Arestarea inculpatului Arestarea inculpatului Articolul 148 C.proc.pen.

a suferit modificari2 care reglementeaza conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului. Astfel, se arata ca masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre urmatoarele cazuri: a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei; a1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri. b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului, prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert, ori prin dis trugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba; c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni; d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune; e) exista date ca inculpatul exercita presiune asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta; f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. in alin. (2) al art. 148 C.proc.pen. se arata: "in cazurile prevazute in alin. (1) lit. a)-e)f masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata, numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 4 ani. Durata arestarii inculpatului in cursul urmaririi penale nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand a fost dispusa in lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare. Cand o cauza este trecuta de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil. 4.4.3. Arestarea inculpatului in cursul urmarii penale (art. 1491 C.proc.pen.) Procurorul, din oficiu sau Ia sesizarea organului de cercetare penala, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute in art. 148, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive a inculpatului.1 Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de acesta de la instanta careia i-ar reveni competenta" sa judece cauza in fond sau de ia instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazute de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Cu ocazia prezentarii dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana la expirarea mandatului de arestare preventiva a invinuitului devenit inculpat sau, daca acesta este retinut, pana la expirarea celor 24 de ore de retinere. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a inculpatului arestat sau retinut. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. Inculpatul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de aparator. In cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a formula concluzii [art. 1491 alin. (6) C.proc.pen.]. Judecatorul admite sau respinge propunerea de arestare preventiva prin incheiere motivata. Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. (1), judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a inculpatului pe o durata care nu poate depasi 30 de zile."

Arestarea inculpatului ou poate fi dispusa decat pentru zilele care au ramas dupa scaderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior retinut sau arestat. Arestarea preventiva a inculpatului se dispune inainte de expirarea duratei arestarii preventive.4 Dispozitiile art. 146 alin. (10), (11') si ale art. 152 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.5 impotriva incheierii se poate face recurs, in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei in lipsa. De asemenea, art. 150 alin. (1) precizeaza posibilitatea emiterii mandatului de arestare numai dupa ascultarea inculpatului de catre procuror si de catre judecator, afara de cazui cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate ori se sustrage de laurmarire sau de la judecata ori se afla in una dintre situatiile prevazute in art. 1491 alin. (6). Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie, pentru a fi predat la locul de detinere odata cu arestatul. In situatia dispunerii arestarii in lipsa inculpatului, potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare. In vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde in domiciliul sau resedinta unei persoane, fara invoirea acesteia, precum si in sediul unei persoane juridice, fara invoirea reprezentantului legal al acesteia.1 La art. 155 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin O.U.G- nr. 66/2003,2 se consacra regula, potrivit careia, prelungirea arestarii inculpatului, in cursul urmaririi penale, poate fi dispusa de instanta motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate. Aprecierea aceasta, precum si prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza urmarirea penala [alin. (2) al art. 155 C.proc.pen.].3 in cuprinsul art. 156 C.proc.pen. se arata ca "prelungirea duratei arestarii preventive prevazute in art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, dupa caz, efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala". in cazul in care procurorul supravegheaza urmarirea penala, acesta va fi sesizat motivat de catre organul de urmarire penala, in vederea formularii propunerii de prelungire, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive, iar daca arestarea a fost dispusa de o instanta inferioara celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza instantei competente. In alin. ultim al art. 156 C.proc.pen. se prevede obligativitatea sesizarii instantei cu prelungirea duratei arestarii in acelasi timp pentru toti inculpatii aflati in aceeasi cauza, chiar daca mandatele lor expira la date diferite. Arestarea invinuitului Arestarea invinuitului Conform dispozitiilor art. 229 C.proc.pen., invinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa. Arestarea preventiva este o masura preventiva privativa de libertate, prin care organul judiciar competent dispune detinerea invinuitului (sau inculpatului) pe durata si in conditiile prevazute de lege, in locuri special destinate acestui scop, in interesul urmaririi penale sau al judecatii. Pentru a se putea lua aceasta masura se cer indeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; b) daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 C.proc.pen.; c) pentru fapta savarsita, legea trebuie sa prevada pedeapsa cu inchisoarea; d) sa existe unul din cazurile prevazute in art. 148C.proc.pen.; e) sa fie necesara privarea de libertate a invinuitului in interesul urmaririi penale. Organul competent care poate dispune arestarea invinuitului poate fi numai instanta de judecata. Dupa incheierea motivata, judecatorul emite mandat de arestare care trebuie sa cuprinda: - instanta care a dispus masura;

- data si locul emiterii; - numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; - aratarea faptei care formeaza obiectul invinuirii si denumirea infractiunii; datele privitoare la persoana inculpatului prevazute in art. 70 si codul numeric personal, - incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege; - temeiurile concrete care determina arestarea; - ordinul de a fi arestat inculpatul; - indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat; - semnatura judecatorului. Dosarul, impreuna cu propunerea de luare a masurii arestarii preventive intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, se prezinta presedintelui ori judecatorului delegat de aceasta de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savarsirea faptei prevazuta de legea penala ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea1 [art. 146 alin. (2) C.proc.pen.], La prezentarea dosarului de catre procuror, presedintele instantei sau judecatorul delegat de acesta fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de arestare preventiva, pana Ia expirarea celor 24 de ore de retinere in cazul in care invinuitul este retinut. Ziua si ora se comunica atat aparatorului ales sau numit din oficiu, cat si procurorului, acesta din urma fiind obligat sa asigure prezenta in fata judecatorului a invinuitului retinut. Propunerea de arestare preventiva se solutioneaza in camera de consiliu de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii. invinuitul este adus in fata judecatorului si va fi asistat de un aparator. Participarea procurorului este obligatorie. Dupa ascultarea invinuitului, judecatorul, de indata, admite sau respinge propunerea de arestare preventiva, prin incheiere motivata. Daca sunt intrunite conditiile prevazute in alin. (1), judecatorul dispune, prin incheiere motivata, arestarea preventiva a invinuitului pe o durata ce nu poate depasi 10 zile [art. 146 alin. (9) C.proc.pen.].2 Totodata, judecatorul, admitand propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a invinuitului. Dispozitiile privind executarea mandatului se aplica-in mod corespunzator. in caz de respingere a propunerii de arestare preventiva, daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul poate dispune masura obligarii de a nu parasi localitatea sau aceea de a nu parasi tara [art. 146 alin. (11') C.proc.pen.].1 impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Cercetarea Ia fata locului Cercetarea Ia fata locului 4.3.1. Notiunea si scopul cercetarii la fata locului Cercetarea la fata locului, ca procedeu de descoperire si ridicare a mijloacelor materiale de proba, presupune o verificare amanuntita a locului faptei. Prin "locul faptei" trebuie nteles att locul savrsirii infractiunii (locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, n totul sau n parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia - ari. 30 alin. 4 C. pr. pen.), ct si locul unde s-au descoperit urmele infractiunii, ori n care s-au extins urmarile ci.' Conform art. 129 C. pr. pcn., cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cnd este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savrsirii infractiunii, sa se descopere si s se fixeze urmele infractiunii, s se stabileasca po/.ili;[ 'si slarea mijloacelor materiale de proba si mprejurarile n care infractiunea a fost savrsita. Cercetarea la fata locului trebuie efectuata, la timp si cu o deosebita atentie, deoarece orice ntrziere poale avea drept consecinta modificarea aspectelor locului faptei prin disparitia sau denaturarea urmelor infractiunii. Sunt situatii cnd cercetarea la fata locului poate implica si ridicarea unor obiecte sau nscrisuri sau chiar efectuarea de perchezitii. 1.3.2. Procedura cercetarii la fata locului

Organele competente sa efectueze cercetarea la fata locului sunt alt organele de urmarire penala, care dispun prin rezolutie motivata, ct si instantele de judecata, care dispun prin ncheiere. La cercetarea Ia fata locului efectuata de organul de urmarire penala, acesta trebuie sa asigure prezenta a cel putin doi martori asistenti, afara de cazul cnd aceasta nu este posibil. Daca este necesar, sunt chemate si partile, Iara ca neprezentarca lor la fata locului sa mpiedice efectuarea cercetarii (art. 129 alin.2 C. pr. pcn.). nvinuitul sau inculpatul retinut ori arestat trebuie sa participe la .cercetarea la fata locului; claca acesta nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala are obligatia de a-i pune n vedere ca are dreptul sa fie reprezentat, asigurndu-i, la cerere, reprezentarea (art. 129 alin. 3 C. pr. pen.). Potrivit art. 129 alin. 4 C. pr. pen., instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si n prezenta procurorului, cnd participarea acestuia la judecata este obligatorie. Pentru asigurarea desfasurarii n bune conditii a cercetarii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice ntre ele sau cu alte persoane ori sa plece nainte de terminarea cercetarii (art. 129 alin. ultim C. pr. pcn.). Rezultatul cercetarii la fata locului se consemneaza ntr-un proces-verbal care trebuie sa cuprinda, pe lnga mentiunile prevazute n art. 91 C. pr. pen., si urmatoarele mentiuni specifice (art. 131 C. pr. pen.): descrierea amanuntita a situatiei locului faptei; " descrierea urmelor j'.asilc; " descrierea obiectelor examinate si a celor ridicate; descrierea pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel nct acestea sa fie redate cu precizie si, pe ct posibil, cu dimensiunile respective. Pentru reprezentarea n dosar a locului faptei, se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-vcrbal. Clasificarea mijloacelor materiale de proba Clasificarea mijloacelor materiale de proba Asa cum rezulta din textul legii, precum si din clasificarile facute n literatura juridica, mijloacele materiale de proba pot fi mpartite n patrii grupe: obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savrsite (de exemplu, nscrisul contrafacut n cazul falsului material sau obiectul pe care au ramas imprimate urmele instrumentelor de spargere); " orice obiecte care pot servi la aflarea adevarului (spre exemplu, o legitimatie a infractorului uitata sau pierduta la locul infractiunii); obiecte folosite sau destinate sa serveasca la savrsirea unei infractiuni (spre exemplu, o arma de foc sau un cutit folosit de faptuitor); obiecte care sunt produsul infractiunii (spre exemplu, monedele false, alimentele sau bauturile falsificate, armele fabricate etc). Ultimele doua grupe de mijloace materiale de proba sunt denumite corpuri delicte si au o deosebita importanta, deoarece, prin ele se dovedeste, uneori, direct savrsirea infractiunii. Pentru o eficienta valorificare a mijloacelor materiale de proba, se impune a se proceda cu maxima atentie la descoperirea si ridicarea acestora. Dupa ce au fost depistate, aceste obiecte sunt ridicate, conservate si fixate, din punct de vedere procesual, prin ncheierea unui proccs-verbal. 3.3. Valoarea probatoric a mijloacelor materiale de proba Mijloacele materiale de proba au o valoare probatorie egala cu a celorlalte mijloace de proba. Uneori, nsa, probele materiale pot furniza date si informatii cu forta de dovada deosebita, constituindu-se n probe directe (spre exemplu, corpurile delicte a caror detinere este interzisa de legea penala - cum ar fi detinerea de instrumente n vederea falsificarii de valori - dovedesc direct faptul principal). Alte mijloace materiale de proba (spre exemplu, arma gasita la locul faptei sau un obiect de uz personal pierdut de faptuitor la locul comiterii infractiunii) conduc la constatarea unor probe indirecte. La aprecierea mijloacelor materiale de proba, o mare atentie trebuie acordata ncercarilor de inducere n eroare a organelor judiciare, cnd infractorul lasa la locul faptei obiecte apartinnd altor persoane sau contrafacc unele urme n vederea derularii cercetarilor.53 De aceea, datele ce pot fi obtinute din cercetarea probelor materiale trebuie sa se coroboreze cu celelalte probe administrate.

4. Procedee de descoperire si de ridicare a nscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba 4.1. Ridicarea de obiecte si nscrisuri In cazul n care anumite obiecte sau nscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba n procesul penal se afla n posesia unor persoane fizice sau juridice, organele judiciare trebuie sa le ridice pentru a le folosi la rezolvarea cauzei. Astfel, n art.96 C. pr. pen. se prevede ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si nscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba n procesul penal. Ridicarea de obiecte si nscrisuri presupune cunoasterea acestora, precum si a locului unde se gasesc, deoscbindu-se, prin aceasta, de perchezitie. Alaturi de obligatia organelor judiciare de a Ic ridica, legea instituie si obligatia de predare a obiectelor si nscrisurilor. Potrivit ari. 97 alin. I C. pr. pen.54, orice persoana fizica sau persoana juridica, n posesia careia se afla un obiect sau un nscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-1 prezinte si sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora. nscrisurile pot II ridicate n original sau n copii. Se retine numai copia atunci cnd organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un nscris poate servi ca mijloc de proba (art. 97 alin. 2 C. pr. pen.). Daca obiectul sau nscrisul care se ridica are caracter secret sau confidential, prezentarea sau predarea se face n conditii care asigura pastrarea secretului sau a confidentialitatii (art. 97 alin. 3 C. pr. pen.55). Masura ridicarii de obiecte si nscrisuri se dispune de catre organul de urmarire penala pe baza de rezolutie motivata, iar de instanta de judecata prin ncheiere. Atunci cnd obiectul sau nscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul judiciar dispune ridicarea silita, potrivit art. 99 C. pr. pen. n cursul judecatii, dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau nscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la ndeplinire prin organul de cercetare penala. Dispozitii speciale sunt instituite cu privire la ridicarea de nscrisuri si obiecte care se afla la unitatile postale sau de transport. Astfel, potrivit art. 9S alin. 1 C. pr. pen. (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003), instanta de judecata, la propunerea procurorului, n cursul urmaririi penale, sau din oficiu, n cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori objcctcle trimise de nvinuit sau inculpat ori adresate acestuia, fie chrect, fie indirect. Prin urmare, indiferent de faza n care se afla procesul penal, doar instanta de judecata este competenta sa dispuna retinerea si predarea corespondentei si a nscrisurilor prevazute n art. 98 C. pr. pen. (spre deosebire de reglementarea anterioara, potrivit careia organul de cercetare penala, cu ncuviintarea procurorului, ori instanta de judecata putea sa dea o asemenea dispozitie). Totodala, din continutul art. 98 alin. l' C. pr. pen. (introdus prin Legea nr. 281/2003) rezulta ca masura retinerii si predarii corespondentei si a obiectelor, trimise de nvinuit sau inculpat sau adresate acestuia si aliate la unitatile postale sau de transport, se dispune daca sunt ntrunite conditiile aratate n art. 91' alin. 1 C. pr. pen. (conditii si cazuri de interceptare si nregistrare a convorbirilor sau comunicarilor) si potrivit procedurii acolo prevazute. Asadar, retinerea si predarea acestor obiecte sau nscrisuri se dispune daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savrsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar masura se impune pentru aflarea adevarului. Sub aspectul procedurii, competenta de a dispune masura retinerii si predarii corespondentei sau obiectelor difera n functie de faza n care se afla procesul penal: daca procesul penal se afla n faza de judecata, masura poate fi dispusa, din oficiu, de catre instanta competenta sa judece cauza; daca procesul penal se afla n faza de urmarire penala, masura poate fi dispusa, la propunerea procurorului, de catre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza n prima instanta, ii camera de consiliu. Comisia rogatorie Comisia rogatorie Comisia rogatorie este institutia prin care un organ judiciar care nu are posibilitatea sa efectueze un act procedural de competenta sa sau sa administreze anumite probe, se poale adresa, pentru efectuarea actului procedural respectiv, unui alt organ judiciar care are aceasta posibilitate. Prin comisie rogatorie se poate efectua ascultarea unui martor, cercetarea la fata locului, ridicarea de obiecte si nscrisuri sau orice alt act procedural. Nu pot forma obiectul comisiei rogatorii actele procesuale ale organelor

judiciare prin care se dispune punerea n miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, ncuviintarea de probatorii, precum .si celelalte acte sau masuri procesuale (art. 132 C. pr. pcn.). Dintre actele procedurale nu poate face obiect al comisiei rogatorii ascultarea nvinuitului sau inculpatului, deoarece aceasta constituie si o modalitate de exercitare a dreptului de aparare.1 Comisia rogatorie se dispune de organul de urmarire penala, prin rezolutie sau de instanta de judecata, prin ncheiere si se poate adresa numai unui organ de urmarire penala sau unei instante egale n grad. Potrivit art. 133 C. pr. pcn., rezolutia sau ncheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare Ia ndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar, n cazul n care urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si ntrebarile ce trebuie sa i se puna. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte ntrebari persoanei ascultate, n afara celor aratate n rezolutie sau ncheiere, daca necesitatea acestora rezulta n cursul ascultarii. n situatia n care comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile au anumite drepturi (art. 134 C. pr. pcn.). Astfel, partile pol formula, n fata instantei care dispune efectuarea comisiei rogatorii, ntrebari ce vor (1 transmise instantei care urmeaza a efectua comisia rogatorie. De asemenea, oricare dintre parti poate cerc sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii. Pentru garantarea dreptului de aparare, legea prevede ca, n cazul n care inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care l va reprezenta. 2. Delegarea Ca si comisia rogatorie, delegarea este o procedura utilizata pentru efectuarea unui act procedural sau administrarea unor probe de catre un alt organ dect cel care are cauza spre rezolvare. Spre deosebire de comisia rogatorie, n cazul delegarii, dreptul de a efectua actul procedural respectiv se transmite unui organ ierarhic inferior celui care instrumenteaza cauza (spre exemplu, ntr-o cauza n care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte procedurale sa fie efectuate de organele de cercetare ale politiei din alta localitate dect cea n care se afla sediul parchetului). Poate fi delegat si un organ judiciar situat n sfera altor organe dect aceea n care se afla organul care are cauza spre rezolvare. Astfel, instanta l poate delega pe procuror sa ia masuri n vederea refacerii sau completarii raportului de constatare tchnico-sliintifica sau medico-legala (art/115 alin. 3 C. pr. pcn.). Competenta organelor de urmarire penala 1.Consideratii introductive Pornind de la varietatea cauzelor penale, determinata de gravitatea faptelor, locul comiterii lor, precum si persoana faptuitorului, se impune repartizarea acestora diferitelor organe judiciare n vederea unei bune solutionari. n ceea ce priveste activitatea de urmarire penala, legiuitorul a prevazut repartizarea legala a cauzelor penale n competenta diferitelor organe de urmarire penala, sediul materiei reprezcntndu-1 continutul art. 207-215 C. pr. pcn. n acest sens, dispozitiile referitoare la competenta materiala, personala si functionala, sunt reglementate n Titlul 1 cap.II al Partii speciale, iar n ce priveste competenta teritoriala a organelor de urmarire penala sunt aplicabile, n principal, dispozitiile prevazute n Partea generala a Codului de procedura penala. Dupa cum am precizat, urmarea penala se desfasoara de catre procurori si de catre organele de cercetare penala. Rezulta ca n notiunea mai larga de organe de urmarire penala intra aceste doua categorii de organe, cu precizarea ca procurorul, n principal, este organ de supraveghere a urmaririi penale si numai n anumite conditii, expres reglementate n lege, are calitatea de organ de urmarire penala.1 " 2. Competenta organelor ele cercetare penala ale politiei judiciare Organele de cercetare penala ale politiei judiciare ocupa un loc important n categoria organelor de urmarire penala si efectueaza, potrivit art. 207 C. pr. pcn., cercetarea penala pentru orice infractiune care nu este data n mod obligatoriu n competenta altor organe de cercetare (procuror sau organele de cercetare penala speciale). Ele au, asadar, o competenta generala, fiind organe de cercetare de drept comun. Rezulta ca, natura sau gravitatea infractiunii ori calitatea persoanei cercetate nu sunt aspecte delerminaiUe n ceea ce priveste determinarea competentei organelor de cercetare penala ale politici judiciare. Ordonanta de Urgenta nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor stipuleaza n art. 14 alin. 1 lit. b pct. 4 ca printre atributiile institutiei se regaseste si desfasurarea activitatii pentru

efectuarea cercetarilor n legatura cu savrsirea unor fapte prevazute de legea penala. De asemenea, n Legea nr. 2LS/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romne se mentioneaza ca lucratorii de politie desfasoara, potrivit competentei, activitati pentru constatarea faptelor penale, efectund cercetari n legatura cu acestea (art. 26 alin. 1 pct. S).Competenta organelor de cercetare penala ale politiei judiciare nu este conditionata de competenta unei anumite instante de a judeca o cauza penala, ntruct, pentru ele nu functioneaza criteriile dupa care sunt repartizate cauzele instantelor de grade diferite n functie de gravitatea faptelor. Deci, lor le revin att fapte ce sunt de competenta judecatoriei, ct si fapte ce sunt de competenta tribunalului. n ceea ce priveste competenta teritoriala a acestor categorii de organe, sunt aplicabile dispozitiile art. 30 si 31 C. pr. pen. si cele ale art. 45 C. pr. pen. (dispozitii care se aplica la urmarirea penala). Dispozitiile cuprinse n Codul de procedura penala, n Ordonanta de Urgenta nr. 63/2003 si n Legea nr. 218/2002 sunt completate de Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 265/2002 privind organizarea activitatii de cercetare penala n cadrul Politiei si Politiei de frontiera. Astfel, conform art. 2, printre atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare se regasesc: organizarea, coordonarea, ndrumarea, sprijinirea si controlul ntregii activitati de cercetare penala din politie; efectuarea cercetarii penale conform art. 207 C. pr. pen. n cauzele preluate de la celelalte formatiuni operative ale politiei, primite sau repartizate direct, precum si n cele trimise de la parchete; " evidenta cauzelor si a lucrarilor penale; " studierea cauzelor si mprejurarilor care au determinat, nlesnit sau favorizat savrsirea de infractiuni; " analiza principalilor indicatori ai activitatii de cercetare penala; organizarea locurilor de retinere si arest preventiv din sediile unitatilor de politie etc. Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si desfasoara activitatea potrivit competentei teritoriale, nsa, atunci cnd anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate n afara razei teritoriale n care se face cercetarea, pot fi efectuate sau se poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau delegare. Cnd sunt efectuate organele de cercetare penala au obligatia de a nstiinta n prealabil organul corespunzator din raza teritoriala n care se efectueaza acele acte (art. 211 alin. 1 si 2 C.pr.pen). Alin. 3 al art. 21 1 C.pr.pen mai precizeaza ca organul de cercetare penala efectuaza toate actele de cercetare, n cuprinsul aceleiasi localitati, chiar daca unele dintre acestea trebuie ndeplinite n afara razei sale teritoriale, dar cu respectarea aceleiasi obligatii, mentionata mai sus. n cazurile urgente organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amnare, chiar daca acestea privesc o cauza ce nu este de competenta lui (art. 213 C. pr. pen.). Lucrarile ce se efectueaza n astfel de cazuri sunt trimise de ndata prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului competent. 3. Competenta organelor de cercetare penala speciale Fac parte din acesta categorie ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare, corp aparte si similare, de catre sefii comenduirilor de garnizoana, ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, ofiterii anume, desemnati din cadrul Politiei de Frontiera, si capitanii porturilor. ' Sediul materiei l reprezinta ari. 208 C. pr. pen. Prima categoric de organe de cercetare penala speciale o reprezinta, potrivit art. 208 alin. 1 lit. a C. pr. pen. ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte .si similare, pentru infractiunile savrsite de militarii din subordine. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant.1"* A doua categoric de organe de cercetare speciale o reprezinta, potrivit ari. 208 alin. 1 lit. b C. pr. pen., ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana pentru infractiunile savrsite de militari n afara unitatilor militare. Si n acest caz, cercetarea poate fi efectuata personal de sefii comenduirilor de garnizoana. Art. 208 alin. 1 lit. c C. pr. pen. prevede ca pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savrsite de persoanele civile n legatura cu obligatiile lor militare, sunt competenti ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare (acestia putnd efectua si personal cercetarea).177 La cererea comandantului centrului militar, organul de politie poate sa efectueze unele acte de cercetare, dupa care nainteaza lucrarile comandantului centrului militar.

Potrivit art. 20S alin. 1 lit. d C. pr. pen., pentru infractiunile legate de regimul de frontiera, competenta de cercetare revine ofiterilor anume desemnati din cadrul Politiei de Frontiera. Art. 208 alin. 1 lit. c C. pr. pen. prevede ultima categoric a organelor de 'cercetare speciale, capitanii porturilor, care sunt competenti sa cerceteze infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinei la bord, precum si infractiunile de serviciu sau n legatura cu serviciul, prevazute n Codul penal, savrsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune n pericol siguranta navigatiei sau a navei. n cazurile prevazute n art. 208 alin. 1 lit. a, b si c C. pr. pen., cercetarea penala se efectueaza n mod obligatoriu de organele speciale, acolo mentionate (art. 208 alin. 2 C. pr. pen.), ceea ce conduce la concluzia ca, pentru celelalte doua cazuri, dosarele pot fi preluate, spre solutionare, de catre organele de cercetare ale politiei judiciare ori de catre procuror.' K Apreciem ca dispozitiile art. 208 C. pr. pen. sunt completate prin acte normative speciale care reglementeaza o categorie distincta de organe de cercetare penala speciale. Astfel, urmeaza sa ne referim la ipoteza comiterii de fapte penale de catre lucratorii Politiei Romne. n aceasta materie, prin Legea nr. 281/2003 s-a realizat diferentierea ntre politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare si politistii apartind segmentului politie administrativa. n acest sens, potrivit art. IV pct. 1 alin. 2 din Legea nr. 281/2003, urmarirea penala n cazul infractiunilor savrsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare se efectueaza n mod obligatoriu de catre procuror. Rezulta ca faptele penale savrsite de restul politistilor sunt instrumentate n faza de urmarire penala de catre anumite organe de cercetare penala. Acestea sunt, potrivit art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 2 din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 321/2003, organe de cercetare penala speciale, care nu se regasesc, nsa, n reglementarea existenta n art. 208 C. pr. pen. deoarece lucratorul de politie nu arc calitatea de militai-. n acest sens, potrivit Statutului Politistului, ofiterii si agentii de politie sunt functionari civili cu statut special. Pentru a putea fi desemnati ca organe de cercetare penala, speciale ofiterii de politie trebuie sa ndeplineasca cumulative urmatoarele cerinte, potrivit art. 4 din Ordinul 321/2003: sa aiba studii superioare juridice; sa faca dovada unei temeinice pregatiri de specialitate; sa fie cunoscut ca avnd o tinuta morala si o conduita profesionala ireprosabila; sa nu i se fi aplicat n ultimii 2 ani una dintre sanctiunile prevazute la art. 58 lit. c - e din Legea nr. 360/2002; sa nu fie pus la dispozitie sau suspendat din functie. In concluzie, n cadrul procedurii judiciare au calitatea de organe de cercetare penala speciale: ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare (ancheta penala poate fi desfasurata si de catre comandant); ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana (ancheta penala poate fi desfasurata si de catre seful comenduirii de garnizoana); ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare(ancheta penala poate fi desfasurata si de catre comandantul centrului militar); ofiterilor anume desemnati din cadrul Politiei de Frontiera; capitanii porturilor; " ofiterii anume desemnati din cadrul Politiei Romne. 4. Competenta procurorului n efectuarea urmarii penale Procurorul, n calitatea sa de reprezentant al Ministerului Public are o sfera larga de atributii (pe care le-am aratat atunci cnd ne-am referit la "Participantii n cadrul procesului penal"). Art. 209 C. pr. pen. reglementeaza competenta procurorului n faza urmaririi penale. Textul prevede ca procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala si ca, n exercitarea acestei atributii, procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare penala. Potrivit art. 60 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Ministerul Public arc, printre alte atributii, si "efectuarea urmaririi penale n cazurile si n conditiile prevazute de lege ". Codul de procedura penala dispune n art. 209 alin. 3179, ca urmarirea penala se efectueaza n mod obligatoriu, de catre procuror, n anumite cauze, dintre care enumeram:

a), infractiunile contra sigurantei statului (art. 155-173 Cod penal)/ crime si delicte contra securitatii nationale (art. 271-294 Noul Cod penal); b). infractiuni contra persoanei / crime si delicte contra persoanei I.M) omorul (art. 174 Cod penal/art. 178 Noul Cod penal); omorul calificat (art. 175 Cod penal/art. 179 Noul Cod penal); omorul deosebii de grav (art. 176 Cod penal/Noul Cod penal nu mai prevede aceasta infractiune); pruncuciderea (art. 177 Cod penal/art. 180 Noul Cod penal); determinarea sau nlesnirea sinuciderii (art. 179 Cod penal/art. 182 Noul Cod penal); lipsirea de libertate n mod ilegal n modalitatea agravata (art. 1S9 alin. 3-5 Cod penal/art. 201 Noul Cod penal); sclavia (art. 190 Cod penal/art. 202 Noul Cod penal); supunerea la munca fortata sau obligatorie (art. 191 Cod penal/art. 203 Noul Cod penal) c). infractiuni contra patrimoniului / crime si delicte contra persoanei tlharia (art. 211 alin. 4 Cod penal/art. 252 Noul Cod penal); pirateria (art. 212 Cod penal/art. 254 Noul Cod penal); d). infractiuni contra autoritatii / crime si delicte contra intereselor publice ofensa adusa unor nsemne (art. 236 Cod penal/Noul Cod penal nu mai prevede aceasta infractiune); ultrajul (art. 239 Cod penal/art. 323 Noul Cod penal) e). infractiuni de serviciu sau n legatura cu serviciul / crime si delicte contra intereselor publice purtarea abuziva.(art. 250 Cod penal/322 Noul Cod pena!) luarea de mita (art. 254 Cod penal/art. 308 Noul Cod penal) darea de mita (art. 255 Cod penal/art. 309 Noul Cod penal) traficul de influenta (art. 257 Cod penal/art. 312 Noul Cod penal) f). infractiuni care mpiedica nfaptuirea justitiei / crime si delicte contra nfaptuirea justitiei,arestarea nclegala si cercetarea abuziva (ari. 266 Cod penal/art. 342 Noul Cod penal) supunerea Ia rele tratamente (art. 267 Cod penal/art. 346 Noul Cod penal) tortura (art. 2671 Cod penal/art. 343 Noul Cod penal) o represiunea nedreapta.(art. 268 Cod penal/art. 344 Noul Cod penal) g). infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activitati ; reglementate de lege / crime si delicte privitoare la regimul armelor, munitiilor, materialelor radioactive si a materiilor explozive ncrcspcctarca regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive (art. 279' Cod penal/art. 407 Noul Cod penal) li) infractiunile prevazute n art. 27 lit. b)-c) C. pr. pen.(infractiunile savrsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane, infractiunile privind siguranta nationala a Romniei prevazuta n legi speciale si infractiunea de spalare a banilor, precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri, - infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar); i) infractiunile prevazute n art. 281 pct. I lit. b) si c) C. pr. pen.(infractiunile savrsite de judecatorii de Ia judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lnga aceste instante, precum si de notarii publici, precum si infractiunile savrsite de judecatori, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi); j) infractiunile prevazute n art. 28" pct. 1 lit. b) C. pr. pen.(infractiunile savrsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe lnga aceste instante);

k) infractiunile prevazute n art. 29 pct. 1 C. pr. pen. (infractiuni savrsite de senatori si deputati, de membrii guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de maresali, amirali, generali si chestori de politie, de sefii cultelor religioase, de judecatorii si magistratii-asislenti de la nalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de Ia parchetele de pe lnga aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie); 1) infractiunile mpotriva protectiei muncii; m) n alte cauze penale, prevazute n legi speciale. n) participarea la activitatea de solutionare a cererilor de extradare"11 sau de transfer al persoanelor condamnate n strainatate '". n toate situatiile aratate, procurorul este obligat sa efectueze el nsusi toate actele de urmarire penala, nefiind suficienta limitarea acestuia la ndeplinirea anumitor activitati sau la completarea actelor desfasurate de organul de cercetare penala. Art. 209 alin. 4 C. pr. pen. prevede ca n toate cazurile enumerate, competenta sa efectueze urmarirea penala si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala, revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei, care, potrivit legii, judeca n prima instanta, cauza. Chiar daca n toate aceste cazuri procurorul este cel ce instrumenteaza - n totalitate sau n mare parte - cauza, pentru legala sesizare a instantei de judecata este obligatorie confirmarea activitatii de ancheta penala de catre seful ierarhic. In acest sens, n art. 209 alin. 5 C. pr. pcn. se prevede ca "rechizitoriul este supus confirmarii prim-proatrorului parchetului, iar cnd urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Cnd urmarirea penala este efectuata de un procuror de la parchetul de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este supus confirmarii procurorului sef de seci ie, iar cnd urmarirea penala este efectuata de acesta, confirmarea se face de catre procurorul general al acestui parchet". ncalcarea acestor dispozitii conduce Ia sanctiunea nulitatii absolute prevazute de art. 197 alin. 2 C. pr. pcn., ntruct dispozitiile referitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, precum si la sesizarea instantei, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Cu caracter de noutate, art. 209 C. pr. pen. a fost completai cu alineatul 6, potrivit caruia procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot ndeplini oricare dintre atributiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infirma actele si masurile acestora, daca sunt contrare legii, si pot prelua, n vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta acestora, din dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior. 5. Acte ncheiate de unele organe din afara structurilor judiciare 5.1. Consideratii preliminare La descoperirea si constatarea infractiunilor, n afara de organele de urmarire penala, participa si alte organe, exterioare aparatului judiciar, prin efectuarea unor acte de constatare pentru infractiuni ce se savrsesc n domeniul n care acestea si desfasoara activitatea."15 n acest sens, Codul de procedura penala reglementeaza atributiile de constatare pentru organele prevazute n art. 214 si pentru comandantii de nave, aeronave si agentii politiei de frontiera (art. 215). 5.2. Orcanele de constatare prevazute n nil. 214 C. pr. pcn. Sunt organe de constatare, potrivit ari 2J4 C. pr. pcn.: organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale unitatilor la care se refera art. 145 Cod penal, pentru infractiunile care constituie ncalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii; " organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale altor unitati la care se refera art. 145 Cod penal, pentru infractiunile savrsite n legatura cu serviciul de cei aflati n subordine ori sub controlul lor; ofiterii si subofiterii din cadrul Jandarmeriei Romne pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice (reglementare introdusa prin Legea nr. 281/2003).186 Organele de constatare sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savrsirea unei infractiuni si sa ntocmeasca proccs-vcrbal despre mprejurarile concrete ale savrsirii acesteia. De asemenea, organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cnd legea prevede aceasta.

