Compresia imaginilor -SimilaritatiComunicarea moderna este de neconceput fara transmiterea informatiilor si sub forma vizuala(nu numai auditiva).

Cum calculatorul a devenit unul din instrumentele nelipsite de pe un birou sau de acasa, multe firme depun eforturi considerabile pentru a concepe si produce interfete grafice cat mai performante si prietenoase cu utilizatorul. In curand ne vom confrunta cu invadarea spatiului Internet si Intranet de catre aplicatiile video. Faptul evident este ca persista un interes in randul marilor firme, cat si a celor aflate la inceput de drum, de a oferi clientilor oportunitatea de utilizare a aplicatiilor video atat in Internet, cat si in retele de tip intranet. Mariajul intre video si tehnica de calcul este un fapt deja consumat, in prezent fiind inregistrata o inglobare a aplicatiilor Internet in industria bunurilor de larg consum, in special a celei de productie de televizoare. Aplicatiile Internet si mai ales World Wide Web vor constitui nu numai o componenta majora a serviciilor ce vor fi oferite prin intermediul unui dispozitiv hibrid de tip PC/TV sau TV/PC, dar si forta motrice a dezvoltarii tehnologiilor video pentru Internet. Modelul Internet, bazat pe o cultura proprie conform careia orice este posibil, reprezinta un fenomen semnificativ nu numai in ceea ce priveste infrastructura curenta, dar si cea digitala a viitorului. Puterea acestei retele rezida nu numai in modalitatea de interconectare a retelelor componente, dar si in capacitatea de partajare a continutului intre diverse aplicatii si platforme. Tipul de informatie ce va putea fi partajat in Internet si intranet va evolua odata cu disponibilizarea unei largimi de banda mai mari. In ultimii cativa ani am asist la tranzitia catre televiziunea digitala (DTV), fapt ce va permite transmiterea in aceeasi lungime de banda de informatii video si date, simultan cu programul de televiziune curent (in SUA, in banda de 6 Mhz dedicata canalelor de televiziune NTSC se transmit 19 Mbps de date si video), un procent semnificativ fiind dedicat informatiei de tip HTML bazate pe conceptul "forward and store", transmisiuni video in Web bazate pe tehnica "streaming". Momentul de start al acestei revolutii a fost marcat pe 27 noiembrie 1996 prin semnarea unui "tratat de pace" intre reprezentantii producatorilor de PC-uri, companiilor de televiziune si producatorilor de receptoare TV, prin care se cere Comisiei de Comunicatii Federale Americane sa modifice standardul american din domeniul televiziunii digitale.

Acest tratat permite definirea de comun acord a formatelor de imagine livrate pe canalele DTV, cat si patrunderea companiilor de televiziune intr-un nou segment de piata, denumit "data broadcasting". Chestiunea principala o reprezinta necesarul de banda dedicat acestor servicii, pentru livrarea unor filme asemanatoare cu cele video fiind suficienta o viteza de cateva sute de Kbps, spre deosebire de cea necesara pentru livrarea unei imagini de o calitate asemanatoare cu cea a televiziunii, care se cifreaza in domeniul a 3-5 Mbps. Livrarea aplicatiilor de tip streaming in timp real este posibila, in acest moment, prin intermediul infrastructurii deja instalate de retea, dar cu introducerea unor restrictii de acces la retea in timpul livrarii acestor servicii, aceste tranzactii izocrone de date necesitand accesul competitiv la banda disponibila, ceea ce poate duce la aparitia unor coliziuni intre pachete. In aceasta categorie intra si aplicatiile de tip VOD (Video-on-demand), care prin accesarea unor fisiere multimedia de dimensiuni mari pe servere, determina blocarea accesului a mii de persoane la aplicatiile Internet oferite de catre serverul respectiv. Problema aparitiei coliziunilor si a partajarii accesului la banda de catre mai multi utilizatori face ca utilizarea aplicatiilor VOD sa nu fie indicata in cazul retelelor intranet, decat daca se ia in considerare schimbarea infrastructurii de retea la cea de tip retea comutata ("switched network"). Livrarea de imagini video la o rezolutie apropiata de cea a celor de televiziune necesita aprox. 150 Mbps, ceea ce depaseste evident capacitatea Internetului. Exista insa o speranta in aceasta privinta, si ea vine din partea tehnicilor de compresie digitala a informatiilor tip audio si video. Cei doi factori care influenteaza redarea unor astfel de fisiere sunt tipul de tehnologie de compresie utilizat pentru codificarea, respectiv decodificarea informatiilor audio si video, cat si debitul, in numar de biti pe secunda, care poate fi livrat catre dispozitivul de decodificare. Procesele de codificare-decodificare sunt, in mod uzual, realizate prin intermediul unui dispozitiv digital denumit codec, care poate fi de 3 tipuri, in functie de reconstructia informatiei la receptie: fara pierderi (rata de compresie tipica 2:1 - 3:1), fara pierderi importante din punct de vedere al perceptiei (este eliminata o anumita cantitate de informatie care nu influenteaza capacitatea de receptie umana si a sistemelor, la o rata de 3:1 - 100:1), cu pierderi (rate de compresie de pana la 1000:1). Din pacate pentru majoritatea utilizatorilor conectati la Internet prin intermediul unui modem pe 14,4 sau 28,8 Kbps, pentru receptionarea de imagini este necesara o rata de compresie de minimum 5000:1. In afara de problema cerintelor de banda, criteriul de alegere a unui codec, din punct de vedere al cerintelor utilizatorilor, consta in asigurarea posibilitatii de receptionare a imaginilor de catre audienta. Alegerea unui codec pentru compresie/decompresie audio/video sau plug-in se poate rezolva in doua moduri: implementarea codecului in interiorul unitatii centrale de

prelucrare (CPU) a PC-ului, sau prin utilizarea unor codecuri hardware dedicate, pentru accelerarea unor operatii de calcul. Initial era posibila doar ultima varianta (codecuri de firma), astazi este posibila transferarea unor codec-uri software, sub forma unor aplicatii de tip media player stand-alone sau plug-in pentru aplicatia browser WWW curent utilizata. In aceasta categorie intra codec-urile software Cinepak si Indeo, care pot fi utilizate in platforme Macintosh (aplicatie QuickTime), Windows (aplicatie Video for Windows) si Silicon Graphics. Ca exemple de aplicatii client utilizate pentru redarea fluxurilor de date audio si video in tehnologie streaming pot fi mentionate aplicatiile Progressive Network Real Audio (player), Apple QuickTime (plug-in) pentru aplicatii browser Netscape Navigator si Internet Explorer. Evolutia si proliferarea rapida a aplicatiilor de tip browser WWW vor favoriza derularea proceselor de transfer a codecurilor software, ceea ce va determina introducerea de noi tehnologii (standarde de facto), desi nu exista garantii in ceea ce priveste compatibilitatea la nivel de platforma sau gradul de asigurare a performantelor, comparativ cu corespondentele lor hardware. In ceea ce priveste standardele de imagine utilizate in WWW, pot fi mentionate: JPEG (Joint Photographic Expert Group) - utilizat in cazul livrarii in Internet si intranet a imaginilor statice, cu o rata de compresie de 3:1 -10:1; motion-JPEG (M-JPEG) - o variatie de JPEG, considerat standard de facto pentru aplicatii de editare video neliniara (este utilizat in mod curent la rate de 3-12 Mbps); H.261 - standard de videoconferinta pentru retele digitale (ISDN la 128 Kbps), cu facilitate de transfer a imaginilor de dimensiuni mici (160 x 120) la viteze reduse (7-10 fps) prin canale de 64 Kbps, in ambele directii; H.324 pentru modemuri conventionale la viteze joase pe linii telefonice standard; MPEG (Moving Picture Experts Group) - standard pentru imagini in miscare pentru un spectru larg de rezolutie de imagine (de la un procent din rezolutia TV pana la HDTV). MPEG este prezent in doua variante, si anume MPEG-1- pentru aplicatii cu restrictii in ceea ce priveste rata de bit (1X-2X CD-ROM si servere video intranet), oferind o calitate a imaginii de 24-30 fps la o rata de bit de 1-3 Mbps. Imaginile video codificate in acest format pot fi redate fara probleme (fara a fi necesar hardware suplimentar) de catre majoritatea PC-urilor multimedia (Pentium sau PowerPC). Rezolutia standard pentru MPEG-1 este denumita source image format (SIF) si are valoarea de 320 x 240 la 30 fps. Reducerea vitezei poate determina reducerea rezolutiei la 1/4 din SIF, denumita QSIF, si care are valoarea de 160 x 120. Este de remarcat ca sunt disponibile pentru a fi transferate pe Web modulele software pentru QSIF. Spre deosebire de standardul anterior, MPEG-2 a fost proiectat pentru transmisiuni digitale in standard SDTV si HDTV. Acest format este utilizat de catre sistemele de transmisiune prin satelit DirecTV si DISH Network, fiind cunoscut de asemenea sub numele Main Profile at Main Level (MP@ML), cat si de sistemul de redare a imaginilor video VIDEO DIGITALD (digital versatile disc).

