Planul lucrrii:

Cap. I. Consideraii introductive I.1. Argument I.2. Definirea, drumul i viitorul calitii I.3. Noiunea de consumator att n legislaia romn, ct i n legislaia Uniunii Europene i Conveniilor Internaionale I.3.1. Evidenierea drepturilor consumatorilor I.3.2. Promovarea consumatorului I.3.3. Sigurana consumului I.3.4. Comerul liber Cap. II. Politici i strategii privind calitatea mrfii i drepturile consumatorilor II.1. Legislaie i organisme internaionale II.2. Uniunea European i drepturile consumatorului II.3. Cadrul juridic i instituional european II.4. Obiectivele politice i strategiei privind calitatea i drepturile consumatorului II.5. Puterea public II.6. Organizarea consumatorilor II.7. Protecia consumatorului i protecia social II.7.1. Dreptul la informare II.7.2. Raportul consumator - agent economic II.7.3. Programe de protecie a consumatorului Cap. III. Cadrul juridic i instituional n Romnia. Accesul consumatorului la justiie att pe plan intern ct i internaional III.1. Cadrul juridic privin calitatea i protectia consumatorului n Romnia III.2. Sistemul instituional III.3. Latura pecuniar a accesului consumatorului la justiie III.4. Aciunea introdus de consumatorul prejudiciat i aciunea introdus de o asociaie a consumatorilor III.5. Incidena asigurrilor asupra proteciei consumatorilor III.5.1. Asigurarea de rspundere pentru produse III.5.2. Asigurarea de persoane Concluzii

Bibliografie

Capitolul I Consideratii introductive

I.1. Argument
Orice sistem economic functioneaza pentru a indeplini anumite misiuni, in anumite conditii de eficienta si de promovare reala a consumatorului. Intre factorii care conditioneaza eficienta functionarii sistemelor economice, caliatea detine o pozitie de importanta exceptionala, factor ce explica accentuarea preocuparilor pentru realizarea acesteia in conformitate cu cerintele. Tocmai de aceea abordam calitatea ca fiind una dintre elementele componente ale excelentei, alaturi de eficienta si timp. Literatura de specialitate, dar mai ales publicistica din ultimii ani, lasa impresia ca astazi calitatea este un cuvant la moda ca si protectia consumatorilor. Chiar daca ar fi adevarat, moda moare, dar problema ramane Analistii impactului calitatii in economie si in general in viata sociala au remarcat unele aspecte ce se pot desprinde din studiul acestui fenomen.

I.2. Definirea , drumul si viitorul calitatii

In conditiile diversificarii si innoirii rapide a ofertei de marfuri, mondializarea pietelor, cresterii continue a exigentelor clientilor, calitatea produselor si serviciilor a devenit, la acest inceput de mileniu, factor determinant al competitivitatii intreprinderilor. Pe de alta parte, la nivel macroeconomic, calitatea produselor si serviciilor este evaluata tot mai mult in stransa legatura, cu calitatea vietii. Se acorda o importanta deosebita caracteristicilor sanogenetice1 ale produselor si diminuarii impactului ambiental negatival acestora, fiind introduse tot mai multe restrictii: reglementari, standarde obligatorii referitoare la protectia vietii, sanatatii persoanelor si mediului inconjurator.
1

V. Paraschivescu, Calitatea si protectia consumatorului: dimensiuni europene, Ed. Moldavia, 2000, p.13.

Termenul de calitate isi are originea in cuvantul latin qualitas, inventat de Cicerone pentru a traduce cuvantul grecesc poiotes. Acesta din urma a fost introdus de Platon, fiind utilizat si de Aristotel in lucrarile sale2. In prezent, calitatea este o notiune cu foarte larga utilizare, ceea ce face extrem de dificila definirea ei din punct de vedere stiintific. Discipline ca filosofia, economia si cele tehnice dau un inteles diferit acestui termen3. Productia industriala a determinat aparitia termenului de conformitate, verificabila prin inspectie. In continuare calitatea conformitatii produsului evolueaza spre notiunea de calitatea ofertei, care este definita in raport cu cerintele clientului si ale societatii in ansamblu. O importanta deosebitase acorda definirii cerintelor societatii referitoare la calitate. Acestea reprezinta obligatii ce decurg din legi, regulamente, reguli, coduri, statute, etc., si ele vizeaza, in principal protectia vietii, sanatatii persoanelorsi a mediului inconjurator, valorificarea corespunzatoare a resurselor naturale, conservarea energiei. Standardul face diferenta intre termenii de neconformitate si defect4. Prin neconformitate se intelege abaterea sau absenta uneia sau mai multor caracteristici de calitate sau a elementelor sistemului calitatii, in raport cu cerintele specificate. Prin defect se intelege nesatisfacerea unei cerinte sau a unei asteptari rezonabile privind utilizarea prevazuta, inclusiv a celor referitoare la securitate. Distinctia dintre cei doi termeni este considerata importanta, in special pentru faptul ca, in cazul defectelor, se pune problema raspunderii juridice fata de produs. Raspunderea juridica pentru produs este un termen generic, utilizat pentru descrierea obligatiei ce revine producatorului, sau unei alte parti, de a despagubi pentru pierderile datorate unor daune corporale, materiale sau de alta natura, cauzate de un produs.

V. Petre, Protectia consumatorului: drepturile fundamentale ale consumatorului, Ed. Tiporadical, 2004, Drobeta Turnu Severin, p.15. 3 In filozofie, calitatea este definita ca o categorie ce exprima sinteza lucrurilor si insusirilor esentiale ale obiectelor, precum si ale proceselor, [...] proprietate sau mod de a fi bun sau rau al unei persoane sau lucru, sau totalitatea insusirilor si laturilor esentiale, in virtutea carora el este obiectul, fenomenul dat si nu altul. In logica, prin calitate se intelege un criteriu de ordin logic, dupa care judecatile de predictie se impart in afirmative si negative. Judecatile afirmative sunt acelea care enunta apartenenta unei insusiri la un obiect, iar judecatile negative enunta lipsa apartenentei unei insusiri la un obiect. In practica economica, notiunea de calitate a avut initial, semnificatia de frumusete artistica, apoi in conditiile productiei artizanale, de lucru bine facut.
4

I. Zamfir, Drepturile consumatorului de la A la Z, Ed Premier, Ploiesti, 2000, p.24.

Analizand evolutia principalilor factori ai competitivitatii, rezulta ca, in prima jumatate a secolului nostru, departajarea pe piata a intreprinderilor se realizeaza prin preturile mai scazute, obtinute pe seama utilizarii unei forte de munca mai ieftine. Incepand cu anii 50, un alt factor de competitivitate devine determinant, si anume, automatizarea productiei, dar, in paralel cu aceasta, crescd ca importanta alti factori: capacitatea de adaptare a intreprinderii la cerintele pietei si calitatea produselor/serviciilor oferite. Rolul automatizarii, ca factor de competitivitate, a scazut substantial dupa anii 80, in prezent, calitatea reprezentand principalul criteriu de departajare a intreprinderilor pe piata5. Cresterea deosebita a importantei calitatii a fost determinata, in principal de intensificarea concurentei, sporirea continua a exigentelor clientilor si ale societatii, cresterea complexitatii produselor si a proceselor de realizare a acestora6. Intensificarea concurentei. In contextul mondializarii pietelor, proces facilitat de progresele rapide inregistrate in domeniul transporturilor si telecomunicatiilor, mai ales in ultimele decenii, tot mai multi ofertanti se intanlesc pe aceste piete. Pe de alta parte, se intensifica procesul crearii unor uniuni economice: Uniunea Europeana (UE), Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS), Tratatul Nord American de Comert Liber (NAFTA), etc., in cadrul carora sunt formulate o serie de cerinte privind calitatea produselor care se comercializeaza. In aceste conditii reusesc sa supravietuiasca numai acele intreprinderi care se pot adapta rapid cerintelor in continua schimbare, oferind produse si servicii de calitate ridicata, la preturi avantajoase. Cresterea exigentelor clientilor si ale societatii. Progresul tehnic in general, dezvoltarea mijloacelor de comunicatie in special, cresterea nivelului de cultura determina evolutia rapida a gusturilor, preferintelor, diversificarea nevoilor oamenilor. Pe langa necesitatile de baza, produsele satisfac tot mai mult alte necesitati (de prestigiu, gustul frumosului, etc.). Pe de alta parte, cumparatorii devin mai exigenti fata de calitatea produselor. Ei formuleaza o serie de cerinte privind fiabilitatea si mentenabilitatea, caracteristicile psihosenzoriale, economice, ecologice si sanogenetice ale produselor, compatibilitatea lor cu alte produse etc7. De asemenea, doresc sa fie informati corect si complet pentru a putea
5 6

V. Paraschivescu, op. cit., p. 17. A. Madar, Calitatea serviciilor: premisa a protectiei consumatorului, Ed. Universitatii Transilvania, Brasov, 2006, p.10. 7 A. Madar, op. cit., p. 12.

alege produsele in cunostinta de cauza. Consumatorii se organizeaza in asociatii, pentru a putea analiza si compara produsele care li se ofera si pentru a contracara tendinta de proliferare a celor necorespunzatoare calitativ. Cresterea complexitatii produselor si serviciilor. Revolutia sistemelor de productie, prin introducerea pe scara larga a microelectronicii si informaticii, realizarea sistemelor flexibile de fabricatie, utilizarea tehnologiilor de varf au permis realizarea unor produse tot mai complexe. Pentru a putea tine sub control procesele tot mai coplexe, se impune o noua abordare a acestora, total diferita de cea a proceselor simple, anterioare. Au fost astfel puse la punc sisteme integrate de productie cu ajutorul calculatorului, in cadrul carora un subsistem important il reprezinta cel al calitatii asistate de calculator. Rezulta tot mai clar ca este necesara o abordare mai larga a clitatii.Tocmai de aceea, pentru a supravietui intr-un mediu concurential, directorii de companii trebuie sa ia in considerare toate problemele de conducere a calitatii, in detaliu, existand pentru aceasta cel putin trei motive: 1. Responsabilitate fata de produs pentru ca pietele in aceasta lume a inceputului sec. XXI sunt tot mai dezvoltate, consumatorii asteapta de la producatori si de la produsele lor din ce in ce mai mult. Foarte curand, toti producatorii vor trebui sa poarte raspunderea juridica pentru orice paguba sau nemultumire provocata consumatorului, datorata designului sau defectelor produsului, asa cum se intampla in prezent in SUA. 2. Calitatea relativa a produsului cercetari recente ale succeselor si esecurilor unor firme reliefeaza importanta calitatii relative. Aceasta este mult mai importanta decat pretul relativ, fiecare produs fiind comparat cu cele cu care intra in concurenta. 3. Costurile calitatii calitatea japoneza este recunoscuta in multe domenii pe plan mondial, pentru ca in Japonia se cheltuie mai mult timp si bani in rezolvarea problemelor calitative inainte de iesirea pe piata a unui produs, decat in alte tari ale lumii. Cheia in obtinerea calitatii este planificarea, construirea calitatii de la inceput si nu incercarea de a inspecta in final. Filosofia este bazata pe prevenire si nu pe detectare. Aceasta inseamna sa se ia toate masurile de prevenire inainte de inceperea procesului si daca apar neconformitati, sa se aplice masurile corective necesare pentru a preveni reparatia lor in viitor. Increderea vine din a sti ca toate masurile preventive sunt luate inainte de a incepe procesul.

