Proletari din toate firile, uniţi-vă!

DÍRECTORI FONDATORI: I. SLAVICI, I. L. CARACI ALE, G. COŞBUC (1894)

REVISTĂ EDITATĂ DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA Şl COMITETUL DE CULTURĂ Şl EDUCAŢIE SOCIALISTĂ AL JUDEŢULUI MUREŞ
LUNAR SO CIA L-CU LTU RA L SERIE NOUĂ (1971) ANUL X Nr. 117 20 DECEMBRIE 1980

GARA TIRG U MUREŞ, 2 DECEMBRIE 1918 TRAN SILV AN IA S-A U N IT CU ŢARA

ŢARA INTRE HOTARE DE PA IE

In procesul complex şi multilateral în planul reflecţiei cit şi în universul Intr-adevăr, anul pe care-l încheiem bări calitative nemaiîntâlnite, acest de­
al ascensiunii societăţii noastre, în practicii, un prilej de comparare şi peste puţin timp constituie, prin îm­ ceniu a însemnat o uimitoare dezvol­
căutările şi eforturile neîntrerupte şi confruntare a scopurilor, opţiunilor, plinirile sale, un etalon ce măsoară tare economică şi socială a patriei, un
neîngrădite de împlinire a celor mai deciziilor şi angajamentelor asumate, succese cincinale şi decenale, pregă­ excepţional avint al întregii vieţi so­
nobile, mai umane năzuinţe pentru (individual, colectiv şi social) cu rezul­ tind condiţiile şi suporturile obiective ciale, materiale şi spirituale. Dezvol-
care au luptat şi s-au jertfit atîtea ge­ tatele. Aceasta nu este echivalentă şi motivaţiile trecerii la o nouă etapă tîndu-se în ritmuri dintre cele mai
neraţii de oameni ai acestui pămînt doar cu o simplă şi simbolică recapi­ de creaţie istorică a poporului român. înalte din lume, economia românească
străb u n , fiecare an constituie un mo­ tulare a succeselor, ci marchează o Pentru că deceniul 1970—1980 se con­ şi în special industria, cu ramurile sale
ment, în scurgerea istorică a timpului, perioadă de consecinţe în care toţi sin­ stituie într-o etapă deosebit de bogată de vîrf, purtătoare ale programului
cu sensuri şi semnificaţii profunde. tern chemaţi să analizăm cu seriozi­ în evenimente, într-o etapă în care tehnic, a cunoscut profunde mutaţii
Pentru că aceste momente sínt sinteze tate şi responsabilitate drumul pe marile obiective ale strategiei dezvol­ cantitative şi calitative, creîndu-se
ale unui trecut (în sensul că ele în­ care l-am parcurs pentru a evalua tării noastre sociale au fost concreti­ primele premise ale trecerii de la sta­
corporează succesele şi insuccesele măsura în care deciziile noastre au zate în construcţii durabile şi trainice tutul de ţară în curs de dezvoltare la
unor momente anterioare), ale prezen­ reuşit să obiectiveze scopurile insti­ de valori materiale şi spirituale. o ţară cu un nivel mediu.
tului şi viitorului (imediat sau mai în­ tuite. Numeroase şi convingătoare sínt ar­ In această perioadă nu numai eco­
depărtat), se cuvine a poposi la finele Or, tocmai în acest sens, anul care gumentele apte să legitimeze rosturile nomia ci întreaga viaţă socială a cu­
fiecărui an asupra împlinirilor pe care se încheie comportă semnificaţii pro­ istorice ale acestui deceniu în care nu noscut împliniri deosebite. Am în ve­
oamenii, societatea şi indivizii au reu­ funde, de dimensiuni istorice. Marcind numai că s-au creat şi asigurat supor­ dere aici creşterea considerabilă a ni­
şit să le concretizeze în această unita­ finalul unui deceniu de istorie şi tot­ turile necesare trecerii la o nouă eta­ velului de trai, a calităţii vieţii, perfec­
te de timp, scurtă, e adevărat, dar şi odată a unui cincinal hotărîtor în pro­ pă calitativ superioară în evoluţia ţionarea continuă a democraţiei socia­
densă acolo unde o societate este atît cesul de edificare a socialismului procesului revoluţionar socialist, dar liste, înflorirea învăţămintului, ştiinţei,
de dinamică şi deschisă devenirii înnoi­ multilateral dezvoltat, anul 1980 se efectiv a fost posibilă şi înfăptuirea artei şi culturii, afirmarea unor valori,
toare ca cea pe care ne-am propus-o înscrie în cronica de aur a României primei etape de făurire a societăţii so­ norme şi principii morale noi, bazate
şi pe care realmente o construim, contemporane atît ca un an bilanţ cit cialiste multilateral dezvoltate în ţara
aici, in România. Retrospectiva finalu­ şi ca un punct de pornire, de deschi­ noastră. Concentrînd acumulări canti­ (C ontinuare în pag. 13)
lui de an poate-, fireşte, constitui atît dere spre viitor. tative remarcabile şi generînd schim­ VALEN TIN MUNTEANU

NEVOIA DE PROZA StERTĂ

2 V A T R A 117

docum entele continuităţii

colonelul a d ju ta n t care v en ea în spatele

Mu r e s e n ii t
cortegiului la 4—5 paşi în tr-o trăsu ră. Co­
loana s-a o p rit cîteva secunde, d u p ă care
şi-a co n tin u at d ru m u l p în ă la prim ărie.
S-a p rodus o m a re învălm ăşeală. T înă-
ru i care a a ru n c a t g ren ad a a să rit în apa
rîu lu i M iljacka care curgea p ara lel cu
str. „F rânez Iosif“. în acel m om ent, un

la marea cetăţean civil, căru ia n u -i ştiu num ele, a

să rit în ap ă şi îm p reu n ă cu u n poliţist
l-au im obilizat. Eu eram cam la 30 m e­
tri de ei. T în ă ru l s-a p re d a t im ed iat fă ră
să fi opus nici o rezisten ţă. A u să rit im e­
d ia t şi civilii m u su lm an i care au v ru t să-l
linşeze, în să a rm a ta şi p o liţia n u i-a lă ­

împlinire sat. P rin ţu l m oştenitor şi-a co n tin u at to ­

tu şi d ru m u l spre p rim ă rie u n d e a d at o
sc u rtă recepţie. în acest tim p, com an d an ­
tu l corpului 16 a rm a tă au stro -u n g a ră a
lu a t m ăsu ri severe de ordine, pază şi
se cu ritate pe străzile d in S arajevo. G ene­
ra lu l P o tio rek a ra p o rta t p rin ţu lu i că

de la se cu rita tea şi o rd in ea au fost restab ilite

şi că se poate m erge la sp italu l m ilitar
u n d e p rin ţu l do rea să-l v ad ă pe colone­
lu l răn it. P rin ţe sa Sofia i-a a tra s în să
a te n ţia să n u se m ai deplaseze întrucît.
n u este asig u rată se cu rita tea lor. P rin ţu l
a in sistat să m eargă totuşi la sp ital. De

Alba Iuliam VIRGILIU MOLDOVAN : „Cu mic,

la p rim ă rie şi p în ă la sp ital n u erau m ai
m u lt de 7—800 d e m etri. L a o ra 11,30,
p rin ţu l s-a d ep lasat cu aceeaşi m aşină
deschisă. D upă ce au p arc u rs circa 400
m etri, p e n tru a aju n g e la spital, treb u ia
să se cotească la d rea p ta. Ş oferul însă
n u a cunoscut topografia o raşu lu i şi a
cu mare, la Alba lulia“ m ers în a in te vreo 3—4 paşi de colţul
străzii. A o p rit şi a d a t înapoi m aşina.
r \ e fiecare filă a istoriei, se m n ătu ra acesto r ţin u tu ri, a oain en iio r ei, stă cu S u b sem n atu l V irgiliu M oldovan, fiul In m om entul o p ririi au to tu rism u lu i, un
■ strălu cire a lă tu ri de cea a fra ţilo r lor din M oldova şi Ţ a ra Rom ânească. lui A lex an d ru şi A urelia, n ăscu t la 2 sep­ a lt tîn ă r a ieşit d in m ulţim e, a m ers
te m b rie 1889, în com una L ech in ţa de p în ă lîngă m aşin ă şi a tra s 2 gloanţe de
Cum v rem u rile m a tu re cer rem e m o rarea fap te lo r m atu re, cum g en e ra­ M ureş, cu dom iciliul în m un icip iu l T îrgu revolver. P e p rin ţ l-a lo v it la gît, rupln-
ţiile duc m ai d ep a rte m e saju l lor p rin pildele de în a lt p atrio tism , d em n itate, ră s ­ M ureş, str. M ierlei nr. 6, căsătorit. S tudii: du-i a rte ra p rin cip ală, ia r pe p rin ţe să a
p u n d ere civică ale p ă rin ţilo r lor, treb u ie să ţin em m ereu trea ză făclia care a condus F acu ltatea de ingineri co n stru cţii d ru m u ri lovit-o m o rtal în inim ă. P în ă la sp ital a-
p rin m ulte v itregii, d a r şi p rin clipe în ă lţă to are, sp re ceea ce sintern astăzi, un şi p o d u ri d in Baulokne, F ra n ţa, în p erio a­ vea să m o ară şi p rin ţu l m oştenitor. E rau
d a an ilo ar 1929—1933. In p rezen t sín t orele 1,1,30 ale zilei de 28 iunie d in an u l
sin gur popor şi o sin g u ră ţa ră . pensionar. A m 2 copii şi relatez u rm ă ­ 1914. D upă cîteva ore am a fla t că tîn ă ru l
Ia tă de ce, p rin s tră d a n ia co lab o rato rilo r noştri, ap ro ap e b ătîn d în fiecare toarele: care a tras a su p ra fam iliei regale se
p o a rtă a tim p u lu i trecu t, la 1 decem brie 1980, i-am re u n it în re d a c ţia n o astră pe în an u l 1910 am fost lu a t în arm a ta n u m ea G avrilo P rin cip . El a fo st p rin s
au stro -u n g ară la R egim entul 62 din T îr­ im ed iat de a rm a tă şi poliţie. A cestea sín t
aceia care au fost la A lba lu lia, şi care trăiesc azi în T îrgu M ureş. gu M ureş, ca m ilita r în term en, tim p de fap tele care au in tra t în istorie sub n u ­
C înd ei au v en it în m ijlocul n ostru, am a v u t sen tim en tu l că isto ria însăşi 3 ani. In an u l 1914, în lu n a iunie, am fost m ele: a te n ta tu l de la S arajevo, p u lb erea
in tră în casa noastră, d em n ă şi m în d ră, aşa cum am voi" să fim socotiţi şi noi chem at la co n cen trare la a rm a ta m o n ar­ care a d eclan şat d ezlăn ţu irea prim ului
hiei. E ra v rem ea cînd au fost organizate război m ondial.
cîn d v a -— peste v rem u ri — cînd vom b ate la uşile celor d e m îine. m arile m an ev re ale arm a tei au stro -u n g are In an u l 1917 am fost dus pe fro n t, în
L e-am aşezat în b ra ţe cite o garoafă roşie. în Bosnia şi H erţegovina. Eu am făcut Italia, la Asiago, pe u rm ă pe rîu l P iava.
p a rte d in tr-o u n ita te de tran sm isiu n i ce A m fost trim is apoi la o şcoală specială
A m ciocnit cu fiecare un p a h a r de vin dulceag, de casă. Apoi, i-am a scu ltat pe e ra in stala tă ch iar în c a rtie ru l g en eral al d e ofiţeri la Salzburg, în ia n u arie 1918,
fiecare cum au fost acele v rem u ri, şi ce-au făcu t ei sp re îm p lin irea lo r şi a noastră. corpului 16 a rm a tă im p erială cu sediul, tim p de 6 luni. La te rm in a re a şcolii am
F ireşte, le-am povestit şi noi d espre ce-a m fă u rit în aceşti ani, ce voim pe m ai în S arajevo. A m av u t co m an d an t de co m ­ fost av a n sa t locotenent. P e u rm ă am fost
departe. p an ie pe u n că p ita n cu n um ele de trim is la M ontelo u nde am p a rtic ip a t la
S ch b ru n er. E ram elev p lu to n ier şi com an­ lu p te grele cu italienii. Cam în lu n a mai,
M inunate şi unice şi fericite pot fi acele tim p u ri cînd, dincolo de d u rată , cu d am u n pluton d e tran sm isiu n i. Acolo, 1918, am fost trim is pe fro n tu l d in F ra n ­
in im a deschisă, g en e raţiile pot p riv i u n a în ochii c e le ila lte ! în lo calitatea S arajevo, am cunoscut în ţa, la ce ta tea V erdun. Aici am fost n u ­
m od în tîm p lă to r pe un so ld at cu num ele m it co m an d an tu l com paniei de şoc. La
N e-am re u n it cu to ţii apoi în tr-o fotografie, sp re a m in tire a n o a stră şi a copiilor de M anoilă A n d re a d in ju d e ţu l A lba, de V erdun m ai e ra u 16 divizii d in a rm a ta
noştri, d a r m ai ales, d orind să subliniem u n ita te a d in tre noi, îm p lin irea fap telo r şi la R egim entul 50 in fan terie. De n o ta t ca au stro -u n g ară, m ajo ritatea acestor divizii
recu n o ştin ţa noastră. acest reg im en t era fo rm a t 80% d in ro ­ fiin d fo rm a te d in ro m ân i tran silv ăn en i.
m âni, 12% u n g u ri şi 8 % nem ţi. In ca­ A veam peste 3.000 de tu n u ri de to a te c a ­
In ochii lor am văzut o lacrim ă, de p arc ă soarele a r fi ră să rit, nins in această d ru l ap licaţiilo r, toţi rom ânii vorbeau ro­ librele. A rm atele francezilor, englezilor şi
zi de decem brie, sau a r fi v en it p rin tru p u l lo r d in acele v rem u ri, d esp re care B laga m âneşte, com anda în să e ra nem ţească. ita lie n ilo r lu p ta u îm p reu n ă, ia r de cea­
sp unea că au fost geroase. In tr-o dum inică, m ai precis in ziua de la ltă p a rte a fro n tu lu i eram noi, ungurii,
28 iunie 1914 pe la o ra 10, eram cu m en ­ g erm an ii şi austriecii.
L e-am u ra t o b ă trîn e ţe lin iştită, şi i-am ru g at să scrie şi m ai d ep a rte am in ­ ţin e re a o rd in ei şi disciplinei în cordonul De la V erdun am v en it pe jos 900 km
tire a a tît de necesară tim p u lu i care o să vină. fo rm a t d in m ilita ri şi p oliţişti şi care asi­ p în ă la g ara F ra n fe rfe st d in G erm ania.
guram trecerea în rev istă a tru p e lo r care A poi am lu a t tre n u l şi cu m are g reu am
M ulte se pot in tim p ia în istorie, d a r nu cred să fi fost m ai em oţionaţi în ziua au p a rtic ip a t la m a re a ap licaţie m ilita ră aju n s p în ă la V iena. In ca p ita la Im p eriu ­
aceasta tră ită de noi, E m inescu şi p rieten u l său Slavici, cînd au au zit b ătîn d clo­ condusă de că tre p rin ţu l m o şten ito r la lui i-am în tîln it pe Dr. Togănel d in T ir-
p otul de la P u tn a, la să rb ă to a re a ctitoriei! tro n u l A ustro-U ngariei, F ran z F erd i­ gu M ureş şi pe Iu liu M aniu. De la ei am
n an d şi a soţiei sale Sofia K h o tek H ohen­ a fla t m a re a v este p recu m că V aid a A le­
C eea ce urm ează este cuvîntul. berg. D eodată, pe str. „F ran z Iosif“ din x a n d ru a ce ru t în p a rla m en tu l de la
ROMULUS GUGA S arajev o s-a produs o b usculadă, adică B u d ap esta ca T ra n silv an ia să se ru p ă de
u n a te n ta t îm p o triv a p rin ţu lu i. Să d e ta ­ A u stro -U n g aria şi să se unească cu P a ­
liem acest a te n ta t: tr ia M am ă, R om ânia. A ju n şi la C luj, a-
M anevrele m ilita re din B osnia se te r­ ceeaşi m a re v este am aflat-o şi de la Dr,
m in aseră. D upă trad iţie, a u rm a t o m are F rîn cu Sever, care m i-a d a t şi un bilet
p a ra d ă m ilita ră la care au p a rtic ip a t to a­ cu care să m ă pot duce la A d u n area de
te tru p ele ce au lu a t p a rte la m anevre, la A lba lu lia de la 1 D ecem brie 1918.
u rm înd ca p rin ţu l să le trea că în revistă. S ev er F rîn c u e ra o veche cu n o ştin ţă de-a
O raşul S arajev o e ra pavoazat sărb ăto reşte m ea. Bl n e-a în c u ra ja t şi n e-a spus că
cu d rap e lele A u striei şi U ngariei, cu m ulte noi cei care am lu p ta t p e fro n t treb u ie
flori. Eu, cu în tre g u l pluton, eram la de acum să ducem o n ouă lu p tă, fă ră a r ­
m e n ţin e re a o rd in ei şi disciplinei. Cordo­ me, d a r d in to ate p u te rile p e n tru a mo­
n u l de m ilita ri e ra m ap ro ap e u n u l lingă biliza m ulţim ile, în tre g u l popor ro m ân din
altu l. E rau şi m u lţi poliţişti p rin tre noi. T ra n silv an ia să p articip e în n u m ă r cit
A ştep tam să v in ă p rin ţu l să felicite tr u ­ m ai m are la A d u n area de la A lba lulia.
pa. P e la o ra 10,00 a sosit coloana ofi­ T otodată, n e-a spus că d acă aju n g em a -
cială com pusă d in tr-o m aşin ă-au to tu rism casă d u p ă U nire — să fo rm ăm im e­
deschisă în ca re erau p rin ţu l şi soţia în ­ d ia t gărzi n aţio n ale ro m ân eşti în toate
so ţiţi de un colonel de s ta t m ajor. T oţi satele şi oraşele din T ran silv an ia. Cu
şedeau în m aşin ă pe scaune şi făceau b iletu l d a t d e Dr. F rîn c u am purces la
sem ne de sa lu t cu m in a la p u b lic şi la A lb a lu lia u n d e îm p re u n ă cu cei 1228 de
soldaţi. D upă ce m aşin a a tre c u t de m ine delegaţi am v o ta t la 1 D ecem brie 1918
la circa 30 de paşi sp re p rim ă ria d in o ra­ U n irea T ran silv an iei cu Rom ânia.
şu l S arajevo, u n tîn ă r de circa 17 an i a S ín t o rig in a r d in ju d e ţu l A lba, d in sa­
ieşit d in m u lţim e trec în d p rin cordonul tu l F ărău . In ju ru l d atei de 25 noiem brie
făc u t de m ilita ri şi poliţişti. Cînd m aşina 1918, în to reîn d u -m ă de p e fro n t am găsit
oficială e ra în d re p tu l podului peste acasă fo arte m u lţi co m b atan ţi ro m ân i cu
rîu l M iljacka a a ru n c at o g ren ad ă de care am d isc u ta t în d elu n g p reg ă tirea ac­
m in ă asu p ra m aşinii regale. G re n ad a a tu lu i U nirii. A ici i-am g ăsit pe P ă d u re a n
căzut pe capota d in sp ate şi de aicea în Iuliu, fost locotenent, M oldovan Pom pei
m ijlocul străzii. M aşina şi oficialităţile au fo st locotenent, A n d re a M anolia fost su b ­
sc ăp a t ca p rin m inune, n eatin se de gre­ locotenent, M oldovan A u rel fest locote­
Un m ureşean, Ion O prean (în m edalion), în m u lţim ea de la A lba lu lia. nadă. In schim b, a fost ră n it fo arte grav nent, In d rei V ictor fo st sergent, şi alţii.
117 V A T R A 3

P rim u l n u m ă r al revistei n oastre din prozele scu rte p u b licate de „V atra",

acest an a fost dedicat, ca şi cel de
faţă, „nevoii de proză sc u rtă “. Scriam
nevoia de proză scurtă ch iar dacă nu îm părtăşim , cum lesne
se poate deduce, o a ltă id ee-p reju d e-
şi atunci că felul „obstinat“ în care proza scu rtă în volum e b in e prim ite cată, d u p ă care p ro zato ru l d oar „îşi
„V atra“ a su sţin u t proza scurtă în tr-o pro ză sa tiric ă b u n ă „ c u ra ju l“ afec­
de p u b lic şi de critică. O p reju d e ca tă ta t al u n o r ro m an e nu-şi află locul şi face m în a“ în pro za scu rtă, în a in te de
paginile sale nu era altceva decît u r­ ce tin d e a să prolifereze (m inim alizarea „pro b a de foc“ a rom anului. In acest
m area firească a unor convingeri şi rostul, p e n tru că „ tru c aje le“ de to t fe­
prozei scu rte în com p araţie cu ro m a­ lul în tr-o proză de mici dim ensiuni ar sens, cel p u ţin în ce m ă priveşte, nu
a u nui program . In aproape zece ani nul, d ec retarea unei „crize“ a prozei p ot decît să reg ret fap tu l că prozatori
de apariţie, m ai că n -a ex ista t n u m ă r în sem n a u n „d ezastru “, deci au to an u -
scurte, fă ră o arg u m e n tare serioasă, la re a prozei respective; p e n tru că, am astăzi d ep lin consacraţi n u m ai scriu
de rev istă în care să nu fie publicată im ix tiu n ea u n o r criterii şi in terese ex- sau n u m ai p u b lică proză scurtă, deşi
o schiţă sau o povestire. P e n tru ci­ m ai zice, rep etîn d u n vechi adevăr,
tralitera re ), a fost in firm ată, o sp u ­ sa tira e adeseori m ai eficientă, con­ cîn d v a şi-au dovedit vo caţia p e n tru a-
tito rii „V etrei“, argum entele acestei nem fă ră v an itate, şi d ato rită revistei trib u in d la ceea ce n u m im progres şi cest gen. L u cru rile m erg în să m ai de­
îndelungate acţiuni sín t de prisos. Ceea noastre. în cad ru l m ai la rg al prozei p arte, nici pro za sc u rtă n u stă pe loc.
evoluţie socială. O pţiunile noastre, am
ce era de dem onstrat, ap a re acum ca scurte, proza satirică (nu um oristică — O ricum , „criza“ prozei scurte, dacă o
v re a să credem , n -a u fost în să şi nu
o re a lita te evidentă: proza sc u rtă ro ­ a ltă confuzie care m ai e un eo ri în tre ­ v o r fi exclusiviste, p rin cip alu l criteriu fi ex ista t cîndva, p are să fi trecut, iar
m ânească n -a fost şi n u este în criză. ţin u tă, şi n u în to td ea u n a în tîm p lăto r) a p a riţia u n o r tin e ri au to ri (unii de­
F ă ră a in tra în am ănunte, nefiind în de selecţie fiin d valoarea, in d ife re n t
s-a b u cu ra t de o aten ţie ap a rte în p a ­ de m o d alităţile de ex p resie şi' „teh n i­ b u tan ţi) şi a u n o r ex celente volum e de
nici u n caz m om entul u nui bilan ţ, p u ­ ginile „V etrei“, cum lesne se poate ve­ cile“ folosite de autori. Ceea ce n u în ­ proză sc u rtă (mi se p are in u til să le
tem afirm a că m ulţi au înţeles cum se dea şi d in p rezen tu l n u m ăr. De ce seam nă că în p aginile revistei s-au de­ in v e n tarie z acum , destui critici s-au
cuvine această „nevoie de proză scur­ proza satirică? — n e-am putea, iarăşi, p o zitat d oar capodopere ale genului,
p ro n u n ţa t elogios asu p ra lor), consti­
t ă “. A utorii, în p rim u l rîn d , au sim ţit în treb a. P e n tru că ea p erm ite o m ai lu c ru iarăşi cît se poate de norm al.
tu ie cel m ai b u n argum ent.
acest sp rijin al nostru, unii d in tre ei im ed iată si m ai d irectă ab o rd a re a N u e de n eg lija t nici aspectul de
dovedindu-şi vocaţia a p a rte p en tru re a lită ţii social-politice, p e n tru că în- „a te lie r“ p e care l-au îm b ră cat uneori M IH A I SIN

so rtită să d ăin u ie de-a lungul m u lto r v eacu ri nu reuşea

să su p rav ieţu iască decît o sin g u ră noapte. In fiecare d i­
dumitru mutata m in eaţă i se dezvăluia călcată de ro ţile şi copitele tra c ­
torului, ce n ta u ru l care tru d e a d in greu, cu în căp ăţîn are,
ca să grebleze in u til o p lajă. De fiecare d ată, în locul
tu rn u rilo r solide şi al cre n elu rilo r înguste îl în tîm p in a o
g răm ad ă in fo rm ă de nisip um ed. în v e rşu n a t, se apuca şi
reşedinţa <fe iară el să d ărîm e ceea ce m ai răm ăsese întreg. Nu încerca
nicio d ată să reco n stitu ie sau să peticească ceva, în to t­
d eau n a lu a to tu l de la început. O d o rin ţă răzb u n ăto are
îl îm boldea să se ia la în tre cere cu sin e însuşi, p e n tru
a încerca să dureze un castel încă m ai frum os decît în
De aici, de u n d e se afla, zgom otele n u se m ai în to r­ Din fericire, v rem ea se m en ţin ea frum oasă. N u era ziua p recedentă. O n ăz u in ţă secretă de a atinge odată
ceau p robabil înapoi, îm po v ărate de p ro p riu l lor ecou. nevoie să pîn d eşti m ereu soarele, spionîndu-1 cu coada şi o d ată p erfecţiu n ea p u te a fi şi o p o sib ilitate de în d u ­
ochiului, p e n tru a te în tre b a cu n e p u tin ţă d acă m ai iese plecare. In tr-o b ună zi, dacă nu v a tre b u i să plece pînă
Se risipeau vlăguite, p rin tre ziduri şi boschete, descom - atunci, v a construi un castel a tît de falnic, în cît îl v a
pun îndu-se la cel m ai m ic obstacol, ca să se cearn ă sau nu. îşi p u tea vedea fiecare de în d eletn icirea lui, ab ­
so rb it de o suprem ă, tira n ică grijă. A celaşi lu c ru se îm blînzi şi pe m onstru. D escum pănit în tre p o rn irea sa
peste asfaltu l aleilor ca un p ra f cu bobul m ăru n t, inco­ războinică şi u n puseu de ad m iraţie neco n tro lată, a r p u ­
lor. H otelul e ra situ a t în im ediată vecinătate, nu ch iar grăb ea să facă şi el, v rem e de cîtev a ceasuri, p în ă la
prînz. îşi alegea m ai în tîi locul, un loc izolat, în apro­ tea răm în e pe g în d u ri m ăcar cîteva clipe, de aju n s p en ­
a tît de aproape în cît să p oţi ad m ira şi din balcon, de-a
p ierea digului de obicei, ca să n u aju n g ă p în ă acolo m in ­ tr u ca, d upă aceea, să-şi m u te colţii g reb lelo r m ai în ­
lu ngul celor douăsprezece zile, unul şi acelaşi peisaj
gile fu g ărite pe p lajă. Im ediat, apoi, îl şi d elim ita cu colo. A r fi fost p rim a sa v ictorie de necontestat, în tr-o
in ert, însă zgom otele tot se desluşeau, fă ră în treru p ere,
h o tărîre, p ro p rie ta te d o b în d ită p rin d re p tu l p rim u lu i ve­ b ătălie pe care n-o provocase nim eni. N um ai că, pînă
decor am biţios şi h a rn ic m ereu so rtit să nu p rea fie lu a t
nit, îm p rejm u in d u -se şi pe el însuşi în tre co n tu ru rile acum ,din com petiţia la n sată în p rim u l rîn d cu sine în ­
în seam ă. Ce-i drept, aici, m ai cu seam ă în cam era asta suşi, cel ce ieşea cîştigător era m ereu altcineva, străin .
neospitalieră, totul p ătru n d e a d eja stins, epuizat, aju n s d rep tu n g h iu lu i trasat. P e u rm ă se ap u ca să-şi în a lţe
castelul. F iecare d in in stru m en tele aduse de acasă căp ă­ Şi, de cîte ori descoperea, de la d istan ţă, ru in ele caste­
în sfîrşit nu num ai la cap ătu l drum ului, ci şi al u ltim e­ lului, o d u rere su rd ă i se ch ircea în piept, ca şi cum un
lo r puteri. Ceea ce acolo, la m al, era zbucium şi d ispe­ ta o fu n cţie precisă. O g ăleată d evenea m a triţă p en tru
tu rn u rile de pază; încă una, m ai mică, serv ea la p lăm ă­ buldozer enorm i-a r fi n ă ru it zidurile p ro p riei case.
ra re devenea p înă aici tîn g u ire resem nată, ceea ce fu ­ A şa se v a în tîm p la cu sig u ran ţă şi acum . A ştepta
sese cîndva fu rie spum egîndă se preschim ba în foşnet d irea clăd irilo r in terio are; din fostele am b ala je de p las­
tic răsă re au zid u ri p u tern ice şi p o rţi de d iferite m odele; deja, în tr-o n ec lin tire încordată, ca u rletu l de lu p tă să
inofensiv. De aceea credea şi el că, odată poposite aici,
lo p ăţica scorm onea orbeşte culoare şi refugii subterane. se rev erse peste îm p reju rim i. Se trezise de cîteva m i­
zgom otele nu se m ai întorceau, ci se aştern ea u în stra ­
In cel m u lt o oră şi ju m ă ta te, pe locul p în ă atu n ci p u s­ nute, b în tu it de o n elin işte difuză ce ab ia acum i se p re ­
tu ri subţiri, la întîm plare, pe străzi şi pe acoperişuri.
tiu se lă fă ia u n castel care le stîrn e a ex clam aţii ad m ira­ ciza, trep tat. A lătu ri, în p a rte a stîngă, m am a sfo răia
N um ai că nu de so arta m ării e ra în g rijo ra t acum . îl su b ţire, m uzical aproape, cu fu n d ată în tr-u n som n odih­
preocupa, de cîteva zile doar, in tr-a d e v ă r p în ă la stad iu l tiv e curioşilor ocazionali. L îngă u n u l din ele se şi foto-
g rafiaseră odată, to ţi trei, lăsîndu-se ad em en iţi de in ­ nitor. In cealaltă p arte, ta tă l dorm ea şi el, în tr-o poziţie
în g rijo rării, cu totul altceva. ch in u ită însă, ghem uit ca p e n tru o săritu ră , de p arcă a r
P este fu n d alu l paşnic şi m onoton aştep ta să se p ră ­ v ita ţia u nui fotograf am b u lan t, ia r ta tă l îi prom isese
solem n că v a scrie şi pe spatele pozei: „Im agine de la fi v ru t să plece şi din som n undeva. Ca să cîştige ceva
v ălească un a lt zgomot. Un u ru it sălbatic, d ez lă n ţu it în ­ m ai m u lt spaţiu, ap ro p iaseră cele două p a tu ri din încă­
tr-o duşm ănie de neînţeles, avea să se întroneze curînd reşe d in ţa n o astră de v a ră “ Lui îi plăcuse ideea, i se p ă­
ruse. o posibilă rezolvare, n u m ai că a r fi av u t nevoie pere pînă ce o b ţin u seră u nul singur. L u cru l acesta îl
în îm prejurim i. în fiecare dim in eaţă se în tîm p la la fel. b ucurase la început, îi plăcea să se ştie ocrotit, în tr-o
C îteva m inute lungi, m ai lungi decît în rea lita te, n u se p en tru fiecare zi de cîte o fotografie, ia r asta n u în d ră z ­
nea să ceară. La v rem ea p rîn zu lu i îşi p ărăsea cu re ­ p a rte şi în alta, de două tru p u ri calde, şi num ai acum
m ai auzea nicăieri nim ic decît d u d u itu l ato tp u te rn ic al
acestui n ăvălitor. Z bucium ul v alu rilo r izbite la nesfîr- g ret opera şi to t ceea ce m ai p u tea face era să revină observa că-1 n em ulţum eşte, fă ră să ştie nici el de ce.
şit de diguri şi ele în tre ele era p u r şi sim plu an u lat, cîteodată şi seara, cînd ieşea cu p ă rin ţii la n elip sita p lim ­ P o ate din a ltă cauză, de fap t, d in cauză că n u auzea
izgonit în cele m ai n eînsem nate cotloane. P arcă îl şi ve­ b are pe faleză. A tunci, sub lu m in a lunii, îm p re su ra t a-
m e n in ţă to r de zbucium ul v alu rilo r, castelul său a ră ta şi încă zgom otul pe care îl pîndea. Se putea, desigur, ca
d ea pe agresor bătîn d u -se cu pum nul în piep tu l m etalic trac to ru l să-şi a n u n ţe d in tr-o clipă în a lta prezenţa, d ar
şi scuipînd fum în ritm ul’ duduitului, g ata să pu n ă stă- m ai frum os, făg ăd u in d p arcă să reziste o ricăro r n ăv ăliri.
p în ire pe noi terito rii, să le su p u n ă p en tru totdeauna. Şi totuşi, a doua zi îl regăsea distrus, îm p ră ştia t în s-ar fi p u tu t la fel de b in e să se fi fu riş a t în vrem e ce
D upă aceea, după o vrem e pe care n u reuşea nim eni s-o duşm ănie de u n ad v e rsar nem ilos. O fo rtă re a ţă ce p ărea el încă dorm ea. E ra un a m ă n u n t ce se cerea verificat
măsoai-e, liniştea îşi recîştiga vechile poziţii, foşnetul se ch iar atunci, de în d ată. V a treb u i în orice caz să se în ­
rein stala şi el, acelaşi, d a r în în treag a atm osferă răm î- to arcă repede înapoi, ca să n u-i îng rijo reze pe p ărin ţi,
n ea im p rim at u n ecou vînăt, ca dunga u nei lo v itu ri de
cravaşă. De ce anu m e se p etrecea busculada ştia, m oti­ dacă se v o r trezi cum va în lip sa lui. P în ă să se în to arcă
v ul cel pu ţin îl aflase, num ai că nu-1 prea înţelegea. Nu în să treb u ia m ai în tîi să plece, cel p u ţin to t a tît de re ­
izbutea deioc să priceapă de ce este nevoie să greblezi pede. N um ai d e-a r izbuti să se streco are pe nesim ţite
cu tenacitate, în fiecare dis-de-dim ineaţă, kilom etri în ­ p rin tre cele două tru p u ri în to td eau n a o cro tito are . . .
treg i de plajă, p e n tru ca du p ă cîteva ore să fie din nou
răscolită, fră m în ta tă , de nerecunoscut. Deşi, dacă se L a ora aceea p la ja era pustie. Nici soarele n u se
gîndea bine, era d ato r să recunoască şi de d ata asta că în ă lţa se decît pe ju m ă ta te d in m are. Cele două detalii
nu so a rta plajei îl îngrijora, ci p arcă m ai degrab ă a lt­ fu ră în reg istrate fugitiv, ap ro ap e m ecanic, în vrem e ce
ceva. gîfîia încă, d upă alerg ătu ră. B ru ta l şi fam iliar totodată,
P în ă la ora m esei de prînz, ocupaţia lor cotidiană, zgom otele îl izbiseră în plin tocm ai cîn d se afla pe
de la care pesem ne nici vrem ea cea m ai p o triv ită nu i-a r
fi ab ă tu t, era u n a singură. în tin să pé cearşaful înflorit, drum . îşi dăduse seam a in sta n ta n e u că n u m ai era n i­
cînd cu spatele, cînd cu fa ţa la soare, m am a se bronza m ic de făcu t şi cu to ate astea n u ren u n ţase, ci d im p o tri­
citind o carte. T atăl era m ai activ, afişa un surp lu s de vă, o luase la fugă încoace. De sus, de pe faleză, se con­
vigoare, nu p rea-i venea să stea în tr-u n loc. P re fe ra să vinse încă o d ată că era p rea tîrziu : lîngă dig, castelul
se bronzeze a lin ia t în tr-o coadă, du p ă o bere caldă, sau
încolonat în tr-u n a lt rînd, în p rea jm a u n o r aparate, cu său se desluşea ca de obicei — o g răm ad ă inform ă de
gîndul să facă şi p u ţin ă gim nastică, preventiv. C ît des­ nisip um ed. Nu se în to arse în să nici acum înapoi, ia r
pre sine, avea fireşte şi el o ocupaţie p referată , pe care cînd ajunse, în sfîrşit, la cîţiv a paşi, răm ase ţin tu it de
şi-o alesese nu n e a p ă ra t ca să-şi om oare tim pul, ci şi cu
o doză de bucurie nerăbdătoare. P e n tru ea se pregătise ‘u im ire şi nu-i venea să cread ă ce vedea. L u crarea sa
încă de m ultă vrem e, dornic să nu -i lipsească nim ic a- d o rm ita n eatinsă, in tactă, ocolită doar, în rîn d u ri p a ra ­
cum) Cînd ta tă l a n u n ţa victorios, cu cîteva luni înainte, lele de d u şm an i seceraţi, de şa n ţu rile cu rb ate ale u rm e­
că obţinuse biletele şi ch iar le flu tu ra, ca pe nişte tro ­ lor de greblă. U ndeva, la o d ista n ţă oarecare, cocoţat ia
fee, d ea su p ra capului, în casa lor se cuibărea o ad ev ă­
r a tă sărbătoare. N u se în tin d e a m asa m are, în c ărca tă de volan u l tracto ru lu i, cineva îşi flu tu ra in sisten t basca, în
b u n ătăţi, nu e ra u in v itaţi şi a lţi prieteni, ca la ziua lui sem n de p rieten ie şi răm as bun, în să n u se g răb i nim eni
de naştere, însă veselia tih n ită şi arm onia dulceagă p lu ­ să-i răsp u n d ă la fel. C hiar şi castelul, aici, p ărea dis­
te au p rin tre ei ca în tr-o astfel de zi. B a ch iar se p re­ pus să iasă din tă cerea lu i am o rţită, ca să-i trim ită un
lungeau şi după aceea, pînă în zilele urm ătoare, cînd el sem n de recunoaştere. Nici de d a ta asta nu se p recip ită
începea să adune, de p retu tin d en i, am b alaje de plastic nim eni în vreo d ezlăn ţu ire de bucurie. El p ărea, d im ­
d in cele în care se vinde îngheţata, p e n tru că avea n e­ potrivă, în g în d u rat, oarecum ab sen t chiar, ca şi cum a r
voie de m ai m u lte şi de m odele variate. N ici atun ci însă fi fost pe p u n ctu l de a lu a a ltă h o tărîre. Decis, apoi, ca
m am a nu-1 adm onesta, deşi a r fi p u tut-o face, de pildă d upă o m a tu ră chibzuinţă, se apucă să d ărîm e totul, nu
p e n tru m otivul că îi aducea lu c ru ri m u rd are în casă şi la în tîm p lare, ci m etodic, av an sîn d în tr-u n ritm identic
îi u m plea cada cu ele. Din cauza asta devenea de în ­ celui în care construise. Ieri ta tă l său îi prom isese ceva
ţeles am b iţia lo r de a nu p ierde nici u n a din cele d ouă­ ce el n u i-a r fi ce ru t niciodată. D acă şi astăzi, i-a spus,
sprezece zile prescrise. P re a era sărac n u m ă ru l lo r şi îi v a izbuti u n u l to t a tît de frum os, vor m ai face o foto­
p rea îşi aştep tase ră cu în frig u ra re seria, ca să-şi p erm i­ grafie, toţi trei, la reşe d in ţa de v ară. Ia r în tre tim p, el
tă pe u rm ă să iasă d in rînd, excepţie ab su rd ă de la re ­ concepuse d eja p la n u rile altu i castel, cel m ai frum os
g u la generală. A UREL CIU PE A u to p o rtret d in tre toate.
4 V A T R A 117

