide) 2,5mg/kg 2doze la 24ore, repetat la 2-3-4luni, IM profund!!!!!!!!!!! s-a mai testat levamisol in doze mari si repetate (10mg/kg repetat la cate 3-5 zile, cel putin o luna sau pana la disparitia simptomelor; 20-22mg/kg divizat in 2 reprize timp de 3-4saptamani, dar la aceasta doza apar reactii, inclusiv voma, incepand cu a 2saptamana se preceda cu administrare de atropina) avermectinele au efect in special asupra microfilariilor dietilcarbamazina asupra adultilor 25mg/kg/zi SC cu actiune moderata asupra adultilor, dar cu reactii severe si consecinte uneori fatale consecutiv actiunii microfilariicide tratament simptomatic complex cu cardiotopice, vitaminoterapie, antihistaminice, diuretice si inclusiv regim alimentar pentru sustinerea, redresarea animalului. Profilaxia: se bazeaza pe dezinsectie mai ales in zonele in care boala evolueaza. In zonele in care boala evolueaza se poate face chimiopreventie,

cea mai usoara cu avermectine 0,1-0,2mg/kg; produse specifice adm per os cardomec si heatguard in america. Dietilcarbamazina numai la animale inca neinfestate, preventiv, in zonele in care boala nu evolueaza. Imunoprofilaxie cu microfilarii iradiate, dar nu se face preventie totala si nu exclude chimiopreventia.

Acantocefaloza suinelor din carte Linguatuloza din carte.