I.3. Notiunea de consumator atat in legislatia romana, cat si in legislatia

5

Uniunii Europene si conventiile internationale

Pericolele societatii de consum, denuntate pentru prima data in SUA de filosoful Marcuse, de economisti ca Galbrait sau Vance Packard au fost evidentiate si de presedintele Kennedy care, in 1962, constata, vorbind despre consumatori: ei reprezinta in acelasi timp grupul economic cel mai important si cel mai putin ascultat. Prin mesajul sau, Kennedy dorea stabilirea unui cadru si a unei legislatii corespunzatoare menite sa asigure exercitarea drepturilor tuturor consumatorilor: dreptul la siguranta, dreptul de a fi ascultat, dreptul de a fi informat si mai ale dreptul de a alege. Indiferent unde si cand a fost denumit astfel, consumatorul a existat din cele mai vechi timpuri. Cumparator sau utilizator, el era protejat inca din antichitate impotriva viciilor ascunse ale lucrului achizitionat. La contractul de vanzare din dreptul roman putea fi adaugat chiar si asa numitul pactum disciplinentiae, stipulat in favoarea cumparatorului, care avea posibilitatea sa inapoieze lucrul intr-un anumit termen, cand constata ca nu ii este pe plac8. In evul mediu, consumatorul s-a aflat pe un plan secund. Tot interesul societatii era orientat spre industrie, aflata in faza incipienta. Desi produsele de pe piata prezentau un risc sporit pentru consumatori, ideea incurajarii dezvoltarii industriei i-a determinat pe legiuitorii acelor timpuri sa fie indulgenti cu fabricantii9. Odata cu dezvoltarea stiintei, a tehnicii si tehnologiei, a comertului si a pietelor de desfacere, consumatorul a inceput sa fie pus in fata unor produse din ce in ce mai complexe. Prin intermediul mijloacelor de comunicare si informare, a publicitatii comerciale, consumatorul ia contact cu o piata, in care agentul economic detine controlul absolut. Beneficiind de o mare putere economica acesta impune produsele pe piata, determinandu-l pe consumator sa le achizitioneze, fie ca ele corespund sau nu necesitatilor lui. Piata nu mai este locul in care consumatorul isi exprima sub forma de cerere trebuintele, permitand producatorului cunoasterea si satisfacerea lor, ci a devenit mijlocul prin care profesionistul acumuleaza cat mai mult capital. Pe de alta parte, viziunea contractualista a consumului a ramas fara fundament. Bunerile se dobandesc prin inchierea de contracte tip, standard, la care consumatorul isi exprima doar adeziunea, neputand negocia clauzele contractuale. In aceste conditii, in raportul de schimb se produce un dezechelibru: de o parte se afla profesionistul, puternic din punct de vedere economic, bine
8 9

M.V.Jakota, Dreptul roman, vol. II, Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1993, p. 414. C.T. Ungureanu, Drept international privat: protectia consumatorului si raspunderea pentru produse nocive, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p.2.

organizat si informat, iar de cealalta parte, consumatorul dezimformat, lipsit de puterea de a negocia, slab din punct de vedere financiar si juridic10. In anii 70 80 si tarile din Europa Occidentala au inceput sa constientizeze pericolele ce pandeau consumatorii de toate nationalitatile, de toate categoriile, trezind entuziasmul viitoarei miscari consumeriste. Dincolo de militatism apararea drepturilor consumatorilor face in prezent parte din insati peisajul juridic, administrativ si institutional al tuturor tarilor cu economie dezvoltata. Consum, consumator reprezinta notiuni si concepte ce trebuie definite la intersectia limbajului economic cu cel juridic pentru a intelege mai bine filosofia drepturilor consumatorilor si politicile de protejare a lor. Plecand de la definitia clasica a consumului ca ultim stadiu al procesului economic si incercand din punct de vedere juridic, o adaptare a notiunii de consumator propusa de conventiile internationale si directivele europene la viata economica si sociala vom constata ca in realitate exista situatii in care diferenta dintre agent economic si consumator se estompeaza. In acest context, protejarea partii slabe a aparut ca o necesitate, care s-a materializat intr-o legislatie relativa la protectia consumatorului. In legislatia romana notiunea de consumator are o natura subiectiva.Potrivit art.2 alin.2 din OG 21/1992 privind protectia consumatorilor, consumator este persoana fizica care dobandeste, utilizeaza ori consuma, ca destinatar final, produse obtinute de la agenti economici sau care beneficiaza de servicii prestate de acestia. Tratatul de la Maastricht din 7 februarie 1992, ce instituie Uniunea Europeana, mentioneaza in dispozitiile sale notiunea de consumator, fara a o defini. In directive proncipalele acte normative comunitare prin care se realizeaza protectia consumatorilor termenul de consumator este utilizat, dar nu intotdeauna definit: - directiva 84/450/CEE cu privire la apropierea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative a statelor membre in materia publicitatii inselatoare, este destinata si protectiei consumatorilor, dar notiunea de consumator nu este definita; - directiva 85/374/CEE cu privire la apropierea dispozitiilor legislative, regulamentare si administrative a statelor membre in materia raspunderii pentru produsele defectuoase, impune o raspundere obiectiva a producatorilor, care functioneza si fata de consumatorii prejudiciati, dar nici aici termenul nu este definit;

10

C.T. Ungureanu, op. cit., p.2.

- directiva 87/102/CEE cu privire la creditul pentru consum considera consumator orice persoana fizica ce, pentru incheierea tranzactiilor ce intra in domeniul de aplicare al directivei, actioneaza intr-un scop putand fi considerat strain activitatii sale comerciale sau profesionale; - directiva 93/13/CEE cu privire la clauzele abuzive din contractele inchiate de consumatori, priveste consumatorul ca orice persoana fizica ce actioneaza in scopuri ce nu intra in sfera activitatii sale profesionale. In Europa au fost incheiate conventii care au o sfera mai larga de aplicare, incluzand si protectia consumatorilor, dar care nu utilizeaza notiunea: - Conventia de la Haga din 1973 cu privire la legea plicabila raspunderii pentru produse; - Conventia de la Strasbourg a Consiliului Europei din 1977 cu privire la raspunderea pentru produse in caz de leziuni corporale sau deces precum si conventii care exclud din campul lor de aplicare, in mod explicit, contractele de consum; - Conventia Natiunilor Unite de la Viena din 1980 asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri; - Conventia de la Haga din 1985 cu privire la legea aplicabila contractului de vanzare internationala de marfuri. In concluzie, atat in legislatia romana, cat si in legislatia statelor europene, consumatorul este partea slaba din contractele de consum sau victima produselor defectuoase utilizate sau consumate, atunci cand acestea au fost dobandite intr-un scop privat, fara legatura cu activitatea profesionala a consumatorului11.

I.3.1. Evidentierea drepturilor consumatorilor

Evidentierea drepturilor consumatorilor este azi prezenta mai mult sau mai putin peste tot in lume. Imposibilitatea unei dercatii clare, distincte intre economic si juridic da nastere uneori la interpretari.

11

C.T. Ungureanu, op. cit., p.7.

Din punct de vedere juridic apararea drepturilor consumatorilor are la baza doua reguli, aplicarea lor este rezervata relatiilor dintre furnizori de produse si servicii si consumatori in calitatea lor de beneficiari. Dificila delimitare a regulilor amintite impune generalizarea problematicii si analizarea ei intr-un context largit al relatiilor furnizori consumatori, intrucat raporturile care se stabilesc de multe ori intre cele doua categorii de persoane se pot finaliza cu un efect pozitiv sau negativ, dar nu neaparat consumerist, este vorba in esenta de produsele si serviciile oferite In alta ordine de idei, pentru a realiza o adevarata protectie a consumatorilor, a unui drept al consumului sau consumatorilor este nevoie de inchegarea unui sistem de aparare si protectie pluridisciplinar, care sa reuneasca ramuri ale stiintei juridice la un loc cu fenomene economice. In acelasi timp, legea nu trebuie sa creeze nici o clipa impresia ca protejeaza consumatorul indiferent de situatie, creandu-i o mentalitate de asistat, adica de incapabil. O supraprotectie poate risca perpetuarea pozitiei de victima in care se gaseste uneori consumatorul12.

I.3.2. Promovarea consumatorului

Pentru echilibrarea raporturilor intre cei doi parteneri economici producator beneficiar este si mai importanta modificarea, educarea comportamentelor consumatorilor decat multiplicarea reglementarilor juridice. Se impune ca fiecare consumator sa-si ia in sarcina, in masura posibilitatilor, propria sa aparare. Apare astfel un nou aspect, cel al informarii si educarii lor. Dar evolutia comportamentelor, presupunand ca acest lucru poate deveni cu adevarat realitate nu se realizeaza de la o zi la alta. Niciodata ea nu va pune la adapost toti consumatorii. Aceasta nu inseamna negarea utilitatii reglementarilor protectoare si abandonarea sustinerii drepturilor de consum. Reglementarile juridice si administrative trebuie sa fie protectoare: nici prea numeroase, nici prea constrangatoare. Cu alte cuvinte, protectia inseamna recunoasterea ca orice consumator, chiar bine informat, poate deveni victima abuzurilor impotriva carora e dator sa lupte, iar legea inseamna doar eliminarea abuzurilor.
12

V. Paraschivescu, op. cit., p. 24.

Pentru a raspunde cum se cuvine acestor situatii, consumatorul are obligatia de a informa si de a reflecta asupra achizitionarii. In al doilea rand, constientizand abuzurile trebuie sa ceara eliminarea lor, anularea clauzelor defavorizatoare si eventual noi reglementari contractuale. Dincolo de propria protectie se utilizeaza retragerea produselor de pe piata sau suprimarea clauzelor abuzive si eventuala reparare a prejudiciilor constatate. Si intr-un caz si in celalalt prevenirea este preferabila, remediile - individuale sau colective determinand organizarea responsabilitatii cu efecte viitoare, colective. Agresivitatea practicilor comerciale, impactul stanjenitor al unei publicitati agresive, accentuarea artificiala a calitatii produselor, lansarea neintrerupta de noi modele, cu sau fara justificare, precum si a altor practici specifice unor piete monopoliste sau oligopoliste, care supun consumatorii unui adevarat asediu, au dus la aparitia unor adevarate miscari de aparare a consumatorilor. Intr-un asemenea context, s-a considerat util ca, in vederea conturarii principaleleor aspecte asupra carora trebuie sa se concentreze actiunile ce urmeaza a fi incluse in cadrul programelor de protectie a consumatorilor, sa fie supuse atentiei cateva aspecte cadru. La stabilirea lor pot concura urmatoarele preocupari: cunoasterea nevoilor reale ale consumatorilor, apararea intereselor tuturor categoriilor de consumatori in domeniile economic, educational si al respectarii clauzelor convenite, asigurarea dreptului de a avea acces la produse care nu prezinta nici un risc pentru sanatatea si securitatea fiecarui consumator, preocuparea pentru promovarea corecta a unei publicitati adecvate13.

I.3.3. Siguranta consumatorului

Ideea generala care se desprinde din cercetarea experientelor tarilor dezvoltate este ca protectia consumatorului trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicati atat puterea publica, statul, cat si consumatorul insusi. Aceasta face necesar ca tratarea detaliata a problemelor referitoare la organizarea procesului de protectie a consumatorilor sa sesizeze aspectele legate de modul de implicare a statului, pe de o parte, cat si pe cele privind organizarea consumatorilor in vederea apararii propriilor drepturi. Pornind de la interesele si nevoile consumatorilordin toate tarile, in special ale celor aflate in curs de dezvoltare sau tranzitie la economia de piata, unde consumatorii sunt
13

V. Paraschivescu, op. cit., p. 26.

10

adesea confruntati cu dezechilibre in domeniile economic, educational sau al respectarii clauzelor contractuale, si avand in vedere faptul ca toti consumatorii trebuie sa dispuna de dreptul accesului la produse care nu prezinta nici un fel de risc pentru ei, principiile si recomandarile facute de ONU prin reglementarile si rezolutiile sale isi gasesc esenta concretizata in urmatoarele obiective: - facilizarea realizarii si mentinerii protectiei corespunzatoare populatiei in calitate de consumatori; - urmarirea producerii si comercializarii de produse in stricta concordanta cu cerintele consumatorilor; - incurajarea unei atitudini etice, de inalt profesionalism a celor angajati in distribuirea bunurilor de consum; - monitorizarea practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorul si diminuarea influentei lor asupra nevoilor sau gradului de satisfacere a nevoilor consumatorilor; - promovarea cooperarii internationale in domeniul protectiei consumatorului ca urmare a mondializarii atat a cererii si ofertei, cat si a pietei. Concentrandu-se asupra necesitatii de a armoniza legislatiile nationale ale statelor membre, Comisia Europeana a dezvoltat o legislatie proprie generalizata in domeniul sigurantei consumatorilor, care nu urmareste restrangerea initiativelor nationale, regionale sau locale, ci le coordoneaza si completeaza. Referitor la perioada pe care o parcurgem, Comisia Europeana a adoptat un program de prioritati. Programul are in vedere o reorientare a politicii de protectie, de pe latura juridica pe cea a promovarii unui consumator de tip nou, prin: - sustinerea si favorizarea intereselor consumatorului in cazul furnizarii de servicii esentiale; - serviciile financiare in intampinarea asteptarilor consumatorilor; - incurajarea unui nivel ridicat si imbunatatit de consum; - asistarea tarilor din Europa Centrala si de Est asociate in finalizarea cu bune rezultate a eforturilor lor de a-si elabora politici proprii de protectie a consumatorilor.

I.3.4. Comertul liber

11

Eliminarea tarifelor constituie un catalizator al comertului liber, dar ca el sa functioneze trebuie eliminate si barierele non tarifare. Printre acestea un loc important il ocupa standardele de sanatate si siguranta, care, in functie de continutul si scopul pe care-l urmaresc, pot deveni obstacole in calea comertului. Sacrificarea de catre stat a propriei legislatii de protejare a consumatorului pentru a facilita realizarea obiectivelor comertului liber va determina cresterea vulnerabilitatii cetatenilor sai in cazul consumarii unor produse periculoase absolvite, prin renuntarea la anumite standarde, de respectarea anumitor limite de aparare a sanatatii si garantare a securitatii lor. Drept compensatie, neobstructionarea comertului liber ofera consumatorilor mai multe produse si servicii, intr-o gama mai diversificata si la preturi rezonabile. Pe termen scurt, aceasta oferta mai ampla poate reprezenta un castig de ordin economic pentru consumator, dar pe termen lung si in anumite circumstante comertul liber, nesupus unor reguli minime de protectie a consumatorului, poate constitui un pericol real pentru sanatatea consumatorului individual sau al intregii societati. Intre comertul liber si protectia consumatorului exista deci un conflict real. In timp ce ocrotirea sanatatii si garantarea securitatii publicului larg sunt obiective de importanta vitala pentru orice natiune, legislatiile nationale de protectie a consumatorilor, prin care se interzice vanzarea marfurilor ce contravin regulilor stabilite, se pot constitui in bariere nontarifare, incalcand obligatiile asumate prin acordurile de liber schimb.

Capitolul II Politici si strategii privind atat calitatea marfii cat si drepturile consumatorilor
12

Orice sistem economic functioneaza pentru a indeplini anumite misiuni, in anumite conditii de eficienta. Intre factorii care conditioneaza eficienta functionarii sistemelor economice, calitatea detine o pozitie prioritara, fapt ce explica accentuarea preocuparilor pentru realizarea acesteia in conformitate cu cerintele. Calitatea are efecte economico-sociale complexe pe care le putem identifica atat la nivelul agentilor economici, cat si la nivelul economiei nationale sau al activitatilor economice interstatale. Din aceasta cauza vom intanli strategii si politici ale calitatii la nivel de firma, la nivel de economie nationala, la nivelul unor organizatii economice regionale si la nivel mondial. Consumatorul este o persoana fizica ce consuma in scop particular si neprofesional, profesional, produse si servicii oferite pe piata de producatori, distribuitori-vanzatori si furnizori. Ca latura importanta a politicii sociale promovate de o societate democratica, protectia consumatorilor reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata, destinat cu asigurarea si ameliorarea continuu respectarea intereselor consumatorilor14.

II.1. Legislatia si organismele internationale

Odata cu adoptarea de Principii directoare pentru protectia consumatorului de catre Adunarea Generala a ONU, prin Rezolutia 39/248/1985, protectia consumatorilor a devenit o problema de anvergura mondiala, principiile respective oferind un cadru utilizabil in elaborarea si consolidarea politicilor si legislatiilor, incurajand, concomitent, cooperarea internationala in domeniul respectiv. Principiile directoare ale ONU cu privire la protectia consumatorilor sunt structurate in patru sectiuni importante: Obiective; Principii generale; Principii directoare; Cooperare internationala. Principalele obiective ale documentului sunt:
14

I. Zamfir, Protectia consumatorilor pe intelesul tuturor, Ed. Dacia As, Ploiesti, 2002, p.34.

13

- sa ofere tarilor membre ONU, un model pentru realizarea unei protectii adecvate consumatorilor; - sa faciliteze productia si distributia marfurilor, adaptate nevoilor si dorintelor consumatorilor; - sa incurajeze practicarea unor norme de conduita ridicata de catre producatori si distribuitori; - sa ajute tarile in mentinerea unei frane impotriva practicilor comerciale abuzive la nivel national si international; - sa faciliteze formarea gruparilor de consumatori independenti; - sa promoveze cooperarea internationala in domeniul protectiei consumatorilor; - sa incurajeze dezvoltarea unei piete care sa ofere consumatorilor o gama diversificata de bunuri si servicii. Principiile genelale se refera la: - necesitatea elaborarii, intaririi sau mentinerii de catre guverne a unei politici de protectie a consumatorilor care sa se bazeze pe principiile enuntate in acest document; - raspunderea fata de nevoile legitime ale consumatorilor cum ar fi: protectia impotriva riscurilor ce vizeaza sanatatea si securitatea cinsumatorilor; promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor; accesul consumatorilor la informatii; educarea consumatorilor; posibilitatea obtinerii enei reparatii efective in cazul in care consumatorul sufera anumite pierderi; dreptul de a se constitui in grupari sau organizatii. - guvernele trebuie sa furnizeze sau sa mentina infrastructura necesara pentru elaborarea si aplicarea politicilor de protectie a consumatorilor; - toate intreprinderile trebuie sa respecte legile, reglementarile tarii in care pereaza cu bunuri si servicii; - este necesar sa se tina seama de rolul pozitiv pe care trebuie sa il aiba universitatile si organismele de cercetare publica si privata in elaborarea politicilor de protectie a consumatorilor. Sectiunea principii directoare este structurata in sapte sectiuni: 1. securitatea fizica; 2. promovarea si protectia intereselor economice ale consumatorilor; 3. norme referitoare la siguranta si calitatea bunurilor de consum si a serviciilor; 4. circuite de distributie ale bunurilor de consum si serviciilor de prima necesitate destinate consumatorilor; 5. masuri care permit consumatorilor obtinerea de reparatii; 14

6. programe de educatie si informare care se refera la: sanatate, nutritie, produse periculoase, etichetare, pret, calitate, poluare, legislatia si modul de obtinere a despagubirilor etc. 7. pincipii directoare cu privire la masurile care se aplica in domenii particulare. Cooperarea internationala se refera la: - instituirea mecanismelor care faciliteaza schimburile de informatii asupra politicilor nationale; - crearea unor retele de informatii continand produsele interzise, retrase de pe piata sau reglementate in mod special; - supravegherea aplicarii politicilor si masurilor de protectie a consumatorilor pentru a nu crea un obstacol in calea comertului international. Organizatia Internationala a Uniunilor de Consumatori (IOCU) reuneste peste 170 de organizatii independente de consumatori din peste 65 de tari. Este singura organizatie de consumatori autorizata sa participe direct la lucrarile Organizatiei Internationale standardizate.