Actele ncheiate se nainteaza procurorului n cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cnd legea dispune altfel187. n caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa nainteze de ndata procurorului pe faptuitor, mpreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba. Procesele-verbale ncheiate de accsle organe constituie mijloace de proba. Spre exemplificare, prin lege s-au conferit atributii cu privire la constatarea anumitor infractiuni: Inspectoratului de politie sanitara si medicina preventiva (n domeniul sanitar)11"1; " organele de control ale Curtii de Conturi, n legatura cu modul de formare, de administrare si de gestionare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si cu privire la modul de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrati v-tcritorialc"*9; Inspectoratul de protectie a muncii (n domeniul exercitarii controlului modului n care se respecta legislatia de protectie a muncii) ; " Organele de control ale Oficiului pentru Protectia Consumatorilor'91; Oficiul Romn pentru Drepturile de Autor (n domeniul controlului aplicarii legislatiei cu privire la drepturile de autor si drepturile conexe)1'"'"'; Apreciem ca, de lege ferenda, se impune modificarea art. 214 C. pr. pen. prin introducerea dispozitiei conform careia au calitatea de organe de constatare si ofiterii si agentii de politie, altii dect cei care fac parte din politia judiciara. In acest sens, potrivit art. III pct. 4 din Legea nr. 281/2003, lucratorii de politie care nu fac parte din politia judiciara sunt obligati sa efectueze orice act de constatare a infractiunilor, ncunostintnd despre aceasta, de ndata, organul de urmarire penala competent. 5.3. Acte ncheiate de comandantii de nave si aeronave si de agentii politiei de frontiera (art. 215 C.pr. pcn.) Cu referire la infractiunile comise pe nave si aeronave, pe timpul ct navele si aeronavele se afla n afara porturilor sau aeroporturilor, precum si infractiunile de frontiera, legiuitorul a reglementat, n sarcina comandantilor de nave si aeronave si a agentilor politei de frontiera, aceleasi atributii privind constatarea respectivelor fapte penale ca si n cazul organelor prevazute n art. 214 C. pr. pcn., suplimentnd sfera competentei cu urmatoarele atributii: posibilitatea efectuarii de perchezitii corporale asupra faptuitorului; posibilitatea verificarii lucrurilor pe care faptuitorul le are cu sine; organele de mai sus pot proceda la prinderea faptuitorului, n care caz l predau de ndata procurorului sau organului de cercetare penala, mpreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba, n celelalte cazuri, lucrarile efectuate se nainteaza organului de cercetare penala competent, n cel mult 5 zile de Ia prima constatare efectuata, mpreuna cu mijloacele materiale de proba. Confiscarea speciala Reglementata prin dispozitiile art. 118 C. pen., confiscarea speciala este conditionata de starea de pericol pe care o prezinta anumite lucruri (periculozitate obiectiva) enumerate generic, dar limitativ, n textul mentionat: a) lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala; b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savrsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului; c) lucrurile care au fost date pentru a determina savrsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor; d) lucrurile dobndite n mod vadit prin savrsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si n masura n care nu servesc la despagubirea acesteia; e) lucrurile detinute n contra dispozitiilor legale. Din momentul caracterizarii si ncadrarii unui lucru n vreuna din categoriile enumerate, confiscarea speciala devine obligatorie, indiferent daca se ajunge sau nu la condamnarea faptuitorului. Pentru luarea acestei masuri trebuiesc ndeplinite urmatoarele conditii: a) faptuitorul sa fi savrsit o fapta prevazuta de legea penala sau, dupa caz, o infractiune; b) prin savrsirea faptei sa se fi dat n vileag o stare de pericol a faptuitorului care poate constitui n viitor sursa savrsirii unor noi fapte prevazute de legea penala; c) combaterea starii do pericol sa nu fie posibila dect prin luarea masurii de siguranta a confiscarii speciale. Instanta este obligata sa arate n dispozitivul hotarrii lucrurile supuse confiscarii, care, dupa caz, vor fi predate organelor n drept a le prelua sau valorifica sau vor fi distruse (cnd s-a dispus aceasta).

Masura confiscarii speciale poate fi luata si de.procuror prin ordonanta atunci cnd procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala ori ncetarea urmaririi penale n baza art. 245 lit. b) C. proc. pen. Executarea masurii confiscarii speciale se face n baza prevederilor din art. 439 C. proc. pen. care arata ca masura de siguranta a confiscarii speciale luata prin ordonanta sau hotarre se executa astfel: a) lucrurile confiscate se predau organelor n drept a prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii; b) cnd s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate aceasta se face n prezenta, dupa caz, a procurorului sau judecatorului, ntocmindu-se un pro-ces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Confiscarea speciala dispusa de procuror n faza de urmarire penala are caracter executoriu daca procesul penal nu ajunge n fata instantelor de judecata, astfel confiscarea are caracter provizoriu urmnd sa fie confirmata de instanta. Confiscarea speciala este o masura cu caracter patrimonial. Spre deosebire de celelalte masuri de siguranta, aceasta masura este definitiva si irevocabila. Constatarile medico-legale Constatarile medico-legale 2.1. Notiunea si importanta constatarilor medico-Icgalc Pentru rezolvarea cauzelor cu privire la unele infractiuni ndreptate mpotriva persoanei (infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii), organele judiciare penale au nevoie de cunostintele unor specialisti care sa lamureasca anumite aspecte legate de savrsirea faptei. Cazurile n care se dispune efectuarea constatarilor medico-legalc sunt prevazute n art. 1 14 C. pr. pen.: " n caz de moarte violenta; " n caz de moarte a carei cauza nu se cunoaste sau este suspecta; cnd este necesara o examinare corporala a nvinuitului ori a persoanei vatamate, pentru a se constata daca pe corpul acestora exista urmele infractiunii. Constatarile mcdico-lcgale, ca si constatarile tehnico-stiintifice, trebuie efectuate ntr-un moment apropiat de cel al savrsirii infractiunii, dispunndu-se, de regula, numai n faza de urmarire penala. Prin exceptie, exhumarea se poale face att n timpul urmaririi penale, ct si n timpul judecatii si chiar dupa ramnerea definitiva a hotarrii judecatoresti''. De asemenea, constatarile mcdico-legale pol fi refacute sau completate, potrivit art. 115 alin. 2 C. pr. pcn., n timpul fazei de judecata, daca instanta apreciaza ca raportul medico-lcgal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise. Importanta acestui mijloc de proba consta n faptul ca furnizeaza informatii necesare, uneori indispensabile ncadrarii juridice a faptei (spre exemplu, ncadrarea faptei la lovire sau alte violente sau la vatamare corporala se face n raport de durata ngrijirilor medicale, stabilita n urma constatarii medico-lcgalc). Constatarile medico-lcgale se efectueaza de catre medici care functioneaza n cadrul institutelor si serviciilor medicolegalc organizate prin Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 .2.2. Procedura de efectuare a constatarilor medico-lcgalc Constatarile medico-lcgale se pot dispune prin rezolutie de catre organele de cercetare penala sau de catre procuror. Exhumarea n vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu ncuviintarea procurorului (art. 114 alin. 2 C. pr. pcn.). Constatarea mcdico-legala se efectueaza asupra persoanelor sau cadavrelor indicate de organele de urmarire penala. Modul de efectuare si concluziile constatarii medico-lcgale se consemneaza ntr-un raport scris (art. 115 C. pr. pcn.). Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea partilor, poate aprecia ca raportul medico-lcgal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise si poate dispune refacerea sau completarea constatarii sau efectuarea unei expertize. Daca refacerea sau completarea constatarii medico-lcgale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului pentru a lua masuri n vederea completarii sau refacerii lui. 2.3. Valoarea probatoric a constatarilor medico-lcgale Ca si constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legalc au o forta de dovada egala cu a celorlalte mijloace de proba, fiind apreciate prin coroborare cu ansamblul probelor administrate n cauza. Constatarile tehnico-stiintifice Constatarile tehnico-stiintifice 1.1. Notiunea si importanta constatarilor tchnico-stiintificc

In unele cauze penale, constatarea anumitor fapte si mprejurari legate de savrsirea infractiunii necesita cunostinte de specialitate, situatie n care organul judiciar dispune efectuarea unei expertize sau, n cazuri urgente, a unei constatari tehnico-stiintifice. In art. 112 C. pr. pcn. se prevede ca organul de urmarire penala dispune, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice atunci cnd exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau mprejurari ale cauzei. Constatarea tehnico-stiintifca se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza n cadrul ori pe lnga institutia de care apartine organul de urmarire penala sau chiar n cadrul altor institutii. Dispunerea efectuarii constatarilor tehnico-stiintifice este ntlnita, n mod frecvent, n caztil accidentelor de circulatie pentru a se stabili pozitia autovehiculelor, aderenta partii carosabile, conditiile de vizibilitate ele. De asemenea, sunt necesare constatari ichnico-sliintificc si n cazul infractiunilor contra protectiei muncii." 1.2. Procedura (Ic efectuare a constatarilor tclinico-stiintifice Constatarea tchuico-sliiniillca trebuie sa se faca ntr-un moment foarte apropiat de cel al savrsirii infractiunii, deoarece numai n acest fel ea poate surprinde aspecte cu relevanta deosebita n rezolvarea cauzei. De aceea, constatarea tchnico-sliinlilca se dispune numai n timpul urmaririi penale, iar n faza de judecata se poale dispune refacerea sau completarea ci, potrivit art. 1J5 alin. 2 C. pr. pcn. Constatarea tehnico-stiintifica se dispune de catre organul de urmarire penala, din oficiu sau la cererea partilor, prin rezolutie si, potrivit art. 113 alin. 1 C. pr. pcn., aceasta cuprinde: obiectul constatarii; * ntrebarile la care urmeaza sa raspunda specialistul sau tehnicianul; termenul de efectuare a lucrarii. Organul de urmarire penala comunica specialistului sau tehnicianului datele cunoscute si i pune la dispozitie materialele n cauza, asupra carora urmeaza a se face constatarea. Specialistul sau tehnicianul poate solicita completarea datelor si a materialelor, daca socoteste ca cele comunicate sau puse la dispozitie sunt insuficiente pentru a ajunge la o concluzie (art. 1 13 alin. 2 si 3 C. pr. pen.). Specialistii care efectueaza constatarea au atributii limitate la rezolvarea problemelor de stricta specialitate, neputnd sa-si nsuseasca sau sa li se delege atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control. Operatiile si concluziile constatarii tchnico-stiintificc se consemneaza ntr-un raport (art. 115 C. pr. pen.). Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tchnico-stiintificc ori efectuarea unei expertize. n cazurile n care refacerea sau completarea constatarii tchnico-stiintificc este dispusa de catre instanta de judecata,iraporlul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri n vederea completarii sau refacerii lui. 1.3. Valoarea probatoric a constatarilor tchnico-stiintificc In concordanta cu principiul liberei aprecieri a probelor, constatarile tchnico-stiintificc nu au o forta probanta privilegiata fata de celelalte mijloace de proba. ntruct aceste acte procedurale sunt efectuate de specialisti, dnd dovada de obiectivitate stiintifica, ele produc, de regula, o mai mare ncredere. Totusi, este posibil ca aceste mijloace de proba sa nu reflecte realitatea, fie datorita incompetentei specialistului, fie datorita altor cauze; de aceea, ele fac dovada n procesul penal prin coroborare cu celelalte probe administrate. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului 1.1. Notiunea si importanta declaratiilor nvinuitului sau ale inculpatului Avnd n vedere faptul ca nvinuitul sau inculpatul este persoana care cunoaste cel mai bine mprejurarile n care a fost savrsita fapta, declaratiile sale prezinla o mare nsemnatate n aflarea adevarului, fiind prevazute, ca mijloc de proba, n art. 64 alin. 1 C. pr. pcn. Declaratiile nvinuitului sau ale inculpatului pot fi clasificate ri extrajudiciare si judiciare.' Declaratia extrajudiciara este cea facuta n afara procesului penal, caz n care continutul ci ajunge la cunostinta organului judiciar prin alte mijloace de proba (spre exemplu, o scrisoare, declaratia unui martor caruia nvinuitul sau

inculpatul i s-a confesat, sau nscrisul n care s-a consemnat declaratia'data de nvinuit sau inculpat n cadrul unei anchete administrative). Declaratia este judiciara atunci cnd este facuta n cadrul procesului penal, n fata organelor judiciare, cu respectarea procedurii legale, constituind prin ea nsasi mijloc de proba. Aceste declaratii pot li privite, pe de o parte, ca mijloc de proba cu valente informative necesare aflarii adevarului, iar pe de alta parte, ca o modalitate de exercitare a dreptului la aparare al nvinuitului sau inculpatului. Codul de procedura penala instituie obligatia pentru organele judiciare de a-1 asculia pe nvinuit sau inculpat n cele mai importante momente ale desfasurarii procesului. Astfel, n faza de urmarire penala, nvinuitul sau inculpatul este ascultat la nceputul urmaririi penale (art. 70 alin. 3 C. pr. pcn.) si la sfrsitul urmaririi penale (art. 255 C. pr. pcn.), cu ocazia luarii masurii arestarii preventive (art. 233 si 236 C. pr. pen.), n cazul continuarii cercetarii dupa punerea n miscare a actiunii penale (art. 237 C. pr. pen.) si la prezentarea materialului de urmarire penala (art 250 si 257 C. pr. pen.). In faza de judecata, inculpatul este. ascultat ori de cte ori este necesar (art. 323-325 C. pr. pcn., art. 377 alin. 4 C. pr. pcn., ari. 38513 alin. 3 C. pr. pcn. ctc). De asemenea, pentru solutionarea unei cereri de liberare provizorie, indiferent de faza procesuala n care se afla. nvinuitul sau inculpatul va (1 .ascultat de instanta de judecata (art. I60s'' alin. 1 C. pr. pen.). Obligatia ascultarii nvinuitului sau inculpatului nceteaza atunci cnd acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste n tara (art. 237 alin. 4 C. pr. pcn.) ori cnd inculpatul nu se prezinta la judecata, desi a fost legal citat (art. 291 alin. 2 C. pr. pen.). n timp ce organele judiciare au sarcina de a-1 asculta pe nvinuit sau inculpat, acesta nu poate fi obligat sa dea declaratii, darea declaratiilor reprezentnd un drept al sau si nu o obligatie (nemo lenetiir edcrc contra se). In acest sens, n art. 70 alin. 2 C. pr. pcn. (asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003) se prevede expres obligatia organului judiciar de a aduce la cunostinta nvinuitului sau inculpatului dreptul de a nu face nici o declaratie". Efectuarea urmaririi penale 1. Sesizarea organelor de urmarire pcnala(art. 221-227 C. pr. pcn.) Modurile de sesizare a organelor de judecata sunt variate, clasificarea lor facndu-se n raport de urmatoarele criterii:" ' a) n raport cu sursa de informare: moduri de sesizare externe (plngerea, denuntul); moduri de sesizare interne (sesizarea din oficiu); b) n raport de organul de urmarire sesizat: moduri de sesizare primare, n situatia n care ncunostintarca despre savrsirea unei infractiuni a ajuns pentru prima data n fata unui organ de urmarire penala (de exemplu, plngerea, denuntul, sesizarea din oficiu); moduri de sesizare complementare - n situatia n care cauza a trecut anterior n fata unui alt organ de urmarire penala ( de exemplu, n cazul n care un organ de urmarire penala si declina competenta n favoarea altui organ potrivit art. 210 alin. 2 C. pr. pen.); c) n raport de efectele pe care le produc: moduri de sesizare generale (plngerea, denuntul, sesizarea din oficiu), care produc efectul de a ncunostinta organul de urmarire penala, nefiind indispensabile pentru nceperea urmaririi penale deoarece pot 11 nlocuite; D moduri de sesizare speciale (plngerea prealabila, sesizarea si autorizarea organului competent, manifestarea dorintei guvernului strain), care produc efectul de a ncunostinta organul de urmarire penala, dar, spre deosebire de cele generale, sunt indispensabile pentru nceperea urmaririi penale, neputnd a fi nlocuite, n cele ce urmeaza, modurile de sesizare a organelor de urmarire penala vor fi analizate n raport de efectele produse, ca moduri de sesizare generale si speciale. 1.2. Modurile generale de sesizare a organelor de urmarire penala 1.2.1. Plngerea Potrivit art. 222 alin. 1 C. pr. pcn., plngerea este "mcunostinlarea facuta de o persoana fizica sau de o persoana juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune. Rezulta ca plngerea constituie un mod general de sesizare a organului de urmarire penala, care nu poate fi confundata cu plngerea prealabila, mod special de sesizare. Astfel, n timp ce plngerea poate 11 suplinita printr-un

denunt sau sesizare din oficiu, plngerea prealabila nu poate fi nlocuita cu nici un mod de sesizare, deoarece constituie, n acelasi timp, o conditie de pedepsibilitate si proccdibilitatc."16 n ceea ce priveste continutul sau, potrivit art. 222 alin. 2 C. pr. pen., plngerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului; descrierea faptei care formeaza obiectul plngerii; indicarea faptuitorului, daca este cunoscut; indicarea mijloacelor de proba; n ceea ce priveste forina sa, plngerea poate fi facuta: n scris, situatie n care ca trebuie semnata de petitionar; lipsa semnaturii nu va putea mpiedica organul de urmarire sa tina scama de ea, putnd sa o considere fie denunt anonim, 11c o sesizare din oficiu; oral, situatie n care se consemneaza ntr-un proccs-vcrbal de organul care o primeste. Privitor la persoanele care pot face plngere, legea a reglementat urmatoarele categorii: , a) personal, de catre cel caruia i s-a aauzat o vatamare prin infractiune; plngerea ntocmita de o persoana cu capacitate de exercitiu restrnsa (minor ntre 14 si 18 ani), va fi ncuviintata de catre persoanele prevazute de legea civila (parinte, tutore, curator); /;) prin mandatar, mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramne atasata plngerii; c) prin substituiti procesuali (unul dintre soti pentru celalalt sot sau de catre copilul major pentru 'parinti); persoana vatamata poate sa declare ca rw si nsuseste plngerea, situatie n care nscrisul respectiv nu poate fi luat n considerare ca fiind plngere, dar, n opinia noastra, prezinta toate clementele pentru a putea fi apreciat ca fiind un denunt; d) prin reprezentanti legali, pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu (minorul care nu a mplinit 14 ani si persoana pusa sub interdictie); Plngerea este facultativa. Exceptia de la acesta regula o constituie dispozitiile art. 221 alin. 4 C. pr. pen., care prevad ca n situatia n care, prin savrsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uncia din unitatile la care se refera art. 145 Cod pcnal/art. 159 Noul Cod penal, unitatea pagubita arc urmatoarele obligatii: " sa sesizeze de ndata organul de urmarire penala; " sa prezinte situatii explicative cu privire la ntinderea pagubei; sa prezinte date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita; sa se constituie parte civila. Plngerea trebuie sa se refere la fapte reale, deoarece nvinuirea mincinoasa facuta prin plngere, cu privire la savrsirea unei infractiuni, este considerata infractiune de denuntare calomnioasa (art. 259 Cod pcnal/art. 334 Noul Cod penal). 1.2.2. Denuntul Potrivit art. 223 alin. 1 C. pr. pcn., denuntul este tncunostintarea facuta de calre o persoana fizica sau persoana juridica despre savrsirea unei infractiuni. Distinctia fata de plngere consta n aceea ca prin denunt se aduce la cunostinta organului de urmarire penala savrsirea unei infractiuni n dauna altor persoane, ncllind necesar ca cel care face denuntul sa fi fost prejudiciat prin infractiunea sesizata. Reglementarea denuntului asigura participarea cetatenilor la combaterea infractiunilor, prin atragerea acestora la sesizarea organelor de urmarire penala despre infractiunile de a caror savrsire au luat cunostinta si despre cei care leau comis. Sub aspectul continutului, art. 223 alin. 2 C. pr. pen prevede ca denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plngerea. n ceea ce priveste forma sub care trebuie ntocmit, art. 223 alin. 3 C. pr. pen. prevede ca denuntul poate fi facut: n scris, situatia n care, similar plngerii, este necesara semnatura denuntatorului; denuntul nesemnat este considerat o simpla informare n baza careia, dupa o prealabila verificare a veridicitatii sale, organul de urmarire penala se poate sesiza din oficiu; oral, situatie n care se consemneaza ntr-un proces-verbal de catre organul n fata caruia a fost tacut. Privitor la persoanele care pot sesiza organul de urmarire penala printr-un denunt, acesta poale fi facut de catre orice persoana. Spre deosebire de plngere, care nu poate fi facuta dect de catre o persoana care are capacitate deplina de

exercitiu (iar n cazul n care este ntocmita de o persoana cu capacitate de exercitiu restrnsa, trebuie ncuviintata de catre reprezentantul legal), denuntul poate fi facut si de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrnsa.21" De asemenea, se considera denunt nstiintarea organelor de urmarire penala despre savrsirea unei infractiuni, facuta de catre o unitate prejudiciata care nu are personalitate juridica." Legea nu mai procedeaza la limitarea persoanelor care pot denunta, avnd n vedere ca este vorba de un interes general, acela de a fi aduse Ia cunostinta organelor de urmarire penala faptele penale prevazute de lege."0 n anumite situatii, denuntul poate fi facut chiar de catre persoana care a savrsit infractiunea. n acest caz vorbim de autodenunt. Reprezentnd o recunoastere din proprie initiativa,, a faptei savrsite, autodenuntul poate constitui o circumstanta atenuanta, acordata faptuitorului (de exemplu, potrivit art. 259 alin. 3 Cod penal/ari. 334 alin. 3 Noul Cod penal, daca cel care a savrsit fapta declara mai nainte de punerea n miscare a actiunii penale fata de persoana n contra careia s-a facut denuntul sau plngerea, ori mpotriva careia s-au produs probele, ca denuntul, plngerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76 Cod penal/art. 92 Noul Cod penal). n alte situatii, legea prevede ca autodenuntul determina nlaturarea raspunderii penale (de exemplu, potrivit art. 255 alin. 3 Cod penal/art. 309 alin. 5 Noul Cod penal, mituitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai nainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pentru acea infractiune). Ca si plngerea, denuntul este facultativ, putnd fi facut de orice persoana particulara sau orice unitate dintre cele la care se refera art. 145 Cod penal/art. 159 Noul Cod penal, fara ca acestea sa aiba vreo obligatie legala n acest sens.221 n anumite cazuri, nsa, denuntul devine o obligatie a acelora care au luat cunostinta despre savrsirea unei infractiuni. Astfel, potrivit art. 263 Cod penal/art. 339 Noul Cod penal, omisiunea de a denunta de ndata savrsirea anumitor infractiuni se pedepseste. 1.2.3. Sesizarea din oficiu Sesizarea din oficiu, modalitate de sesizare interna, consta n posibilitatea (dreptul si obligatia) organului de urmarire penala de a se autosesiza, ori de cte ori afla, pe alta cale dect prin denunt sau plngere, ca s-a savrsit o infractiune. Sesizarea clin oficiu se realizeaza, de regula, n urmatoarele situatii: constatarea unor infractiuni flagrante, n care situatie organul de urmarire penala ncheie un proces-verbal ce constituie actul de ncepere din oficiu a urmaririi penale; prin denunturi anonime, scrise sau verbale (telefonice); n aceasta situatie se impune ca cercetarile cu privire Ia faptele semnalate sa fie ntreprinse cu multa operativitate, discretie si atentie, deoarece s-ar putea ca ele sa nu fie veridice; prin mijloace de informare n masa (presa scrisa si vorbita); zvonul public ( constatarea unor infrac(iiini de catre alte organe dect cele de urmarire penala 1.3. Modurile speciale de sesizare a organelor de urmarire penala n anumite situatii nu este suficient ca organul de urmarire penala sa ia cunostinta de savrsirea infractiunii prin unul din modurile generale de sesizare (plngere, denunt sau sesizare din oficiu). n acest sens, potrivit art. 221 alin. 2 C. pr. pcn., cnd actiunea penala se pune n miscare numai la plngerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea lenaia nu poate ncepe n lipsa acestora. De asemenea, potrivit art. 221 alin. 3 C. pr. pcn., urmarirea penala nu poate ncepe fara exprimarea dorintei guvernului strain n cazul infractiunii prevazute n art. 171 Cod penal Din analiza normelor legale, rezulta urmatoarele moduri speciale de sesizare a organelor de urmarire penala: a) plngerea prealabila - ca ncunostintarc facuta de catre persoana vatamata printr-una din infractiunile pentru care legea penala cerc o asemenea plngere penlru punerea n miscare a actiunii penale, prin care si exprima vointa de a fi tras la raspundere penala faptuitorul. n functie de natura infractiunii sau, uneori, de calitatea subiectului activ al infractiunii, plngerea prealabila se poate adresa urmatoarelor categorii de organe judiciare" 111111.direct instantei de judecata, pentru lovire sau alte violente (art. 180 Cod penal/ art. 1S5 Noul Cod penal), vataihare corporala din culpa (art. 184 alin. 1 Cod pcnal/art. 189 Noul Cod penal), amenintare Cod pcnal/art. 210 Noul Cod penal), insulta (art. 209 Cod penal/ Noul Cod penal nu mai cuprinde aceasta infractiune), calomnie (art. 206 Cod pcnal/art. 225 Noul Cod penal) ctc; organului de cercetare penala sau procurorului, penlru vatamare corporala (ari. 181 Cod pcnal/art. 186

Noul Cod penal), vatamare corporala clin culpa (art. 1S4 alin. 3 Cod pcnal/art. 189 Noul Cod penal), violarea de domiciliu (art. 192 alin. 1 Cod penal/ari. 208 Noul Cod penal), violarea secretului corespondentei (art. 195 Cod pcnal/art. 212 Noul Cod penal), ctc. 22222222organului competent sa efectueze urmarirea penala, cnd plngerea prealabila este ndreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la Camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uncia din persoanele aratate n art. 29 pcl. C. pr. pen.223 333333 b) sesizarea organului prevazut de lege, cum ar fi: sesizarea comandantului pentru infractiuni comise de militari sau de civili n legatura cu obligatiile militare; este vorba despre infractiuni contra ordinii si disciplinei militare (art. 331-336 Cod penal/art. 485-490 Noul Cod penal), sustragerea de la serviciul militar (art. 348 Cod penal/art. ), sustragerea de la recrutare (art. 353 Cod pcnal/art. 508 Noul Cod penal), neprezentarea Ia ncorporare sau concentrare (art. 354 C. pen./art. 509 Noul Cod penal); 444444sesizarea organelor competente ale cailor ferate, pentru unele infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate, cum ar fi nendcplinirea ndatoririlor de serviciu sau ndeplinirea lor defectuoasa, din culpa (art. 273 alin. 1 Cod penal/art. 374 alin. 1 Noul Cod penal), nendcplinirea cu .stiinta a ndatoririlor de serviciu sau ndeplinirea lor defectuoasa (art. 274 alin. 1 Cod pcnal/art. 375 alin. 1 Noul Cod penal) si parasirea postului si prezenta la serviciu n stare de ebrietate (art. 275 alin. 1 si 2 Cod penal/art. 376 alin. 1 si 2 Noul Cod penal); 555555cererea Camerei Deputatilor, Senatului .si Presedintelui Romniei, pentru infractiuni savrsite n exercitiul functiei de catre membrii Guvernului22'1 (art. 109 alin. 2 din Constitutia Romniei); hotarrea Camerei Deputatilor si Senatului de a pune sub acuzare Presedintelui Romniei pentru nalta tradare, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, n sedinta comuna (art. 96 alin. 1 din Constitutia Romniei); sesizarea comandantului, a proprietarului ori a operatorului navei, dupa caz, pentru unele infractiuni prevazute n Legea nr. 191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval, cum ar fi refuzul de a executa un ordin cu privire la ndatoririle de serviciu privind siguranta navigatiei si a navei (art. 23 alin. 1), lovirea superiorului de catre inferior (art. 23 alin. 2), etc; c) autorizarea organului prevazut de lege, cum ar fi: autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, pentru infractiunile savrsite n afara teritoriului tarii contra statului romn sau contra vietii unui cetatean romn ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean romn, cnd sunt savrsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii (art. 5 Cod penal/art. 12 Noul Cod penal);225 aprobarea procurorului general a! parchetului de pe lnga curtea de apel n a curei circumscriptie s-au savrsit faptele penale savrsite n exercitarea profesiei sau n legatura cu aceasta de catre avocati (art. 371 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat) d) exprimarea dorintei guvernului strain pentru infractiuni contra vietii, integrantii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii savrsite mpotriva unui reprezentant al statului respectiv; urmarirea penala va ncepe chiar si n lipsa dorintei guvernului strain, nsa nu vor mai fi aplicabile dispozitiile art. 171 alin. 1 Cod penal, n ceea ce priveste aplicarea.sporului de pedeapsa, ci vor fi aplicate dispozitiile de drept comun corespunzatoare faptei savrsite de inculpat.226 In ce priveste forma sesizarii speciale, art. 225 C. pr. pen. prevede ca aceasta trebuie facuta n scris si semnata de catre organul competent. Sub aspectul continutului, sesizarea speciala va cuprinde aceleasi elemente ca si n cazul plngerii sau denuntului (numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, sediul organului care face sesizarea, descrierea faptei, indicarea faptuitorului, daca este cunoscut si a mijloacelor de proba).227 2. Desfasurarea urmaririi penale (art. 228-238 C. pr. pen.) 2.1. nceperea urmaririi penale nceperea urmaririi penale este un moment procesual cu semnificatii deosebite. Pe de o parte, nceperea urmaririi penale constituie momentul initial al procesului penal,251 iar, pe de alta parte, ea implica drepturi si obligatii specifice att pentru organele de urmarire penala, ct si pentru ceilalti participanti n proces.252 Dupa cum am mentionat anterior, ca trebuie sa fie precedata de o sesizare. Modalitatile nceperii urmaririi penale, ct si masurile ce se impun a fi luate cu aceasta ocazie sunt prevazute n cuprinsul art. 228 C. pr. pen. n baza acestor dispozitii legale, organul de urmarire penala, sesizat prin plngere sau denunt, dispune prin rezolutie, nceperea urmaririi penale, daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale prevazute n art. 10 C. pr. pcn., cu exceptia celui de la lit. b1. Din cele aratate mai sus rezulta ca pentru nceperea urmaririi penale este necesara ndeplinirea urmatoarelor conditii:

a) savrsirea unei fapte prevazute de legea penala; b) existenta unei sesizari a organului de urmarire penala care sa cuprinda un minim de date sau informatii, pe baza carora sa se poata dispune nceperea urmaririi penale. n cazul n care sesizarea nu contine acest minim informational, se va proceda la efectuarea actelor premergatoare; c) inexistenta vreunuia din cazurile de mpiedicare a nceperii urmaririi penale prevazute n art. 10 C. pr. pen., cu exceptia celui prevazut Ia lit. b1.253 nceperea urmaririi penale se poate dispune de procuror sau de organul de cercetare penala prin urmatoarele acte: rezolutia de ncepere a urmaririi penale, potrivit ari. 228 alin. ] C. pr. pen., n cazul sesizarii prin plngere sau denunt, care este un act simplu, att n forma ct si n continut, cuprinznd doar temeiul legal, dispozitia de ncepere a urmaririi penale, ncadrarea juridica, numele si prenumele faptuitorului (daca acesta este cunoscut) si semnatura organului de urmarire penala;254 procesul-verbal de ncepere a urmaririi penale, potrivit art. 228 alin. 3 C. pr. pen., n cazul sesizarii din oficiu, act complex n comparatie cu rezolutia, care va cuprinde, n afara dispozitiilor prevazute n art. 91 C. pr. pen., ncadrarea juridica a faptei, precum si dispozitia de ncepere a urmaririi penale; ordonanta prin care procurorul solutioneaza un conflict de competenta, dispunnd totodata si nceperea urmaririi penale.255 In ipoteza n care s-a dispus nceperea urmaririi penale de catre organul de cercetare penala, rezolutia ori procesulverbal vor fi stipuse confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala n termen de cel mult 48 de orc de la data nceperii urmaririi penale. Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plngerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale prevazute n art. 10 C. pr. pen., se procedeaza fie n vederea dispunerii ncnccpcrii urmaririi penale, fie la nceperea urmaririi penale, urmata, daca csle cazul, de scoaterea de sub urmarire penala. Aceasta reglementare diferita are drept criteriu incidenta cazurilor de mpiedicare a punerii n miscare a actiunii penale, dupa cum urmeaza: a) daca se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute la art. 10 C. pr. pen., cu exceptia celor de la lit. b' si lit. i : organul de cercetare penala nainteaza procurorului actele ncheiate cu propunerea de a nu se ncepe urmarirea penala; -" daca procurorul este de acord cu propunerea de a nu se ncepe urmarirea penala, o confirma prin rezolutie motivata; copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea, precum si, dupa caz, persoanei fata de care s-au efectuat acte premergatoare (art. 228 alin. 6 C. pr. pcn.)25''; daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut mprejurarea pe care se ntemeia propunerea de a nu se ncepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restituie actele organului de cercetare penala, dispunnd nceperea urmaririi penale; daca procurorul constata ca n cauza nu este incident vreunul din cazurile prevazute n art. 10 C. pr. pcn., cu exceptia lit. b1 i si i', restituie actele organului de cercetare penala, fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru nceperea urmaririi penale. b) daca se constata existenta cazului prevazut n art. 10 lit. b C. pr. pcn.: organul de cercetare penala dispune nceperea urmaririi penale; " organul de cercetare penala nainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala; daca procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si nstiinteaza despre aceasta, cnd este cazul, persoana care a facut sesizarea; daca procurorul constata ca n cauza nu este incident cazul prevazut la art. 10 lit. b1 C. pr. pen. restituie dosarul organului de cercetare penala, care are obligatia de a continua urmarirea penala, procednd Ia efectuarea acesteia, potrivit legii si tinnd seama de mprejurarile speciale ale fiecarei cauze. c) daca se constata existenta cazului prevazut n art. 10 lit. i C. pr. pen.,singurul organ judiciar penal competent a dispune o solutie corespunzatoare este instanta de judecata. Ca atare, dosarul este necesar a ajunge n fata instantei de judecata pentru ca aceasta sa dipuna ncetarea procesului penal si nlocuirea raspunderii penale.

