Sunteți pe pagina 1din 2

www.referat.

ro

In dulcele stil clasic


Prin intreaga sa opera, cuprinsa atat in volumele de versuri, cat si in cele de eseuri (Cartea de recitire, Respirari, Antimetafizica), Nichita Stanescu se releva a fi nu doar un simplu reprezentant al poeziei neomoderniste, ci un desavarsit creator de substanta lirica profunda, ce regandeste de la capat intreaga poeticitate, propunand o noua viziune asupra lumii si o noua atitudine fata de cuvant. Percetia stanesciana se indreapta predominant asupra miscarilor propriei finite si constiinte, intreaga vorbire poetica fiind centrata pe instanta vorbitoare, pe eu ca subiect si ca unic obiect alcunoasterii, si nu pe lume, care apare cu totul incoerenta, rupta discontinua, constransa sa se plieze vointei de explorare lucida a unui eu care face abstractie de ea ca univers afectiv posibil. Titlul (In dulcele stil clasic) nu se refera la tema, ci la stil; este un dialog implicit intre artistul neomodern si poetii clasici. Se recunoaste stilul anacromatic a lui Vacarescu prin sintagma: Caci imi este doarte rau. Acesta interfereaza cu limbajul cotidian (Stau intins si lung, si zic) si cu asocieri socante specific stanesciene: Dintrun bolovan coboara/ Pasul tau de domnisoara; acesta interpatrundere numita intertextualitate este o trasatura neomoderna si postmoderna. Poezia se preteaza la mai multe interpretari dezvaluind ambiguitatea limbajului. Una dintre ele este aceea ca sub forma alegorica se urmareste evolutia unei idile de la aparitia domnisoarei la clipa reveatiei absolutului pana la revenirea la starea de contemplatie. Prima strofa e un elogiu al unei fete frumoase, o Afrodita moderna, care nu s-a nascut din spuma marii ci dintr-un bolovan, o frunza, o inserare, o pasare-amara. Toate aceste metafore compun portretul ambiguu al unei zeite jumatate gand, jumatate materie insemnand finite, eleganta, melancolie. A doua secventa e un moment de maxima tensiune lirica: eul poetic zareste o secunda pasul de domnisoara. Clipa e comunicata prin repetitie: O secunda, o secunda/ Eu l-am fost zarit in unda. Locul intalnirii este in spatial acvatic, mediul iluziei, caci pasul a durat extre de putin. Miscarea gratioasa cu roscata funda a pasului poate fi si semnul unei cochetarii feminine, dar si al mirajului. Verbul Inima-mi incet afunda ilustreaza atractia poetului pentru corporalizarea sentimentelor. Zeitatea dispare, iar eul lyric simte cum o durere din afara ii apasa inima. Invocatia elegiaca adresata iubitei da a nu trece asa de repede transmite idea trecerii ireversibile a timpului. Subiectul liric il simte sonor: pe timpanul meu de aici starea de rau. E constient ca el ca fiinta umana e dotat cu o senzorialitate divina dar condamnat sa nu poata iesi din efemeritate. Ultima strofa e ambigua: el lyric pare a bagateliza narcoza romantica provocata de trecerea iubirii; dar poate private prin prisma nimicniciei scurgerii timpului. Ultimele epitete Soarele pitic, aiurit si mozaic induc idea ca univrsul, fiinta si cuvantul se diminueaza in absenta absolutului. A doua interpretare poate fi accea ca poezia este o ars poetica avand ca tema relatia dintre creator si opera sa, vorbind despre clipa intalnirii poetului cu muza, a extazului produs de descoperirea absolutului si a melancoliei provocate de trecerea lui fulguranta.

Gradarea metaforelor de la bolovan la pasare amara exprima treptele care le parcurge intuitia poetica de la concret la abstract, de la real la fictiune. Procesul de construire a imaginii artistice este rezultatul interpatrunderii celor doua lumi (realul/irealul; relativul/absolutul). Intalnirea poetului cu absurdul se produce intr-o clipa de inspiratie cand pasul trece dinspre materie spre spirit. Funda roscata este semnul stralucirii idealului zarit intr-o secunda de gratie. Invocatia Mai ramai cu mersul tau exprima nefericirea creatorului care-si concretizeaza dualitatea de fiinta trupeasca perisabila (blestemat) si fiinta eternal prin gandire si creatie (semizeu). Neomodernismul poeziei rezulta nu numai din idei ci si din trasaturile limbajului. Astfel ambiguitatea se desprinde din confuzia aparenta intre creatie si femeie. Sugestivitatea provine din multitudinea simbolurilor care transmit mesajul; de exemplu secunda este momentul revelatiei absolutului in iubire sau in arta; funda roscata este semnul mirajului produs de iubire exprimand melancolia. Repetitia O secunda, o secunda fixeaza momentul crucialal intalnirii cu absolutul. La nevile lexical exista un camp semantic al tehnicului bolovan, frunza, pasare. Forma arhaica a verbului cu dubla diateza (l-am fost zarit) sugereaza simultaneitatea aparitiei si disparitiei fapturii. La nivel stylistic, motonimia este cheia receptarii mesajului dar si a ambiguitatii: domnisoara este simbolul absoutului in iubire, dar si in creatie. Lirismul este subiectiv, iar marcile lui sunt numeroase; verbul la persoana I (stau), adjective posesive (timpanul meu). Poezia este neomoderna prin spirit ludic, prin ineditul limbajului, prin intertextualitate, prin corporalizarea sentimentelor, prin metafore indraznete/socante.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate