Sunteți pe pagina 1din 5

Razele gama au fost descoperite n anul 1900 de ctre Paul Villard (1860-1934), fizician i chimist francez, n timp ce studia

la Paris comportamentul uraniului i radiului. Numele acestui tip de radiaie a fost dat de ctre Ernest Rutherford. Cu ocazia primelor cercetari privind dezintegrarea radioactiva emisiile rezultante au fost clasificate in trei tipuri raze alfa, beta si gamma. De fapt numai tipul gamma reprezinta cu adevarat o radiatie (adica fotoni de inalta frecventa), celelalte sunt particule nucleare (nuclee de heliu de mare vitez numite i raze , respectiv emisii de electroni numite i raze ). (Lectia din manual) Miruna: Nucleele unor elemente grele(Ra, U, Po, Th)au proprietatea de a emite radiatii, in mod continuu si spontan. Aceasta proprietate este numita radioactivitate, iar nucleele respective se numesc nuclee radioactive. Nucleele radioactive in timp, se transforma in alte nuclee, adica se dezintegraza. Anka Radiatiile gamma sunt emise in timpul dezintegrarii radioactive ale unor nuclee radioactive. Cristina Proprietatiile radiatiilor gamma: -se propaga, in vid, cu viteza luminii(c=300.000 km/s) -impresioneaza o placa fotografica -nu sunt deviate de campuri electrice si magnetice -sunt invizibile -sunt mult mai penetrate decat radiatiile X(de exemplu pot strabate un strat de fier cu grosimea de 30 cm) Observatie: Radiatiile gamma, in general sunt periculoase pentru om. Protectia impotriva lor se realizeaza foarte greu. Ele fiind foarte penetrate. Deseori, pentru a absorbi radiatiile gamma sunt necesari pereti din plumb(cu grosimi de mai multi decimetri) sau din beton cu grosimi de cativa metri) -ionizeaza gazelle prin care trec mai putin decat radiatiile X. (Lectia de pe net) Proprietatile razelor gamma: Radiaia sau razele gamma (gamma provine de la litera greceasc ) sunt unde electromagnetice de frecvene foarte mari (lungimi de unda sub 0,005 ) produse de interaciuni ntre particule subatomice, cum ar fi in dezintegrrile radioactive sau la ciocnirea i anihilarea unei perechi electron pozitron, fiind foarte penetrante, in consecinta foarte periculoase pentru sanatatea omului. Razele pot strbate cu uurin grosimi considerabile din esuturi animale i vegetale, substane uoare i chiar civa centimetri din substane grele cum ar fi de exemplu plumbul. n urma interaciunii dintre radiaii i organismele vii apar fenomene fizice (ionizri, excitri atomice) care determin fenomene chimice (alterri ale macromoleculelor i ale sistemelor enzimatice). Cele mai importante efecte se observ la celulele germinale (sexuale). n urma interaciunii dintre radiaii i celulele germinale se observ o alterare a cromozomilor i a codului genetic ADN. Gravitatea acestor efecte este amplificat prin transmiterea mutatiilor la descendeni. Protectia contra razelor gamma se asigura prin pereti de beton, otel sau plumb ultimul fiind cel mai eficace. Detectarea radiaiilor gamma se poate face pe mai multe ci:

- datorit efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre sensibile; pe acest principiu funcioneaz detectorul Geiger-Mller; - prin nnegrirea unei plci fotografice; - cu ajutorul camerei cu cea. Aplicatiile razelor gamma sunt asemanatoare razelor X: - sterilizarea alimentelor, a instrumentelor medicale, etc - controlul radiologic al imbinarilor metalice de grosimi mari; - distrugerea tumorilor canceroase; - experimente stiintifice de varf multe in domenii de pionierat; - Gamma Knife (sau radio chirurgie stereotactica ) o metoda neinvaziva de reducere a tumorilor si malformatiilor arterio-venoase cerebrale sau de stopare a cresterii lor (existenta si in tara noastra). Efectele radiatiilor gamma: Consecintele expunerii la radiatii gamma -cele mai penetrante radiatii, depind de doza primita, practic traim cu o sabie cosmica deasupra capului, numai distantele uriase din Univers fac improbabila o expunere mortala generata de un cataclism cosmic de tip supernova sau gaura negra ! Oamenii de stiinta banuiesc ca o expunere la o emisie exploziva de radiatii gama ne-a afectat deja planeta in urma cu 440 milioane de ani, la sfarsitul perioadei Ordovicianului, distrugerea stratului de ozon al Pamantului avand ca si consecinta disparitia a 2/3 din vietuitoare ! In fapt, suportam zilnic doze mici de radiatie gamma provenind de la minereuri, gaze radioactive provenind din subsol, izotopi slab radioactivi aflati in componenta diverselor substante industrializate, radiatii generate in apropierea centralelor nucleare, ba chiar si din apa pe care o bem. In functie de dozele suportate si de rezistenta noastra naturala, am putea sau nu suferi imbolnaviri si/sau am putea transmite defecte genetice urmasilor. De asemenea, atunci cand zburam cu avionul, suportam doze crescute de radiatii gamma (vedeti clipul de mai jos), dar cei mai expusi sunt cosmonautii. Pentru a cuantifica riscul biologic global (cumulat) de iradiere ionizanta (raze X+raze ), se folosete o unitate de msur numit Sievert, care exprim doza medie absorbit de diferite esuturi umane. Doza de radiaie ionizant natural se situeaz n jurul valorii de 2,5 mSv/an ! Alte imprejurari care influeneaz doza medie absorbita de corpul uman: o explorare radiologic pulmonar 0,5 mSv o cltorie cu avionul timp de cteva ore 0,03 mSv un week-end petrecut la o altitudine de 1.500 de metri 0,01 mSv Conform recomandrilor acceptate, limita maxim de iradiere din surse artificiale este de 1 mSv/an n populaia general i 20 mSv/an pentru cei care lucreaz n domeniul nuclear. Statistic, totalul expunerii radioactive medii pentru un adult pe an, se repartizeaza intre urmatoarele cauze: 38% iradierea extern teluric 30% iradierea medical 19% iradierea intern natural 12% radiaiile cosmice 3% depunerile radioactive 1% expunere profesional Razele gamma din Univers Cele mai puternice surse de raze gamma sunt: Soarele (in special atunci cand se produc eruptii solare), stelele neutronice, pulsarii, quasarii, magnetarii. In 2008 telescopul spaial Fermi Gamma-ray aparinnd NASA a detectat n constelaia Carina aflata la o distan de 12,2 miliarde de ani lumin cea mai puternic emisie de raze gamma inregistrata vreodata, cu o putere ce a depit intensitatea exploziei simultane a 9.000 de stele de dimensiunea Soarelui practic numai Big-Bang-ul a generat o energie mai mare ! Deflagratia a emis