d) avnd caracter particular, daca se constata existenta cazului prevazut n art. 10 lit. i' C. pr. pen., apreciem ca organul de cercetare penala va propune procurorului nenceperea urmaririi penale Din analiza celor afirmate anterior, se impun a fi facute unele observatii. Astfel, n situatia n care este incident cazul prevazut n art. 10 lit. b1 C. pr. pen., se va dispune nceperea urmaririi penale. Aceasta derogare decurge din necesitatea ca aprecierea gradului concret de pericol social sa se faca n baza unor dovezi temeinice, strnse si administrate n conditiile stricte ale largilor garantii procesuale oferite de o urmarire penala aflata n curs si nu n cadrul unor activitati extraprocesuale.257 Si n acest caz, procurorul este singurul carele dreptul de a aprecia si hotar daca fapta are sau nu gradul de pericol social al unei infractiuni, pentru ca apoi sa dispuna scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative sau continuarea cercetarii penale. Din momentul nceperii urmaririi penale, faptuitorul primeste calitatea de nvinuit. Astfel, potrivit art. 229 C. pr. pen., persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste nvinuit ct timp nu a fost pusa n miscare actiunea penala mpotriva sa.nvinuitul este subiect procesual, dar nu este parte n proces. Dupa ce va fi pus sub inculpare, prin punerea n miscare a actiunii penale devine parte n proces si poarta denumirea de inculpat. n calitatea sa de subiect procesual, nvinuitul are anumite drepturi si obligatii procesuale, potrivit carora, va avea dreptul sa dea declaratii, sa aiba un aparator, sa dovedeasca lipsa de temeinicie a probelor n acuzare, dar, n acelasi timp, are obligatia de a suporta anumite masuri ce rezulta din continutul normelor procesual penale. 2.2. Efectuarea urmaririi penale 2.2.1. Consideratii preliminare Urmarirea penala, lund n considerare criteriul cunoasterii identitatii faptuitorului, se poate desfasura: in rem, cnd nu se cunoaste persoana faptuitorului, caz n care se efectueaza acte de urmarire penala pentru lamurirea mprejurarilor n caro s-a savrsit infractiunea si pentru a descoperi identitatea persoanei care a savrsit fapta; in rem si in personam, cnd se cunoaste persoana faptuitorului. Urmarirea penala, n cazul n care se arc n vedere calitatea procesuala pe care o poate dobndi faptuitorul n timpul acestei faze a procesului penal, se poate desfasura: numai fata de nvinuit, n cauzele penale mai simple si daca nu este necesara privarea de libertate a nvinuitului pe o durata mai mare de 10 (zece) zile; n aceasta ipoteza, la finalizarea urmaririi penale se va dispune punerea n miscare a actiunii penale si trimiterea nvinuitului n judecata n calitate de inculpat;"'y fata de inculpat, n cauzele penale mai complexe, cnd existaprobe temeinice ca faptuitorul poate fi nvinovatit de savrsirea infractiunii, ceea ce determina punerea n miscare a actiunii penale,precum si posibilitatea privarii de libertate a inculpatului pe o durata mai mare de 10 (zece) zile. 2.2.2. Efectuarea urmaririi penale fata de nvinuit Potrivit art. 229 C. pr. pen., nvinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, att timp nu a fost pusa n miscare actiunea penala mpotriva sa. Efectuarea urmaririi penale fata de nvinuit sc caracterizeaza prin urmatoarele: cauzele instrumentate nu sunt complexe; participarea persoanelor interesate, nvinuitul si persoana-vatamata, fara a avea calitatea de parti n procesul penal si avnd drepturi procesuale mai restrnse; interventia redusa a procurorului n activitatea organului de cercetare penala. In acest sens, organul de cercetare penala poate asculta nvinuitul, persoana vatamata, martorii, poate dispune constatari tehnico-sliintifice sau mcdico-lcgalc, poate proceda la ridicarea de obiecte sau nscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba n procesul penal. In cazul n care sunt probe sau indicii temeinice ca nvinuitul a savrsit fapta, organul de cercetare penala poate lua masura retinerii nvinuitului. n aceasta ipoteza, conform art. 143 alin. 1 teza a Ii-a C. pr. pen., organul de cercetare penala l va ncunostinta de ndata pe procurorul de supraveghere. Sunt nsa situatii n care organul de cercetare penala este nevoit sa solicite procurorului autorizarea anumitor activitati de ancheta penala, deoarece o scrie ntreaga de acte de dispozitie procesuala nu sunt reglementate ca facnd parte din sfera atributiilor functionale ale organelor de cercetare penala. n acest sens, daca organul de cercetare penala considera ca exista n dosar probe sau indicii temeinice din care rezulta necesitatea privarii de libertate a nvinuitului sau inculpatului va propune procurorului luarea masurii arestarii preventive, acesta. Ia rndul sau, urmnd a sesiza

instanta competenta. De asemenea, procedura este similara pentru efectuarea unei interceptari si nregistrari, efectuarea unei perchezitii domiciliare, retinerea si predarea corespondentei ctc. n situatiile n care urmarirea penala este efectuata de catre procuror, ntreaga activitate de strngere a probelor este realizata, n principiu, de catre acesta. Exceptie fac situatiile n care procurorul dispune organului de cercetare penala, prin institutia delegarii, efectuarea urpr acte procedurale, potrivit art. 217 alin. final C. pr. pen. n cazul n care organul de cercetare penala constata fapte noi n sarcina nvinuitului ori mprejurari noi care pot duce la schimbarea ncadrarii juridice a faptei pentru care s-a dispus nceperea urmaririi penale sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savrsirea aceleiasi fapte, este obligat sa faca procurorului propuneri pentru extinderea cercetarilor penale sau schimbarea ncadrarii juridice. Propunerile se nainteaza n termen de 3 zile, procurorul fiind obligat a dispune n 5 zile de la sesizare. Daca infractiunea care formeaza obiceiul cauzei este n competenta de urmarire penala a procurorului acesta va dispune din oficiu extinderea cercetarilor penale ori schimbarea ncadrarii juridice. 2.2.3. Punerea n miscare a actiunii penale n cazul n care organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea n miscare a actiunii penale2'"0 ntocmeste un referat cu propuneri n acest sens, pe care l nainteaza procurorului. Acesta, dupa examinarea dosarului, va dispune: a) punerea n miscare a actiunii penale, prin ordonanta; ordonanta, potrivit art. 235 alin. 3 C. pr. pen., va cuprinde, pe lnga mentiunile prevazute n art. 203 C. pr. pen., date cu privire Ia persoana inculpatului, fapta pentru care este nvinuit si ncadrarea juridica a acesteia; n aceasta situatia, ordonanta este un act de inculpare, n baza caruia nvinuitul capata calitatea de inculpat, devenind parte n proces; de asemenea, prin ordonanta se fixeaza si modalitatea de continuare a urmaririi penale, respectiv urmarire cu actiune penala pusa n miscare; b) infirmarea propunerii organului de cercetare penala, prin rezolutie, situatie n care va proceda la: restituirea dosarului organului de cercetare penala, daca considera necesara continuarea cercetarii penale; organul de cercetare penala este obligat sa continue cercetarea penala, respectnd si dispozitiile procurorului; * clasarea, scoaterea de sub urmarire sau ncetarea urmaririi penale, potrivit art. 262 pct.2 lit. a C. pr. pen., ori suspendarea urmaririi penale, potrivit art. 262 pct. 2 lit. b C. pr. pen. 2.2.4. Efectuarea urmaririi penale fata de inculpat Persoana mpotriva careia s-a pus n miscare actiunea penala este partea n procesul penal si se numeste inculpat. n cazul n care faptuitorul primeste calitatea de inculpat, se pot efectua, n principiu, toate actele de urmarire penala care sunt efectuate si fata de nvinuit. Totusi, legea reglementeaza si activitati care sunt specifice urmaririi penale efectuate fatade inculpat. Potrivit art. 234 alin. 1 C. pr. pen., organul de cercetare penala, daca considera ca sunt ntrunite conditiile prevazute de lege pentru punerea n miscare a actiunii penale, face propuneri n acest sens, pe care le nainteaza procurorului. Procurorul sesizat, n ipoteza n care este de acord cu propunerea organului de cercetare penala, va dispune punerea n miscare a actiunii penale, prin ordonanta. . Suplimentar fata de prevederile art. 203 C. pr. pen., ordonanta de punere n miscare a actiunii penale va mai cuprinde date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este nvinuit si ncadrarea juridica a acesteia. Punerea n miscare a actiunii penale reprezinta un moment cu o deosebita importanta procesuala, ntruct calitatea procesuala a faptuitorului se schimba, el devenind inculpat, aspect care conduce la modificarea drepturilor si obligatiilor procesuale. Astfel, spe exemplu, din acest moment, inculpatul este supus, daca este cazul, privarii de libertate prin intermediul arestarii preventive. Arestarea preventiva se dispune exclusiv de instanta de judecata, la propunerea procurorului. Acesta va proceda n acest sens, fie la propunerea organului care efectueaza cercetarea penala, fie din oficiu, daca dosarul este n competenta de ancheta penala a sa. n acelasi timp, punerea n miscare a actiunii penale confera inculpatului drepturi suplimentare. Astfel, organul de cercetare penala are obligatia de a-1 chema pe inculpat pentru a-i comunica fapta pentru care este nvinuit si pentru a-i da explicatii cu privire Ia drepturile si obligatiile pe care le are. Cu aceasta ocazie, organul de cercetare penala i pune n vedere inculpatului aflat n stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face n cursul procesului penal si ca arc ndatorirea sa comunice orice schimbare de adresa. Cnd inculpatul locuieste n strainatate se va line scama, la fixarea termenului de nfatisare, de reglementarile speciale privind asistenta judiciara internationala n materie penala.261

Potrivit art. 237 alin. 4 C. pr. pcn., n cazul n care inculpatul este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste n tara, organul de cercetare penala va continua urmarirea, dupa punerea n miscare a actiunii penale si iara a-1 asculta. Cu ocazia desfasurarii urmaririi penale, dupa punerea n miscare a actiunii penale, daca se constata fapte noi n sarcina inculpatului ori mprejurari noi care pot duce la schimbarea ncadrarii juridice a faptei sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savrsirea acelei fapte, organul de cercetare penala, potrivit art. 238 C. pr. pen., face propuneri n acest sens, pe care le nainteaza procurorului pentru ca acesta sa decida n privinta extinderii cercetarii penale sau schimbarii ncadrarii juridice. Propunerile se nainteaza n cel mult 3 zile de la data constatarii faptelor, mprejurarilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide prin ordonanta n cel mult 5 zile. Ordonanta procurorului de extindere a cercetarii penale va avea drept consecinta pentru organul de cercetare penala strngerea probelor necesare cu privire Ia noile fapte si persoane pna la finalizarea cercetarii penale. Ordonanta procurorului de schimbare a ncadrarii juridice poate determina, dupa caz, 11c administrarea probelor n raport cu noua ncadrare juridica, fie declinarea de competenta ori trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul.262 3. Suspendarea urmaririi penale (art. 239-241 C. pr. pen.) Urmarirea penala se desfasoara, n principiu, cu participarea nvinuitului sau inculpatului, urmarindu-se prin aceasta respectarea dreptului de aparare, dar si efectuarea unor activitati procesuale care presupun n mod obligatoriu prezenta nvinuitului sau inculpatului (de exemplu, prezentarea materialului de urmarire penala, reconstituirea, confruntarea nvinuitului sau inculpatului cu alte .parti sau persoane din cauza ctc). Lund n considerare existenta unor situatii faptice n care nvinuitul sau inculpatul este mpiedicat sa participe la desfasurarea urmaririi penale, datorita unor mprejurari determinate de starea sanatatii sale, n Codul de procedura penala a fost reglementata institutia suspendarii urmaririi penale. n acest sens, prin suspendarea urmaririi penale se ntelege ntreruperea temporara a procesului penal ca urmare a existentei unei boli grave a nvinuitului sau inculpatului, care l mpiedica sa ia parte la activitatea procesuala, boala constatata printr-o expertiza medico-legalara Din analiza definitiei, rezulta ca pentru a se putea dispune suspendarea urmaririi penale, se impune ndeplinirea urmatoarelor conditii: a) nvinuitul sau inculpatul sa sufere de o boala grava care l mpiedica sa ia parte la procesul penal. Boala poale fi de ordin fizic sau psihic, temporara (de scurta sau de lunga durata), sau permanenta,2" curabila sau incurabila,"'' independenta de vointa nvinuitului sau inculpatului, ori, dimpotriva, rezullatul propriei sale activitati.266 b) boala grava sa Jie constatata printr-o expertiza medico-legala, organul de cercetare penala va desfasura urmatoarele activitati: va dispune efectuarea unei expertize medico-legale; " constatnd existenta bolii grave, va nainta procurorului care i vegheaza activitatea un referat cu propunerea de suspendare a urmaririi penale, mpreuna cu dosarul cauzei. Potrivit art. 239 alin. 2 C. pr. pen., procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta. Potrivit art. 240 alin. 2 C. pr. pen., dupa ce dispune suspendarea urmaririi penale, procurorul are urmatoarele obligatii: de a comunica nvinuitului sau inculpatului si persoanei vatamate despre luarea masurii; n acest mod, celui fata de care s-a dispus suspendarea urmaririi penale i se aduce la cunostinta ca, pe perioada stabilita, este exonerat de ndeplinirea obligatiilor procesuale pe care Ic presupune calitatea sa; de asemenea, partii civile i se ofera posibilitatea de a parasi calea penala pentru a se adresa cu actiunea sa civila la instanta civila conform art. 19 alin. 3 C. pr. pen., care consacra derogarea de la principiul irevocabilitatii dreptului Ia optiune electa una via non datur recursus ad alteram; * de a restitui dosarul organului de cercetare penala. Potrivit art. 241 C. pr. pen., dupa dispunerea suspendarii, organul de cercetare penala arc urmatoarele obligatii: " de a continua sa efectueze toate actele a caror ndeplinire nu este mpiedicata de situatia nvinuitului sau inculpatului (de exemplu,audierea celorlalte parti n proces, a martorilor, efectuarea de expertize, ridicarea de obiecte si nscrisuri etc); de a se interesa periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale. In cazul n care organul de cercetare penala constata ca a ncetat cauza de suspendare, nainteaza dosarul procurorului pentru a dispune reluarea urmaririi penale.

4. Solutii procesuale de nctrimiterc n judecata (art. 242-249* C. pr. pen.) 4.1. Consideratii preliminare Pe parcursul urmaririi penale se poate constata existenta unuia din cazurile prevazute la art. 10 C. pr. pen., situatii n care procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune, dupa caz, ncetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau clasarea cauzei penale. Aceste situatii se caracterizeaza prin urmatoarele: reprezinta atributul exclusiv al procurorului, care poate dispune n acest sens doar n cursul urmaririi penale; au drept finalitate stingerea urmaririi penale, mpiedicnd, practic, trecerea cauzei n faza de judecata; * nu determina o solutionare a cauzei dect n sens negativ; au un caracter relativ, principiul autoritatii lucrului judecat avnd aplicabilitate numai n cazul hotarrilor judecatoresti, nu si n cazul ordonantelor procurorului. n cele ce urmeaza vom analiza ncetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala si clasarea. 4.2. ncetarea urmaririi penale (art. 242-248 C. pr. pen.) ncetarea urmaririi penale reprezinta acea solutie de netrimitere n judecata, care are loc cnd se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute n art. 10 lit.f-h sij si exista nvinuit sau inculpat n cauza. Solutia ncetarii urmaririi penale este corespunzatoare ncetarii procesului penal, dispusa de catre instanta de judecata si semnifica existenta unei infractiuni savrsite, dar, datorita unei cauze legale,raspunderea penala nu poate interveni (Iii. f si j), sau este nlaturata (lit.g si h). Potrivit art. 242 alin. 1 din C. pr. pen., rezulta ca pentru a se. dispune ncetarea urmaririi penale este necesar a fi ndeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe nvinuit sau inculpat n cauza; h) sa cxi.sle vreunul din cazurile prevazute Ia art. 10 Iii. f-li si j C. pr. pen. Cazurile de ncetare a urmaririi penale sunt cuprinse n art. 10 lit. f-h si j C. pr. pen., dupa cum urmeaza: " lipseste plngerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea n miscare a actiunii penale; a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului; a fost retrasa plngerea prealabila ori partile s-au mpacat, n cazul infractorilor pentru care retragerea plngerii sau mpacarea partilor nlatura raspunderea penala; exista autoritate de lucru judecat. ncetarea urmaririi penale poate fi totala sau partiala" . ncetarea este totala cnd mprejurarile determina o stingere n ntregime a cauzei penale (de exemplu, n conditiile existentei unei singure fapte, intervine un impediment la exercitarea actiunii penale). ncetarea este partiala daca n aceiasi cauza, potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. pen., sunt mai multi nvinuiti sau inculpati, ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de mpiedicare a exercitarii actiunii penale arc aplicabilitate numai la anumiti nvinuiti sau inculpati, ori numai la anumite fapte. Pe calc de consecinta, pentru restul persoanelor sau faptelor, urmarirea penala continua. Potrivit art. 243 alin. 1 C. pr. pen., daca organul de cercetare penala constata existenta vreunuia din cazurile prevazute de art. 10 lit. f-h si j C. pr. pen., ntocmeste un referat cu propunerea de ncetare a urmaririi penale (care va cuprinde mentiunile prcv.dc art. 259 C. pr. pen.)," pe care, mpreuna cu dosarul cauzei, l nainteaza procurorului care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala. , Procurorul, primind dosarul mpreuna cu propunerea organului de cercetare penala, le studiaza si poate dispune: a) restituirea dosarului la organul de cercetare penala, cu dispozitia de a termina cercetarea n ipoteza n care constata ca nu este cazul sa dispuna ncetarea sau cnd a dispus ncetarea partial (art. 248 C. pr. pen.); b) ncetarea urmaririi penale, prin ordonanta (n cazul n care s-a pus n miscare actiunea penala), sau prin rezolutie motivata (n cazul n care nu s-a pus n miscare actiunea penala). In ceea ce priveste continutul ordonantei de ncetare a urmaririi penale, aceasta va cuprinde: a) mentiunile aratate n ari. 203 C. pr. pen., (data si locul ntocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o ntocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului, temeiul legal si semnatura celui care a ntocmit-o); b) mentiunile speciale prevazute in art. 244 C. pr. pen. (datele privind persoana si fapta la care se refera ncetarea, precum si temeiurile de fapt si de drept pe baza carora se dispune ncetarea urmaririi penale); c) dispozitiile complementare prevazute n art. 245 C. pr. pen., cu referire la urmatoarele aspecte:

" revocarea masurilor asiguratorii luate n vederea repararii prejudiciului sau executarii pedepsei amenzii; confiscarea lucrurilor care sunt supuse confiscarii speciale si restituirea celorlalte; daca proprietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pna la hotarrea instantei civile; masurile asiguratorii privind reparatiile civile si restabilirea situatiei anterioare savrsirii infractiunii; n cazul mentinerii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca persoana vatamata nu introduce actiune n fata instantei civile n termen de 30 de zile de Ia comunicarea ncetarii urmaririi penale, acestea se vor considera desfiintate; stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare, a persoanelor care trebuie sa le suporte, precum si ordonarea ncasarii lor; ' restituirea cautiunii n cazurile prevazute de lege masurile de siguranta, prevazute n art. 162 C. pr. pcn. (obligarea Ia tratament medical sau internarea medicala), daca n cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din aceste masuri. n ceea ce priveste termenul nlauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra ncetarii urmaririi penale din momentul nregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatul parchetului, legea nu face nici o precizare. Exceptie de la aceasta regula o constituie continutul art. 243 alin. 3 C. pr. pen., conform caruia procurorul se va pronunta asupra ncetarii urmaririi penale n aceeasi zi n care a primit propunerea de ncetare de la organul de cercetare penala, cnd cazul de ncetare priveste un nvinuit sau inculpat arestat." ~ Dispunnd ncetarea urmaririi penale, procurorul are obligatia de a comunica copie de pe ordonanta sau rezolutia de ncetare a urmaririi penale persoanei care a facut sesizarea, nvinuitului sau inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate .(art. 246 alin. 1 C. pr. pcn.)" '. n cazul n care nvinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul trebuie sa ceara de ndata instantei revocarea masurii arestarii preventive. n acest sens procurorul va nainta instantei de judecata dosarul cauzei mpreuna cu referatul de propunere a revocarii arestarii preventive, act n care se mentioneaza cazul sau cazurile de ncetare a urmaririi penale constatate. Instanta de judecata va dispune, prin ncheiere, n termen de 24 de ore de Ia data primirii dosarului, asupra revocarii arestarii preventive si punerii de ndata n libertate a nvinuitului sau inculpatului. Dosarul, n interiorul aceluiasi termen, va fi restituit procurorului mpreuna cu o copie a ncheierii pronuntate.. Punerea n libertate a nvinuitului sau inculpatului se va face de catre administratia locului de detinere n urma comunicarii de catre instanta a dispozitiei de punere n libertate (art. 246 alin. 2 C. pr. pen.). Prin "dispozitie de punere n libertate" legiutorul a avut n vedere comunicarea catre administratia locului de detinere a unei copii de pe ncheierea de revocare a arestarii preventive. Cu referire la regimul cailor de atac care pot fi exercitate mpotriva actelor procurorului, n cauza se face aplicarea dispozitiilor art. 275-278 C. pr. pen. Astfel, mpotriva rezolutiei ori ordonantei de ncetare a urmaririi penale se poale face plngere la procurorul ierarhic superior n termen de 20 de zile de Ia comunicarea solutiei catre persoanele interesate. De asemenea, daca procurorul va infirma plngerea facuta, persoana interesata are dreptul de a sesiza instanta competenta, conform procedurii stabilite prin dispozitiile art. 2781 C. pr. pen., procedura care va fi analizata n cadrul Sectiunii VII din prezentul capitol 4.3. Scoaterea de sub urmarite penala (art. 249-2491 C. pr. pcn.) Scoaterea de sub urmarire penala reprezinta acea solutie de nctriinitere n judecata, care are loc cnd se constata existenta vreunuia dintre cazuri/e prevazute n art. 10 lit. a-e C. pr. pen. si exista nvinuit sau inculpat n cauza. Solutia scoaterii de sub urmarire penala este corespunzatoare achitarii dispuse de catre instanta de judecata si semnifica inexistenta infractiunii. Potrivit art. 249 alin. 1 C. pr. pen., rezulta ca pentru a se dispune scoaterea de sub urmarire penala este necesar a fi ndeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe nvinuit sau inculpat n cauza; b) sa existe vreunul din cazurile prevazute la art. 10 lit. a-c C. pr. pen., dupa cum urmeaza: fapta nu exista;

" fapta nu este prevazuta de legea penala; fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; fapta nu a fost savrsita de nvinuit sau de inculpat; faptei i lipseste unul din clementele constitutive ale infractiunii; " exista vreuna din cauzele care nlatura caracterul penal al faptei. La fel ca si ncetarea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala poate fi totala, cnd stingerea cauzei penale arc loc n ntregime, sau partiala, daca n aceiasi cauza sunt mai multi nvinuiti sau inculpati,ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, iar cazul de mpiedicare a exercitarii actiunii penale se aplica numai pentru anumiti nvinuiti sau inculpati, ori numai la anumite fapte. ' Cnd organul de cercetare penala constata existenta vreunuia dintre cazurile de scoatere de sub urmarire penala, va nainta procurorului dosarul, mpreuna cu un referai cu propunerea de scoatere de sub urmarire penala. Procurorul, primind dosarul mpreuna cu propunerea organului de cercetare penala, Ic studiaza si poate dispune: a) restituirea dusurului la organul ele cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetarea, n cazul n care constata ca nu este cazul sa dispuna scoaterea de sub urmarire sau cnd a dispus scoaterea de sub urmarire partial; b) scoaterea de sub urmarire penala, prin ordonanta (n cazul n care s-a pus n miscare actiunea penala), sau prin rezolutie motivata (n cazul n care nu s-a pus n miscare actiunea penala). Cu titlu de exceptie, constituind si un element de diferentiere fata de procedura ncetarii urmaririi penale, n cazul prevazut de ari. 10 lit. b* C. pr. pen., procurorul se pronunta numai prin ordonanta, indiferent daca actiunea penala a fost sau nu pusa n miscare. Avnd, de asemenea, caracterul unei reglementari de exceptie, n art. 249' alin. 3 C. pr. pen. se prevede posibilitatea atacarii ordonantei de scoatere de sub urmarire n baza art. 10 lit. b1 C. pr. pen. cu plngere. Termenul n care poate fi exercitat acest drept este de 20 de zile de Ia nstiintarea despre solutie a celor interesati. n ceea ce priveste continutul ordonantei de scoatere de sub urmarire ptyiala, aceasta va cuprinde aceleasi mentiuni ca si ordonanta de ncetare a urmaririi penale. n ceea ce priveste termenul nlauntrul caruia procurorul trebuie sa se pronunte asupra scoaterii de sub urmarire penala din momentul nregistrarii dosarului cu propunerea organului de cercetare penala la secretariatul parchetului, legea nu face nici o precizare. Potrivit art. 249 alin. 2 raportat la art. 243 alin. 3 C. pr. pcn., procurorul se va pronunta asupra scoaterii de sub urmarire penala n aceeasi zi n care a primit propunerea de Ia organul de cercetare penala, cnd cazul de scoatere de sub urmarire penala priveste un nvinuit sau inculpat arestat. Dispunnd scoaterea de sub urmarire penala, procurorul arc obligatia de a nstiinta despre aceasta persoanele interesate. n cazul n care nvinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul trebuie sa ceara de ndata instantei revocarea masurii arestarii preventive. n acest sens procurorul va nainta instantei de judecata dosarul cauzei mpreuna cu referatul de propunere a revocarii arestarii preventive, act n care se mentioneaza cazul sau cazurile de ncetare a urmaririi penale constatate. Instanta de judecata va dispune, prin ncheiere, n termen de 24 de ore de la data primirii dosarului, asupra revocarii arestarii preventive si punerii de ndata n libertate a nvinuitului sau inculpatului. Dosarul, n interiorul aceluiasi termen, va fi restituit procurorului mpreuna cu o copie a ncheierii pronuntate. Punerea n libertate a nvinuitului sau inculpatului se va face de catre administratia locului de detinere n urma comunicarii de catre instanta a dispozitiei de punere n libertate. Potrivii ari. 249' C. pr. pcn., n cazul n care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala n temeiul art. 10 lit. b' C. pr. pcn., executarea sanctiunilor cu caracter administrativ se face dupa cum urmeaza: executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment aplicate de catre procuror, se face de ndata, dupa dispunerea scoaterii de sub urmarire penala, sau, se fixeaza un termen la care se dispune aducerea nvinuitului sau inculpatului, n situatia n care mustrarea nu poate fi executata cu ocazia dispunerii scoaterii de sub urmarire; executarea amenzii se face dupa expirarea termenului n care se poate face plngere contra ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, iar daca s-a facut plngere, dupa respingerea acesteia; executarea propriu-zisa a amenzii se face potrivit art. 442 si 443 C. pr. pcn., adica de catre procuror prin trimiterea unui extras de pe partea din ordonanta care priveste aplicarea amenzii organului care, potrivit legii, executa pedeapsa amenzii. 4.4. Clasarea