Compresia inanuntrul unei camerei digitale: Dup ce lumina trece printr-o lentil prevzut cu trei orificii, structura optic a camerei imparte lumina in componente: rou, verde i albastru (RGB = Red, Green, Blue). Un dispozitiv de transformare (CCD - Charged Coupled Device) capteaz lumina i o transform in semnale electrice, care poart caracteristicile semnalului RGB. Camera nu trateaz automat informaia CCD ca fiind digital. De exemplu, informaiile CCD inuntrul unei camere analogice sunt scanate. Camera creeaz o und de referin analogic bazat pe timp a variaiilor de tensiune de pe CCD. Aceast und este inregistrat pe band analogic. Camerele digitale capteaz atat orizontal, cat i vertical. Formatul VIDEO DIGITALscaneaz orizontal 525 pixeli/linie, iar vertical 500 linii. Intreaga imagine scanat va fi inregistrat ca o matrice de elemente orizontale i verticale ale imaginii (pixeli). Fiecare pixel in parte conine o msur pentru componentele R, G i B ale luminii, care se potrivete cu elementele CCD corespunztoare. Fluxul de date efectuat pentru o astfel de operaie este de aproximativ 31 MB/secund. Mai departe, valorile RGB ale fiecrui pixel sunt transformate in valori YUV. Y reprezint luminana (strlucirea) pixelului, iar U i V crominana (valorile culorilor). Valorile Y ale pixelului sunt captate de patru ori. Valorile U i V sunt captate de dou ori. Astfel se obine o reprezentare a semnalului video in YUV 4:2:2. De reinut este faptul c, spre deosebire de Hi8 i S-VHS, VIDEO DIGITALcreeaz un semnal video constituent. Din punct de vedere al reprezentrii in memoria calculatorului un pixel in spaiul RGB este stocat pe 24 bii in timp ce in spaiul YUV pe 9 bii. Y este captat de mai multe ori decat U sau V deoarece ochiul uman detecteaz mai bine variaiile subtile de strlucire decat pe cele de culoare. Mare parte a vitezei de date a semnalului video este alocat descrierii diferenelor pe care le vom observa. Transformarea din spaiul de culori RGB in YUV reduce viteza de transfer, fr a degrada vizibil imaginea. Redarea imaginilor digitale presupune un flux de date de circa 20,5 MB/s. Primele dou etape sunt comune marii majoriti a formatelor video digitale. De aici, VIDEO DIGITALpornete pe propriul drum. Cipurile VIDEO DIGITALobinuite preiau i reduc cantitatea de informaii i mai tare. Semnalul YUV se reduce la 4:2:2 pentru video-uri tip PAL (sau 4:1:1 pentru video-uri tip NTSC). In timp ce fiecare pixel ii pstreaz informaiile proprii de luminan Y, grupe de patru pixeli invecinai trebuie s partajeze aceeai informaie de culoare U i V. Reducerea la culori 4:1:1 face ca viteza s fie de 15,5 MB/s. Pentru multe inregistrri video ale obiectelor naturale 4:1:1 funcioneaz excelent. Ins construcia optic a ecranului albastru i animaiile realizate cu ajutorul calculatoarelor s-ar