II.2. Uniunea Europeana si drepturile consumatorilor

Coroborat cu asemenea optiuni, s-au asigurat conditiile absolut necesare pentru dezvoltarea programelor de informare si educare a consumatorilor, pentru punerea la dispozitia acestora a unor mecanisme eficiente, in scop reparatoriu, care sa le permita ca aceste drepturi sa devina eficiente si, nu in ultimul rand, pentru promovarea si sprijinirea dezvoltarii organizarii cu caracter privat a consumatorilor. Astfel, directivele Uniunii Europene privind creditul de consum, clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii, calatoriile cu pret forfetar, dreptul de proprietate multipla asupra bunurilor imobiliare cu divizarea duratei de folosinta si contractele incheiate in afara unitatilor comerciale impun noi obligatii ale producatorilor, importatorilor si comerciantilor. Toate aceste obligatii fac parte din responsabilitatile ce definesc modul legal in care firmele producatoare, importatoare sau comerciale trebuie sa-si desfasoare activitatea pe piata. Edificatoare pentru optiunile Uniunii Europene privind protectia consumatorilor ramane Cartea Alba privind pregatirea tarilor asociate din centrul si estul Europei pentru integrarea pe piata interna a Uniunii Europene, care, precizand conditiile minime absolut necesare in materie legislativa ce trebuie insusite de fiecare tara in parte pentru a asigura

15

functionarea pietei interne, scoate in evidenta si obiectivele si masurile ce trebuie intreprinse in vederea asigurarii drepturilor si protectiei consumatorilor. In principal, asemenea masuri trebuie sa aiba in vedere: protectie vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor, protectia intereselor lor economice, formarea specialistilor in domeniul protectiei si educarii consumatorilor, accesul la justitie al consumatorilor, crearea si dezvoltarea de asociatii ale consumatorilor si sprijinirea activitatii lor, perfectionarea cadrului legislativ si institutional in domeniu si elaborarea de programe pentru educarea consumatorilor.

II.3. Cadrul juridic si institutional european

Politica de protectie a consumatorilor ca politica de sine statatoare a fost recunoscuta si in tratatele Uniunii Europene. Actul de infiintare al Comunitatii Economice Europene, Tratatul de la Roma din 1957 nu cuprindea nici o referire la protectia consumatorilor. Punctul de plecare al initiativelor referitoare la promovarea intereselor consumatorilor l-a constituit intanlirea europeana la varf de la Paris din 1972. Atuci s-a decis, ca imbunatatirea conditiilor de viata implica protectia sanatatii si a securitatii consumatorilor, precum si protectia intereselor economice. In perioada urmatoare au fost stabilite elementele fundamentale pentru o politica de protectie a consumatorilor, elemente care se mentin si astazi. Prevederile comunitare cuprind o serie de reglementari, directive, decizii, recomandari, avize15. Reglementarile au utilizare generala, obligatorie si aplicare directa in toate tarile membre. Directivele urmaresc un scop precis si necesita un interval de transpunere pentru tarile membre. Decizia este obligatorie pentru destinatarii desemnati. Recomandarea si avizul au doar un rol consultativ. Argumentele fata de sustinerea noului concept de promovare a consumatorului privesc indeosebi aspecte referitoare la sistemul de relatii creat in cadrul pietei, generat de confruntarea consumului cu obiectul sau, respectiv gradul de libertate in care are loc

15

V. Paraschivescu, op. cit., p. 38.

16

desfasurarea fenomenelor de piata jocul ofertei si cererii, liberalizarea preturilor, publicitatea comerciala, comportamentul personalului din comert, calitatea produselor, etc. Calitatea si securitatea produselor, una din preocuparile majore ale tuturor tarilor membre ale Uniunii Europene, constituie un element esential in conditiile liberei circulatii a produselor. Libera circulatie a marfurilor nu se poate realiza fara respectarea unui nivel minim al securitatii produselor. Domeniul securitatii bunurilor si serviciilor este supus legislatiei comunitare, atat in conformitate cu sistemul precedent al directivelor ce prevedea in baza art.100 din Tratatul tarilor membre ale Uniunii Europene standarde tehnice, cat si in concordanta cu noua abordare, potrivit careia armonizarea legislatiei nationale referitoare la produse se limiteaza la stabilirea cerintelor esentiale cu privire la securitate. Evaluarea securitatii produselor se realizeaza prin verificarea respectarii reglementarilor nationale sau europene. In absenta unor legi specifice se va face evaluarea conformitatii produsului tinand seama de specificatiile tehnice comunitare, sau in lipsa, de norme nationale, reguli cu privire la securitatea pe care o cer consumatorii. Legislatia europeana cu privire la calitatea si siguranta produselor cuprinde texte de lege generale cum ar fi: directiva 34/99/CEE privind raspunderea juridica fata de produsele defecte, directiva 92/59/CEE privind securitatea generala a produselor. In conformitate cu aceste directive siguranta produselor se realizeaza in urmatoarele directii: - producatorii sunt obligati sa lanseze pe piata doar produse sigure; - producatorii trebuie sa informeze consumatorii asupra eventualelor riscuri legate de produs; - producatorii trebuie sa asigure urmarirea produselor lor, iar in cazul aparitiei de defectiuni sa ia masurile necesare. Responsabile cu controlul aplicarii tuturor normelor de calitate si de securitate a produselor sunt autoritatile nationale. Acestea trebuie sa ia masuri pentru ca obligatia cu privire la calitatea si securitatea produselor sa fie respectata. Directivele comunitare cuprind si masuri concrete, specifice privind securitatea unor produse precum jucariile, cosmeticele, produsele alimentare, textile, farmaceutice, etc. Astfel, directiva 88/378/CEE privind jucariile formuleaza cerinta potrivit careia jucariile sa fie comercializate numai in cazul in care ele nu pun in pericol securitatea sau sanatatea copiilor, in conditii de utilizare conform destinatiei lor sau intr-un mod previzibil, tinand seama de comportamentul normal al copiilor. 17

Directiva 76/768/CEE, se refera la produsele cosmetice care nu trebuie sa puna in pericol sanatatea oamenilor atunci cand acestea sunt folosite in conditii normale si previzibile. Reglementarile in domeniul produselor cosmetice au fost completate cu directiva 96/77/CEE care se refera la includerea ingredientelor pe lista folosita pentru etichetarea produselor cosmetice. Directivele in domeniul produselor farmaceutice stipuleaza ca toate medicamentele trebuie supravegheate, inregistrate si autorizate de catre autoritatile nationale inainte de a fi introduse pe piata. Fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene poate aplica proceduri de inspectie mult mai dure in cazul: substantelor dependente, sedativelor, produselor pe baza de sange, vaccinurilor, produselor farmaceutice radioactive. Toate aceste verificari preventive sunt transmise printr-un sistem rapid de informatii, autoritatilor nationale si Comisiei Europene astfel incat, daca este cazul, se procedeaza la retragerea de pe piata a produselor farmaceutice care prezinta un serios pericol pentru sanatatea si securitatea consumatorilor. In domeniul marfurilor alimentare strategia comunitara vizeza instaurarea unei garantii legale ca produsul alimentar poate fi consumat fara pericol si ca eticheta va furniza consumatorului toate informatiile asupra elementelor prezente in compozitia sa. Programul legislatiei europene in domeniul marfurilor alimentare se axeaza in principal pe urmatoarele probleme: - formularea regulilor cu privire la protectia fundamentala a consumatorului, inlocuirea produselor, cat si adoptarea unor masuri specifice in ceea ce priveste aditivii si conservantii alimentari; - elaborarea directivei cu privire la etichetarea nutritionala a marfurilor; - propuneri vizand iradierea marfurilor alimentare; - producerea si procesarea alimentelor; - mediul inconjurator. O problema centrala a protectiei sanatatii consumatorilor o constituie reglementarea aditivilor alimentari (peste 800). La mijlocul anilor 90, au fost aprobate trei directive asupra utilizarii indulcitorilor, colorantilor si aditivilor, reglementandu-se limitele maxime ale aditivilor ce pot fi adaugati in alimente. Comisia Europeana a pus in aplicare politica referitoare la sanatatea consumatorilor si siguranta alimentara, utilizand trei axe distincte dar independente:

18

- organizarea unor consilii stiintifice independente si aplicarea procedurilor de evaluare a riscurilor pentru determinarea pericolelor la care este expusa sanatatea consumatorilor; - elaborarea si aplicarea unei legislatii care vizeaza protejarea consumatorilor impotriva riscurilor identificate; - realizarea de inspectii si controale destinate sa urmareasca aplicarea legislatiei europene. In cursul ultimilor ani cererea pentru marfuri agricole biologice a crescut in mod considerabil. Incepand cu 1 ianuarie 1993, in scopul protejarii consumatorilor, alimentele nu pot fi caracterizate ca biologice decat daca modul de fabricatie este in conformitate cu regulile comunitare pentru productia agricola biologica, garantate prin inspectii ale autoritatilor nationale. Indicatia produs al agriculturii biologice are urmatoarea semnificatie: - la fabricarea produsului nu s-a utilizat nici un element chi,ic de sinteza; - utilizarea de ingrasaminte si pesticide chimice este strict limitata. Eticheta trebuie sa contina indicatie referitoare la productia biologica si faptul ca produsul este supus proceselor de inspectie comunitare. Uniunea Europeana a adoptat o legislatie care fixeaza conditiile de producere, comercializare si control a produselor provenite din agricultura biologica.

II.4. Obiectivele politicii si strategiei privind calitatea si drepturile consumatorilor

Campul foarte larg de actiune, in cadrul caruia puterea publica sau diverse organisme neguvernamentale trebuie sa intervina pentru a asigura o anumita protectie sociala, precum si natura deosebit de complexa a relatiilor dintre ofertanti si consumatori au pus societatea in alerta, determinand-o sa intervina prin diverse programe de protectie a consumatorilor, cu largi reverberatii asupra intregului sau sistem economico-social. In acelasi timp, agresivitatea practicilor comerciale, impactul stanjenitor al unei publicitati agresive, accentuarea artificiala a calitatii produselor, lansarea neintrerupta de noi modele, cu sau fara justificare, precum si a altor practici specifice pietelor monopoliste sau oligopoliste, care supun consumatorii unui adevarart asediu, au dus si la aparitia unor

19

miscari de aparare a consumatorilor. Prin natura lor, asemenea miscari imbraca si ele doua aspecte16 o lupta neviolenta a consumatorilor sau un pachet de actiuni ale respectivelor organizatii din care unul imbraca aceeasi forma a programelor de protectie. In toate aceste situatii, pachetele de actiuni protectioniste fie ele ale puterii publice sau ale organizatiilor consumatoriste sunt concretizate printr-o serie de obiective care au menirea sa asigure orientarea activitatii tuturor organismelor guvernamentale, neguvernamentale sau de autoaparare, formate de consumatori. Intr-un asemena context, s-a considerat util ca, in vederea conturarii principalelor aspecte asupra carora trebuie sa se concentreze actiunile ce urmeaza a fi incluse in cadrul programelor de protectie a consumatorilor, sa fie supuse atentiei cateva aspecte cadru, carora le vor fi subordonate, la inceput, obictivele generale ale respectivelor programe si apoi ale revendicarilor sau ale diferitelor aspecte, aparute pe parcurs, ca generatoare de conflicte sociale sau de prejudicii in dauna consumatorilor. La stabilirea unui asemenea cadru, pot concura urmatoarele preocupari: cunoasterea nevoilor reale ale consumatorilor; apararea intereselor tuturor categoriilor de consumatori; diminuarea dezechilibrelor dintre diferitele categorii de consumatori in domeniile economic, educational si al respectarii clauzelor convenite; asigurarea dreptului de a avea acces la produse care nu prezinta nici un risc pentru sanatatea si securitatea fiecarui consumator; preocuparea pentru promovarea corecta, echitabila si sustinuta a dezvoltarii economice si sociale17.

II.5. Puterea publica

Cercetarea practicilor mondiale si studierea experientei unor tari cu traditie ca Anglia, Belgia, Germania, SUA, etc. atat in domeniul relatiilor comerciale, cat si in ceea ce priveste preocuparile privind asigurarea protectiei consumatorilor, contureaza cateva aspecte si directii deosebit de interesante, ce ar putea sta la baza organizarii procesului de protectie al consumatorilor, cu intregul sau sistem legislativ structural institutional, din cadrul oricarei tari care se orienteaza catre o economie de piata18 .

16 17

A. Madar, op. cit., p. 45. V. Paraschivescu, op. cit., p. 46. 18 V. Petre, op. cit., p. 56.

20

Ideea generala ce se desprinde din cercetarea experientei tarilor respective are in vedere ca protectia consumatorului trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicata atat puterea publica, statul ca atare, cat si consumatorul insusi19. Interventia puterii publice in procesul de protectie a consumatorilor se concretizeaza in doua mari categorii de actiune: asigurarea unei legislatii care sa raspunda corespunzator necesitatilor generale de asigurarea protectiei consumatorilor si organizarea unor institutii de specialitate care sa vegheze asupra protectiei consumatorilor. A. Asigurarea unei legislatii corespunzatoare, care sa stea la baza protectiei consumatorilor. In ce priveste legislatia pe care o implica procesul de protectie a consumatorilor, consemnam faptul ca puterea legislativa, guvernul fiecarei tari, are obligatia de a emite legi si diferite acte normative, care sa reglementeze corespunzator, suita de aspecte si tipuri de relatii ce pot lua nastere in procesul de vanzare-cumparare. Asemenea opinii au ca extreme, pe de o parte, o incredere totala in fortele pietei libere, iar pe de alta parte, o monitorizare cu caracter interventionist din partea organelor administratiei publice si ale puterii centrale20. In legatura cu acest prim si important aspect al programelor de protectie a consumatorilor, se impune a se sublinia de la inceput ca practica juridica a ajuns la concluzia potrivit careia, in fond, justitionarea actelor legate de prejudicierea consumatorilor antreneaza un drept reparatoriu. Or, intr-o asemenea acceptiune pentru rezolvarea cauzelor respective se poate apela la aplicarea principiilor generale ale Codului civil, iar pentru stabilirea sanctiunilor pentru eventualele infractiuni in domeniul respectiv, se recurge la prevederile dreptului penal. Totusi, viata a demonstrat ca, date fiind sistemele concurentiale, complexitatea fenomenelor care caracterizeaza relatii ofertant-cumparator si modul concret de adjudecare a produselor, se impune construirea unei jurisprudente in domeniul protectiei consumatorilor, jurisprudenta care sa aiba in vedere relatiile concrete din fiecare tara, principiile de drept si practica juridica din tarile respective, cat si o serie de prevederi ale acordurilor si conventiilor internationale in materie de drept, practici comerciale si protectie a consumatorilor. Principalele problemecu care se confrunta practica juridica in domeniul protectiei consumatorilor sunt date de o serie de aspecte referitoare la crearea unor mijloace cu

19 20

A. Madar, op. cit., p. 49. E. Bojin, Managementul calitatii si protectiei consumatorilor, Ed. ASE, Bucuresti, 1997, p.50.

21

adevarat eficace, care sa actioneze pentru asigurarea unui echilibru de forte in cadrul relatiilor ofertant-consumator. In ceea ce priveste mijloacele judiciare, acestea presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa. Mijloacele judiciare traditionale prezinta pentru consumator numeroase inconveniente21.In prim-planul unor asemenea inconveniente apare costul excesiv al justitiei, cheltuielile respective depasind, in unele cazuri, costul prejudiciului care urmeaza a fi recuperat. Acestui important inconvenient de ordin material i se adauga obstacole de natura psihologica precum: formalismul procedural, limbajul din justitie si chiar roba magistratilor, care indeparteaza de tribunal cea mai mare parte a cetatenilor. Pornind de la acest deziderat, o serie de tari, atat de pe continentul american cat si de pe cel european, au gandit si au pus la punct o serie de mijloace juridice, care, implementate in practica juridica, alaturi de cele traditionale, sa contribuie la asigurarea, prin justitie, la protectia consumatorilor. Dintre asemenea mijloace juridice nou gandite se detaseaza, in mod deosebit, cele privind: gruparea intr-un proces unic a apararii intereselor convergente ale mai multor consumatori; asigurarea posibilitatii reale a fiecarui consumator izolat de a avea acces la justitie, pentru apararea drepturilor sale; crearea unor tribunale specializate pe probleme de protectie a consumatorilor. Un alt important aspect, care procupa specialistii din practica juridica, privind protectia consumatorilor, se refera la viziunea de ansamblu a cadrului de protectie, punandu-se problema unui nou mod de abordare, care sa aiba in vedere o trecere de la protectia consumatorului spre o protectie a tuturor cetatenilor. In contextul acelorasi preocupari si tinand seama de tendintele aparute in ultimele decenii cu privire la puternica mobilizare a pietelor interne, se ridica si problema cadrului de protectie a consumatorilor: national si international. Problema apare cu o importanta deosebita, intrucat, comparand modul de asigurare a protectiei juridice a consumatorilor din diferite tari europene, se constata o mare diversitate, cu tendinta de crestere a diversitatii respective, pe masura aparitiei de noi legi de protectie, in materie de procedura. B. Crearea unor institutii publice care sa vegheze asupra protectiei consumatorilor. Cea de-a doua latura a prezentei puterii publice in procesul de protectie a consumatorilor o constituie infiintarea unor organisme si institutii insarcinate fie cu supravegherea modului de respectare a legilor si reglementarilor editate in scopul protectiei
21

V. Paraschivescu, op. cit., p. 51.

22

consumatorilor, fie cu acordarea asistentei de specialitate unor organisme ale consumatorilor sau chiar, in mod direct, consumatorilor. In principalele tipuri di institutii si organisme, create si organizate de stat in scopul protejarii consumatorilor, figureaza: departamente de protectia consumatorilor; oficii sau departamente care trebuie sa urmareasca corectitudinea comerciantilor; departamente de preturi; laboratoare centrale sau regionale de analiza; servicii regionale de anchete economice sau de depistare a informatiilor etc22. Fiind create de stat, in scopul supravegherii si asigurarii aplicarii in fapt a legislatiei din domeniul protectiei consumatorilor, s-ar putea crede ca aceste institutii sau organisme de specialitate ale statului din domeniul respectiv au competente si preocupari mult mai largi, printre obiectivele lor figurand in plus: urmarirea structurii informatiilor publicate pentru clienti de catre diferite firme producatoare sau de comert; determinarea organizarii de catre firmele de comert a unor actiuni si activitati in favoarea consumatorilor; propunerea unor legi noi in vederea impiedicarii realizarii unor produse sau a unor practici comerciale necorespunzatoare.