ochii mei !) a-n tin s m în a şi i-am v ăz u t şiru l de d in ţi

laţi, tociţi p în ă apro ap e de răd ăcin ă, m i-am d a t seam a,
d upă ară tăto r, că de fa p t în făţişarea m ea îi provocase
ion ilie m ileşa n reîn to arce re a aceea stra n ie în sta re a de sălbăticie, am
în cep u t la rîn d u l m eu să rîd , în tin zîn d ară tăto ru l, şi-am
rîs am îndoi, p ro fu n d um an, u n u l de altul, p în ă am auzit
hohotind cele tre i v ăi alb astre, tainice, înceţoşate, şi-a-
vî n ä io a r e fă ră şa n să tu n ci sp aim a n i s-a stre c u ra t în v in e brusc, ca nişte
rím e uriaşe, u n in d u -n e şi m ai m u lt în scopul nostru. Ce
an u m e ne silea să-l u rm ă rim cu în d îrjire a aceea, cînd
n e e ra a tît de g reu am în d u ro ra, n -a r fi p u tu t spune cu
sig u ran ţă nici u n u l d in tre noi, d a r d acă u rm ă rire a ar
m ai fi d u ra t cîtev a zile am fi d isp ă ru t ca oam eni, fă ră
în d o ia lă . . .
cu su fletele sterpe. Ne p riv eam p e fu riş încercînd, aşa, Zorii n e-au p rin s atu n ci g hem uiţi de frig — eram
. . . L -am f u ra t cu coada ochiului: e ra tra n sp ira t, tr e ­
să n e obişnuim d in nou îm p reu n ă. Mie, m i-am intesc, uzi leoarcă! — pe un colţ ro şcat de stîncă, d easu p ra v îr-
m u ra, p resim ţirile nu-1 p ără sise ră încă. în c e tu l cu în ­ fu rilo r de m olizi lăcrim în d , cu gurile de foc în tre ge­
cetul am ieşit apoi din m ine, cum aveam să m ai ies îm i e ra o m ilă te rib ilă, să m ă sufoce n odul din gît, d ar
îm i plăcea să cred că el n u treşte a lte sen tim en te faţă nunchi, în to rşi sp re ră să rit, şi cu feţele plecate. Nu
d e-atîtea ori, şi în locul m eu, în carn ea şi pielea mea, ne-am fi în c h ip u it n icio d ată (o spun şi-acum cu convin­
în su fletu l meu, se strec u ra cu duşm ănie (sim ţeam asta de m ine. Ne d esp ărţeam apoi din nou, cu g ustul acela în
gură, de rac h iu p u tu tro s, şi cu u scăciunea în gît, a m arn i­ gerea cu care am rep etat-o de-a lu n g u l anilor) ca noro­
clipă de clipă!) u n altul, pe care nu-1 cunoşteam şi, fi­ cul să ne su rîd ă tocm ai cînd ne aştep tam m ai p u ţin , la
reşte, refuzam să-l accept; d a r m ă sfida, acela, în ţe le ­ ca şi ch in u ito area uscăciune, ia r în n ă ri cu m irosul divin
de cetine . . . ceas de g rea cu m pănă adică. Şi ia tă că, în v rem e ce
geţi?, îm i sfida trecutul, de care eram cît se poate de ascultam , stîn d acolo cu feţe linse de prim ele raze, bol­
m în d ru şi îm i sărăcea te rib il viitorul, ia r p rin asta, m ai O dată, la un izvor de lacrim i, lim pede asem enea boroselile, stinse ca-n v ată, ale apelor d in văi, şi în cer­
ales p rin asta, m ă înspăim înta. M ie şi nu m ai m ie îm i conştiinţei u n u i nou născut, şi rece ca v in u l scos din cam să d escifrăm în ele aco rd u rile cîntecelor am are
răm îrteau d oar clipele de d in a in te a asfin ţitu lu i. P riv e am beci al bobotează, d u p ă ce b ău ră m pe să tu ra te , după ce-i însoţesc d in to td eau n a pe lu p tă to rii norocoşi, întorşi
atu n ci îndelung soarele fă ră strălu cire, discul lui negru, ce ne d esfă tarăm în d eaju n s răc o rin d u -n e cu ap a a ru n ­ de fa p t fă ră glorie d in asp re bătălii, cetin a foşni, b ra ­
rostogolindu-se în suliţele b raz ilo r şi a g o n iz în d . . . Ro­ cată d in căuşurile palm elo r n o astre de m aim uţe, ne-am zii tin e ri îşi p lesniră, arcuindu-se, v îrfu rile cu ghem o­
tu n je am buzele ca p e n tru flu ie ra t şi auzeam clar, în p riv it in ad m isib il de m ult. A m d escoperit atu n ci (dar toace lăcrim în d de răşin ă, şi-atu n ci îi ză riră m u im iţi
aceeaşi clipă, R ecviem ul, in to n a t de altcineva. F ă ră în ­ ce-o fi descoperit el?) că o rtacu l m eu avea u n ochi în ­ b la n a lucioasă, b ălţată, şi-i au zirăm deslu şit m ersu l uşor
d oială eram , şi vă inform ez, stim aţii m ei am ici, că am văp ăiat, roşu — o cale oarecum m ai d irectă de a-i scor­ de fia ră terib ilă. Se stre c u ra cu pas m ă su ra t sp re văi —
răm as u n om de m odă veche, du p ă u n ii com plicat, d u p ă m oni su fletu l în condiţiile în care m ă p ără sise ră toate doam ne ce fru m u seţe de jivină! — adulm ecînd, cu bo­
cei m ai m ulţi dim potrivă, sim plu, tră in d în tip a re şi p re­ p reju d ecăţile. «U ite — m -am p o m en it în tre b în d u -m ă — tu l rid icat, tocm ai în b ă ta ia p u ştilo r noastre. N -aş fi b ă ­
ju d ecăţi, ce vreţi, socialul anulează peste to t şi în to t­ u ite pe u n d e u rm ează să zvîcnească în a fa ră p o ja ru l de n u it în acele frîn tu ri de clipă, sau în ain te, că ab ia
d eau na orig in alitatea ireductibilă, e un ad e v ăr sim plu d in ă u n tru l lui, m istu ito r, ce ap rin s îi e ochiul acela, şi ce-avea să se-n tîm p le d u p ă răp u n e re a ei m ă v a lăsa
ca b u n ă ziua . . . eu n -am observat, oare cum n -am o b serv at d e-a tîta năuc. F o cu rile m ele n im e riră în plin, pisica u riaşă se
F ia ra am răpus-o tîrziu, du p ă ce ne vlăguise. U m ­ vrem e?». «Aşa! — u rcă o voce d in ad în cu rile m ele, din rostogoli, apoi se-ntoarse sp re stîncă, sp re noi, văzu răm
b lam bezm etici — m i-am intesc — stră b ă te a m desişuri p rea ad în cu rile m ele ca să n u m ă sfîşie — n u te n eli­ lim pede cum se fo rţa să-şi încordeze arcu l tru p u lu i, să-şi
întunecoase, cu v re ju ri de curpen crescute stufos din nişti, bătr-îne caraghios, n u te n elinişti, se în tîm p lă fre c­ ad u n e u ltim ele p u te ri p e n tru a se n ăp u sti asu p ra n o astră;
răd ă cin ă şi ajungeam de fiecare d ată în lum in işu ri ase­ v en t p rin tre noi oam enii, tră im p u ţin şi p rea aproape, zad arn ic însă, p u te re a i se scurgea, lent, n e d ădeam sea­
m ă n ăto are unde brazii e ra u ra ri de tot, la fel de groşi să ştii, p en tru a n e cunoaşte în ce avem p a rtic u la r fie­
şi în alţi, descoperind p rin tre ram u ri un cer alb astru , care d in tre noi!. Şi la u rm a u rm ei la ce n e -a r folosi m a de asta u rm ă rin d u -i m işcările — m ăsu ră clară a
irea l de alb astru şi de lum inos, ori u n u l ca de toam nă, dacă fiec ăru ia ne place a tît de m u lt să credem (ori poa­ n ep u tin ţei. In sfîrşit, ceea ce m -a u im it a fost că în
p lu m b u riu şi rece; îi cău tam fă ră în tre ru p e re urm a, te aşa şi este !) că n e ap ro p ie ceea ce ne e com un: aceeaşi clipă, văzîn d ce v edeam şi eu, o rtacu l m eu se
aveam o clipă im presia c-am d a t de ea, p e n tru ca im e­ slăbiciunile?. Ce im p o rta n ţă a re — m ă faci să rîd, nu rid ică brusc de la locul lu i şi răcni, su b ţire şi prelung,
d ia t deziluzia să ni se cuibărească din nou în suflete. te supăra! — ce im p o rta n ţă a re fa p tu l că u n u l are un
Ne odihneam , atunci, fum am , cîteodată trăg eam (pînă ochi, de cu lo area seînteuţei, a garoafei de cîm p, că a l­ chiu. A titu d in ea n u m i-a fost, m ărtu risesc, cu toul
sim ţeam că ne am orţeşte şi ni se îngroaşă lim ba) d in - tu l îi a re pe am îndoi veşnic umezi, d e culo area cerului inexplicabilă, m o m en tan şi în tr-o îm p re ju ra re ca aceea,
tr-o sticlă verde, lată, pe care el o p u rta în b u zu n aru l adînc şi senin, sau aceea a peruzelei, ori a cicorii, dacă ne ap ro p iam oricum de o victo rie m a re şi n esp erată cu
de dinapoi al pantolonilor, pe-o fesă, rach iu ordin ar, de sîn tem p rieten i sau duşm ani, şi dacă asta nu n e îm pie­ n u m ai cîteva clipe în a in te ; d ealtfel treb u ie să v ă spun
p o ru m b şi orz. T ăceam m ult, ne sim ţeam cum va ap ro a­ dică în fond cu nim ic în a sta b ili n işte a tît de necesare,
pe, u m ă r la u m ă r vreau să zic, fiindcă sufleteşte conti­ că şi eu sim ţeam în acel m o m en t cum cresc în m ine,
n u am să răm înem străini, nim ic n u ne era m ai clar de­ m ai d u rab ile sau m ai p u ţin d u rab ile relaţii, în care şi plesnesc, o m ie de m u g u ri în ro u raţi! D ar în m o m en ­
cit asta, stăteam aşa şi tăceam îm preună, eu m ai lin iş­ în să n e p u n em to a tă n aiv a n o astră încredere, fiin d că de tu l u rm ăto r, în v rem e ce an im alu l se-ntindea, gem înd, pe
tit, el din cale-afară de agitat, apoi plecam , oftînd, jin - ele dep in d e în m are g rad condiţia n o astră de fiin ţe su ­ p a tu l de ace, şi m uşca s tra tu l de p u treg ai de dedesubt,
d u in d liniştea călduţă a celor sorociţi la aceasta p rin nu p erio are? ...»
ştiu ce noroc. L a v rem ea u n u i popas (stăteam în tr-o el se-n to arse sp re m ine, m ă în h ă ţă c-o m în ă de piept,
rarişte , to t spre seară, şi razele p ă tru n d e a u pieziş p rin ­ O rtacu l m eu în crem en i; n -am crezut nici atu n ci că m ă rid ică fo rţa t pe v îrfu l picioarelor în e ît h aina, ră s­
tre arbori) m i-am d a t seam a abia că tă ce re a îl apasă. p rin g h eţaru l ce n e d esp ărţea a r fi p u tu t auzi şi el vocea coaptă, p îrîi la cu sătu rile de la subsiori, şi-şi holbă, p ie­
M i-a re la ta t atunci, aproape fă ră coerenţă, d a r îl în ţe­ aceea care, v en in d d in p rea ad în c u rile m ele, m ă sfîşia. ziş, ochiul roşu sp re m ine: „Ai stric a t totul, începu apoi
legeam , o făcea do ar sub p resiunea unei stă ri psihice
În crem en i, adus de spate, cu genunchii re la x a ţi şi cu să m ă dojenească, cu vocea răguşită. A m su fe rit atîta
ceva m ai deosebite; m i-a rela tat, cu p rea m ulte gesturi
şi p rea m ulte in terjecţii, în tîm p la re a aceea, aproap e n e­ m îin ile de gorilă p u ţin d e p ă rta te de corp, ca ale h a lte ­ p e n tru stro p u l de u ră în plus şi d u m n e ata îl v erşi cu
verosim ilă, cu m istre ţu l care trecuse a tît de aproape, cu rofililor. A ştep tă n e ră b d ă to r sfîrşitu l m u strării, apoi în ­ u şu rin ţă m u rm u rîn d d in buze uscate: «să fie de sufletul
cîţiv a ani în urm ă, pe lîngă şansa de a-1 sfîşia. Isto ria cepu să rîn jească, acesta e cuvîntul, cred eţi-m ă; m ai m orţilor!»; ia r eu treb u ie să fiu cum inte, să -ţi plătesc
aceasta (mi se p ăru atunci) avea p e n tru el tîlcu ri care-m i
scăpau, ch iar m odul de-a m i-o dezvălui îi punea în lu ­ m ult: am av u t p e n tru o clipă im presia — şi m i-a fost în tre it şi în su tit p e n tru m a re a şi n e ie rta ta g reşeală a
m in ă co n tu ru ri estom pate de catastro fă sau blestem îm ­ în to td ea u n a g reu s-o recunosc! — că m ă aflu în faţa celor care m -au crescut, de-a m ă fi d e te rm in a t să te
p linit, sín t sigur de asta şi acum , du p ă a tîţia ani. Jiv in a u nui an im al p reisto ric care-a lu a t m om entan fig u ra cunosc şi să-ţi solicit o d ată b u n ă v o in ţa . .
fusese cică o p rită în u ltim a clipă („of!, şi cîte sudori om ului bine cunoscut m ie; şi rîn je a ; din ce în ce m ai „N -a fost aşa! — am scrîşn it — n -a fost aşa, ticălo-
xnă trec u seră“ — se dezum flă în tim p ce povestea), fu ­
sese o p rită de panglica u nui rîu peste care el reuşise u rît rîn jea, d a r n u m -am p ie rd u t cu firea deşi, am spus, sule! L asă-m ă, sín t şi eşti v lăguit, noi în şin e sîn tem niş­
cum va să se azvîrle, g raţie in stin ctu lu i de conservare m ă sim ţeam sfîrşit; ia r cînd, rev en in d u -şi (cel p u ţin în te sălb ăticiu n i h ăitu ite, n u -ţi dai seam a?, lasă-m ă, n u -n -
care nu-1 trăd a se p în ă acum , şi nici n u b ăn u ia că-1 va ţeleg o v o rb ă d in în g ăim area asta n ătîngă, şi nici nu
tră d a vreo d ată: „Mă m ir şi-acum — zicea — m ă m ir v rea u să-nţeleg, m -auzi?, şi n-aş putea, ch iar dac-aş vrea,
şi-acum că g h eaţa sfîrşitu lu i de noiem brie nu cedase sub
ţin te le bocancilor mei. D esigur pasul ap ă sa t al spaim ei lasă-m ă!“. M -a lăsat, d a r v enele de la gît co n tin u au să-i
d o ar o slăbise, asta e r a . . . O ricum , dincolo am ră su fla t răm în ă u m flate, ca n işte şerpi îm b îrlig aţi. M -a p riv it
u şu rat, şi-n ain te de-a-ncepe să rîd, cu rîsul dintîi, p ri- lung, dezaprobator. S-a în d e p ărtat, a ru p t o cracă, d upă
vindu-i, de la d istan ţa aceea, zbaterea neputincioasă, ce-a p reţu it-o d in ochi, şi-a în cep u t s-o stru je asc ă de
m i-am în c ărca t pendelete a rm a . . . îşi ridica sp re slavă
fru n ze şi răm u rele, cu m işcări p recip itate, co n tinuînd
ritu l înspum at, p a rc -a r fi im p lo rat a ju to ru l div in ităţii,
şi fră m în ta cu copitele p ăm în tu l îngheţat, îşi izbea ţă ­ să-şi rostogolească, la in terv ale, sp re m ine, ochiul roşu:
ruşii picioarelor în argilă, g ro h ă in d ... P ocnetul sec a u ite — p a rc -a r fi v r u t să spună, m în d ru de in iţiativ a
fost su g ru m at în tre cele două dealuri, şi atu n ci am m u ­ lu i — u ite b in e ce-am să fac, de ce sín t eu în stare! In
rit, sufocat şi eu, acolo, în gîtul clepsidrei. P e n tru anine
cele din u rm ă s-a a p ro p ia t de fia ră (trem ura, d in ce în
şi p e n tru alţii. V iaţa m i s-o fi scurs — m ai ştii? — în
aceea a m istre ţu lu i b ătrîn , cu colţii m ari, gălbui, şi-o fi ce m ai uşor, în locul u n d e căzuse, n u m u rise încă) şi-a
tre c u t apoi, o d ată cu u ltim a lui răsu fla re , în univers, în cep u t s-o lovească crîn cen ; ţin e a craca cu m îinile-
cum trec, la m arg in ea zim ţu ită a frunzelor, nerv u rile, am îndouă, de ca p ătu l su b ţire, şi-o rotea, cu -u n v ijîit
p e n tru a-şi îm plin i ro stu l dincolo, în tr-o lum e n ep al­ scurt, p este cap, cum se ro teşte le g ătu ra de cînepă, la
pabilă. .
spălat, d u p ă ce-o scoţi d in topitorie. Icnea. L o v itu rile
B ăteam deci pădurea, cu pasul, centi n e tru ou ce n ti­
m e tru în c ă u ta re a u n u i v în a t anum e, în tre ţin în d u -n e cădeau, cu zgom ot su rd , ca p e-un sac în fu n d a t cu obiele.
pro speţim ea idealului cum ne pricepeam ; p riv irile, care D oar tre m u ru l acela, d in ce în ce m ai p u ţin vizibil, îi
nu ne m ai e ra u d em ult lim pezi, ni se în crucişau adesea p o ru n cea p arc ă să continue. „Ai stric a t totul, insistă,
ou. zborul ro ta t al cocoşilor de m unte, nişte ex em p lare treeîn d u -şi dosul palm ei p este fru n te a îm b ro b o n ată şi
splendide; le ad m iram ta n d re ţe a în azu ru l p ă ta t de un ap ro p iin d u -se: aş fi v ru t să lu p t în p arte, în ţeleg i a-
verde intens, zîm bind cald, cu su p e rio ritate um ană, şi-i cum ?, cu arm a treb u ia d o ar în t ă r î t a t . . . Aş fi re e d ita t
lăsam să-şi îm p răştie n estin g h e rit s ă rn în ţa ,.. V înam ra r — asta m i-e ra d o rin ţa, pofta (şi ce-i d acă n u ţi-am co-
de tot, şi num ai p e n tru a ne astîm p ă ra setea de a u ci­ m unicat-o?) — aş fi re e d ita t o v în ă to are d in vechi, cu
de, d oar exem plare m ai p u ţin viabile. T en acitatea ne-o to t ce-nsem na ea p e n tru stră b u n ii m ei, care-m i b at
p ăstra m însă n ealterată, ea treb u ia să fie încu n u n ată, u neori p leoape în suflet, d im in e a ţa . . . D upă a tîta sufe­
n em ărtu risit, de-un altfel de succes. U rm ăream , doar, rin ţă aş fi a v u t acum , în sfîrşit, şi c u ra ju l l o r . .. A sta
b lestem atul acela de anim al, care ne fărîm iţase nopţile m i-a r fi red at, poate, lin işte a rîv n ită, e u n d re p t firesc,
şi ne răp ise lin işte a trim iţîn d u -şi sam avolnic ţip etele cred, a l fiecăru ia d in tre noi, apoi aş fi coborît şi-aş fi
strid e n te dincoace de îm p le titu ra groasă de clipoceli şi d o rm it tre i zile şi tre i nopţi în tr-o cam eră cu ied eră la
zgom ote ale p ie trelo r alunecînd pe fu n d u l apei. cu care fereşti, ap ro ap e goală, cu m ătău ze d e busuioc d upă
ne obişnuisem greu fiecare d in tre noi, d a r ne era acum , icoane afum ate. Aş fi a şte p ta t acolo trecerea fu rtu n ii ce
iată, şi m ai greu să ne d espărţim , p e n tru a ne întoarce, v a să vie; v estită de n ea stîm p ăru l şi cîntecul p o ru m ­
fă ră răzb u n are, la oboseala n o astră cea de to ate zilele. b eilo r guşaţi, sau al p riv ig h eto rilo r, în zorii u n ei zile
Ne crescuseră, ţepoase, bărbile, fă ră să observăm , ni se m iro sin d a melci, a urzici m o arte şi-a cer adînc, alb as­
rupsese în călţăm in tea, straiele ni se ponosiseră şi lu au tr u ca ochii iu b itelo r fatale. D ar eşti egoist, îm p o triv a
în cetul cu încetul culoarea pădurii, verde-roşcat, a m uş­ ap aren ţelo r, am să strig p re tu tin d e n i şi în to td e a u n a “.
ch ilor şi lichenilor. Tăceam , zile-ntregi tăceam , de p ar- Se ap ro p ie a tît de m u lt în eît îi sim ţeam d u h o area d in ­
c-am fi fost u ita t vorbele de-acasă, ale străb u n ilo r. ţilo r n esp ălaţi de săp tăm în i, şi aceea, la fel de nesufe­
Inofensiv tăceam , ca n işte m orţi, şi eram convinşi că rită , a tran sp ira ţie i; în tin se sp re m in e gîtu l p lin de
n u m ai sîntem noi. N e tîra m pe coate v enind în to td eau n a gîlm e şi-m i trîn ti încă o d a tă în nas, (mi se p ă ru totuşi,
d in direcţii opuse, ne pom eneam deodată fa ţă în faţă, AUREL CIUPE Natură statică cu ră u ta te sinceră, de copil): un e-go-ist.
117 V A T R A 5

tou de stîncă. Nu ştiu cît am răm as acolo n eav în d în

m in te a ltă im agine decît a u n o r m işcări şi poate nici
m işcări ci n u m ai frîn tu ri de m işcare — gleznele G enei
fu lg erîn d peste rîpă, tru p u l G enei desprins p e n tru o
tre n a ta lá b á n clipă din ta in a Iui cu m in te şi fira v ă de altăd ată, arc u i­
rea lor d ea su p ra p răp astiei lăsîn d în u rm ă d o ar tă ria
u nui ritm străv ech i ascuns în inim a tu tu ro r păd u rilo r.
In aceeaşi seară cînd ne-am a d u n a t în ju ru l focului
G en n u a m ai ieşit din co rtu l ei; cineva d in tre noi a
trăiesc la h o ta r strig at-o în să ea n u a răspuns. M -am dus să văd ce se
în tîm p lă. G en avea febră, îi ard e au o b rajii şi fru n te a
ia r ochii că p ătaseră o strălu cire ciudată. M -a ru g a t să
o aco p ăr cu în că o p ă tu ră („probabil am ră c it“ — a în ­
cercat să-m i explice d a r nu -m i venea să cred că asta
„Şi caii nu s-au m işcat?“ „S eam ănă cu tin e fra tele tă u ? “ e ra şi nici nu în d răzn eam să o în tre b d acă ştie).
„Nu, nici m ăcar o sin g u ră d ată; e ra u do ar acelaşi „N u ştiu, ştiu d o ar că îl fră m în ta u p ăd u rile; m ă „De ce te fereşti?“
n eam cu el, cu a rm ă saru l cel negru şi în sîngele tu tu ­ ru g a să îi desenez poveşti b u n icu lu i ca şi cum , dese- „Mă feresc?“
ro r e ra înscrisă aceeaşi m en ire; poate că şi eu, d acă aş nîndu-le, ele a r fi devenit, m ă c a r p e n tru o vrem e, ade­ „Da, îm i eviţi p riv ire a ca şi cum te-ai sim ţi v ino­
fi fost în a ltă stare, aş fi înţeles tă ce re a lu i p oru n cito a­ v ărate. B unicul a a v u t d rep tate, caii îşi au ro stu l lo r v a t fa ţă de m ine. Nu treb u ie să-ţi fie te a m ă “.
re şi m -aş fi supus şi l-aş fi cru ţat, cru ţîn d u -i şi pe cei­ în însăşi cred in ţele n o astre d espre ta in ele p ăm în tu lu i De ce să-m i fi fost te am ă nu înţelegeam , nu-m i era,
lalţi, însă eu judecasem cu m in te om enească aşa că şi ro stu l ăsta n u p o ate să înceteze să m ai fie aşa, din- sau poate n u num ai team ă era ce sim ţeam eu atunci.
m i-am lăsat capul pe sp ate p e n tru ca p riv irile să mi^ se tr-o d ată şi nici a ltă în tru c h ip a re nu poate lu a u n ase­ Aş fi v r u t să îi sp u n să m ă ierte şi să n u cread ă că
răsto a rn e spre cer şi să strig e acolo, sus, ce am de gînd m enea ro st; ei d o ar s-au ascuns, sín t sigură, s-a u as­ d in tr-o sim p lă curiozitate făcusem ceea ce făcusem .
să săvîrşesc şi în sufletul m eu ch iar săvîrşisem , răm î- cuns în d em n aţi n u de v reo p rim ejd ie — cine a r în d răz­ P o ate aveam şi eu nevoie de caii regăsiţi, cine ştie ce
n ea do ar gestul, re p e ta t de treisprezece ori la rîn d şi ni să-i am en in ţe — d a r d in nevoia de a-şi regăsi m en i­ vis al m eu u ita t se trezise ascu ltîn d isto riile G enei des­
n u -m i e ra greu căci ei sim ţiseră şi aştep tau strîn şi în rea lo r p e n tru ca a p o i. . . “ p re bun icu l ei şi poate v isu l ă sta care zăcea ascuns în ­
cerc pe fu n d u l rîpei, ia r el, cel care o p u rta se dincolo N u ştiu dacă o iubeam p e G en; n e plăcea să fim în tr-u n cotlon al fă p tu rii m ele fă ră să fi d ev en it v reo d ată
şi de pe al căru i spate lucios şi neted (şi nesigur tocm ai p rea jm a ei, să o ascultăm , n u m a i că la u n m o m en t d at im agine, po ate el m ă înd em n ase că tre ei; poate nevoia
p e n tru că e ra p rea lucios şi p rea neted) ea alunecase, el n i se p ăre a ab su rd ce spune. Ne in trig a serio zitatea cu lu i de îm p lin ire, fie m ăcar p e n tru cîtev a clipe, îm i dase
sta în m ijlocul cercului ap lecat asu p ra u n u i tru p către care v o rb ea d espre caii p ierd u ţi, aju n seseră să n e obse­ p u te re a să o urm ez pe G en n em aig în d in d u -m ă ce se va
care to ţi p riv ea u p arcă n eîn d răzn in d să creadă ce se în - deze şi p în ă la u rm ă să n e scoată d in fire. Nu am co­ în tîm p lă d u p ă — şi că asta p u te a să însem ne cu to tu l
tîm plase; am zăbovit o clipă pe m arginea rîpei gîndind: m e n tat cu nim eni b ăn u iala m ea iscată d in fa p tu l că ob­ altcev a decît ce crezusem eu că în seam n ă îm plinire.
a r treb u i să încep şi să sfîrşesc aici, să n u m ai cobor ad i­ servasem p lecările G enei. Am h o tă rît să v erific sin g u r „Nu acum , lasă, o să v orbim m îin e“.
că; d a r în acelaşi tim p îm i dam seam a că alerg şi gîn- şi acum regret. P ă d u re a se sfîrşea p e m alu l unei rîpe Şi ia tă că G en refu za să m ă asculte ia r eu aveam
deam : nu v rea u să fiu m ai aproape p e n tru ca ei să m ă înguste dincolo de care se în tin d e a o poiană şi la m a r­ im p resia că refu za cu b u n ă ştiin ţă, ştiin d adică ce a-
vadă, să-şi aducă am in te cu m em oria lo r sălbatică cine g in ea ei, rîul. Nu m i s-a p ă ru t m ult, nici p u ţin cît am veam să-i sp u n şi n u-m i convenea să am în ăm p în ă m îine
a provocat zgom otul şi cu ce înţeles, da, să m ă vadă, a şte p ta t acolo ca şi cum tim p u l îşi p ierd u se m ă su ra şi d a r nici v reu n a lt m otiv n u găseam să răm în în p re a j­
a sta în prim u l rîn d “. poate şi frig u l dim in eţii m ă în ţep en ise astfel n elăsîn- m a ei sau v reo cale să o conving să v o rb im acum aşa
„C înd să-şi m ai aducă am inte dacă m u re a u ? “ du-m i p o sib ilitatea u n u i gest care să m ă scoată d in a- că am ieşit, o p rin d u -m ă u n m om ent în p rag deşi n u
„A tunci, în u ltim a clipă în a in te de; cînd avea să le m orţeală. Mă cu p rin d ea în cetu l cu în cetu l u n fel de speram ca ea să revină.
tre a c ă prin m inte ceea ce trece la toţi o sin g u ră d ată m oleşeală ca şi cum eram g ata să ad o rm ; m ă sim ţeam „M ulţum esc p e n tru p ătu ră , ceilalţi să nu se în g ri­
ca şi cum abia atu n ci v ia ţa n o astră ni s-a r p ăre a ad e­ b in e astfel, ap ro ap e că u itasem de ce m ă aflu acolo. A joreze, d im in ea ţă to tu l o să fie ca în a in te “
v ă ra tă “. fost apoi ca o sp ă rtu ră în boltă sau în m ijlocul tăcerii N um ai că d im in eaţă G en d isp ăru se ia r ceilalţi erau
„Şi ai a v u t curajul, n u te-ai tem ut că la ei d u rerea severe şi d isp reţu ito a re a p ăd u rii şi a to t ceea ce nu n ed u m eriţi şi nu-şi ex p licau în nici u n fel ce se în tîm -
este m ai d egrabă fu rie decît nem işcare, că te -a r striv i crezusem niciodată cu ad e v ă ra t că o să se întîm ple. plase. A m în cercat să-i liniştesc in v e n tîn d ceva despre
cu ro potul lo r? “ A bia am zărit-o în tre ei, o în c o n ju rase ră de p retu tin d en i, o rocă pe care G en o descoperise p rin îm p re ju rim i şi
lim pezi şi p ro asp ăt ieşiţi d in noapte, ad u n în d u -se laolal­ care îi trezise in teresu l m ai d em ult; p ro b ab il plecase
în c ă n u se lum inase de ziuă cînd G en a ieşit din tă ca la u n cap ăt de d ru m care în să n u e şi sfîrşitu l acolo şi... sim ţeam că ei m ă privesc cu suspiciune, cum
co rt; am p o rn it pe urm ele ei cu o anum e sfială n u p en ­ dru m u lu i. L -am v ăz u t pe cel cu sp atele n eted şi lucios să plece G en cînd aseară av ea feb ră şi apoi de ce nu
tr u că n u ştiam încotro ne în d rep tăm însă sim ţeam , şi n eg ru în g en u n ch in d în fa ţa ei, i-am v ăzu t palm ele n e -a r fi an u n ţat. N e-am d e sp ă rţit fă ră să h o tărîm ceva
n elăm u rit, că n u e bine ce fac, spionînd-o, şi poate n u lu n ecîn d peste gru m azu l său apoi, cu o zvîcnire sem ă- an u m e eram în să ap ro ap e convins că o v o r căuta. Am
era sfială ci u n fel de vino v ăţie ca atu n ci cînd sîntem n în d m ai m u lt a v ib raţie de coardă în ae ru l toam nei pornit, fireşte, sp re rîpă, a te n t ca n u cum va u n u l din
g ata să com item o necu v iin ţă şi asta n u se potriveşte decît a m işcare om enească, am văzut-o încălecîn d iar ceilalţi să bage de seam ă. E rau acolo toţi, a d u n a ţi în
cu fire a noastră. O bservasem în cîtev a rîn d u ri că ceea ce a u rm a t a fost ca o p loaie to re n ţia lă pe u n pla- cerc, îm i dăd eau im p resia m ai deg rab ă de sta tu i decît
G en se scula dim in eaţa în a in te a tu tu ro r şi dis­ de fiin ţe p e n tru că nim ic d in fre am ă tu l de atu n ci nu
p ă re a ia r la o ra şap te cînd ne trezeam noi ea se în to r­ p ă re a să fi răm as în tru p u l lor. N u ştiu cum m -a fu lg erat
sese şi n u p u teai să-ţi dai seam a un d e um blase căci a ti­ gîndul că lu c ru l acela se petrecu se şi nici ei n u izbuteau
tu d in e a ei n u sugera nim ic deosebit. Am im presia că să înţeleagă, se ad u n a se ră astfel ca la u n priveghi la
n im eni din echipă n u b ăn u ia p lim b ările G enei. P este o care n u se aştep taseră. M -am ap ro p ia t şi aveam senza­
săp tăm în ă tre b u ia să ne întoarcem la in stitu t şi ab ia aş­ ţia că ei sim t că m ă ap ro p ii în să nim ic d in ce p u te a să
te p tam să plecăm ; era fo arte cald deşi ne aflam la în ­ urm eze nu-i interesa, nu e ra adică im p o rta n t p e n tru ei.
cep utul lui octom brie. G en venise la noi cu u n an în Dacă aş fi coborît ch iar în m ijlo cu l lo r aş fi v ăzu t că
u rm ă, lu c ra în la b o ra to ru l de biofizică. Cînd s-a alcă­ nu u n am estec de sînge şi veşm inte şi b ucăţi de tru p
tu it echipa care să plece să aducă probele, ea n u era om enesc se afla pe fu n d u l rîp ei ci d o ar u n sem n care
tre c u tă pe listă — s-a întocm it, fireşte, o listă cu p ro ­ să a ra te — să le a ra te lo r — că ea trecu se pe acolo şi
p u n eri ca de obicei în asem enea situaţii. U nul d in tre cei că, probabil, n u se v a în to arce p rea curînd, însă eu m ă
înscrişi a fost chem at de u rg e n ţă la m in ister cu nişte convinsesem în cetu l cu în cetu l că şi în re a lita te lu c ru ­
ra p o a rte m ai vechi aşa că a răm as u n loc liber. G en s-a rile că p ătaseră aceleaşi p ro p o rţii d in în ch ip u irea m ea
o ferit repede, p arcă p rea repede ca şi cum asta aştep ­ şi a sta a fost tot.
tase; ne-a m ă rtu ris it că ea cunoaşte regiunea u n d e a- „D ar zgom otul arm ei n u i-a sp e ria t? “
vem să m ergem ; povestea despre un bunic al ei, p ăd u ­ „Cred că n u cunoşteau o asem enea sp aim ă şi ch iar
ra r, căruia îi plăceau caii; v orbea despre o herghelie dacă a r fi cunoscut-o a r fi răm as la fel, nem işcaţi —
care — n u am înţeles bine cum — dispăruse în tr-o to am ­ n işte sta tu i al căro r ro st n im eni n u l- a r înţelege, gata
n ă tîrziu, cînd cineva a h o tă rît că în ţa ra asta nu mai să devină legendă şi să continue să existe astfel a tît cît
e nevoie de cai în tru c ît fac de rîs trac to are le şi ne a r fi ex ista t p ăd u re a şi m u n te le“.
creează com plexe rustice. „O legendă a u n u i h o ta r? “
Istorisirile G enei erau ca o destăinuire. „B unicul „P oate că d a “.
venise aici de u n d ev a din cîm pie“ — aproape că şoptea „Şi d upă —“
G en apoi izbucnirea în rîs ia r noi nu ştiam dacă să o „Mi s-a p ă ru t că ceea ce făcusem n u sta în d rep ­
lu ăm sau nu în serios, îi dam crezare m ai d egrab ă p en ­ tu l m eu să fac d a r nici v reu n re g re t n u sim ţeam , eram
tr u că ne fascinau cuvintele ei şi poate ch iar şi ea, golit de orice g în d u ri sau im presii sau ceva asem ă n ăto r“
n ep oată a acelui bunic ciu d at n ăscut în alte ţin u tu ri, „Şi ceilalţi?...“
de care am in te au ochii şi p ă ru l G enei şi în tre ag a ei N u le-am ex p licat nim ic, a d oua zi am strîn s cor­
făp tu ră. Era, p rin tre noi, o prezen ţă — m ai m u lt u n a tu rile şi am p lecat; ei b ăn u iau că eu treb u ie să ştiu
im aginară, m enită nu să sporească re a lita te a lu c ru rilo r ceva însă ev itau să m ă în tre b e aştep tîn d p ro b ab il ca eu
ci dim potrivă, să o descopere, să descopere adică ceea să le spun o d ată şi o d ată. Nu ştiu dacă ea le-a spus.
ce ne vom fi în ch ip u it şi noi în rep e tate rîn d u ri fă ră La vreo săp tăm în ă d u p ă ce n e-am în to rs G en a p ă ră sit
să ne trea că p rin m in te că a r ex ista cu ad e v ă ra t d ar in stitu tu l şi de atu n ci n u am m ai întîln it-o . A cum . cînd
ia tă că în p rea jm a G enei existau şi ni se p ărea firesc îţi povestesc, m ă în tre b dacă to ate astea m i-au a p a rţi­
să fie astfel. N u-m i am intesc să ne fi în tre b a t v reo d ată n u t sau nu, de p arc ă sp aţiu l de form e şi fap te se ro tu n ­
u n d e locuieşte Ge, dacă a re rude în oraş, cine îi sín t je şte nu d o ar p rin gesturile tale ci şi ale altu ia ia r
p ă rin ţii şi cu ce se ocupă, aşa cum ştiam noi unii des­ d upă o vrem e nu m ai ştii cît a fost risip ire a ta şi cît ai
pre alţii. O d a tă cineva a spus că G en doarm e în lab o ­ AUREL CIU PE P o rtre t p rim it d in în sem n u l c e lu ila lt. . .
rato r, ne-am p riv it m iraţi apoi am zîm bit considerînd
că e o glum ă la adresa pasiunii ei p e n tru epru b ete şi
în sc u rtă v rem e am şi u ita t. N e-am in sta la t co rturile
în tr-o m ică d epresiune în ap ro p ie re a unei p ăd u ri; în
cu rsul zilei adunam probe de roci şi făceam m ăsu răto ri, debut
calcule, ca să întocm im o h a rtă a m ă n u n ţită a regiunii. m a n a c r ă c iu n
L u crarea tre b u ia în a in ta tă la m in ister în m ax im u m o
lună, tim pul era sc u rt . S eara ne strîngeam în cortul
nostru, al „b ăieţilo r“ sau în ju ru l un u i foc şi fiecare
povestea ce-i trecea p rin m inte, de cele m ai m u lte ori
am in tiri de pe v rem ea stu d e n ţie i sau din prim ii an i de
slu jb ă. G en ne-a v o rb it o d ată despre fra te le ei — ni
s-a p ă ru t ciudat că G en avea u n frate.
d o m n u le H e m in g w a y
„Da, Alee îi seam ănă; b u n icu l sp u n ea că o să-l în ­
v eţe m irosul şi tă ria cailor, se b u cura că A lee ascultă
aşa cum n u îl ascultase fiul său — u nchiul T im u se M erg spre casă. E seară. D uc o plasă cu pîine. salată de v arză cru d ă — îm i place grozav sa la ta de
tem ea de cîntecele bunicului; d in to t ceea ce ta tă l său (Propoziţii de abecedar). S im ţindu-i g reu ta tea în p alm a v arză cru d ă — şi d o ar un m în căto r de sa lată de v arză
i-a r fi d ă ru it u nchiul Tim u dorise u n sin g u r lucru, că­ d reap tă, m i se face brusc foam e. (Tot cu p alm a d rea p tă cru d ă ştie ce se au d e în p ro p riile-i u rech i în tim p ce
ciula de blană, în tr-o zi ch iar în tre b ase dacă i se cuvine voi ap ăsa cu ţitu l în ea, p îin ea şi voi m înca aşezat şi cu m ăn în că sa lată de v arză crudă, cum să m ai p o ţi şi
d re p t m oştenire; bunicul a rîs în să nu i-a p lă cu t în tre ­ g înduri m ulte, aiurea. Să m ă gîndesc de p ild ă cum gîndi). U itasem că n-am m în cat de m u lt tim p. A jung
b are a lui T im u p e n tru că altceva a r fi v ru t el să m oş­ anum e voi începe te x tu l acela cu locom otivistul, pe ex am in în d u -m i foam ea, stră b a t curtea, caut, găsesc, iau
tenească b ăiatu l lui, ceva ce n u se p u tea rosti în cuvinte care am m ai în cercat de cîteva ori să-l încep fă ră a fi cheile, descui şi in tru . D upă m in e uşa se în ch id e sec, de
şi al cărui înţeles îl aflai în tin e în su ţi şi nu m ai sim ­ fost v reo d a tă m u lţu m ită m ăcar a tît cît să-l p ot con­ p arc ă altcin ev a şi n u eu. Deci am închis-o. Şi m -am
ţin d nevoia să îl afli, altfel nu. Alee se a ră ta oricînd tin u a, ev en tu al sfîrşi. Şi nici m ă c a r n u ştiu de ce mi închis aici.
g ata să-l însoţească pe bunicul în p ăd u re n u trin d p ro ­ se în tîm p lă aşa cu te x tu l ăsta, de fa p t cred că ştiu d a r E xistă to tu şi un acoperiş.
babil sp e ra n ţa că în tr-u n tîrziu ei am îndoi vo r d a de m i-e cam greu să explic şi h ab a r n -am dacă ăsta a r fi Inspectez cu p riv irile încăperea. N im ic schim bat. Sem ­
u rm a p ie rd u tă a cailor ia r în a in te de a m u ri bunicul un lu cru im p o rta n t de ştiu t, în orice caz ex p licaţia a r n u l nici unei prezenţe. C e-ar fi p u tu t fi, de altfel. Am
a ce ru t să fie lă sa t singur cu Alee şi cred, da, cred că p u tea fi cam aceea care poate fi şi în cazul ad u ltu lu i plecat de d im in ea ţă în tr-o g rab ă m ecanică şi ordonată.
i-a spus să-i caute m ai d ep a rte p en tru că ei n u puteau care în v a ţă te rib il de g reu să înoate în tim p ce un copil T otul se află la locul lui. Obiectele. Ele n u p o t reţin e
să d isp a ră de to t ia r A lee i-a prom is că aşa v a face o face cu m are u şu rin ţă. P ro b a b il în să că to tu şi voi nim ic d in noi. N eu tra lita tea lor. De lem n, de fier, de
p ăstrîn d încă şi acum aştep tarea aceea veche ce tr e ­ m înca p u r şi sim plu, îm i v a fi ta re g reu să gîndesc la lînă. L im ite ale sp aţiu lu i n o stru de m işcare. L im ite ale
cuse defin itiv in el du p ă m o a rtea b u n icu lu i“ ceva, căci ştiu precis că p rin tre altele m ă a ştea p tă o
6 V A T R A 117

corpului. De fier, de lem n, de lină. P riv ire a trece peste E x istă totuşi p rivirea. D ar nu, eu am in tra t, am p riv it obiectele cunoscute, ele
ele fă ră a reţin e ceva. B a da. O carte. D oar p riv ire a m i-e vie — em o ţia a m ai trecut, o fi tre ­ îm i d au to tu şi u n vag se n tim e n t al co n tin u ităţii lum ii,
E xistă totuşi o carte. cu t v reu n sfert de oră de cînd ai v en it şi' ch iar cînd căci ele se află m ereu sub p riv ire a m ea ori de cîte ori
O carte lăsată de tin e pe pat. A ntologia inocenţei. Am gîndesc asta tu te u iţi la ceas, în m ine se produce o v ed erea poate deveni şi p riv ire în sp re ele, ap rin d focul
v ru t să n u gîndesc nim ic d espre tin e azi, d a r ia tă cartea nouă crispare, o clipă îm i sim t stom acul m icşorîndu-se închid fereastra, tra g d rap eriile, ud o floare, răsfoiesc o
şi, proustian, p riv irea îm i cade destu l de alătu ri. p arcă. (O livia te -a chem at, aţi v o rb it la telefon, întîi ca rte de poezie de cu rîn d cu m p ărată, îm i a p rin d o ţi­
E xistă şi u n destul de alătu ri. n em ţeşte apoi englezeşte, asistam la v o rb ire a ei cu voce gară, m erg la u n ch iu l m eu b ă trîn să aflu ce-i m ai tre ­
Ieri, destul de a lă tu ri de acea c a rte te aflai (gest negli­ frum oasă şi cu ra re cu vinte înţelese de m ine, p o ate că buie p e n tru m îine — gestu ri care şi ele m en ţin o altă
je n t Însoţind scăderea interesului, te uitaseşi u n tim p cu de aici îm i v in e to a tă n ed u m erirea, n u în ţelegeam m ai a n u m ită co n tin u itate a ra p o rtu rilo r m ele cu lum ea, fie
bu curie p rin ea apoi ai lăsat-o lingă tine, pe pat), tu nim ic şi asistam ap ro ap e cu groază la ceva ce-m i era d oar şi cu cad ru l ei fizic — vocea lui de om b ă trîn fă ră
aveai tru p u l crisp a t deşi m işcările lui se voiau dezin­ interzis, ştiam d o ar că d u p ă acele sunete în lă n ţu ite in d in ţi îm i locuieşte auzul calm înd o a n u n ţa tă crispare.
volte sau poate de aceea, papucii de casă, pan talo n ii corpuri de cu v in te şi d u p ă u n tim p, nu lung, am să-ţi E x istă to tu şi co n tin u itate în ra p o rtu rile cu lum ea,
albaştri, un tricou roşu locuind disco rd an t pielea p rea au d paşii pe sub fereastră). Să fixez pe re tin ă to t ce îm i recuperez ochelarii pe care d o ar d in în tîm p lare nu
albă din cauza violenţei roşului, culori în tre z ă rite pe v ed erea m ea poate şi privi, ea u rcă p e n tru p rim a d ată s-a aşezat b ătrîn eşte şi greoi, m ă în to rc acasă, m ă dez­
su b negrul pull-overului. S tupoare! E x am in în d u -te gos­ în acest ap ro x im ativ sfe rt de o ră în sp re fa ţa ta : oval brac, m ă spăl, m ă dem achiez ca orice fem eie care-şi
podăreşte, m etodic, deşi cu o anum e d iscreteţe a pudorii, aspru, linii ascu ţite şi bruşte, u m b re — ai ochi în tu ­ resp ectă şi u ră şte lucid rid u rile.
te descopăr în tre cele p a tru culori propuse ca fu n d am en ­ necaţi acum ; o sin g u ră linie blîndă, sp rin cean a blind E x istă deci şi rid u ri.
ta le de către W ittgenstein. Fatidic, d e-a r fi să cred în arcu ită, lu m in i — pom eţii largi; u m b re şi lu m in i deve­ A bia apoi m ănînc, în tre tim p am rem em o rat o anum e
sem ne. n ite cinem atografice p e fondul egal al palorii. S au poate p a rte a zilei de ieri. (Stînd în faţa m ea. De p arc ă fiin d
d oar cu riozitatea p riv irii m ele cinem atografizează. duşm ani. D ă-m i şi m ie un p a h a r plin. Ceva ru b in iu îşi
E xistă oare şi sem ne? E x istă u m b re şi lum ini pe fondul egal al palorii. Şi m icşorează în je t lungim ea, u m p lîn d un a lt sp aţiu p rin
D egete lungi, p alide — aş şti m u lt să vorbesc despre aş p u te a continua aşa încă pagini şi pagini, p rodusul care n u m ai zăresc u n colţ d e p erete alb. A cum v ăd to t
aceste degete, ţin m inte că o d ată am scris aproape un p riv irii m ele poate deveni uneori radiografie, aş p u tea ru b in iu în tr-o a ltă form ă. P a h a r u m p lu t d in tr-o sticlă.
poem p riv in d u -le în tim p ce tu dorm eai, erai lin iştit şi să-ţi am ăn u n ţesc aşa crisp area fiecărui m uşchi, căderea Eu am u m p lu t p a h a ru l lui. E fo arte im p o rta n tă aici cu ­
dorm eai liniştit, ia r p e n tru m ine to tu l era p re a nou ca fiecărui f ir de g eană — tu -m i vorbeai cîndva, cu acel loarea. Ceva n egru se deplasează p rin fa ţa ochiului m eu
să pot fi lin iştită p riv in d u -te şi am scris p în ă cînd p ri­ sen tim en talism je n a t al b ărb atu lu i, d espre o stea căzînd stîng. Ceva palid se m işcă la cap ătu l negrului, apucînd.
v irea mi s-a lin iştit aşa de ta re că e ra să adorm , ch iar sub p riv ire a ta — tra ie c to ria fiecărei resp ira ţii în sîngele El a lu a t p a h a ru l în m ină. N egrul se retrag e u rm a t de
m i-a şi scăpat ţig a ra a p rin să d in m ină, bine-n ţeles că tă u şi p u lsa ţia fiecărui p ig m en t în pistrui. p alid şi d e ru b in iu , to t p rin fa ţa ochiului m eu stîng.
p e un d ev a p rin aştern u t, am sim ţit-o alunecîndu-m i d in ­ E x istă stele care cad. F o arte aproape. S im t ch iar o bo are de că ld u ră trecîn d
tre degete şi spaim a m ea a fost aşa de vio len tă de Aş p utea. Şi cuv in tele m ele a r deveni poem . D ar aş în acelaşi tim p. U n tim p n u m ai v ăd decît a lb astru în
p arc ă m i-ar fi alu n ecat ch iar u n deget, a r fi fost altfel m inţi. A cum aş m inţi. P e n tru că acum este u n a lt acum , două coloane lungi, ferm în d o ite d e la genunchi. Apoi
o în tîm p la re de pom ină — în tre ele u n obiect alu n g it şi acel acum e ra acum o zi, ex a ct acum o zi. A cum sín t a lb a stru l se retrag e : două coloane de alb a stru d rep t;
su b ţire — p riv ire a m i-e tu lb u ra tă de em oţie — cauţi de fa p t cîtev a ore de cînd am aju n s acasă, în casa rid ic p riv irea a tît cît să diversific culoarea, acum ap are
în b u zu n a r u n a lt obiect, rezo n an ţe vizual-m etalice şi goală, m -am în to rs d in oraş u n d e am făcu t gestul cel d in nou negrul, m asiv d e d a ta asta, mai rid ic at în tr-o
cele două obiecte d in m îinile ta le devin ţig a ră şi b ri­ m ai um an, poate, p e care-1 poate face un om, am cum ­ p arte, ex act ca u m ă ru l şi sp rin cean a d in stîn g a mea,
chetă abia cînd sim t voalul de a e r m irosind a fum d in ­ p ă ra t pîine, ce p o ate fi m ai u m an decît u n om care-şi n egru m ai rid ic a t în tr-o p a rte de pe sub care u n roşu
sp re tine. T av an u l p are a coborî încă. E m u lt fum aici. cu m p ără pîine, o ju m ă ta te de p îin e frum oasă şi albă, v io len t d a r cu o con sisten ţă p ro b ab il m oale, e v o rb a şi
O livia aproape silabisind ceea ce nici ea nu m ai ştie gestul ăsta te co n tin u ă u m a n şi frum os în zilele tale, din de ţesătu ră. In p lu s o în g u stă fîşie albă, soarele n-a
precis ce v rea să spună. (U itasem de ea. S tă und ev a în zi în zi, d in tr-u n a în tr-a lta te continui aşa cum colţul aju n s încă p în ă acolo. P iele p rea albă. T otul în cute,
stîn ga m ea, insistă să plece, u n u m ă r îi este ceva mai crud a l g riu lu i (ca o ia rb ă frum oasă) se co n tin u ă în culori în cute, căci tru p răsu c it pe ju m ă ta te p e n tru a
rid ic a t decît celălalt, n u ştiu de ce, a ra tă de p arc ă s-ar m in a ta, m oale şi alb, o ju m ă ta te d e pîine, deci am aju n g e la o ca rte d in bibliotecă), spăl p u ţin e le vase
m ira m ereu de ceva, u m ă r ca o sp rin ce an ă rid icată a ju n s acasă, îh casa goală şi ăsta e ad e v ăru l m eu de încercînd să m ă detaşez de vocea sp a rtă a u nui veein
peste lum e, de sub rochia la rg ă şi inten s neag ră n u se acum : u şa d escuiată şi închisă de m in a în care p u rta - tîn ă r care p ero rează în fa ţa u rech ilo r m am ei lui surde,
zăreşte decît v îrfu l un u i pantof, genunchi copilăreşte sem pîinea, am in tr a t şi am p riv it obiectele, deci. Şi îm i aşez h ain ele la loc, şterg m uşam au a verd e cu un
aduşi la b ă rb ie şi poate d in cauza u m ă ru lu i mi se p are aş p u tea s-o iau de la capăt, antologia inocenţei, tu, p ri­ şerv et de b u că tă rie — ad ecv are a obiectului la situ aţie:
că şi sp rin cean a îi este m ai a rc u ită decît cealaltă şi d e­ v irea m ea şi precis aş scrie altfel. (Intră. R ăsu flă uşu­ şi m asa e „de b u c ă tă rie “ — şi m ai d ep a rte u rm ează ee«a
cît de obicei, arc peste lum ea a sta a n o astră sau poate rată . P riv e şte în ju r. L inişte. N im eni. Ca şi nimic. ce ai citit deja.
de v in ă sínt do ar n ed u m eririle m ele. M ai văd şi culoa­ Acasă. Ca şl acasă. Se aşază pe pat. O v rem e stă aşa, V a ex ista o citire?
re a sîrm os-roşcată a păru lu i, asp ră sub lu m in a violentă crisp ată p arcă. Apoi se în tin d e, îm b răcată. E îm b răcată C iudat este că n u reuşesc să sep ar zilele, acel acum şi
a becului. Culori aspre şi voce moale, incertă, v o rb ire frum os. Fem eie tîn ă ră îm b ră cată tinereşte. A rm onia si­ acest acum . In m ine sín t egale. V orbesc d esp re ele d«-a
n esigură născu tă în gură). M işcările ta le largi, păsăreşti nelui cu ap a riţia lui. Sub coasta d re a p tă — a r fi p rea valm a, în cercîn d de fa p t să-m i ascund n e p u tin ţa de
în spre e a O clipă tru p u l tă u devine caraghios. P rivesc m u lt să ştiu şi a cîta — sim te ceva tare. în c ea rc ă să a-m i im agina ce faci an u m e tu, acum.
fix ja ru l ţig ării tale, obiectul ja r al obiectului ţigară, identifice, n ereuşind, căci sa re ca arsă. R ăsuflă d in nou E x istă n e p u tin ţa mea.
ele devin m obile în tre acele degete nervos-vii, ca nişte u şu rată. E d o ar o carte. C e-ar fi p u tu t fi, dealtfel. Ia Ia r acum , cînd tu citeşti asta, v a fi, este un alt acum .
nobile şi nervoase, mici anim ale cu ex isten ţă in d ep en ­ cartea. O răsfoieşte. Ceva se declanşează. P riv ire a ei E x istă deci m ereu u n a lt acum.
d en tă şi m obilă pe fondul dev en it brusc im obil al tr u ­ vede. C ulori. E fo arte im p o rta n tă aici culoarea. Să nu
p u lui m are. E u m ică, p arc ă încă m icşorîndu-m ă în sp a­ p ătru n d e m m ai departe. Să-i lăsăm p riv irii culoarea). Şi-atunci, d o m nul m eu H em ingw ay,
ţiu l şi el mic, scaunul d in tre u şă şi m asă. Im obilă. E x istă o are u n acum continuu? ce m ai v re i? “

p ere „sp ecialităţi“. E şi u n m otiv m ai convingător p en ­

tru a-şi ju stifica în tîrz iere a la m asă în faţa unei neveste
olim p iu n iişîe le a u care a re u şit p rin tr-o e x tra o rd in a ră m in u n e să m ai ţin ă
m în carea caldă. V a da u n telefon vecinului de a p a rta ­
m en t şi-l v a ru g a să trea că p în ă la ei şi să-i spună
Cam eliei cîtev a cuvinte convingătoare.
In tr-a d ev ăr, a re de u m b la t destul de m ult. N u gă­
seşte M arlboro nici la p rim u l, nici la al doilea b a r în
lică riri în tu n elu l tim pului care in tră. Au K ent, ţig ă ri bune, le cunoaşte, d a r p rea
m u ltă lum e se d ă în v în t d u p ă ele şi el, O.K., v rea ceva
care să lase un fum m ai g reu de adulm ecat. U n cunos­
cut, u n fost coleg de m uncă de pe v rem ea stag iatu rii,
acum şef de lot pe Ş an tie ru l p a tru de construcţii-m on-
ta j, afirm ă că a v ăzu t M arlboro, cam pe la ora zece, la
A junge în a in te a uşii a p a rtam e n tu lu i şi-şi bagă m ina şoferul a re pro b ab il o pană, deoarece de obicei e fo ar­ re sta u ra n tu l M etropolitan. A re de m ers p în ă acolo o
în b u zu n a ru l vestonului ca să caute cheia. C aută în bu­ te p u n ctu al. A liă o ţig ară, ră tă c ită în cu tia u n d e ţine ju m ă ta te de ceas, pe jos. In autobuz e înghesuială şi
zu n a ru l drept, apoi în stîngul, în buzunarele in terio are ţig ările v în d u te la n u m ă r p en tru cei care se lasă de nu poţi ap rin d e nici un chiştoc. F ostul coleg de m uncă
şi apoi în cele de la pantaloni. R ăm îne nedum erit. îşi fum at, şi o oferă lu i O.K. Nu v rea ă accepte douăzeci îi îm p ru m u tă trei S aint-M oritz. Nu le p referă, d a r are
am tin teşte că dim ineaţa, cînd se gîndea că so ţia l-a r şi cinci de b an i p e n tru ea.U nui clien t vechi şi p erm a­ ce să fum eze pe d rum , în tim p ce se relax ează p riv in d
p u te a atenţiona, făcîndu-1 uituc, avea cheia în buzunar. n en t o oferă g ratu it. P re su p u n e că ţig a ra a fost chiar oraşul cu ochii p ieto n u lu i n egrăbit. O ricum , să priv eşti
Din nou. G ăseşte p achetul de ţigări. P ach etu l e aproape p lă tită de cineva, deoarece ea, vînzătoarea, nu iese nici­ oraşul la ora aceea e m ai p lăcu t decît să te ghiftuieşti cu
gol. M ai a re două ţigări. Scoate o ţig a ră şi o aprinde. odată lip să la vînzări. Ia ţig ara, O.K., şi m u lţum eşte carn e de porc. F u m u l ţig ă rii se d estram ă uşor, alb astru ,
F um înd, se poate gindi m ai bine ce a făcu t cu cheia .. . p en tru am ab ilitate. O ap rin d e în tim p ce se decide să in ae ru l străzii însorite. U ită că la ora aceea a r treb u i
îşi poate am inti cu m ai m are p re c iz ie . . . caute un b a r de zi u nde ştie că au în to td eau n a de vin- să se ridice de la m asă, m u lţu m in d u -i C am eliei p en tru
E în a in te a uşii. Dincolo de uşa de s te ja r im itat zare ţig ările preferate. Acum, d upă ce a în tîrz ia t servi­ osteneală. S p u n în d u -i „m erci“ în in tim ita te a sufrageriei
au de m işcările nevestei. Face, probabil, ultim ele preg ă­ rea m esei d in cauze obiective, nu se m ai m u lţu m eşte cu confortabile.
tiri p en tru m asă. De d im in ea ţă pînă acum a av u t tim p ţig ările fu m ate zilnic la serviciu. In ten ţio n ează să cum - Deşi în so rită, stra d a îl p riv eşte in d iferen tă. A sta
să pregătească o m în care fo arte gustoasă. Ca de altfel e bine. P u n e in ev id en ţă ea, strad a , fu m u l e x p ira t de
în fiecare zi. Ii desparte do ar o uşă, şi aceasta fo arte plăm în ii lui. F um ul acesta a tît de arom at, tr a ta t d upă
su b ţire. O.K. n -a r avea ceva m ai bun de făcu t decît să reţe te neghicite, îl leagă de oraşul plin de forfotă, îi im ­
apese pe butonul soneriei, şi ea a r veni g răb ită să des­ pune prezenţa, cucereşte m etri întregi de aer, u rcîn d în
chidă, bucuroasă că-1 vede în sfîrşit . . . Şi ch ar dacă alb astru l cerului şi d estrăm în d u -se acolo, învins de
b u tonul soneriei n -a r fucţiona, a r fi suficient să b ată cu loarea cu rată. D acă n -a r fi fum ător, şansele de a d e­
cu degetul în p lacaju l uşii, uşor, şi totuşi a r fi auzit şi veni u n stră in în oraşul ce l-a n ăscu t a r fi m ai m ari...
în tîm p in a t cum se cuvine d in p a rte a unei soţii cred in ­ Cînd aju n g e la re sta u ra n tu l M etropolitan, îşi zice
cioase. D ar O.K. nu apasă pe butonul soneriei defecte că n -a r stric a să servească m asa acolo. îşi zice în gînd,
şi nici nu b ate în p la ca ju l fragil a l uşii. V rea să in tre să nu-i au d ă n im en i răzgîndirile, ezitările, clipele de re-
în p ro p ria locuinţă deschizîndu-şi sin g u r uşa, ca un om m uşcare. C u m p ără două pachete de la gard ero b ă, fă ră
stă p în pe p ro p ria viaţă. P e scări u rcă o pereche tîn ă ră, să m ai aştep te să le com ande chelnerului. A scunde un
îndrăgostită. T rece pe lingă el salutîndu-1 cu o an u m ită p achet în b u zu n aru l vestei. A şezat la m asă. desface p a­
răceală, d a r salutîndu-1. S ín t lo catari p ro a s p e ţi. . . Se chetul eleg an t cu satisfacţie sim ulată. Fum ează. V ine
opresc la e ta ju l urm ător. în a in te de a ajunge la a p a rta ­ ch eln eru l şi notează com anda şi O.K. n u reg retă deloc
m entul lor. O.K. le au d e picioarele oprindu-se, tălp ile că ia m asa in a ltă p arte decît acasă. N evasta, desigur,
p antofilor frecînd pardoseala de cim ent rece. D ar el le şi-a d a t seam a că el v a în tîrz ia şi, g răb ită deodată, a
ia totuşi în seam ă oprirea. S im te fum ul ţigării p ătru n - pus m în carea la frig id er. Şi-o închipuie, pe ea, pe Ca­
zîndu-i lin iştito r în plăm îni. în v in s de gustul ţigării, melia. închizînd uşa frig id eru lu i şi cău tin d ceva de lu ­
n u -şi m ai face nervi. D ar n u m ai trag e decît două fu ­ cru, d upă ce a ascu ltat cu reg ret ascuns scuzele v ecin u ­
m u ri şi treb u ie să aru n ce chiştocul. A p rin d e cealaltă ţi­ lui. în cearcă să-şi m ai u m p le tim p u l aştep tării cu în d e­
gară. Ştie că-i va fi greu să m ai găsească cheia şi că, le tn ic iri ce nu o absorb, nici sufleteşte, nici fizic. Ea.
în a in te de a in tra în a p a rtam e n t, va fi obligat să-şi Frum oasă. în c ă frum oasă. Coapsele arcu ite tu lb u ră to r,
cum pere un nou pachet de ţigări. N orm al a r fi fost să-şi încă in su ficien t m îngîiate. Ce frum os s-a b ro n zat ea
fi cu m p ărat d eja pach etu l d o rit de la u n a d in tre tu tu n ­ v a ra trecu tă, cînd a m ers la m are, singură. M ăcar dacă
geriile în tîln ite în drum . D ar uitase. Se m ai întîm p lă. a r fi av u t un copil. F e tiţă sau b ăiat, n -a re im p o rtan ţă.
Fum ează liniştit. P în ă la filtru . Ţ igara d in p a­ A r m ai fi av u t cu cine să schim be o vorbă. Să-i spună
chetul a ru n c a t în casa scărilor. N u-şi a n u n ţă soţia. Ea că p ăru l lui O.K. a în cep u t să fie nins. N ins cu ad ev ărat.
n u i-a r m ai da voie să plece du p ă ţigări în ain te de a-şi Şi încă m u lte altele. A r av ea d espre destule de discu­
te rm in a to a tă to căn iţa din farfu rie, deşi de obicei nu-i ta re a şi O.K. C ît de b in e se p ricepea el să îm brăţişeze!...
interzice să fum eze. A u şi b ărb a ţii slăbiciunile lor. Da, în ch ip u ieţi că a fost o zi cînd el a a fla t asta cu m are
b ineînţeles, pe p alier n u poate să-l v ad ă f u m în d !. . . Cu b u c u rie !. . . El se gîndeşte la b lin d a lui n evastă, la
a tît m ai ră u p e n tru e a ! . . . O.K. îşi spune că-i v a a p re­ g îtu l ei graţios, încovoiat dulce de orele de sta t ap le­
cia sîrg u in ţa depusă în aşte p ta re a lui, do ar la în to a r­ cată d ea su p ra v an ei p lin e de ru fe m u rd are, şi lasă fu ­
cere. Nici atu n ci nu-i tîrz iu ! . . . m ul ţig ă rii să u rce d iscret sp re ta v an u l p ic tat al loca­
L a chioşcul din c a rtie ru l lo r n u se află ţigări. V înză- lu lu i u n d e îi este se rv ită h ra n a necesară. F u m u l u rcă
toarea, to p ită de căldură, aştea tp ă de aproape d ouă cea­ în rotocoale leneşe. D acă n -a r fi făcu t achiziţia asta d e
su ri fu rgoneta ce-i aduce zilnic m arfa. P resu p u n e că AUREL CIUPE In atelierul meu
117 V A T R A 7

ţigări, O.K. a r fi fost trist. M elancolic ţ i nerealizat. In de u n sc u rt m e traj pe tem a fu m atu lu i. Cum m ai sîn t de u n a singură, în tr-u n in te rm in ab il monolog interior.
fond, fum ează d in pasiune ţi nu ca să se afle în tre a ­ d oar zece m in u te p în ă la începerea proiecţiei, intră. M ăcar d acă s-ar afla pe vreo s c e n ă . . . A r avea p u b li­
bă. Nu ca şi cum n -a r avea a lt an tid o t îm potriv a plic­ Nu-1 interesează film u l propriu-zis. S cu rt-m etraju l în să cul de p a rte a e i . . .
tisu lui ! . . . Dacă a r fi la o adică, a r p u tea face fa ţă în ­ e p asio n an t şi stupid. Dacă s-a r lu a d u p ă ce scrie acolo, Da, această a rd e re continuă a ţig ă rii îl leagă de
co rd ărilo r vieţii şi cu m ai p u ţin fum! şi şi d upă ceea ce se vede cu ev id en ţă cinem atografică, p ro p ria v iaţă. Ii face inconfundabilă p ro p ria traiecto rie
Cit tim p m ănîncă, fum ează cinci ţigări. A şa că a- a r aju n g e în conflict cu to a tă lum ea. Uite, de exem plu, a vieţii. A ceastă traiecto rie trecăto are. F um ează stînd
tunci cînd iese de la re sta u ra n t e seară şi el are tim p a p rin d e o ţig ară fixînd-o în tre buze d u p ă m etoda de­ pe o bancă m etalică, sub u n m esteacăn. L u m in a albă
destul, şi ţig ă ri destule, ca să facă o p lim b are lungă. m o n strativ ă a m edicului co n fe re n ţia r d in ju rn al. A bia a tru n ch iu lu i copacului spală, n elu ată în seam ă, faţa
In u ltim ul ceas localul s-a cam u m p lu t de fum , şi plă- scap ără ch ib ritu l şi trag e p rim u l fum , că e flu ie ra t im e­ nopţii. O. K. se ridică, u itîn d u -şi pachetul, al treilea?,
m înii lui au nevoie de ae r curat. N -ar fi fost un m are diat. Nu stă p în ă la te rm in a re a pro g ram u lu i. S pectato­ abia deschis, pe b anca singuratică. Cînd se întoarce, cu
necaz fum ul din local dacă n -a r fi p rovenit de la d ife­ ru l din d rea p ta ii şopteşte p a rte n e re i de v izionare că in te n ţia de a-1 recupera, nu-1 m ai găseşte. îşi am in teşte
rite sp ecialităţi de ţigări. S tînd în ă u n tru , erai obligat la m arg in ea o raşu lu i s-a pus în v în zare o nouă m arcă că trecuse pe lîngă el o pereche de liceeni avizi de av en ­
să „fum ezi“ şi m ărci pe care nu d ădeai doi bani. A fară de ţigări, produse ale unei fab rici in stala te în tre ghe­ tu ri ie ftin e .. . Va treb u i să facă ro st de un a lt p a c h e t...
e altceva. A erul p ro asp ăt am estecat cu tu tu n de calitate ţu rile din A n tarctica. Se spune că pe p achet este desen at P o rn eşte în că u ta re a ţig ărilo r preferate. E tîrziu. Şi
su p erio ară e un deliciu ch iar şi p e n tru u n nein iţiat. un u rs polar. e decis ca, la nevoie, să fum eze orice. E şi asta o ex p e­
Acum, dacă a r ajunge acasă, soţia i-a r reproşa în tîr- O. K. iese de la film şi cheam ă u n taxi. Da, în tr-ad e - diţie, o av en tu ră, m ai costisitoare p en tru el, ce-i d rep t,
zierea. O înţelege, are m otive să-i facă reproşuri acestui v ăr, vocea au zită nu m inţise. C um p ără tre i pachete. U nul d a r nu-i oricine capabil să găsească, în p u te re a nopţii,
un pic in disciplinat b ă rb a t al ei, d a r el a r su p o rta îl fum ează la b a ru l m otelului. Nu-1 m ulţum esc. N -au un un p achet de ţig ări întreg. D ar nu m ai m erge la m otelul
greu cuvintele ei neostenite. S -a r ab ţin e să-i răsp u n d ă fum seducător. S erveşte pe c îţiv a tin e ri cu care face cu ţig ări arctice. Acolo pro b ab il că au şi închis. In tră
în doi peri, are tăria, a r găsi cuvintele, d ar n -a r mai cu n o ştin ţă im ediat. C heam ă u n a lt ta x i şi cere să fie în p rim u l b a r de no ap te în tîln it. D escoperă, aici, un
avea poftă p e n tru ţig a ra din ain tea cinei. depus la in tra re a în parc. A p rin d e o a ltă ţigară. S eara g ru p de colegi de serviciu. U nul sau doi, cu am icii lor. ..
Se p lim bă pe străzi înguste, lăturalnice, pe unde e căzu tă de m ult. J a ru l tu tu n u lu i arzîn d îi însem nează P etrece cu ei p în ă la închidere. Apoi se deplasează la
aeru l e m ai p u ţin poluat. P ieto n ii sín t m ai ra ri aici. Co­ lui O. K. d ru m u l p rin noapte. D ealtfel, traiecto ria vieţii lo cu in ţa u n u ia d in tre ei. A cela n u stă la bloc. E mai
piii, num ai ei, sín t fo arte liberi, d a r ăsta nu-1 d era n ­ lu i e în sem n ată, în tim p, de lu m in a ţig ă rilo r fu m ate de sigur. P o t juca şeptic şi pot fum a în voie. Nu d era n ­
jează. U rm ăreşte fum ul propriei ţig ări d estrăm în d u -se la v îrsta cînd începuse să trăiască în a d e v ăratu l înţeles jează pe nim eni. P în ă dim ineaţa.
din nou, acum în aerul în care se infiltrează ■seara. In al cuvîntului. U n în tu n eric continuu, în tu n elu l tim p u ­ A pucă să d o arm ă un ceas în tr-u n p a t pus la dispo­
fond, îşi spune, ce e v ia ţa dacă nu un fum de ţig a ră ce lui, p rin care trece viu licăru l sc u rt al ţigării. Ei. da, ziţie de gazdă. Se scoală tîrziu. Nu m ai poate să-i tele­
se risipeşte le n t în tr-u n am urg capricios ! . . . E o con­ alţii sín t lip siţi de asem enea p îlp îiri. El, nu ! . . . O con­ foneze nevestei. Şi apoi nici n u v rea să o m ai trezească
sta ta re ieftină, îşi m ai spune, d a r ad ev ărată. A tît de solare ce-i p o artă paşii înceţi pe aleile în tunecate. Pe la ora aceea. D esigur că ea s-a culcat tîrziu, d u p ă ce
ad e v ărată în c ît este acceptată de m ai m ulţi. De sute, de aici, pe aceste alei, se p lim base eîn d v a cu ac tu a la lui l-a to t a ş te p ta t. . . Se grăb eşte sp re locul de m uncă.
mii, de m ilioane sau m iliard e de indivizi. soţie. F um ase şi atunci. A cum ev ită să se gîndească la P e strad ă , găseşte cheia în b u zu n a ru l de la p iep t al
In fa ţa cinem atografului „L entila lum inoasă“ citeşte ea. E m om entul. Deşi o doreşte. A r v re a să-i au d ă căm ăşii.
afişele. D escoperă că film ul din ziua aceea este p reced at vocea. Ce chestie ! . . . Acum , desigur, îl ceartă, vorbind A şa i se în tîm p lă în fiecare dim ineaţă.

low cristei» VASILE STRATULA

Cu an i în urm ă, fu rio s că n u găsise la M agazinul
sătesc la n ţu ri de bicicletă, deşi scrisese de o su tă de
dicţionar de intimplări, ori în Condică să aducă, cu m p ără o p ereche de p an to fi
de gală. care şedeau acolo, pe ra ftu l de sus, lîngă o
p ăpuşă m ecanică şi volum ul doi din D icţionarul lim bii
rom âne contem porane, de cîţiv a ani, fă ră să-i ia nim eni,
personaje şi loeuri secundare p en tru că un p an to f e ra n u m ă ru l 42 ia r celălalt, 36.

„DE O MIE DE ORI DE CE“

B roşuri care au c irc u la t în sat cu an i în u rm ă din
ADMITEREA n en ţă u n ghiul d re p t p rin tr-u n m inicalculator, şi poseda m în ă în m ină, alătu ri de C ursul scurt, sin g u ra carte de
un dispozitiv de şterg ere rap id ă şi com pletă a cernelei la biblioteca com unală pe m arg in ile căreia p uteai să-ţi
Din cîte avea să se spună în sat du p ă aceea, ad m i­ de pe m argine. Cum se spunea că anul trec u t unii că­ notezi im p resiile de lectu ră, fă ră a fi pus s-o p lăteşti de
te re a la A rh itec tu ră fusese un ad e v ă ra t dezastru. Din zuseră p en tru că li se term inase, pe la ju m ă ta te a tezei, douăzeci de ori, e drept, n u orice fel de im presii, treb u ia
cei şase inşi care d ăduseră din V intileasa nici un u l nu cerneala, sau p en tru că li se ru p sese v îrfu l creionului să ţii cont de asta. C ursul sc u rt nu era Cei tre i m uşche­
reuşise, ba m ai m ult, unul, m ai precis una, fa ta lui (era interzis să se ascu tă creionul în tim pul ex am en u ­ ta ri şi nici V icontele de B rajelon, să-ţi ex p rim i cine
P e tre L icărete, o fată liniştită, la locul ei în tim p u l lui d in tr-u n an cînd ascu ţitu l u n u i creion adusese in ­ ştie ce im presii subiective, citite şi stu d iate la toate
şcolii şi al intensei p reg ătiri p en tru adm itere, slab ă de stitu tu lu i 2.000 de contestaţii la cel m ai în a lt nivel) fie­ form ele de citire şi stu d iere a b ro şu rilo r trim ise de
i se vedeau, prin rochia do stam bă, om oplaţii, nu se m ai care ca n d id at căra cu el zeci de creioane ascu ţite la raion, de la cercu rile UFDR p în ă la cercul tehnico-apli-
în to arse în sat, fusese sedusă, în ain tea probei elim in a­ m ilim etru, zeci de stilo u ri u m p lu te pînă la refuz, echere cativ al căm inului cu ltu ral, unde tin erii satu lu i în v ă­
to rii de desen tehnic, de un derbedeu ce se dăduse d rep t şi com pasuri de rezervă, m ii de coli de h îrtie velină, ţau, sub conducerea în v ă ţăto ru lu i N icolae F îşîială, să
recto ru l In stitu tu lu i de arh itectu ră şi, în consecinţă, că fiecare p ărea m ai deg rab ă p ap e tă rie decît can d id at construiască u n elicopter cu m ijloace locale. Cu tim pul,
după unii din sat, invidioşi şi pe aerul din ju ru l lor, se la adm itere. A sta am în ase ora de începere a ex am en u ­ de a tîta citit şi stu d iat, fotografiile şi literele b ro şu rilo r
ara n ja se bine, avea să o bţină un b uletin de C apitală şi, lui, un telefon p rim it de undeva, de sus. av ertizase ferm vor d isp are cu totul, vor răm în e d o ar foile albe, to t m ai
de ce nu, un loc pe lista reu şiţilo r la facultate, după alţii conducerea in stitu tu lu i că se prim iseră d eja sesizări albe, to t m ai strălu cito are, pe m ăsu ră ce to t m ai m u lt
însă, se nenorocise, răm ăsese gravidă şi av o rtu l era cu conform căro ra în com pasurile şi stilo u rile u n o r can ­ b ro şu rile sín t studiate, în cep u tu l u n u i lung şi spectacu­
d esăv îrşire interzis. Din cîte spunea în sa t băiatul lui d id aţi s-ar afla fiţu ici com plete, se trecu deci im ediat los drum , căci pe m ăsu ra citirii şi stu d ierii lo r to t mai
V asile Tăcu, care reuşise, d a r fă ră loc, şi aştep ta de pe Ia un control riguros la in tra re a în sală. fiecare treb u ia intense, foile alb e aveau să se tran sfo rm e în m ari coli
o zi pe a lta să fie chem at la B ucureşti telegrafic, auzise să a ra te unei severe comisii, conduse de un m in istru de h îrtie, aşa cum fuseseră în a in te ca ro tativ ele să le
el la radio, în tr-o noapte tîrziu, cînd se făcea linişte ad ju n ct, echerele, com pasurile, stilourile m ai ales, cei p rin d ă în strîn so area lor de sute de kilogram e, colile
d ep lină în e te r şi era loc pe lungim ile de undă şi p en ­ de a fa ră tro p ăiau încolo şi încoace nelin iştiţi, se gîndeau de h îrtie aveau să se în to arcă la p asta o riginară, din
tru lu c ru ri m ai p u ţin însem nate decît rad io ju rn a lele şi în d u re ra ţi la ch in u rile b ieţilo r copii. auzi. să faci copii, cazanele F abricii de celuloză şi h îrtie Tecuci, d e ţin ă ­
m esele rotunde, că toţi cei ce reuşiseră fără loc aveau să te chinui să-i creşti şi să v in ă ăştia să-i om oare cu to are a steagului de fru n ta ş pe ra m u ră în în trecerea
să fie tra n sfe ra ţi cu fo rţa la A erospaţiale, unde nu se atîte a controale fă ră rost, unii susţineau că un asem enea socialistă, p asta avea să dev in ă şi ea ceea ce fusese la
prezentase nici un candidat, facu ltatea fiind aşezată control e o tîm p en ie clară dacă bineînţeles nu e un mod început, brazi m în d ri d in frum oasele noastre păduri,
undeva, la m arginea B ueureştiului, în tr-o com ună su b ­ diabolic de a defavoriza pe can d id aţii proveniţi din şi astfel, dacă. sesizat, raio n u l n -ar fi in terv en it la tim p,
u rb an ă şi un drum a tît de lung cu m ijloacele de tra n s­ rîn d u rile m aselor m uncitoare, alţii susţineau că fo arte de a tîta citit şi stu d iat b ro şu rile a r fi circu lat din m înă
port în com un era a tît de com plicat, a tît de obositor, bine se procedează, p rea se fu ră în ţa ra asta ca în codru, în m în ă sub form ă de m a teria l lemnos.
în cît toţi can d id aţii ren u n ţa seră să m ai dea la facu ltatea ce m ai încolo şi încoace, discuţii, la un m om ent d at se
respectivă, aleseseră facu ltăţi mai aproape de gară. la zvoni că fusese prins u n u l cu toate lecţiile din m anual DARE DE SEAMA
care se p u tea ajunge şi pe jos, şi profesorii luaseră la făcute fiţuici, abil b ăgate în rezervoarele celor zece sti­
rînd ştran d u rile bucureştene, rugind stă ru ito r pe cei louri pe care le avea asu p ra lui, îm p ă rţite pe capitole, E v o rb a de d area de seam ă pe care u n ită ţile de ali­
în tîln iţi în cale să lase p u ţin scăldatul şi bronzatu l şi să nu se încurce la m om entul decisiv şi to ată lum ea, m e n taţie publică d in ju d e ţ vor treb u i s-o facă, peste
să v ină la facultate, nu m ult, vreo ju m ă ta te de oră, cam fă ră excepţie, aprecie en tu ziasm ată m ăsura rec to ra tu ­ cîţiva ani de la în tîm p lă rile de faţă, lu n ă de lună. de
cît treb u ia să in tre în sală şi să reuşească, se pu teau lui, ferm convinsă însă că nu se făcea totul şi nici cîte 25 de pagini, p riv in d în treag a activ itate. Cîtva
p rezenta şi-n costum de baie, num ai să se prezinte, d a r n-avea să se facă p e n tru ca să reuşească cei m ai buni tim p. gestionarii, şefii m ai ales, vor tru d i pe rupte. în-
el n-avea de gînd să se lase tra n sfe ra t nici p rin d ecret d in tre cei m ai buni cercînd să noteze cît m ai exact, cît m ai am ăn u n ţit, cum
al C onsiliului de stat, visul lui e ra să aju n g ă arh itect, a fost v în d u t fiecare obiect d in in v en tar, ce a zis clien­
să în a lţe scum pei noastre p atrii m in d re oraşe şi m in ­ tul, ce-au zis ei, cu linioare de dialog, cu d escrierea
dre blocuri pe locurile unde odinioară, cum seria la clien tu lu i şi, mai ales a atm osferei, se v o r ad u n a la ju d e ţ
ziare, dom neau m izeria şi întu n ericu l, din cîte spunea volum e în treg i de proză, caiete stu d en ţeşti uriaşe, strîn -
el, deci, în dim in eaţa zilei de desen tehnic, pe la cinci se în şn u ru ri ta ri şi roşii, să nu cum va să se p iard ă
deja. se ad u n aseră în fa ţa facu ltăţii cam vreo su tă vreo foaie, vreo scenă sem nificativă p en tru acţiu n ea
de m ii de inşi, exam enul începea la opt, fireşte, aşa fu ­ prin cip ală, v reu n frag m en t de dialog, ce m ai încolo şi
sese a n u n ţa t în presă şi la radio, d a r to a tă lum ea ve­ încoace, în biro u l d irecto ru lu i în tre p rin d e rii ju d e ţen e de
nise cu trei ore m ai devrem e: se zvonea că anul trecut, alim en taţie publică va fi m ai ceva ca la un concurs de
deşi fusese an u n ţat, ca şi acum , la opt, exam enul înce­ d eb u t în proză, num ai epic peste tot, să te sufoci nu
puse la şase. şi to ţi cei ce se nim eriseră acolo la acea alta, d a r asta nu v a d u ra m ult, cei de jos se v o r p rin d e
oră, ch iar şi cei ce p u r şi sim plu treceau p rin fa ţa A r­ că lu c ru rile lo r m inuţios întocm ite, cu o a tît de m are
hitecturii, lu a ră ad m iterea: in tra seră în sală în seria preocupare p e n tru fap tu l sem nificativ, nu sín t citite de
în tîi şi luaseră biletele cele m ai uşoare şi m ai frum oase. nim eni şi, în consecinţă, îşi v o r reb ate la m aşină d area
E rau deci peste o sută de mii de persoane, înscrişi pe de seam ă d in lu n a an terio ară, vor schim ba titlu l şi d a ta
listă erau num ai zece mii, o su tă şi ju m ă ta te de can d i­ şi o v o r trim ite la ju d e ţ şi astfel cu un tim p lib e r u riaş
d aţi pe un loc, d a r fiecare venise în so ţit de fam ilie, în fa ţă se v o r apuca, în lipsă de altcev a m ai bun, de
rude, p rieten i şi cunoscuţi, ba ch iar şi de inşi întîm p lă- fu rat.
to r în tîln iţi în cale, cum fusese cazul cu b ăiatu l lui
G ru iţă B anu, pe care-1 însoţise la exam en un hoţ de DACIA 1300
buzunare. F am iliilor, prietenilor, cunoscuţilor din faţa In m agazia ferm ei nr. 1, V intileasa Vale, stă pe bu­
A rh itectu rii li se adăugau num eroase alte persoane: tuci, ca o cloşcă picotindă, u n autom obil D acia 1300, în ­
ziarişti, gură cască, cîteva sute de inşi care credeau că vins de vrem e. In ju r, sum edenie de lu c ru ri aştep tîn d
to a tă lum ea de acolo aşteap tă să se deschidă m agazinul să fie d ate la casat sau să fie fu rate, deşi ceea ce fusese
şi să se pună ceva în vînzare, ce?, nim eni n -a r fi p u tu t bun de fu ra t a fost fu ra t de m u lt: o bicicletă fără roţi,
spune, după unii, san d ale de vară, refu zate la ex ­ cu flu ieru l de ta b lă al ghidonului ru g in it şi coarnele
port, după alţii catifea din O landa. Din cîte spun ea în strîm b a te cu barosul, o cadă u riaşă de zinc, sp a rtă în
sa t b ăiatu l lu i V asile Tăcu, ferm convinşi că de in stru ­ fund, u m p lu tă cu paie, un m otor rece de tracto r. Pe jos,
m en tele de lu cru depindea reuşita, fiecare ca n d id at se lu t um ed, friguros. P rin tr-o sp ă rtu ră din acoperişul de
străd u ise să aducă cu el ceva cît m ai bun şi cît m ai ţiglă, lu m in a cenuşie, de ia rn ă n eh o tărîtă, trim ite în ă ­
com plet. Unii, de _ exem plu, etala u T -u ri uriaşe, nou u n tru un ochi spălăcit. S tîn d pe bu tu ci ca pe labe. au to ­
nouţe, m irosind să rb ă to reşte a p ap e tă rie din centru, m obilul e ca v ai de el. C arcasa, arg in tie eîndva, e sp a r­
cău tînd d isp reţu ito ri la cei cu T -u ri vechi, p ătate de tă în m ari pete de ru g in ă şi în d o ită d in loc în loc, de
cerneală, la rîn d u l lor d isp reţu iţi de cei cu T -uri din p arcă a r fi d an sat cineva pe ea. P rin golurile p arb rizu lu i
ţă rile putern ic dezvoltate, aduse de p ă rin ţi din călătorii de a ltă d a tă u rcă şi coboară, p ro astă şi n elin iştită, o
în in teres de serviciu, T -u ri care de care m ai bune, m ai gînscă m are, dolofană, în ch isă în m agazie, ca s-o taie,
com plete, care de care m ai sofisticate, culm ea rep re- de paznicul ferm ei. Fulgi irita ţi stau nesiguri, gata să-şi
zentînd-o cel al un u i b ă ia t slăbuţ, cu p riv irea ştearsă,
u n T -u uriaş, din lem n special, care-şi regla în p erm a­ AUREL CIUPE Gutui şi sticlă italiană
8 V A T R A 117

ia zborul, pe banchetele je rp elite. P e scurt, un peisaj p ip ă it ex p ert, ciocănit pe o p arte şi pe alta, desfăcu t în C entru, se v a certa, n u m ult, d o ar vreo cîtev a m inute,
dezolant. Cine m ai ştie însă azi că acest h îrb aşezat pe p ărţile lu i com ponente. N im ic deosebit! U n b an al m o to r la un m om ent d at u ită de u n d e începuse scan d alu l şi
butuci, a tît de ja ln ic încît nici fu ra t n u m e rită să fie, de Dacia 1300, cu o a p rin d e re dificilă, ca d ealtfel toate p e n tru că tă ce re a în care se trezise d eo d ată îl n elin iş­
a fost nu cu m ulţi an i în u rm ă u n autom obil faim os în m otoarele d e pe p iaţă, cum sp u n eau posesorii de Dacii tea, începu să cînte, b ătîn d ritm u l cu p u m n u l în uşa din
în tre ag a ţa ră , a cărui fotografie a a p ă ru t în paginile 1300. F urios că nu descoperise m isteru l, ziaru l ju d e ţea n sp ate a autobuzului, blocată de u n drug de fier. cu o
u n or ziare centrale. A utom obilul pe atunci p ro p rie ta­ avansase ipoteza că e o sim p lă excrocherie cu bonuri ţă ra n c ă d in V idra, care-şi aşezase coşul de ouă exact
tea şan tie ru lu i un u i tru s t de am en a jări hidrotehnice, de benzină, p rin care conducerea tru stu lu i îşi asig u ra în m ijlocul autobuzului, v a răzbi de acolo, d in spate,
care indiguia to re n tu l V îrvănoaia, consum ase în tr-u n an benzina p e n tru autom obilele p ro p rie ta te personală. Ipo­ p în ă în faţă, la şofer, pe care v a în cerca să-l ţin ă de
de zile 100.000 litri de benzină sau, după calculul m i­ teză d ezm in ţită de conducerea tru stu lu i p rin tr-o scri­ v o rb ă ,'o fe rin d u -i o ţig a ră K en t şi şoferul, un ins scund,
nuţios făcut de un ziar cen tral, un tre n de m a rfă cu soare trim isă red acţiei şi p u b licată la Sem nale recepţio­ d a r vînjos, în tr-o căm aşă cu m îneci scurte, deşi n u fu ­
zece vagoane de benzină 90 CP, care a r fi în c o n ju rat n ate, în care se a ră ta u pe larg m arile succese o b ţin u te m ător, o va !ua şi o v a p u n e în b u zu n aru l de la piept
E cuatorul. E ra o sim plă, b an a lă m aşin ă D acia 1300, şi de oam enii m uncii d in acest im p o rta n t sector de activ i­ al căm ăşii, ca pe u n stilou, în cep în d să flu iere un ta n ­
rep o rterii, veniţi din B ucureşti p e n tru a scrie despre tate. u rm a re a m uncii su sţin u te depuse de oam enii gou trist, a tît de tr is t în cît autobuzul nu m ai h u rd u căia
acest caz, se în v îrtiseră m u lt tim p în ju ru l ei, nevenin- m unci su b conducerea o rganelor şi o rg an izaţiilo r de pe la hopuri, nu m ai h îrîia b ătrîn eşte, nu m ai p îrîia din
du-le să creadă u n asem enea consum de energie. D upă p artid , in ten sa activ itate depusă de tru st p en tru în d e­ ţeav a de eşapam ent, nu m ai tre m u ra d in to ată carose­
unii, autom obilul avea din fab rică o m isterioasă gau ră p lin ire a p la n u lu i în a in te de term en , p e n tru in tro d u cerea ria, ci luneca lin, ad orm itor, ca un auto b u z O.N.T. pe
în rezervor, p rin care benzina se scurgea încetu l cu în ­ în pro d u cţie a celor m ai noi cu ceriri ale ştiin ţe i şi te h ­ o şosea a lb a stră (asta avea s-o sp u n ă cu glas tare, să
cetul pe d ru m u rile pline de gropi ale com unei V inti- nicii. au d ă to ată lum ea, un teh n ician d in F lo reşti care u rm a
leasa, singura soluţie p e n tru cu rm area acestei rev o ltă­ fac u ltatea la seral şi fusese în tr-o excursie în R.D.G.
to are risipe de c a rb u ra n t fiin d asfa lta re a tu tu ro r d ru m u ­ IORDACHE CIMPUREANU cu O.N.T.-ul), va coborî cu chiu cu vai în V intileasa
rilo r şi potecilor din V intileasa. D upă alţii e ra v orba C en tru şi lu în d -o d rep t, fă ră să se clatine, ca şi cum a r
de o boală m o dernă a m otorului de autom obil, sem n a­ C îteva zile m ai tîrz iu de la în tîm p la re a de faţă, fi p ăşit pe lin ia subţire, p rim ejdioasă, a u n u i brici,
la tă şi în alte p ă rţi ale lum ii, asem ăn ăto are d ereg lării Iord ach e C îm pureanu, m u n cito r n ecalificat pe şan tieru l făcînd pe cei care-1 p riv eau să tra n sp ire de încordare,
ficatului, cînd omul, deşi înfulecă v ita m in e peste v ita ­ C om binatului de sîrm ă F loreşti se v a îm b ăta p u lb ere
m ine, se sfrijeşte văzînd cu ochii, o boală căreia n u-i se în tr-o d im in ea ţă şi, în loc să se în to a rcă pe şa n tie r, u nde v a in tra în can celaria şcolii g enerale de opt ani şi, am e-
găsise încă leacul, deşi com pania F ord învestise în cer­ treb u ia să te rm in e u n şa n ţ de can alizare în c ep u t d e o n in ţîn d corpul did actic cu cosorul, v a da d ru m u l copi­
cetări m ilioane de dolari. M otorul fusese scos deoparte, lu n ă şi m ai bine, se v a u rca în au to b u zu l de V intileasa ilo r acasă.

strec u ra pe neobservate, u neori nici el nu v ira nim ic

în g u ră de d im in eaţa p în ă se ara din sp irit de so lid ari­
mir c e a * v a ie r stanei a ta te şi sacrificiu, d a r aceasta n u schim ba cîtuşi de pu­
ţin lu cru rile. D irectorul şcolii su sţin ea că m odificase
o raru l D ianei constrîns de lip sa u n o r cad re didactice
de specialitate, ea în să e ra te n ta tă să p u n ă to tu l pe sea­
m a p lecării lui G eorge la B ucureşti şi a d ezin teresu lu i
distsia r u s t i c a v ăd it cu care îşi tr a ta v ia ţa d e fam ilie. D upă se ara pe­
trecu tă în b iblioteca şcolii, A ndy căp ătase cu raj, p re tin ­
dea să-şi oficializeze le g ătu ra şi calcula m ereu ce a v a n ­
ta je p rezen ta v ia ţa la ţa ră . D iana ezita, n u m u lt apoi,
în tr-o sîm b ătă seara, în casa aceea u riaşă a lui George,
s-a p etre cu t o scen ă ciudată. E ra ca de obicei singură,
se spălase p e cap şi d eo d ată a au zit soneria. S-a b u cu ­
m u n a lă a festiv alu lu i-co n cu rs al b rigăzilor artistice de r a t deşi era p re a tîrziu ca la uşă să fi fost George. S-a
agitaţie, iar d irecto ru l şcolii îi în cred in ţase sa rc in a de sim ţit totuşi m u lţu m ită văzîndu-1 pe A ndy, l-a poftit
I. a in stru i fo rm a ţia locală. îi era n ep lăcu t să m ai facă în ă u n tru , l-a îm b iat cu v işin ată şi cafea, apoi a a ştep tat
. . . D irectorul şcolii din sat a prim it-o pe noua p ro ­ n av eta în A . . . , să m ai facă a tîta d ru m d o ar p e n tru a ca el să-şi m otiveze în tr-u n fel vizita. L ear s-a aşezat pe
fesoară sup lin ito are cu to a tă că ld u ra; era evid en t că dorm i în casa lui George, p u stie şi rece. Din sat p leca­ colţul unei canapele, d e p a rte de D iana, şi a început
G eorge vorbise în p rea lab il cu şeful secţiei de în v ăţă- seră m u lţi oam eni în u ltim u l tim p, ex istau d estu le case să-şi troznească u n u l d upă a ltu l degetele. „Ce s-a în-
m înt. D iana e ră orăşeancă get-beget d a r se h otărîse să lib ere şi m ăcar peste ia rn ă s-a r fi m u ta t u ndeva ca să tîm p lat, A n d y ?“ a zis ea. „D iana, te rog prom ite-m i, nu,
plece la ţa ră în în v ă ţă m în t num ai ca să reia contactul n u m ai facă n avetă. S -a r fi co n su ltat desigur cu G eor­ ju ră -m i că ai să m ă iubeşti m ereu !“ a zis el p riv in d
cu şcoala tim p de v reu n an de zile şi apoi să încerce la ge în a in te de a lu a v reo h o tă rîre d a r el uitase com plet n eco n ten it în podea. „Ju ră-m i, te rog, ju ră -m i!“ In p e r­
vreo facultate. Nu avea p ro p riu zis nici o p referin ţă, să dea pe acasă de u n tim p şi ea era m ereu singură. ciunii săi groşi, tă ia ţi ca ai lui M aurice R onet în C arm en
astfel că şi-a ales m a teriile şi orele în aşa fel în c ît să Cînd în fin e a venit, G eorge a ocolit orice discuţii se­ de la Ronda, strălu ceau boabe de lacrim i. „Bine. îţi
p o ată p rin d e tre n u l de n av e tă spre oraşul A . . . Din co­ rioase, a fost cu g în d u l n u m ai la splen d o rile C apitalei ju r!" a zis ea. „Ce s-a în tîm p la t? “ „M i-e team ă ca d ra ­
lectivul de cadre didactice, p rim u l care i-a a tra s aten ţia şi în general, s-a co m p o rtat ca u n stră in egoist, care nu gostea n o astră să nu se sfîrşească d in p ricin a lui S tră-
a fost L ir A ndrás, profesorul de rom ână. E ra localnic, are şi nici nu v rea să aib ă de-a face cu o ţă ra n c ă ceapis­ jan. El e orăşean ca şi t i n e . . . E u . . . “ „Ce to t vorbeşti
pe ju m ă ta te u n g u r sau sas sau cam aşa ceva, tîn ă r şi n e­ tă. A p lecat repede în d ă ră t şi fă ră să sp u n ă cît tim p va acolo?!“
că săto rit şi îi plăcea să-şi scrie num ele L ea r cînd publica treb u i să trea că p în ă la v iito area în tîln ire sau m ă c a r să S tră ja n era u n p ro asp ăt ab so lv en t de facu ltate, care
poezii patrio tice în presa cotidiană. A vea u n fel p lăcu t dea de înţeles dacă v a ex ista vreo v iito are în tîln ir e ... se p rezentase la post abia pe la sfîrşitu l lui ianuarie.
de a se p u rta, deşi ru d im en tar, ia r la practica agricolă D upă ce faza co m unală a festiv alu lu i-con cu rs al U nii sp u n eau că îşi căutase fă ră succes un serviciu în
aducea D ianei flori de cîm p, culese p rin locuri cunos­ brigăzilor artistice de ag itaţie a trec u t cu bine, în acti­ o raşu l B . . . , a lţii că e ra b ă ia t de b an i-g ata şi p u r şi
cute din frag ed ă copilărie. R ăspundea de biblioteca şco­ v ita te a cu ltu rală de m asă a a p ă ru t o p erio ad ă m ai li­ sim plu se d ezin teresa d e u n sa lariu m izer de dascăl de
lii şi acolo, în tr-o să liţă ticsită de că rţi şi cam p răfu ită, n iştită şi D iana a găsit m ai m u lt tim p p e n tru sine. ţa ră . P u rta p ă ru l tu n s m ăru n t, blue je an s Levi’s, can a­
a re c ita t num ai D ianei o poezie scum pă inim ii lui despre G eorge m e rita să fie pedepsit. A a şte p ta t m om entul po­ d ian ă m ilitary look, îşi zicea Mike, u m b la m ereu cu o
fu m u l am ăgirilor. E ra într-o seară rece de toam nă, lem ­ triv it şi în tr-o zi a in tra t d u p ă A ndy în biblioteca şcolii. sacoşă kaki, lungă, pe care îşi scrisese n um ele cu vop­
nele verzi ţiu iau fum egînd în sobă şi ea a fost im p re­ P ă re a că el n u -i v a cere n icio d ată ceea ce G eorge îşi sea albă, cîn ta la g h ita ră şi în general, n u sem ăna defel
sio nată profund. A sim ţit m ii de ace m ă ru n te în ţep în - luase sin g u r încă de la p rim a în tîln ire, cu n a tu ra le ţe a cu oam enii d in sat. în cancelarie ocupa în to td eau n a
du-i nările, s-a lip it de p ie p tu l lui şi a m u rm u rat: „Ah, cu care le făcea pe to a te E ra d u p ă-am iază tîrziu, am u r­ două scaune: pe p rim u l şedea el, pe al doilea îşi în tin ­
A ndy, încetează, te rog. A h !“ L ear poetul a o ftat încîn- gea şi soba răsp în d e a în ju r u n d e dulci de lu m in ă. L-a dea picioarele lungi, în c ălţate cu bocanci în alţi, p ro b a­
tat, a cuprins-o în b raţe şi a încercat stîngaci să o să­ o p rit pe A ndy să răsu cească v reu n co m u tato r electric, bil n u m ă ru l 46, şi îşi ju stifica atitu d in e a vag, ironic
ru te. A n im e rit în să pe v îrfu l nasului, s-a în ro şit cum ­ s-a cu ib ărit la p iep tu l său ca şi p rim a d a tă şi în sem iob­ p rin tr-o g rav ă tro m b o fleb ită. A ltfel era sim patic şi sim ­
p lit şi a fugit g ră b it să spargă nişte lem ne p e n tru fo c ... scu ritate, p rin tre suspine i-a po v estit to a tă v ia ţa ei, in ­ p la lu i a p a riţie în can celarie era su ficientă să învioreze
E rau m ai to t tim p u l îm p reu n ă şi lum ea a în cep u t să clusiv isto ria cu D iana rustica. A ndy a o fta t d in nou cît de cît atm osfera. F iecare cău ta să-l re ţin ă în p rea jm ă
vorbească, aşa cum se în tîm p la ori de cîte ori u n localnic plin de com pasiune şi a lăcrim a t a lă tu ri de ea deşi. la ca pe un in d iv id care se ştie face u til şi în acest fel
lu a o fată străin ă. N u se p u n ea a şa d a r p roblem a că d re p t v orbind, nu p rea în ţeleg ea de ce o su p ă ra a tît de tre b u ia înţeles fa p tu l că D iana îl rugase de cîteva ori
D iana e ra d eja m ă rita tă — soţul ei, George, nu_ fusese m u lt -viaţa la ţară. In tr-u n tîrz iu a să ru ta t-o iarăşi să o aju te în serile cînd p reg ă tea spectacolul brigăzii a r­
niciodată v ăz u t p rin sa t — ci do ar aceea a u nei în v ă ţă ­ ap ro ap e de v îrfu l n asului şi a m îngîiat-o tim id pe p ă r tistice. A ndy L ear in te rp re tase g reşit lu c ru rile şi în tr-o
to are d in tr-o localitate ap ropiată, pe ca r L ir A ndrás o S tăteau am îndoi jos, pe un covor curat, m oale, ţe su t în zi a aştep tat-o la sfîrşitu l orelo r îm b ră cat oribil, în tr-u n
p rezentase în to td eau n a d re p t verişo ara sa. F a ta aflase casă şi p ă s tra t de el în secret p e n tru asem enea ocazie. costum de pînză a lb a stră ieftină, blue-jeans im itaţie,
d espre D iana şi începuse să spună tu tu ro r că L ir îşi Au răm as aşa, p riv in d flăcările ju cău şe din sobă, m ai cu su t prost, pe sem ne la cooperativa m eşteşugărească
bătuse joc de ea, îi făgăduise m area cu sarea şi în u lti­ bine de trei ceasuri şi nicio d ată m ai tîrziu, D ian a nu locală, p ro p u n în d u -i în g u ra m a re să m eargă p e n tru o
m ul tim p o considerase d re p t logodnică. A ndy în să nu şi-a p u tu t am in ti ex a ct cum se în tîm p lase de a adorm it. cafea acasă la el. D iana a în cercat d iscret să-l facă
s-a lă sat im presion at şi a ru p t orice leg ătu ri cu ea. D iana A ndy stă tu se nem işcat p în ă a în ţe p en it com plet şi nici să-şi schim be co m p o rtam en tu l caraghios, să în ţeleag ă că
i-a p re ţu it gestul cum se cuvenea deşi n u încetase nici n-a m ai p u tu t să se rid ice în picioare. L -a sp rijin it nu oricui îi v in e bine ţin u ta lu i M ike S tră ja n , d a r to ­
o clipă să-şi iubească soţul. S entim entele n u trite p en­ D iana de subsuori şi l-a fric ţio n a t p în ă cînd sîngele a tu l a fost zadarnic. A fectat de fap tu l că-i criticase cos­
tru profesorul de rom ână erau desigur putern ice d a r nu început să-i circule n o r m a l. . . . tu m aţia, L ir A ndrás i-a co n testat v eh em en t orice com ­
se puteau com para cu cele n u trite p e n tru George. P e p eten ţă în m aterie de m odă şi de bun gust în ge­
acesta îl revedea seara în oraş în to td ea u n a trem u rîn d III. n eral, ia r cînd în cele d in u rm ă ea i-a în to rs spatele, a
d e em oţie, elegant, tuns şi b ă rb ie rit în g rijit, folosindu-se strig a t furios:
D upă v acan ţa de ia rn ă s-a d esfiin ţat can tin a
cu n a tu ra le ţe de to ate b inefacerile vieţii civilizate. In tre — D iana rustica! Am fost un tîm p it că am plîns
C.A.P.-ului. D eservea în p rin cip al m uncitorii sezonieri, p en tru tine . . .
A ndy şi G eorge era d iferen ţa d in tre sa t şi o r a ş . . . după cam p an ia agricolă de to am n ă funcţionase în că p u ­
Se apropia sfîrşitu l lui octom brie. D im ineaţa era ţin d o ar p e n tru cad rele didactice d in sa t d a r apoi îşi Nu l-a lu a t în seam ă nici atunci, nici m ai tîrziu
frig, o ceaţă um edă şi rece răm în ea p în ă către am iază trăsese obloanele. D ian a av ea ore şi d im in eaţa şi după- cînd el şi-a reîn c ep u t o sten tativ d ru m u rile la în v ă ţă ­
p rin să în v re ju rile cartofilor. R ecoltarea p ăre a a n u se to area d in lo calitatea vecină. D im potrivă, ru p tu ra i-a
m ai isprăvi. D iana încă nu-şi văzuse niciodată elevii în am iaza, aşa că răm în ea n em în cată adesea to ată ziua.
D esigur A ndy nu u ita niciodată să-i aducă un m ăr sau creat un fel de u şu rare şi m ergea d in nou la şcoală cu
clasă, practic nu îi cunoştea şi u rm ărea anevoie activ i­ un p ach et de biscuiţi sau altcev a asem ănător, ce se putea plăcere. P în ă şi o scrisoare p rin care George am en in ţa
ta te a lor. F ugea d in tr-u n ca p ăt în a ltu l al ta rlale lo r că e ra decis, în u rm a zv o n u rilo r care circu lau pe sea­
ţip în d în tr-u n a p e n tru a-i d eterm in a să-şi v ad ă de lucru. m a co m p o rtării ei, să reexam ineze cît de cu rîn d căsni­
Copiii însă p ro fitau de orice clipă de neatenţie, se ju ­ cia lor, a lăsat-o senină. Ş i-a a d u n a t obiectele perso­
cau azvîrlind cartofii în to ate p ă rţile şi chiar fugeau n ale d in casa lu i George, rece şi pustie, şi s-a m u ta t în
în tr-o pădurice ap ropiată, de un d e n u se m ai în to rceau sat, la u n ţă ra n . In d efin itiv şi alţi orăşeni, cu M ike
decit p e n tru plecarea acasă. P loua m ă ru n t şi aeru l avea S tră ja n în fru n te , locuiau în sat. G eorge a a fla t in să de
consistenţa pufului ud. D iana răcise puţin, răguşise h o tă rîre a ei şi rep ed e a v en it să-i b ată în ferea stră de
groaznic şi nu m ai avea chef de nim ic. A jungea acasă, în a s tîrn it toţi cîinii. E ra tre c u t de m iezul nopţii d a r ea
A ___ se ara tîrziu, plină de noroi şi udă din cap şi p în ă i-a deschis şi l-a p rim it în ă u n tru să se poată convinge
în picioare. Se sim ţea caraghioasă şi a tît de ostenită că degeaba se aştep tase să o su rp rin d ă în fla g ra n t d e­
în cît nu m ai avea p u te re nici să caute cheia p rin poşetă. lict de ad u lter. El a n eg at asem enea in te n ţie şi s-au
Se oprea în a in te a uşii, apoi suna. G eorge îi deschidea c e rta t pe tem a aceasta p în ă în zori, cînd G eorge i-a ce­
tîrziu, agasat şi o p riv ea rece, fă ră să o recunoască în r u t ie rta re şi a co n ju rat-o în num ele fericirii la care
p rim u l m om ent. O dată a hohotit sarcastic: are d re p t orice fiin ţă în su fle ţită să se în to a rcă în A . . .
— Eşti o ceapistă. D iana rustica! V a face to t ce d ep in d ea de el, to t ce v a fi om eneşte po­
Nu l-a lu a t în seam ă atunci d a r cu vreo săp tăm în ă sibil ca să v in ă acasă în fiecare săp tăm în ă, peste pu ţin
m ai tîrziu, du p ă ce el a plecat la B ucureşti, la u n curs tim p d ealtfel reciclarea aceea se va te rm in a d efin itiv şi
de reciclare, şi-a re a m in tit scena. E ra în bucătărie, sin­ vor fi d in nou n e d e s p ă rţiţi. . .
gură, şi a plîns ţin în d ib ricu l cu cafea d easu p ra focului.
IV.
II.
. . . C rezînd că G eorge îşi relu ase v ia ţa de fam ilist,
. . . Ia rn a a v en it devrem e în acel an, ningea a b u n ­ d irecto ru l şcolii din sat a prom is D ianei că v a schim ba
d en t şi n av e ta e ra grea. D iana n u m ai avea tim p să d in nou o raru l, îi v a red u ce orele de d u p ă-am iază a s t­
facă nim ic, abia dacă reuşea în clipele lib ere să-şi tr a ­ fel în cît să p o ată face m ai lesne o n av e tă spre A . . .
gă sufletul. Sub ochi i se adînceau cearcăne m a ri vine­ A pucase ch iar să trea că în sarcin a lu i S tră ja n instruirea
ţii. Cel p u ţin de două ori pe să p tăm în ă răm în ea să d o ar­
m ă în sat, în fam ilia v reu n u i elev. Se ap ro p ia faza co- AUEEL CIUPE Natură statică cu fructe
117 V A T R A 9

brigăzii artistice de agitaţie, cînd cineva a adus zvonul în mod deosebit spectacolul lor, care în d re p tă ţe a din nech ib zu ită şi cîţiv a stro p i de v işin ată i-au să rit pe
că la B ucureşti, G eorge era v ăzu t m ereu în com pania p lin efo rtu rile depuse, ilu stra fondul de a u r al ta le n ­ căm aşă. Ca nicio d ată M ike-nonconform istul, M aic-am e­
unei fem ei suspecte, cu care fusese pe p unctul de a se te lo r p o p u lare şi aşa m ai departe. B rig ad ierii au sa lu ta t rica n u ’, îm brăcase u n costum scum p, p u rta căm aşă alb ă
căsători în studenţie, şi totul s-a o p rit în loc. în c e tu l cu alo cu ţiu n ea lui cu o explozie de aplauze, ia r M ike a şi crav ată. D iana e ra desigur g ata să re p a re to tu l ceva
în cetu l problem ele au re a p ă ru t u n a după cealaltă, can ­ s ă rit de b u cu rie în tr-u n fel spectaculos, ex ecu tîn d ceea m ai tîrziu, a spus ch iar ceva în acest sens, d a r el n u o
tin a C.A .P.-ului în tîrz ia să se redeschidă (num ărul ce el nu m ea „saltul N ijin sk i“, a lu at-o pe D iana în b raţe asculta, preo cu p at să-şi frece piep ţii căm ăşii cu batista.
m u n citorilor sezonieri rev en iţi în v ederea cam paniei şl p e loc, în văzul tu tu ro r a să ru ta t-o ap ă sa t pe gură. „L asă asta, M ike, avem tim p m ai tîrziu. A cum v reau
agricole de p rim ă v ară fusese sub prevederi) şi în plus, A u plecat apoi cu to ţii la re sta u ra n tu l cen tral d in A . . . , să...“ a zis ea gîfîind uşor. „D ar tu eşti căsătorită,
în fam iliile ţă ră n eşti nu m ai avea nim eni tim p de gătit, să serbeze su c ce su l.. . D iana!“ a zis S trăjan . „George, soţul tău...“ „G eorge nu
începuse m unca. D iana n u se a ră ta descum pănită. N aveta B rig ad ierii cîn tau de zor „D e-ar fi m în d ra -n deal la m ă m ai iubeşte. Ia-m ă cu tine, M ike!...“
cum putea, m înca in v a riab il ouă şi slănină şi răm în ea cruce“, cînd D iana a sim ţit că o cu p rin d e o uşoară am e­ N iciodată m ai tîrz iu D iana nu şi-a p u tu t d a seam a
peste p rogram ca să-l a ju te pe S trăjan . Se sim ţea obli­ ţeală. A ce ru t cuiva u n p a h a r de ap ă rece şi a a n u n ţa t cum s-au p etre cu t lu cru rile. S tră ja n sim ulase u n atac
gată m oral în acest sens, se ap ro p ia faza zonală a festi- că v rea să plece acasă. M ike S tră ja n s-a o ferit im ed iat d a r tocm ai atu n ci s-a sp a rt clo n d iru l şi v işin ata s-a
v alului-concurs al brigăzilor artistice de agitaţie, ră m î­ să o conducă în să d în d curs ru g ăm in ţilo r tu tu ro r, a p ro ­ v ă rsa t pe covor. L -a sim ţit că ren u n ţă, că se rid ică de
nea d in nou în sat pînă tîrz iu şi dorm ea la ţă ra n ii m is să se reîn to arcă rep ed e la resta u ran t. A u ieşit aşa­ pe canapea, apoi se lasă în genunchi şi începe să frece
aceia care îi oferiseră gazdă, George desigur aflase d ar d a r îm p reu n ă şi au luat-o pe n işte stră d u ţe dosnice, îndelung, cu aceeaşi b atistă, p a ta de pe covor. Cînd a
nu se m ai grăbea să v in ă după ea . . . p u ţin um blate, astfel în eît au aju n s acasă la D iana în isp răv it, a plecat fă ră să p riv ească în d ă ră t. D iana a
S tră ja n se • descurca destul de bine, se apucase de num ai cîteva m inute. Ea a d escu iat uşa repede şi au răm as încă p u ţin rid icată în capul oaselor, apoi şi-a
tre a b ă cu aerul că num ai brigăzi artistice de ag itaţie in tra t n eo b serv aţi în ă u n tru . In d isp o ziţia îi trecu se ca ad u n a t poalele rochiei şi s-a rid icat în picioare. Se sim ­
in stru ise în v ia ţa lui şi izbutise încă de la p rim a rep e­ p rin farm ec, era încă d e v re m e . şi i-a r fi p lăcu t să m ai ţea v lăg u ită şi îşi d o rea o baie fierb in te . A doua zi tre ­
tiţie să-i farm ece pe toţi, astfel că satul _ com enta cu răm în ă p u ţin îm preună. G eorge stă te a to t tim p u l în b u ia să fie la şcoala din sa t d is-de-dim ineaţă. Se an u n ­
sim patie ce a m ai zis şi ce a m ai făcu t M aic-am ericanu’. B ucureşti şi D iana era fo arte singură. A scos clondirul ţase o inspecţie de la secţia de în v ăţăm în t. A in tra t în
La festivalul-concurs care a av u t loc în A . . . , D iana a cu v işin ată şi ib ricu l cu cafea, apoi s-a aşezat aproape cam era de baie, a d a t d ru m u l apei să curgă şi s-a p riv it
tră it clipe de m ari em oţii. In cele din urm ă însă colec­ de Mike, pe canapea. Ş i-a lip it brusc buzele de obrazul în oglinda în altă.
tiv u l in stru it de ea îm p re u n ă cu M ike a ieşit pe p rim u l lui p ro asp ăt b ărb ie rit: „Mike, te iubesc!“ a zis ea. „Tu — D iana rustica... a m u rm u ra t ea şi a în cep u t să
loc. P reşed in tele ju riu lu i însuşi a ţin u t să evidenţieze nu vezi că eu te iubesc?“ S u rp rin s, el a făcu t o m işcare plîngă.

Va deschide uşa şi v a ieşi afară. Il voi u rm a n eîn ­

crezător.
d eb ut — Uite-1, vezi, e acolo.
In tin zîn d m îna, v a a ră ta în d ree ap ta no astră, spre
io a is lă c u s tă cap ătu l peronului. E acolo.
L u p u l m i se v a p ărea că doarm e, cu ochii deschişi,
sclipind reci, b atjo co rito ri în în tu n e ricu l lăptos de afară.
— Cred că doarm e, v a zice lipoveanul. S au poate a
• 1 m u rit, cine ştie.
V I S C 11 111 p Va lovi cu cizm a în tr-o p ia tră şi apoi o v a ridica. O
va aru n c a în d irecţia aceea. P ia tra v a lovi p întecul an i­
m alului cu su n et sec, în fu n d at, ca u n icnit.
— Cred c-a m u rit. De foam e. Sau de frig. Şi cuprins
su b it de b u cu rie se v a în d re p ta sp re h o itu l lupului.
L upul va veni tîrziu, spre m iezul nopţii. V a sta în au d e slab, u n d ev a în p re a jm a gării. — Hai, vino să-l vezi. E m ort!
uşa sălii de aştep tare, u rm ărin d flăm înd, cu ochi sticloşi, Apoi se v a face d in tr-o d ată linişte. T em ătoare, b ă­ Mă voi ap ro p ia şi eu, a tra s m ai m u lt de ochii sti­
oam enii răsp în d iţi pe cele cîteva bănci. trîn a v a ascu lta cîtva tim p liniştea, apoi, sculîndu-se cloşi. O băltoacă de bale a în g h e ţat lîngă botul an im alu ­
C h iar lîngă uşă, sub becul cu lum ina neputincioasă, greoi, sp rijin in d u -se în m îini, va m erge în colţul celă­ lui, răm as deschis în tr-u n rîn je t d isperat.
stre c u ra tă p rin tr-o îm p letitu ră de sîrm ă verde, întin s pe la lt al sălii, în tu n ecat, îşi v a rid ica p u ţin poalele rochiei — Cred că e ra b ătrîn , ta re bătrîn.
to ată lungim ea băncii, un m ilita r v a dorm i, în fă şu ra t în şi, aşa, cum va sta cu picioarele p u ţin desfăcute, v a slo­ In uşa sălii de aştep tare v a ap a re şi celălalt om,
m anta. bozi u d u l ce-o chinuise. Un m iros în ţep ăto r, trupesc, se cel cu închisoarea.
„D intr-o să ritu ră ii pot sfîrteca gîtul“, va gindi lu ­ v a răsp în d i în ju r. — A m u rit?, v a în tre b a el şi scuipînd de cîteva ori
pul, făcînd cîţiva paşi înapoi, dincolo de peticul de lu ­ D in colţul său. necunoscutul o v a vedea, o v a u rm ări se v a ap ro p ia de noi.
m ină din d rep tu l uşii. p rin tre gene şi va scuipa: „Ptiu, scîrboşenie“. — A m u r i t . . . n u de m ult, poate acum în zori, încă-i
Ceva m ai în fund, lîngă soba aproape rece de tuci, cald, v a zice lipoveanul m îngîind p întecul su p t al a n i­
un lipovean bărbos va desface o bocceluţă din pînză în ­ A poi, uşor, b ă trîn a se v a în to arce la locul ei, aşezîn-
m alului.
flo rată şi va m înca, cu gesturi încete, din peştişorii să­ du-se cu m îinile pe pîntece, cu p riv irea a ţin tită und ev a — Ş i . . . ce facem cu el acum , voi în tre b a şi eu, p en ­
raţi, în şira ţi pe o sfoară. Din cînd în cînd, va în tin d e în gol. D in tr-u n sin g u r salt, om ul acela va să ri lîngă tru a spune ceva.
m în a după o sticlă cu b ă u tu ră verzuie, din care va tr a ­ ea, p u n în d u -i p alm a pe gură. — Ce facem , îl aru n căm d racu lu i în D unăre, va
ge, gîfîind, cîteva în g h iţitu ri. U n fel de prom oroacă i s-a B ă trîn a aproape va leşina şi, ca p rin vis, v a sim ţi răsp u n d e lipoveanul. S ă-l ducă ap a u nde-o vrea.
a şte rn u t pe m u staţa blondă. S u p ărat, sau poate din tr-o m îna om ului răscolindu-i rochia, aşezîndu-i-se pe p în te- Se v a apleca. A pucînd h o itu l de un picior va începe
veche obişnuinţă, lipoveanul o v a şterge cu m îneca p u ­ cul u scat şi rece. să-l trag ă sp re apă. C elălalt om v a p rin d e şi el an im alul
foaicei, în ju rîn d p rin tre dinţi. „N u-i nim ic . . . n u -ţi fie team ă . . . s í n t . . . nu-i n i­ de un picior. îl v o r duce lîn g ă apă.
L îngă el, lip ită de p eretele coşcovit, o fem eie tîn ă ră m ic“ va gîfîi om ul acela şi b ătrîn a ap ro ap e că v a ţipa, — Nu-1 arunca, va zice lipoveanul.
va dorm i cu capul sp rijin it pe geam an tan u l din b raţe. insă în ăb u şin d u -şi strig ă tu l îşi va înfige d in ţii în buzele A plecîndu-se iar, v a sm ulge u n sm oc de p ă r din b la­
Cu m îinile petrecu te pe după şoldul ei, un copil va d o r­ om ului p ră v ă lit peste ea. n a lupului. Va scoate o b atistă şi în făşu rîn d p ăru l în ea
mi şl el, cu fa ţa în g ro p ată în palto n u l cafeniu al fe­ o v a v îrî ia r în buzunar.
meii. „Las-o în pace, tîr îtu ră “, v a m orm ăi a m en in ţăto r în
som nul lui lipoveanul şi n ecunoscutul acela v a să ri spe­ — P rin d e bine, p ă ru l de lup. B ă trîn ii zic că-i bun
„Aş p u te a sări pînă la copil — va gîndi lupul — şi de descîntec. Cînd e om ul sin g u r îi deseînţi cu p ă r de
apoi să-l tîrăsc u n d ev a p rin tre stivele de lem n din sp a ­ riat, tîrîn d u -se la locul lu i şi b ă trîn a v a începe stin s să
plîngă. lup şi-i trece. A şa zic b ătrîn ii, va zîm bi lipoveanul pu--
tele gării. Cine m i-a r sta în cale?“. Şi, cuprins de o sete ţin stînjenit.
nep o tolită de sînge, v a începe d in tr-o d ată să urle. De afară, u rletele lu p u lu i v o r răzb ate în că m u ltă
— Tu n u iei? Se v a în to arce spre celălalt om.
Cei d in ă u n tru vor tre să ri sp eriaţi şi fiecare se va vrem e neputincioase, silnice, am estecate d o ar cu scrîş- — Ce să fac cu el? Şi a ş a ...
cuibări mai bine în colţul său. n etu l în fu n d a t al D unării, d ueîndu-şi sloiurile, în n oap­ — Ia, n u f i . .. nici n u ştii cum ţi-o treb u i vreodată.
B ă trîn a din fu n d u l sălii, care to t tim p u l privise către te, în jos.
Se v a ap leca şi om ul celălalt, v a sm ulge u n smoc
fem eia cu copilul adorm it, îşi va face o cruce, m urm u- Cînd m ă voi trezi în zori, apro ap e toţi ceilalţi din de p ă r şi-l v a în fă şu ră în tr-o bucăţică de ziar.
rîn d : „Alungă-1 doam ne!“. sală încă v o r dorm i. P icio arele îm i v o r fi am o rţite, d e­ — H ai, să fie, dacă aşa se face.
L ipoveanul o va auzi şi-i va zîmbi. „Nu te speria, getul d eg erat va începe să m ă a rd ă şi m ai ta re şi mă
babuşca, nu in tră el în ă u n tru ; i-o fi frig, poate foam e, voi gîndi că a r fi bine să fac cîtev a m işcări. — Tu nu iei, m ilita ru le ? m ă v a în tre b a lipoveanul
d a r de in tra t, nu in tră aici, să ştii“. U n lup m o rt n u găseşti m ereu.
T rezit de su n etu l bocancilor, lipoveanul va deschide
V a privi şi el spre uşă, continuînd cu obidă: „Num ai şi el ochii, m ă v a privi, apoi îşi v a ap rin d e ţig ara. Mă Voi zîm bi n eîn crezăto r: „La ce b u n ? “
că, ăştia de la g ară puteau să facă u n a m ai ca lumea. voi duce lîn g ă el şi-i voi cere u n foc. — Ia, băiete, aşa-i obiceiul ş i . . . ce s tr ic ă .. . a ş a ...
Aşa, cu atîte a cră p ătu ri, parcă eşti a fa ră “. o am in tire . ..
M ilitaru l n u se va trezi. U rletul lup u lu i va trece — Nu bei o duşcă? Face b in e d im ineaţa, pe nem în-
cate. Mă voi apleca în silă. A pucînd în tre degete cîteva
peste el şi peste visul lui şi abia în tr-u n tîrziu, cînd ţi­ fire din b la n a su ră, voi trag e cu p u te re
p ătu l jivinei hăm esite se va fi scu fu n d at adine în pîcla îm i v a în tin d e o sticlă cu o licoare v erzuie şi voi
Ochii m etalici, îm p ietriţi m i se v o r p ăre a că m ă p r i­
u nui a lt început de vis, el va gem e şi se v a răsuci lu a p u ţin în gură. Voi în g h iţi şi o a rsu ră m ă va spinteca. vesc cu duşm ănie. Sau cu o b atjo cu ră apăsătoare.
zvîcnit. Un picior îi va aluneca de pe bancă, spînzurînd. — Ce n aib a-i asta?
Bocancul nou răspîn d eşte un m iros adem enitor, de piele Voi lovi cu bocancul botul anim alului.
um edă, aţîţăto are. — S pirt. S p irt rafin at. Face bine, încălzeşte. — Hai, dă-1 naibii. Se face ziuă.
„Aş p u tea să-l tra g de picior. P în ă a fa ră nu-s mai O căld u ră n eo b işn u ită îşi v a face loc in m ine. Mă Cei doi vor apuca iarăşi h o itu l de picioare. Ii vor
m u lt de zece paşi şi nim eni n-o să m ă oprească.“ va d u rea şi capul. Voi dori să ies afară, la aer. face v în t pe un sloi.
„Pleacă el, n-avea nici o grijă, va zice lipoveanul ca — S t a i . . . nu ieşi, să vedem , poate ja v ra aia a fu ri­
p en tru sine. N um ai că aşa e fire a lupului: u rlă şi el ca Vom ap rin d e apoi cîte o ţig a ră şi vom p riv i o v re­
un su flet sin g u r“. sită m ai e pe-aici. m e sloiul d ep ărtîn d u -se cu tru p u l an im alu lu i m ort. tot
T rîn tit pe duşum ea, cineva din colţul cel m ai în tu ­ Şi se v a rid ica v en in d lîngă m ine, în d rep tu l uşii. mai^ d ep arte, în josul D unării, p în ă n u va m ai răm îne
necat al sălii va începe să îngîne un cîntec. — Ă ştia nu pleacă, dacă-s flăm înzi. S tau şi aşteaptă decît un p u n ct cenuşiu în alb u l g h eţu rilo r curgînd spre
pîclă.
L ipoveanul se va u ita într-acolo, curios, ca lovit de aşa, p în ă înnebunesc de foame.
o nem aipom enită surpriză. B ă trîn a va întoarce şi ea ca­ Voi ru p e o filă d in ca rtea ce-o am în b u zu n aru l
pul, sp re cel în tin s pe jos. „Bre, om ule, bine o m ai duci, m antalei, voi în fă şu ră în ea cele cîtev a fire de p ă r ce
dacă te-a ap u cat cîn tatu l pe gerul ăsta şi cu lu p u l la le ţin încă in p alm ă şi apoi m ă voi în d rep ta spre sala
de aşteptare.
u şă“.
„Ce să facă, v a zice lipoveanul, m ai bine să cînte Se va trezi şi b ă trîn a şi, cînd cei tre i b ărb a ţi vor
decît să-i tre m u re d in ţii“. in tra în ă u n tru , ea v a p riv i sp e ria tă la om ul care, în
m iezul de noapte, sărise pe ea.
M ilitaru l se va în to arce cu fa ţa în jos. P iciorul acum
apro ape că-i atinge duşum eaua. Fem eia tîn ă ră v a cotrobăi în g eam an tan şi, cum stă
„De cînd doarm e b ă ia tu l ă la “ va bodogăni ca p en tru aplecată, o şu v iţă de p ă r îi v a ieşi d in broboadă, alu-
sine lipoveanul. neeîn d u -i pe fru n te. D in cînd în cînd, cu u n gest grăbit,
o v a da la loc, sub broboadă, con tin u în d să scotocească
„Cine ştie unde-o fi m ergînd pe o vrem e ca asta. în g eam an tan u l d in carto n cărăm iziu, striv it p u ţin la
Poate a c a s ă . . . “ îi va răsp u n d e b ătrîn a, făcîndu-şi iarăşi colţuri
cruce.
L ipoveanul se v a în d re p ta sp re b an ca lui, v a scoate
iarăşi bocceluţa. D esfăcînd-o, v a începe să m estece leneş
U rletul lup u lu i se v a în d e p ărta apoi. Se va auzi tot peştişorii săi uscaţi.
m ai slab, to t m ai neputincios, ca u n schelălăit de cîine
b ă tu t şi alu n g at d in tre oam eni. O m ul ieşit din închisoare va trece sp re locul din
„C red c-a plecat, va zice in tr-u n tîrz iu cel care pînă colţul sălii, trîn tin d u -se jos, cum stătu se to a tă noaptea.
atunci cîntase. O fi v ăzu t că n -are ce m înca pe-aici“. V a p riv i ab ia atu n ci sp re b ătrîn ă şi-i v a şopti: „Să nu te
s u p e r i. . . Ş t i i . . . eu . . . “. B ă trîn a v a zîm bi în c u rc ată şi,
N u-i va răspunde nim eni. Copilul va începe să gea­ n eştiin d ce să-i spună, va porni sp re uşă.
m ă p rin som n şi fem eia, trezindu-se, îl va m îngîia de
cîteva ori, buim acă, apoi se v a cufunda din nou în somn. „Nu te supăra, zău “, îi v a m ai strig a om ul acela şi
b ătrîn a în g ăim în d tu lb u ra tă „Ei. om ule, e ruşine, păcat,
Lipoveanul, du p ă ce va ap rin d e o ţig a ră şi va trag e D um nezeu . . . “, v a izbucni în plîns.
cîteva fum uri, o va stinge şi, rid ieîndu-şi gulerul p u ­
foaicei, va adorm i şi el. Se lum inează de ziuă. U ndeva în sp atele gării se
aud zgom ote de m aşini şi m ă gîndesc că e tim p u l să
D oar b ă trîn a nu va p utea să aţipească. A r v rea să plec, peste o oră p o rneşte au to b u zu l sp re L., p oate-i aglo­
iasă p u ţin afară, însă schelălăitul lu p u lu i încă se m ai AUREL CIUPE Solitarele m eraţie, treb u ie să scot bilet d in tim p, p o a te . . .
10 V A T R A 117

— A . . . E şi m ai bine. D aţi-i drum ul.

D upă ce te rm in ă secretara, Ş ăştinoiu zise:
dumitru hurubă — Da, e în regulă. M ergem m ai departe. M uncito­
ru l d in schim bul doi se ducea la lu cru cu tram v aiu l 5
— în cifre şi litere, v ă rog — celălalt cu troleibuzul
n u m ă ru l 2 . . . N otaţi cu aten ţie, fiin d că şi aici e un
schepsis. G ata?

a u d ie n ţ ă — Da.
— U nul d in tre ei fum a şap te ţig ă ri pe zi, celălalt
treisprezece. în tre b a re a e: care fu m a „C arp aţi“ cu filtru
şi care fără? În ţeleg eţi?
— Da.
— Deci, e lim pede. D ar ce faceţi? în tre b a re a n-o
— Destule. Z i- i. . . m ai scrieţi în reg istru ?
La secreta riat găsi o fig u ră care tră g e a din ţig ară cu — Ba da.
o sete saharică. — A şaaa! U nde am răm as?
— Aşa. Să m ergem m ai d e p a r te . . .
— Tov şef e aici? o întrebă. — La c o p ii. . .
— D om nule, zise secretara, nu te su p ăra, d a r am
— Este, d a r n u singur. — A, da. Deci, cel cu p a tru la su tă reb u tu ri, are
im presia că eşti nebun.
— Ş edinţă? ap a rta m e n t cu tre i cam ere, cel cu doi la sută, garsonieră.
— N u-i exclus . . . U neori şi eu am im presia.
— Nu, adică nu ştiu. S tai să vină doam na Cornescu A ţi scris?
— Spune-m i, om ule, p e n tru ce v rei să in tri în a u ­
— ea ş t i e . . . — Da, d a r nu . .. dienţă!
S ecretara Cornescu in tră pe u şă şi, în a in te de a o — A ju n g şi la final, doam na secretară. — V ă spun im ediat. S întem apro ap e de fin alu l p ro ­
închide, îl în tre b ă: — M ă r o g . . . D ar pro b lem a d u m itale p ersonală? blem ei. M ai no taţi: u n a lt m uncitor, care lucrează în
— Ce-i, tov. Şăştinoiu? — V ine şi ea, aveţi p u ţin ă răb d are. In tr-o zi, u n u l
d in tre cei doi şi-a cu m p ărat u n radio cu şase lungim i schim bul î n t î i . . .
— V reau să vorbesc cu tov. ş e f . ..
de un d ă, ia r celălalt cu p a tru . . . — M ai este unul?!
— In ce problem ă?
— P ersonală. P ot să in tru ? — Eu cred că a r treb u i să scurtezi, adică să treci — Exact.
— Nuuu! In tîi îm i spui mie, aşa, concret, care e peste am ăn u n tele astea care n u te privesc pe d u m n ea­ — E x trao rd in ar!
p ro b le m a . . . Şeful n -are tim p de orice, înţelegi? ta personal. — Ce? Că lucrează în trei sch im b u ri? N -aţi ştiu t?
— Da. — Cum, nu m ă privesc? S ta ţi să vă dem onstrez. Aşa se obişnuieşte. Vă rog să n o ta ţi. . .
— A s c u lt. .. U nde am răm as?
— . . . Şi—au cu m p ărat r a d io u r i. . . — N u m ai notez nim ic!
— V-o spun, d a r . . .
— Zi-i, dom nule, odată! T rebuie să trec în registru... — Ei, de-aici se com plică lu cru rile, doam n a secre­ — D oam na secretară, d a r d u m n eav o astră aveţi obli­
— Zic. N otaţi: la o în tre p rin d e re lucrează doi m u n ­ tară. N u se ştie cu c e rtitu d in e care d in tre ei a lu a t cu g aţia să ştiţi totul, n u? Şi-apoi, de ce să-l vitregim toc­
citori . . . U nul în schim bul doi, celălalt în schim bul trei. p a tru şi care cu şase lu n g im i. . . m ai pe m u n cito ru l din schim bul de d im in eaţă? Adică,
A ţi scris? — D ar ce im p o rta n ţă are, la u rm a u rm ei? de ce ch iar pe cel care dă re b u tu ri d o ar în pro cen t de
— Da. — Ce im p o rta n ţă? Bine, d a r tocm ai aici e m iezul zero v irg u lă treizeci şi tre i la su tă — cifre şi litere, da?
— Bun. Cel d in schim bul doi reb u tează p a tru la problem ei. S per că n -aţi p ie rd u t n im ic . . . De fapt, n -are r o s t.. . . S crieţi num ai în litere.
su tă din ceea ce produce, ia r cel din schim bul tre i doi — B ineînţeles! — De ce?
la sută. — P recis? — A şa cere problem a. El a re o pereche de pantofi
— Aha! făcu se creta ra bănuind ceva. Zi-i m ai d e­ — Dacă vă spun . . . făcuţi la com andă, o pereche de şlap i şi o n o p tieră cu
p arte . . . — E în regulă. S ă m ergem m ai departe. Să încercăm în cu ieto area defectă . . .
— Ce? să deducem . Să stăm şi să judecăm , n u ? A dică nu: e
— Păi, datele problem ei. P în ă aici n u p rea reiese m ai bine la urm ă. — In-ne-bu-nesc! strig ă se creta ra trîn tin d pix u l pe
că a r fi personală. — Da nu e gata? m asă. Ce e asta, dom nule? In v en ta r? T estam ent?
— Da, n u prea. — Cum să fie? Nu v-am spus că am aju n s la miez? — L in iş tiţi-v ă . . . T erm in im ediat. A răm as doar
— în tre b a re a problem ei care e? în tre b ă fig u ra d upă A cum treb u ie să trecem p rin el, să-l crăp ăm în două, în tre b a re a de bază a problem ei. N otaţi-o ş i . .. Dar.
ce trase ad în c din ţigară. în zece, î n . . . M ă rog, în cîte e posibil. N otaţi, da? Bun. în ain te, re p e ta ţi d atele pe care vi le-am spus şi veţi ve­
— T rebuie să notaţi şi d u m neavoastră? Să zicem că cel care şi-a cu m p ărat rad io cu şase lu n ­ dea că în tre b a re a e ab so lu t logică şi ex trem de uşoară.
Individa se prinse de p astilă şi se întoarse p erfect gimi de undă, e cel d in schim bul d o i . . . Să zicem! A ţi rep etat?
cu spatele spre el, fa p t care lui îi produse o d u rere as­ — Da, ap ro b ă secretara. — Da,
cu ţită în cotul drept. — D ar ce ro st a r avea? Nu vă în tre b a ţi? — Bun. în tre b a re a cere să se precizeze în ce an a
—Zi-i, îl îndem nă secretara. — Ce? av u t A lex an d ru cel Bun scarlatin ă. A ţi notat, da?
— P ăi, asta e. — U n rad io cu şase lu n g im i. . .
— Bine, d a r nu înţeleg ce legătură există in tre d u m ­ In să se creta ra îl p riv ea cu ochi sticloşi, în tim p ce
— D ar poate că c e lă la lt.. .încearcă secretara. degetele i se m işcau spasm odic. F ig u ra cealaltă, care
n e a ta şi aceşti m uncitori. Eşti cum va un u l d in tre ei? — Ei, vedeţi? Tocm ai aici e p u n ctu l fo rte al pro b le­ tocm ai îşi ap rin d e a o nouă ţig ară, se în to arse şi d upă ce
— Nuuu! M -a f e r i t . . . îm i d aţi voie să zic D um ­ mei. Să v ă explic .. . D ar, m ai în tîi, să recap itu lăm d a­
nezeu? îl p riv i cu ochii ei sp ălaţi de orice culoare, îşi în fip se ţi­
tele problem ei: la o în tre p rin d e re . . .
— Bine, zise se creta ra prefăcîndu-se că nu auzise în ­ — S fin te Dum nezeule! D oar n-ai de gînd să începi g ara în tre buze şi îl în treb ă:
trebarea. D ar, în acest caz, de ce ai venit? d in nou . . . S pune-m i od ată p e n tru ce ai v en it ş i . . . — Nu ţi-e ruşine, to v arăşe? M ăgar c e . . .
— A, m i-am am in tit: problem a n u e g a t a . . . M un­ — D ar eu ce v rea u să fac? D acă nu m ă lă s a ţ i. . . — De ce? se m iră el. Nu ea v rea să ştie o m ulţim e
citorul din schim bul doi are trei copii, cel din schim ­ — Bine, d a r lasă-m ă s-o citesc d in r e g is tr u . . . de lucruri, ch iar şi ce gust a av u t lap tele pe care l-am
b ul trei, doi. E vident, este v orba despre o sim plă în- — Ce? su p t de la m am a? Acum, sp er că pot să in tru la şeful,
tîm p la r e . . .Cîte file a re registrul, doam na Cornescu? — P roblem a. nu ? M ulţum esc . ..

cu p o rtlan d special. V îrful ţep u şelo r l-a în m u iat, b in e­

înţeles, to t în v erd e de P aris. Aceleaşi ţepuşe o ţelite şi
ştefan in. găbrian o trăv ite le-a p la n ta t şi pe la tu ra stîngă, d a r num ai pe
p o rţiu n e a de cîţiv a paşi de la birou la d u lap u l cu re ­
gistre de evidenţă. Ia r dulapul, oricum n eutilizat, l-a
în c lin a t cu un an u m it n u m ă r de grad e sp re înainte, l-a
sp rijin it cu un beţigaş de care a legat o sforicică bine
m ascată. In felu l acesta a făcu t din d u lap o cursă d ia­
nn m a i avem n evoie de arip i? bolică, asem ă n ăto a re în tru c îtv a celor cu care copiii
vînează piţigoii.
Cel m ai m u lt i-a d at de fu rcă a p ă ra re a spatelui.
D uşm anul a re o ad e v ărată p redilecţie p en tru atacu l pe
la spate! A tacat pe la spate, ch iar şi tig ru l este orb şi
L um ea e plină de binevoitori. U nul d in tre ei l-a p răb u şire a b o lţilo r şi scu fu n d area navei şi fug din lip sit cu to tu l de ap ă rare, o sin g u ră lo v itu ră îi poate
acroşat ch iar în ziua n u m irii sale în postul de şef al tim p, ch iţăin d sem nificativ. Din acest p u n ct de vedere fi f a ta lă .. . A să p at o serie de gropi de form ă cubică,
D egustăriei generale a lap telu i şi-a m ierii din o raşul N. fiin ţa de gum ilastic şi g u tap ercă i se p ăre a un speci­ ex act de m ărim ea celor p e n tru p rin d erea elefan ţilo r;
De fapt, e cam m ult spus că l-a acroşat; in rea lita te i m en ideal. le-a aco p erit cu crengi şi cu frunze de bam bus şi le-a
s-a in filtra t în birou pe la în ch eietu ra uşii, tîrîn d u -se N um ai că d istrib u ito rii ăştia de arip i nu p rea ştiau a şte rn u t cu nisip fo arte fin, bine uscat şi p erfect niv elat
ca o urechelniţă, şi dacă ne gîndim bine, com p araţia nu ce şi-au b ăg at în c o jo c ... S-a ap u cat de tre a b ă încă de-a cu grebla. F ireşte, a av u t g rijă ca în tot tim p u l lu c ru ­
e decît în p arte absu rd ă ... E ra o v ie tate destul de ciu­ doua zi şi a m u n cit pe ru p telea, fă ră să ştie ce este lui să n u fum eze şi să-şi clătească din cînd în cînd
d ată, spînatică, h erm afro d ită sau cu vocea în continuă odihna, tim p de un an încheiat. Mai în tîi şi-a p ro cu rat m îinile cu u rin ă de elefan t, p en tru a nu lăsa cum va
schim bare şi, în orice caz, cu sistem ul osos încă n estru c­ zece arici şi un cîine tu rb a t şi a pus cîinele să m uşte m iro su ri com prom iţătoare. P e fundul gropilor a mai
tu r a t . . . aricii, ca să tu rb eze şi ei şi, în plus, le-a m ai în m u iat şi trîn tit cîteva zeci de ţepuşe m ortale. Ia r ca m ăsu ri su­
ţepii în v erd e de P aris. Cînd p ără sea biroul îi pu n ea p lim en tare a m o n tat pe am bele la tu ri ale biroului oglinzi
I-a propus colaborare d ezinteresată şi i-a ju r a t retro v izo are de fo rm ă ovală.
d evotam ent de cîine. Mai în tîi de to a te l-a pus în să la să d o arm ă în fotoliu, pe o h ain ă veche adusă de-acasă
cu re n t cu trec u tu l istoric al d e g u s tă rie i... A stfel, a av u t special p en tru a s ta ... C îteva zile s-a d o cum entat şi a P e u rm ă a trec u t la fotoliu. T oate p ă rţile lu i com ­
p rile ju l să afle încă din p rim a zi că predecesorul său aju n s la concluzia că d u şm an u l de clasă te loveşte acolo po n en te le-a refăc u t d in plum b m asiv; picioarele, la
obişnuia să deguste cele două produse, nu cu v îrfu l lim ­ u nde eşti v u ln e ra b il — vezi povestea cu călcîiul —, deci tu rn a re , le-a lă sa t cam cu u n m etru m ai lungi şi le-a
bii şi cu cerul gurii, cum p revedea m a n u alu l clasic, ci a în to cm it un p lan de ap ă ra re colosal, în două su te şi
nu se m ai ştie cîte p u n cte şi alin ia te perfect. Per pri­ fix a t p en tru veşnicie în tr-u n bloc u riaş de cim en t cu
v îrîn d u -şi m îinile pînă la cot, ca în averea lui ta-su.
Din care cauză m agazia u n ită ţii i-a e lib e ra t o pereche mam, din m otive de economie, a sistat ap rovizionarea priză rapidă, pe care, de asem enea, l-a cam u flat în p av i­
de aripi, l-a pus în cu re n t de a e r şi l-a sfătu it să le pe m ai d ep a rte a m agaziei cu n afta lin ă ia r pe dom nui m ent, su b o m ochetă vişin ă p u tred ă. P e n tru m ai m ultă
clatine ritm ic. D upă ce, cu nu m ai un an înainte, p red e­ m agazioner l-a p o ftit să se califice în tr-o m eserie se­ sig u ran ţă a an c o rat fotoliul şi cu o re ţe a de odgoane
cesorul predecesorului fusese şi el în z estra t cu n işte rioasă. „D itam ai b ă rb a tu l să gestioneze nişte arip io are I
Se poate?!“ d in oţel m u ltif ila r ... A m ai m u n cit din greu şi la in sta­
aripi identice, d a r nu p e n tru că sfidase în v ă ţă tu rile
sfinte ale m anualului, ci p en tru greşita lui înţelegere a Ei da, ten tativ ele de atac fro n ta l erau de la început la re a u n o r sistem e de alarm ă după m odelul celor de la
scopului degustăriei; înfiin ţase o b rîn ză rie clandestină so rtite eşecului; în fa ţă avea biro u l din ste ja r m asiv, m uzeele n aţio n ale şi de la B anca A ngliei. Ia r cînd toate
şi un ce n tru de ungere cu lă p tişo r de m atcă, ale căro r num ai p en tru u rn ire a lui din loc a r fi fost necesari cele două su te şi n u se m ai ştie cîte pu n cte şi alin iate
v en itu ri grase le depunea la bancă în contul personal... p a tru h am ali voinici, d a r u nde m ai găseşti astăzi h a ­ p erfect d in p la n u l său de a p ă ra re au fost tran sp u se în
Au m ai fost şi alţi în d răzn eţi care au p rim it aripi. m ali?! E x ista totuşi o b reşă la m ijloc şi, tîrîn d u -se în practică, şi-a in v ita t su b a lte rn ii în birou şi le-a spus
F iin ţa cauciucată i-a adus la cunoştinţă, p e n tru orice p a tru labe, d u şm an u l a r fi p u tu t în cerca u n atac su r­ clar că de aici în ain te d eg u starea lap telu i şi a m ierii se
even tu alitate, că pe ra ftu rile m agaziei se mai aflau la priză. Din fericire, însă, su rp riza v a fi p e n tru el însuşi, v a executa în felu l u rm ăto r: p en tru lap te v a fi u tilizată
n a fta lin ă cîteva perechi nou-nouţe şi îi recom anda — p e n tru că, v en in d chior şi hăm esit, se v a îm piedica de exclusiv pisica lui personală, ia r p e n tru m iere, se va
căci niciodată nu strică, nu-i aşa? — u n sfat prietenesc: stin g h ia p e n tru sp rijin u l picioarelor şi îşi v a ru p e gîtul d eplasa ch iar m îin e în p ăd u re şi va aduce o duzină de
aten ţie m ărită şi p rudenţă, deg u stăria avea în schem ă, singur. Sau, trecîn d totuşi n ev ă tă m at peste stinghie, se urşi devotaţi, a căro r b lană, d u p ă cum ştie to t n atul,
pe lîngă degustătorii calificaţi, şi n işte inşi suspecţi, v a trezi b ot în b ot cu pan to fii lu i d in piele de bizon este încă fo arte c ă u ta tă pe p ia ţa internă.
b lestem aţi din naştere să nu cunoască som nul ! cu ta lp ă dublă. Or, el, fireşte, nu v a ezita să-i p ună C ît p riv eşte dom niile lor, s-a g în d it să întem eieze o
I-a m u lţu m it călduros — u n ins p rev e n it e pe ju ­ ta lp a în ceafă şi să-l striv ească pe p ro stă n a c ... ferm ă u ltram o d ern ă, cu vaci hereford, cu oi m erinos şi
m ă tate scăpat — şi l-a tre c u t în m od cît se poate de Cu to tu l a lta e ra situ aţia flan cu rilo r, m ai ales a berbeci de P alas, cu g răd in ă de zarzav atu ri tim p u rii şi
sincer Ia n u m ăru l 1 din ta b elu l p rieten ilo r săi personali. celui d in d reap ta, com plet liber. A adus un p erfo ra to r cu to t ceea ce m ai treb u ie p en tru ca oam enii h arn ici să
In definitiv, orice şef este obligat să aibă cîţiv a p rie­ de la o ca rieră de p ia tră şi a p racticat, cu p ro p riile lui n u se plictisească. E ra convins că se v o r sim ţi acolo
teni personali, de nădejde. P rie te n ii şefilor sín t ca şo­ m îini, u n şir de g ău ri în p av im en t; în g ău ri a in tro d u s excelent.
bolanii din m ine şi de pe vapoare, p resim t im inenta nişte ţepuşe de oţel ascu ţite ac, pe care le-a cim en tat (Nim eni n u l-a contrazis).
117 V A fr R A 11

g a t i r i e on
în tre b iibliotecară şi cititoare, o am iciţie căreia n u a
reu şit să-i p u n ă cap ăt nici d em o larea bibliotecii şi
v a le n tin silv e str u re stru c tu ra re a bibliotecarei, nici m o artea ciu d atei şi slr-
guincioasei cititoare, su rv en ită pe cale n atu ra lă, la
v îrsta de 73 ani.

fap te diverse in teresan te, EVENIMENTE INTRE B. ŞI D.

In tre fab rica de cazane cu ab u ri d in o raşu l B. şi
scă p a te in ex p lica b il din vedere com una lim itro fă D., d ru m u l trece, cale de ap ro x im ativ
doi kilom etri, p rin tr-u n teren pustiu, p u te rn ic erodat,
p lin de gropi şi tu fişu ri de scaieţi. Cam la ju m ă ta tea
acestui drum , în d im in eaţa de 3 octom brie,' au fost des­
co p eriţi trei tin e ri aflaţi în nesim ţire, com plet goi şi
p rezen tîn d grav e contuzii.
A d m irînd in v e n tiv itate a şi sp iritu l de observaţie al viciu, care deşi sem ian alfab etă, d ato rită p racticii în d e­ T ra n sp o rtaţi la sp italu l d in B. şi read u şi, cum se
colegilor m ei ziarişti care redactează ru b ric ile de fap te lu n g ate în acest local ştie să p u n ă volum ele în r a f t d upă spune, la v iaţă, d u p ă o lu p tă în co rd ată cu m in u tele —
div erse ale cotidienelor, voi face to to d ată rem arca be­ m ărim ea şi grosim ea lor, reu şin d de asem eni să ră s­ lu p tă dusă de echipa de m edici ce-1 av ea ca şef pe
n ig n ă că le scapă evenim ente senzaţionale p etrecute pe p u n d ă o ricăro r so licitări pe capitole: „rom ane de d ra ­ ginecologul D u m itrach e F ăraş (de g ard ă la acea oră)
strad ă, în p asajele su bterane, în tren u ri, în toaletele goste“, „ a v e n tu ri“, „poezii ceru te de p ro g ram a a n a litic ă “, a ju ta t de o rto p ed istu l V ictor C ârpănescu (adus special
publice, precum şi în alte locuri de acces n estînjen it, „istorii eu h aid u ci“, „trad u ceri d in b eletristica latin o - de la dom iciliu), cei trei au fu rn iz a t o rg an elo r de a n ­
p e care nici n u s-au g îndit v reo d ată să le cerceteze — am erican ă“ etc. ch etă v enite la fa ţa locului ex p licaţii co n trad icto rii şi
cum a r fi băile ginecologice de la Ţinea, ju d e ţu l Bihor, Totuşi, în acea zi de fe b ru a rie (era în 16, bibliote­ incredibile. S-a sta b ilit că e v o rb a de F lo rea G ium bului,
sau depozitele de calcar oolitic din m asivul dobrogean ca ra îşi am in te a bine ziua, deoarece avusese d im in eaţa ac ar în g ara B., în v îrstă de 24 ani, T ic u riţă Zîm bet,
Măcin. o ac ţiu n e ded icată grevei de la G riviţa, v o rb iseră citi­ ţam b alag iu lib e r profesionist şi a rtis t am ato r în fo rm a­
E xem plific p rin cîteva asem enea evenim ente ce ar to rilo r u n red acto r de la studioul de diafilm e şi un ţia de in stru m e n te p o p u lare vechi a căm in u lu i cu ltu ral
trezi, sín t sigur, in teresu l citito rilo r oridecîteori ei resp o n sab il de la m agazinul de pro d u se m elifere „A pi­ d in D„ 27 an i şi P a n a it T u rb ă zis G oangă, zis şi F leaţa,
a r m an ifesta te n d in ţa de a adorm i cu ziaru l în m ină. cola“ — care-şi d ăd ea concursul şi de Z iua V ictoriei, sau de 32 ani, fă ră ocupaţie şi dom iciliu stabil, o rig in ar din
♦ la 1 M ai, în tru c ît fusese co m b atan t în p rim u l război C alafat, av înd la activ cîteva co n d am n ări p en tru acte
BIZARA COLIZIUNE DIN STRADA FILOFTEIA m ondial) aşadar, în acea zi, fem eia de serviciu, n u m ită reprobabile. P re tin se le lo r lă m u riri — p recu m că s-au
R a riţa G ătej sau G hioala, cum îi m ai zicea în cartier, a b ă tu t în tre ei d u p ă o beţie, „am căzut d in tr-u n ca­
In ziua de 8 octom brie, spre orele 17,20, pe strad a p ă ră sit localul bibliotecii şi a v en it sp e ria tă la b u fet m io n “, „nu ştim ce n i s-a în tîm p lat, fiin d că e ra noapte
F ilo fteia din C apitală (sectorul 3) u n tîn ă r de ap ro x im a­ să-i sp u n ă titu la re i că citito area din sală ru p e foi d in n ea g ră“ şi altele asem enea, nu stă te au în picioare, deoa­
tiv nouăsprezece ani, îm b ră cat în pantalo n i de catifea carte. rece d in nici u n a nu reieşea cum le-au d isp ă ru t hainele.
re ia tă şi căm aşă fă ră m îneci, d a r cu b u zu n a r la spate, B ib lio tecara term in ase tocm ai ţa p u l ce-1 av ea în fa ţă A n ch etato rii au fost izbiţi de am ăn u n tu l că to ţi trei
s-a a ru n c a t asu p ra un u i b ătrîn sep tu ag en ar care-şi fă ­ şi e ra a n g a ja tă în tr-o conv o rb ire in te resa n tă cu respon­
refu ză să ad u că vreo acuzaţie şi să reclam e p u n erea sub
cea p lim b area obişnuită de seară pe acea stra d ă şi l-a sab ilu l b u fetu lu i — care-i propusese de m ai m u lte ori
u rm ă rire a u n u ia (sau unor) agresori.
im b ră ţişa t, sărutîndu-1 a tît de im petuos în e ît bietul b ă­ s-o ia în căsătorie în secret, deoarece el e ra în su ra t cu
o cetăţean că n ecorespunzătoare — cînd, aflîn d vestea, A fost nevoie de v rem e în delungată, cercetări m i­
trîn a fost nevoit, ca să-şi salveze viaţa, să-i dea cu nuţio ase (la care a p a rtic ip a t şi u n u l d in cei m ai ex p e­
c îrja în cap, lăsîndu-1 pe agreso r în nesim ţire. p ără si în g rab ă a tît co n v ersaţia cît şi b u fetu l şi se duse
să v ad ă d espre ce e vorba. rim e n ta ţi cîini ai m iliţiei, „ J e a n “) şi de fan tezia excep­
In culm ea furiei, atac atu l a in tra t în casa unei fi­ ţio n ală a an ch etato rilo r ca să se reco n stitu ie faptele,
lato are de bum bac cu telefon, de unde, d ato rită suresci­ D upă u n scu rt răstim p de o b serv aţie discretă, con­
stată, în tr-ad e v ăr, că n u m ita citito are n u p arcu rg ea ia r ad e v ăru l să fie pus în lum ină. A şadar, cum s-au
tării, a su n a t în tîi la ta x iu ri, apoi la S alvare, la In fo r­ p etre cu t lu cru rile?
m aţii G ară şi la O ra exactă, p e n tru ca în cele din u rm ă cartea, ci o răsfoia, apoi, d u p ă ce făcea o socoteală r a ­
La fab rica de cazane cu a b u ri există, la secţia b are
să nim erească M iliţia, ce a trim is n u m aidecit un echipaj pidă pe o h îrtie a lă tu ra tă , ru p ea cîte o filă, aru n eîn d -o
trase, o tîn ă ră m uncitoare, m acarag iţa A fro d ita N., ale
la fa ţa locului. sub m asă în fo rm ă de ghem otoc. F ata cerîn d u -i ex p li­
cărei calităţi au atra s a te n ţia tu tu ro r colegilor ei, fiind
S tro p it cu apă de m ai m u lţi cetăţeni, tîn ă ru l şi-a caţii, necunoscuta i le d ăd u cu b u n ăv o in ţă, a ră tîn d u -i că
stim ată, desigur, şi p en tru b u n a p reg ătire profesională,
revenit, şi deşi cu capul sp a rt — legat n u m aidecit de nu rupe foile decît d in optsprezece în optsprezece şi că
precum şi p en tru activ itatea obştească pe care o depune
d o u ă pioniere ce activează în grupele de Cruce Roşie — în nici un caz n u -şi p erm ite să facă sem ne pe pagini,
ori să m u rd ărească în v reu n fel coperta. Ea m ai povesti în cad ru l o rganizaţiei de tin eret. F am ilia ei locuieşte în
a p u tu t răspunde coerent la în tre b ă rile o fiţerului anche­ satu l D., tîn ă ra m acarag iţă p arcu rg în d în fiecare zi, pe
tator, în sensul că nu poate fu rn iz a nici un m otiv cu că fusese m u ltă vrem e a n g a ja tă a unei u n ită ţi ştiinţifice,
anum e secţia de dezinsecţie. fu n cţio n în d sub o b lăd u irea bicicletă, d ru m u l ce duce de la B. la D. Cei trei p rieten i
p riv ire la fap ta sa. A reieşit că cei doi nu s-au cunoscut de rele, pe care i-am n u m it m ai sus, şi-au pus în gînd
niciodată. B ătrînul, actu alm en te pensionar, a fost toată m unicipiului în in cin ta A b ato ru lu i; avea sa rc in a de a
p reg ăti ap a rate le de răsp în d ire a su b stan ţelo r p en tru s-o urm ărească, în u n a din serile cînd iese din schim ­
v iaţa tîm p lar de m obilă, apoi m em bru cooperator, dat bul doi, pe d ru m u l d in tre u n ita te a de pro d u cţie şi satu l
a fa ră în rep etate rîn d u ri p e n tru beţie şi to td e au n a re ­ cei ce se deplasau pe teren. In contact cu aceste su b ­
de reşedinţă. Ceea ce au şi făcut, alegîndu-şi n o aptea
p rim it pe baza an g ajam en telo r de a se integra şi res­ stan ţe, care i se dădeau global în p rim ire la fiecare 18
ale lunii, ea co n tractă o alerg ie la cifră. P en sio n ată (în de 2 spre 3 octom brie, cînd, în tîm p lăto r, nu era nici
p ecta norm ele v ieţii civilizate. E celibatar, n-a av u t nici­ lună. S-au po stat la o co titu ră p rieln ică a dru m u lu i şi
o d ată copii, fiind cunoscut în c a rtie r ca ducînd o viaţă condiţii norm ale) lu ase h o tă rîre a să se dedice elim in ării
au b a ra t calea tin erei ce venea, pedalînd, de la lucru.
m o rală exem plară. S ingurele sale ru d e se află la Titu. din lu c ră rile ştiin ţifice aflate în bibliotecile d in ţa ră a
p ag in ilo r cu n u m ăru l 18 şi m ultipli. D upă ce acţiona în Locul era pustiu. L um ină, n u m ai de la fa ru l bicicletei.
T în ă ru l e o rig in ar din C aransebeş şi e în m a tricu lat ca T icu riţă Z îm bet a fost cel care i-a făcut, p rim ul, an u m ite
stu d e n t la A gronom ie, anul doi, F acu ltatea de zootehnie. C apitală, p o rn ea şi în călăto rii de tip circuit, cu o p rirea
p ro p u n eri nedem ne. A fro d ita N. a în cercat să răspundă,
C om portarea sa n-a lăsat niciodată de dorit, ia r la în v ă­ în diverse oraşe, unde deposeda de suszisele file diverse
atrăg în d u -le a te n ţia că socoteşte p ro p u n erile in accep ta­
ţă tu ră e cotat p rin tre prim ii zece din an. F iind la p rac­ tratate , istorii, sinteze. L a F acu ltatea de produse lactate
din tr-o u rb e d u n ăre an ă izbutise acest lucru şi cu cîteva bile şi că nu e nici cadrul, nici m om entul p o triv it pen ­
tică în com una L eorda din ju d e ţu l B otoşani a salv at de tru o discuţie m ai ap ro fu n d ată, in v itîndu-i, în schimb,
la înec o viţică bolnavă, în tim p u l unei v iitu ri, ceea ce teze de d o cto rat trase la xerox.
B ib lio tecara îi explică la rîn d u l ei că înţelege ra ţiu ­ la o dezbatere, pro g ram ată, ch iar a doua zi, la clubul
i-a atra s respectul m a jo rită ţii locuitorilor im plicaţi. în tre p rin d e rii, pe tem a „D ragoste, m orală, fam ilie“. Cei
In te rn a t la clinica de p sih iatrie a S pitalului Colen- n ile p ro fu n d e ale gestului, d a r p rin aceasta el nu ră-
trei n -au p reg e tat însă să se aru n ce asu p ra ei, cu in ­
tina, tîn ă ru l a fost considerat absolut norm al sub toate m îne m ai p u ţin inoportun, d at fiin d că alţi citito ri a r
te n ţia clară de a o necinsti în colectiv. N eavînd a lt m ij­
rap o rturile. în tre b a t dacă doreşte să se constituie p arte p u tea avea alergii la cifre v ariin d în tre 1 şi 269 ceea loc de scăpare, tîn ă ra m u n cito are a fost nevoită să-i
civilă în tr-u n even tu al proces, b ătrîn u l a ce ru t ca m ai ce a r face ca d in un ele că rţi să răm în ă n u m ai coperţile
imobilizeze, apucînd de picioare pe T.Z. şi lovindu-i cu
deg rab ă să i se procure o butelie de aragaz pe care o şi ta b la de m aterii. N ecunoscuta rep lică rece că n-o in te ­ el, în mod rotativ, pe F.G. şi P.T. p în ă ce nici u n u l din
solicită in zadar, de trei ani, p rin Casa de a ju to r reci­ resează alte cazuri, ch iar sim ilare. Mai d eclară deschis
ei n -a mai d at sem ne că a r fi în sta re să facă vreun
proc a pensionarilor din sector. C onducerea Casei de că recu n o aşte a fi adus pagube av u tu lu i obşesc şi se oferi ră u societăţii.
a ju to r reciproc a p ensionarilor a făcu t cunoscut a u to ri­ să su p o rte contracosturile, adică scoase din poşetă 4,68
lei (pe care-i avea p reg ătiţi) ex act a tît cît scria pe vo­ C onsiderînd că pedeapsa n u e totuşi suficientă, ea
tă ţii tu te la re că b ă trîn u l a m ai p rim it de două ori b u ­
telii, vînzîndu-le în să cu su p rap reţ, lu c ru p en tru care a lum ul afla t în discuţie i-a dezbrăcat, a făcu t hainele-pachet, i-a aşezat unul
Se în to ţm i un act de scăzăm în t şi v izitato area sem nă peste altu l în g ro ap a din m a rg in ea d ru m u lu i şi, cu
fost pus şi in d iscuţia ad u n ă rii generale, unde a ob ţin u t
o d eclaraţie că n -are nici o p reten ţie. aju to ru l cîto rv a tu fe de scaieţi zm ulşi ad-hoc, a d at foc
blam cu avertism ent.
C onducerea F acu ltăţii l-a pedepsit pe stu d e n t cu re ­ P ro fu n d im p resio n ată de calm u l şi eleg an ţa p e r­ veştm in telo r p en tru a atrag e astfel aten ţia fie în B„ fie
soanei, b ib lio tecara o pofti şi în zilele u rm ăto are, pro- în D., asu p ra celor trei, ca nu cum va leşinaţi cum erau,
p etarea a două exam ene şi donare v o lu n ta ră de sînge
la C entrul de hem atologie. p u n în d u -i o soluţie de com prom is: să ru p ă nu fila şi goi, să răcească în acea noapte. T în ă ra a m ă rtu risit că,
T în ă ru l îl vizitează pe b ă trîn din cînd în cînd, ce- în treag ă, ci num ai colţul cu n u m ă ru l 18 şi m ultipli. Vizi­ în en erv area clipei, n-a realizat p rezen ţa în veştm intele
rîn d u -i m ereu scuze p en tru fap ta sa iresponsabilă, pe ta to area ceru un răgaz de gîndire, d upă o săp tăm în ă indivizilor a b u letin elo r de p opulaţie şi a a lto r acte şi
care nu şi-o poate explica. B ă trîn u l a c ă p ătat afecţiune acceptă şi de atunci, tim p de cîţiv a ani, lu cră extrem docum ente, (ţam balagiul, de pildă, av ea în vestă şi ates­
p en tru tîn ă r, căruia îi cere m ereu mici sum e în vederea de conştiincios asu p ra cîtorva su te de volum e care i se ta tu l de la com isia ju d e ţea n ă de certificare a a rtiştilo r
ach iziţionării unei butelii pe cale interlopă. ad uceau ex p res d in fondul supus casării, în special lu ­ liber-profesionişti). Ea şi-a recunoscut g reşala şi s-a d e­
L ucrul cel m ai curios în to a tă această în tim p la re e c ră ri din p erioada d istin cţiilo r în tre gospodăria colectivă c la ra t g ata să co n trib u ie la cheltuielile de recu p erare a
acelor docum ente.
că a tît p ă rin ţii b ăiatului din C aransebeş (tatăl — cîn- şi în to v ă răşirea agricolă, cărţi de reţe te p riv in d p rep a­
tă re ţ bisericesc, m am a — brodeză cu m unca la dom i­ ra rea cav iaru lu i, m an u ale de strateg ie p riv ito a re la A fro d ita N. nu este d o ar o atletă fo rm a tă p rin sp o r­
ciliu) cit şi ru d ele bătrîn u lu i, de la T itu (un nepot de lu p ta de p artizan i îm p o triv a g en eralu lu i K ornilov în de­ tu rile cu ren te şi p rin m uncă. în tre b ă rile su p lim en tare
so ră decedată, m erceolog la în tre p rin d e re a de n u treţu ri ceniul al treilea, în ţin u tu rile căzăceşti, B iblia pe în ţe ­ ale an ch etato rilo r au sta b ilit că e şi n ep o ata vestitului
şi fu raje, o n epoată de v ară p rim ară, m uncitoare zilieră lesul tu tu ro r (traducere d in lim b a franceză), In stru cţiu n i N ăm ete G heorghe d in Craiova, fost m atelo t pe vasul de
in sta ţia C.F.R., naşul unui cum nat, fost casier, d eţin u t p en tru altoirea, cu m axim um de ran d am en t, a p ăru lu i cu rsă lungă „Sodorna şi G om ora“, d eţin ăto ru l m edaliei
p en tru trafic ilegal de sem inţe de bostan în incinta cine­ sălb atic (pădureţ), T eoria şi p ractica jocului de fo tb al în de arg in t la cam pionatul balcanic de lu p te lib ere al m a­
m atografelor locale) au refu zat categoric să ia cunoş­ d u b lu W, C ritica neoiobăgism ului în lu m in a lim itelor rin arilo r, de la Istam bul, 1928, to to d ată in v e n tato ru l (au
tin ţă de incident, să in tervină, să depună m ărtu rii, să burgheze ale g în d irii gheriste, şi fo arte m u lte altele. b rev et în T urcia, G ib ra lta r şi L iberia) a unei m etode
a ju te cit de cît ancheta etc. De pe u rm a în tîm p lă rii răm ase o train ică afecţiune originale de au to ap ă ra re ind iv id u ală, n u m ită de el
D osarul a fost clasat, d a r problem a a răm as n e­ „Apucă-1 pe u n u l şi dă cu el în ce ilalţi“, cu a ju to ru l că­
rezolvată. reia un om sin g u r p o ate im obiliza doi p în ă la şapte
atacatori. El şi-a fo rm a t în tre a g a fam ilie, de la cea mai
FEMEIA CARE CITEA LA BIBLIOTECA frum oasă v îrstă a fiecărui m em bru, in d ife re n t de sex,
religie, linie d irec tă ori colaterală, în sp iritu l acestei
Fem eia care a in tra t în biblioteca de ca rtie r „Ion discipline, cea m ai in te resa n tă d em o n straţie a sa —
Vodă cel C u m p lit“ şi a cerut o ca rte de ştiin ţă popu­ îm p reu n ă cu două fiice m ajore, un fiu adolescent şi un
la rizată avea o ap a re n ţă deloc ieşită din com un. P u rta nepot copil — fiin d an ih ila re a fizică a tu tu ro r celor o
ochelari, un taio r gris-fer, cu floricele galbene şi, în su tă douăzeci de in v itaţi la n u n ta fiicei m ai m ari, în
ju ru l gîtului, un fu la r de culoare lilas. B ibliotecara îi m om entul cînd oaspeţii se puseseră pe scan d al — în tîm -
oferi spre alegere „Cum să în g rijim p ăsărelele de a p a r­ p la re care a fost co m en tată pe larg în tr-u n n u m ă r al
ta m e n t“ de V ictorina Z ăhăşeu şi „ în tre ţin e re a locomo­ rev istei „R ealitatea ilu s tra tă “ din epoca interbelică.
tiv e lo r în anotim pul rece“, lu c ra re e lab o rată de un co­ B ă trîn u l N ăm ete, dacă i se poate sp u n e aşa, trăieşte încă
lectiv sub conducerea dr. in g in er C. Al. B. Corn. C iti­ în satu l D., unde taie lem n e cu la tu l palm ei şi unde,
to a re a insistă să i se dea ceva în dom eniul fizico-m ate- ab o rd a t fiin d de trim isu l special al p ostului de radio
m atic, d re p t care i se aduse „T eoria re la tiv ită ţii pe în ţe ­ doljean, a su sţin u t că n ep o ata lu i s-a co m p o rtat m u lţu ­
lesu l copiilor — E instein cîntînd la v ioară p en tru cei m itor, d a r că în locul ei a r fi p ă s tra t hain ele şi a r fi
m ic i“. Ea m ulţu m i şi se aşeză la o m asă de lîngă fe­ d at foc agresorilor. El a asig u ra t ascu ltăto rii că v a căuta
rea stră, unde e lu m in a cea m ai bună din sală, căci cele­ să-i în tiln ească şi personal p e cei trei atacato ri, p en tru
la lte trei m ese sín t indisponibile, fiin d acoperite cu a-i determ in a, pe baza m etodei sale, să-şi schim be con­
vechi colecţii de ziare din deceniul şase. cepţiile d espre v iaţă, n a tu ră şi societate.
V ăzînd că n u m ai a re deocam dată solicitatori, b i­ în u rm a în tîm p lării, N ăm ete G heorghe şi A fro­
b lio tecara h o tă rî să trea că la bufetu l de vis-â-vis, unde d ita N. au fost in v itaţi de Şcoala de ofiţeri activi a
de obicei ia un sanviş cu brînză, ori cu salam , şi o bere; In sp ecto ratu lu i ju d e ţea n de m iliţie să producă o serie
în a ta ri îm p re ju ră ri, ea nu în tre ru p e slujba, ci în c re­ de conferinţe şi ap licaţii p riv in d m etoda lo r o riginală de
d in ţează p rim irea şi d istrib u ire a că rţilo r fem eii de se r­ au to ap ă ra re individuală.
12 V A T R A 117

arogă ro lu l de su p rav eg h eto r lucid al rică, o fu m ig aţie în ceată de „rotogoale“ n aţiei este în to arcerea la real, rev en irea
texte (II) m işcărilo r plasm ei — în p lin proces fa-
bulatoriu, la al cărei spectacol scos la
şi „ro tu n jim i“ în care „ro tu n d u l“ raţio ­
nal, conştient al sp iritu lu i p are că se d i­
la realitate. Sens pulverizat, nonsensul
se reorganizează în cele d in u rm ă în tr-u n
P e n tru a fi rec u p erate liric, poem ele iv eală d in stră fu n d u rile m inţii, sîntem zolvă. O im ag in aţie care se ro teşte m ereu, a lt sens.
lu i Dimov trebuiesc recom puse (cf. Leo­ in v itaţi să p articip ăm şi a cărei continuă cum spune poetul, în ju ru l „p u terilo r de P riv ită superficial, poezia lui Leonid
n id Dimov, Texte, E d itu ra A lbatros, 1980, ebu liţie este, pe de o p arte, tr ă ită efectiv, ch ih lim b are“. O im ag in aţie de tip „ite­ Dimov, p are u n „T u rn B ab el“ clăd it din
colecţia „Cele m ai frum oase poezii“), deoa­ pe de alta, sim u lată perfect, co n tro lată ra tiv “, algoritm ic, asem ăn ăto are unui „cu v in te“. E xam inînd cu mai m u ltă a te n ­
rece poetul posedă o teh n ică a „decom po- raţio n al. O im ag in aţie ce u rm ează uneori la n ţ in fin it de im agini, în tre ale cărui ve­ ţie u riaşa în g răm ăd ire de m aterii p re ­
ziţiei“ întregului în tr-u n m ozaic de im agini, o „cu rb ă“ închisă, p e n tru ca, d in nou, să rigi ex istă o le g ătu ră m ai slab ă sau m ai ţioase, costum e de epocă, an im ale şi
a căror rein teg rare presu p u n e în mod ne­ asistăm la o ascensiune pe v erticala lo­ p uternică, p o triv it în clin aţiei m om entane p la n te exotice, form e m atem atico-geom e-
cesar, reco n stitu irea sentim entului global cului, la o v ertig in o asă „su ire“ în absolut sp re lu cid itate sau vis. „M u taţia“ şi „sal­ trice, in stru m en te m uzicale, obiecte de
ră s frîn t în acestea. Ele ne dezvăluie acea a sp iritu lu i (Motiv d in Ion B arbu). O tu l“ sín t alte două m otive ale acestei a rtă etc., vom vedea că ele au fost alese
re a lita te secretă a alcă tu irilo r şi plăs­ im ag in aţie ce nu-şi refu ză „h o rb o ta“ şi im aginaţii, care, se m u tă m ereu de la un p e criteriu l acelui m uzeu al im ag in aru lu i
m u irilor m inţii, aceeaşi şi totuşi a lta de­ „ d a n te lă ria “ fa n ta stă de im agini. O im a­ lu cru la altul, d in tr-o rea lita te în alta, ce constituie, decorul o bişnuit al oraşului,
cit re a lita te a ex terio ară pe care acestea ginaţie sinuoasă, d esfă şu ra tă „ le n t“, „le­ a tra să m ereu de alte şi alte asociaţii, al cărui ro st este d e a stim ula, de a u m ­
o reflectă in v o lu n tar şi pe care, de ase­ n eş“, „agale“, cu „volte“, „ocoluri“ şi im agini şi viziuni ten tan te. D in im aginea ple im aginaţia, de a suplini astfel defi­
m eni involuntar, o m odifică, o fac de „serp etin e“, cu „şerp u iri“, „ră su ciri“ şi in iţia lă pro liferează cu repeziciune alte citul trăirii, v ia ţa săracă a sim ţurilor, de
nerecunoscut, populînd-o cu insolite o- „bucle“, o im ag in aţie care ev ită locul co­ im agini, p e n tru ca to t a tît d e rep ed e con­ a acoperi ab sen ţa n atu rii. M uzeu ce ex ­
biecte, făp tu ri, în tîm p lă ri etc. — ce li m un, „cercu rile“, „seriile“, „şiru rile“ p re ­ g lom eratul p reced en t de im agini abia prim ă, totodată, sa tu ra ţia sim ţului artis-
a p a rţin în a p a re n ţă şi to to d a tă ţin de o cise, m atem atice, ocolind pe d ep arte închegat, să fie p ă ră sit p e n tru o im agine tic-contem plativ, dezvoltat excesiv. „O ra­
cu totul a ltă realitate, respectiv, aceea de „porticele ştiu te “, ca şi „m arile p o rta lu ri“. afla tă în co n tra st cu cele de m ai înainte, şul clăd it d in am in tire şi g în d “ este un
a pu rei lor închipuiri. M ecanism ele im a­ O im ag in aţie care u rm ează în a p a ren ta o im ag in aţie m izînd pe continua su r­ sp aţiu al „o rn am en telo r“ ce h rănesc im a­
ginaţiei sín t dem ontate piesă cu piesă, sa dezordine, ritm u l secret al traiu lu i zil­ priză, p e stu p o area n eîn treru p tei m eta­ ginaţia. In ansam blu, poezia lui Leonid
m inuţios, p în ă la clarificarea defecţiunii nic, care im ită trase u l citad in în to rto ­ morfoze, pe sen tim en tu l caracteristic al Dimov se înscrie în chip strălucit, în fi­
funcţionale, p rin găsirea m ă ru n tei „ano­ cheat: rătăcirea, ocolul, plim b area, fuga, „u lu irii“. E ste aceasta, desigur, o im a­ lonul liric m odern in a u g u ra t de Arghezi
m alii“ sau a „lacunei“ care o provoacă. furişarea, trav e rsarea, oprirea, v o iaju l şi gine a im aginaţiei, care p rez in tă în a p a ­ şi B arbu, al lirism u lu i ce ev ită ideea
A sistăm astfel, pe viu, la v ia ţa ascunsă călăto ria la d istan ţe m ai m ici sau m ai re n ţă o m işcare caleidoscopică, o cioc­ explicită, schem atică, concretizînd-o şi
a im aginaţiei. O im aginaţie capricioasă, m ari etc. O im ag in aţie care an tren ează n ire b ro w n ian ă de im agini n eterm in ate, o n u an ţîn d -o cu in fin ită supleţe p în ă la
cu n en u m ărate „volute“ şi „arab escu ri“, lu c ru rile în tr-o m işcare cen trip etă, „un în şiru ire de sa ltu ri im previzibile. In a p a ­ o b ţin erea ei în stare pură.
o im aginaţie în făţişată de poet — care îşi m are d elir în ro n d alen e“, o ro taţie oni­ ren ţă, fiindcă fin alitatea secretă a im agi­ DUMITRU MUREŞAN

o p i n i i In speţă, logica pro p u să de Ş tefan conservare, p erm an en ţă, rep etiţie, n iv e­

