Sunteți pe pagina 1din 5

Psihopatii Psihopatia este considerata o tulburare de personalitate.

Intr-un sens mai restrans, acest termen se aplica in special deviantelor caracteriale care determina conduite antisociale, fara culpabilitate aparenta. Iata cum este definita psihopatia intr-un dictionar de psihologie1. Un alt aspect important mentionat este acela ca termenul de psihopatie, al lui Schenider (1923) este inrudit cu cel de "personalitate antisociala", a americanilor (DSM III, R-1989). De ce este important acest aspect? Deoarece in lucrarile scrise de autori americani se foloseste des si termenul de "sociopatie", care, intradevar, este o tulburare manifestata preponderent in raport cu aspectul social. Desi avem tendinta de a atribui aceasta tulburare exclusiv criminalilor foarte periculosi, ca de exemplu criminalilor in serie, trebuie sa cunoastem faptul ca o mare parte din delincventii violenti ai societatii manifesta o personalitate antisociala (pana la 25%). Aceasta deoarece atitudinea antisociala se manifesta intre anumite grade, limite, variand si determinand, astfel, o tulburare mai seriaosa sau nu. Totusi, cum se exprima personalitatea antisociala si cum poate fi ea studiata? Perspectiva constructivista afirma faptul ca personalitatea este o "constructie psiho-sociala", ca trasaturile de personalitate se manifesta si isi gasesc exprimarea in cadrul relatiilor interpersonale, altfel spus, "esenta" ei poate fi identificata in cadrul procesului interactional, a procesului social care se naste intre indivizi. Astfel, important este percepera comportametului antisocial, cu ceea ce presupune el, pentru a intelege personalitatea antisociala. Comportametul antisocial reprezinta, in mare, nerespectarea anumitor norme si legi sociale, impuse de societate. Aceste norme si legi acopera o paleta larga, de la normele de buna educatie date in cadrul familiei, norme morale, general umane, pana la legi ale statului. Ceea ce ii face pe psihopati sa fie atat de periculosi si sa fie considerati niste "oameni bolnavi" este faptul ca in cazul lor comportamentul antisocial capata valente patologice iar incalcarea legilor (de orice natura) face parte din viata lor! Din studierea comportamnetului psihopat putem descoperi trasaturi definitorii ale acestora. DSM IV4, importantul manual folosit de psihologi si pihiatri, defineste tulburarea de personalitate antisociala ca fiind o tulburare cu multe caracteristici, ce pot fi usor recunoscute la indivizii bolnavi. In cadrul acestui manual este folosit termenul de sociopatie pentru a accentua si mai mult caracterul social al acestei tulburari si faptul ca actiunile lor criminale si comportamentul deviant afecteaza intr-o masura foarte mare latura sociala. Sociopatii sunt caracterizati de o desconsiderare fata de obligatiile sociale si fata de sentimentele celorlalti. Manifesta un egocentrism patologic, emotii superficiale, lipsa autoanalizei, control scazut asupra impulsivitatii. De asemenea, sunt incluse si toleranta scazuta in fata frustrarilor, iresponsabilitate, lipsa empatiei pentru celelalte fiinte umane si, lipsa compasiunii, manifesta lipsa

anxietatii lor si a vinei in legatura cu propriul comportament antisocial. De cele mai multe ori sunt indrazneti, manipulativi, incapabili de a stabili o relatie de prietenie si dragoste. Fara nici o jena ei mint, insala, fura, abuzeaza de rudele si membri familiei, si se pun pe ei insisi, cat si pe ceilalti la riscuri inutile. Hare 4 ii caracterizeaza ca fiind "predatori ai propriei rase, ce se folosesc de sarm, manipulare, intimidare si violenta pentru a-i controla pe ceilalti si pentru a-si satisface propriile nevoi egoiste. Fiind lipsiti de constiinta si de sentimente fata de ceilalti, ei iau cu sange rece, orice au nevoie, violand/ incalcand normele sociale si asteptarile fara nici cel mai mic sentiment de regret sau vinovatie! Sociopatii sunt incapabili de a invata prin pedeapsa, si de a-si modela propriul comportament. Cand descopera ca felul lor de a se comporta nu este tolerat de societate, ei reactioneaza prin ascunderea lui si prin deghizarea intregii personalitati. Pihopatul clasic a fost Donatien Alphonse Francois de Sade, un nobil francez ale carui preferinte perverse si nuvele (ca Justin) au dat nastere termenului de sadism. Ei manifesta, de obicei, un sarm superficial asupra altor persoane, si au un IQ normal sau peste normal, si uneori nu tradeaza simptome de tulburari mentale ca halucinatii, iluzii, gandire irationala sau psihoze. In unele cazuri, ei sunt liderii grupului din care fac parte. Foarte putine persoane, chiar si dupa un contact indelungat cu psihopatii, nu-si pot inchipui "partea intunecata a acestora", pe care cei mai multi dintre acestia sunt capabili sa o ascunda cu success, in timpul intregii lor vieti, ducand o dubla existenta. Victimele criminalilor sociopati realizeaza adevarata lor natura doar in cele cateva clipe dinaintea mortii. Ceea ce este alarmant este faptul ca 4% din intreaga populatie este psihopata. Bineinteles , multi dintre acestia nu sunt criminali si sunt capabili sa controleze orice tulburare intre limitele tolerantei sociale. Ei sunt considerati ca avand "personalitati indezirabile", chiar fiecare dintre noi cunoscand cel putin o persoana care se incadreaza in aceasta descriere. O caracteristica comuna tuturor este aceea ca reusesc mereu sa insele asteptarile celorlalti si sa-i manipuleze in scopuri personale. De fapt, multi psihopati adaptati traiesc foarte bine printre noi. Un studiu epidemiologic a dezvaluit ca doar 47%dintre cei care intrunesc criteriile pentru a fi suspectati de a fi psihopati au un cazier si aresturi multe la activ. Cele mai relevante evenimente se desfasoara in aria profesionala, la locul de munca, violenta domestica, ofense in public. Multi oameni evita contactul cu persoanele ce manifesta ocazional aceasta