II.6. Organizarea consumatorilor

Concomitent cu preocuparile privind cererea unei jurisprudente specifice campului de actiune a protectiei consumatorilor si infiintarea unor ministere, departamente, institutii publice si chiar institute sau centre de cercetare stiintifica de specialitate, statele occidentale s-au ingrijit si de asigurarea unei legislatii care sa faciliteze si organizarea unor sisteme proprii consumatorilor privind protectia23. Urmare a constientizarii nevoilor privind crearea unor organizatii proprii ale consumatorilor si a existentei unei legislatii corespunzatoare, in toate tarile occidentale cercetate au aparut diverse tipuri de asociatii, care si-au propus, de la inceput, o serie de obiective deosebit de ambitioase cu privire la protectia consumatorilor. Procesul de creare si organizare a asociatiilor consumatorilor, ca forma proprie de aparare a drepturilor acestora, a cunoscut si el mai multe solutii. Intre acestea, doua se impun atentiei specialistilor: constituirea unor organizatii sau asociatii ale consumatorilor si organizarea unor comisii consultative, precum si a unor organizatii internationale. A. Constituirea unor organizatii sau asociatii de consumatori.
22

V. Petre, op. cit., p. 63. V. Petre, op. cit., p. 67.

23

23

Cadrul legislativ creat de stat cu privire la protectia consumatorilor a favorizat aparitia unei mari diversitati de organizatii si asociatii avand drept scop apararea drepturilor consumatorilor24. Aceste exemple au menirea de a reliefa cadrul potrivit caruia constituirea organizatiilor sau asociatiilor consumatorilor poate fi realizata la nivelul unei tari sau zone de consum, sub forma unor organe ale centralelor sindicale sau ale miscarilor cooperatiste si, in cele mai frecvente cazuri, ca organe independente ale consumatorilor. Prima categorie, formata din organizatii sau asociatii ale consumatorilor, concepute si patronate de anumite centrale sindicale sau cooperatiste, cuprinde o multitudine de tipuri privind asemenea organisme sau asociatii ce actioneaza in diferitele tari a caror experienta a fost cercetata. Intre acestea se distinge si poate fi citata, cu titlu de exemplu, Organizatia generala a consumatorilor, infiintata in Franta, in anul 1859, ca urmare a diligentelor si intelegerilor intervenite intre dirigentii mai multor centrale sindicale si ai miscarii cooperatiste de consum25. Indiferent de forma de manifestare a unor asemenea organizatii, toate au drept obiectiv informarea si apararea consumatorilor. Cu privire la apararea consumatorilor, organizatiile si asociatiile respective realizeaza: o serie de interventii pe langa organele puterii in vederea imbunatatirii, in interesul consumatorilor, a productiei si a comercializarii produselor, actiuni directe in justitie, vizand producatorii sau distribuitorii, cand acestia incalca legislatia privind calitatea, preturile sau garantiile referitoare la un produs, etc. Cea de-a doua categorie asociatiile si grupurile independente ale consumatoriloreste deosebit de importanta si foarte numeroasa, cuprinzand organizatii de diferite tipuri. Intanlim in cadrul acestei categorii: uniuni federale si asociatii nationale ale consumatorilor in Marea Britanie, uniunea nationala a consumatorilor, organizatii regionale ale consumatorilor si diverse laboratoare de analiza si cercetare independente ale consumatorilor in Franta; federatii si uniuni de land in Germania; asociatii consumeriste in SUA etc. Toate acestea reprezinta organizatii de actiune, care vegheaza asupra respectarii drepturilor consumatorilor, privind ajutorarea consumatorilor lezati, depistarea unor produse daunatoare sau necorespunzatoare, sesizarea unor practici comerciale ilicite, actionarea in justitie a tuturor ofertantilor-producatori sau comercianti care incalca legile referitoare la protectia consumatorilor.
24

Sunt intanlite o paleta larga de asociatii consumeriste, organizate pe probleme generale ale protectiei consumatorilor, cat si pe grupe de produse sau chiar produse in tari ca: SUA, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franta, Anglia, Canada, Danemarca, Italia, Mexic, Norvegia, Suedia, si exemplele pot continua. 25 V. Paraschivescu, op. cit., p. 60.

24

B. Constituirea unor consilii consultative. Consiliile consultative reprezinta niste organisme de protectie a consumatorilor, mai simple, sub aspectul structurilor si al modului lor de utilizare. Ele sunt constituite din reprezentanti ai consumatorilor si functioneaza pe langa anumite institutii sociale, organizatii obstesti etc. Activitatea lor se refera la actiunile de consiliere pe diferite probleme a procesului de aprovizionare cu marfuri si servicii, precum si la sondarea opiniei consumatorilor cu privire la unele masuri si actiuni intreprinse sau care urmeaza a fi intreprinse de societate, firme producatoare sau firme comerciale din domeniul distributiei produselor. C. Constituirea unor organizatii internationale de protectie a consumatorilor. Cercetarile efectuate in domeniul protectiei consumatorilor au scos in evidenta ca, in intrega lume civilizata, protectia consumatorilor se bucura de o atentie deosebita, fiind studiata la nivelul diferitelor comunitati internationale si mondiale, guvernamentale si neguvernamentale26. Toate aceste comunitati sunt preocupate de crearea cadrului necesar si adecvat asigurarii unei protectii reale a consumatorilor. Intre marile probleme ale omenirii, cu privire la crearea unui asemenea cadru, sunt avute in vedere: asigurarea, in fiecare tara, a unui sistem de asistenta si consiliere a consumatorilor; facilitatea sistemelor de reclamatii, arbitraj si reglementare amiabila a litigiilor; realizarea unei legislatii cuprinzatoare, referitoare la apararea in justitie a consumatorilor si la imbunatatirea actualelor cai de acces si recurs la justitie, precum si a procedurilor existente; crearea unei legislatii care sa ofere posibilitatea aparitiei si implicarii asociatiilor consumatorilor in protectia drepturilor acestora.

II.7. Protectia consumatorului si protectia sociala

Din punct de vedere conceptual consumatorul reprezinta un element unic si in acelasi timp confuz: statutul lui, aplicat fiecaruia dintre noi ii determina eterogenitatea, specificitatea. O anumita ambiguitate se naste din dualismul ce caracterizeaza orice individ care apare in relatiile de piata, pe de o parte purtator de trebuinte in calitate de consumator, pe de alta parte purtator de oferta.

26

I. Zamfir, Protectia consumatorilor pe intelesul tuturor, p.62.

25

Operand la fiecare nivel de implementare a unei politici active, protectia consumatorilor urmareste si promoveaza intens interesele acestora printr-un larg evantai de procedee27: - sisteme de informatii si consultanta juridica, programe educative care urmaresc facilitatea accesarii regulilor si procedurilor de constientizare si extindere a drepturilor si obligatiilor consumatorilor; - activitate permanenta si sustinuta de imbunatatire a sistemului legislativ pentru domeniile mai putin protejate sau restructurarea reglementarilor referitoare la contracte prin armonizarea regulilor privitoare la responsabilitati, concurenta, preturi, reclame, politici de marketing cu normele europene standard; - introducerea si monitorizarea unui control sever, profesionist asupra calitatii bunurilor si serviciilor oferite pe piata, avand drept scop ocrotirea integritatii fizice si sanatatea fiecarui cetatean, mai ales a categoriilor aflate intr-o pozitie defavorizata (batrani, copii).

II.7.1. Dreptul la informare

Dezechilibrul relatiilor dintre furnizorii de produse si servicii si consumatorii acestora tine in mare masura de inegalitatea gradului de cunoastere, a informarii lor si a comunicarii. In timp ce producatorii cunosc foarte bine bunurile pe care le ofera, consumatorii in marea lor majoritate sunt incapabili sa le judece si sa le compare in avans. Din acest motiv dreptul la informare a devenit, pe drept cuvant, una din temele majore ale oricarei politici de aparare si protejare a consumatorilor. Informarea acestora apare, mai presus de orice, ca un fenomen de deplina transparenta a relatiilor de piata, deci de dezvoltare a concurentei. Mai bine informati, consumatorii vor sti sa aleaga mai bine si astfel ei isi vor indrepta atentia spre acele produse si servicii ale caror raport dintre calitate si pret ii favorizeaza. Informarea consumatorilor emana din doua surse principale: in primul rand din partea furnizorilor, si in al doilea rand din partea organizatiilor si a institutiilor administrative, guvernamentale sau non-guvernamentale, care au ca obiect de activitate protectia consumatorilor.

27

Idem, Drepturile consumatorului de la A la Z, p.42.

26

Pentru o mai buna informare a consumatorilor, producatorii sunt, fie obligati prin lege sa furnizeze acele informatii considerate strict necesare in alegerea unui bun, fie incitati. Asigurarea unei informari continue si oportune reprezinta o activitate bazata pe: indrumarea consumatorilor in vederea cunoasterii si exercitarii drepturilor, orientarea consumatorilor in procesul achizitionarii produselor pentru a-i ajuta sa isi utilizeze rational capacitatea de a cumpara; informarea consumatorilor asupra practicilor comerciale si daunatoare intereselor lor, promovarea unor obiceiuri de consum. In ceea ce priveste activitatea de protectie, sarcina consta in aportul unei contributii, prin mijloace specifice, la prevenirea generala a promovarii unor fenomene necorespunzatoare sau a unor practici comerciale daunatoare consumatorilor, precum si la asigurarea asistentei juridice sau a sprijinului necesar consumatorilor in actiunile reparatorii ale drepturilor lezate.

II.7.2. Raportul consumator agent economic

In Romania, dupa 1989 au aparut noi institutii si noi raporturi intre consumator si agentul economic, ale caror drepturi au rezultat, in principal, din lupta societatii civile de a se apara prin mijloace juridice28. Relatia consumator agent economic capata astfel dimensiuni coplexe si trasaturi specifice. Prin nesocotirea dreptului consumatorului se aduce atingere nu doar interesului personal al unui individ, ci unui grup de persoane, de o anumita marime. Interesul personal apare astfel transferat in inters de grup. Din punct de vedere economic, consumatorul si ofertantul nu se vor afla niciodata pe pozitii de egalitate. Consumatorul, de obicei, este o persoana apartinand clasei de mijloc, fara mijloace materiale deosebite si asistenta juridica, in timp ce agentul economic dispune de mijloace materiale si o larga protectie juridica. Prin actele normative in domeniu, care ofera atributii organelor de stat si asociatiilor de profil, se mentine un echilibru intre putere si societatea civila. Organele de stat infaptuiesc politica adecvata, exercitand supravegherea si
28

I. Zamfir, Protectia consumatorului in Romania: acte normative comentate, Uniunea Juristilor din Romania, Ed. Continent XXI, Bucuresti 1997, p.56.