Clasarea reprezinta acea solutie de netrimilere n judecata, care are loc cnd se constata existenta anumitor cazuri prevazute n art. 10 C. pr. pen. si nu exista nvinuit n cauza. Clasarea este o institutie proprie urmaririi penale, neavnd corespondent n faza de judecata, ntruct procesul nu poate ajunge n aceasta faza dect n masura punerii n miscare a actiunii penale si a trimiterii n judecata a unor persoane certe. Pentru a se dispune clasarea este necesar a fi ndeplinite urmatoarele conditii: a) sa nu existe nvinuit n cauza; se considera ca nu exista nvinuit n cauza atunci cnd: organul de urmarire penala nu are nici un fel de date cu privire la persoana care a savrsit fapta, cnd faptuitorul este, deci, necunoscut;276 se constata ca urmarea produsa nu provine dintr-o actiune umana, ci dintr-o mprejurare neavnd legatura cu activitatile umane (de exemplu, o moarte naturala); b) sa existe anumite cazuri prevazute la art. 10 C. pr. pcn. Clasarea nu se poate dispune cu ocazia incidentei oricaruia dintre cazurile prevazute la art. 10 C. pr. pen. In acest sens, nu se pot retine ca temeiuri ale clasarii cauzei aspectele din art. 10 C. pr. pen., caxe sunt aplicabile intuita personac, cum ar 11 nlocuirea raspunderii penale, autoritatea de lucru judecat, decesul faptuitorului, mpacarea partilor (de exemplu, nu se poate dispune clasarea pe motivul ca fapta'nu a fost savrsita de catre nvinuit sau inculpat). Clasarea se dispune de catre procuror, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, printr-o rezolutie motivata (legea nu prevede expres ordonanta, conform art. 203 alin. 1 C. pr. pen.). In evidenta organului de urmarire penala exista cauze cu autori necunoscuti (A.N.), clasarea neputndu-sc dispune datorita inexistentei vreunuia dintre cazurile aratate la art. 10 C. pr. pcn. Aceste cauze revin pe rol fie atunci cnd se identifica faptuitorul (urmnd ca cercetarea sa se continue att in rem, ct si in personam), sau cnd intervine un caz de !a art. 10 C. pr. pen., n care situatie se dispune clasarea.277 5. Procedura prezentarii materialului de urmarire penala (art. 250-254 C. pr. pcn.) Prezentarea materialului de urmarire penala reprezinta acea activitate desfasurata de organele de urmarire penala, la sfrsitul urmaririi penale, prin care probele administrate sunt aduse la cunostinta nvinuitului sau inculpatului n vederea cunoasterii de catre acesta a ntregului material probator si pentru a i se da posibilitatea de a combate probele n acuzare prin noi cereri sau declaratii suplimentare. Rezulta ca prezentarea materialului de urmarire penala se nscrie ntre garantiile dreptului de aparare a! nvinuitului sau inculpatului n faza de urmarire penala. n acelasi timp, prin reglementarea acestei institutii s-a urmarit realizarea unei activitati de urmarire penala complete, conferindu-se astfel substanta principiului aflarii adevarului, prin facultatea oferita nvinuitului sau inculpatului de a completa dosarul cauzei. Materialul de urmarire penala se prezinta inculpatului dupa ce actiunea penala a fost pusa n miscare si au fost efectuate toate actele de urmarire necesare. In ipoteza n care urmarirea penala s-a desfasurat fara actiunea penala pusa n miscare (faptuitorul avnd, deci, calitatea de nvinuit), potrivit art. 256 si 257 C. pr. pcn., la terminarea cercetarii penale organul de cercetare va nainta dosarul procurorului, mpreuna cu referatul de terminare a urmarii penale. Procurorul, primind dosarul, cheama pe nvinuit, si-i prezinta materialul de urmarire penala potrivit art. 250 si urmatoarele. Anterior adoptarii Legii nr. 2S1/2003 dispozitia n cauza era completata cu mentiunea daca socoteste necesar, ceea ce nsemna ca prezentarea materialului de urmarire penala nvinuitului era facultativa. Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitia "...daca socoteste necesar" din continutul art. 257 C. pr. pcn. este ncconstitutionala27';, ceea ce nseamna ca procurorul, primind dosarul, nainte de a dispune trimiterea n judecata arc obligatia, iar nu latitudinea, de a-l chema pe nvinuit spre a-i prezenta materialul de urmarire penala, chiar daca acesta i-a fost adus Ia cunostinta de catre organul de cercetare penala. In acest sens, s-a constatat ca prevederile art. 257 C. pr. pcn., n actuala reglementare, contravin art. 24 din Constitutie, potrivit caruia dreptul la aparare este garantat n tot cursul procesului, partile avnd dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Astfel, admitnd ca procurorul are numai latitudinea iar nu si obligatia chemarii nvinuitului, ar nsemna ca cel mai important moment al urmaririi penale -trimiterea n judecata- sa se poata realiza fara ca nvinuitul sa fie nstiintat de catre procuror asupra nvinuirii ce i se aduce. n aceste conditii, nvinuitul nu are posibilitatea sa fie asistat de catre un

aparator si nici sa dispuna de timpul necesar pentru a-si pregati apararea, neavnd cunostinta de solutia data de procuror n urma examinarii materialului primit de la organul de cercetare penala. In spiritul jurisprudentei Curtii Constitutionale, legiutorul a eliminat din continutul art. 257 C. pr. pcn. sintagma " daca socoteste necesar", prin dispozitiile Legii nr. 281/2003. ' In privinta organului competent, prezentarea materialului de urmarire penala se efectueaza fie de catre procuror, n cazurile n care actiunea penala nu a fost pusa n miscare, sau, daca a fost pusa n miscare, cnd ne aflam ntr-unui din cazurile reglementate expres de att. 209 alin. 3 C. pr. pcn.; organul de cercetare penala, cnd infractiunea este de competenta acestuia iar actiunea penala a fost pusa n miscare. Procedura prezentarii materialului de urmarire penala implica ndeplinirea urmatoarelor conditii: a) cercetarea penala sa fie terminata; b) nvinuitul sau inculpatul sa fie prezent pentru a putea iua contact cu organul de urmarire penala. n acest scop, organul de urmarire penala va dispune fie aducerea nvinuitului sau inculpatului (n cazul n care se afla n arest preventiv), fie chemarea acestuia, prin intermediul institutiei citarii, n cazul n care inculpatul este cercetat n stare de libertate.2110 n cazurile n care prezentarea materialului de urmarire penala nu este posibila datorita faptului ca inculpatul este disparut sau s-a sustras de la chemarea organului de cercetare penala, referatul de terminare a urmaririi penale ntocmit de catre organul de cercetare penala va cuprinde si mprejurarile concrete care au determinat imposibilitatea prezentarii materialului de urmarire penala (art. 254 alin. 1 C. pr. pen.). Daca nvinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins ori adus, pna la momentul naintarii dosarului la procuror, organul de cercetare penala procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala (art. 254 alin. 2 C. pr. pen.). Daca nvinuitul sau inculpatul se prezinta, este prins ori adus, dupa naintarea dosarului la procuror, acesta procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala. c) sa existe suficient material probator n cauza, care sa faca posibila trimiterea inculpatului n judecata. Potrivit art. 250 C. pr. pen., procedura prezentarii materialului de urmarire penala implica ndeplinirea urmatoarelor obligatii de catre organul de urmarire penala: a) sa puna n vedere nvinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, '" aratndu-i si ncadrarea juridica a faptei; b) de a-i asigura nvinuitului sau inculpatului posibilitatea de a lua de ndata cunostinta de material, prin urmatoarele modalitati, dupa caz: inculpatul va studia dosarul fila cu fila, n mod nelimitat (sub aspect temporal): n vederea asigurarii deplinei securitati a dosarului, organul de cercetare penala asista la studierea dosarului, urmarind ca inculpatul sa nu sustraga sau sa distruga anumite piese, ori sa nu modifice sau sa nlocuiasca anumite acte;283 i se vor citi lucrarile din dosar, daca nu poate sa citeasca; " inculpatului care nu cunoaste limba romna i se va traduce materialul de urmarire penala de catre un interpret; c) de a-l ntreba pe nvinuit sau inculpat, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare; d) de a ntocmi un proces-verbal n care va consemna, pe lnga mentiunile din art. 91 C. pr. pen., ndeplinirea obligatiilor prevazute la art. 250 C. pr. pen., precum si declaratiile suplimentare, cererile noi si raspunsurile nvinuitului sau inculpatului (art. 251 C. pr. pen.); procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si Ia sfrsit, de catre cel care l ncheie, inculpat si de catre aparator (daca este cazul). Daca inculpatul a formulat cereri noi n legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala, n baza art. 252 C. pr. pen., Ie examineaza de ndata si dispune prin ordonanta admiterea sau respingerea lor. Prin aceeasi ordonanta, dispune completarea cercetarii penale atunci tcnd, din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii. Cnd n urma cererilor noi sau a declaratiilor suplimentare, organul de cercetare penala a efectuat noi acte de cercetare sau constata ca trebuie schimbata ncadrarea juridica, va proceda Ia o noua prezentare a materialului (art. 253 C. pr. pen.).

Prezentarea din nou a materialului de urmarire penala dupa efectuarea unor noi acte de cercetare, are loc n aceleasi conditii ca la prezentarea anterioara, dar numai daca este cazul ca inculpatul sa fie trimis n judecata. Daca nsa, din noile cercetari rezulta existenta vreunuia din cazurile prevazute la art. 10 C. pr. pen., nu se va mai proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala, ci n cauza, se va dispune, dupa caz, scoaterea de sub urmarire penala sau ncetarea procesului penal. Daca n cauza sunt mai multi inculpati, materialul de urmarire penala se prezinta individual, ncheindu-se separat proces-verbal de prezentare a materialului pentru fiecare inculpat. Cnd, datorita propunerii unui singur inculpat, s-au efectuat noi acte de cercetare penala, se va proceda potrivit art. 253 C. pr. pen., n aceasta situatie, prezentarea materialului facndu-se tuturor inculpatilor. Un aspect deosebit de important n procedura prezentarii materialului de urmarire penala l reprezinta prezenta aparatorului inculpatului. n acest sens, potrivit art. 172 alin. 1 din C. pr. pen., aparatorul nvinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste Ia efectuarea oricarui act de urmarire penala, deci va putea participa si la prezentarea materialului de urmarire penala. Participarea aparatorului la prezentarea materialului se concretizeaza prin studierea dosarului si formularea de cereri n interesul inculpatului, fapt ce presupune luarea de contact obligatorie ntre aparator si inculpat. Neasigurarca prezentei aparatorului la prezentarea materialului de urmarire penala (cnd exista aparator ales sau numit din oficiu) atrage sanctiunea nulitatii absolute, prevazuta n art. 197 alin. 2 C. pr. pen., n ipoteza n care asistenta juridica este obligatorie. 6. Terminarea urmaririi penale (art. 255-260 C. pr. pen.) 6.1. Consideratii preliminare Terminarea urmaririi penale ca clapa a fazei de urmarire penala nu se confunda cu epuizarea fazei procesuale respective. Astfel, epuizarea urmaririi penale implica dispozitia luata de catre procuror n vederea trimiterii n judecata a inculpatului sau n vederea scoaterii de sub urmarire penala, ncetarea urmaririi penale sau clasarii, n timp ce terminarea urmaririi penale nu arc n vedere aceste solutii. Rezulta ca terminarea urmaririi penale semnifica finalizarea activitatii de urmarire de catre organul de cercetare penala, care va nainta dosarul procurorului pentru ca acesta sa se pronunte asupra trimiterii sau netrimiterii n judecata." n raport cu aceste observatii, terminarea urmaririi penale reprezinta acea etapa a urmaririi n care organul de cercetare, dupa ce a apreciat ca a administrat toate probele necesare n cauza, pregateste dosarul n vederea naintarii lui procurorului, pentru ca acesta sa se pronunte potrivit legii. _ n cele ce urmeaza, avnd n vedere criteriul punerii n miscare a actiunii penale, criteriu luat n considerare de altfel, si de catre legiuitor, se vor analiza separat, terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa n miscare si terminarea urmaririi penale Iara actiune penala pusa n miscare. 6.2. Terminarea urmaririi penale fara actiune penala pusa n miscare (art. 255-257 C. pr. pen.) 6.2.1. Conditii preliminare Cnd urmarirea penala s-a efectuat de catre organul de cercetare penala fara punerea n miscare a actiunii penala, se disting 3 momente principale prin care este marcata activitatea finala a organului de cercetare: ascultarea nvinuitului nainte de terminarea cercetarii;'.;' " naintarea dosarului privind pe nvinuit; prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror. 6.2.2. Ascultarea nvinuitului nainte de terminarea ccrccit'tri Potrivit art. 255 alin. 1 C. pr. pen., n cauzele n care nu a fost pusa n miscare actiunea penala, organul de cercetare penala, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit ari. 232 C. pr. pen., daca exista nvinuit n cauza si constata ca mpotriva acestuia sunt .suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a nvinuitului, aduendu-i la cunostinta nvinuirea si nlrcbndu-l daca are noi mijloace de aparare. Rezulta ca, realizarea ascultarii nvinuitului la terminarea urmaririi penale implica ndeplinirea urmatoarelor conditii: a) sa existe nvinuit n cauza. Prin existenta nvinuitului n cauza se ntelege ca acesta a Ibsi identificat si subzista posibilitatea luarii contactului eu el. Daca nvinuitul este disparut, se sustrage de la urmarirea penala sau exista alta mpiedicare de a se lua contact cu acesta, dosarul se nainteaza la procuror, fara o prealabila ascultare. n ipoteza n care nu exista nvinuit n cauza, cercetarea penala nu poate fi considerata terminata, fiindca, desi s-au efectuat actele de cercetare penala necesare n cauza, lotusi dosarul ramne la organul de cercetare penala pna la interventia unei cauze de stingere a actiunii penale, situatie n care dosarul va fi trimis procurorului cu propunerea de clasare.""5 b) sa se constate ca mpotriva nvinuitului exista sujicienle probe pentru a fi tras la raspundere penala.

In legatura cu aceasta ultima conditie, daca organul de cercetare penala considera ca nu sunt probe suficiente, nu va mai proceda la ascultarea inculpatului, urmnd ca dosarul sa fie trimis procurorului cu propunerea de a se dispune solutia scoaterii de sub urmarire penala. Daca organul de cercetare penala considera ca sunt suficiente probe n acuzare, pentru a determina tragerea la raspundere penala, organul de cercetare penala va proceda la o noua ascultare a nvinuitului. Momentul ascultarii nvinuitului de catre organul de cercelare penala nu se confunda cu prezentarea materialului de urmarire penala nvinuitului, deoarece, organul de cercetare penala nu poate prezenta materialul de urmarire penala dect inculpatului, prezentarea materialului nvinuitului constituind un atribut acordat exclusiv procurorului. Dupa ascultarea nvinuitului, cercetarea se considera terminata n urmatoarele cazuri: nvinuitul nu a propus noi probe; nvinuitul a propus noi probe, dar organul de cercetare penala a respins propunerea ca netemeinica; nvinuitul a propus nai probe si propunerea sa a fost gasita temeinica, cercetarea penala, n urma acestor propuneri fiind completata. 6.2.3. naintarea dosarului privind pe nvinuit la procuror Potrivit art. 256 C. pr. pcn., de ndata ce a fost terminata cercetarea penala, organul de cercetare penala ntocmeste un referat n care va consemna rezultatul cercetarii, dupa care va nainta dosarul la procuror, spre a se decide, conform art. 202 C. pr. pcn. Referatul ntocmit de organul de cercetare penala va avea urmatorul continut: * date despre persoana nvinuitului; fapta retinuta n sarcina nvinuitului; probele administrate; ncadrarea juridica a faptei; daca este cazul, datele suplimentare prevazute la art. 260 C. pr. pen. privitoare la: mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele n cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla; masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii luate n cursul cercetarii penale; cheltuielile judiciare. Cnd urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul va cuprinde mentiunile indicate anterior cu privire la toate faptele si la toti nvinuitii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a ncetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire, ori s-a suspendat urmarirea penala (art. 259 alin. 3 C. pr. pen.). Referatul va trebui sa se limiteze la fapta care a format obiectul urmaririi penale, la persoana nvinuitului si la ultima ncadrare juridica data faptei. Nerespectarea acestor limite atrage sanctiunea nulitatii relative, potrivit art. 197 alin. 1 C. pr. pcn. (daca s-a produs o vatamare procesuala care nu poate fi nlaturata astfel). 6.2.4. Prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror Potrivit art. 257 C. pr. pcn. primind dosarul ntocmit de catre organul de cercetare penala, procurorul, cheama pe nvinuit si i prezinta materialul de urmarire penala potrivit art. 250 si urm. C. pr. pcn. 6.3. Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa n miscare (art. 258-260 C. pr. pen.) Potrivit art. 258 C. pr. pcn., n cauzele n care actiunea penala a fost pusa n miscare, dupa terminarea cercetarii penale, organul de cercetare penala nainteaza de ndata, procurorului, dosarul cauzei, nsotit de un referat. Momentul terminarii cercetarii penale intervine dupa completarea cercetarii si dupa ndeplinirea dispozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala. Procedura prezentarii materialului de urmarire penala constituie o conditie pentru terminarea cercetarii penale, numai n cazul n care este posibila. Astfel, daca inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea naintea organului de cercetare penala sau nu locuieste n tara, cercetarea penala se considera ncheiata doar cu respectarea conditiei de a fi completa.2116 Referatul prin care organul de cercetare penala propune solutia legala pe care o considera n conformitate cu dosarul cauzei, va avea acelasi continut cu cel al referatului ntocmit la terminarea urmaririi penale, Iara actiune penala pusa n miscare.

n cauzele n care urmarirea penala este efectuata personal de catre procuror, nu exista obligatia ntocmirii referatului de terminare a urmaririi penale. n acest caz, actul prin care procurorul finalizeaza faza de urmarire penala (rechizitoriu sau ordonanta, dupa caz), va suplini referatul, cuprinznd inclusiv datele suplimentare prevazute la art. 260 C. 2S7 pr. pen. Inregistrarile Inregistrarile audio sau video si fotografiile 2.1. Notiunea si cadrul legal al nregistrarilor audio sau video si al fotografiilor Prin Legea nr. 141/1996 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala au fost adaugate noi mijloace de proba la cele prevazute expres n cod, si anume, nregistrarile audio sau video si fotografiile. n cadrul enumerarii limitative a mijloacelor de proba, din art. 64 C. pr. pen., aceste noi mijloace de proba au fost intercalate ntre nscrisuri si mijloacele materiale de proba. n ceea ce priveste procedura de efectuare, nregistrarile audio sau video au fost reglementate prin introducerea n Capitolul II al Titlului 111 al Partii generale a Codului de procedura penala a Sectiunii V1 denumita "nregistrarile audio sau video" (art. 91' - 91"). Adaugarea acestor mijloace de proba a reprezentat o expresie a modernizarii sistemului nostru de probatiune'13, cu att mai mult cu ct n privinta lor au fost manifestate unele rezerve, n trecut, datorita faptului ca pot fi falsificate destul de usor. Prin Legea nr. 2S1/2003 a fost modificata, nsa, si Sectiunea V1 din capitolul destinat mijloacelor de proba (n Titlul 111 al Partii generale a Codului de procedura penala), inclusiv n ceea ce priveste denumirea sa care se schimba din "nregistrarile audio sau video" n "Interceptarile si nregistrarile audio sau video ". Principala modificare, n aceasta materie, consta n adaugarea referirii, n Sectiunea V1, si la interceptari'1'1, ceea ce nseamna ca si efectuarea interceptarilor trebuie sa se realizeze n cazurile si conditiile prevazute expres n lege. Trebuie mentionat, nsa, ca interceptarea n sine nu are forta probanta, mijlocul de proba fiind considerat numai nregistrarea audio sau video (de aceea nu a fost modificat si continutul art. 64 alin. 1 C. pr. pen., n care sunt enumerate mijloacele de proba). De asemenea, Legea nr. 281/2003 aduce modificari si completari n privinta conditiilor si cazurilor n care se pot face interceptari si nregistrari audio sau video, precum si a procedurii de efectuare a acestora. Ca notiune, prin nregistrari audio sau video, ca mijloace de proba, n sensul avut n vedere de legiuitor, urmeaza sa ntelegem nregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport4'"' ale unor convorbiri sau comunicari si nregistrarile de imagini din al caror continut rezulta fapte sau mprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului. Legiuitorul face distinctie, clin punctul de vedere al procedurii de efectuare, ntre interceptarile si nregistrarile convorbirilor si comunicarilor pe de o parte, si nregistrarile de imagini pe de alta parte. n categoria nregistrarilor de imagini, putem include, pe lnga nregistrarile video, si pe cele fotografiate4''. Desi denumirea Sectiunii V1 se refera doar la nregistrarile video, consideram ca textul vizeaza si fotografiile, ntruct, pe de o parte, art. 91 (din cuprinsul acestei sectiuni) arc ca denumire marginala "nregistrarile de imagini", fara a se face vreo distinctie n privinta acestora, iar, pe de alta parte, enumernd fotografiile alaturi de celelalte mijloace de proba n art. 64, legiuitorul nu a reglementat expres si procedura de administrare a acestora (ntelegnd sa Ic includa, clin acest punct de vedere, n categoria nregistrarilor de imagini, alaturi de nregistrarile video). 2.2. Procedura de efectuare a interceptarilor si nregistrarilor 2.2.1. Interceptarile si nregistrarile convorbirilor sau comunicarilor a) Conditii si cazuri (art. 91' C. pr. pen.) Asa cum rezulta clin continutul ari. 91 alin. 1 C. pr. pen.. interceptarile si nregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicari se efectueaza, n cazurile si n conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savrsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si nregistrarea se impun pentru aflarea adevarului (interceptarea si nregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului atunci cnd stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate 11 realizata n baza altor probe).

Pentru efectuarea acestor interceptari si nregistrari este necesara autorizarea motivata a instantei; autorizatia se da, la cererea procurorului, de catre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza n prima instanta, n camera de consiliu. Autorizatia poate II data n cazul urmatoarelor infractiuni (prevazute n art. 91' alin. 2 C. pr. pcn.): infractiunile contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale; infractiunile de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori; infractiunile prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie; alte infractiuni grave care nu pot t descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace; infractiuni care se savrsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii47. Perioada de timp pentru care se poate autoriza nregistrarea este durata necesara acesteia, pna la cel mult 30 de zile; autorizarea poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputnd depasi 30 de zile. Durata maxima a nregistrarilor autorizate este de 4 luni (art. 91' alin. 3 si 4 C. pr. pen.). Aceste nregistrari pot fi efectuate, cu autorizarea instantei, si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile cc-i sunt adresate. Actul prin care "instanta autorizeaza interceptarea si nregistrarea este ncheierea motivata, care trebuie sa cuprinda: indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care masura este indispensabila aflarii adevarului; persoanele, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care este autorizata interceptarea si nregistrarea. Legea prevede ca, n caz de urgenta, cnd ntrzierea obtinerii autorizatiei instantei ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, interceptarea sau nregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, aducnd aceasta ia cunostinta instantei ntr-un termen de cel mult 24 de orc. Intr-o asemenea situatie, instanta trebuie sa se pronunte, ntr-un termen de cel mult 24 de ore, asupra ordonantei procurorului si, daca o confirma si este necesar, dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si nregistrarii; daca instanta nu confirma ordonanta procurorului, trebuie sa dispuna ncetarea, de ndata, a interceptarilor si nregistrarilor si distrugerea celor efectuate. b) Competenta efectuarii (art. 91" C. pr. pen.) Competenta efectuarii interceptarilor si nregistrarilor revine procurorului care procedeaza personal la efectuarea acestor operatiuni sau dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala; binenteles ca aceste activitati se desfasoara cu concursul tehnic al unor persoane care au obligatia pastrarii secretului operatiunii efectuate. Atunci cnd interceptarile si nregistrarile s-au efectuat n cursul urmaririi penale, instanta dispune pna la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, n scris, persoanelor ale caror convorbiri si comunicari au fost interceptate si nregistrate, datele la care s-au efectuat acestea. c) Procedura de certificare (art. 9.1" C. pr. pen.) Legea reglementeaza si o procedura de certificare a nregistrarilor, care presupune ntocmirea unui proces-vcrbal de catre procuror sau organul de cercetare penala, proces-vcrbal n care se mentioneaza: autorizatia data de instanta pentru efectuarea interceptarii si nregistrarii; numarul sau numerele posturilor telefonice ntre care s-au purtat convorbirile; numele persoanelor care au purtat convorbirile, daca sunt cunoscute; data si ora fiecarei convorbiri n parte; numarul de ordine al benzii magnetice sau al oricarui alt tip de suport pe care se face imprimarea. De asemenea, convorbirile nregistrate trebuie redate n forma scrisa, care se ataseaza la proccsul-verbal. cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de cercetare penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala n cauza. Corespondentele n alta limba dect cea romna sunt transcrise n limba romna, prin intermediul unui interpret.

La proccsul-verbal se alasea/.a banda magnetica sau orice alt lip de suport, care contine nregistrarea convorbirii, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala. Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu nregistrarea convorbirii, redarea scrisa a acesteia si proccsul-verbal se nainteaza instantei care hotaraste care din informatiile culese prezinta interes n cercetarea si solutionarea cauzei, ncheind un proces-vcrbal n acest sens. Instanta dispune, prin ncheiere, distrugerea nregistrarilor care nu au fost folosite ca mijloc de proba n cauza, iar celelalte nregistrari se pastreaza la instanta, n locuri speciale, pna la arhivarea dosarului. 2.2.2. nregistrarile de imagini Dupa cum reiese din continutul art. 91s C. pr. pcn., n privinta conditiilor, cazurilor, procedurii de efectuare si de certificare a nregistrarilor de imagini se aplica aceleasi dispozitii ca si n cazul nregistrarilor convorbirilor, cu exceptia redarii n forma scrisa, dupa caz. 2.3. Valoarea probatoric a nregistrarilor, ca mijloace de proba Conform principiului liberei aprecieri a probelor, nregistrarile audio si nregistrarile de imagini nu au o valoare preferentiala, fiind egale, ca forta probanta, cu celelalte mijloace de proba. Totusi, la aprecierea acestor mijloace de proba, organele judiciare trebuie sa acorde o atentie sporita, avnd n vedere riscul falsificarii lor. Acesta este si motivul pentru care, alaturi de reglementarea conditiilor de efectuare si certificare a acestor nregistrari, "legiuitorul a introdus o dispozitie expresa privind verificarea acestor mijloace de proba (art. 91" alin. 1 C. pr. pcn.), prin posibilitatea supunerii lor unei expertize tehnicela cererea procurorului, a partilor ori din oficiu. Totodata, potrivit art. 91(l alin. 2 C. pr. pcn., nregistrarile prezentate de parti pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege. Cu referire expresa la nregistrarile convorbirilor, legea prevede (n art. 9I'1 alin. 7 CV pr. pcn.) ca nu poate II folosita, ca mijloc de proba, nregistrarea convorbirii dintre avocat si justitiabil. In legatura cu momentul utilizarii acestui mijloc de proba, literatura juridica a recunoscut posibilitatea efectuarii nregistrarilor, n caz de necesitate, si nainte de nceperea urmaririi penale, situatie n care acestea au semnificatia unor acte premergatoare, n sensul prevederilor art. 224 C. pr. pcn., putnd fi valorificate, pe plan probator prin intermediul proccsului-verbal de consemnare a actelor premergatoare. In conditiile n care interceptarile si nregistrarile audio si video au deschis noi dimensiuni n materia mijloacelor de proba, acestea actioneaza la limita a ceea ce constitutional este interzis4'"1, iar n anumite cazuri si conditii prevazute de lege este permis, mprejurari care Ic confera un caracter de exceptie. De asemenea, datorita problemelor tehnice ridicate, a mecanismului concret de realizare, acest mijloc de proba prezinta un grad sporit de dificultate n administrare, astfel nct se recurge la utilizarea sa numai n situatia n care elucidarea unei cauze complexe nu este posibila prin folosirea altor mijloace de proba50. Inscrisurile Inscrisurilor nscrisurile pot 11 folosite ca mijloace de proba n procesul penal daca n continutul lor se arata fapte sau mprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului (art. 89 C. pr. pen.). Notiunea de nscris poate avea dotia sensuri:' n sens larg, prin nscris se ntelege orice act scris, inclusiv formele scrise n care se consemneaza celelalte mijloace de proba (spre exemplu, declaratiile panilor sau ale martorilor, raportul de expertiza etc); n sens restrns, prin .nscris se ntelege numai actul care, prin continutul sau, contribuie la aflarea adevarului n cauza, Iara sa reprezinte forma scrisa de exprimare a celorlalte mijloace de proba. Sunt nscrisuri, n aceasta acceptiune: corespondenta, chitantele, registrele, actele sub semnatura privata sau emannd de la diverse institutii etc. Intra n sfera nscrisurilor, ca mijloace de proba, numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele scrierii fonetice (reprezentarea prin semne grafice a sunetelor si cuvintelor dintr-o limba). De aceea, schemele sau schitele, n masura n care nu contin semnele scrierii fonetice, pot fi considerate mijloace materiale de proba. De asemenea, nu constituie mijloace de proba scrise, ci mijloace materiale de proba, nscrisurile care, prin aspectul lor exterior sau datorita locului unde au fost gasite, ajuta la aflarea adevarului n cauza penala (de exemplu, o scrisoare pe care se gasesc amprente

digitale sau pete de snge, o chitanta pe numele victimei, ridicata cu ocazia perchezitiei de la presupusul (aptuitor ctc.).'1K In literatura juridica, nscrisurile au fosl clasificate dupa unele criterii: dupa sursa din care provin, pot fi: nscrisuri care provin de la parti sau alte persoane (scrisori, nsemnari, acte juridice etc.) si nscrisuri, care provin de la diverse institutii (acte de stare civila, diplome, certificate, hotarri judecatoresti etc); dupa modul cum pot ji folosite: unele nscrisuri sunt folosite n original, altele pot 11 folosite si n copii certificate; dupa scopul urmarit prin ntocmirea lor, se disting: nscrisurile nccaractcrizalc si nscrisurile caracterizate.''' In prima categoric intra toate obiectele care contin diferite mentiuni scriptice din care pot 11 obtinute clemente de fapt susceptibile de a servi la aflarea adevarului n procesul penal, cu conditia sa nu II fost ntocmite pentru a avea destinatia de mijloc de proba (spre exemplu, ntocmirea unui certificat de casatorie arc alt scop dect acela de a dovedi ulterior existenta infractiunii de bigamie). In cea de-a doua categoric sunt incluse acele nscrisuri ntocmite anume pentru a servi ca mijloc de proba n procesul penal (exemplul tipic l constituie proccselc-verbalc ncheiate de organele judiciare). n ceea ce priveste nscrisurile, prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus art. S9 C. pr. pen., potrivit caruia formularele n care urmeaza sa se consemneze orice declaratie, n faza de urmarire penala, vor fi n prealabil nregistrate si nscrialc, ca formulare cu regim special, iar dupa completare vor fi introduse n dosarul cauzei. Adaugarea acestor prevederi n sectiunea destinata nscrisurilor, ni se parc, nsa, nepotrivita, ntruct formularele n care se consemneaza declaratiile, chiar daca sunt acte scrise, nu reprezinta nscrisuri ca mijloace de proba. n categoria nscrisurilor, ca mijloace de proba, sunt incluse numai acele acte scrise n al caror continut se arata fapte sau mprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului n cauza, iara a reprezenta forma scrisa de materializare a altor mijloace de proba. Prin urmare, aceste dispozitii ar ti trebuit introduse alaturi de prevederile Codului de procedura penala referitoare la declaratii, ca mijloace de proba. 1.2. Locul procesclor-vorhalc n cadrul nscrisurilor .si cuprinsul accsloni n cadrul nscrisurilor, ca mijloace de proba n procesul penal, un Ioc deosebit l ocupa proccscle-verbalc. Procescle-verbalc sunt acele instrumente scriptice n care sunt consemnate datele si clementele de fapt constatate de organul care a facut cercetarea sau care a efectuat actul procedural.*10 Potrivit art. 90 alin. 1 C. pr. pcn., proccscle-verbalc ncheiate de organele de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba. Sunt, de asemenea, mijloace de proba si proccscle-verbalc si actele de constatare ncheiate de alic organe, cnd legea prevede n mod expres aceasta (art. 90 alin. 2 C. pr. pcn.). Astfel, potrivit art. 224 alin. 2 si 3 C. pr. pen., lucratorii operativi din Ministerul Administratiei si Internelor, precum si din celelalte organe de stat cu atributii n domeniul sigurantei nationale, anume desemnati, pot efectua acte premergatoare urmaririi penale si pot ncheia procese-verbale cu privire Ia cele constatate. De asemenea, pot ncheia procese-verbale organele de constatare prevazute n art. 214 si 215 C. pr. pcn. Procesele-vcrbale pot fi mpartite n doua categorii: procese-verbale care au functie probatorie pe fondul cauzei (spre exemplu, procesele-vcrbale de constatare a infractiunilor) si procese-verbale prin care se dovedeste efectuareasunoractc procedurale (perchezitia, citarea etc.).41 Art. 91 C. pr. pen. se refera la conditiile de fond si forma pe care trebuie sa le ndeplineasca procesul-verbal. n privinta continutului, n art. 91 alin. 1 C. pr. pcn. se arata ca proccsul-vcrbal trebuie sa cuprinda: data si locul unde este ncheiat; numele si prenumele, precum si calitatea celui care l ncheie; numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cnd exista; descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate; numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora; mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Cu privire la conditiile de forma, art. 91 alin. 2 C. pr. pen. prevede ca proccsul-vcrbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfrsit de catre cel care l ncheie, precum si de martorii asistenti (cnd exista) si de catre persoanele la care se refera. Daca vreuna dintre accsle persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.