tulburare, deoarece sunt iritabili, argumentativi si intimidanti: comportamentul lor este de multe ori imprevizibil si arogant. Multe dintre caracteristicile personalitatii sociopate ar putea fi explicate prin deficiente emotionale. De exemplu, ei au putina afectiune fata de ceilalti, sunt incapabili de a iubi, nu se enerveaza usor, si nu manifesta mila sau rusine cand abuzeaza de alte persoane. Asadar, oamenii de stiinta au lansat de mult ipoteza ca psihopatii au deficiente in reactiile fata de stimuli evocatori de frica, aceasta fiind cauza insensibilitatii si, de asemenea, a incapacitatii de a invata din experienta. Multe experimente realizate pe indivizi sociopati au sugerat ca acest lucru este adevarat. Unul dintre aceste experimente a constat in punerea unor criminali cu nivel ridicat de personalitate antisociala sa vizioneze imagini proiecatte cu diferite continuturi emotionale. In timpul vizionarii, erau "bombardati" cu sunete puternice, neasteptate. La persoanele normale, cand se uita la imagini placute, clipitul este mai rar decat in cazul vizionarii unor imagini neplacute, care streseaza (sange, violenta, horror, etc.). la imaginile neutre se remarca un clipit de durata medie, intre cel manifestat la imaginile placute si cel manifestat la imaginile deranjante. Ce s-a intamplat cu criminalii? Au avut niste reactii total opuse: au clipit mai putin ca raspuns la sunetele neplacute din momentul vizionarii materialului! Totusi, numai sociopatii care au avut probleme emotionale severe au manifestat acest comportament. Acest fenomen ar putea fi explicat prin lipsa reactivitatii emotionale. Intr-un alt experiment, oamenii de stiinta au inregistrat raspunsul psihologic al criminalilor sociopati in timp ce vizionau imagini stresante, sau in timp ce proceseaza cuvinte cu un inalt continut afectiv. Parametrii psihologici inregistrati sunt aceeasi ca si in cazul in care este folosit poligraful sau "detectorul de minciuni": Pulsul (cate batai pe minut, in functie de timp). La indivizii normali se inregistreaza o crestere a pulsului la stimuli stresanti. RED. Rezistenta electrica a pielii de pe anumite regiuni ale corpului (palma, mana, de exemplu) este influentata de transpiratia provocata de emotie (apare doar cand persoana este nervoasa si transpira, desi nu este deloc cald: spunem despre o persoana ca are palmele transpirate atunci cand minte) Respiratia - este, de asemenea, afectata de stimuli emotionali, devenind mai rapida si superficiala. Psihopatii nu manifesta aproape nici o alterare a acestor parametrii in momentul in care sunt supusi unor stimuli stresanti. De asemenea, ei nu apar nici in momentul in care subiectii sunt atentionati cu o lumina atunci cand vor fi supusi unui stimul stresant (de exemplu, un vant puternic si enervant in fata). Acesta este motivul pentru care sociopatii sunt niste mincinosi atat de buni si de ce nu pot fi incriminati pe baza testelor poligrafice. Totusi, toate aceste lucruri nu demonstreaza ca sociopatii nu au emotii! De fapt, acesti indivizi nu pot