27

sanctionarea faptelor ce pericliteaza sanatatea, securitatea si viata consumatorilor, iar asociatiile de profil au rol in educarea, informarea, protejarea consumatorilor prin instantele judecatoresti.

II.7.3. Programe de protectie a consumatorilor

Programele care formeaza obiectul unor programe de protectie a consumatorilor, avand o natura foarte complexa, iau in considerare multiple fenomene: economice, sociale si chiar politice. Intre aspectele care trebuie identificate ca prioritati amintim imbunatatirea consumului populatiei, realizarea unei calitati superioare a bunurilor si serviciilor prestate prin intermediul pietei, asigurarea unui sistem transparent de informare corecta, deplina, util in apararea de practici agresive promovate de agentii economici. Imbunatatirea consumului populatiei ia in calcul in special asumarea responsabilitatii statului care, prin politica sociala promovata, ceeaza conditiile pentru o crestere constanta a volumului fizic al consumului, imbunatatirea structurii acestuia si crearea unui cadru adecvat de satisfacere cat mai deplina a nevoilor. Calitatea bunurilor si serviciilor oferite in cadrul pietei este firesc sa fie asigurata printr-un sistem de exigente, clar formulate si aplicate la nivel general. Educarea consumatorilor prin organizarea unui sistem de informare corecta, de consultanta si de aparare impotriva politicilor agresive va facilita promovarea drepturilor consumatorilor creand astfel conditiile necesare promovarii unui consumator de tip nou, constient de locul pe care-l ocupa in cadrul pietei.

28

Capitolul III Cadrul juridic si institutional in Romania. Accesul

consumatorului la justitie atat pe plan intern cat si international

Ceea ce a caracterizat perioada anterioara anului 1990 a fost existenta in Romania a unuoi sistem operational de asigurare a calitatii produselor bazat exclusiv pe controlul tehnic, atat la nivelul intreprinderilor cat si al unitatilor vamale29. Dupa mai mult de 10 ani Romania a trecut la implementarea unui sistem nou de asigurare a calitatii, in care protectia consumatorului este o parte constitutiva pastrand in acelasi timp elemente distincte.

III.1. Cadrul juridic privind calitatea si protectia consumatorilor in Romania

29

I. Zamfir, Protectia consumatorului in Romania: acte normative comentate, p.65.

29

Cu siguranta prima etapa in elaborarea legislatiei in domeniul protectiei consumatorilor in Romania a constituit-o OG 21/1992, act normativ aprobat prin legea nr. 11/199430. Raportata la directivele europene privind protectia consumatorilor, OG 21/1992 este complet armonizata cu directivele Consiliului Europei nr. 92/59/CEE privind securitatea generala a produselor. Ordonanta este structurata in zece capitole care se refera la: - protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor; - drepturile fundamentale ale consumatorilor; - protectia intereselor economice ale consumatorilor; - informarea si educarea consumatorilor; - organele administratiei publice si asociatiile pentru protectia consumatorilor; - obligatiile operatorilor economici s.a Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un sereviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau le-ar afecta interesele. de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori asupra modului de utilizare a produselor oferite; de a avea acces fara discriminari la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate; de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor; de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor. Ordonanta defineste calitatea, consumatorul, agentul economic, produsul, serviciul, declaratia de conformitate, termenul de garantie, termenul de valabilitate, durata medie de utilizare, viciul ascuns. Aspectele generale privind garantarea calitatii sunt reglementate prin urmatoarele texte de lege:

30

Ibidem

30

- producatorii sunt obligati sa completeze o declaratie de conformitate prin care acestia informeaza, pe propria raspundere, asupra faptului ca un produs sau un serviciu este conform unei norme sau altui document specificat; - producatorii sunt obligati sa comercializeze numai produse testate si certificate conform normelor legale, astfel incat acestea sa nu afecteze viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor; - producatorii au obligatia de a nu folosi practici abuzive; - consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si conditiile de garantie, indicarea excta a pretului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de credit si a dobanzilor; - produsele de folosinta indelungata trebuie sa fie insotite de: declaratie de conformitate, certificat de garantie, carte tehnica sau instructiuni de folosire. In temeiul acestei ordonante au fost adoptate numeroase acte normative pe diverse problematici referitoare la organismele administratiei publice, igiena si securitatea publica, calitatea produselor si serviciilor etc. In acord cu legislatia Comunitatii Europene in domeniu, si in Romania s-au creat organisme specializate care vegheaza la respectarea acestor drepturi, cu reglementari specifice fiecarei activitati, pentru prevenirea aparitiei unor riscuri pentru sanatatea si viata consumatorilor, pentru apararea intereselor legitime ale acestora cum ar fi: Legea sanitara, Legea sanitar-veterinara, Legea privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, Norme ale Ministerului Sanatatii privind conditiile igienico-sanitare pentru alimente, Reglementari privind marcarea si etichetarea produselor, garantiile pentru bunurile de folosinta indelungata, materialele de constructie si altele

III.2. Sistemul institutional

Noul cadru legislativ, axat pe asigurarea calitatii si protectia consumatorilor a fost orientat dupa 1989 in principal in doua directii: restructurarea cadrului institutional revizuirea sistemului legislativ Sistemul institutional cuprinde: Oficiul pentru Protectia Consumatorilor; Institutul roman de standardizare; Biroul Roman de metrologie legala; Directia Generala a

31

Medicinei Preventive; Directia generala sanitar veterinara; Inspectia de stat a apelor, Inspectoratul de stat pentru protectia mediului; Inspectoratul de stat in constructii, lucrari publice , urbanism si amenajarea teritoriului; Registrul Auto Roman; Registrul Feroviar Roman; Registrul Naval Roman; Autoritatea Aeronautica Civila Romana; Institutul pentru controlul de stat al medicamentelor si cercetarii farmaceutice; Centrul national de formare, consultanta si managementul pentru asugurarea calitatii.

III.3. Latura pecuniara a accesului consumatorului la justitie

Intr-un stat de drept trebuie sa existe un echilibru intre drepturile si obligatiile persoanelor, realizat prin intermediul normelor juridice. Daca drepturile recunoscute de ordinea juridica sunt incalcate intervine o procedura juridica, actionand pentru restabilirea situatiei. Potrivit art. 21 din Constitutia Romaniei, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. Problema care se pune in acest context este aceea a raportului dintre accesul liber la justitie si costul exercitarii acestui drept31. Desi justitia este, in esenta, gratuita, procesul civil presupune numeroase cheltuieli, pornind de la taxele de timbru, timbru judiciar, onorariile expertilor, cheltuielile cu administrarea probelor si terminand cu onorariile avocatilor, care, in functie de serviciile acordate se ridica la sume din ce in ce mai mari. In plus, majoritatea cheltuielilor trebuie facute anticipat. Si atunci se naste intrebarea: exista un acces real la justitie? In aceasta conjunctura, pentru consumatorul lipsit de mijloace financiare, apelul la forta de constrangere a statului apare ca fiind un adevarat lux. In legislatia privind protectia consumatorilor se prevede gratuitatea actiunilor indreptate de catre asociatiile pentru protectia consumatorilor impotriva agentilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale membrilor lor. Dar aceasta gratuitate prezinta doua importante inconveniente: are in vedere doar scutirea de plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar32; priveste doar actiunile introduse de asociatiile pentru protectia consumatorilor, lasand pe consumatorul individual fara protectie.

31 32

M. Voicu, Accesul liber la justitie, in Dreptul nr. 4/1997, p.10. I. Zamfir, Protectia consumatorului in Romania: acte normative comentate, p.72.

32

III.4. Actiuni introduse de consumatorul prejudiciat si actiuni introduse de o asociatie a consumatorilor

Prejudiciile pe care le poate suporta consumatorul sunt de mai multe tipuri33: - produsul achizitionat este defectuos, adica este el insusi prejudiciat; - produsul defectuos cauzeaza prejudicii proprietatii consumatorului; - este prejudiciata sanatatea, integritatea corporala sau chiar viata consumatorului; Atunci cand este vorba de prejudicii din prima categorie, daunele nu sunt de intindere mare, asa incat consumatorul, de regula, nu apeleaza la justitie pentru a i se face dreptate. Timpul si banii irositi intr-un proces nu justifica rezultatul urmarit. De aceea consumatorul, fie ramane in pasivitate, fie actioneaza pe o alta cale: se adreseaza agentului economic raspunzator ori sesizeaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor. Litigiile pot fi solutionate pe cale amiabila, agentul economic fiind interesat sa-si pastreze clientela si o imagine nepatata pe piata produselor pe care le comercializeaza. Daca, totusi, agentul economic refuza sa dea satisfactie consumatorului, acesta se va adresa organului administratiei publice, care are printre atributiile sale rezolvarea sesizarilor consumatorilor. Cand este vorba de viata, sanatatea, integritatea corporala a consumatorului sau de proprietatea acestuia, alta decat produsul defectuos insusi, daunele cresc in importanta si solutionarea litigiilor pe cale amiabila sau prin intermediul OPC-ului este greu de realizat. Calea de urmat este actiunea in justitie, ori, daca agentul economic responsabil si consumatorul prejudiciat au incheiat o clauza compromisorie sau un compromis, actiunea arbitrala34. In litigiile de consum, calitatea procesuala activa poate avea, fie consumatorul individual, fie o asociatie a consumatorilor, care actioneaza in numele membrilor ei. In afara consumatorilor individuali, si asociatiile de consumatori35 sunt indreptatite sa introduca actiuni in justitie. Asociatiile de consumatori sunt persoane juridice, fara scop patrimonial, care apara drepturile si interesele membrilor lor pe diferite cai, inclusiv prin
33

C.T. Ungureanu, op. cit., p.16.