Nendeplinirca conditiilor de fond si forma ale proceselor-verbale poate conduce Ia nulitatea absoluta sau relativa a acestora. Daca proccsul-vcrbal a fost ntocmit de catre un organ necompetent, sanctiunea va fi nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. Daca viciile continute n proccsul-vcrbal nu privesc ncalcarea dispozitiilor legale prevazute n art. 197 alin. 2 C. pr. pen., sanctiunea va fi nulitatea relativa, nulilale care se pronunta numai daca s-a cauzat vreuneia dintre parti o vatamare care nu ar putea fi nlaturata n alt mod.ntruct procesele-vcrbale sunt nscrisuri oficiale, falsificarea, retinerea sau distrugerea lor sunt incriminate de legea penala (art. 288-289 si art. 272 Cod penal/art. 470, 471 si art. 347 din noul Cod penal). 1.3. Valoarea probatorie a nscrisurilor, ca mijloace de proba nscrisurile, inclusiv procesele-vcrbale, nu au o valoare preferentiala fata de celelalte mijloace de proba; prin prisma principiului liberei aprecieri a probelor, nscrisurile sunt egale, ca forta probanta, cu alte mijloace de proba ce pol fi administrate n procesul penal. Totusi, nscrisurilor emanate de la autoritati si proceselor-verbale ntocmite de organele mputernicite de lege li se acorda o ncredere mai mare de catre organele judiciare. Este, nsa, posibil ca, datorita nepriceperii sau rclei-credintc, unele nscrisuri oficiale sau procese-verbale sa nu corespunda realitatii ". n masura n care se constata, pe baza de probe, ca un nscris nu reflecta adevarul, organul judiciar l poate nlatura din cadrul probatiunii. Martorii asistenti Martorii asistenti Exista unele dispozitii ale Codului de procedura penala (spre exemplu, ari. 104 alin. 3) din care reiese ca, anumite acte procedurale (cum ar ii n cazul perchezitiei ori al ridicarii de obiecte sau nscrisuri) pot fi efectuate de organele judiciare numai n prezenta unor persoane denumite martori asistenti. Martorii asistenti nu au cunostinta despre faptele si mprejurarile cauzei; ei sunt niste garanti care atesta faptul ca rezultatul si modul desfasurarii activitatii procedurale este cel consemnat n actele ntocmite"' (spre exemplu, n cazul unei perchezitii, martorii asistenti pot confirma ca anumite obiecte s-au gasit la cel perchezitionat sau ca perchezitia sa desfasurat potrivit celor consemnate n proccsul-vcrbal). n literatura de specialitate s-a apreciat ca martorii asistenti pot fi considerati martori procedurali (ale caror cunostinte sunt dobndite dupa ce au devenit subiecti procesuali), spre deosebire de martorii de fond care au calitatea de martori procesuali (avnd cunostinte dobndite anterior procesului penal si participarii lor ca subiecti n aceasta activitate). Numarul martorilor asistenti este de cel putin doi (art. 92 C. pr. pen.). Lipsa lor motivata nu conduce la neefectuarea activitatii propuse, n anumite situatii anume prevazute de lege (spre exemplu, n cazul unei cercetari la fata locului art. 129 alin. 2 C. pr. pen.). Nu pot fi martori asistenti urmatoarele categorii de persoane: minorii sub 14 ani; " cei interesati n cauza; cei care fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural. Procesul-verbal ncheiat de organele judiciare, n care este consemnat modul de efectuare a actului procedural, trebuie sa cuprinda si datele de identificare ale martorilor asistenti. Daca acestia au observatii cu privire la cele constate ori la desfasurarea activitatii la care au asistat, observatiile lor vor fi mentionate n cuprinsul procesului-verbal (art. 93 C. pr. pen.). Procesul-verbal va fi semnat si de martorii asistenti. Masuri procesuale Masuri procesuale si caracterizarea lor Masurile procesuale sunt mijloacele prevazute de legea procesual penala de care pot uza organele judiciare penale pentru a asigura desfasurarea normala a procesului penal, executarea pedepsei, repararea pagubei produse prin savrsirea infractiunii si pentru a preveni savrsirea de fapte antisociale.1" n literatura de specialitate au fost exprimate puncte de vedere contradictorii cu privire la definirea masurilor procesuale. Astfel, ntr-o prima opinie,'''" notiunea de /nasuriprocesuale nglobeaza si elementul de constrngere sau privatiune. ntr-o alta opinie, ' la care achiesam, acest element este exclus, considerndu-se ca nu este aplicabil tuturor

institutiilor reunite sub titulatura "masuri procesuale". Argumentele care stau la baza acestei afirmatii sunt urmatoarele: a) elementul de constrngere nu tine de esenta acestor masuri, ele nefiind instrumente de privatiune, ci mijloace care servesc desfasurarii procesului penal; b) scopul acestor masuri nu este cel de constrngere, ci acela de a ajuta si de a asigura realizarea procesului penal; c) din continutul reglementarilor privitoare la masurile procesuale, reiese ca unele din acestea nici nu implica elementul de constrngere, cum ar fi, de exemplu, masurile de ocrotire, n care caz, ceea ce prevaleaza este grija societatii fata de minori, vrstnici, bolnavi si, n general, persoane care au nevoie de ajutor. Privita n raport cu desfasurarea activitatii procesual penale, care are ca obiect principal constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, identitatea faptuitorului si stabilirea raspunderii sale penale si civile, masurile procesuale au caracterul unor activitati adiacente celei principale a procesului penal, organele judiciare dispunnd luarea masurilor n raport de circumstantele concrete ale fiecarei cauze penale. Masurile procesuale au si caracter provizoriu, n sensul ca vor dura att timp ct subzista situatiile de fapt care au condus la luarea lor. Totodata, datorita faptului ca luarea masurilor procesuale este lasata la aprecierea organelor judiciare, n vederea desfasurarii unei normale activitati procesuale, rezulta caracterul facultativ al acestora. Totusi, cu titlu de exceptie, n cazurile n care prin masura procesuala se urmaresc importante obiective procesuale, luarea ci devine obligatorie pentru organul judiciar. De exemplu, n cazul infractiunilor flagrante, este obligatorie luarea masurii retinerii nvinuitului (art. 468 alin. I C. pr. pen.). Masurile procesuale pot fi dispuse de organele judiciare numai n cadrul procesului penal. Fiind legate de buna desfasurare a procesului penal, nu se justifica luarea masurilor procesuale nainte de nceperea urmaririi penale si nici dincolo de epuizarea activitatii judiciare. Cu toate acestea, n mod exceptional, legea prevede situatii n care masurile procesuale se mentin si dupa stingerea procesului penal.'' Masurile procesuale, ca mijloace folosite de organele judiciare pentru desfasurarea normala a procesului penal, trebuie deosebite de masurile procedurale, care reprezinta mijloacele prin care se aduc la ndeplinire actele si masurile procesuale. n acest sens, trebuie sa facem distinctie ntre masura arestarii preventive, ca masura dispusa de procuror sau instanta, de executarea mandatului de arestare, ca masura procedurala ce revine organului de politie. 2. Clasificarea masurilor procesuale Masurile procesuale au fost clasificate n literatura de specialitate, n functie de urmatoarele criterii: a) Dupa criteriul legal*'' instituit prin dispozitiile Codului de procedura penala: masuri preventive care reprezinta masurile procesuale cele mai drastice datorita faptului ca se refera la restrngerea libertatii persoanei, n conditiile legii (retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara, arestarea preventiva a nvinuitului sau inculpatului); alte masuri procesuale (masuri de ocrotire si de siguranta, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savrsirii infractiunii). b) n functie de valoarea sociala" asupra careia se ndreapta: masuri procesuale personale care privesc persoanele fizice(masurile preventive, masurile de ocrotire, masurile de siguranta,liberarea prevazuta sub control judiciar si pe cautiune); masuri procesuale reale care privesc anumite bunuri sau relatiile fata de ele (masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor, restabilirea situatiei anterioare). c) n functie de scopul special urmarit prin luarea lor:88 masuri procesuale de constrngere (masurile preventive, masurile asiguratorii); masuri procesuale de ocrotire (masurile de ocrotire, masurile de siguranta, restituirea lucrurilor, restabilirea situatiei anterioare). n literatura de specialitate, masurile procesuale au mai fost clasificate n functie de criteriul persoanei mpotriva careia se pot lua aceste masuri"'' (de exemplu, arestarea preventiva se aplica nvinuitului sau inculpatului, pe cnd masurile de ocrotire, unor persoane neajutorate aflate n ngrijirea nvinuitului sau inculpatului), criteriul fazei procesului penal n care pol fi luate masurile procesuale'1" (de exemplu, retinerea se aplica n faza de urmarire penala, pe cnd celelalte masuri si n faza judecatii), criteriul organului care le dispune'1 (de exemplu, retinerea poate fi

dispusa si de catre organul de cercetare penala, n timp ce obligarea de a nu parasi localitatea sau obligarea de a nu parasi tara numai de catre procuror sau instanta). Notiunea si importanta declaratiilor martorilor Notiunea si importanta declaratiilor martorilor Declaratiile martorilor sunt relatarile facute n fata organelor judiciare de catre persoanele care au cunostinte de natura sa serveasca la aflarea adevarului ntr-un proces penal. Considernd ca nu exista cauza penala la a carei solutionare sa nu-si aduca o contributie esentiala declaratiile martorilor, unii autori atribuie probei testimoniale n procesul penal caracterul de proba fireasca, inevitabila, de instrument necesar n cunoasterea mprejurarilor savrsirii infractiunilor"'. Totusi, n practica, sunt situatii cnd stabilirea adevarului ntr-o cauza se face legal si fara declaratii de martor (spre exemplu, n cazul infractiunii de adulter sau de fals). In acceptiunea Codului de procedura penala, martor este persoana care, avnd cunostinte despre vreo fapta sau mprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului n procesul penal, este ascultata de organele judiciare n aceasta calitate (art. 78). Pentru dobndirea calitatii procesuale de martor, trebuie sa fie ntrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui proces penal n curs de desfasurare; existenta unei persoane fizice care cunoaste fapte si mprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului n procesul penal respectiv; ascultarea acelei persoane de catre organele judiciare cu privire la faptele si mprejurarile pe care le cunoaste.24 In principiu, orice persoana fizica poate fi chemata ca martor n procesul penal. Poate fi ascultata ca martor si persoana care, din cauza starii sale izicc (orb, surd, mut) sau psihice (debilitate mintala), nu este capabila sa perceapa fenomenele prin anumite simturi sau nu poate reda n mod corect faplelc pcrccpule, organul judiciar apreciind, de la caz la caz, daca ascultarea unei asemenea persoane serveste aflarii adevarului (spre exemplu, un orb poale fi ascultat asupra unor lapte auzite)". De asemenea, minorul poate l ascultai ca martor; pna la vrsta de 14 ani, ascultarea lin' se face n prezentii unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia i este ncredintat spre crestere si educare (ari. 81 C. pr. pen.).Codul de procedura penala prevede nsa unele exceptii de la aceasta regula generala, aratnd ca exista categorii de persoane care nu pot avea calitatea de martor ntr-un anumit proces penal. Aceste categorii sunt: persoanele care nu pot fi ascultate ca martor si persoanele care nu pol ft obligate sa depuna ca martor. Notiunea si importanta declaratiilor partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente Notiunea si importanta declaratiilor partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente ntruct partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmentc au cunostinte despre mprejurarile comiterii faptei si despre faptuitor, declaratiile lor au fost nscrise ca mijloc de proba n art. 64 alin. 1 C. pr. pen. Declaratiile partii, vatamate si ale partii civile sunt, de regula, prima sursa de informatii a organelor de urmarire penala, datele furnizate de ele servind la strngerea altor probe n cauza."1 lmportanta acestor declaratii reiese si din dispozitiile Codului de procedura penala care prevede obligatia obtinerii lor de catre organele judiciare. Pentru ca organele judiciare sa poata dispune ascultarea unor persoane ca parte vatamata, parte civila sau parte responsabila civilmente, este necesar ca acele persoane sa fi dobndit calitatile respective. n acest scop, n art. 76 alin. 1 C. pr. pen., se prevede obligatia organului de urmarire penala sau instantei de judecata de a chema n fala lor, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila. nainte de ascultare, persoanei vatamate i se comunica faptul ca poate participa n proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala22, ca poate sa se constituie parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare n proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face n tot cursul urmaririi penale, iar n fata primei instante de judecata, pna la citirea actului de sesizare (art. 76 alin. 2 C. pr. pen., asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003). n raport de optiunea persoanei vatamate (de a deveni sau nu parte vatamata si, eventual, parte civila), organul judiciar o va asculta ca parte n proces sau ca martor. Notiunea, continutul legal si importanta mijloacelor de proba

Notiunea, continutul legal si importanta mijloacelor de proba n vederea solutionarii unei cauze penale, organele judiciare trebuie sa stabileasca realitatea situatiei de fapt, precum si toate mprejurarile referitoare la persoana faptuitorului. Probele pot fi definite ca fiind acele elemente de fapt cu relevanta in formativ asupra tuturor laturilor cauzelor penale. Pentru realizarea rolului lor n procesul penal, acela de a furniza informatiile necesare solutionarii cauzei, probele trebuie aduse la cunostinta organelor judiciare, deci trebuie administrate. Calea legala prin care este administrata proba n procesul penal o constituie mijlocul de proba. Din continutul dispozitiilor art. 64 C. pr. pen., reiese ca mijloacele de proba sunt acele mijloace legale prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca probe. ntre notiunea de proba si cea de mijloc de proba exista o indiscutabila legatura, ntruct probele nu se pot obtine dect prin mijloacele de proba prevazute de lege. Reglementarea anterioara (art. 131 C. pr. pen. intrat n vigoare la 1 ianuarie 1937) prevedea ca "proba n materie penala se face prin procese-verbale, nscrisuri, martori, informatori, expertize, precum si prin orice alte mijloace neoprite de lege". Actualele dispozitii legale au introdus un cadru strict de reglementare a mijloacelor de proba, cu importante consecinte si n planul practicii judiciare. Astfel, actuala reglementare nlatura posibilitatea considerarii ca mijloace de proba a unor procedee de probatiune (de exemplu, constatarea la fata locului era considerata mijloc de proba) si, n acelasi timp, prevede expres, ca mijloace de proba, declaratiile nvinuitului sau ale inculpatului si declaratiile celorlalte parti. Totodata, prin modificarile aduse de Legea nr. 141/1996, enumerarea din art. 64 C. pr. pen. a fost extinsa, introducndu-se n categoria mijloacelor de proba si nregistrarile audio sau video, precum si fotografiile. Notiunea de mijloc de proba nu se confunda cu cea de procedeu probatoriu (sau procedeu de probatiune). Procedeele probatorii sunt moduri de examinare a mijloacelor de proba. Fiecare mijloc de proba, n -functie de specificul sau, si arc procedeele sale de administrare7. Astfel, declaratiile martorilor pot fi obtinute prin ascultare, confruntare sau nregistrare pe banda de magnetofon; nscrisurile pot fi examinate prin traducere, descifrare sau comparare cu alte scripte. Tot procedee de administrare a nscrisurilor, dar si a mijloacelor materiale de proba sunt: ridicarea silita de obiecte si nscrisuri, predarea obiectelor si nscrisurilor, retinerea si predarea corespondentei, gasirea si ridicarea acestora n cadrul unei perchezitii sau cercetari la fata locului etc. Principiului libertatii probelor n procesul penal i corespunde libertatea mijloacelor de proba, nteleasa n sensul ca deducerea n fata organelor judiciare a situatiilor de fapt care constituie probe se poate realiza prin oricare din mijloacele de proba prevazute de lege.8 In concluzie, functionalitatea mijloacelor de proba, rolul lor n relevarea elementelor de fapt care pot conduce la aflarea adevarului si solutionarea cauzei, justifica considerarea institutiei mijloacelor de proba ca fiind una dintre cele mai importante institutii de drept procesual penal. Obligatiile si drepturile martorilor Obligatiile si drepturile martorilor Persoana chemata ca martor n fata unui organ judiciar are o serie de obligatii procesuale. n literatura juridica2", aceste obligatii au fost sistematizate dupa cum urmeaza: a) Persoana citata ca martor este obligata sa se nfatiseze Ia locul, ziua si ora indicate n citatie, n fata organelor judiciare (art. 83 C. pr. pen.). Lipsa nejustificata a martorului legal citat se sanctioneaza cu amenda judiciara de Ia 1.000.000 Ia 10.000.000 Iei (art. 198 alin. 3 lit. a C. pr. pen., asa cum a fost modificat prin Legea nr.'281/2003). Totodata, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune aducerea martorului, anterior citat, care lipseste nejustificat, pe baza de mandat de aducere (art. 183 alin. 1 si art. 327 alin. 5 C. pr. pen.). Daca neprezentarca este justificata de imposibilitatea de deplasare, organele judiciare l vor audia pe martor la locui unde acesta se afla. b) Persoana chemata ca martor ntr-un proces penal este obligata sa declare tot ce cunoaste cu privire la faptele si mprejurarile asupra carora este ntrebata. ndatorirea de a depune ca martor este individuala si personala, ncpulnd fi ndeplinita prin reprezentare. Daca martorul refuza sa faca declaratii pe motiv ca nu cunoaste nimic n cauza, desi are cunostinte esentiale, comite infractiunea de marturie mincinoasa (art. 260 Cod pcnal/art. 335 din noul C.pcn.).

c) Martorul este obligat, sub prestare de juramnt, sa declare adevarul cu privire la fapta si faptuitor; n caz contrar, savrseste infractiunea de marturie mincinoasa. Drepturile procesuale ale martorului: a) Martorul are dreptul de a fi protejat mpotriva violentelor sau amenintarilor care s-ar putea exercita asupra sa n vederea obtinerii de declaratii (art. 68 C. pr. pen.). b) Martorul are dreptul de a cere sa se consemneze declaratia n modul cum o considera reala (art. 86 coroborat cu art. 73 C. pr. pen.) si dreptul de a refuza sa raspunda la ntrebarile care nu au legatura cucauza (art. 86 alin. 2 C. pr. pen.). c) Potrivit art. 190 C. pr. pen. (modificat prin Legea nr. 281/2003), martorul are dreptul Ia restituirea cheltuielilor de transport, ntretinere,locuinta si altor cheltuieli necesare prilejuite de chemarea Ia organul judiciar. De asemenea, martorul salariat are dreptul si Ia venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, determinata de chemarea sa, iar martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este ndreptatit sa primeasca si o compensare.

Perchezitia Perchezitia 4.2.1. Notiunea si felurile perchezitiei n art. 27 alin. 1 din Constitutie este consacrata inviolabilitatea domiciliului, n sensul ca: "domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramne n domiciliul ori resedinta unei persoane fara nvoirea acesteia". n anumite situatii'''', se poate deroga, prin lege, de la aceste prevederi (art. 27 alin. 2 din Constitutie). Perchezitia domiciliara constituie, si ea, o exceptie de la principiul inviolabilitatii domiciliului, unele reglementari n aceasta materie fiind cuprinse n alin. 3 si 4 ale art. 27 din Constitutie. De asemenea, perchezitia corporala se constituie ntr-o exceptie de la principiul libertatii individuale consacrat n art.23 din Constitutie. Din punct de vedere terminologic, trebuie (acuta distinctia ntre perchezitiile cu caracter judiciar, folosite ca procedee probatorii n diverse cauze penale, care cad sub incidenta Codului de procedura penala si activitatile extrajudiciare supuse unor reglementari speciale (spre exemplu: o perchezitie vamala, perchezitia ca masura antiterorista la patrunderea pe un aeroport sau perchezitionarea n vederea dezarmarii unui infractor periculos).57 Importanta perchezitiei, ca procedeu de descoperire si de ridicare a nscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba, a fost subliniata n literatura juridica, unde s-a aratat ca perchezitia asigura procurarea unor probe indispensabile, iar uneori unice pentru rezolvarea cauzei.58 Institutia perchezitiei, ca procedeu probatoriu de descoperire si de ridicare a nscrisurilor si a mijloacelor materiale de proba, a cunoscut modificari succesive prin Legea nr. 281/2003 si prin Ordonanta de Urgenta fir. 109/20035''. Conditiile necesare dispunerii unei perchezitii, organele competente sa dispuna si tipurile perchezitiei sunt reglementate n art. 100 C. pr. pen., care are, n prezent (n urma ultimei modificari, prin Ordonanta de Urgenta nr. 109/200360), urmatorul cuprins: "Cndpersoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun nscris dintre cele aratate n ari. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cte ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si strngerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia. Perchezitia poate Ji domiciliara sau corporala. Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin ncheiere motivata, n cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau n cursul judecatii. Perchezitia domiciliara se dispune n cursul urmaririi penale n camera de consiliu, Jura citarea partilor. Participarea procurorului este .obligatorie.

Perchezitia corporala poate fi dispusa, dupa caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator. Perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa nainte de nceperea urmaririi penale. " Asadar, conditiile ce trebuie sa fie ndeplinite pentru a se putea dispune efectuarea unei perchezitii sunt: cnd persoana careia i s-a cerut sa predea scrisori, telegrame sau orice alta corespondenta, ori obiecte trimise de nvinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect, tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cte ori exista indicii temeinice ca efectuarea perchezitiei este necesara pentru descoperirea si strngerea probelor; modificarea consta n faptul ca, fata de reglementarea anterioara, se prevede ca trebuie sa existe indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si strngerea probelor. In ceea ce priveste organul judiciar competent sa dispuna efectuarea perchezitiilor, prin Ordonanta de Urgenta nr. 109/2003 s-a introdus o distinctie ntre cele doua tipuri de perchezitie - domiciliara si corporala: perchezitia domiciliara poate II dispusa numai de judecator01, prin ncheiere motivata; perchezitia corporala poale II dispusa, dupa caz (deci, n functie de faza procesuala), de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator. Realizarea, prin lege, a acestei distinctii''" ntre perchezitia domiciliara si cea corporala are o deosebita importanta practica, dar se impune subliniat ca nu trebuie sa confundam perchezitia corporala, ca procedeu probatoriu (la care se refera art. 100 C. pr. pen.), cu perchezitia corporala (n sensul de control corporal) ca masura antiterorista sau cu perchezitia vamala, care sunt activitati extrajudiciare. 4.2.2. Procedura de efectuare a perchezitiei a) Perchezitia domiciliara Potrivit art. 101 C. pr. pen., asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 (inclusiv n privinta denumirii marginale - "Perchezitia domiciliara n cursul urmaririi penale" n loc de '"ncuviintarea perchezitiei domiciliare"), perchezitia dispusa n cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, nsotit, dupa caz, de lucratori operativi. Din dispozitiile art. 102 C. pr. pen. (Perchezitia domiciliara n cursul judecatii'") rezulta ca si instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale. n celelalte cazuri, dispozitia instantei" de judecata de a efectua o perchezitie se comunica procurorului, n vederea efectuarii acesteia. n legatura cu timpul de efectuare a perchezitiei, potrivit ari. 103 C. pr. pen. (modificat prin Legea nr. 28 1/2003), ridicarea de obiecte si nscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face ntre orele 6 -20, iar n celelalte orc numai n caz de infractiune flagranta sau cnd perchezitia urmeaza sa se efectueze ntr-un local public. Perchezitia nceputa ntre orele 6-20 poate continua si n timpul noptii. Spre deosebire de reglementarea anterioara63, care facea distinctie, n ceea ce priveste timpul efectuarii perchezitiei, ntre perchezitia domiciliara efectuata de organul de cercetare penala si cea efectuata de procuror, actuala reglementare nu mai face o asemenea diferenta, ceea ce nseamna ca, n afara exceptiilor prevazute de lege, perchezitiile pe timpul noptii sunt interzise indiferent de organul judiciar care le efectueaza. n ceea ce priveste efectuarea propriu-zisa a perchezitiei, potrivit art. 104 alin. 1 C. pr. pen. (a carui ultima modificare a intervenit prin Ordonanta de Urgenta nr. 109/2003), organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, n prealabil, sa se legitimeze si, n cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de judecator. Perchezitia domiciliara si ridicarea de obiecte si nscrisuri se fac n prezenta persoanei de la care se ridica obiectele sau nscrisurile sau la care se efectueaza perchezitia, iar n lipsa acesteia. n prezenta unureprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, avnd capacitate de exercitiu. Pentru atestarea modului de desfasurare a acestor activitati, operatiunile de perchezitionare si ridicare de obiecte sau nscrisuri se efectueaza de catre organul judiciar n prezenta unor martori asistenti (art. 104 alin. 3 C. pr. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003). Cnd persoana la caic se face perchezitia este retinuta ori arestata, va 11 adusa la perchezitie. In cazul n care nu poale 11 adusa, ridicarea de obiecte sau nscrisuri, precum si perchezitia domiciliara, se fac n prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar, n lipsa acestora, a unui vecin, avnd capacitate de exercitiu. Conform art. 105 C. pr. pen., organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida ncaperile sau alte mijloace de pastrare a obiectelor sau nscrisurilor cautate, daca cel n masura sa le deschida refuza aceasta. Organul judiciar este obligat sa se limiteze Ia ridicarea numai a obiectelor si nscrisurilor care au legatura cu fapta savrsita; obiectele sau nscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa, se ridica ntotdeauna. De asemenea,

trebuie lualc masuri ca faptele si mprejurarile din viata personala a celui la care se face perchezitia si care nu au legatura cu cauza sa nu devina publice. b) Perchezitia corporala Perchezitia corporala, prin care se urmareste descoperirea obiectelor sau nscrisurilor aliate asupra unei persoane, se efectueaza cu respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1 C. pr. pen., de catre organul judiciar care a dispus-o sau de catre persoana desemnata de acest organ. Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata (art. 106 C. pr. pen.). n afara de organul judiciar, pot efectua perchezitii corporale si organele de constatare prevazute n art. 215 C. pr. pen. Astfel, comandantii de nave si aeronave si agentii Politiei de Frontiera pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si pot verifica lucrurile pe care acesta le arc cu sine. In cadrul procedurii de efectuare a perchezitiei si de ridicare a obiectelor si nscrisurilor exista dispozitii speciale privind identificarea si pastrarea obiectelor si nscrisurilor (art. 107 C. pr. pen.). Conform acestor dispozitii, obiectele sau nscrisurile se prezinta persoanei de Ia care sunt ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi nsemnate de catre acestea spre neschimbarc, dupa care se eticheteaza si se sigileaza. n cazul n care sunt obiecte care nu pot fi nsemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii, acestea se mpacheteaza si se nchid, pe ct posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii. Obiectele care nu pol 11 ridicate se sechestreaza si se lasa n pastrare fie celui la care se afla, fie unul custode. Probele pentru analiza se iau cel putin n dubiu si se sigileaza, una dintre probe lasndusc aceluia de Ia care se ridica. Modul de efectuare a perchezitiei, precum si ridicarea de obiecte si nscrisuri trebuie consemnate ntr-un procesverbal, potrivit art.lOS C. pr. pen. Acest proces-verbal trebuie sa cuprinda, n afara de mentiunile prevazute n art. 91 C.pr.pen, si urmatoarele elemente: locul, timpul si conditiile n care nscrisurile si. obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita pentru a putea fi recunoscute. n procesul-verbal vor fi mentionate obiectele care nu au fost ridicate, precum si acelea care au fost lasate n pastrare. Copia de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicai obiectele sau nscrisurile, ori reprezentantului acestuia sau unui membru al familiei, iar n lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui. n art. 109 C. pr. pen. sunt prevazute anumite masuri ce trebuie luate cu privire la obiectele si nscrisurile ridicate, pentru ca acestea sa poata fi folosite Ia rezolvarea cauzei. Astfel, organul judiciar dispune ca obiectele sau nscrisurile care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate n alt mod. Obiectele si nscrisurile ridicate care nu sunt atasate la dosar pot fi fotografiate, iar fotografiile vizate se ataseaza la dosar. Pna la solutionarea definitiva a cauzei, obiectele sau nscrisurile care sunt mijloace de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau instanta de judecata la care se gaseste dosarul, iar cele care nu au legatura cu cauza se vor restitui persoanei careia i apartin, cu exceptia obiectelor supuse confiscarii speciale. Acele obiecte ce servesc ca mijloc de proba si nu sunt supuse confiscarii speciale, pot f\ restituite persoanei careia i apartin - n afara de cazul cnd prin aceasta ros li tui re s-ar putea stnjeni aflarea adevarului - punndu-i-se n vedere ca este obligata sa le pastreze pna ;la solutionarea definitiva a cauzei.; Obiectele care servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate n art. 165 alin. 2 C. pr. pcn. (bunuri perisabile, obiecte din metale sau pietre pretioase, mijloace de plata straine ctc.) si daca nu este ; cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica prin intermediul unitatilor de profil (art. 1 10 C. pr. pcn.). Atunci cnd perchezitia sau ridicarea de obiecte .si nscrisuri se efectueaza la o unitate clin cele prevazute n art. 145 C.pen./arl. 159 clin noul C.pen., sau la o alta persoana juridica, trebuie respectate si urmatoarele reguli (art. 1 1 1 C. pr. pen., asa cum a fost modificat prin Legea nr. 2S1/2003, inclusiv n privinta denumirii marginale -"Dispozitii speciale privind unitatile publice si ui le persoane juridice ", ! n loc de Dispozitii speciale privind unitatile publice"): ! - organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, nfatiseaza reprezentantului unitatii sau a al altei persoane juridice autorizatia data; : - perchezitia se efectueaza n prezenta reprezentantului unitatii; atunci cnd este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii; copia de pe proccsul-vcrbal se lasa reprezentantului unitatii.

Persoane care nu pot fi ascultate cu martor Persoane care nu pot fi ascultate cu martor a) Potrivit dispozitiilor procesuale penale (art. 79 C. pr. pen.). nu poate fi ascullat ca martor persoana oblicata sa pastreze secretii! profesional cu privire la faptele si mprejurarile de care a luat cunostinta n exercitiul profesiei. Pot fi inclusi n aceasla categorie toti cei care, n exercitiul atributiilor lor de serviciu, devin detinatori de secrete care, daca ar t"\ divulgate, ar produce prejudicii maleriale sau morale unei persoane fizice sau juridice.2'1 Suni obligati sa pastreze secretul profesional: avocatii, medicii, notarii, preotii ctc. Legea prevede ca obligatia pastrarii secretului profesional poate 11 nlaturata n cazul n care persoana fizica sau unitatea fata de care exista aceasta obligatie ncuviinteaza divulgarea secretului respectiv, cei ce detin acel secret putnd fi ascultati ca martori (art. 79 alin. 1 C. pr. pen.). Daca avocatul devenit aparator sau reprezentant al uncia dintre parti a cunoscut anumite fapte sau mprejurari nainte de a avea aceasta calitate, el nu-.si mai poate ndeplini mandatul, deoarece, potrivii art. 79 alin. 2 C. pr. pen., calitatea de martor are ntietate fata de calitatea de aparator. b) Nu poate fi ascultata ca martor n procesul penal persoana valamala care se constituie parte civila sau participa n proces ca purta vatamata (art. 82 C. pr. pen.). Partile, fiind interesate n solutionarea procesului, nu pot dobndi si calitatea de martor; nimeni nu poate depune ca martor n propria cauza.