Lupaşcu, ca şi d educţiile pe care n i le lare, m onotonie, egalitate, ju s tiţie . . . cu
în g ăd u ie a p a riţia recen tă a unei în cer­ n o ţiu n ile logice de id en titate, tautologie,
logica contradictorie şi cări sim ilare de a m ed ita asu p ra necesită­
ţii u n o r alte logici, d ato ra tă lu i C onstan­
tin Noica, a r p u tea constitui baza u n o r
ra ţio n a lita te (se vede astfel că logica cla­
sică şi raţio n alism u l d eriv ă d in sistem ul
fizic [definit p rin hom ogenitate], aşa cum
consecinţele sale epice p o ten ţiale m o d ificări în logica epicii, n u
n u m ai la nivel com poziţional ci şi la n i­
v elu l convenţiilor n arativ e, a retoricii
observase cu profunzim e B ergson“). No­
ţiu n e a de h etero g en itate posedă — cum
notează L upaşcu — „afin ită ţi certe cu a-
O a titu d in e au cto rială realistă, „m im e­ le n tă reg în d ire a m ijlo acelo r epice, ceea persu asiu n ii sau ch iar la n ivele in fra te x - celea de d iversitate, d iferen ţiere, sch im ­
tic ă “ şi m elioristă dom ină c a n tita tiv în ce induce ap a riţia u n o r pro d u se estetice tuale, în m ed iu l stilistic trad iţio n al. bare, dezacord, inegalitate, in ju stiţie, ne-
te x tele de proză actuale, caracterizînd neviabile, m a n ifestă ri în plan lite ra r al Ş tefan L upaşcu operează cu n o ţiu n i asem ănare, v ariaţie, noutate, n o n id en titate,
v icto ria n ea şte p tată a un u i realism cri­ u n u i dogm atism şi al u n u i exclusivism de ex tre m ă g en e ralitate: hom ogenitate şi ex clu d ere“ — caracteristice p e n tru siste­
tic tre c u t pe sub fu rcile caudine ale rea­ v o lu n ta rist de a ltă n u an ţă, loc priv ileg iat h etero g en itate, actu alizare şi p o ten ţiali- m ele biologice.
lism ului utopic dogm atizant, u n realism de m an ifestare a non v alo rii în jocul de zare. P o stu latu l său este p rin cip iu l a n ta ­ In această reţe a analogică „realism u l“
utopic d efin it în deceniul şase p rin eîte- com plicităţi şi silu iri la care p a rtic ip ă co­ gonism ului. „Nu ex istă — scrie el — d i­ tra d iţio n a l v a să se m odifice şi m odifica­
v a p rincipii doar a p a re n t in tra te în h ib e r­ m a n d ita ri şi ex ecu tan ţi, deopotrivă. nam ism posibil fă ră dinam ism antagonist, rea se poate m an ifesta la n iv elu l m odelu­
n are în tre tim p, reactu alizate m ereu, di­ A stfel, în an u m ite condiţii, a fi „rea­ p e n tru că orice dinam ism este trecerea lu i social, al im agoului social, psihic, et­
rec t sau p rin sinonim e, în form a u n o r list“, a scrie „a d ev ăru l“, a fi „cu rajo s“, a de la o p o te n ţia lita te la o actu a liz are“ şi nic, politic, cosmic ex p rim at p rin re to ri­
aştep tări suprain d iv id u ale şi su p raliterare critica „n e aju n su rile“, a p ro p u n e „p er­ p e n tru a se realiza aceasta e necesar ca ca epică adecvată, care răm în e a fi im a­
care im pregnează sistem ul de autocontrol spective“ în seam n ă a face jocul acelora u n „dinam ism an tag o n ist să p e rm ită a- g in a tă şi realizată. P în ă u n a a lta m odelul
şi atitu d in ile derivînd din acesta ale pro­ care cu ltiv ă d elib erat confuzia în tre im a­ cest proces deblocîndu-1 şi trecînd, la rîn - so cial-m en tal — ca să răm în em d o ar la
zatorului m ediu. P e n tru acest prozator ginea u n ei su p rafeţe şi im aginea unei d u l său, de la o actu alizare la o p o ten ţia- acest n iv el — al p ro zato ru lu i de obedien­
te x tu l este p u rtă to ru l u n u i m esaj tran ses- stru ctu ri, în tre m iez şi coajă, în tre cauze liz are“. A lte axiom e spun că „două dina- ţă „ re alistă“ tra d iţio n a lă este m ai d eg ra­
tetic că ru ia i se atrib u ie o fu n cţie ca th a r- şi efecte, înseam nă, deci, m ai d eg rab ă o m ism e omogene sau identice se confun­ b ă u n u l frag m en tar, static, paseist, refo r­
tică, lipsită în să de transcen d en ţă, care escam otare a ad ev ăru lu i p rin sch em ati­ dă, se topesc u n u l în tr-a ltu l şi n u in tră în m ist, utopic, n o n contradictoriu, u ltra -
poate sau treb u ie să contribuie la descăr­ zarea rec u re n tă a u n ei „ re a lită ţi“ actu ale opoziţie, nu pot produce nici u n an tag o ­ coerent, în c u ra jîn d soluţiile n ara tiv e ste-
carea tensiu n ilo r sociale, definite, descrise sau istorice, p rin re d istrib u ire a d irija tă nism în tre ele“. P e de a ltă p a rte „două reo tip e şi m ig rato rii de la u n p ro zato r la
şi „rezolvate“ în term en ii u nei socioga- a accentelor, sugerînd accep tarea unui dinam ism e heterogene, riguros n oniden- altul. E suficient, de pildă, ca o form ulă,
fii, adică ai unei sim ptom atologii sociale, tezism în negativ, sau a u nui tezism în tice nu p ot să se atingă, se ignoră, orice u n titlu sau o situ aţie să fie v alid ate edi­
ai unei etiologii — factorii m orali —, fără num ele alto r v alo ri sociale „su p erio are“, relaţie, orice contact, deci orice antago­ to rial şi cotate v alo ric de către critică şi
lu area în consideraţie a facto rilo r etiolo­ în se am n ă deasem enea p u lv erizarea în nism nu sín t posibile şi im aginabile în tre p u b lic p e n tru ca ele să fie relu ate, ilu s­
gici psihici, politici, sociali sau, de ce nu, n u an ţele epice ale u n o r atitu d in i egal în ­ ele“. P e n tru ca dinam ism ele să fie an ­ trate, calchiate (noi exem ple în situaţii
cosmici, deşi pro g ram u l teo retic al a- d rep tăţite, am oralism ul înlocuind m o ra­ tagoniste treb u ie ca n a tu ra lo r en erg eti­ sim ilare) fă ră pic de efo rt im ag in ativ şi
cestei categorii de autori, care se doresc lism ul în num ele ad e v ăru lu i com plex. E- că să cu p rin d ă concom itent om ogenul şi analitic. De aici o rela tiv ă m onotonie din
ju stiţia ri sau m ăcar p u rtă to ri ai m isiunii is­ gala în d re p tă ţire red u ce epica la o nouă heterogénul, să fie adică contradictorii. care, ca lectori, sîntem sa lv aţi d oar de a-
torice de rev elato r al ad e v ăru lu i a r im pune m an ifestare a tezei „lipsei de co nflict“, A cestea a r fi bazele unei logici dinam ice cele c ă rţi care, p ro p u n în d u -şi să fie în tîi
o înţelegere diferită, lucidă a „realism u lu i“, în n um ele n o n in te rv en ţie i auctoriale. a co n trad icto riu lu i. P e de a ltă p a rte „nici lite ra tu ră în tr-o firească ord in e a p rio ri­
v ăzu t ca o cercetare sistem atică, globală C auza p ro fu n d ă a acesto r stă ri este, d upă u n sistem n u este posibil fă ră dinam ism e tă ţilo r, şi ab ia apoi m ecanism e de m ode­
a unei „re alităţi m a teria le“, p rin prism a p ăre re a m ea, ap licarea u n ei logici non- an tag o n iste; p e n tru ca u n sistem să se la re socială în serviciul unei in te n ţio n a li­
u nui W eltanschauung concretizat în si­ con trad icto rii în an aliza fenom enelor, nu p o ată construi treb u ie ca u n o r an u m e di­ tă ţi tran sestetice, răm în lizibile, n ova­
tu a ţii epice d a r şi în tr-o retorică, în tr-u n num ai celor sociale. Logica noncontradic- nam ism e să li se opună alte dinam ism e to a re şi d u p ă ce celelalte au sucom bat
stil n ara tiv , în form e com poziţionale in­ torie nu m ai poate oferi o im agine o- care le îm piedică, şi pe u n ele şi pe altele, sub p resiu n ea om ogenizării „realism u lu i“
dividualizate. In condiţiile prezente a ti­ p era ţio n ală a „ re a lită ţii“, a m a teriei şi să se disloce şi să ofere lib e r în tr-o ac­ co n ju n ctu ral. C ărţile care n e d au sen ti­
tu d in e a auctorială se conform ează cel generează fenom ene negative, in e rţia le în tu a liz are univocă şi d efin itiv ă topindu-se m en tu l d u rab ilităţii sín t pro d u se ale li­
m ai adesea un u i W eltanschauung nespe­ plan epic. în aceeaşi e n tita te am o rfă“. In felu l aces­ b e rtă ţii epice ficţionale precum şi rezu l­
cific, tran sin d iv id u al, depersonalizat deci, A vem la în d em în ă un m odel logic de ta m a teria este defin ită ca o „sistem ati­ ta te ale u n ei m ed itaţii d e n a tu ră logică,
co n stru it m ai degrabă p rin asam b larea o m ai m are co m p lex itate şi de o neîndo­ zare en ergetică v ectorială, o rie n ta tă “. constructivă, rep rezen tîn d reflex u l epic
h az ard ată a u n o r reziduale şi fra g m en tare ielnică, deşi relativ ă, adecvare. El ne-a D erivă ex isten ţa a două m aterii — bio­ com plex al u n u i W eltanschauung co n stru it
ideologem e decît p rin asam b larea coeren­ fost propus acum eîtev a decenii de u n sa­ logică şi fizică — v aste sistem atizări in ­ cu m ijloace proprii, fo rm u lare în term en i
tă a rez u ltatelo r un u i efort an alitic p e r­ v an t rom ân, Ş tefan Lupaşcu. vers o rien tate şi antagoniste, d a r şi e- p erso n ali ex p rim a tă în tr-u n te x t de o h e­
sonal. C onceptualizarea u n o r in tu iţii care In ce m ă p riv eşte n u m ai cred de x isten ţa unei a tre ia m aterii — cea psi­ te ro g en itate disim etrieă, cosm oidală.
a r p u te a fi tran sc rise la n ivel epic p rin m u lt că un scriito r îşi po ate realiza m u n ­ hică! în aceste condiţii zona psihism u­ N oul realism lite ra r — dacă m ai p ăs­
situ aţii sim bolice m ai p u ţin supuse is- ca bazîn d u -se exclusiv p e in tu iţii, ta le n t lui se n aşte din in h ib iţia reciprocă a tră m acest concept tra d iţio n a l am biguu
to ricizării a r fi u n p rim pas. U nicul cîş- sau pe le ctu ri literare, ia r dacă o face m ateriei m acrofizice şi a celei biologice. —, este ex p resia a titu d in ii u n ei p erso n a­
tig vizibil al prozei de acest tip este a- este repede atin s u n p rag ce nu m ai poa­ Ori, tocm ai acesta este te rito riu l p ri­ lită ţi care a înţeles că m a teria psihică,
b an d o n area u nei tem atici im puse, în fa ­ te fi depăşit. C onştientizarea d ificu ltăţilo r v ileg iat al literatu rii. El se supune a fla tă în in te racţiu n e co ntradictorie, d i­
v o area alteia cu u n grad m ai m are de ce treb u ie depăşite, cu n o aşterea re z u lta ­ aceleiaşi logici dinam ice a co n trad icto riu ­ nam ică cu cea biologică şi cu cea m acro-
ad e ren ţă la re a lită ţile istorice şi etnice, telo r ce rcetării în dom enii tan g en te, cum lu i şi s-a supus şi p în ă acum acesteia. fizică, n u m ai poate fi an alizată cu m ij­
tem atică reflectîn d m odificări din cîm pul a r fi logica, istoriologia, sociologia sau Ceea ce ni se p are necesar este în p ri­ loacele u n ei logici aristo telice şi că, re-
ideologic şi ex p rim în d tra d iţio n a la şi a- teo ria com unicării, ch iar dacă se rea li­ m ul rîn d o regîndire. T erm inologia ab ­ curgînd la alte logici, v a fi obligat să o-
cu ta co n fru n tare d in tre id e alu rile poli­ zează cu în tîrz iere a im pusă de len to area stra c tă este n u a n ţa tă de alte n o ţiu n i care p ereze cu alte valori şi m ai ales cu alte
tice alogene şi cele izogene, d a r hetero- procesului de v u lg arizare şi d ifu zare a o im plică sau pe care le im plică, aşa cum retorici. In satisfacţia resim ţită fa ţă de
doxe, aşa cum s-a m a n ifesta t ea în de­ acestor cunoştinţe, în g en eral efo rtu l observă Ş tefan Lupaşcu, şi pe această realism u l trad iţio n al d eriv ă d in ca racte­
ceniile postbelice. cognitiv p rea lab il p e n tru co n stitu irea u n u i cale se coboară de la a b stra c t la concret. ru l său in e rţia l şi d in ad a p ta b ilita te a sa
T ran slaţia, respectiv su b stitu irea te­ W eltanschauung ad ecv at epocii tră ite de­ „N oţiunea de om ogenitate se află în su p erficială şi ap aren tă.
m atică nu au fost în so ţite de o echiva­ v in im perios necesare. strîn să relaţie cu acelea de u n ifo rm itate, DAN CULCER

im puneau. E x istă în ac tu a la retro sp ecti­ cu v en it cu ltu rii plastice rom âneşti, A u rel
au rel ciupe la tîrgu m ureş v ă u n „A u to p o rtret“ (de altfel d in colec­
ţia M uzeului de a rtă din T îrgu M ureş,
Ciupe în fiin ţează secţia de a rtă ro m â­
nească la T îrg u M ureş. Şi, to t în aceas­
„S -ar p u tea spune despre A urel Ciupi după 1918 şi co n ştien t fiin d că a rta se re sta u ra t recen t în la b o ra to are le M uzeu­ tă expoziţie ex istă o lu c ra re in titu la tă
ceva sim ilar (cu m ici n u a n ţe de d iferen ­ constituie pe deplin n u m ai în rela ţiile ei lu i de a rtă al R.S. R om ânia) care relevă „Două fig u ri“. Este p rim a lu c ra re de a r tă
ţiere) cu ceea ce s-a spus despre Lucian cu societatea, •A urel C iupe a av u t nu m e­ chipul tîn ă ru lu i a rtist p lin de h o tă rîre şi rom ânească din p atrim o n iu l pinacotecii
Blaga, a fost pe lin ia artistică, şi ieşirea roase co n fru n tări p ublice ale operelor în d răzn eală, credem că aşa a ră ta A urel m ureşene. Apoi a p lecat la B ucureşti, a
lu i în arenă, în publicul rom ânesc to t un sale. A ctu ala expoziţie cu caracter re tro ­ C iupe în 1932 cînd s-a ad re sat P rim ăriei reu şit să înzestreze colecţia cu opere de
d a r pe care T ra n silv an ia l-a făcut n a ­ spectiv leg ată de îm p lin irea v îrste i de 80 o raşu lu i T îrg u M ureş, cerîn d postul de P allad y , P etraşcu , B unescu, Iorgulescu-
ţiu n ii no astre în treg i du p ă să rb ă to area de ani, pe care p u b licu l tîrg u m u reşean a profesor al C o n serv ato ru lu i local, specifi- Yor, Je a n Al. Steriadi, G hiaţă, Cornel
M arii U n iri“. A ceste cuvinte ale criticului p rim it-o cu ad încă pioşenie, nu a re in te n ­ cînd că-şi asum ă şi resp o n sab ilitatea M edrea, Ion Jalea, O scar H an şi m u lţi
Ion F ru n z etti ex p rim ă p le n ar şi convin­ ţia u nui b ilanţ. Cei vii, cei veşnic vii, fu n cţiei d e custode al pinacotecii o raşu ­ alţii, p în ă în 1940 cînd a d eţin u t această
gător m area im p o rta n ţă pe care p ersona­ niciodată nu încheie bilan ţu l. Ei răm în lui. P rim ă ria a ta c a tă fiin d de ziarele li­ funcţie. Şi to t această expoziţie oferă p ri­
lita te a artistic ă a M aestrului A urel Ciupe veşnic în m iezul problem ei, oferă g en era­ b erale de stîn g a d in Cluj „că lasă pinaco­ le ju l u n o r e x a m in ă ri m ai largi, cu sem ­
a avut-o p e n tru acest secol. A urel Ciupe ţiilo r enigm e de dezlegat. L a T îrgu M ureş teca fă ră în g rijire şi lu c ră rile de p ictu ră n ificaţii adinei, p ic tu ra lui senină, p lin ă
s-a confundat cu istoria T ransilvaniei, a această expoziţie retro sp ectiv ă are o d i­ se d eg rad ează“, acceptă p ro p u n erea şi îşi de b u cu rie şi poezie a p ă tru n s în su flet
cîn tat T ra n silv an ia în p ic tu ra sa, s-a im ­ m ensiune ap arte, aceea a descoperirii d ă ap ro b a re a p e n tru în fiin ţa re a u n ei şcoli şi în casele m u lto r fam ilii m ureşene. F a ­
p lic at în ca litate de artist, pedagog, a n i­ u nei istorii, cea a în fiin ţă rii şi a dezvol­ lib e re de desen şi p ictu ră. Ş coala şi-a în ­ m ilia Teofil şi M adeleine B aciu au p ăs­
m ator, creato r de şcoală şi educator a tă rii v ieţii plastice d in acest oraş. A p ar- ceput activ itatea cu 20 de elevi, ia r n u ­ tr a t tim p peste tre i decenii p iesa „P arc
g en eraţii în treg i de artişti, a în d ră z n it şi ţin în d u n ei pleiad e de oam eni de cu ltu ră, m ai d u p ă tre i an i u n ii au aju n s să p a r­ d in T îrgu M ureş“ pe care apoi, p rin tr-u n
a re u şit să-şi asum e istoria plastică a conştienţi că sín t în c ărca ţi cu o m isiune, ticip e la S alonul O ficial d in Bucureşti. act de su p rem ă d ăru ire, au oferit-o M u­
T ransilvaniei dîndu-i sta tu t şi personali­ p ă tru n şi de o c re d in ţă robustă, ei n u au P reo cu p at „de afirm a re a şi de dem on­ zeului de a rtă d in T îrgu M ureş.
tate. C ăutînd cele m ai intense sup rafeţe ezitat să p articip e la rea liza rea u n u i pro­ stra re a sp iritu lu i de creaţie a poporului
de contact cu re a lita te a artistic ă „a ţă rii“, g ram b in e d efin it pe care v rem u rile îl n o stru “, cău tîn d să-şi cîştige respectul HERDEAN VIORICA
 117 V A T R A 13

---------------------------------------- c r o n ic a sp o r tiv a -----------------------------------------

la un m eci c a r e cu a d e v ă r a t a avu t Ioc

pe str a d a Furcii, într~o sîm b ă tă s e a r a
la tîrg u m u reş
obişnuite. D ar uneori, p riv eşti cu su rp rin ­ începe să ne d ea poveţe în to ate şi-şi va m ai u iţi de tine, te m ai d ăru ieşti altora,
S ín t aproape cincisprezece ani de cînd dere spre v ia ţa u nui om şi te în tre b i: A re am in ti de anii cînd... aşa cum vom face noi la 20 decem brie,
pe coridoarele vechii red acţii a ziarului d e ja cincizeci de ani? Cum au trecu t? cu toţii lao laltă, fă ră să n e gîndim cîte
„S teaua roşie“, m ă în tîm p in a un om — D ar noi, toţi îm p reu n ă, n e vom gîndi
C hiar au trecu t? R ăsfoieşti anii m uncii cu jin d la ziua cînd v a fi să îm plinească d u reri de cap m ai provoacă cuvintele în-
de ce să n-o recunosc — destul de fru ­ sale şi-i vezi aşezaţi pe ra ftu rile care pot tîm p lăto are.
mos, de sta tu ră po triv ită, cu u n a e r de 60 de ani, şi vom avea din nou prileju l
face din tr-o v ia ţă un lu cru dem n de a să-l felicităm p e n tru tin e reţe a lui, să ne U ite aşa, am reu şit să devin sen tim en ­
m anuscris vechi, d a r cu o prospeţim e de fi cinstit. tal, cînd A tan asie P opa a îm p lin it cinci­
lite ra ră caligrafică. A vea în el ceva deose­ b u cu răm cu to ţii că V a tra v a avea atunci
Ia tă cum devine om ul sen tim en tal, şi 20 de ani de la ap ariţie, şi nu zece, ca zeci de an i ! Ii dorim „L a m u lţi an i !“,
bit de p lă cu t şi calm . P ă re a p e n tru m ine o u n u ia d in cei m ai vechi ziarişti veniţi
p o triv eală fericită de cuvinte, şi era foarte cuvintele p a r tocite, şi n u se potrivesc, şi acum a, că v o r fi tre c u t de cincizeci de
ai v rea să înlocuieşti to tu l cu o îm b ră ţi­ ani şi alţii, şi deci n u v a fi sin g u ru l care p rin anii cincizeci pe m eleag u rile m u re­
departe, în ceea ce îm i închipuiam des­ şene. Şi, fie să i se îm plinească d o rin ţa
p re această înfăţişare, de p u n ctu l sau şare, şi ch iar dacă n u se po triv eşte în tre să-şi am in tească d e v rem u rile cînd puteai
b ărb a ţi, să-i p ui o garo afă la butonieră, să ciocneşti u n p a h a r de vin, b ău t direct de a ju ca şi noi în M ondialele de fotbal,
v irg u la care în tre ru p e entuziasm ul şi cer de a avea şi noi o echipă n aţio n ală, p en ­
o a ltă osteneală.. R eceptivitatea om ului căci dacă-i bal, b al să fie. Vom ciocni un d in poloboacele b ătrîn ei T îrnave, să te
p a h a r de vin, şi d upă cum sîn tem in fo r­ gîndeşti la ia rn a care e o scornire p en tru tru ca să nu-1 m ai vedem cu obrajii
aceluia, dragostea lu i p e n tru lite ra tu ra îm b u jo ra ţi d upă fiecare etap ă h o tărîtoare!
rom ână, cu ra ju l lui de a înţelege noul, m aţi, ne va aju n g e ceva şi nouă d in coada v ia ţa om enească, şi să te m inunezi cît
sau urech ile p ră jite ale p urceluşului, vom de tin e ri pot fi unii, şi cît de n aiv i şi Ii m u lţu m im acum , la sărb ă to area zilei
b u cu ria lu i de a-1 p u tea sluji, m -au im ­ sale de n aştere, şi sem năm această cro­
p resio n at din p rim a clipă. Se num ea, şl cîn ta cîntece m u lte şi lam en tab il o vom d răg u ţi cu poeziile lor, absolut încrînce-
sfîrşi cu o ro m an ţă, d u p ă ce sarm alele nate. Cu sig u ran ţă, vom cîn ta din nou nică pseudosportivă, d espre u n fost cro­
sp re b u cu ria n o astră se num eşte, A tanasie n icar sportiv, care de-a lu ngul an ilo r a
Popa, T ase al nostru, cum a d evenit în vor aluneca to t pe calea cea bună. Vom rom anţe, cu sig u ran ţă vom fi din nou sa­
sta a lă tu ri de soţia sa V alerica, şi fiica lăsat p rin condeiul şi fap tele sale mai
deceniul care a trecu t, de cînd îm preună tisfăcu ţi de m unca no astră, căci lăsînd m u lt decît n u m ai o cronică sportivă,
cu D an Culcer, M ihai Sin, M aria Urzică, sa Sanda, vom fi îm p reu n ă, lîngă el, co­
legul no stru care, orice s-ar zice, de azi glum a la o p arte, v ia ţa om enească nu o ad e v ărată cronică de v iaţă. H ai să ne
şi cei v eniţi m ai pe urm ă, D um itru Mu- grăbim , A tanasie, că v in colindătorii!
reşan, lo an R adin, Cornel M oraru, facem în ain te a îm p lin it cincizeci de ani! Mai poate fi în c h ip u ită fă ră clipe festive. Iar
„V a tra“ la T îrgu M ureş. S ín t lucruri ră u va fi cu zilele ce vor urm a, căci va să rb ă to rile sín t acele m om ente în care ROMULUS GUGA

(U rm are din pag. 1) ză prima etapă. De aici marea impor­ făptuiri ale poporului nostru în anii istorică, sîntem chemaţi să depunem în
tanţă pe care o are pentru înfăptui­ cincinalului pe care-l încheiem, dar anii care vin eforturi tot mai mari
pe etica şi echitatea socialistă. Deceniul rea Programului partidului realizarea ele constituie un izvor de învăţămin­ pentru a înălţa patria pe culmi tot
care se încheie constituie, totodată, de­ cu succes a sarcinilor de dezvoltare te pentru a munci cu mai multă răs­ mai înalte de progres şi bunăstare.
ceniul afirmării excepţionale a Româ­ economico-socială a României pentru pundere, pentru a activa în continuare
niei pe arena mondiala, perioadă în perioada 1976— 1980. Fiind prima eta­ mai bine, mai organizat şi la cote ca­
care diplomaţia românească, principiile pă dintr-un proces de durată, cincina­ litative superioare.
şi acţiunile de politică externă ale par­ lul pe care-l încheiem este o primă Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae
tidului şi statului nostru vizînd parti­ concretizare a conceptului de societate Ceauşescu la Plenara C.C. al P.C.R.
ciparea la soluţionarea durabilă a socialistă multilateral dezvoltată, mar- sínt necesare eforturi perseverente, de
marilor probleme ale lumii contempo­ cînd, în acelaşi timp, un moment mare răspundere patriotică pentru ca
rane, ne-au adus un binemeritat şi a- cheie în continuarea pe o nouă treaptă, prevederile noului mecanism eco-
predat prestigiu pe toate meridianele calitativ superioară a acestui proces. nomico-financiar, principiile autocon-
globului. In acest sens, împlinirile acestui ducerii muncitoreşti şi al autofinanţă­
Desigur, aceste succese au fost po­ cincinal care se caracterizează nu doar rii să devină realitate în toate sectoa­
sibile datorită creşterii şi întăririi ro­ prin acumulări cantitative ci şi prin rele activităţii sociale.
lului conducător al partidului, datori­ profunde restructurări calitative este Prin tot ceea ce s-a creat în acest
tă integrării sale organice în societate o ilustrare convingătoare a strategiei cincinal în planul dezvoltării econo­
ca centru vital al naţiunii. ştiinţifice elaborate şi promovate de mice şi sociale, în producţia materială,
partidul nostru, un argument real al în viaţa politică şi spirituală poporul
Sintetic, deceniul acesta poate fi justeţei şi valabilităţii ştiinţifice a în­
considerat pe drept, cea mai fecundă, tregii politici a partidului. român şi-a asigurat suporturi trainice
mai bogată în împliniri epocă din pentru înaintarea cu succes pe drumul
multimilenara noastră istorie. Este de­ In ciuda unor condiţii grele deter­ progresului şi civilizaţiei.
ceniul avîntului nemaiîntîlnit al dez­ minate de calamităţi naturale (cutre­ Şi din această perspectivă realitatea
voltării economice şi sociale a patriei murul, inundaţii repetate, condiţii me­ contemporană constituie argumentul
şi a afirmării şi consolidării indepen­ teorologice etc.), dar şi de impactul
denţei şi suveranităţii naţionale. consecinţelor crizei economice mon­ faptic cel mai puternic, apt să confere
diale (criza energetică, de materii pri­ dimensiunile autentice ale devenirii
Graţie marilor înfăptuiri la care ne me etc.), care s-au acumulat şi inten­
referim a fost posibilă elaborarea, a- noastre.
doptarea şi transpunerea în viaţă a sificat în a doua jumătate a acestui Fără îndoială, afirmarea exemplară
primului program din istoria partidu­ deceniu, Programul partidului nostru a României, în aceste etape istorice, în
lui nostru, Carta teoretică, ideologică a fost îndeplinit, obiectivele funda­ acest timp istoric de mare efervescen­
şi politică a partidului, Programul de mentale ale actualului cincinal reali- ţă creatoare este nemijlocit legată de
făurire a societăţii socialiste multila­ zîndu-se chiar cu depăşiri. Desigur, gîndirea şi activitatea neobosită a
teral dezvoltate şi de înaintare a Ro­ impactul perturbator generat de facto­ tovarăşului Nicolae Ceauşescu care
mâniei spre comunism.
Constituindu-se într-o strategie de rii la care ne-am referit, precum şi o de peste un deceniu şi jumătate con­
mare perspectivă, Programul partidu­ serie de factori subiectivi, au deter­ duce cu înţelepciune, bărbăţie şi eroism
lui a definit cu claritate conceptul şi minat anumite nerealizări, mai cu sea­ destinul naţiunii noastre socialiste.
obiectivele societăţii socialiste multi­ mă în ceea ce priveşte transpunerea Împlinirile acestor ani, valorile care
lateral dezvoltate.
în viaţă a noului mecanism economi- prin propria noastră muncă ni le-am
In procesul de durată şi de mare
complexitate pe care-l implică edifica­ co-financiar, a ridicării productivităţii creat sínt garanţia şi certitudinea ma­
rea unei asemenea societăţi, cincinalul şi eficienţei muncii. Acestea nu pot rilor realizări viitoare, motiv pentru
(1976—1980), care se încheie marchea­ sub nici o formă umbri măreţele în­ care, evaluînd cu satisfacţie creaţia

(U rm are din pag. 117/D) vestirea Portocale şi cascadori, cea care ex a lta ţi, fan tezişti ingenui ca R ăzvan, p a re îndeosebi în povestiri cu m u lte si­
dă şi titlu l volum ului. A re m ai m ulte p rieten u l din copilărie (Să zbori precum tu a ţii excentrice, fanteziste, ca Ah, ce
spectacol. Dar, fie în reg istru rea list fie părţi, ca u n scen ariu urm u zian . N u ştim o pasăre), M arc B rab an , „zugravul“ (In nuntă! şi Din confesiunile unui arbitru
în reg istru liric, tîn ă ru l p rozator scrie ce provoacă efectiv spectacolul, poate a- jurul pădurii) sau ca M iriam (Jocul de-a de popice. In u ltim a, tem a se reduce la
cu o decizie care anulează p înă la u rm ă ceastă n o taţie ce rev in e m ereu, obsesiv, primăvara). U ltim a povestire e aşezată co n fru n tarea clasică d in tre F ig u ra n t şi
convenţia spectacolului. N işte însem nări ca un vers: „ACUM SIN G UR INTRE P A ­ sub u n m oto ex tra s d in K arl S andburg: A ctor. In rest, in v en ţie pură. M ult m ai
de cazarm ă in titu la te Trec zile, in te r­ TRU PER E ŢI STRIVESC A M IN T IR IL E “. „Poezia-i realizarea sintezei d in tre zam ­ rea list sín t red a cta te a lte două proze:
sectează în acelaşi p lan am intiri, obsesii, S pectacolul este perfect, deoarece to tu l bile şi b iscu iţi“. T rasp u să şi în proză, Tînărul şi Bunicul. P rim a povesteşte un
— m ai ales im aginea iubitei — şi întîm - m ai în tîi este an ticip at. M oartea p riete­ această m agie poate să unifice to ate zo­ fa p t de eroism sim plu, pe un fond sa ti­
p lă ri reale. P o t fi şi în tîm p lă ri tragice nului L au ren ţiu e a n u n ţa tă d e-ab ia în nele realu lu i. Ca u n joc b izar se m an ifes­ ric totuşi, cu to ate că n o n şa lan t — des­
(un coleg, plecat în perm isie, cade sub ro­ final, deşi cel care scrie (autorul însuşi) tă aici şi iubirea. Dacă n -a r fi în să tăce­ criin d cu d etaşa re şi cum poate să de­
ţile trenului), d a r ecoul se estom pează lasă să se în ţeleag ă că o ştie de la în ­ rile d in tre replici, n -a r m ai fi posibil curgă o p rim ă zi de serv iciu în v iaţa
tre p ta t în im presia, fu n d am e n tală de a- ceput. în spectacolul p ro p riu -zis al cas­ nici co m en tariu l in terio r, p u n erea în sce­ u nui tînăr. A d oua e de o fac tu ră mai
nost şi absurd. A bsurd, fiindcă to tu l aici cadorilor ironizează tocm ai regizarea vie­ n ă a tex tu lu i. O ca racteristică a prozei trad iţio n ală, ax a tă pe n o stalg ia n atu rii şi
este lip sit de fin alitate. In terd ic ţia şi li­ ţii. N um ai m o artea re a lă dă consistenţă lui R adu Ţ uculescu este şi în c lin a ţia spre a satu lu i arhaic. E ste şi un p rile j de a
te ra d ■ reg u lam en t nu tran sfo rm ă jocului. D ealtfel, cascadoria — dincolo de exotic: d a r n u ev a d are din cotidian, ci povesti fă ră nici o crisp are cîtev a în tîm ­
n e a p ă ra t v ia ţa în coşm ar, d a r o golesc am big u itatea în treg u lu i scen ariu — are aducerea exoticului în cotidian. Ca în a- p lă ri n ed o rite d in p erio ad a „obsedantu­
de sp o n tan eitate şi sens. T im pul trece şi un revers d isp erat. Se sim te încă de la cest fin a l de povestire: „E ra p rim ăv ară. lui decen iu “. De rem arcat, în acelaşi tim p,
oricum . G esturile şi gîndurile, ca şi exce­ prim ele replici d o rin ţa d e av en tu ră, ia r P rin tre cărţile îm p ră ştia te pe podea în ­ că d escrip ţia rea lu lu i se îm b in ă cu visa­
sul de zel al u n o r com andanţi, se an u lea­ m ai încolo nostalgia n atu rii, a m u n telu i cep u ră să crească ie rb u ri m arine. Şi pe rea şi un sen tim en t de ex a lta re cople­
ză reciproc în v ac u ita te a clipei. Nu m ai p u rificato r: „La m u n te e m u ltă linişte... fereastră, cred, îm i in tra u în cam eră şeşte personajele. Dincolo de te n ta ţia de
p u ţin dem itizează eroism ul, sub orice for­ acolo te sim ţi curat, ae ru l a re g reu ta tea p eştişori ro şii“. In ciuda deselor fan d ă ri „in so litare“ agresivă a realu lu i, se sim te
m ă s-ar revendica acesta. Insă dincolo de unei spovedanii, m u n te le ia rtă greşelile lirice, a u to ru l scrie decis, în tr-u n stil în proza lu i R adu Ţuculescu şi asp iraţia
n o ta ţia scurtă, a p a re n t im pasibilă, iz­ o a m e n ilo r___ “ n u an ţat, in telig en t şi m uşcător. sp re o fo rm u lă de echilibru. In so litu l sa­
bucneşte cu discreţie nelin iştea şi team a Dacă ero u l d in Sunetul, în care rela­ S atire propriu-zise, cu o tipologie a tiric iru m p e to tal n u m ai în piese ca
de im previzibil. ta re a se face d in nou la p ersoana întîi, m o rav u rilo r etern e, sín t Podium, Biblio­ Taty, Mamy, and Company sau Răzbu­
D e-a d rep tu l şocant e co n stru ită po­ este u n rev o ltat — alţii p a r ei înşişi n ' teca, Peşti. In so litu l satiric în să tra n s ­ narea constructorului.
14 V A T R A 117

sín t fo a rte m u lte locuri ocupate şi-apoi e în tu n eric, sín t

totuşi u rm ă rit, o iau la d rea p ta: u n d e e lum ină, deşi
dumitru dinuleseu văd film ul, m -aşez; d a r tip u l co n tin u ă să facă gălăgie
sp u n în d că cine n u p lă teşte nu vede film ul.
Eu sim t alu zia d a r m ă fac că plouă. T otuşi în sp a­
tele m eu lum ea începe in d ig n ată să vocifereze să-m i şop­
tească în tîi num ele, apoi ch iar să-l strig e şi u rm ă rito ru l
noaptea m eu vine p rin tre bănci şi m ă caută, scap totuşi în sp a­
tele estra d ei şi acolp sín t tre i fete m ari.
Pe u rm ă în să aju n g la m ine-n cu rte şi un splendid
cîine S ain t-B e rn ard se lu p tă cu cîinele de v în ă to are al
v ecinilor d e jos, cele două p o rţi sín t deschise d a r S ain t-
B e rn a rd -u l e fo arte b lin d şi nici nu-1 m ai văd, în să celă­
S ă ne închipuim in tra re a la o clădire m odernă. Şi sp ătar, vopsite cu verde. la lt v rea să scape şi m ă lu p t şi eu cu el, reuşesc să-nchid
to tu l în noapte — scelerata noapte! Am d e ra n ja t în să pe cineva. In tra se m p e-n tu n eric o p oartă, d a r cîinele scapă pe cealaltă. Şi ia r se-n tîl-
C lădirea seam ănă cu căm inul fem inin „6 M artie“, şi-am atin s n işte fire. A sta a d e ra n ja t şi tran sm isia la neşte cu S ain t-B ern ard -u l. S ínt am îndoi pe tro tu a r şi se
al U niv ersităţii B ucureşti, d a r unde se m ai găsesc şi fete ecran. miros.
de la alte institute. P o ate nu era o proiecţie. F iin d că pro iecţia nu se E soare. A v en it dim ineaţa. D eschid frig id eru l şi
O uşă se-nvîrte. face p rin fire, n u m ai televiziunea se face p rin fire beau tre i căni de lap te, iau şi două ouă, îm i fac o
C lădirea n o astră e de fa p t u n cinem atograf. Seam ănă (cîteodată). om letă, d easu p ra ra d şi n işte b rîn ză şi cu a lte două căni
cu „E xcelsior“ din P ia ţa C hibrit. Dacă e ra proiecţie totuşi ce ro st aveau firele? cu la p te m ăn în c om leta cu brînză.
Deşi p ărea acoperit cinem atograful e totuşi în ae r D ădusem în să cu şu tu l în cablu şi ca să scap de in ­ M ă u it pe geam şi cîinele vecinului legat de tu lp in a
lib e r şi ne dăm şi noi seam a de chestia asta. D eşi-n dividul care m ă u rm ă re a o iau în a in te p rin sală şi nu cu lu i face să ritu ri d u p ă un b ă ţ pe care copilul se r­
d re a p ta ecran u lu i e z> şi sín t acolo bănci sim ple, fă ră p ro iecţia nu se opreşte, ia r în a ltă ord in e de idei nu v itoarei v ecinului l-a a g ă ţa t la o în ălţim e ten tan tă.