putea s nu funcioneze atat de bine cu reducerea culorilor la 4:1:1. Informaia redus de culori face ca definirea corect a contururilor imaginilor s fie mai dificil. M-JPEG sau alt tip de comprimare 15,.5 MB/s este totui o cantitate mare de informaie. Aici intervine formatul video digital. Cipul de comprimare al camerei micoreaz semnalul video cu patru cincimi. Algoritmul de comprimare video digital5:1 utilizeaz o compresie "intra frame" similar, intr-o oarecare msur, cu comprimarea M-JPEG folosit in domeniul video digital. Prin comprimarea fiecrui cadru in parte, datele nu pot fi reduse intr-o msur similar celei realizate cu ajutorul comprimrii de tip MPEG. Inseamn ins c editarea corect a cadrului este realizabil cu echipament adecvat. O memorie tampon a cadrului reine i compar imaginile in ambele pri ale cadrului. Dac ambele pri sunt similare, atunci intregul cadru este comprimat deodat. Dar dac exist mult micare intre pri, atunci fiecare parte va fi comprimat separat. In plus, video digital folosete tabele de cuantificare multiple. Pixelii fiecrui cadru video sunt grupai in blocuri de 8 x 8 pixeli, iar aceste blocuri sunt legate in grupe de cate patru. Fiecare set de patru blocuri va fi comprimat mai apoi, in concordan cu propriul tabel. Deci pri diferite ale aceluiai cadru pot fi comprimate in diferite msuri. Video digital duce la mrirea vitezei de transmisie prin comprimarea la un nivel mai inalt a grupelor de blocuri care nu conin multe detalii i comprimarea mai sczut a prilor care sunt caracterizate prin mai mult micare i mai multe detalii. M-JPEG stabilete un singur nivel de comprimare pentru fiecare cadru video. Caiva distribuitori susin faptul c, comprimarea video digital duce la imagini superioare in ceea ce privete calitatea celor M-JPEG, folosind aceleai nivele de comprimare. In orice caz, orice camera video digitala sau o mas de montaj tie exact la ce format sau vitez de date trebuie s se adapteze. Comprimarea digitala reduce semnalul video la aproximativ 3,1 Mbps. Standardul JPEG-MPEG Standardul JPEG este mai vechi si contine specificatii relative la imagini statice, in timp ce standardul MPEG este mai recent si se refera atat la imaginile statice cat si la cele animate. Ambele standarde se reporteaza la la sistemul psiho_vizual uman, insa JPEG doar intr-o mainiera indirecta(produce doar matrici de cuantificare). MPEG in schim are integrate modele pshio-vizuale de o maniera directa. Standardul JPEG prelucreaza imaginea ca si cum ea ar fi constituita din 3 imagini separate. Astfel, in imagimini RGB i se va comprima intai componenta R apoi componenta G si in final componenta B. Pentru fiecare componenta algoritmul de compresie conincide cu cel utilizat in compresia imaginilor, avnd doar nivele de gri. Astfel el se repeta de 3 ori.

Imaginile animate pot fi deasemenea comprimate cu ajutorul programului JPEG, dar viteza de compresie e extrem de mica(lenta). Un standard mai perfermant pentru imaginile animate( si chiar pentru cele in culori) este MPEG, ale carui specificatii sunt mai complexe, deoarece modelul psiho-vizual uman intervine de o maniera mult mai directa decat in algoritmul JPEG. Totusi, algoritmul JPEG constituie un bun instrument de compresie a imaginilor, cunoscand la randul sau numeroase imbunatatiri de-a lungul timpului. Versiunile actuale ale acestui program(unele disponibile gratuit pe Internet) ofera si numeroase alte facilitati de operare.

Bibliografie: 1. Compresia Datelor - Dan Stefanoiu 2. Capitolul 5 al cursului de Compresia Datelor Radu Dobrescu 3. Internet (www.kappa.ro/idgro/cworld; /www.agora.ro/pcrep)