Persoane care nu sunt obligate sa depuna ca martor Persoane care nu sunt obligate sa depuna ca martor in procesul penal Sunt anumite categorii de persoane care pol fi ascultate ca martori numai daca ele consimt la aceasta. Astfel, n ari. 80 C. pr. pen. se prevede ca sotul si rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Prin "rude apropiate" se ntelege: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude (art. 149 Cod pcnal/art. 164 din noul Cod penal). Reglementarea referitoare la persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martori ntr-un anumit proces penal, are ca scop ocrotirea sentimentelor de afectiune pe care sotul sau rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului le au fata de acesta din urma.27 Daca sotul sau una din rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului este de acord, va putea fi ascultat ca martor, avnd aceleasi drepturi si obligatii ca orice alt martor. Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala Plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala 1. Consideratii preliminare mpotriva masurilor si actelor de urmarire penala pot face plngeri partile si orice alte persoane, chiar straine de cauza, daca prin masurile si actele respective au adus o vatamare intereselor legitime ale acestora (art. 275 alin. 1 C. pr. pen.). Aceasta prevedere legala se nscrie ca o garantie a respectarii principiului legalitatii n procesul penal. Prin vatamarea "intereselor legitime" ale persoanei care face plngere, se ntelege atingerea n mod just a situatiei sale personale sau materiale, prin ncalcarea dispozitiilor legale. Prin expresia "orice persoana" se ntelege orice persoana fizica sau juridica, indiferent daca aceasta ia parte la proces, n orice calitate procesuala (nvinuit, inculpat, parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente, martor, expert, interpret), sau nu ia parte la procesul penal. Conditia prevazuta de lege este ca prin actul sau masura respectiva sa se fi cauzat o vatamare intereselor sale legale. n mod exceptional si organul de cercetare penala poate ataca dispozitiile date de procuror. Astfel, potrivit art. 219 alin. 2 C. pr. pen., daca organul de cercetare penala arc de facut obiectii, poate sesiza conducatorul parchetului din care face parte procurorul care a dispus sau masura respectiva, sau procurorul ierarhic superior, cnd dispozitiile sunt

date de catre conducatorul parchetului. n toate situatiile, organul de cercetare penala nu va ntrerupe executarea dispozitiilor procurorului. Din punct de vedere a naturii juridice, plngerea mpotriva actelor si masurilor de urmarire penala se deosebeste de: plngerea penala reglementata de art. 222 C. pr. pen., ca mod general de sesizare a organelor de urmarire penala;3" caile de atac propriu-zi.se (apelul, recurul, recursul n anulare, recursul n interesul legii, contestatia n anulare si revizuirea), care se raporteaza la actele de judecata. Obiectul plngerii poate fi o masura sau un act intervenite n cursul efectuarii activitatii de urmarire penala, sau un act efectuat nainte de nceperea urmaririi penale si anume, rezolutia de a nu se ncepe urmarirea penala. n cele ce urmeaza se vor analiza urmatoarele institutii: " plngerea n fata procurorului mpotriva actelor efectuate de organele de cercetare penaia; plngerea n fata procurorului mpotriva actelor efectuate de procuror sau n baza dispozitiilor acestuia; plngerea n fata instantei mpotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimilcrc n judecata 2. Plngerea mpotriva masurilor si actelor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala Plngerea mpotriva masurilor si actelor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare si se depune fie direct la procuror, fie Ia organul de cercetare penala. n vederea mentinerii operativitatii urmaririi penale, legea face urmatoarele precizari: introducerea plngerii nu suspenda aducerea la ndeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plngerii;" cnd plngerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca n termen de 48 de ore de la primirea ei sa o nainteze procurorului mpreuna cu explicatiile sale, atunci cnd acestea sunt necesare; daca organul de cercetare penala nu a naintat, n aceasta situatie, explicatiile necesare, n raport de obiectul plngerii, procurorul le va cerc oricnd considera ca este nevoie; procurorul, primind plngerea, este obligat sa o rezolve n termen de cel mult 20 de zile si sa comunice de ndata persoanei care a facut plngerea modul n care a fost rezolvata.'113 Rezulta ca plngerea unei persoane mpotriva masurilor si actelor de urmarire penala prin care i-au fost vatamate interesele legitime, va fi solutionata n termen maxim de 22 de zile, daca plngerea a fost depusa la organul de cercetare penala, sau n termen de 20 de zile, cnd plngerea a fost depusa la procuror. Cu referire la termenul n care persoana interesata are dreptul de a face plngere, n lege nu exista reglementari exprese. Apreciem ca, n aceasta situatie, se poate face plngere mpotriva masurilor si actelor organului de cercetare penala pna la terminarea urmaririi penale si trimiterea dosarului n instanta. Astfel, nu se pot imagina cazuri n care procurorul sa fie sesizat pentru rezolvarea unei plngeri viznd acte care apartin unui dosar ce se afla la instanta de judecata. 3. Plngerea mpotriva masurilor si actelor procurorului Potrivit art. 278 C. pr. pen., legea distinge doua categorii de acte ale procurorului, mpotriva carora cei interesati pot face plngere. n acest sens, se poale face plngere mpotriva: " . actelor efectuate de procuror; " actelor efectuate de organele de cercetare penala, pe baza dispozitiilor date de procuror. Ratiunea reglementarii n cadrul aceluiasi text de lege o constituie faptul ca ambele categorii de acte constituie manifestari de vointa ale procurorului n legatura cu desfasurarea urmaririi penale.314 Plngerea mpotriva actelor procurorului se rezolva de catre conducatorul parchetului din care face parte procurorul. n cazul n care actele sunt efectuate sau dispuse de catre conducatorul parchetului, plngerea va fi rezolvata de catre procurorul ierarhic superior. Dispozitiile art 278 C. pr. .pen. sunt considerate, nsa, a fi constitutionale numai n*rnasura;n crc nu opresc persoana nemultumita de solutionarea plngerii mpotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta si care nu ajung n fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei n temeiul art. 21 din Constitutie, ce urmeaza sa se aplice n mod direct.315 n consecinta, fiind vorba despre acte si masuri luate de catre procuror n cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic n cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instantelor

judecatoresti, ceea ce confera posibilitatea persoanei nemultumite de solutia data plngerii sale de catre organele de urmarire penala sa se adreseze justitiei, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Relativ la termenul de exercitare a dreptului de a face plngere, nu exista reglementari exprese, fapt care determina concluzia ca plngerea va putea fi facuta atta timp ct dosarul se afla la procuror, n timpul fazei de urmarire penala. Ca atare, momentul limita pna ia care se persoanele interesate pot critica actele si masurile de urmarire penala dispuse de procuror ori efectuate n baza dispozitiilor acestuia l reprezinta terminarea urmaririi penale. De la aceasta regula, s-a consacrat o situatie de exceptie, prin prevederile art. 278 alin. 3 C. pr. pen., potrivit caruia mpotriva rezolutiei de nencepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de ncetare a urmaririi penale se poate face plngere n termen de 20 de zile de la momentul ^comunicarii copiei de pe ordonanta sau rezolutie persoanelor interesate.316 Totodata, potrivit art. 278 alin. 3' C. pr. pen., rezolutiile sau ordonantele prin care se solutioneaza plngerile mpotriva rezolutiilor sau ordonantelor de nencepere a urmaririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de ncetare a urmaririi penale se comunica persoanei care a facut plngerea si celorlalte persoane interesatei.317 . I 1 Se observa, n ceea ce priveste termenul stabilit pentru exercitarea dreptului, o diferentiere facuta de legiutor ntre actele prin care procurorul dispune cu privire la netrimiterea n judecata si celelalte acte si masuri de urmarire penala. Astfel, rezulta, n primul rnd, ca n ipoteza acestor 5 categorii de acte plngerea se face ntr-un termen determinat si, n al doilea rnd, plngerea are ca moment limita o data ulterioara terminarii urmaririi penale, reperul cronologic reprczentndu-I comunicarea solutiilor de netrimitere n judecata persoanelor interesate. Dispozitiile art. 275-277 C. pr. pen., se aplica n mod corespunzator. 4. Plngerea n fata instantei mpotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere n judecata Distinct fata de restul actelor si masurilor de urmarire penala, n art. 2781 C. pr. pen. a fosr reglementata procedura plngerii n fata instantei de judecata pentru actele de urmarire penala prin care procurorul a dispus netrimiterea n judecata. Astfel, n cazul n care plngerea adresata potrivit art. 278 C. pr. pen. a fost respinsa de catre procuror, persoanele interesate se pot adresa instantei competente. Termenul prevazut este de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a ordonantei prin care a dispus asupra plngerii formulate. Daca procurorul a ncalcat dispozitiile art. 277 si nu a rezolvat plngerea n 20 de zile de la primire, termenul n care persoana va putea face plngere la instanta de judecata curge de Ia expirarea celor 20 de zile prevazute n art. 277.3'8 Instanta competenta este instanta careia i-ar reveni competenta de a judeca n prima instanta cauza. Prin persoane interesate se ntelege persoana vatamata precum si orice alte persoane ale caror interese legitime au fost vatamate. Actele de urmarire penala care pot fi atacate n fata instantei de judecata sunt urmatoarele : " rezolutia de nenceperc a urmaririi penale; rezolutia de clasare; " rezolutia ori ordonanta de scoatere de sub urmarire penala; rezolutia ori ordonanta de ncetare a urmaririi penale. Sesizata prin plngerea persoanei interesate, instanta de judecata va solicita trimiterea dosarului. Parchetul va trimite dosarul n termen maxim de 5 zile de la nregistrarea adresei instantei de judecata. Pentru judecarea plngerii participarea procurorului este obligatorie. In ceea ce priveste persoana care a Iaciit plngerea, aceasta este citata, dar neprezentarea sa nu mpiedica solutionarea cauzei, dect n ipoteza n care instanta constata ca se impune prezenta acesteia. n acest caz, instanta de judecata este n drept sa dispuna aducerea persoanei n cauza. La termenul fixat instanta da cuvntul persoanei care a facut plngerea si reprezentantului parchetului. De asemenea, n solutionarea plngerii, instanta de judecata va lua n considerare materialul existent n dosarul cauzei si orice alte nscrisuri noi prezentate. Termenul n care instanta de judecata cslc tinuta sa solutioneze plngerea este de cel mult 20 de zile de la primirea plngerii. Solutiile care pot fi pronuntate sunt: respingerea plngerii, prin sentinta, cu mentinerea solutiei de netrimitere n judecata; .

 admiterea plngerii, prin sentinta, cu desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate si trimiterea cauzei la procuror n vederea nceperii sau redeschiderii urmaririi penale; instanta va comunica procurorului motivele pentru care a dispus restituirea, indicnd faptele si mprejurarile ce trebuie dovedite si prin ce mijloace de proba; , admiterea plngerii, prin ncheiere, cu desfiintarea rezolutiei sau a ordonantei atacate si retinerea cauzei pentru judecarea cauzei, atunci cnd probele existente n dosar sunt suficiente; n aceasta situatie, actul de sesizare a instantei de judecata l reprezinta plngerea persoanei vatamate ori a persoanei interesate. Hotarrile instantei ele judecata se comunica de ndata persoanei interesate, n ipoteza n care aceasta nu a fost prezenta la judecata. Sentintele pronuntate n primele doua ipoteze pot 11 atacate cu recurs de procuror sau de persoana care a sesizat instanta de judecata. Daca instanta de judecata a respins plngerea formulata, hotarnd ca nu este cazul sa se nceapa ori sa se redeschida urmarirea penala, faptuitorul nu mai poate fi supus unei proceduri judiciare avnd ca temei aceeasi fapta, cu exceptia cazului n care au fost descoperite fapte sau mprejurari noi ce nu au fost cunoscute ele organul de urmarire penala si nu a intervenit vreunul dintre cazurile de la ari. IOC. pr. pcn. Procedee speciale de ascultare a partilor si martorilor Procedee speciale de ascultare a partilor si martorilor 5.1. Confruntarea In situatia n caVe, ntr-o anumita cauza, apar contradictii ntre declaratiile date de parti, ntre declaratiile date de parti si cele date de martori sau ntre declaratiile martorilor, organele judiciare procedeaza la confruntare. Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar35, prin care se urmareste lamurirea contrazicerilor care exista ntre declaratiile date anterior de doua sau mai multe persoane, n aceeasi cauza. Potrivit art. 87 C. pr. pen., se procedeaza Ia confruntare numai daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei; deci, simpla existenta a contradictiilor ntre declaratiile unor persoane nu este suficienta pentru efectuarea confruntarii, deoarece organele judiciare pot ncerca lamurirea acestor contradictii pe baza probelor din dosar. n vederea confruntarii, persoanele respective sunt chemate n fata organului judiciar si trebuie sa raspunda Ia ntrebarile puse de acesta n legatura cu laptele si mprejurarile n privinta carora declaratiile date anterior se contrazic. Se poate ncuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc ntrebari (art. 88 C. pr. pen.). Declaratiile facute si raspunsurile date cu ocazia confruntarii se consemneaza ntr-un proces-verbal semnat de persoanele confruntate si, dupa caz, de organul de urmarire sau de presedintele completului de judecata si de grefier. Confruntarea, ca procedeu special de ascultare, duce la rezultate n masura n care, n urma reaudierii, persoanele revin asupra celor declarate anterior prin explicatii care sa nlature n totul sau n parte, contrazicerile. Nepotrivirile initiale pot persista si dupa confruntare; n acest caz, organul judiciar ncearca sa rezolve contradictiile printr-o noua evaluare a probelor existente si, daca este posibil, prin administrarea de noi probe.36 Valoarea probatorie a declaratiilor partii vatamate.txt Valoarea probatorie a declaratiilor partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente Avnd n vedere faptul ca aceste parti sunt interesate n solutionarea cauzei, fie n latura penala (partea vatamata), fie n latura civila (partea civila si partea responsabila civilmentc), ele pot face declaratii care sa nu corespunda adevarului. Este motivul pentru care n art.75 C. pr. pen. se prevede, ca si n cazul inculpatului, ca declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmcnte facute n cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai n masura n care sunt coroborate cu fapte sau mprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente n cauza. Procedura de ascultare a martorilor Procedura de ascultare a martorilor Ascultarea martorului se desfasoara n doua etape: - In prima etapa, organul judiciar stabileste identitatea martorului, nlrebndu-l despre nume, prenume, adresa, etate, ocupatie. n caz de ndoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin oricemijloc de proba. Se verifica apoi daca martorul are vreun interes n cauza, fiind ntrebat daca este ruda a vreuneia clin parti si n ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii (art. 84 C. pr. pcn.). Daca cel audiat este sot sau ruda apropiata cu nvinuitul sau inculpatul, i se pune n vedere ca nu este obligat sa depuna ca martor (art. 80 alin.2 C. pr. pcn.).

nainte de a se trece la ascultarea propriu-xisa, martorul va depune urmatorul juramnt: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!", tinnd mna pe cruce sau pe Biblic (ari. 85 C. pr. pcn., a.sa cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993 .si prin Legea nr. 141/1996). Referirea la divinitate din formula juramntului se schimba potrivit credintei religioase a martorului. Cel Iara confesiune jura "pe onoare si consliinla" ca va spune adevarul. Martorii care nu depun juramntul din motive de constiinta sau confesiune, vor rosti urmatoarea formula: "Ma ohliy ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu ". Situatiile anterioare se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor. Dupa ce a depus juramntul sau a rostii formula prevazuta de lege, martorului i se atrage atentia ca, daca nu va spune adevarul, va savrsi infractiunea de marturie mincinoasa. Declaratia n care se consemneaza depozitia martorului va cuprinde si mentiunea referitoare la prestarea juramntului. Daca martorul este un minor care nu a mplinit 14 ani, i se va atrage doar atentia asupra obligatiei de a spune adevarul. Iara a i se cerc sa depuna juramntul. - A doua clapa consta -n ascultarea propriu-zisa a martorului. Potrivii art. 86 al in.'"'-l C. pr. pcn., mai nti martorului i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele si mprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerndu-i-sc sa declare tot ce stie n legatura cu acestea. Martorul este lasat sa declare tot ce stie cu privire la fapta si faptuitor. Dupa ce si-a ncheiat relatarea libera, i s pun ntrebari cu privire la faptele si mprejurarile care trebuie t'onstatate n cauza, cu privire la persoana partilor, precum si n ce mod a luai cunostinta despre cele declarate (art. 86 alin. 2 C. pr. pcn.). Dispozitiile art. 71-74 C. pr. pcn. referitoare la procedura de obtinere a declaratiilor nvinuitului sau inculpatului se aplica, n mod corespunzator, si la ascultarea martorului (art. 86 alin. 3 C. pr. pcn.). Deci, organul judiciar consemneaza n scris cele declarate de martor, dupa care i citeste declaratia sau, la cererea acestuia, i permite sa o citeasca personal. Cnd este de acord cu continutul declaratiei, martorul o semneaza pe fiecare pagina si la sfrsit; daca nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta n declaratia scrisa. Declaratia va fi semnala si de organul judiciar, precum si de interpret (daca a fost folosit). Ascultarea martorilor se face separat, acestia neputnd prezenta ori citi declaratii scrise de mai nainte; pol folosi, nsa, nsemnari asupra manuntelor greu de retinui. Eventualele reveniri, completari, rectificari sau precizari facute de martor n cursul ascultarii vor fi consemnate, dupa care martorul va semna din nou. Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului Procedura de obtinere a declaratiilor nvinuitului sau ale inculpatului cuprinde un complex de reguli de ordin procesual si de ordin tactic. Regulile de tactica a ascultarii nvinuitului sau inculpatului sunt studiate de criminalistica sau de psihologia judiciara (spre exemplu, o regula de tactica a ascultarii este stabilirea contactului psihologic ntre organul judiciar si subiectul investigat). Regulile de ordin procesual pot 11 mpartite n reguli generale, comune att organului de urmarire penala, ct si instantei de judecata, si reguli specifice pentru fiecare organ judiciar n parte. Att n faza de urmarire penala, ct si n faza de judecata, ascultarea nvinuitului sau inculpatului se desfasoara, de regula, la sediul organului judiciar si cuprinde doua etape:" a) Prima etapa presupune cunoasterea datelor personale ale nvinuitului sau inculpatului. nainte de a fi ascultat, nvinuitul sau inculpatul este ntrebat cu privire Ia nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatie militara, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte dale pentru stabilirea situatiei sale personale (art. 70 alin. I C. pr. pen.). Apoi, nvinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragndu-ise totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si mpotriva sa. Daca nvinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune n vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la nvinuirea ce i se aduce n legatura cu aceasta (ari. 70 alin.2 C. pr. pen., asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003). De asemenea, consacrnd principiul fundamental al garantarii dreptului de aparare, art. 6 alin. 3 C. pr. pen.(asa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003), prevede ca organele judiciare au obligatia sa-I ncunostinteze, de ndata si

mai nainte de a-a audia, pe nvinuit sau pe inculpat despre fapta, pentru care este cercetat, ncadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. Spre deosebire de martor, nvinuitul sau inculpatul nu poate fi supus juramntului. b) A doua etapa este consacrata ascultarii propriu-zisc. nvinuitul sau inculpatul este lasat mai nti sa declare tot ce stie n cauza (art. 71 alin. 3 C. pr. pen.). Declaratia lui este o expunere libera asupra mprejurarilor n care s-a savrsit fapta, nvinuitul sau inculpatul nefind ntrerupt dect daca se ndeparteaza n mod vadit de la subiect si numai pentru a i se atrage atentia sa revina la acesta. Legea interzice a i se citi sau reaminti declaratiile date anterior n cauza, dupa cum nici nu poate prezenta ori cili o declaratie scrisa de mai nainte (art. 71 alin. 4 si 5 C. pr. pen.). Relatarea libera presupune, ntr-un anume fel, spontaneitate, caracter care ar disparea daca s-ar permite apelarea Ia declaratii anterioare ". Numai daca sunt anumite amanunte greu de retinut (denumiri Complicate, cifre ele), nvinuitul sau inculpatul poate folosi nsemnarile pe care le detine (art. 71 alin. 5 C. pr. pen.). Dupa ce nvinuitul sau inculpatul a declarat tot ce stie n legatura cu cauza, organul judiciar pune ntrebari prin care se pot obtin informatii noi sau prin care se verifica exactitatea celor relatate. Ascultarea nvinuitului sau inculpatului fiind si o modalitate de exercitare a dreptului la aparare, acestuia i se pun ntrebari si cu privire la probele pe care ntelege sa le propuna (ari. 72 C. pr. pen.). Cnd nvinuitul sau inculpatul se gaseste n imposibilitate de a se prezenta pentru a li ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor n care legea prevede altfel (art. 74 C. pr. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003). O regula specifica, n faza de urmarire penala, este cea potrivit careia, claca nvinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmarire penala, nainte de a-I asculta, i cerc sa dea o declaratie scrisa personal cu privire la nvinuirea ce i se aduce (art. 70 alin. 3 C. pr. pen., asa cum a fosl modificat prin Legea nr. 281/2003). Totodata, conform art. 6 alin. 5 C. pr. pen., organele judiciare au obligatia sa ncunostinteze pe nvinuit sau inculpat, nainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a 11 asistat de un aparator, consemnndu-se aceasta n procesul-verbal de ascultare. Tot o regula specifica de ascultare este si cea care impune ca, n cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi nvinuiti sau inculpati, fiecare sa fie ascultat separat Iara a II de fata ceilalti (art. 71 alin. 2 C. pr. pen.), pe cnd instanta de judecata asculta pe inculpati, de regula, n prezenta tuturor. De asemenea, daca n cursul urmaririi penale numai organul de urmarire penala poale pune ntrebari, la judecata ntrebarile se pot pune, prin intermediul presedintelui completului, de orice judecator, de procuror, de parti, de ceilalti inculpati si de aparator. ' Pentru obtinerea declaratiilor nvinuitului sau inculpatului, este interzisa folosirea de amenintari, violente, promisiuni sau alte mijloace de constrngere (art. 68 C. pi', pcn.), ncalcarea acestei dispozitii constituind infractiunea de cercetare abuziva (art. 266 alin. 2 Cod pcnal/art. 342 alin. 2 din noul Cod penal). n acelasi timp, n art. 51 C. pr. pen. se prevede ca orice persoana aflata n curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane si supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, este pedepsita prin lege. Pentru a putea fi folosite ca mijloace de proba n cadrul procesului, declaratiile nvinuitului sau inculpatului date n cursul urmaririi penale si declaratiile inculpatului date n faza judecatii, se consemneaza n scris de catre organul de urmarire si, respectiv, de catre grefierul instantei de judecata. n fiecare declaratie se va consemna, totodata, ora nceperii si ora ncheierii ascultarii. Declaratia scrisa se citeste nvinuitului sau inculpatului, iar daca cere, i se da sa o citeasca, asigurndu-i-sc posibilitatea de a verifica exactitatea celor consemnate. Cnd nvinuitul sau inculpatul este de acord cu continutul declaratiei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfrsit; daca nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune n declaratia scrisa (art. 73 alin. 1 si 2 C. pr. pen. u). Pentru a se conferi caracter oficial declaratiei nvinuitului sau inculpatului,15 aceasta va 11 semnata si de organul de urmarire penala, care a procedat la ascultare, ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret, atunci cnd s-a apelat la serviciile acestuia (art. 73 alin. 3 C. pr. pcn.). Este posibil ca, n timpul ct este ascultat, nvinuitul sau inculpatul sa revina asupra celor declarate sau sa faca unele completari, rectificari sau precizari; toate acestea, conform art. 73 alin. 4 C. pr. pen., se vor consemna si se vor semna n conditiile aratate anterior. Declaratiile nvinuitului sau inculpatului se pot nregistra pe banda de magnetofon, cu conditia ca cel ascultat sa .cunoasca faptul inregistrarii si sa fie asigurate exactitatea si corectitudinea nregistrarii, nregistrarea se transcrie ntr-un proces-verbal semnat de cel ascultat.16

Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale Procedura prelungirii arestarii preventive dispuse in cursul urmaririi penale Potrivit art. 159 C.proc.pen., dosarul cauzei va fi depus la instanta, impreuna cu propunerea de prelungire a arestarii preventive, intocmita de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei arestarii preventive si va putea fi consultat de aparator. Propunerea de prelungire a arestarii se solutioneaza in camera de consiliu, de un singur judecator, indiferent de natura infractiunii, in termen de 24 de ore de ia primirea dosarului. incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare, pentru cei in lipsa. Judecatorul poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu mai mult de i 80 de zile. In cazul cand procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea in judecata a inculpatului aflat in stare de arest, dosarul se inainteaza instantei competente cu cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare sau, dupa caz, a duratei pentru care a fost dispusa prelungirea arestarii (art. 160 C.proc.pen.). 4.4.5. Arestarea inculpatului in cursul judecatii Arestarea poate fi dispusa in cursul judecatii, prin incheiere motivata, daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148. incheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei in lipsa. Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se judeca in 3 zile. in cursul judecatii, instanta verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Atunci cand instanta constata ca arestarea preventiva este nelegala sau ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivata, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului' [art. 160b alin. (2) C.proc.pen.]. Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta dispune, prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive [art. 160b alin. (3) C.proc.pen.]. 4.5. Retinerea si arestarea minorilor Legea nr. 281/2003 a introdus o noua sectiune - a IV'-a - in cadrul capitolului I al Titlului IV privind "Dispozitii speciale pentru minori". Se instituie astfel un regim putin diferit privitor ia aplicarea masurilor preventive fata de minori, avand anumite derogari sau completari ale dispozitiilor prevazute in sectiunile I, II si IV. Dispozitiile acestei sectiuni au suferit modificari corespunzatoare sectiunilor I, II si IV prin O.U.G. nr. 109/2003. in ceea ce ii priveste pe minori, retinerea si arestarea preventiva a minorului se fac potrivit dispozitiilor prevazute in sectiunile amintite mai sus - asa cum prevede art. 160el cu urmatoarele derogari: - li se asigura drepturi proprii si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei lor, astfel incat masurile privative de libertate sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorului [art. 160f alin. (1)]; - ii se asigura in toate cazurile asistenta juridica obligatorie, punandu-li-se la dispozitie un aparator din oficiu daca minorul nu si-a ales unul cu care sa poata lua contact direct si sa comunice [art. 160falin. (2)]; - cand se dispune retinerea sau arestarea preventiva a unui invinuit sau inculpat minor se incunostinteaza despre aceasta in termen de 24 de ore parintii, tutorele, persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul sau alte persoane pe care le desemneaza aceasta, iar in caz de arestare, si serviciul de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe langa instanta careia i-ar reveni sa judece in prima instanta cauza, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal [art. 160f alin. (3)]; ~ in timpul retinerii sau arestarii minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate minorilor arestati preventiv [art. 160f alin. (4)]; - se desemneaza un judecator de catre presedintele instantei, care verifica respectarea drepturilor si a regimului instituit pentru cei retinuti sau arestati [art. 160f alin. (5)]; - procurorul are obligatia sa verifice locurile de detinere preventiva, alaturi de alte organisme abilitate de lege in acest sens [art. 160f alin. (5)];

- retinerea minorului cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani se face de catre procuror sau organul de cercetare penala numai in mod exceptional, pe o durata ce nu poate depasi 10 ore, daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare [art. 160 alin. (1)]. Aceasta masura se poate prelungi numai de procuror cu cel mult 10 ore [alin. (2)]. in ceea ce priveste arestarea preventiva a minorului, art. 1604, modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, prevede urmatoarele reguli: minorul intre 14 si 16 ani poate fi arestat in aceleasi conditii in care poate fi si retinut numai daca o alta masura nu este suficienta [alin. (1)]; - durata arestarii inculpatului minor intre 14 si 16 ani este, in cursul urmaririi penale, de cel mult 15 zile, iar verificarea legalitatii si temeiniciei acestei masuri se efectueaza in cursul judecatii periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile [alin. (2)]. Pentru minorii mai mari de 16 ani aceste verificari se fac nu mai tarziu de 40 de zile [alin. (4)]; - prelungirea acestei masuri in cursul urmaririi penale sau mentinerea ei in cursul judecatii nu poate fi dispusa decat in mod exceptional [alin. (1)]; - arestarea preventiva a minorului in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile [alin. (1)]; - cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, arestarea inculpatului minor intre 14 si 16 ani in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile [alin. (1)]; - Inculpatul minor mai mare de I6 ani poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile, aceasta masura putand fi prelungita de fiecare data cu 20 de zile, neputand sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 90 de zile, iar in mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale poate fi prelungita pana la 180 de zile [alin. (3)]. Adiacent si corespunzator dispozitiilor privind masurile preventive prevazute la art. 136, O.LLG. nr. 109/2003 modifica si alte dispozitii ce cuprind referiri la acestea cum sunt: - ia art. 267 alin. (2) se prevede ca procurorul poate dispune revocarea numai a masurii preventive in art. 145 si 1451 sau trimite dosarul cauzei la instanta cu propunerea de prelungire; - de asemenea, tot la alin. (2) al art. 267 se prevede ca prelungirea sau revocarea arestarii preventive sau a masurilor de siguranta prevazute in art 113 si 114 C.pen, se face de catre judecatorul care le-a dispus in cursul urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 262 pct. 2, art. 265 si 268; - la art, 274 alin. (1) se dispune ca in cazurile de reluare a urmaririi penate prevazute in art. 270 alin. (1) lit. a) si c) si in art. 273, termenul privitor la masura arestarii inculpatului curge de la data luarii acestei masuri, dispozitiile art. 150 aplican-du-se in mod corespunzator; - in ceea ce priveste mentinerea arestarii inculpatului prevazuta la art. 3001, se dispune ca dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, instanta este datoare sa verifice din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive [alin. (1)] si sa dispuna, prin incheiere, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate [alin. (2)], sau dispune, prin incheiere motivata, mentinerea acesteia, daca temeiurile care au determinat-o impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care o justifica [alin. (3)]; - la art. 3002 se prevede obligativitatea verificarii de catre instanta, in cursul judecatii, a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului, procedand potrivit art. I60b; - la art. 460 alin. (2) se impune obligativitatea aducerii la judecata a condamnatului arestat; - si la infractiunile flagrante procurorul, la sesizarea organului de cercetare, poate solicita judecatorului arestarea invinuitului, care nu poate depasi 10 zile, acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere [art. 468 alin. (1)J. Daca judecatorul a emis mandat de arestare a invinuitului si procurorul a restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea si sa inainteze dosarul procurorului odata cu invinuitul, cel mai tarziu in 3 zile de la arestarea acestuia [art. 469 alin. (1)]. Valoarea probatorie a declaratiilor martorilor

Valoarea probatorie a declaratiilor martorilor Declaratiile martorilor au o forta probanta egala cu a celorlalte mijloace de proba. Dar, n timp ce pentru declaratiile partilor legea prevede o valoare probatoric conditionata (coroborarea lor cu fapte si mprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate), pentru declaratiile martorilor nu se prevede o asemenea restrictie, fiind posibila ' o condamnare ntemeiata pe relatarea unui singur martor, daca acesta prezinta ncredere ca spune adevarul.'11 Aprecierea declaratiei martorului se face n functie de numeroase clemente, ca: mprejurari referitoare la persoana martorului (starea fizica si psihica a acestuia, raporturile lui cu cauza si cu partile din proces ele), sursa din care provine marturia, modul n care a avut loc perceperea faptelor si a mprejurarilor de fapt etc.3 Reconstituirea Reconstituirea 4.4.1. Notiunea si importanta reconstituirii Desi nu este un procedeu de descoperire si ridicare a nscrisurilor si mijloacelor materiale de proba, reconstituirea este tratata n acest context datorita elementelor sale comune cu cercetarea la fata locului: ambele acte procedurale se efectueaza la locul infractiunii si, prin ambele, se urmareste stabilirea mprejurarilor si conditiilor n care a fost savrsita fapta. Functia reconstituirii este de a permite verificarea si precizarea unora din datele strnse de organele de urmarire penala sau instanta de judecata, prin reproducerea totala sau partiala a modului si conditiilor n care s-a savrsit fapta (art. 130 alin. 1 C. pr. pcn.). Reconstituirea se poate efectua pentru: cunoasterea posibilitatilor reale de savrsire a infractiunii; verificarea declaratiei nvinuitului sau inculpatului; verificarea declaratiei martorului; verificarea conditiilor de auditie si vizibilitate n mprejurarile concrete n care s-a savrsit fapta ctc. Avnd n vedere ca prin reconstituire se finita modul de savrsire a unei infractiuni, nu se poate efectua o asemenea activitate procedurala daca s-ar aduce atingere moralitatii publice sau daca s-ar crea o stare de pericol pentru o anumita persoana. 4.4.2. Procedura de efectuare a reconstituirii Asa cum rezulta din art. 130 alin. 1 C. pr. pcn., reconstituirea poate fi efectuata att n faza de urmarire penala, ct si n faza de judecata si numai la fata locului. Spre deosebire de cercetarea la fata locului, la reconstituire prezenta nvinuitului sau inculpatului este obligatorie. La reconstituire trebuie sa fie prezenti martorii asistenti, afara de cazul cnd aceasta nu este posibil. De asemenea, pot participa si partile, atunci cnd este necesar, Iara ca neprezentarea partilor ncunostintatc sa mpiedice efectuarea reconstituirii (art. 130 alin. 2 combinat cu art. 129 alin..2 C. pr. pen.). Dupa efectuarea reconstituirii, se ncheie un proces-verbal care trebuie sa cuprinda, n principiu, aceleasi date ca si procesul-verbal ce se ntocmeste n cazul cercetarii la fata locului, consemnndu-se amanuntit desfasurarea reconstituirii. De asemenea, se pot face schite, desene, fotografii sau alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-vcrbal (art. 131 C. pr. pcn.).