simti sentimente "sociale" ca empatia, recunostinta sau simpatia, etc. Acest lucru ar putea explica de ce sociopatii sunt atat de "binevoitori" in a provoca suferinta si durere unei alte fiinte umane, fara a clipi macar, fara a avea remuscari. Pentru ei, emotiile altor oameni nu au nici un sens, nici o semnificatie; sunt incapabili de a-si inchipui emotiile celorlti. Ce fel de emotii au, pana la urma, sociopatii? Sunt agresivi, iritabili sunt foarte sensibili la rusine si umilinta. De asemenea, isi procura placerea din dominarea celorlalti. Daca este sa ne referim la cauzele declansarii acestei tulburari de personalitate antisociala, ar trebui sa ne intoarcem in timp, pentru a descoperi eventuale abuzuri violente sau sexuale. Swifft (1977)5 afirma ca o mare parte dintre barbatii care sunt agresivi si abuzeaza de femei prin violenta au fost la randul lor abuzati in copilarie. O alta cauza este determinata de consumul de alcool si de substante stupefiante, ca LSD-ul, de exemplu. In incercarea de a intelege mai bine ce ii determina pe acesti oameni sa se transforme in niste dusmani ai propriilor lor semeni, neurologii au incercat descoperirea centrului anatomic al "psihopatiei". Din aceasta perspectiva au fost emise mai multe ipoteze, fiecare avand la baza anumite trasaturi caracteriale si comportamente aferente, care au fost corelate cu anumite regiuni si functii ale creierului. In ultimii 20 de ani, multe studii au aratat ca ucigasii si criminalii hiperviolenti manifesta o puternica imbolnavire a creierului. De exemplu, in unul dintre aceste studii, 20 din 31 din ucigasii care au marturisit sau au fost condamnati au avut diagnoze specifice neurologice. Unul dintre ei avea mai mult de o boala, si nici unul nu era sanatos din toate punctele de vedere. Printre diagnoze s-au numarat:schizofrenia; depresia; epilepsia; dementa alcoolica; retardare mentala;leziuni ale creierului. Desi acesta a fost mereu un subiect controversat, multi cercetatori cred ca exista suficiente dovezi pentru a demonstra implicarea creierului in poroblema criminalilor violenti; iar aceasta are consecinte foarte importante in multe domenii, de la lege pana la prevenirea eficienta si tratarea psihopatologiei. Din moment ce indivizii sociopati au marcat relatiile avute cu alte fiinite umane, este normal sa cautam sa vedem daca partea creierului responsabila de aceste manifestari prezinta anumite anormalitati. Multe dintre actele comportamentale ce fac posibila adecvarea si stabilirea relatiilor sunt controlate de o parte a creierului numita lobul frontal, ce este asezat in emisfera cea mai frontala a creierului. Toate primatele sociale au partea frontala a creierului foarte dezvoltata, iar oamenii o au cea mai proeminenta. Autocontrolul, planificarea, judecata-ratiunea, adaptarea individuala la nevoile sociale si

multe alte functii esentiale care realizeaza in mod eficient relatii sociale, sunt mediate de structurile frontale ale creierului. De mult timp, neurologii cunosc fapotul ca leziunile produse in aceasta parte a creierului duc la tulburari ale comportamentului. Folosirea inadecvata de catre chirurgi a lobotomiei prefrontale ca o unealta terapeutica pentru bolile mentale in anii '40-'50 au furnizat cercetarilor destule informatii pentru a putea implica creierul frontal in nasterea personalitatii disociate si antisociale. De asemenea, sunt multe exemple de persoane care au dezvoltat o personalitate sociopata in urma leziunilor patologice ale creierului, ca tumorile. De exemplu, un raport din 1992 descria un pacient care a suferit schimbari puternice de personalitate ce semanau foarte mult cu o tulburare de personalitate antisociala, dupa ce i s-a inlaturat chirurgical o tumora (pituitara) ceea ce a afectat o parte a lobului frontal, numit cortexul orbitofrontal stang. In acest caz, testarea neuropsihologica si de personalitate a dezvaluit deficiente psihopatologice cognitive. Cercetarile realizate pe animale au aratat ca cortexul orbifrontal este implicat in conditionarea fricii. De exemplu, cand un sobolan este pedepsit cu un soc electric de fiecare data cand o lumina se aprinde in cusca sa, el isi dezvolta o asociere legata de frica, intre stimul si pedeapsa. Oamenii normali invata de foarte timpuriu sa evite comportamnetele antisociale deoarece sunt pedepsiti, iar aceasta este probabil datorata faptului ca au circuite cerebrale de asociere a fricii cu pedeapsa. Acesta pare sa fie elementul cheie in dezvoltarea personalitatii. Atunci cand nu exista pedeapsa sau atunci cand o persoana nu poate fi conditionata prin frica, sau datorita unei leziuni in cortexul orbifrontal, de exemplu, sau datorita unei activitati neuronale scazute in acea regiune, atunci se dezvolta personalitatea sociala. In spiritul aceleiasi idei, doctorul Raine aduce in prim plan importanta hipocampului, care joaca rol in reglarea comportamentului agresiv si in invatarea situatiilor in care trebuie sa avem frica. Acest proces se numeste conditionare contextuala a fricii. Acest proces e important in invatarea a "ceea ce trebuie sa faci si ceea ce nu trebuie sa faci". S-a lansat ipoteza ca daca circuitul dintre hipocamp si cortexul prefrontal este intrerupt, duce la impulsivitate, lipsa controlului si probleme emotionale, toate aceste caracteristici fiind observate la psihopati.[/b]