se p răb u şi în steau a ce se p ă s tra p în ă la o an u m ită îşi p lim b ă încet p riv irile p ria-i izbucnire lirică, d ar
d isp a riţia ad u n a în ea însăşi, sorbind
nesăţoasă p în ă şi p ro p ria-i
d istan ţă. Dacă even tu ali
v izitato ri o depăşeau, a t­
peste p eisaju l ce i se p ărea
acum m onoton, am in tin -
îi plăcu ideea su n etelo r de
p iatră, şi-şi continuă gîn-
lum ină. O în v ălm ăşeală m osfera a p ă ra p la n eta în - du-şi fă ră voie de cu v in te­ dul. „Ca şi cum o m uzică
(U rm are d in pag. 16) refuze cu în d îrjire evoca­ fu lg erăto are de im agini, făţişîn d im aginea trid im en ­ le lui X elom : „ .. .în lu ­ b izară a r fi p lu tit m iriad e
re a abisului A m fost u n u l îşi p ierd u cunoştinţa. Se sio n ală a u n ei îm b in ări m ile în tîln ite p rin tre aştrii de an i p rin sp aţiile g alac­
aceşti m ici asteroizi, de­ d in tre ei şi, cînd m i-am în d re p ta sp re o veche şi contorsionate de sfere, de atîto r galaxii, am v ăzu t tice . . . “ Avu d in nou un
p a rte de zbucium ul lum ii, în frîn t refuzul instinctual, n ouă rea lita te, p e n tru că prism e triu n g h iu la re şi organism e vegetale şi an i­ m om ent de lu cid itate şi
aproape fericit. îm păcat cu m -am trez it în fa ţa u nui M oartea d evenea acum hexagonale, v io len t colora­ m ale, fiin ţe raţio n ale şi rise puţin, ironizîndu-se:
tin e însuţi, vid u l in c e rtitu ­ lung şir de fap te absurde, N aştere. te. P ro p rie tă ţile atm osfe­ stru c tu ri m in e rale înzes­ „A dolescenţă în tîrz ia tă !“,
d in ilo r te asp iră cu fie­ dureroase, incap ab il de a In p rim a im agine se rei l-au d eterm in a t de a lt­ tra te cu în fă ţişă ri neobiş­ d a r nu rezistă m u lt şi se
care clipă care te apropie m ă sim ţi, fie şi p e n tru o văzu m an ev rîn d clav ia tu ra fel pe X elom , biologul şef nuite, su rp rin zăto are. De lăsă tîr ît de şuvoiul ciuda­
de m o a rte . . . In m od deli­ m icrosecundă, răscolit de T em posferei, în tim p ce al expediţiei, să boteze fiecare d a tă am găsit cu­ telo r g în d u r i:. . . . „U n ...
b era t m i-am povestit v ia­ o bu cu rie ad e v ărată. Am se ap ro p ia de stea. A poi se p la n e ta — M organa. v in tele p rin care p u teau fi fel de spor al unei arte
ţa în aşa fel încît, ascul- în ţeles că v a tre b u i să află în cab in a sp aţio asă a P rin h u bloul navetei, evocate. P este to t am fost pure, c ă u tîn d u -şi. . . cu
tîn d u -m i autobiografia, să caut şi să păstrez clipa navei pe care o părăsise. A rih u n a p riv ea d esfăşu ra­ în sta re să desluşesc cel n esfîrşită ră b d a re m orm în-
n u p u teţi aju n g e decît la trec u tă şi u n ic ă . . . Mă sim t S tăte a în fotoliul alb. dic- rea n esfîrşită a Form elor. p u ţin stilizările u n o r im a­ tul... Şi, d u p ă ce a în fio ­
o singură concluzie. Nu p u ţin ridicol. T onul ăsta tîn d u -şi încă o d a tă în ­ D in cauza g ra v ită ţii red u ­ gini cunoscute, izb u tin d să r a t to ate lum ile în tîln ite
teoretizez şi nici nu caut de cabotin! In sfîrşit, a- sem nările. se a M organei, zb u ra încet, sugerez, dacă n u să des­ cu sunetele ei ireale, m u­
să conving. M ă rtu rise sc . . . cum a r tre b u i să fiu indi­ D ispăruse d in p rezen t ev itîn d orice accelerare. criu ap ro ap e exact, lu m i­ zica, sp o ru l acesta de a r ­
A m descoperit un adevăr... ferent. S -ar putea să nu p e n tru a se p răb u şi în p ro ­ U rm ărea plictisit liniile le respective. D ar F o rm e­ tă. a g ăsit o p la n etă în
Ce b an al sună! V eţi găsi, fi ales nici clipa unică şi p riu l său trecu t. T ru p u l sinuoase ale stran iei a rh i­ le nu p ot fi m ăcar im agi­ care s-a îngropat, în flo ­
cu m u lţi an i în urm ă, aco­ nici a d e v ă ra ta cale . . . Nu răm as în cab in a Tem pos­ te ctu ri d easu p ra căreia n a­ n ate, fiin d că a im agina în ­ rin d în Ele . . . “ A rih u n a
lo, p rin tre oam eni, fap te şi m -ar m ira. ferei, i se destinse cînd viga. In crem en itele F orm e seam n ă a com bina ele­ se ap ro p ie de u n a d in tre
vorbe, ziua am ară a reve­ Voi introduce în ca­ se in te g ră în noua dim en ­ nu-1 m ai fascin au ca în m en te cunoscute, a p a rţi- Form e, se ' apleacă şi o
laţiei, deşi nu p rea cred seta ju rn a lu lu i şi alg o rit­ siune tem porală. prim ele zile. A tunci, nu n în d rea lită ţii tale. P are atin se uşor, cu duioşie.
că asta a re vreo im por­ m ul necesar unei trad u ceri n u m ai el, ci toţi m em brii incredibil, în să n u putem V ru să-şi re tra g ă m îna, d a r
ta n ţă : to tu l a p o rn it din a m ă rtu risirilo r m ele, în ★ ex p ed iţiei fu seseră fe r­ obţine im aginea F orm elor sim ţi nevoia de a m îngî-
m ine . . . A devărul descope­ m ai m u lte lim bi galactice. A rih u n a in tră în la b o ra ­ m ecaţi de fru m u seţea lor p rin nici o m etodă ştiută. ia su p rafaţa fină, care se
r it atunci era o în treb are, P en ib ilă d o rin ţa asta de tor. A vea buzele u scate şi desăvârşită. Zile în treg i ră ­ A m în cercat să le desenăm , aureolă irad iin d o lu m in ă
pa â e a iu c l toiţte ad e v ăru ­ p riv ire a obosită. Fusese tăciseră p rin tre m agnifice­ d a r nu vom p u tea desena caldă, trem u răto are, ondu-
au to etern izăre . . . Am ve­
rile. N u sín t p rim u l care rifica t p e n tru u ltim a oară convocat de C.M.S. Se le alcătuiri, în sta re d oar nicicînd corpuri a căro r lîn d în curbe line sub
şi-a pus-o, d a r n u am p re ­ T em posfera. S per să re u ­ certase v io len t cu m em brii să le venereze în tr-o n e­ co n figuraţie ex terio ară şi degetele lui. F orm a crescu
luat-o, am form ulat-o sin ­ şesc dizolvarea stru c tu ri­ consiliului, p e n tru cele cu rm a tă bolboroseală, p unc­ in te rio ară se află în tr-o d in tr-o d ată în co n ju rîn -
gur. Voi încerca să m ă ex­ lor, conform calculului. în cîteva m ii de solargenţi ta tă d in cînd în cînd de continuă m etam orfoză, du-1, îm brăţişîndu-1 şi ză-
plic cît m ai concis, cu ris­ la b o ra to r a m ers perfect, necesari p erfec ţio n ă rii in ­ ex clam aţii isterice. Cînd ch iar d acă sínt, ap a ren t, vorîndu-1 în tru p u l ei,
cul de a fi confuz. în tr e ­ d a r la b o ra to ru l nu era de­ sta la ţiilo r gravitaţionale. d a to rită in te rv en ţie i an - nem işcate. N u le poţi re ­ p ătru n z în d în fiin ţa lui,
barea s-a născut cînd m -am cît o copie şte arsă a Cos­ R euşise cu greu să-i con­ droizilor — cîtev a ore nu cep ta vizual, ci nu m ai le făcîndu-se sim ţită ca o en ­
tran sfo rm at în tr-u n fel de m osului. M ă duc să p reg ă­ vingă că T em posfera nu p ărăsiseră nava, su p u n în - sim ţi, ca şi cum ai poseda tita te psihică, fă ră a-i a-
contabil al sufletului şi tesc T em posfera p en tru e ra decît o capsulă indes­ du-se u n o r tra ta m e n te in ­ un nou gen de percepţie. In n u la conştiinţa. A vu ast­
m i-am alcă tu it o listă cu- colaps. M i-au m ai răm as tru ctib ilă, aşa cum o d ori­ tensive de refacere psihică fiecare clipă ai în fa ţa ta fel p o sib ilitatea să se ob­
p rinzînd m om entele din opt m ii de secunde . . . sem cînd în ch eieaseră con­ — reu şiseră să-şi rev in ă a ltă Form ă. P o t afirm a, fă ­ serve lucid, fă ră spaim ă,
v ia ţa m ea, în care m -am trac tu l. Se sim ţea ex ten u a t din extazul colectiv, în ­ r ă să greşesc p rea m ult, că p resim ţin d tra n sfig u ra t a-
sim ţit fericit. F ără a fi ★ de efo rtu l p erm a n en t ce­ cepuseră obişn u ita m uncă sintern înşelaţi de im agini, p ro p ierea revelaţiei. î n ­
em fatic, aş num i acele m o­ O sferă alb-verzu ie se ru t de nevoia cam u flării de explorare. In să M organa p e n tru sim plul m otiv că ţelese în tr-o străfu lg e ra re
m ente, clipe suprem e. rostogoli în cet d in tru p u l ad e v ăratei m en iri a T em ­ răm ăsese la fel de enig­ nu le p u tem în re g istra şi că n ebuneasca lu i ipoteză
P o rn in d de la ideea că im ens al navei. T em posfe­ posferei. Şi avea de făcu t m atică şi de tăcu tă. Cău- conserva în to talitate. C re­ d espre originea Form elor,
treb u ie să existe clipa de ra p lu ti cîteva secunde ală­ faţă, inevitabil, u n u i nou ta se ră în z a d a r feericelor ieru l n o stru refu ză p ercep ­ era u n ad e v ăr pe care nu
excepţie, a m în cep u t să tu ri de pântecul ei roşu, şi isto v ito r efort, p e n tru a co rp u ri o asem ăn are cu o- ţia vizuală . . . M ai d eg rab ă el îl gîndise, ci care îi fu ­
disec fiecare m om ent al apoi, balansîndu-se, acce­ m otiva plauzibil co n stru i­ biecte sau v ie tăţi de pe pă- încercăm , sim u ltan prin sese dictat. S unetele explo­
v ieţii m ele . . . M om entul leră. N ava se d ep ă rtă len t rea navei tran sp o rto a re : m înt, sau din alte lum i în- to ate sim ţurile, o senzaţie d ară în el în tr-o îm p letire
f e r ic ir ii. . . P atetism de­ în direcţie opusă. „Nu, n u co n stru cţia p ro p riu - tîln ite în lu n g a lo r călăto ­ de p lăcere cvasitotală. U- in im ag in ab ilă de triste ţe
suet . . . C înd term in am cu zisă, ci neo b işn u itele ei rie. N eputincioşi în a le tilizînd coordonate fizico- şi bucurie. U n iv ersu ri so­
U riaş. în com binezonul m atem atice, am fu rn iza a- nore îi in v a d ară fiecare
unul, îl bifam şi treceam alb antigravitic, av înd ca­ c a lită ţi. . . “ V a la n sa ideea găsi o d en u m ire m ai p o tri­
m ai d ep a rte to rtu ra t de supernavei. în c h ise ochii. vită, le n u m iseră Form e. sem enea cifre şi form ule, celulă. M uzica îl tra n sfo r­
pul acoperit de casca vio­ în cît p e n tru cei care n -au mă, asim ilîndu-1. A vu sen­
spaim a cum plită că l-aş fi letă, A rih u n a urm ărea, p rin S trîn se cu p u te re pleoapele, P artic ip ase cu în su fleţire
în lă tu ra t pe cel care con­ îşi m asă tîm plele. în cercă la d isp u ta d in tre biologi, v ăzu t cu ochii lo r Form ele, zaţia că i se d esp rin d e
vizorul tra n sp a re n t, ca­ rap o artele a r ap ă rea false. carn ea de pe oase; oasele
stitu ise clipa unică . . . Nici dran ele de la bo rd u l Tem - să-şi în chipuie ziua, clipa care su sţin eau că F orm ele
acum n u sín t pe deplin în care v a ucide to ate chi­ erau organism e vii, şi geo­ Ş tiţi bine că în in terio ru l i se d esfăcu ră din în ch eie­
posferei: „A m aju n s la ac­ F orm elor se află fo rm a ţiu ­ tu ri şi, p u ţin cîte puţin,
convins că n u m -am lă sat ce le ra ţia m axim ă. în c ă n u rile v isu lu i său îndoiel­ logi, care afirm a u că nu
în şelat de fo rţa instin cte­ nic. N u reuşi. D eschise o- e ra u decît sim p le m inerale. nile celu lare sau m olecu­ se topi şi curse îm p ră şti-
cincisprezece secunde . . . “ la re care au d a t n aştere indu-se în tim p şi spaţiu,
lo r obscure pe care le a d ă ­ Cu m işcări precise şi ra p i­ chii. Se ap ro p ie de sfe­ Cum în să nici unii, nici
postim în catacom bele su­ ra u riaşă : „ . .. Un vis n e­ a lţii n u găsiseră dovezi disp u tei d in tre noi şi geo­ în tr-o su p rem ă regăsire.
de, introduse în dispoziti­ logi. Ia r dacă ad au g şi
fletu lu i . . . E posibil să fi vul rom boidal, a fla t în sig u r . . . îm p lin it sau nu, concludente în sp rijin u l ★
atin s în m ai m ulte m o­ un vis m o r ta l. . . “ M îngîie te o riilo r form ulate, dez­ fa p tu l că probele reco ltate
p a rte a fro n ta lă a căştii, u n se au to d istru g . . . “ Conform p ro g ram ării,
m ente — poate to ate m o­ ta n d ru su p ra fa ţa zg runţu- am ăgit, ren u n ţa se curînd
fir galben care p o rn ea din „ . . . C e-ar fi să cobor?“ un a d in tre leg ătu rile stru c ­
m entele — u n m axim um p eretele cabinei. Se în tin se roasă, alb-verzuie. şi zîm- să m ai p articip e la discuţii
de in te n sitate em oţională bi stins. şi se dedicase verificării îşi spuse A rhiuna, îm bol­ tu rii de rezisten ţă a T em ­
în fotoliul bioam ortizor. la d it pe n ea şte p tate de do­ posferei a r fi tre b u it să se
— ce fo rm u lare searb ăd ă care se conectă p rin in te r­ G alateei. îşi petrecea a-
— d a r a p a ra tu l în sta re să ★ pro ap e to ată ziua contro­ rin ţa de a se afla acolo, rupă, ste au a striv in d cu
m ediul u n u i a lt fir, căru ia în m ijlocul Form elor. îşi forţa ei gigantică tru p u l şi
m ăsoare aşa ceva nu s-a îi în şu ru b ă b o rn a în dis­ Se afla la p rim a lui călă­ lând şi reg lîn d an sam b lu rile
in v e n tat încă, deşi nu-i to rie in terg lactică, şi co­ şi su b an sam b lu rile navei. opri n av e ta asu p ra u nui sfera care-1 adăpostea,
cul arg in tiu de pe abdo­ g ru p de F orm e şi ateriză p en tru a îm plini visul lui
p rea tîrziu. A r fi îngrozi­ men. în c ercă să se re la ­ m an d a o n av ă p ro iectată U neori, m ai ales după
toare a p a riţia l u i . . . Nu, şi co n stru ită de el. Plecase orele de gardă, se d e­ lin în apropiere. D upă ce A rih u n a de a stră b a te în
xeze, d a r nu m ai avu tim p. îşi etanşeiză com binezonul
clipele suprem e nu pot fi R esp iraţia i se tran sfo rm ă m în a t de d o rin ţa de a prinsese să facă scurte sens in v ers d ru m u l spre
identice . . . In u til însă. zb u ra p rin tre stele şi de a p lim b ări cu n aveta, su r- îşi fix ă pe sp ate rezerva de
în tr-o h o rcăială disconti­ oxigen, deschise tra p a şi n aştere, id en tică atu n ci cu
Sum a lor nu constituie nuă. Coastele îi zvîcneau verifica personal în su şirile volînd su p ra fa ţa planetei
decît golul im ens creat navei. şi visînd noi p ere g rin ă ri coborî cu m işcări len te pe n efiin ţa, şi în g ăd u in d u -i
spasm odic, tîm p lele i se solul p ortocaliu al M orga­
prin inevitabila şi m on­ zbateau. Ochii: două sfere T recuseră m ai b in e de p rin tre stele. Se obişnuise astfel să m o a ră re tră in d
struoasa lor d isp ariţie pen­ albe p rin se în tr-u n p ăien ­ tre i lu n i de cînd tru p u l cu n oua lum e, şi începuse nei. F orm ele îl aşteptau.
tru totdeauna. Aici m -a acea clipă unică. Din cau­
jeniş sîngeriu. L ipite de m etalic al G alateei a te ri­ s-o considere b an ală. F ru ­ „N em işcate şi so b re“, m u r­
condus pe nesim ţite dis­ za u n ei infim e greşeli de
gingii, buzele n u m ai erau zase pe solul M organei. m useţea ei, ori p rea pură, m u ră A rih u n a, încercînd
creţia m om entelor .. . „Şi decît două şuviţe alb-vi- calcul sau, poate, a unei
u ltim ii m ei ani nu vo r fi M ica p la n etă ovoidală era ori p rea ciudată, exista să le definească atitu d in ea.
neţii, încrem enite în rîn je - m ă ru n te d ereg lări n ep re­
decît p răb u şire a în tr-u n a- tu l agoniei. Totul nu d u ră în c o n ju rată de o atm osfe­ fă ră te rm en de com paraţie Se apropie. „De ce afirm ăm
sem enea gol nesfîrşit? . . . “ v ăzute a g ău rii negre, abia
decît o fra cţiu n e de secun­ ră com pusă d in p articu le real, ia r el, un b ie t om, fu ­ că sín t frum oase, u lu ito r
Da, asta a fost întreb area. dă, după care, ap ro ap e in ­ cînd F orm a elim in ă din
în z estrate cu p ro p rie tă ţi sese în v ă ţa t să gîndească, de frum oase, dacă n u sin ­
Sim plă. Se poate pune pro­ stantaneu, fotoliul bioam or­ tru p u l ei fiin ţa care n u pu­
blem a la şită ţii sau a r a tă ­ neobişnuite. D acă se ap ro ­ să sim tă în tr-u n mod în tern în sta re să le de­
tizor p re lu ă ap ăsarea co­ tea s-o înţeleagă şi, astfel
r i i . . . Nu generalizez. E- p ia de p lan etă, orice obiect care n u p u tea să accepte o scriem ?! De u nde ştim că
losalei fo rţe de g rav itaţie în lă tu rat, cu su fletu l ţi-
x istă oam eni care n u vor a stelei. Se linişti cît să in ­ cosmic se afla în fa ţa unei în tru c h ip a re a frum osului ex istă cu ad ev ărat?! Dacă...
avea nicicînd conştiinţa a- sp ire o d a tă şi să în tre ză­ a r p u tea fi su n ete îm p ietri­ p înd d upă p arad isu l p ie r­
cestui hău. P u ţin i. . . A- d u b lu ri perfecte. C h iar şi fă ră riscul de a o banaliza.
rească cifrele de pe ecran A ltm in teri F o rm ele a r fi t e . . . P ia tr ă ? ! . . . Ce m -o dut, vlăguit şi îm pleticin-
p roape to ţi ceilalţi sínt sp aţiu l d in ju ru l lui era
schim bîndu-se am eţito r de du-se, A rih u n a se în to arce
salvaţi de u n in stin ct ta i­ rep ro d u s fidel. F u n cţia de tre b u it să ţin ă de dom eniul fi ap u cat?!“ R ăm ase cîteva
repede. „Am in tra t în no­ la navetă.
nic, care-i d eterm in ă să ru l de gaz. A cum . . . “, şi oglindă a atm osferei se îlui. clipe descu m p ăn it de p ro ­
 IA N U A R IE FEBRUARIE M A R T IE APRILIE MAI IU NIE

L 5 12 19 26 2 9 16 23 2 9 16 23 30 6 13 20 27 411 18 25 1 8 15 22 29
M 6 13 20 27 3 10 17 24 3 10 17 2 4 31 7 14 21 28 5 12 19 26 2 9 16 23 30
M 7 14 21 28 4 11 18 25 4 11 18 25 1 8 15 22 29 6 13 20 27 3 10 17 24
J 1 8 15 22 29 5 12 19 26 5 12 19 26 2 9 16 23 30 7 14 21 28 4 11 18 25
V 2 9 16 23 30 6 13 20 27 6 13 20 27 3 10 17 24 1 8 15 22 29 5 12 19 26
S 3 10 17 24 31 7 14 21 28 7 14 21 28 4 11 18 25 2 9 16 23 30 6 13 20 27
D 4 n 18 25 1 8 15 22 1 8 15 22 29 5 12 19 2 6 3 10 17 24 31 7 1 4 21 28

IULIE AUGUST S E P T E M B R IE O C TO M B R IE N O IE M B R IE D EC E M BR IE

6 27 Q 10 17 2 4 31 7 19 26 7
L 13 20 3 14 21 2 8 5 12 2 9 16 23 30 14 21 2 8
M 7 14 21 28 4 11 18 25 1 8 15 22 29 6 13 20 27 3 TO 17 24 1 8 15 22 29
M 1 8 15 22 29 1 5 12 19 26 2 9 16 23 30 7 14 21 28 411 18 25 2 9 16 23 30
J 2 9 16 23 30 6 13 20 27 3 10 17 24 1 8 15 22 29 5 12 19 26 3 10 17 2 4 31
V 3 10 17 24 31 7 14 21 28 4 11 18 25 2 9 16 23 30 6 13 20 27 4 11 18 25
S 4 11 18 25 1 8 15 22 29 5 12 19 26 3 10 17 24 31 7 14 21 28 5 12 19 26
D 5 12 19 2 6 2 9 16 23 30 6 13 2 0 27 4 11 18 25 1 8 15 22 29 6 13 20 27
1« V A T R A 117

ceasta şi-o făcu se toată T ăcerea era n elin iştito a­

v ia ţa şi răsp u n su l fusese

ochiul ciclopului
re, ţin în d seam a cît de a-
m ereu acelaşi — lipsa de proape se afla portul. Din
tim p. Ciudat, n u-i aşa, că spatele său n u se auzea,
o p la n etă a tît de m ică a cu sig u ran ţă, nici un zgo­
p u tu t ju c a un ro l enorm mot. B ineînţeles, n-avea
în d ezv o ltarea U niversu­ cum să se audă, îşi spusese p o rtu l v a fi la cîteva sute
lui, aju n g în d ch iar să do­ el mînios. D ar sim ţi o u- d e yarzi. C ălăto ria sa era
m ine lum i cu m u lt m ai în ­ şu ra re im ensă. G îndul la apro ap e term in ată. Peste
ţelep te şi m ai inteligente! ţăcăn itu l acela in sisten t îl cîteva m om ente această
uiuduriie iui m 'm suong obseda de m ai bine de o cîm pie a groazei n u v a mai
redevenisera ulinue şi ei ju m ă ta te de oră. fi decît un coşm ar.
era mai calm. u a sea o Zgom otul care aju n se la I se p ă re a ex tre m de n e­
mare uşurare in gmuui ca el în cele d in u rm ă fu a- d rep t: n -av ea nevoie acum
se apropie ue f ort sander- tît de prietenos şi cunos­ decît de fo arte p u ţin tim p,
son şi-şi fixase mintea cu cu t în eît an ticlim ax u l îl de o fra cţiu n e fo arte m ică
îndirjire asupra unor pro­ făcu aproape să rîdă. P lu ­ din v ia ta u n u i om. D ar zeii
bleme familiare, lipsite de tin d prin aeru l nem işcat, au fost în to td eau n a nelo­
importanţă. Treeătoarea veni, de la o su rsă ce nu iali cu oam enii, ia r acum
Carver rămăsese cu mult p u tea fi m ai în d e p ă rta tă de se d istra u cu m ica lo r glu­
în urmă, şi odată cu ea şi o ju m ă ta te de m ilă, zgo­ mă. Căci nu încăp ea nici
lucrul acela de care nu mai m otul u nui tra c to r o p era­ o îndoială: în faţa lui se
dorea să-şi amintească, ln - auzea scrîşn etu l u n o r cleşti
tiv, poate u n a d in tre m aşi­ m onstruoşi.
tr-o zi, dacă va m ai reve­
ni cîndva pe planeta aceas­ nile care-1 în c ărcau pe
ta, va vizita treeătoarea la Canopus. In cîteva secunde, In rom âneşte de
lumina zilei şi va rîde de gîndi A rm strong, va fi d e­ VIRGIL STANCH
spaim ele sale. Peste două­ p ăşit creasta aceasta şi — sfîrşit —
zeci de m inute se vor con­
topi, oricum, cu visurile
urfte din copilărie. le o n a r d o p r e a
F u ap ro ap e u n şoc. deşi
ex tre m de plăcu t, cînd văzu
lu m in ile d in P o rt b an d er-
son rid icîn d u -se d easupra d i s p a r ■( i a (I)
orizontului. C u rb u ra aces­
tei m ici lum i e ra în şelă­
F usul arg in tiu fulgeră zete p reg ătite p en tru n eb ă­
toare: n u p ărea firesc ca sp aţiile în tu n e ca te şi se
0 p la n e tă cu o g rav itate n u ite geneze. Le iubea doar
d e p ă rtă p în ă deveni un tăcerea calm ă şi în ţe le ap ­
ap ro p ia tă de a P ăm în tu lu i p u n ct strălu cito r, asem eni
să aib ă un orizont a tit de tă. L uă m nem onotesul, îl
m iilor de stele care îl în ­ aşeză pe m ăsu ţa de lîngă
apropiat. In tr-o zi v a tr e ­ conjurau.
bui să descopere cineva ce fotoliu, şi începu să dic­
— Begon, sp u n e-i lui teze: „16 feb ru arie 1016,
se află în m iezul p lan etei N ew ton să rev in ă la bază era Sistem ului. C ontinui
ca să-i dea o d en sitate a tît şi să alcătu iască u n rap o rt
de m are. însem nările. A m calculai
am ăn u n ţit. d ista n ţa folosind form ulele
M ultele tu n e lu ri a r p u tea A siral decuplă videola- lui N ietensein. Mă aflu la
fi de a ju to r p e n tru aşa ce­ serul, îşi răsuci tru p u l apro ap e 2’106 kilo m etri de
va. A ceasta fu o în to rsă tu ­ m ătăhălos sp re G edon, şi Cyg-X-214. în c ă ap ro x im a­
ră nefericită a firu lu i gîn- rosti rar, uşor ironic: tiv tre i ore p în ă la p ră b u ­
d irii sale, d a r ap ro p ierea — U rm ează plăcerea su ­ şire . . . U ltim ul şi cel mai
ţe lu lu i elim in ase teroarea. prem ă, C onsiliul M ilitar lung monolog . .. Vis sau
De fap t, ideea că a r p u ­ Solar! G edon zîm bi ră u tă ­ sim plă soluţie? . . . Aş vrea
te a fi cu a d e v ă ra t în p eri­ cios, răsfrîn g în d u -şi bu­ să pot construi u n eşafodaj
col p arcă d ăd ea av en tu rii zele groase: coerent. M ai bine zis, vei
sale o an u m ită n o tă pican­ — . . . C.M.S.-ul v a reteza încerca să-l construiesc ..
tă şi-i sporea interesul. Nu n işte capete. Bine că nu îm i v in e fo arte greu. Zeci
1 se m ai p u te a în tîm p la sîn tem am estecaţi în aface­ de arg u m en te şi co n traar-
ab so lu t nim ic acum , cînd rea asta... P ro to tip u l su p er- gum ente . . . Voi că u ta să
m ai av ea de m ers num ai navei fu ra t de p ro p riu l ei fiu to tu şi cin stit cu m ine
zece m in u te şi vedea în creator... H m ! ... Ce p ăre re însum i, p e n tru a nu fi b ă­
fa ţă lu m in ile portului. ai d espre traiecto ria p re ­ n u it de v a n ită ţi pe care nu
D upă cîtev a m in u te sen­ v ăzută de calculator? le-am cunoscut niciodată.
tim en tele lu i su feriră o — . . . N u ştiu . . . Dacă se Da, s-a r p u tea ca to tu l să
sch im b are ab ru p tă, deoare­ în d re a p tă spre o „S.C.-X“, n u fie co n sid erat decît
ce a ju n se la o co titu ră e nebun! N ebun de legat!... d re p t iluzia u n u i refu lat
b ruscă a drum ului. U itase S pre o g au ră n e a g r ă ? ! ... sau a u n u i nebun, d a r m ă
STANISLAV IAVORSKI U ltim ul retuş de fisu ra ad în că ce pro­ — S inucidere? sim t d ato r cu o explicaţie,
voca ocolirea şi lu n g ea d ru ­ — Nu exagera! P o ate e în c re d in ţa t fiin d că u n i­
m ul cu o ju m ă ta te de milă. o traicto rie falsă, ad o p tată v ersul n o stru . . . Nu. nu
v rea u să p a r m istic, d a r e-
antologie science* fiction Ei, şi ce? în c ă o ju m ă ta te
de m ilă nu m ai av ea a-
p e n tru a scăp a d e n o i. . .
O ricum , nu-1 p u tem in te r­ x istă în acest u n iv ers o
in stan ţă. P o ate ch iar noi
cum nici o im p o rta n ţă — cepta. H ai să întocm im ra ­
cel m u lt zece m in u te în portul! sîntem e te rn ii judecători.
plus. Nu caut o ex . . . o dezvino­
a r th u r c. e la r k e drum . Ceasul lui n u era v ăţire, p e n tru sim plul m o­
lu m in at, d in nefericire,» şi F u fo arte dezam ăgit cînd ★
tiv că nu m -am conside­
nu p u te a decît să a p ro x i­ lu m in ile o raşu lu i pieiră. A rih u n a v erifică încă o r a t nicicînd vinovat. V reau
plimbare în întuneric (11) meze trecerea tim pului. Cu
p u ţin noroc, m ai e ra u două
A rm stro n g nu-şi am in tise
de colina pe care o oco­
d ată traiecto ria navei, d upă să fiu b in e înţeles. N u-i
care se în tin se în fotoliul v orba d espre p o sib ilitatea
ore p în ă la d ecolarea lui lea drum ul, poate că era alb ce se m u lă cu m işcări vinovăţiei, om isă cu b u n ă
N u m ai p u ţin de cinci se în d e p ărtau , ia r şoseaua Canopus. D ar n u p u te a fi d o ar o creastă joasă, pe u n d u ito a re în ju ru l tru p u ­ ştiin ţă, sau u itată. Nu!
oam eni din grup văzuseră n u m ai e ra aşa d e ţe a p ă ­ sigur, şi în m in tea lu i în ­ care ab ia o observi ziua. lui său uscăţiv. Conectă P ro b lem a care se p u n e
acest bolovan neobişnuit. n ă şi bine b ătăto rită . Ie­ cepu să se streco are acum D ar, obscurizînd lum inile v id eo astralu l şi ec ran u l din este d o ar cea a ex isten ţei
Nici u n u l nu p u tu oferi o şea d in nou la cîm p des­ o nouă team ă: că v a v e­ p o rtu lu i, îl jefu ise de ta- fa ţa lui deveni tra n sp a ­ reale a soluţiei pe care am
explicaţie satisfăcătoare chis şi u n d ev a în în tu n e ­ d ea o v astă co n stelaţie de lism an u l său şi-l lăsase rent. R otindu-şi ochii că­ ales-o . . . Dacă în re g istră ­
p e n tru a-1 considera o fo r­ ric, n u departe, se afla a- lum ini rid icîn d u -se repede d in nou p ra d ă tem erilo r p ru i, in je ctaţi de nesom n, rile an terio are vor fi u r­
m aţie n atu ra lă, d a r refu ­ cel bloc de p ia tră enig­ spre cer în fa ţa sa şi-şi va sale. p riv i u n ica im agine pe m ărite cu aten ţie, se v a p u ­
zaseră pe m ai d ep a rte să m atic care e ra poate folo­ da seam a de in u tilita te a In tr-u n m od fo arte n e­ ca re Cosmosul i-o în fă ţi­ tea observa că n u m i-am
accepte povestea b ătrîn u - sit p e n tru ascu ţitu l unor agoniei lui. rezo n ab il — îi şoptea in­ şa neobosit: în tu n ericu l povestit v ia ţa în mod o-
lui. A rm strong îi în tre b a ­ colţi sau g hiare m o n stru o a­ A cum n u m ai făcea zig­ telig en ţa lui — începu a- rece şi ,de n e p ă tru n s al bişnuit, aşa cum şi-o isto­
se dacă supuseră p ia tra u- se. Nu e ra u n g înd p rea zaguri p rea m ari şi i se p ă­ cum să-şi sp u n ă cît a r fi n esfîrşitelo r sp aţii tăcute, risesc unii b ă trîn i care v e­
nor teste. U rm ase o linişte în cu rajato r. rea că poate să-şi d ea sea­ de groaznic să i se în tîm - giganticele arab escu ri a l­ getează p rin b aru rile in su ­
neplăcută. Apoi solidul S im ţind o în g rijo rare m a cînd se ap ro p ie de m a r­ ple ceva tocm ai acum , că tu ite d in n en u m ărate lelor L iniştii. C h iar şi pe
A ndrew H argraves glă- crescîndă, A rm strong făcu ginea d ru m u lu i în a in te de cînd se afla ap ro ap e la stele sclipind în g h eţat. U ra
suise: „Pe dracul, cine u n m are efo rt de a-şi a d u ­ a o depăşi. Se în c u ra jă cu cap ătu l călătoriei. Reuşi m onotonia im enselor creu - (C ontinuare în pag. 11)
să m eargă pînă la tre c ă ­ na puterile. V a încerca să gîndul că m ergea, probabil, să-şi rep rim e o v rem e te a ­
to are no ap tea p e n tru a tîta gîndească din nou calm , se tot a tît de rep ed e cît a r fi m a cea m ai ascu ţită, spe-
d istracţie!“ şi problem a va gîndi la afaceri, la p u tu t u m b la dacă avea rîn d cu d isp erare că lu m i­
răm ăsese suspendată. m unca pe care o făcuse în la n tern a. Dacă to tu l m er­ n ile o raşului v o r rea p are
In tr-a d ev ăr, nu exista ta b ă ră — la orice, a fa ră de gea bine, se p u tea ap ro p ia curînd. D ar pe m ăsu ră ce
nici o indicaţie că m ai acest loc infernal. O v re ­ de P o rt S anderson după se scurgeau m inutele, îşi
um blase cineva noaptea, m e avu succes. D ar cu rîn d n u m ai treizeci de m in u te d ăd u seam a că d ealu l era
pe jos, în tre P o rt S an d er­ toate g îndurile sale se con­ — un tim p ridicol de scurt. m ai lung decît socotise el.
son şi T ab ără — de fa p t cen trară, cu o in sisten ţă Cum v a m ai rîd e de tem e­ în c ercă să-şi dea cu raj cu
nici m ăcar ziua. In orele înnebunitoare, asu p ra a- rile lui cînd v a păşi în ca­ gîn d u l că o raşul v a fi cu
d e lu m in ă nici o fiin ţă u- celuiaşi punct. N u-şi pu­ m era p e care o avea d eja a tît m ai ap ro ap e cînd îl
m ană n -a r fi p u tu t su p ra­ tea scoate din m in te im a­ rezerv ată pe Canopus şi v a zări d in nou, d a r logi­
v ieţui afară, în spaţiu l ginea acelei inexplicabile v a sim ţi tre m u ra i acela ca p ăre a că-1 părăsise. Căci
deschis, sub razele soarelui stînci şi în fio răto a re a ei inconfundabil care vestea în cu p rin d se su rp rin se fă-
aceluia enorm , lugubru, m enire posibilă. că im pulsul sp ectral azv îr- cînd un lu cru pe care nu
care p ărea a um ple ju m ă­ T erenul e ra din nou ne­ lea u riaşa n av ă a fa ră din se înjosise să -l facă nici Redactor şef: ROMULUS GUGA
ta te din cer. Şi nim eni ted, şi d ru m u l se în tin d ea acest sistem , în sp re în g ră­ ch iar în p u stieta tea de lin ­ Colectivul redacţional : Dan Cu leer, Cornel
n -a r fi m ers şase m ile pe în fa ţă d re p t ca o săgeată. m ăd irile de nori ste la ri din gă tree ăto a rea C arver.
jos, îm b ră cat în arm u ra E xista o m ică lic ărire de cen tru l G alaxiei, în sp re Moraru, Dumitru Mureşan, Atanasie Popa
protectoare, cînd avea la Se opri, se răsuci încet
sp e ra n ţă; nu m ai p u teau fi P ăm în tu l pe care nu-1 mai
pe călcîie şi ascu ltă cu ră ­ — secretar responsabil de redacţie —, loan
dispoziţie tracto ru l. decît cel m u lt două m ile văzuse de a tîţia ani. Radin (corectură), Mihai Sin
su flare a tă iată, p în ă cînd
A rm strong sim ţi că în ­ pînă la P o rt Sanderson. In tr-o zi, îşi spusese, v a
cepe să iasă din trecătoare. A rm strong n-av ea h ab a r treb u i să viziteze P ăm în tu l plăm în ii apro ap e că-i ples­ Prezentarea grafică: Ion Petru Pop
B olovanii d in am bele p ă rţi de cită v rem e se afla pe d in nou. P ro m isiu n ea a­ niră.