Reluarea urmaririi penale 1. Consideratii preliminare Solutiile care se dau la epuizarea fazei de urmarire penala nu au autoritate de lucru judecat, existnd posibilitatea ca urmarirea penala sa fie reluata cu privire la aceleasi persoane si aceleasi fapte. Astfel, n cazul solutiei de trimitere n judecata, exista posibilitatea ca instanta de judecata sa dispuna restituirea cauzei procurorului pentru completarea ori refacerea urmaririi penale, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal. De asemenea, n cazul solutiillor de netrimitere n judecata (scoaterea de sub urmarire penala sau ncetarea procesului penal), se poate constata ca temeiul legal care a determinat luarea masurii nu a existat sau a disparut. n acelasi sens, n cazul dispunerii suspendarii urmaririi penale se poate constata ca mprejurarile care au determinat ntreruperea temporara a urmaririi penale au disparut.

n toate aceste cazuri, se va proceda la reluarea urmaririi penale, caracterizata n literatura de specialitate ca fiind o institutie procesuala complementara, cu caracter exceptional, care are ca scop aducerea procesului penal pe linia de desfasurare normala. Rezulta ca reluarea urmaririi penale se poate dispune cnd desfasurarea procesului penal a fost ntrerupta, fie nainte de a ajunge cauza n fata instantei de judecata, fie ulterior acestui moment. Potrivit art. 270 alin. 1 C. pr. pcn., reluarea urmaririi penale este posibila n urmatoarele cazuri: ncetarea cauzei de suspendare; restituirea cauzei de catre instanta de judecata n vederea refacerii sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal; redeschiderea urmaririi penale. Pentru primul si al treilea caz, reluarea se dispune de catre procuror, iar pentru cel de-al doilea caz, de catre instanta de judecata. Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca ntre timp a intervenit vreunul din cazurile prevazute n art. 10 C. pr. pen. Cu titlu de exceptie, daca exista manifestarea de vointa a nvinuitului sau inculpatului n vederea reluarii urmaririi penale, chiar daca intervine unul dintre cazurile prevazute n art. 10 C. pr. pen., se va proceda la reluare.''05 2. Cazurile de reluare a urmaririi penale 2.1. Reluarea urmaririi penale dupa suspendare In cazul n care se constata, printr-o expertiza medico-legala ca nvinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care l mpiedica sa participe la procesul penal, procurorul dispune suspendarea urmaririi penale. Dupa acest moment, organul de cercetare are obligatia, printre altele, de a se interesa periodic daca mai este de actualitate cauza care a determinat suspendarea. n cazul n care organul de cercetare penala constata ca aceasta cauza nu mai exista, are obligatia de a nainta dosarul procurorului pentru a dispune reluarea urmaririi penale, potrivit art. 271 C. pr. pen.306 n cuprinsul dosarului va exista si referatul cu propunerea de reluare a urmaririi penale, nsotit de actul de constatare al nsanatosirii nvinuitului sau inculpatului. Cu privire Ia actul prin care se constata ncetarea cauzei care a determinat suspendarea, n acest caz legea nu mai prevede expres constatarea printr-o expertiza medico-legala, ca n cazul suspendarii. Avnd n vedere acest aspect, n literatura de specialitate107 s-a afirmat ca nsanatosirea nvinuitului sau inculpatului se poate constata nu numai printr-o expertiza medico-legala, ci si printr-un certificat medical eliberat de unitatea sanitara unde a fost internat nvinuitul sau inculpatul. Procurorul, primind dosarul cauzei, poate constata, din actele medicale, urmatoarele aspecte: a) ncetarea cauzei de suspendare, caz n care va dispune prin ordonanta: reluarea urmaririi penale; restituirea dosarului Ia organul de cercetare penala, n vederea continuarii urmaririi penale, temporar ntrerupte.30* b) mentinerea cauzei de suspendare, caz n care va dispune, prin rezolutie, restituirea cauzei la organul de cercetare penala, care va continua sa efectueze actele a caror ndeplinire nu este mpiedicata de situatia nvinuitului sau inculpatului. 2.2. Reluarea n caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata n acest caz, procesul penal a ajuns n faza de judecata si, n vederea unei bune rezolvari a cauzei, instanta dispune restituirea dosarului pentru reluarea urmaririi penale. n acest sens, daca n cursul judecatii se constata ca urmarirea penala s-a efectuat de un organ necompetent sau ca nu au fost lamurite toate aspectele necesare unei juste solutionari a cauzei, se procedeaza la restituirea cauzei procurorului n vederea reluarii urmaririi penale. Potrivit art. 272 C. pr. pen., n aceste situatii instanta de judecata trebuie sa restituie cauza procurorului n vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal. Rezulta ca restituirea cauzei de catre instanta de judecata se va dispune n urmatoarele cazuri:

 n vederea re/acarii urmaririi penale, cnd se constata nainte de terminarea cercetarii judecatoresti,30'; ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati n art. 207, 208, 209 alin. 3 si 4 C. pr. pcn., urmarirea penala s-a efectuat de un alt organ dect cel competent (art. 332 alin. 1 C. pr. pcn.); " /;; vederea completarii urmaririi penale, atunci cnd, din administrarea probelor sau din dezbateri, rezulta ca nu au fost lamurite toate aspectele necesare pentru o justa solutionare a cauzei si ca n fata instantei asemenea completare nu ar putea fi efectuata dect cu mare ntrziere (art. 333 alin. 1 C. pr. pen.); " n vederea extinderii actiunii penale pentru alte acte materiale, cnd n cursul judecatii se descopera n sarcina inculpatului date cu privire la alte acte materiale, care intra n continutul infractiunii pentru care a fost trimis n judecata (art. 335 alin. 1 C. pr. pen.); n vederea extinderii procesului penal pentru alte fapte, la cererea procurorului sau din oficiu, cnd n cursul judecatii se descopera n sarcina inculpatului date cu privire la savrsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avnd legatura cu infractiunea pentru care este trimis n judecata (art. 336 C. pr. pen.); " n vederea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, numai la cererea procurorului cnd, n cursul judecatii, se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savrsirea faptei prevazute de legea penala pusa n sarcina inculpatului sau date cu privire la savrsirea faptei prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar n legatura cu fapta inculpatului (ari. 337 alin. 1 C. pr. pen.).Cnd instanta de judecata a dispus restituirea cauzei n vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, ori n caz de extindere a actiunii penale sau a procesului penal, reluarea urmaririi penale se face n baza hotarrii prin care instanta a dispus restituirea, hotarre care constituie actul de sesizare a procurorului n vederea reluarii urmaririi. Prevederile din aceasta hotarre trebuie ndeplinite de catre organele de urmarire penala. Potrivit art. 49 alin. 4 C. pr. pcn., persoana care a efectuat urmarirea penala este incompulibila sa procedeze la complclarea sau refacerea acesteia, cnd completarea sau refacerea este dispusa de instanta. 2.3. Reluarea n caz de redeschidere a urmaririi penale Redeschiderea urmaririi penale se dispune n urmatoarele ipoteze: " s-a dispus ncetarea urmaririi penale si ulterior se constata ca nu a existat n fapt cazul care a determinat luarea acestei masuri sau ca a disparut mprejurarea pe care se ntemeia ncetarea urmaririi penale; " s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si ulterior se constata ca nu a existat n fapt cazul care a determinat luarea acestei masuri sau ca a disparut mprejurarea pe care se ntemeia scoaterea de sub urmarire penala; " instanta de judecata, potrivit art. 27S1 C. pr. pen., admite plngerea mpotriva ordonantei sau, dupa caz, a rezolutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala, ncetare a urmaririi penale ori de clasare. Redeschiderea urmaririi penale se dispune de catre procuror prin ordonanta. Dispunndu-sc redeschiderea urmaririi penale se poate considera, n baza datelor din dosar, ca se impune luarea arestarii preventive. n aceasta ipoteza, n ordonanta de redeschidere a urmaririi penale se face mentiune cu privire la luarea acestei masuri, procurorul urmnd sa propuna luarea masurii instantei competente. Similar reluarii dupa suspendare, organul de cercetare penala va nainta dosarul procurorului mpreuna cu un referat cuprinznd propunerea de reluare a urmaririi penale. De asemenea, procurorul va putea sa dispuna reluarea urmaririi penale dupa redeschidere si dinoficiu. IU Procurorul, primind dosarul cauzei de la organul de cercetare penala, poate constata urmatoarele aspecte: a) inexistenta cazului sau disparitia mprejurarii pe care se ntemeia solutia de netrimitere sau neurmarire, situatia n care va dispune, prin ordonanta, reluarea urmaririi penale prin redeschiderea ci si va restitui dosarul la organul de cercetare penala; b) existenta cazului sau mprejurarii pe care se ntemeiaza solutia de netrimitere sau neurmarire, situatie n care va dispune prin rezolutie, mentinerea solutiei pronuntate anterior. n cazul n care instanta de judecata a admis plngerea formulata mpotriva ordonantei sau, dupa caz, a rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala, ncetare a urmaririi penale ori clasare procurorul va dispune redeschiderea urmaririi penale n mod obligatoriu, potrivit art. 2751 alin. 8 lit. b C. pr. pcn., unde este reglementat dreptul instantei de judecata de a aprecia ca se impurie reluarea urmaririi penale. Rezulta ca n aceasta ipoteza, reluarea urmaririi penale se face de catre procuror prin ordonanta, n urma ncheierii instantei de judecata de admitere a plngerii formulate potrivit art. 278' C. pr. pen.

3. Durata arestarii inculpatului dupa reluare Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr. pen., n cazurile de reluare a urmaririi penale, termenul de 30 de zile curge: de la data luarii acestei masuri, pentru situatiile n care reluarea urmaririi se dispune dupa suspendare sau redeschidere; de la data pronuntarii hotarrii, n cazul reluarii n caz de restituire a cauzei de catre instanta de judecata si inculpatul este arestat.310 310 Art. 274 C. pr. pcn. a fost modificat prin Legea nr. 281/2003. n acest sens, anterior modificarii, durata arestarii inculpatului n caz de reluare a urmaririi penale n urma redeschiderii se calcula de la dala primirii dosarului de catre procuror. Respectiva reglementare a fost declarata ca fiind neconslilu|ionala prin Deci/.ia Curtii Constitutionale nr. 9/24.01.2000, definitiva si obligatorie, publicata n M. Of. nr. 221/19.05.2000. S-a apreciat ca dispozitiile art. 274 alin; 1 teza finala C. pr. pcn. erau ncconslilutionale n sensul ca termenul de 30 de zile ar putea fi depasii Iara a interveni controlul instantei de judecata. Legiulorul a luat n considerare jurisprudenta Curtii Constitutionale modificnd ari. 274 C. pr. pcn. n acest sens. Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala 1. Consideratii introductive Dispozitiile legale care reglementeaza supravegherea exercitata de procuror n aqtivitatea de urmarire penala sunt cuprinse n art. 209 alin. 1, art. 216-220 C. pr. pcn., n art, 60 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si n art. III din Legea nr. 281/2003. Supravegherea exercitata de procuror reprezinta principala sarcina a acestuia,193 avnd n vedere ca marea majoritate a infractiunilor sunt instrumentate de catre organele de cercetare penala, potrivit art. 207, 208 C. pr. pen. Supravegherea exercitata de procuror n activitatea de urmarire penala se nfatiseaza ca un complex de activitati specifice desfasurate de catre acesta n vederea realizarii obiectivului prevazut de lege, pentru ca n cursul urmaririi penale sa se respecte legea si sa se afle adevarul, respectiv, sa fie lamurita cauza sub toate aspectele pentru strngerea probelor necesare att n favoarea ct si n defavoarea nvinuitului sau inculpatului, n vederea realizarii scopului urmaririi penale. n literatura de specialitate, s-a opinat ca supravegherea urmaririi penale prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice: procurorul exercita supravegherea dupa pozitia de conducator al urmaririi penale, avnd drept de interventie si de decizie asupra actelor efectuate de organele de cercetare penala; supravegherea este permanenta si completa^desfasurndu-se din momentul nceperii urmaririi penale si pna la finalizarea ei si cuprinznd toate aspectele legalitatii si temeiniciei; supravegherea se desfasoara potrivit trasaturilor urmaririi penale. 2. Obiectul supravegherii urmaririi penale Potrivit art. 216 C. pr. pen., supravegherea exercitata de procuror n activitatea de urmarire penala arc ca obiect: vegherea ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savrsit o fapta prevazuta de legea penala; vegherea ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata dect n cazurile si conditiile prevazute de lege; n vederea exercitarii supravegherii urmaririi penale, procurorul ia masurile care se impun, sau da dispozitii organelor de cercetare penala pentru a se lua aceste masuri; pentru a se asigura o aducere la ndeplinire n ct mai bune conditii a respectivelor masuri, procurorul trebuie sa le ia ori sa dea dispozitii n acest sens, n scris si motivat. Prin ndeplinirea obiectivului supravegherii urmarii penale se are n vedere realizarea scopului procesului penal n conditiile respectarii legalitatii procesuale.1'"1 3. Procurorul competent sa exercite supravegherea Potrivit art. 209 alin. 4 C. pr. pen., este competent sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca n prima instanta cauza. Rezulta ca nu se arc n vedere, n stabilitatea competentei de supraveghere, organul de cercetare penala supravegheat, ci procurorul competent a sesiza instanta de judecata n cauza respectiva.197 Spre exemplu, un procuror din cadrul parchetului de pe lnga judecatorie nu va putea supraveghea cercetarea penala efectuata de organul de cercetare penala al politiei competent (care poate lucra n cadrul politiei orasenesti, municipale, judetene), daca infractiunea este de competenta de judecata n prima instanta a tribunalului.

n literatura de specialitate,198 s-a afirmat ca este competent sa efectueze supravegherea si procurorul din parchetul ierarhic superior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza n prima instanta. Spre exemplu: cnd cauza este de competenta judecatoriei, dar cercetarea o l'ace organul de politie judetean, supravegherea se poate exercita si de procurorul de la parchetul de pe lnga tribunal.Potrivit art. 217 alin. 3 C. pr. pen., n cauzele preluate de un organ de cercetare penala central (de exemplu, ofiteri de politie din cadrul Directiei Cercetari Penale a Inspectoratului General al Politiei Romne), competenta exercitarii supravegherii apartine unui procuror din cadrul parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie. Pentru situatia n.care urmarirea penala se efectueaza n mod obligatoriu de catre procuror, n. literatura de specialitate au fost exprimate puncte de vedere contradictorii fata de supravegherea urmaririi penale. Astfel, ntr-o prima opinie,lw se considera ca nu se poate vorbi de o supraveghere a urmaririi penale efectuate de procuror deoarece, confirmarea rechizitoriului de catre conducatorul parchetului din care face parte procurorul (sau de catre conducatorul parchetului ierarhic superior din aceiasi circumscriptie teritoriala, n cazul n care urmarirea penala este efectuata de conducatorul parchetului),200 nu acopera institutia supravegherii, care are o arie mult mai complexa. ntr-o alta opinie,201 se considera ca supravegherea este posibila chiar daca urmarirea penala este efectuata personal de procuror, ca manifestndu-se att prin confirmarea prevazuta n art. 209 alin. 5 C. pr. pen. (ntr-o forma mult diminuata), ct si printr-o verificare sistematica a urmarii penale efectuata de procuror, de catre procurorul ierarhic superior. Aceasta opinie este confirmata, n prezent, de dispozitiile art. 209 alin. 6 C. pr. pen., n conformitate cu care, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot ndeplini oricare dintre' atributiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infinna actele si masurile acestora, daca sunt contrare legii, si pot prelua, n vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta acestora, din dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior. 4. Modalitati de exercitare a supravegherii 4.1. Trecerea cauzei de Ia un organ la altul Potrivit art. 217 alin. 1 C. pr. pcn., procurorul, pentru a asigura obiectivitatea si operativitatea cauzelor penale, poale sa dispuna, ca nlr-o cauza n care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ (spre exemplu, organul de cercetare penala caruia i se atribuie cauza arc posibilitati mai mari de a strnge probele). n literatura de specialitate,202 s-a afirmat ca posibilitatile procurorului de a dispune trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul sunt determinate de circumscriptia teritoriala n care se exercita supravegherea. Astfel, trebuie ndeplinita conditia ca att organul de cercetare de la care se ia cauza, ct si cel la care cauza se trece, sa se afle sub supravegherea aceluiasi procuror. De asemenea, este necesar ca organul de cercetare penala la care se trece cauza sa aiba competenta de a efectua cercetarea n cauza, iar procurorul care dispune trecerea sa fie competent sa supravegheze cauza."03 Potrivit art. 217 alin. 2 C. pr. pcn., preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa ncunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia. n situatia n care cauza a fost trecuta unui organ de cercetare penala central,204 supravegherea se exercita de catre un procuror din cadrul parchetului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie (art. 217 alin. 3 C. pr. pen.). Aceasta reglementare constituie o exceptie de la regula consacrata n art. 209 alin. 4 C. pr. pen., conform careia competenta supravegherii activitatii de cercetare penala revine procurorului de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca n prima instanta cauza. Potrivit art. 217 alin. 4 C. pr. pen., n cauzele n care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de organele politiei,urmarindu-se, prin aceasta, operativitatea procesului penal n vederea realizarii scopului prevazut n art. 1 C. pr. pcn. Observam ca n acest caz nu este vorba despre trecerea ntregii cauze de la un organ la altul, procurorul putnd dispune delegarea numai anumitor acte de cercetare. Organul delegat nu poate efectua ntreaga cercetare pentru ca sar ncalca dispozitiile art. 209 C. pr. pen., care prevad competenta exclusiva a procurorului de a efectua urmarirea penala a acestor infractiuni.205 4.2. Participarea directa a procurorului Ia efectuarea urmaririi penale Supravegherea activitatii de cercetare penala se poate realiza si prin participarea procurorului la efectuarea anumitor acte de urmarire penala. Astfel, potrivit art. 218 alin. 3, procurorul poate:

a) sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala, ocazie cu care procurorul poate sa l ndrume pe organul de cercetare penala cu privire la efectuarea unor acte de cercetare penala; b) sa efectueze personal orice act de cercetare penala. Prin participarea procurorului la efectuarea unor acte de cercetare penala se asigura ndeplinirea acestora n cele mai bune conditii de eficienta si legalitate.206 4.3. Verificarea lucrarilor de cercetare penala n exercitarea supravegherii urmaririi penale procurorul procedeaza la verificarea lucrarilor de cercetare penala, n urmatoarele modalitati:207 a) poate cerc spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa l trimita, cu toate actele materiale si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cauzei (art. 218 alin. 3 C. pr. pen.); b) se poate deplasa la sediul organului de cercetare penala cu care ocazie verifica toate dosarele aliate n curs de cercetare; c) verifica actele de cercetare cu ocazia solicitarii de catre organul de cercetare penala a unei autorizatii prealabile, a unei ncuviintari, a unei confirmari atunci cnd legea prevede aceasta (de exemplu, n cazul n care organul de cercetare penala propune procurorului punerea n miscare a actiunii penale; nainte de a se pronunta, procurorul trebuie sa verifice actele care stau la baza propunerii). Aceasta verificare, s-a afirmat n literatura de specialitate,""* nu uebuie confundata cu verificarea lucrarilor urmaririi penale pe care procurorul o efectueaza la terminarea urmaririi penale, potrivit ari. 261 C. pr. pen. 4.4. Dispozitii obligatorii date de procuror Potrivit art. 219 alin. 1 C. pr. pen., procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala. Pentru ca dispozitiile sa fie ndeplinite n bune conditii si pentru a se putea verifica confirmarea organului de cercelarc penala, trebuie ndeplinita conditia ca aceste dispozitii sa fie date n scris si motivat." ' Potrivit art. 219 alin. 2 C. pr. pen., dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. n cazul organelor de cercetare penala ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare nu pot sa le dea ndrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent n acest sens (art. 219 alin. 1 teza a Ii-a C. pr. pen.). n ipoteza n care organul de cercetare penala are de facut obiectii, poate sesiza procurorul ierarhic superior procurorului care a dat dispozitia, n acest caz, exista obligatia pentru organul de cercetare penala de a nu ntrerupe executarea actelor dispuse. Procurorul ierarhic superior se va pronunta asupra obiectiilor n termen de 3 zile de la sesizare. n legea procesual penala sunt reglementate si situatiile n care dispozitiile procurorului sunt aduse ia ndeplinire necorespunzator de catre organele de cercetare penala. Astfel, potrivit art. 219 alin. 3 C. pr. pen., n cazul ncndcplinirii sau al ndeplinirii n mod defectuos, de catre organul de cercetare penala, a dispozitiilor date de procuror, acesta va putea sa procedeze dupa cum urmeaza: . n poate sesiza conducatorul organului de cercetare penala, caruia i revine obligatia ca n termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse; poate dispune aplicarea amenzii judiciare de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei (art. 199 alin. 3 lit. f si g C. pr. pen.); poate propune ministrului administratiei si internelor eliberarea din functia de lucrator de politie judiciara (art. 111 pct. 7 din Legea nr. 281/2003); 4.5. Autorizarea, confirmarea, ncuviintarea si infirmarea actelor si masurilor procesuale de catre procuror n efectuarea cercetarii penale organele de cercetare penala se bucura de o independenta relativa fata de procuror, n sensul ca sunt acte de urmarire penala pe care Ic pot efectua din proprie initiativa (de exemplu, dispunerea retinerii nvinuitului, dispunerea unor expertize, constatari tehnico-stiintifice, ctc). Pentru alte acte, legea cere existenta anumitor aprobari date de procuror, care sunt ntlnite sub diverse titulaturi"'0 (autorizare, confirmare, ncuviintare). Autorizarea este prealabila efectuarii actului de urmarire penala (spre exemplu, organul de cercetare penala poate dispune nceperea urmaririi penale pentru o infractiune savrsita n afara teritoriului tarii, de catre un cetatean strain sau de o persoana Iara cetatenie, care nu domiciliaza pe teritoriul tarii, prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean romn, numai cu autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe

lnga

nalta Curte de Casatie si Justitie). Actul ncheiat de organul de cercetare penala n lipsa autorizarii procurorului, cnd legea prevede aceasta, nu este valabil. Confirmarea actului de urmarire penala este o ratificare a acestuia, fara aceasta confirmare ceruta expres de lege, actul neputnd produce efecte juridice (de exemplu, confirmarea rezolutiei sau a proccsuluiverbal prin care organul de cercetare penala a dispus nceperea ; urmaririi penale). Confirmarea esle deci, poslcrioara efectuarii actului. ncuviintarea se refera la acte a caror efectuare este atributia organului de cercetare penala, dar valabilitatea actului este supusa aprobarii procurorului (de exemplu, ncuviintarea exhumarii n vederea constatarii cauzelor mortii, potrivit art. 114 C. pr. pen.). ncuviintarea poate fi prealabila, dar si posterioara efectuarii actului2" (n cazuri urgente). Cnd procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma motivat (art. 220 C. pr. pcn.). Aceasta dispozitie, pentru a fi just nteleasa si aplicata trebuie sa fie raportata la dispozitiile art. 197 C. pr. pen., privitoare la materia nulitatilor. Un act sau o masura procesuala data cu nerespectarea dispozitiilor legale va fi infirmata numai daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi nlaturata dect prin infirmarea actului sau a masurii procesuale. Chiar daca nu a intervenit o plngere sau o obiectiunc contra actului sau masurii, procurorul poate lua n considerare si din oficiu nerespectarea dispozitiilor legale, claca infirmarea actului sau masurii procesuale este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionarea a cauzei."1" Suspendarea urmaririi penale Potrivit art. 262 pct. 2 lit. b C. pr. pen., daca procurorul constata ca nvinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava care I mpiedica sa ia parte la procesul penal, va dispune, prin ordonanta, suspendarea urmaririi penale. 3.5. Restituirea sau trimiterea cauzei n vederea completarii sau refacerii urmaririi penale Potrivit art. 265 alin. 1 C. pr. pen., cnd procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, poale dispune: a) restituirea sau trimiterea cauzei la alt organ de urmarire penala n vederea completarii urmaririi penale, n situatia n care organul care a efectuat urmarirea a respectat dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, dar nu a lamurit toate aspcetclc impuse de buna rezolvare a cauzei; b) restituirea sau trimiterea cauzei la alt organ de urmarire penala n vederea refacerii urmaririi penale, n situatia n care urmarirea penala a fost efectuata prin ncalcarea dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului n procesul penal. Stabilirea restituirii n vederea completarii ori refacerii urmaririi penale ramne la aprecierea procurorului care va avea n vedere ca refacerea sau completarea urmaririi penale sa fie data n sarcina organului care are cele mai bune posibilitati pentru ndeplinirea acestei dispozitii;103 Potrivit art. 262 alin. 2 C. pr. pen., cnd completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii nvinuiti sau inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune, prin ordonanta, restituirea sau trimiterea ntregii cauze. In ceea ce priveste continutul ordonantei de restituire sau trimitere, aceasta trebuie s cuprinda, potrivit art. 266 si C. pr. pcn.: mentiunile aratate n art. 203 C. pr. pcn. (data si locul ntocmirii, numele si prenumele si calitatea celui care o ntocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului, temeiul legal al acesteia, semnatura procurorului); indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate n vederea completarii ori refacute; indicarea faptelor sau mprejurarilor ce urmeaza a li constatate; " indicarea mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite. Dispozitiile art. 267 alin. 2, 3 si 4 se aplica si pentru situatia restituirii sau trimiterii cauzei la alt organ de urmarire penala n vederea refacerii ori completarii. 3.6. Trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea penala

Potrivit art. 268 alin. 1 C. pr. pcn., cnd procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati n art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4 C. pr. pen., urmarirea penala s-a facut de un alt organ dect cel prevazut n textele mentionate, dispune prin ordonanta ca urmarirea sa fie facuta de organul competent. Restituirea cauzei la organul competent se va dispune n urmatoarele cazuri: * cercetarea penala a fost efectuata de catre organul de cercetare al politiei judiciare n loc de organul de cercetare penala prevazut la art. 208 lit. a, b si c C. pr. pen.; n aceasta situatie procurorul civil, primind dosarul de la organul de cercetare al politiei judiciare, va dispune trimiterea dosarului procurorului militar, pentru ca acesta sa asigure efectuarea cercetarii de catre organul de cercetare competent; cercetarea penala a fost efectuata de catre organele de cercetare penala prevazute la art. 208 lit. a, b si c C. pr. pcn., n loc de organul de cercetare al politiei judiciare; " cercetarea penala a fost efectuata de organele de cercetare penala, n loc de procuror, n cazurile prevazute la art. 209 alin. 3 C. pr. pcn. Potrivit art. 268 alin. 2 C. pr. pcn., n cazul n care procurorul trimite cauza organului competent sa efectueze urmarirea penala, ramn valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confinnatc sau ncuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute. Organul de cercetare penala sesizat prin trimiterea cauzei de catre procuror, are urmatoarele obligatii: procedeaza la ascultarea nvinuitului sau inculpatului; " dispune n ce masura trebuie refacute celelalte acte procesuale; " dispune ce anume acte mai trebuie efectuate n vederea completarii cercetarii penale. Dispozitiile art. 267 alin. 2, 3 .si 4 C. pr. pcn. sunt de aplicare ipotezei analizate mai sus. Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau ale inculpatului Desi nvinuitul sau inculpatul poate furniza cele mai multe date cu privire la savrsirea faptei, datorita pozitiei lui procesuale, el poate, totusi, denatura adevarul. De aceea, declaratiile nvinuitului sau inculpatului au o valoare probatoric relativa, conditionata de confirmarea lor prin celelalte probe administrate. Din dispozitiile art. 69 C. pr. pen. rezulta ca declaratiile nvinuitului sau inculpatului facute n cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai n masura n care sunt coroborate cu fapte si mprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente n cauza. Pot constitui probe de natura sa confirme declaratia facuta de nvinuit sau inculpat: relatarea unui martor care confirma mprejurarile aratate de acesta, gasirea corpului delict asupra sa, confirmarea dateior de amanunt relatate prin efectuarea unei reconstituiri, a unei cercetari la fata locului ctc.'7 n sistemul probelor formale, marturisirii i se acorda o forta probanta deosebita, fiind considerata "regina probelor", simpla recunoastere constituind Lin temei suficient pentru condamnare. Unele reminiscente ale formalismului probelor pe planul acestui mijloc de proba sunt ntlnite n dreptul de tip anglosaxon, unde, n functie de recunoasterea sau negarea vinovatiei, procedura de desfasurare ajudecarii cauzei este diferita.Ih Declaratia nvinuitului sau inculpatului este divizibila (se poate retine numai ceea ce se confirma prin alte probe) si relractabila (nvinuitul sau inculpatul poale retracta declaratia si poale face relatari contrare), organul judiciar apreciind asupra valorii retractarii.1'' Daca declaratiile date de nvinuit sau inculpat, n diferite momente ale procesului penal, sunt contradictorii, organul judiciar le retine numai pe cele pe care le considera verosimile (care se coroboreaza cu alte probe), indiferent de momentul n care au fost date (n faza de urmarire penala sau n faza de judecata).

Urmarirea penala 1. Consideratii introductive Procesul penal cuprinde n desfasurarea sa o succesiune de acte si masuri care se inlantuiesc, de regula, ntr-o ordine prestabilita. Diversele acte si masuri, concretizate si materializate n anumite activitati reglementate de lege, constituie momente, stadii si etape n desfasurarea procesului penal.