34 35

C.T. Ungureanu, op. cit., p19. Potrivit art. 37 din OG 21/1992, asociatiile pentru protectia consumatorilor sunt persoane juridice constituite in scop nepatrimonial, adica in scopul apararii drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor in general. Ele au un rol consultativ in elaborarea dispozitiilor si procedurilor cu caracter general in sarcina organismelor administratiei publice, cu privire la cunoasterea cererii consumatorilor referitor la sortimentele, calitatea si cantitatea produselor si serviciilor, producerea si comercializarea de bunuri cu un nivel calitativ ridicat, prevenirea practicilor comerciale abuzive si a publicitatii de natura a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.

33

apelarea la forta de constrangere a statului. O asociatie de consumatori constituita in conditiile legii romane are atat capacitatea cat si calitatea de a introduce actiuni la instantele romane impotriva agentilor economici care au cauzat prejudicii membrilor ei.

III.5. Incidenta asigurarilor asupra protectiei consumatorilor

In mod obisnuit, pentru a obtine despagubiri in urma prejudiciului cauzat, consumatorul trebuie sa se adreseze justitiei. Agentul economic raspunzator va fi obligat sa acopere daunele provocate fiecarui consumator in parte, de produsul sau defectuos cand consumatorul actioneaza in mod individual sau sa raspunda fata de asociatiile pentru protectia consumatorilor, care au apelat la forta de constratngere a statului pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor. Cuantumul despagubirilor datorate de agentul economic se poate ridica la sume mai mari de bani, mai ales cand un numar sporit de consumatori, prejudiciati de produse similare ale aceluiasi agent economic, a obtinut hotarari judecatoresti de despagubiri36. Intro asemena situatie, este posibil ca autorul prejudiciului sa nu poata acoperi daunele decat cu riscul falimentarii intreprinderii sau al diminuarii activitatii intr-o masura atat de mare, incat sa conduca spre autoexcluderea ei de pe piata. Pe de alta parte, mediatizarea problemelor juridice ale intreprinderii poate determina pierderea treptata a clientelei, cu consecinta finala a falimentului. De aceea, ca o solutie care profita ambelor parti, se poate incheia un contract de asigurare de raspundere civila, astfel incat, in momentul producerii riscului, prejudicierea consumatorului ca urmare a utilizarii sau consumarii unui produs defectuos, fabricat de agentul economic, daunele sa fie suportate de asigurator37. Asigurarea in domeniul protectiei consumatorilor poate opera pe un dublu plan. Primul are in vedere o asigurare de raspundere civila, cunoscuta ca asigurare de raspundere pentr produse, iar al doilea se refera la situatia in care prejudiciul este acoperit dfe asigurarea victimei, a consumatorului, in temeiul contractului de asigurare de persoane pe care acesta l-a incheiat.

II.5.1. Asigurarea de raspundere pentru produse

36 37

C.T. Ungureanu, op. cit., p.101. Ibidem.

34

Asigurarile de raspundere pentru produse au cunoscut o mare amploare in statele industrializate, unde riscurile inerente productiei si distributiei de marfuri sunt suportate intr-un grad din ce in ce mai ridicat de societatile de asigurare. Faptul ca utilizarea sau consumul de produse implica un factor de risc, constand in prejudicierea consumatorului, si asigurarea acestui risc conduc spre extinderea raspunderii pentru produse fara existenta unei culpe, deci tragerea la raspundere a agentului economic in temeiul prezumtiei de responsabilitate. Aceasta, deoarece, asiguratorul plateste daune consumatorului prejudiciat in absenta culpei asiguratului38. Implicarea intr-un grad sporit a asiguratorilor in domeniul protectiei consumatorilor este efectul direct al cresterii raspunderii agentilor economici pentru produsele puse in circulatie. Adoptarea unei legislatii speciale si preocuparea sporita pentru protectia consumatorului au pus agentii economici intr-o situatie dificila. Ei au inteles ca nu este suficient sa ofere consumatorilor o gama larga de produse, pentru a le acoperi nevoile, dar trebuie sa le garanteze si securitatea utilizarii sau consumului lor, in caz contrar fiind trasi la raspundere. Asigurarea de raspundere pentru produse reprezinta contractul comercial incheiat intre societatea de asigurare si agentul economic, prin care asiguratorul se obliga ca in schimbul platii unei prime de asigurare, sa despagubeasca victima prejudiciului cauzat prin utilizarea sau consumul produselor asiguratului. Tertul beneficiar al contractului de asigurare este, deci, consumatorul.

II.5.2. Asigurarile de persoane

In aceasta lume plina de pericole la tot pasul, consumatorii precauti incheie contracte de asigurare de accidente. Riscul asigurat consta in producerea unui accident relativ la viata sau sanatatea consumatorului prin utilizarea sau consumul unor produse defectuoase. La producerea riscului, asiguratorul va plati suma asigurata, care este datorata independent de sumele cuvenite consumatorului din asigurarile sociale, daca exista acest sistem de protectie, sau de repararea prejudiciului de cei responsabili. Nu trebuie sa se inteleaga, insa, ca dezdaunarea va atinge un nivel mai ridicat decat valoarea prejudiciului. Desi asigurarea de raspundere de accidente este foarte utila, consumatorul nu va opta, in mod obisnuit, pentru aceasta. El prefera sa plateasca un pret mai ridicat pentru
38

Ibidem, p.103.

35

produsele ce le achizitioneaza, ca o garantie a securitatii lor, ca o masura de impiedicare a producerii prejudiciului, decat sa plateasca prime de asigurare pentru a obtine despagubiri odata cu prejudiciul ce i-a fost cauzat. Nu este obligatoriu, insa, ca pretul sa fie o oglinda a securitatii produselor. Cresterea preturilor poate fi si o consecinta a primelor de asigurare de raspundere pentru produse. Deci costul protectiei consumatorului se rasfrange in cele din urma tot asupra lui. In concluzie, asigurarile, fie ele de raspundere civila sau de persoane contribuie la asigurarea unei protectii adecvate a consumatorului, in sensul ca certitudinea acoperirii prejudiciului cauzat de produsele defectuoase creste, asiguratorul luand pe umerii sai raspunderea agentului economic. De regula, societatile de asigurare sunt solvabile, iar procedura acoperirii daunelor este mai simpla. Dezavantajul consta fie in pretul ridicat al produselor, ca urmare al costului asigurarii de raspundere pentru produse, fie in cheltuirea unei sume suplimentare, pentru asigurarea de persoane.

36

Concluzii
Problema protectiei consumatorilor si a raspunderii pentru produse fata de consumatori este relativ recenta in legislatia romaneasca. Ea a aparut ca o consecinta fireasca a noilor conditii ale economiei de piata si din necesitatea alinierii la legislatia statelor Uniunii Europene, in vederea integrarii. Au fost adoptate in acest sens acte normative cadru, ca OG 21/1992 cu privire la protectia consumatorilor. Consumatorul este acea persoana fizica, care dobandeste, utilizeaza ori consuma ca destinatar final, in scop privat, produse obtinute de la agentii economici. Protectia consumatorilor este determinata de pozitia de slabiciune in care se gaseste acesta fata de profesionisti si urmareste restabilirea echilibrului prin: protectia impotriva riscurilor susceptibile de a afecta sanatatea si securitatea consumatorilor, impotriva riscurilor ce ar putea aduce atingere intereselor lor economice, asigurarea repararii prejudiciilor suferite, informarea si educarea lor, organizarea si reprezentarea consumatorilor in scopul apararii intereselor lor. Raspunderea pentru produse fata de consumatori, inseamna obligatia agentilor economici de a raspunde de consecintele pagubitoare ale utilizarii sau consumului unui produs pus in circulatie, care s-a dovedit a fi defectuos. In afara prejudiciilor directe cauzate de produsele defectuoase, consumatorul mai poate suporta si prejudicii indirecte, ca urmare a concurentei neloiale practicate de agentii economici. Caracterul indirect al prejudiciului il lipseste pe consumator de posibilitatea de a-l actiona in justitie pe agentul economic culpabil de un asemenea comportament neonest.

37

Actiunile promovate de agentii economici afectati, odata admise, cu consecinta restabilirii unui mediu concurential normal, profita si consumatorilor. Viitorul in domeniul protectiei consumatorilor il reprezinta asigurarile. Deja au patruns pe piata romaneasca asiguratori straini care ofera diverse tipuri de asigurare. Asigurarea de raspundere civila la care apeleaza fabricantii profita consumatorilor. Iar asigurarile de viata sau de accidente, pe care le incheie ei insisi, le pot acoperi prejudiciilecauzate de produse in conditii optime si fara intarziere. Atat protectia consumatorilor cat si raspunderea pentru produse fata de consumatori sunt la inceput de drum in Romania. Nu va intarzia sa ia amploare si la noi acest tip de litigii pentru ca intra in cursul firesc al istoriei.

Bibliografie
Bojin Emil, Managementul calitatii si protectiei consumatorilor, Ed. ASE, Bucuresti, 1997 Jakota Mihail Vasile, Dreptul roman, vol. II, Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1993 Madar Anca, Calitatea serviciilor: premisa a protectiei consumatorului, Ed. Universitatii Transilvania, Brasov, 2006 Paraschivescu Viorica, Calitatea si protectia consumatorului: dimensiuni europene, Ed. Moldavia, 2000 Petre Victor, Protectia consumatorului: drepturile fundamentale ale consumatorului, Ed. Tiporadical, , Drobeta Turnu Severin, 2004 Ungureanu Carmen Tamara, Drept international privat: protectia consumatorului si raspunderea pentru produse nocive, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999 4/1997 Voicu Mihai, cu articolul Accesul liber la justitie, publicat in Revista Dreptul, nr.

38

 2002

Zamfir Ion, Drepturile consumatorului de la A la Z, Ed Premier, Ploiesti, 2000 Zamfir Ion, Protectia consumatorilor pe intelesul tuturor, Ed. Dacia As, Ploiesti,

Zamfir Ion, Protectia consumatorului in Romania: acte normative comentate, Uniunea Juristilor din Romania, Ed. Continent XXI, Bucuresti 1997

39