intr-un minut de cinci ori mai multa energie decat va emite Soarele de-a lungul intregii sale vieti, au calculat astrofizicienii. Astfel de fenomene apar atunci cnd stelele de mari dimensiuni rmn fr combustibil i colapseaza, crend o uria gaur neagr. In 2010, un grup de cercetatori care lucreaza pe datele obtinute de telescopul spatial Fermi, a anuntat ca au descoperit doua bule uriase de energie care erup din centrul Caii Lactee !!! Cele doua sfere de energie se intind pe o distanta de 25.000 de ani lumina, in ambele parti ale galaxiei (deasupra si sub galaxie, in imaginea de mai sus) si sunt echivalentul energetic a 100.000 de explozii ale unor supernove. Ca ipoteze, fie este un ragait al uriasei gauri negre din centrul galaxiei, fie ar putea fi o manifestare a materiei intunecate ce ar trebui sa reprezinte 25% din masa Universului si care n-a fost detectata pana acum decat indirect, prin efectul curbarii gravitationale a razelor de lumina. Recent a fost identificata o batrana stea masiva aflata la o distanta de 8.000 de ani-lumina in constelatia Sagetatorului- WR104, care este orientata intr-o pozitie polara care ameninta Terra, practic privim prin teava tunului.. La trecerea printr-un mediu mai mult sau mai puin absorbant, radiaiile sufer o atenuare datorit proceselor de mprtiere i a celor de absorbie conform legii: I = I0e , unde I0 = intensitatea radiaiei nainte de a ptrunde n mediul absorbant; I = intensitatea radiaiei dup trecerea prin mediul absorbant; = coeficient de atenuare, dependent de energia radiaiei i de natura mediului absorbant; x = grosimea mediului absorbant. Razele gamma interactioneaza cu materia prin care trec prin urmtoarele mecanisme:
-x

"Efect fotoelectric": Un foton poate dezlega un electron orbital din nveliul electronic al unui atom. Electronul, care preia toat energia fotonului , va putea nvinge fora electrostatic, eliberndu-se de pe orbita sa; fotonul incident dispare: aceast interaciune se numete "efect fotoelectric" (energia fotonului incident trebuie s fie mai mare dect energia de legtura (Wleg) a electronuluiexpulzat (e ) ). Efectul fotoelectric este mult mai probabil la elementele grele (probabilitatea este direct proporional cu Z ), dac fotonii incideni sunt de joas energie, sub 0,5 MeV. Elementul emis cu o anumit vitez (dependent de energia fotonului incident i de tipul atomului) produce ionizarea, la fel ca i o particul beta (beta), pn cnd surplusul su energetic este cedat complet ."Efect Compton", care devine preponderent cnd fotonii incideni au o energie mai mare dect 1 MeV. n acest proces numai o parte din energia fotonului este transferat electronului; restul de energie apare ca un foton secundar cu energie mai mic, mprtiat ntr-o direcie oarecare. Interaciunea continu pn la dispariia fotonilor mprtiai prin efect fotoelectric. "Producerea de perechi": Dac fotonul are o energie mai mare de 1,02 MeV, el va putea interaciona cu cmpul nucleului, transformndu-se n dou particule: una pozitiv i cealalt negativ (conversia energiei n mas). Particula pozitiv este numit pozitron, iar cealalt electron. Aceast interaciune este cunoscut drept "producere (generare) de perechi". Excesul energetic este preluat n mod egal, sub form de energie cinetic, de ctre cele dou particule electron + pozitron, care vor produce ionizri pn la ncetinirea lor complet (la fel ca n cazul radiaiilor ). n procesul de ncetinire, pozitronii produc ionizri pn la momentul cnd
5 -

vor fi captai de un electron. Noua pereche se "anihileaz" reciproc, genernd 2 fotoni de cte 0,51 MeV. Fenomenul de anihilare este opus fenomenului de generare de perechi. Fotonii rezultai pot fi mprtiai prin efect Compton, sau absorbii prin efect fotoelectric.