Aceste momente, stadii si etape, uneori clar delimitate, alteori conditionndu-sc si suprapunndu-sc procesual, constutie cele trei faze ale procesului penal: urmarirea penala, judecata, executarea hotarrii. Urmarirea penala ocupa un loc deosebit n cadrul fazelor procesului penal, datorita multitudinii de acte si masuri ce se desfasoara pe parcursul ei. n cadrul urmaririi penale, probele - care sunt mprejurari de fapt cu relevanta informativa - urmeaza a fi descoperite si adunate pentru a ajuta la aflarea adevarului, iar faptuitorii - care n cele mai multe cazuri nu sunt cunoscuti la nceputul urmaririi penale - trebuie descoperiti (identificati) pentru ca ulterior sa poata fi trasi la raspundere penala. n literatura de specialitate, numerosi autori au subliniat importanta urmaririi penale ca faza distincta a procesului penal. Astfel, s-a aratat, pe buna dreptate, ca necesitatea de a contracara activitatea infractionala, a condus la nfiintarea unor organe specializate care sa realizeze anumite activitati specifice ntr-o faza care sa premearga judecatii.159 Raportndu-se la forma tipica a procesului penal - care parcurge n mod obligatoriu cele trei faze - urmarirea penala apare ca fiind o faza obligatorie a acesteia. Dar exista si situatii cnd fapta prevazuta de legea penala nu este supusa urmaririi penale. In acest sens, art. 279 alin. 2 lit. a C. pr. pcn., prevede ca, uneori, plngerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata, n aceasta situatie lipsind urmarirea penala. De asemenea, n cazul extinderii procesului penal sau a actiunii penale n faza judecatii la alte fapte ori persoane, sau Ia alte acte materiale care intra n continutul infractiunii ce constituie obiectul judecatii, urmarirea penala lipseste. Deci, urmarirea penala este o faza obligatorie numai n forma tipica a procesului penal. Cadrul normativ ce reglementeaza urmarirea penala l reprezinta Titlul I al Partii speciale a Codului de procedura penala (art. 200-286). 2. Obiectul urmaririi penale Conform art. 200 C. pr. pen., urmarirea penala are ca obiect strngerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea n judecata. Prin expresia "strngerea probelor'" se ntelege att operatia de adunare a probelor, ct si operatia de examinare si evaluare a lor, pentru a se constata daca sunt sau nu temeiuri suficiente pentru a se putea trimite cauza n faza de judecata. Prin "existenta infractiunilor", legea are n vedere orice infractiune, indiferent de faza n care a ajuns aceasta - infractiune consumata sau tentativa. Prin "identificarea faptuitorului" se ntelege aflarea datelor necesare cunoasterii faptuitorilor (autori, instigatori, complici), att n privinta persoanei lor fizice, ct si cu privire la identitate.IW) Expresia "stabilirea raspunderii faptuitorilor" trebuie nteleasa n sensul ca materialul probator trebuie sa elucideze aspectele legate de materialitatea faptelor, de vinovatia faptuitorului si de existenta unor temeiuri n baza carora acesta sa poala li tras la raspundere penala pentru fapta savrsita. Chiar daca nu rezulta n mod expres din textul art. 200 C. pr. pcn., identificarea persoanei vatamate face, de asemenea, parte din obiectul urmaririi penale."'1 Prin

urmare, orcanele ce desfasoara urmarirea penala trebuie sa se preocupe si de identificarea persoanei vatamate, aceasta att pentru rezolvarea laturii civile - acolo unde e.stc cazul - ct si pentru a se respecta continutul art. 202, potrivit caruia organul de urmarire penala este obligat sa strnga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub loate aspecleie, n vederea justei solutionari a acesteia. Pe lnga aceste aspecte cuprinse n obiectul urmaririi penale, consideram necesar sa mentionam si faptul ca, organele de urmarire penala trebuie sa fie interesate si de problemele legate de latura civila a cauzei penale, atunci cnd actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu, precum si atunci cnd ncadrarea juridica a faptei se poate realiza numai tinndu-se scama de ntinderea prejudiciului cauzat prin infractiune. Finalizarea activitatii de urmarire penala o reprezinta de cele mai multe ori, trimiterea n judecata. Or, pna n acest moment, organele de cercetare penala si procurorul, analizeaza cauza sub loate aspectele ei trasnd solutia finala. Pot sa existe nsa si situatii n care sa se impuna o alta solutie dect cea a trimiterii n judecata, anume scoaterea de sub urmarire penala sau ncetarea urmaririi penale. Pentru realizarea obiectului urmaririi penale, asa cum este definit n art. 200 C. pr. pen., organele de urmarire penala pot lua anumite masuri n vederea bunei desfasurari a procesului; aceste masuri pot II: personale sau reale, obligatorii sau facultative, dupa caz (de exemplu, retinerea, arestarea preventiva a inculpatului - ca masuri personale, sau restrngerea atributelor proprietatii prin aplicarea unui sechestru - ca masura reala). Pentru a realiza obiectul urmaririi penale, organele de urmarire penale si concretizeaza activitatea n acte de urmarire penala, care pot fi acte procesuale sau de dispozitie si acte procedurale prin care sunt aduse la ndeplinire dispozitiile cuprinse n actele procesuale. 'Actele procesuale sau de dispozitie sunt, de regula, atributul procurorului (de cx. punerea n miscare a actiunii penale, trimiterea n judecata s.a.) si numai uneori sunt de competenta organelor de cercetare penala (de exemplu, nceperea urmaririi penale, dispunerea masurii retinerii s.a.); actele procedurale se realizeaza n genere de catre organele de cercetare penala (acestea ndeplinind dispozitiile prevazute n actele procesuale). ntreaga activitate a organelor de urmarire penala csle concretizata n dosarul de urmarire penala ce cuprinde o suma de nscrisuri procedurale constatatoare, n care sunt consemnate actele de urmarire efectuate si care trebuie sa aiba, potrivit legii, o anumita forma si un anumit continut.163 3. Limitele urmaririi penale Urmarirea penala, ca faza a procesului penal, are o determinare clara, ce poate fi privita din doua puncte de vedere: att din punctul de vedere al desfasurarii n timp, ct si clin punctul de vedere al activitatilor desfasurate pe parcursul ei. Sub aspectul desfasurarii n timp, urmarirea penala se situeaza ntre doua limite - o limita initiala si o limita finala. a) Limita initiala marcheaza nceputul raporturilor juridice procesuale ntre subiectii ce participa la rezolvarea cauzei penale, ea corespunznd cu declansarea procesului penal.

lstc materializata n actul de ncepere a urmaririi penale, care poale fi proces-verbal sau rezolutie, n functie de modul de sesizare. Astfel, urmarirea penala poate sa nceapa printr-un proces-verbal, cnd organul de cercetare penala se sesizeaza din oficiu si poate sa nceapa, prin rezolutie, cnd organul de cercetare penala este sesizat printr-o plngere sau printr-un denunt. De asemenea, n literatura de specialitate s-a apreciat ca se poate dispune nceperea urmaririi penale, n mod exceptional, prin intermediul unei ordonante, n ipoteza n care procurorul, nvestit cu solutionarea unui conflict de competenta aparut ntre organele de cercetare penala, considera ca sunt date si informatii suficiente pentru a dispune declansarea procedurii judiciare. Declansarea procesului penal si, implicit, nceperea urmaririi penale (cnd vorbim de forma tipica a procesului penal), creaza cadrul legal necesar desfasurarii activitatilor organelor de urmarire penala. b) Limita finala poate fi reprezentata de trimiterea n judecata -moment marcat de rechizitoriul dat de catre procuror, potrivit art. 262 C. pr. pen., rechizitoriul fiind actul de sesizare a instantei de judecata. Odata cu naintarea dosarului instantei competente, activitatea de urmarire penala ia sfrsit. Dar, limita Finala poate fi reprezentata si de solutia de netrimitere n judecata. Astfel, cnd vinovatia nvinuitului sau inculpatului nu a fost dovedita, procurorul dispune, prin ordonanta sau rezolutie, scoaterea de sub urmarire penala (art. 11 pct. 1 lit. b raportat Ia art. 262 pct. 2 lit. a si la art. 249 C. pr. pen.). O alta solutie, care se dispune tot prin ordonanta sau rezolutie, o poate reprezenta n cazurile prevazute n art. 10 lit. f-h si j C. pr. pen. -ncetarea urmaririi penale, potrivit art. 11 pct.l lit. c, raportat la art. 242 C. pr. pen. Actul prin care se dispune solutia - ordonanta sau rezolutia motivata - se raporteaza la actiunea penala; daca aceasta a fost pusa n miscare, procurorul se pronunta asupra ncetarii prin ordonanta, iar daca nu a fost pusa n miscare, prin rezolutie motivata. Procurorul poate dispune ca solutie si clasarea - atunci cnd se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute de art. 10 C. pr. pen., si nu exista nvinuit n cauza. Actul prin care se dispune solutia clasarii l reprezinta ordonanta. Din punct de vedere al obiectului, al activitatilor desfasurate pe parcursul ci, limitele urmaririi penale sunt determinate de faptul ca aceasta nu se poate purta dect asupra faptelor si persoanelor cu privire la care s-a nceput urmarirea penala (in rem si in personam), organele de urmarire penala avnd competente bine determinate din punct de vedere functional si material. 4. Trasaturile caracteristice urmaririi penale 4.1. Consideratii preliminare In desfasurarea urmarii penale sunt aplicabile toate regulile (principiile) de baza ale desfasurarii procesului penal. Pe lnga acestea, particularitatile fazei de urmarire impun si existenta unor trasaturi specifice. Dintre trasaturile caracteristice mentionate n literatura de specialitate, Ic vom trata doar pe cele care ni se par a fi reprezentative pentru specificul activitatilor desfasurate n faza de urmarire penala: lipsa de publicitate a urmaririi penale, caracterul necontradictoriu al urmaririi penale, caracterul preponderent al formei scrise si subordonarea ierarhica n efectuarea actelor de urmarire penala.

4.2. Lipsa de publicitate a urmaririi penale Aceasta trasatura a urmaririi penale contrasteaza cu publicitatea specifica judecatii, care se desfasoara n anumite zile si la anumite locuri dinainte stabilite, cu participarea unui numar destul de mare de persoane (subiecti procesuali, dar si persoane care nu au interes n cauza). Urmarirea penala si poate realiza obiectul numai n masura n care este lipsita de publicitatea specifica judecatii, ntruct daca s-ar desfasura n mod public - atunci cnd materialul probator se strnge - ar putea exista riscul ca nvinuitul sau inculpatul, ori celelalte parti, sa denatureze probele si, n final, sa ngreuneze aflarea adevarului. Aceasta nu nseamna ca, urmarirea penala ar fi secreta, pentru ca nu se poale considera secreta o faza n care pe parcursul ci pot lua cunostinta -ntr-o anumita masura stabilita de organul de urmarire penala - despre probele administrate, partile, aparatorul, expertul s.a. (de exemplu, n situatia efectuarii unei perchezitii sau n cazul cercetarii la fata locului, al aplicarii sechestrului, sau n situatia unei constatari tehnico-stiintifice etc). Caracterul nepublic al urmaririi priveste toate aspectele ce vizeaza activitatea de urmarire penala. Totusi, latura secreta dispare, pentru nvinuit sau inculpat, n momentul prezentarii materialului de urmarire penala, la terminarea urmaririi penale, potrivit dispozitiilor art. 250 C. pr. pen. 4.3. Caracterul nccoiitradietoriu al urmaririi penale Sistemul procesual penal romn este un sistem contradictorial, deoarece n desfasurarea lui apar si se dezvolta doua actiuni paralele, dar contradictorii: actiunea de tragere la raspundere penala si actiunea opusa de aparare mpotriva acesteia."'6 Acest aspect este clar evidentiat n faza de judecata, cnd functiile procesuale se separa si se exercita de titulari diferiti, iar partile si sustin interesele aflndu-sc ntr-o permanenta contradictorialitate. Caracterul necontradictoriu al urmaririi penale este rezultatul lipsei de publicitate a urmaririi penale, ntruct, pe de o parte, organul de urmarire penala administreaza probele Iara a Ic pune n discutia partilor existente n cauza (de ex. potrivit art. 71 alin. 2 C. pr. pen., daca sunt mai multi nvinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat Iara sa fie de fata ceilalti) si, pe de alta pane, acestia nu au cunostinta despre sustinerile adversarilor. Lipsa de contradictorialitate permite organului de urmarire penala sa asigure mobilitatea si operativitatea necesare efectuarii actelor de urmarire penala, ntruct el se poale deplasa imediat la locul indicat, Iara a fi necesara convocarea partilor si prezenta lor.167 Cu toate acestea, exista si momente n care contradictorialitatea apare si n faza urmaririi, de exemplu, n situatia confruntarii, n situatia prezentarii materialului de urmarire penala, n situatia arestarii nvinuitului sau inculpatului de catre instanta numai dupa ascultarea sa. Inexistenta contradiciorialitatii - ca regula generala a urmaririi penale - confera acesteia operativitate si mobilitate n rezolvarea cauzelor, organele de urmarire desfsurndu-si activitatea rapid, n vederea prinderii faptuitorului si strngerii probelor. 4.4. Caracterul, preponderent al formei scrise

Aceasta trasatura particularizeaza, de asemenea, urmarirea penala de faza judecatii care se desfasoara, potrivit art. 289 C. pr. pen., oral, nemijlocit si n contradictoriu. n cursul urmaririi penale, partile nu pot actiona oral n fata organelor de urmarire penala, ci numai n scris, prin formularea de cereri sau memorii scrise. La fel, nici aparatorul nu poate pune ntrebari martorilor sau celorlalte parti, ori sa formuleze concluzii orale ca n faza de judecata, ci doar sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala sau sa faca plngeri daca cererile sale nu au fost acceptate. Consemnarea actelor procesuale si procedurale n scris este o exigenta comuna tuturor fazelor procesuale, deoarece existenta formei scrise mpiedica contestarea existentei actului .si a continutului sau."'* Forma preponderent scrisa a urmaririi nu exclude nsa, folosirea limbajului oral ca mijloc de comunicare ntre participantii la cauza penala. 4.5. Subordonarea ierarhica n efectuarea actelor de urmarire penala Organele de cercetare penala si procurorul formeaza, asa cum s-a precizat n partea generala, categoria organelor de urmarire penala, mpreuna, aceste doua categorii de organe judiciare, desfasoara urmarirea penala. Dar, ca n orice sistem organizatoric de stricta subordonare, dispozitiile organelor superioare - n cazul de fata ale procurorului - devin obligatorii pentru cei ce li se subordoneaza , organele de cercetare penala. Procurorul, are printre atributiile sale, mentionate de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, si pe aceea de supraveghere a activitatii de cercetare penala efectuata de politie si de alte organe de cercetare penala; n exercitarea acestei atributii, procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala, dispozitiile date de procuror fiind obligatorii pentru organul de cercetare penala. Aceasta relatie dintre procuror si organele de cercetare penala trebuie interpretata si prin prisma continutului art. 209 C. pr. pen., potrivit caruia procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala, iar n exercitarea acestei atributii, procurorii conduc si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale. Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala, dar n situatia cnd arc de facut obiectii, acesta poate sa l sesizeze pe prim-procurorul parchetului sau pe procuroail ierarhic superior, n cazul n care dispozitiile sunt date de catre prim-procuror, fara a ntrerupe executarea lor (art. 219 alin. 2 C. pr. pen.). Toate aceste aspecte evidentiaza faptul ca, n desfasurarea urmaririi penale nu functioneaza principiul independentei organului judiciar, principiu aferent judecatorilor, care, potrivit dispozitiilor consfintite prin art. 123 din Constitutie, sunt independenti si se supun numai legii, excluznd orice alla subordonare a acestora. Cu toate acestea, lipsa de independenta a organului judiciar n efectuarea actelor de urmarire penala nu trebuie absolutizata, deoarece si organul de cercetare penala, n virtutea rolului si al principiului operativitatii, trebuie sa manifeste initiativa n desfasurarea activitatii de urmarire penala. 5. Dispozitii generale privind urmarirea penala Sediul materiei l reprezinta continutul art. 201-205 C. pr. pcn. Activitatea de urmarire penala se desfasoara, potrivit dispozitiilor art. 201 alin. 1 C. pr. pen., de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.

Organele de cerecetare penala sunt: organele de cercetare ale politiei judiciare; organele de cercetare penala speciale. Ca organe de cercetare penala ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati de ministrul administratiei si internelor, cu avizul favorabil al procurorului de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie; aceste organe de cercetare penala si desfasoara activitatea sub autoritatea Ministerului Public; desemnati n alt.mod, conform unor legi speciale.16 In cadrul organelor de cercetare penala speciale functioneaza : ofiteri anume desemnati din cadrul institutiilor cu statut militar (Ministerul Apararii Nationale, Serviciul Romn de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Corpul Pompierilor Militari, Jandarmeria Romna etc.'70); ofiteri anume desemnati din cadrul Politiei de Frontiera; " capitani i^ porturi lor. Potrivit art. 202 C. pr. pcn., organul de urmarire penala trebuie sa aiba un rol activ, fiind obligat sa strnga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele n vederea justei solutionari a acesteia. In acest sens, organul de urmarire penala trebuie sa strnga probe att n favoarea ct si n defavoarea nvinuitului sau inculpatului - si aceasta chiar n ipoteza recunoasterii faptei de catre nvinuit sau inculpat. Tot n virtutea rolului activ, dar si n virtutea garantarii pe parcursul procesului a drepturilor procesuale, organul judiciar, are obligatia sa explice nvinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte parti, drepturile lor procesuale, precum si mijloacele permise de lege pentru realizarea acestora (art. 202 alin. 3 C. pr. pen.). Pornindu-se de la faptul ca prevenirea infractiunilor este o necesitate obiectiva, o cerinta logica a progresului societatii,171 n art. 202 alin. 4 C. pr. pen., se prevede si obligatia organului de urmarire penala de a strnge date cu privire la mprejurarile care au determinat, nlesnit sau favorizat savrsirea infractiunii, ca premise ale unor actiuni de prevenire a altor ncalcari ale legii penale. In desfasurarea urmaririi penale, organele de urmarire penala, dispun asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta sau prin rezolutie. Art. 203 C. pr. pen. stipuleaza ca ordonanta este folosita acolo unde legea prevede aceasta, iar n celelalte cazuri, se foloseste rezolutia motivata. Ambele pot 11 folosite att de procuror, ct .si de organul de cercetare penala. Literatura de specialitate1 " subliniaza complexitatea sporita a ordonantei comparativ cu rezolutia, exemplificnd situatiile n care acestea sunt folosite. De exemplu, organele de urmarire penala dispun prin ordonanta: n cazul luarii masurilor de preventie sau a masurilor asiguratorii; n cazul punerii n miscare a actiunii penale; n cazul scoaterii de sub urmarire penala, al suspendarii urmaririi penale ctc. Ele dispun prin rezolutie motivata, de exemplu, n cazul confirmarii de catre procuror a propunerii organului de cercetare penala de a nu se dispune nceperea urmaririi penale (art. 228 alin. 6 C. pr. pen.), n cazul nceperii urmaririi penale, cnd organul de urmarire penala a fost sesizat prin plngere sau denunt (art. 228 alin. 1 C. pr. pen.), n cazul comisiei rogatorii (art. 133 alin. 1 C. pr. pen.); n cazul ncetarii urmaririi cnd actiunea penala nu a fost pusa n miscare (art. 243 alin. 2 C. pr. pen.).

Ordonanta, pentru a fi valabila, trebuie sa fie motivata si trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu (art. 203 alin. 2 C.pr.pen) urmatoarele elemente: " datasi locul ntocmirii; " numele, prenumele si calitatea celui care o ntocmeste; cauza la care se refera; obiectul actului sau masurii procesuale; temeiul legal; semnatura celui care a ntocmit-o. Pe lnga aceste date obligatorii, ordonanta cuprinde uneori si mentiuni speciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri (de exemplu ordonanta de suspendare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda suplimentar fata de dispozitiile art. 203 C. pr. pen., cauzele care au determinat dispunerea suspendarii si masurile luate n vederea nsanatosirii nvinuitului sau inculpatului). Spre deosebire de ordonanta, pentru rezolutie - caracterizata prin lipsa de formalism legea nu prevede ce trebuie sa contina. Oricum,credem ca nu pot lipsi: data ntocmirii, numele si prenumele persoanei care a ntocmit-o, dispozitia, motivele de fapt si drept si semnatura celui care a ntocmit-o. Pe lnga aceste doua nscrisuri procedurale, organele de urmarire penala mai pot dispune si prin proces-vcrbal (de exemplu, n caztil nceperii urmaririi penale, cnd organul de urmarire penala s-a sesizat din oficiu), sau sunt obligate sa consemneze n procesc-vcrbalc actele de urmarire (de exemplu, n cazul perchezitiei, cercetarii la fata locului). Potrivit art. 203 alin. 3 C. pr. pen., atunci cnd organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate anumite masuri, face propuneri motivate n cuprisul unui referat. Aceasta reglementare are n vedere cazul cnd anumite acte sau masuri sunt de competenta exclusiva a procurorului (de exemplu, punerea n miscare a actiunii penale, dispunerea clasarii). De asemenea, tot prin referate motivate organul de cercetare penala va propune procurorului sesizarea instantei de judecata pentru a se lua anumite masuri de competenta exclusiva a acesteia (arestarea preventiva, liberarea provizorie, efectuarea de interceptari si nregistrari audio sau video, perchezitia domiciliara ctc.) Efectuarea actelor de urmarire penala n incinta unei unitati din cele la care se refera art. 145 Cod penal/art. 159 Noul Cod penal, se poate realiza numai cu consimtamntul conducerii unitatii respective sau cu autorizatia procurorului. Doar n cazul infractiunilor flagrante, consimtamntul sau autorizatia nu sunt necesare (art. 204 alin. 1 si 2 C. pr. pen.). Atunci cnd legea n mod expres prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie ncuviintata, autorizata sau confirmata de procuror (de exemplu, exhumarea n vederea constatarii cauzelor mortii), un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramne la procuror (art. 205 C. pr. pen.). Apreciem ca dispozitiile art. 205 C. pr. pen. sunt de aplicare si n ipoteza autorizarii actului ori a masurii de catre instanta de judecata. Ca atare, daca se va dispune arestarea preventiva a inculpatului n baza propunerii motivate a procurorului, un exemplar al ncheierii de arestare ramne la judecatorul emitent.

Trimiterea in judecata 1. Consideratii introductive Activitatea de urmarire penala are o limita initiala, marcata de actul prin care se dispune nceperea acestei faze procesuale si o limita finala, marcata de actul prin care se dispune, dupa caz, fie trimiterea n judecata, fie scoaterea de sub urmarire penala, ncetarea urmaririi penale sau clasarea cauzei. Cu privire la limita finala a urmaririi penale, n literatura de specialitate2'1"1, s-a facut distinctia ntre momentul prezumtiv al terminarii penale si momentul efectiv al terminarii urmaririi penale. n acest sens, terminarea prezumtiva a urmaririi penale consta n aprecierea organului care a efectuat cercetarea penala ca aceasta este terminata si ca se poate pronunta asupra rezultatelor cercetarii, n timp ce terminarea electiva a urmaririi penale consta n aprecierea facuta de catre procuror, atunci cnd acesta dispune asupra trimiterii n judecata. Rezulta ca singurul organ competent sa dispuna trimiterea n judecata este procurorul. De altfel, organul de cercetare penala nu intra niciodata n raporturi directe cu instanta de judecata.281' 2. Verificarea lucrarilor urmaririi penale Att n situatia n care,urmarirea penala se desfasoara cu actiune penala pusa n miscare, ct si n cazul n care actiunea penala nu a fost pusa n miscare, organul de cercetare penala, cnd considera ca cercetarea este terminata, ntocmeste un referat n care se consemneaza rezultatul cercetarii. Acest referat, mpreuna cu dosarul cauzei, va fi naintat la procuror. Procurorul, primind dosarul de la organul de cercetare penala, este obligat ca in termen de 15 zile sa procedeze la verificarea lucrurilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora (art. 261 alin. 1 C. pr. pen.). Termenul de 15 zile cslc un termen de recomandare ncrespcctarca lui ncatragnd consecintele prevazute n art. 185 C. pr. pen. Este de dorit, totusi, ca accsl termen sa nu fie depasii dect n cazuri extreme.291 Ncrespcctarca acestui termen n mod repetat, poate atrage aplicarea unor sanctiuni disciplinare pentru procuror.2'''2 O exceptie de Ia aceasta prevedere o constituie continutul art. 261 alin. 3 C. pr. pen., conform caruia, n cauzele n care sunt arestati, procurorul va proceda la rezolvarea lor de itrgenfa fi cu precadere. Rezulta ca aceste cauze au ntietate fata de cauzele n care nu sunt arestati. Urgenta si prccdcrca sunt determinate de gradul de pericol social mai ridicat al infractiunilor a caror urmarire reclama arestarea faptuitorului, existenta unui material probator complex, precum si rezolvarea lor ntrziata. In cadrul verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul va trebui sa constate urmatoarele aspecte:293

 urmarirea penala a fost efectuata de organul competent (n caz contrar, procurorul va trimite dosarul organului competent sa efectueze urmarirea penala); urmarirea penala a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale privind aflarea adevarului; * urmarirea penala este completa (n caz contrar, procurorul va dispune restituirea cauzei sau trimiterea ci la alt organ de urmarire penala); probele necesare n cauza au fost legal administrate; urmarirea penala a fost efectuata cu respectarea garantiilor dreptului la aparare.Cnd prezentarea materialului de urmarire penala nu a fost posibila datorita situatiilor prevazute n art. 254 alin. 1 C. pr. pen., procurorul procedeaza la prezentarea lui daca inculpatul se prezinta, este prins sau adus dupa naintarea dosarului la parchet. 3. Rezolvarea cauzelor de catre procuror 3.1. Consideratii preliminare In urma verificarii lucrarilor de urmarire penala, procurorul rezolvacauza n functie de constatarile la care ajunge. In acest sens, sunt posibile urmatoarele situatii:295" procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, ca exista probele necesare si legal administrate; n aceasta situatie, procurorul va dispune, n functie de caz, fie trimiterea n judecata, fie netrimiterea n judecata (prin clasare, scoatere de sub urmarire penala sau ncetarea urmaririi penale), fie suspendarea urmaririi penale; procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ori ca urmarirea penala a fost efectuata de catre un organ de cercetare care nu avea competenta; n aceasta situatie, procurorul va dispune fie restituirea sau trimiterea cauzei n vederea completarii sau refacerii urmaririi, fie trimiterea cauzei la organul competent sa efectueze urmarirea. 3.2. Trimiterea n judecata Potrivit art. 262 C. pr. pen., procurorul dispune trimiterea n judecata daca constata ndeplinirea urmatoarelor conditii, n mod cumulativ: au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului; urmarirea este completa, probele fiind suficiente si legal administrate; " exista o fapta prevazuta de legea penala; i fapta a fost savrsita de nvinuit sau de inculpat nvinuitul sau inculpatul raspunde penal. Conform principiului ca mi poate fi trimis n judecata dect un inculpat, procedura dispunerii acestei solutii mbraca doua modalitati; a), daca actiunea penala nu a fost pusa n miscare, n cursul urmaririi penale, procurorul emite rechizitoriu, prin care va dispune punerea n miscare a actiunii penale si trimiterea n judecata: n aceasta situatie, rechizitoriul arc o dublu functionalitate, fiind att act de inculpare, ct si act de sesizare a instantei de judecata; b). daca actiunea penala a fost pusa n miscare n cursul urmaririi penale, procuroail emite rechizitoriu prin care va dispune trimiterea n judecata; n aceasta situatie rechizitoriul are o singura functiune si anume, sesizarea instantei de judecata.

Rezulta ca rechizitoriul reprezinta ultimul act de urmarire penala, prin care este sesizata instanta de judecata cu faptele care urmeaza sa faca obiectul judecatii si persoanele care urmeaza sa fie trase la raspundere penala pentru aceste fapte. Desfasurarea procesului penal n fata instantei de judecata se initiaza pe baza datelor cuprinse n rechizitoriu.296 n acest sens, referitor la obiectul rechizitoriului, acesta trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala. n ceea ce priveste continutul rechizitoriului, potrivit art. 263 C. pr. pen., acesta trebuie sa cuprinda: mentiunile prevazute n art. 203 C. pr. pen. (data si locul ntocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care l ntocmeste, cauza la care se refera obiectul actului, temeiul legal, semnatura procurorului); datele privitoare Ia persoana inculpatului (nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date privind stabilirea situatiei sale profesionale); fapta sau faptele pentru care s-a dispus trimiterea n judecata indicate prin aratarea denumirii infractiunii si ncadrarea juridica; probele pe care se bazeaza nvinuirea, cu indicarea paginii din dosar; " masura preventiva luata si durata acesteia; numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor procesuale si a locului unde urmeaza a fi citate; ...; dispozitia de punere n miscare a actiunii penale (n cazul n care actiunea penala nu a fost pusa n miscare n cursul urmaririi penale); dispozitia de trimitere n judecata. n cazul n care procurorul considera ca se impune trimiterea n judecata a inculpatului n stare de privare de libertate va nainta instantei, o data cu rechizitoriul, si propunerea de arestare preventiva. Aceeasi procedura se impune si n ipoteza n care procurorul socoteste ca se impune obligarea inculpatului la tratament medical ori internarea medicala a acestuia, ca masuri de siguranta. n cazul n caic urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul va mai cuprinde dciiclc suplimentare, prevazute de art. 260 C. pr. pen.; mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele, n cursul urmaririi penale, precum si locul unde se afla; masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate n cursul urmaririi penale; cheltuielile judiciare." De asemenea, n aceasta situatie, potrivit art. 209 alin. final C. pr. pen., n vederea legalei sesizari a instantei de judecata, rechizitoriul procurorului va fi supus confirmarii conducatorului parchetului din care face parte, iar cnd urmarirea este efectuata de catre acesta, confirmarea se face de catre procurorul ierarhic superior (conducatorul parchetului ierarhic superior din aceeasi circumscriptie, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 304/2004,privind organizarea judiciara). n acelasi sens, potrivit art. 264 alin. 2 C. pr. pen., rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa judece cauza

n fond, este supus confirmarii procurorului de la parchetul corespunzator acestei instante.2'Ji! n situatia n care rechizitoriul este infirmat de catre procurorul competent, acesta va dispune dupa caz: refacerea sau completarea urmaririi penale; " nlocuirea rechizitoriului cu un alt rechizitoriu; o soluye de nctnmitcrc in judecata." Potrivit art. 263 alin. 4 C. pr. pen., procurorul ntocmeste un singur rechizitoriu, chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi nvinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262 C. pr. pen. (de exemplu, pentru unele fapte si persoane se dispune trimiterea n judecata, iar pentru altele se dispune vreuna dintre solutiile de netrimitere n judecata). Potrivii art. 264 alin. 3 C. pr. pen., procurorul competent sa sesizeze instanta ele judecata este cel care a dat sau, dupa caz, a confirmai rechizitoriul. Dupa darea sau confirmarea rechizitoriului, n termen de 24 de orc, ' procurorul nainteaza instantei competente dosarul, mpreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicate inculpatilor aflati n stare de detinere. Comunicarea copiei rechizitoriului nu este necesara cnd inculpatii sunt n stare de libertate, pe motiv ca acestia au posibilitatea sa consulte ntregul dosar, deci si rechizitoriul, la arhiva instantei competente sa judece cauza. Indiferent de modalitatea pe care o mbraca trimiterea n judecata, aceasta produce, n principal, urmatoarele efecte:30' " desesizarea organului de urmarire penala, care nu mai arc dreptul de a efectua acte de urmarire penala n aceiasi cauza, privind aceeasi persoana si pentru aceeasi fapta, cu exceptia cazului de reluare a urmaririi penale prin restituirea cauzei la procuror de catre instanta de judecata; sesizarea instantei de judecata competente sa judece cauza n prima instanta. 3.3. Nctrimitcrca n judecata Procurorul, constatnd ca nu sunt ndeplinite conditiile prevazute de lege pentru trimiterea n judecata, va dispune netrimiterea n judecata prin scoaterea de sub urmarire penala, ncetarea urmaririi penale sau clasarea cauzei. Procurorul dispune una dintre aceste solutii numai prin ordonanta: Daca n dosar nvinuitul sau inculpatul se afla n stare de detinere n urma luarii masurii arestarii preventive procurorul va trimite dosarul cauzei la instanta pentru ca aceasta sa se pronunte cu privire la revocarea masurii preventive. n ipoteza n care mpotriva nvinuitului sau inculpatului s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea ori masura obligarii de a nu parasi tara procurorul, potrivit art. 267 alin. 2 C. pr. pen., dispune revocarea respectivei masuri. Consideram ca aceasta prevedere poate fi aplicata doar n conditiile n care masura preventiva a fost dispusa de procuror si nu a fost prelungita de instanta de judecata. n circumstantele prelungirii masurii de catre instanta de judecata (deci, n conditiile executarii unei dispozitii a instantei ca nvinuitul sau inculpatul sa nu paraseasca localitatea ori tara), procurorul nu va putea revoca masura ci, similar arestarii preventive, se va adresa instantei, organ judiciar emitent. ncheierea prin care instanta dispune revocarea arestarii preventive, obligarii de a nu parasi localitatea ori obligarii de a nu parasi tara se transmite procurorului care" va

mentiona despre aceasta n cuprinsul ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, ncetare a urmaririi penale sau clasare. Potrivit art. 267 alin. 4 C. pr. pen., procurorul este obligat sa dispuna asupra mentinerii ori revocarii masurilor de siguranta, altele dect obligarea la tratament medical ori internarea medicala, precum si la mentinerea ori revocarea masurilor asiguratorii dispuse. De asemenea, procurorul arc dreptul de a dispune luarea unor asemenea masuri daca se impune. n cazul n care procurorul dispune scoaterea de sub urmarire penala pe temeiul lipsei de pericol social al faptei, aplica n mod obligatoriu una din sanctiunile cu caracter administrativ .