R e d a c ţia : T tr g u M u re ş , s tr . P r i m ă r i e i n r . 1 T e le f o n — 1 77 23; 3 24 6 3 /In t. 259. A d m in is tr a ţia 1 44 50. A b o n a m e n te le s e f a c la o fic iile p o ş ta le , f a c to r ii p o ş ta li, d if u z o r ii v o lu n ta r i d in în tr e p r i n d e r i şi

in s titu ţii — P e n t r u s t r ă i n ă t a t e a b o n a m e n te le s e fa c la [Link]. D e p a r ta m e n tu l E x p o r t — I m p o r t P r e s ă , P . O . B o x 136—137 — te le x 1 12 26. B u c u r e ş ti, s tr . 13 D e e e rn b r ie r r . 3 I 1 , 5 7 26.") 1
— M a n u s c r is e le r e ţ i n u t e s e p u b lic ă in o r d in e a n e c e s ită ţilo r r e d a c ţio n a le , m a n u s c r i s e le n e p u b lic a te n u s e r e s t l t a l e . T i p a r u l e x e c u ta t la T ip o g r a f ia T Irg u M u re ş. C -d a 559 -----------------
 VATRA 117 A

d o c u m e n te le co n tin u ită ţii

Am anunţat sătenii să se adune la şcoala Propunerea a fost supusă votului adună­ 1921 pînă am devenit membru de par­ sau din Rusia. Toţi erau cu gradele m ili­
din sat pentru a discuta cu ei despre rii. Toată lumea, unii cu am bele braţe, tid am făcut parte din Partidul Social- tare rupte. Se cunoşteau că sínt români
plecarea la Alba Iulia. Mare a fost bucu­ în timp ce pe obraji le curgeau lacrimi Democrat. Relatez următoarele: numai după tricolorul românesc, o pangli­
ria tuturor cînd s-a anunţat că trebuie de bucurie, a votat Unirea Transilvaniei Mă trag dintr-o fam ilie de ţărani să­ că pe care au pus-o la capelă, la guler
să mergem cît mai m ulţi la Alba Iulia cu Patria Mamă. raci. Am fost 4 fraţi la părinţi, toţi sínt şi pe braţul m îinii stingi. Această armată
pentru a susţine deslipirea noastră de Adunarea s-a mutat apoi afară, pe pla­ decedaţi. I n anul 1919, am intrat ucenic fără grade, cu armele cu care a venit
statul austro-ungar şi Unirea noastră cu tou, unde oratorii au luat din nou cu­ la Liceul de arte şi meserii din Tîrgu de pe front, a asigurat şi ordinea şi li­
România. Tot satul a strigat: „Cu toţii vîntul în faţa a peste 100.000 de oameni. Mureş şi am făcut această şcoală timp de niştea la Marea Adunare. Altă armată nu
mergem la Alba Iulia, cu mic cu mare!“ Bucuria era de nedescris cînd vorbeau 4 ani. Armata am făcut-o la Regimentul am văzut şi cred că nici nu a fost, pen­
Intr-o zi de sîmbătă, dacă îmi aduc bine reprezentanţii naţiunii române la tribu­ 82 infanterie din Tîrgu Mureş, ca soldat tru că armata română încă nu trecuse
aminte, era 30 noiembrie 1918, ora 4,30 nele improvizate ici şi colo. I-am văzut armurier. Carpaţii. Armata germană se retrăgea în
dimineaţa, în frunte cu Andrea Manoilă, vorbind m ulţim ii pe dr. Iuliu Hosu, pe In anul 1918, mă găseam în comuna dezordine, iar armata austro-ungară nu
stegarul nostru, am plecat de acasă pînă Roşianu, din Blaj, pe Miron Cristea, v i­ mea, Laslăul Românesc, avînd vîrsta de a îndrăznit să-şi facă apariţia fiindu-i
la Teiuş, pe jos. De la Teiuş am luat un itorul mitropolit, pe Pan Halipa, pe 16 ani. In luna noiembrie a ajuns şi în frică şi teamă de marea voinţă a poporu­
tren de persoane. In jurul orei 7,30, îm ­ Mihu Fluieraş şi pe mulţi, m ulţi alţi satul nostru vestea că Transilvania se lui român de a se uni cu Ţara.
preună cu toţi cei din trenul care sosea reprezentanţi de frunte ai tuturor pături­ rupe de statul austro-ungar şi că se va La Alba Iulia, pe o scenă improvizată,
din direcţia Tîrgu Mureş — Luduş am lor sociale din România Mare. Cînd vor­ uni cu Ţara. Tinerii din sat. ca şi tinerii am prezentat dansul popular „Căluşerul“.
ajuns în Alba Iulia. De la gară am ple­ beau, mulţimea îi întîmpina: „Trăiască din satele vecine am început să învăţăm înaintea noastră a jucat o echipă din
cat direct în sala unde urma să se ţină Unirea!“, „Trăiască România Mare!“. Re­ eîntece şi dansuri româneşti, interzise de Satu Mare. După noi au venit cu dansu­
adunarea celor 1.228 de delegaţi cu cre- prezentanţii naţiunii erau purtaţi pe bra­ către autorităţi : „Deşteaptă-te române“, rile lor mai m ulte grupuri de tineri din
diţionale, adică cu delegaţii aleşi pentru ţe. Festivitatea a durat pînă a doua zi, „Pe-al nostru steag e scris unire“, „Mar­ judeţul Alba-Iulia, din Sibiu şi Bistriţa,
a hotărî Unirea Transilvaniei cu Románia. şul lui Avram Iancu“, „Hora U nirii“, erau prezentînd cele mai frumoase dansuri,
Toţi cei care am venit de pe front am cînd delegaţii şi cei peste 100.000 de ro­ printre cîntecele noastre cele mai dragi. chiuituri şi cîntece româneşti
mers în haine m ilitare, dar fără grade mâni prezenţi la Alba Iulia pentru sem ­ „Purtata“ şi jocul „Căluşerul“, erau dan­ In apropierea locului unde ne găseam
şi cu tricolorul la capelă. La intrarea în narea Unirii Transilvaniei cu patria surile noastre cele mai dragi. noi l-am văzut vorbind pe profesorul
sală, Casa ofiţerilor din Alba Iulia, ni­ mamă s-au întors din nou pe la casele Primarul din satul nostru, Florian Vasile Goldiş. De la tribună ne anunţa
meni nu ne-a cerut vreo delegaţie. Doar Beneamin, ne-a spus să învăţăm bine hotărîrea Unirii Transilvaniei cu Româ­
atît: cine sîntem şi de unde sîntem? Toa­ lor cu inim ile împăcate şi cu gîndul de a cîntecele şi dansurile româneşti pentru nia. Marea de oameni, cît vedeai cu ochii,
tă lumea stătea în picioare. Erau numai se pune pe muncă, de a zidi din tem elii că a sosit chemarea ca toţi românii, cu aclama din răsputeri această veste. Toată
cîteva scaune mai în faţă. o patrie nouă, înfloritoare. mic cu mare, să mergem 1a Alba Iulia lumea era veselă. De acum înainte şi po­
La intrarea în clădire făceau de ordine pentru a susţine ideea Unirii Transilva­ porul român va avea o patrie şi un pă-
şi asigurau liniştea tot foşti m ilitari ro­ A c e a s ta -m i e ste r e la ta r e a p e c a re o s e m ­ niei cu România. mînt şi nu vom mai fi supuşi nimănui.
mâni în uniformă din fosta armată n e z p rop riu . îm i aduc am inte că împreună cu oa­
meni mai bătrîni din sat, 15 tineri am Unii cîntau, alţii dansau, alţii chiuiau.
austro-ungară. Pe unii dintre ei îi cunoş­
team de pe frontul italian. Şi pe străzile plecat din Laslău la 1 Decembrie 1918, la Unii, care poate că nu s-au văzut de cînd
din Alba Iulia am văzut tot foştii m ili­ Alba Iulia. Printre aceştia îi am intesc pe lumea, se îmbrăţişau şi plîngeau de bucu­
tari români din armata austro-ungară fratele meu Olariu Toader, de 19 ani, rie. Mulţi îşi aruncau spre cer căciulile
care făceau de pază şi ordine împreună Gloaba Antonie, de 19 ani, V intilă Ilie,
de 20 de ani, Suciu Petru, de 19 ani, Ola­ de bucurie că s-a făcut dreptate şi lum i­
cu mii de moţi din Munţii Apuseni în
straiele lor albe din pănură şi pe care riu Navina, de 19 ani, văr cu mine, Her­ nă şi pentru poporul român.
strălucea ca soarele pe cer tricolorul ro­ man loan, de 19 ani (numele germanizat) La Marea Adunare nu am văzut nici
mânesc. Meaţionez că armată română ve­ şi alţii. Ştiu că am plecat din Laslăul un soldat român venit din Muntenia sau
nită de pestie Carpaţi nu am văzut la Românesc într-o zi de sîmbătă şi am a-
juns la Alba Iulia a doua zi, duminică, Moldova; am văzut numai soldaţi, sub­
1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, ci nu­
mai m ilitari din fosta armată imperială 1 Decembrie 1918. Trenul de marfă era ofiţeri şi ofiţeri români în uniformă de
plin de bărbaţi şi fem ei, de tineri care m ilitari austro-ungari, fără grade, cu tri­
austro-ungară care asigura ordinea şi dis­ arborau drapele cu culorile româneşti, în
ciplina. Cu toţii erau îm brăcaţi în uni­ colorul românesc la capelă sau pe mîna
costume naţionale, aşa cum numai la
formă, aşa cum au venit de pe front, a- zile mari se putea vedea. In gara Alba stîngă şi care întreţineau ordinea şi paza.
vînd în loc de grade o panglică tricolor. iulia am ajuns pe la ora 10,30. Era atîta Şi la noi în comună s-a format o gardă
lume că nu mai puteai să răzbeşti. Fie­ naţională românească alcătuită din con­
Şedinţa a început la ora 10,00. Dr. Şte­ care sat şi oraş din Transilvania era re­
fan Cicio Pop din Arad a rostit un scurt săteni care au dezertat de pe front.
prezentat la marea adunare. Mergînd pe
cuvînt de bun venit, după care a anun­ jos de la gară spre cetate, locul de adu­ Printre aceştia îi pomenesc pe Gloaba
ţat scopul adunării. A propus să-l ale­ nare. am văzut lucruri care greu se pot Antonie, Herman loan, Roiutu Constan­
descrie în cuvinte. Lumea vuia de bucu­ tin, Florian Beniamin, Comes loan şi
gem ca preşedinte al adunării pe Gheor-
rie. se grăbeau să ajungă cît mai repede alţii, toţi îmbrăcaţi în haine militare, cum
ghe Pop de Băseşti, care avea peste 80 de la locul adunării. U nii ajunseseră cu o zi
ani şi care a rostit cuvinte înălţătoare la au dezertat de pe front, cu puşti şi mu­
înainte, iar delegaţii erau în şedinţă încă
adresa poporului român, urmaş al daci­ niţii aduse tot de ei de pe fronturile pe
do dimineaţă şi discutau cum să facă
lor şi înţelepţilor romani. Au început a- unde au fost duşi. La noi în sat totul s-a
Unirea. îm brăcaţi în eostume naţionale
poi discuţiile şi contradiscuţiile. Mulţi ora­ desfăşurat în ordine şi nu am avut nici
româneşti, în opinci, bocanci, cizme, care
tori erau pentru unirea Transilvaniei cu o vărsare de sînge din partea nimănui.
cu ce avea mai frumos, cu toţii purtau,
I n anul 1978, la 1 Decembrie, am fost
România fără nici o condiţie. A lţii a- fie la căciulă, fie la haină, ori pe mîna
rătau că ungurii au editat m anifeste
GHEORGHE OLARIU: „De bucurie propus de către organele locale de partid
stingă, cocarda tricoloră. I-am recunoscut
la Budapesta prin care cer ca Tran­ ne îmbrăţişam şi plîngeam“ şi de stat ale judeţului Mureş, să mi se
după vorbă şi după port pe m ulţi români
silvania să rămînă cu drepturi egale ofere, prin Decret prezidenţial nr.
veniţi de pe la Satu-Mare, Oradea. Bra­
în graniţele statului ungar. După dez­ 327/[Link].1978, Ordinul „Steaua Republicii
Subsemnatul Gheorghe Olariu, fiul lui şov, Maramureş, Bistriţa, de pe Someş şi
bateri aprinse, pro şi contra, în ju­ Socialiste România“ clasa a Il-a, ca semn
Teodor şi Ravecâ, născut la data de 24 Mureş, de pe Crişuri. Care de care aveau
rul orei 12,00 a cerut cuvîntul Dr. Iuliu de aducere aminte a participării mele la
februarie 1903 în comuna Laslăul Româ­ costume româneşti mai mîndre şi mai fru­
Maniu care a spus scurt: „Propun să în­ Marea Adunare de la Alba Iulia. Această
nesc, judeţul Mureş, cu domiciliul în moase. Parcă dintre toate costumele cele
decoraţie o consider drept un omagiu
cheiem discuţiile şi să hotărîm fără nici Tîrgu Mureş, str. Tudor Vladimirescu mai mîndre au fost ale celor „mulţi ca
adus tuturor tovarăşilor mei care au fost
o rezervă Unirea Transilvaniei pe veci cu nr. 25, de profesie am fost mecanic de cucuruzii brazilor“, ale celor din Apuseni.
la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 şi care
România şi să formăm o ROMÂNIE locomotivă la C.F.R. Tîrgu Mureş. Am 7 Am mai văzut m ulţi ofiţeri şi soldaţi
au luptat pentru reîntregirea neamului.
MARE şi independentă“. Toată lumea a clase primare şi 4 profesionale. Sínt că­ români îmbrăcaţi în uniformă austro-
fost m işcată şi a strigat într-un singur sătorit şi am un singur copil. Sínt mem­ ungară, aşa cum au avut-o cînd au ple­ A c e a s ta -m i e ste r ela ta r ea p e c a re o s e m n e z
glas: TRÁIASCA ROMANIA MARE!“ bru al P.C.R. din anul 1945, iar din anul cat de pe frontul din Italia, din Franţa p rop riu .

Ne-ara reunit cu toţii într-o fotografie, spre amintirea noastră şi a copiilor noştri
VATRA 117 8

d o c u m e n te le co n tin u ită ţii

Unirea pe veci cu România“. Cîntece, Georgica, sosit în aceeaşi noapte dintr-o numit, pe întregul judeţ Mureş, căpitanul
dansuri, chiuituri răsunau parcă pînă în unitate m ilitară austro-ungară, gradaţii Nicolae Cîndea, fost profesor la Liceul
loan Şerbănuţ a Petruchei, Ştefan Chiri- m ilitar „Mihai V iteazul“. Se formează
cer. chesiu a Glăsoaiei, Moldovan Alexandru, şi la Tîrgu Mureş un Consiliu naţional
La această mare adunare nu am văzut loan Buţiu Visaru şi la care se alăturau cercual, sub conducerea lui Ştefan Rusu.
armată română. Erau numai soldaţi şi toţi cei ce soseau acasă din armată. In
ofiţeri români în uniforme austro-ungare în zorii zilei de 30 noiembrie, cu tot
timp de 4 zile Garda naţională română gerul aspru, căruţe încărcate cu bărbaţi,
şi cu tricolorul românesc la caschetă. din Solovăstru avea un efectiv de peste
De la Alba Iulia am venit acasă tot cu femei şi tineret se ţineau lanţ una după
50 de militari. alta în drumul lung spre Alba Iulia.
un tren de marfă. Primul om pe care l-am
întîlnit a fost Pîrlea Teodor, voluntar în în localul restaurantului de vară din Multe cete de tineri călări, îmbrăcaţi în
armata română din Moldova şi întors a- Reghin îşi avea sediul Batalionul gărzilor frumoasele costume româneşti, cu bande­
cum acasă. Se războia cu nişte praşcăi naţionale române, condus de ing. Florea role tricolore peste umeri şi brîu, cu caii
de-ai grofilor care au rupt drapelul ro­ Bogdan, dr. Truţă Eugen, dr. loan Harşia, împodobiţi cu zurgălăi şi cu cănaci, se în­
mânesc pus în gară. Învăţătorul Romul Dr. loan Luca, Alexandru Ceuşan, Teo­ şiruiau şi ei pe lungul drum al Unirii.
Moldovan a adunat tot satul şi le-a vor­ dor Popescu, Ilie Popescu şi alţii. Garda Privind convoiul celor din Hodac, Ibă-
bit oamenilor, plin de mîndrie şi în flă­ naţională din Solovăstru precum şi cele neşti, Toaca, Urisiu, Caşva, Comori, cu
cărare, despre Marea Unire de la Alba- din îm prejurim ile Reghinului ţineau per­ satele înconjurătoare, credeai că nimeni
Iulia. Şi astăzi îmi aduc aminte cuvinte­ m anent legătura între ele. n-a mai rămas acasă, că toţi au plecat
le sale: „A răsărit soarele dreptăţii şi li­ In ziua de 20 noiembrie 1918, se dă pu­ spre Alba Iulia. De fapt aşa a şi' fost. în
bertăţii şi pentru noi rom ânii“. aceste sate nu au rămas acasă decît bă-
blicităţii M anifestul Marelui Sfat Naţio­ trînii satelor, copiii şi efectivele necesare
nal Român din Transilvania prin care se în Gărzile naţionale pentru pază şi liniş­
A c e a s ta -m i e ste r e la ta r e a p e c a re o s e m n e z te. Trenurile care plecau de la Reghin
convoacă la 1 decembrie 1918 Marea A-
p ro p r iu .
dunare Naţională la Alba-Iulia. La 22 no­ spre Alba-Iulia, erau ticsite de oameni.
iembrie 1918 Consiliul Naţional Român Din Solovăstru au plecat la Alba-Iulia cu
cere guvernului ungar să-i recunoască trenul, călări, cu căruţele, peste 70 de oa­
VASILE TILEA-BUZÄU: „Soarele puterea deplină asupra teritoriului Tran­ meni. In drum spre marea cetate, cei din
dreptăţii şi libertăţii“ silvaniei. Solovăstru au poposit în comuna Sîntim -
Primarul Moldovan Arsinte a luat mă­ bru, aproape de Alba-Iulia. Din Sîntim -
suri ca toţi m ilitarii ce soseau cu arme bru, în dimineaţa zilei de 1 Decembrie
Mă numesc Vasile Tilea-Buzău. născut şi m uniţii de pe front să depună armele 1918, am plecat cu toţii, pe jos, încolonaţi
în anul 1901, în satul Orosia, comuna în perfectă ordine, spre Alba Iulia. în
Cuci, judeţul Mureş. Eu am învăţat să la sediul Gărzii naţionale şi numai la
scriu şi să citesc cu învăţătorul Adrian plecarea în patrulări să se înarmeze pen­ Alba-Iulia era atîta lume îneît nu puteai
Cismaş, mare animator al vieţii culturalo tru a preveni unele daune sau omor de străbate pe străzi. Erau românii din toa­
româneşti din sat. De fapt, am terminat oameni. Toţi soldaţii, gradaţii, subofiţerii te părţile şi de pe toate văile Transilva­
6 clase de stat în limba maghiară, la niei, cu fanfare şi lăutari, îmbrăcaţi în
Bogata. Eu fiind cel mai mare dintre cei şi ofiţerii au înţeles nevoia ca armele să
6 fraţi — cînd tata a fost încorporat, în fie păstrate într-un loc sigur şi păzite. cele mai frumoase straie româneşti. Din
anul 1918 — am fost nevoit să muncesc Din ziua de 3 noiembrie 1918, în comuna partea Sebeşului am văzut venind saşii,
pentru a întreţine întreaga fam ilie mun­ Solovăstru conducerea administrativă a încolonaţi cu muzică în fruntea lor, cîn-
cind pe la grofi şi baroni. tînd cîntece de veselie şi de bucurie.
trecut în m îinile muncitorilor şi ţăranilor
Situaţia în comună era foarte agitată. Eu, încă cu 7 zile înainte de 1 Decem­
Erau foarte m ulţi oameni nevoiaşi. Din organizaţi în Garda naţională română. în
cauza sărăciei mulţi au emigrat în Ame­ aceeaşi zi s-a format un pluton condus brie 1918 ,m-am pregătit pentru a face
rica. Situaţia materială a sătenilor se din 32 de gradaţi, care, sub comanda lui acest drum istoric. De 3 ori pe zi îi dă­
înrăutăţea continuu. Păm întul era deţi­ loan Moldovan au plecat la Batalionul din deam calului ovăz, peste raţia obişnuită.
nut de către grofi. Jandarmii cu pene de Mi-am făcut rost şi de o şa, am împrumu­
cocoş au interzis orice fel de adunări. în ­ Reghin pentru a întări acest efectiv care
văţaţii satului, Adrian Cismaş şi învăţă­ se constituia într-o unitate centrală din tat-o de la Giorgia loan a lui Loghin,
torul Romul Moldovan ne insuflau în su­ plasa Reghinului de sus. care o avea din timpul războiului de la
flete că sîntem români, urmaşi ai dacilor In ziua de 22 noiembrie 1918, s-a convo­ husari. Tata era îngrijorat pentru mine:
şi romanilor, că poporul român este dîrz — Vezi-ţi copile de treabă, tu n-ai fă­
şi viteaz. Cei doi corifei ne pomeneau cat o adunare în care s-a propus alegerea
despre suferinţele poporului român de-a unui număr de 20 de locuitori din comu­ cut armată, încă n-ai îm plinit 17 ani, nu
lungul veacurilor, pradă tuturor cotropi­ nă care să-i reprezinte la Marea Aduna­ ştii ce-i războiul! Drumul pînă la Alba
torilor. Tot aceşti învăţaţi ne încurajau re din Alba Iulia. Noul primar, A lexan ­ Iulia este destul de departe. Pe parcurs
şi ne spuneau că nu e departe ziua cînd dru Moldovan, şi plutonierul Georgica trecem pe lîngă o m ulţim e de castele ale
satul nostru, întreaga Transilvanie, se va
uni cu Ţara, aşa cum a fost în timpul lui Mihai, au arătat că pe lingă cei aleşi şi grofilor ale baronilor şi conţilor duşmani
Mihai Viteazul. Aceste cuvinte de istorie care reprezintă efectiv comuna, mai pot înfocaţi ai naţiunii române. Nu se ştie ce
trăită ne dădeau curaj şi putere de a în­ pleca şi alţi oameni. Peste 50 de persoa­ se poate întîm pla pe drum. Nu cumva o
vinge greutăţile vieţii de slugi şi birişi. VASILE BUŢIU: „Toată suflarea ne majore s-au înscris să plece. S-a mai ceată înarmată a acestora să tragă în
N e învăţau cîntece patriotice: „Deşteap-
tă-te române“ sau „Trei culori*. Ştirea Văii Gurghiului“ înscris, în plus, tot tineretul de sex băr­ noi cu vreo mitralieră şi să ne secere.
că la 1 Decembrie 1918, se va organiza bătesc de la vîrsta de 16 ani în sus. Nota­ Batăr tu să scapi. Eu merg că sínt ales
la Alba-Iulia, o mare Adunare a Unirii rul şi jandarmii cu pene de cocoş, ade­ din partea Gărzii naţionale române din
a fost adusă la cunoştinţa oamenilor tot Subsemnatul Vasile Buţiu, fiul lui loan văraţi călăi pe spinarea noastră, au fu­ comună. Cînd vin acasă o să vă poves­
de aceşti cărturari patrioţi.
şi Rafila Balica, născut la data de 25 iu­ git şi ei din Solovăstru. De menţionat că tesc am ănunţit ceea ce a fost acolo şi ce
Romul Moldovan, şi-a ales 5 bărbaţi
cu care să meargă la Alba Iulia. Aceştia nie 1902, în comuna Solovăstru, judeţul după 2 noiembrie 1918, graniţele de pe hotărîri s-au luat.
au fost Botezan Ilarie. Ignat loan, Bote- Mureş, cu domiciliul în Tîrgu Mureş, str. coama Munţilor Carpaţi impuse de Im­ A sosit din armată, de pe frontul ita­
zan Ignat, Ilea Teodor şi Botezan Gheor- Simon Géza nr. 7, căsătorit, am doi copii, periul austro-ungar au dispărut ca şi lian şi Ciricheşiu Ştefan, un flăcău din
ghe, toţi bărbaţi ca brazii, voinici şi vîn- sínt de profesie grefier, actualmente pen­ cînd nu ar fi fost niciodată. Meseriaşii vecini. Era echipat ostăşeşte. A venit cu
joşi. Văzînd că pe noi, tinerii, învăţătorul
nu ne-a ales, cu vecinul meu, Filimon sionar, declar următoarele: din Reghin au început să-şi ducă mărfu­ armamentul ce-1 avea asupra lui. I-a ce­
Petarlagean, născut în anul 1899, ne-am In comuna noastră, Solovăstru, în ziua rile peste munţi la Broşteni, Dorna sau rut tatălui meu să-i dea lui iapa noastră
rugat să ne ia şi pe noi cu ei la Alba de 1 noiembrie 1918, s-a înfiinţat Garda la Tîrgu Neamţ. ca să meargă şi el călare la Alba-Iulia.
Iulia. învăţătorul s-a învoit. Am confec­ naţională română condusă de primarul Nu după mult timp ştiu că s-a organi­ Eu am rămas supărat că nu voi putea
ţionat în grabă un steag românesc şi pe
o seîndură geluită am scris num ele co­ Arsinte Moldovan. Mai făceau parte în­ zat şi la Tîrgu Mureş Garda naţională ro­ pleca Ia această mare sărbătoare. Şi to­
munei noastre: Orosia. văţătorul Victor Bucşa, plut. major Mihail mână. Comandantul gărzii române fiind tuşi nu m-am lăsat. îm preună cu Tulbure
în după amiaza zilei de 30 noiembrie Mihail ne-am urcat în primul tren care
1918. cu drapelul în frunte, aproape tot a venit de la Ciceu. Noaptea la 3 eram
satul, am plecat pînă la gara comunei în Teiuş. Văzînd că trenul nostru nu mai
Cuci. De aici, cei „aleşi“, cu trenul ce pleacă, am luat-o pe jos spre Alba Iulia..
venea de la Tîrgu Mureş, am plecat spre La A lba-Iulia am ajuns la ora 8 diminea­
Alba-Iulia. Era un tren de vite. Pe drum, ţa, dornici de a vedea ce se întîmplă şi
pînă la Alba-Iulia am văzut prin toate de a auzi glasul conducătorilor poporului
gările lume foarte multă care-şi condu­ român din toată Transilvania.
cea delegaţii. Prin înghesuială am văzut cum se stre­
Am ajuns la Alba-Iulia cam la miezul cura un copil cu un braţ de ziare. M-am
nopţii. Am stat în tren şi prin gară pînă dus la el să-i cumpăr o foaie. Era zia­
dimineaţa. In zorii zilei ne-am îndreptat rul „Românul“ din 30 noiembrie 1918, ce
spre Cetatea Albei. Acolo, pe platoul lui apărea la Arad. Citeam cu emoţie:
Ilorea, ne-am văzut cu alte grupuri de „Mergem la Alba Iulia, mergem pe jos,
oameni de prin Maramureş, Bihor, Sibiu, pe sus în văzduh, care cum putem, în
Timişoara şi de prin părţile Ciucului. gînd, şi acolo vom fi toţi într-o suflare,
Toţi purtau straie naţionale care mai de muncitori, ţărani, cărturari, să strigăm
care mai mindre şl mai frumoase. Eu cu într-un singur glas şi o dorinţă, să ştie
Petarlagean Filimon nu am intrat în sala lumea întreagă, peste ţări şi peste mări,
de şedinţe pentru că nu am avut delegaţii. că nu mai vrem, nu mai putem să fim
Am aşteptat pe platou pînă la orele a- iobagi să muncim pentru grofi, baroni şi
miezii. La o tribună din apropierea noas­ seniori unguri“.
tră primul vorbitor a fost Goga Eugen, De pe cele 4 tribune aflate pe platoul
poate frate sau văr al marelui scriitor. adunării s-a adus la cunoştinţa partici­
A urmat Vasile Goldiş precum şi epis­ panţilor rezoluţia votată. Robia de veacuri
copul Iuliu Hosu. Oratorii erau mereu o- a luat sfîrşit. Cu toţii cîntam, ne veseleam.
vaţionaţi de zeci de mii de oameni care
scandau în tru n a : „Trăiască România „Au fost la Alba Iulia“: Gheorghe Olariu, Victor Boroş, Iuliu Timaru, Gheor- A c e a s ta -m i e s te r e la ta r e a p e c a re o sem n e»
ghe Hodoş, Virgiliu Moldovan, loan Oprea, V asile Buţiu, Virgil Şeulean. p r o p r iu .
Mare liberă şi independentă“, „Trăiască
 VATRA 117 C |

d o c u m e n te le co n tin u ită ţii

rit pe veci unirea Transilvaniei cu Patria 1918, avea gradul de căpitan în armata o p o r u n c ă d e la s t r ă i n i , n i c i s ă d e p u n ă
Mamă, România Mare. austro-ungară şi se găsea împreună cu ju r ă m în t p e n tr u a ltă ţa r ă , d e c it p e n tr u
Era la Alba Iulia toată sem inţia Tran­ mine şi alte mii de soldaţi şi ofiţeri ro­ ţa r a ro m â n e a sc ă .
silvaniei, ţărani şi muncitori, tineri şi mâni din armata monarhiei im periale în A s t f e l , s ă n u s e î n r o l e z e î n n ic i o a r ­
bătrîni, bărbaţi şi femei, de toate vîrste- Viena. capitala Austriei. Toţi românii ce m a tă s tr ă in ă şi s u b n ic i u n s te a g s tr ă in
le. unii mai bogaţi, alţii săraci lipiţi pă- se găseau în capitala austriacă au depus d e c î t c e l a l r o m â n i l o r d i n B u c o v in a , A r ­
mîntului, dar toţi aveam în suflet şi în jurămîntul de credinţă Consiliului Naţio­ d e a l ş i U n g a r ia , p a r t e a p r i v i t o a r e la n o i
gînd un singur ideal, nobil şi suprem : nal Român Central. Prima adunare ge­ r o m â n ii.
Unirea cu Ţara. nerală de constituire a Senatului (sfatului) 2. — S o l d a ţ i i r o m â n i s ă n u s e la s e m o ­
De reţinut că în tot acest timp la Alba ofiţerilor şi al soldaţilor români din Viena m iţi p e n tr u s c o p u r i s tr ă in e n a ţiu n ii r o ­
Iulia nu a fost nici un soldat român v e­ a avut loc la data de 31 octombrie 1918 m â n e ş i s ă n u s e a l ă t u r e la c e t e i r e g u l a t e
nit din Moldova sau Muntenia. Paza şi în restaurantul „Veigel“ din Brakerpark. c o n d u se d e in te r e s e p a r tic u la r e şi d u ş m ă ­
ordinea am făcut-o numai noi, românii Acest senat s-a constituit din iniţiativa n o a se n e a m u lu i ro m â n e sc .
din Transilvania, foşti soldaţi, ofiţeri şi soţului meu, a căpitanilor Traian Popa şi 3. — F i e c a r e s o l d a t r o m â n s ă s e f e r e a s ­
subofiţeri în armata austro-ungară, dim­ Cornel Raca. Chiar Iuliu Maniu era deo­ c ă d e a c te s a m a v o ln ic e , d e ja f u r i ş i p r ă -
preună cu civili din Gărzile Naţionale sebit de entuziasmat de iniţiativa noas­ d ă c iu n i , c ă c i a c e s t e c r i m e s t a u s u b p e ­
româneşti, lucru văzut şi recunoscut de tră, de glasul nostru pentru Unirea Tran­ d e a p s a le g ilo r .
lumea întreagă. Şi am făcut o ordine de­ silvaniei cu România. Toţi românii şi 4. — S o l d a t u l r o m â n s ă n u s e la s e j i g ­
săvârşită, fără nici o constrîngere. o dis­ româncele ce ne găseam departe de pa­ n it în s e n tim e n te le s a le n a ţio n a le , să n u
ciplină liber consimţită care a atras ad­ trie, la Viena, cu lacrimi în ochi, plini îm p ie d ic e în s ă p e a lţii d e a lte n a ţio n a li­
miraţia tuturor, chiar şi a duşmanilor de bucurie exclamam: „Acum ori nici­ t ă ţ i c o n l o c u it o a r e î n m a n i f e s t a r e a v o i n ţ e i
Unirii. odată“! La adunarea din 31 octombrie lo r n a ţio n a le şi in m a n ife s ta r e a d r e p tu r i­
Drumul nostru spre A lba-Iulia a fost 1918 din Viena s-a ales conducerea Se­ lo r n a ţio n a le ş i să n u jig n e a s c ă s e n tim e n ­
un drum greu, propaganda şovină a mag­ natului Militar al ofiţerilor şi soldaţilor t e l e n a ţ i o n a l e a l e a l to r a .
naţilor şi grofilor împroşca în stînga şi şi din care au făcut parte: Preşedinţi po­ 5. — I n f i e c a r e o r a ş d i n î m p ă r ă ţ i e , u n d e
în dreapta numai venin şi ură. In gara litici: Iuliu Maniu şi Izopescu Grecul; s ín t s o ld a ţi r o m â n i, să s e c o n s titu ie a c c e p -
din Cmîpia Turzii, la Războieni, în gara preşedinţi militari: general loan Boieriu t î n d a c e s te p r i n c i p i i ş i u r m î n d u - l e î n t r u -
din Teiuş s-au declanşat adevărate bus­ şi căpitanul Traian Popa. Soţul meu a to tu l, c ite u n s e n a t a l o f iţe r ilo r şi s o ld a ­
culade, atacuri şi insulte la adresa noas­ fost ales secretar general. Tot în această ţ i l o r r o m â n i . F ie c a r e s e n a t v a t r i m i t e c i t e
tră, ruperea drapelului românesc sau istorică adunare, după un moment de re­ u n d e l e g a t la S e n a t i t l M i l i t a r C e n t r a l d i n
Sínt loan Oprea, fiul lui Ştefan şi Ga- chiar oprirea trenului pentru a stînjeni culegere sufletească, după em oţiile şi en­ V ie n a .
participarea noastră la Marea Unire de tuziasmul membrilor adunării, s-a purces 6. — I n t o a t e a f a c e r i l e a c e s t e i o r g a n i ­
eiţa, născut la 22 noiembrie 1896 în co­
muna Petreştii de Jos, cu domiciliul în la Alba-Iulia. Sigur, aceste provocări au la alegerea celor 11 membri ai „Sfatului z a ţ i i , s o l d a ţ i i r o m â n i s ă s e a d r e s e z e la
municipiul Ţîrgu Mureş, str. Nieolae primit riposta hotărîtă, drumul pe care central“ al ofiţerilor şi soldaţilor români B ir o u l S e n a tu lu i C e n tr a l a l O f iţe r ilo r ş i
Bălcescu nr. 10. Sínt pensionar adm inis­ am pornit spre zorii libertăţii noastre din Transilvania, Banat şi Bucovina şi S o ld a ţilo r ro m â n i d in V i e n a I. L ö v e l -
trativ. Sínt căsătorit şi relatez urmă­ naţionale nu mai putea fi oprit de nimeni care au ales în unanimitate de voturi s t r a s s e n r . 8, t e l e f o n n r . 4 157, S t e l l e V I I I ,
toarele: şi nimic. Jertfa lui Ion Árion din Agriş prin ridicări de m îîni pe următorii: căpi­ c a re îi v a s ă r i fie c ă r u ia în a ju to r .
Prin luna octombrie 1918 mă găseam — erou naţional — este încă un semn al tan Luca din Tîrgu Mureş, căpitan Colbaş
SE N A T U L C EN T R A L A L OFIŢERILOR
in comuna mea, Petreştii de Jos, judeţul biruinţei celor mulţi care nici în faţa ar­ Iuliu, doctor uman la Braşov, Dr. Mun-
ŞI SO L D A Ţ IL O R R O M A N I
Mureş — Turda, sosit de pe frontul melor nu au dat înapoi. teanu, sergentul Filimon Taniac din
austro-ungar la părinţii mei. Autorităţile Cernăuţi, inginer Traian Trimbiţoiu din V ie n a , la 31 o c to m b r ie 1918.
A c e a s ta -m i e ste r ela ta r ea p e ca re o se m n e z Timişoara, dr. Marin Sturza, medic din
austro-ungare, de teama valului revolu­ propriu.
ţionar, au fugit care încotro pentru a scă­ Cluj, general loan Boieriu, căpitan Gheor­ In curînd, regimentul nostru 64 era
pa de' mînia dreaptă a poporului român ghe Oprean din Tîrnăveni, stegarul Cor­ gata de drum spre patrie, spre Alba-Iu-
şi a naţionalităţilor conlocuitoare care nu nel Raca din Cluj, sublocotenent dr. To- lia. A fost trimisă mai întîi şi o delegaţie
mai voiau să suporte jugul de secole al gănel, avocat din Tîrgu Mureş. Odată de ofiţeri români, în frunte cu stegarul
nobilimii. In aceste împrejurări de mare imperiul dezmembrat, ofiţerilor, subofiţe­ Cornel Raca, tînăr şi isteţ, la guvernul
avint patriotic naţional şi european şi noi, rilor şi soldaţilor români din Tran­ din Zagreb, pentru a primi autorizaţia de
foştii ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi veniţi silvania şi Ungaria, le-a revenit sar­ trecere a regim entului românesc prin lu-
acasă de pe fronturile monarhiei ne-am cina să păzească toate comorile de ştiinţă glosavia, in Transilvania. Sub comanda
sfătuit să organizăm Gărzi naţionale ro­ şi artă, toate magazinele Vienei rămase dîrzului căpitan Octavian Loichiţa, în­
m âneşti locale. Adunarea de constituire iară armată. Mare minune a mai fost. Să tregul regiment „64 Orăştie“ s-a îndrep­
a gărzilor din Petreştii de Jos şi alte 8 ajungem noi, românii, să păzim comorile tat spre patrie.
comune vecine s-a ţinut în ziua de 10 no­ Vienei, noi care sute de ani am fost umi­ Menţionez că atit regimentul 64 cît şi
iembrie 1918, la Şcoala din satul nostru, liţi, înjosiţi şi împilaţi de Imperiul austro- alte regim ente ce se găseau atunci la
învăţătorul Cenan loan şi un alt cărtu­ ungar. Am făcut-o şi pe aceasta. De a- Viena au plecat înarmate. Scopul era
rar român. Balint Iosif, m-au îndemnat cum gîndurile noastre erau numai către unul singur. La Alba-Iulia era nevoie de
ca eu să conduc adunarea. Au fost aleşi ţară, către unitatea noastră naţională. ordine şi disciplină, de securitatea adu­
cei mai devotaţi oameni, cu prestigiu în Pentru interesul pe care-1 prezintă pen­ nării noastre naţionale în timpul autode­
satele lor, majoritatea cu armata făcută tru poporul nostru conţinutul Apelului terminării. Dar, nu a fost nevoie de arme.
şi veniţi recent de pe front. Armament Senatului central m ilitar al ofiţerilor şi Duşmanii noştri seculari n-au cutezat să
am avut de la fiecare m ilitar român care soldaţilor români din Viena din 4/17 no­ îm piedice săvîrşirea idealului nostru de
se înapoia de pe front. La constituirea iembrie 1918, conceput la adunarea din libertate şi unire, chiar dacă Ion Árion,
Gărzilor naţionale am rămas deosebit de 31 octombrie 1918, îi redau integral con­ participant şi el la depunerea jurămîntu-
impresionaţi cînd am văzut că cer să fie ţinutul: lui în capitala Austriei, a fost împuşcat
prim iţi sub drapelul românesc şi foarte „ P o p o a r e le d i n î m p ă r ă ţ i a a u s tr o - u n g a r ă în gara Teiuş ca stegar al plasei Iara,
m ulte fem ei şi tineri care nu cunoşteau se o r g a n iz e a z ă p e b a z e d e m o c r a tic e . D r e p t judeţul Cluj.
încă mînuirea armelor dar au cunoscut aceea o fiţe r ii ş i s o ld a ţii ro m â n i d in Mai menţionez că soţul meu, la depu­
pe propria lor piele asuprirea. Acum erau A rdeal şi U n g a r ia în a du n area lo r nerea jurămîntului din 4/17 noiembrie
gata să-şi dea şi viaţa pentru lumină, d e a s tă z i, ţin u tă la V i e n a , ş i-a u a le s 1918 la Viena, a adus un fotograf care a
dreptate şi libertate. d in m ijlo c u l lo r u n S e n a t (S fa t) u m ilito r ca făcut mai m ulte poze să le avem ca a-
Din Garda naţională din comuna Pe­ VICTORIA TULEA, d e s p r e SOŢUL S e c ţ i e m i l i t a r ă a C o n s i li u l u i N a ţ i o n a l R o ­ mintire despre acea zi mare şi înălţătoare
treştii de Jos, Crăieşti, Borzeşti, Petreştii EL GHEORGHE OPREAN: „Mare m â n d i n B u c o v in a , A r d e a l ş i U n g a r i a c u pentru noi românii. Fotografia am păs­
de sus au făcut parte printre alţii: Marin- minune. Noi, români, să păzim co­ s e d i u l la V ie n a . trat-o pînă acuma cîţiva ani cînd am pre­
oea Simion. ţăran cu gradul de căprar; S c o p u l a c e s tu i s e n a t m ilita r e s te s ă o r ­ dat-o A rhivelor statului din Tîrgu Mureş.
Raţiu loan, ţăran cu gradul de sergent; morile Vienei“ g a n iz e z e p e to ţi o fiţe r ii ş i s o ld a ţii d in a- După ce au plecat din Viena, la Alba
Hudrea Gheorghe, soldat, Greta loan, ţă­ c e s te ţă r i, in in te r e s u l c a u z e i n o a s tr e r o ­ Iulia, toţi ofiţerii şi soldaţii, im ediat am
ran cu gradul de căprar, Crişan Parte- m â n e ş t i . S e n a t u l m i l i t a r f a c e c ă tr e to ţi plecat şi noi, organizatorii cu toţii, la
nie, sergent; Silviu Sandu, sergent; Borza Subsemnata Victoria Tulea, căsătorită
Oprean, născută la 18 august 1894 în lo­ o f i ţ e r i i ş i s o l d a ţ i i d i n a c e s te ţ ă r i , i n i n t e ­ Bălgradul lui Horea. Cloşca şi Crişan şi
loan, căprar; Borza Traian, fruntaş; r e s u l c a u z e i n o a s tr e r o m â n e ş ti. S e n a tu l a lui Avram Iancu, locul unde Mihai Vi­
calitatea Recea — Cristur Someş, judeţul teazul a înfăptuit prima mare unire a
Sasu Alexandru, fruntaş; Oprea Liviu, Cluj, cu domiciliul în oraşul Tirnăveni, m ilita r fa c e c ă tr e to ţi o fiţe r ii ş i s o ld a ţii
fruntaş; Daraban Dumitru, soldat şi alţii, tuturor românilor, să fim alături de cei
str. Republicii nr. 20, relatez următoa­ r o m â n i, A P E L U L : peste 100.000 de români din toate părţi­
trecuţi sub comanda căpitanului Florian
rele: le Transilvaniei.
Mendrea. 1. — F ie c a r e s o l d a t r o m â n c a r e s e a f lă
La Alba-Iulia, căpitanul Florian Men­ Soţul meu, Gheorghe Oprean, născut la Astăzi, eu, Victoria Oprean, la 86 de
in c a d r e le m o n a r h i e i , s a u c a r e s e r e î n t o r c
drea. de loc din Ţălna, de lîngă Alba-Iu- data de 6 octombrie 1891, în comuna Las- ani de viaţă, îm i aduc cu drag aminte
lăul Românesc, învăţător şi preot în mai d e p e f r o n t, e s t e s o l d a t u l C o n s i li u l u i N a ­
lia. ne-a încredinţat pentru pază şi ordi­ de zilele Marii Uniri. Nu voi uita nici­
ne nouă, celor din Petreşti şi împrejurimi multe comune din Transilvania, în anul ţ i o n a l R o m â n ş i n - a r e s ă p r i m e a s c ă n ic i odată marea bucurie pe care noi, român­
un sector din apropierea platoului unde cele din Viena. o făceam ofiţerilor şi sol­
urma să se ţină Marea Adunare a U ni­ daţilor confecţionîndu-le cu m îinile noas­
rii. Toţi cei care am făcut de serviciu ca tre drapelul tricolor. Sub acest drapel os­
militari la 1 Decembrie 1918 la Alba Iu- taşii români au jurat credinţă numai
lia am avut uniforme cum am venit neamului românesc. Cu Silvia Popa din
de pe fronturi. Pentru a putea fi cunos­ Sibiu am confecţionat sute de rozete ro­
cuţi şi deosebiţi de cei care erau încă mâneşti pe care ofiţerii şi soldaţii ro-
duşmanii Unirii Transilvaniei cu Româ­ români le-au purtat cu m îndrie nu numai
nia, toţi cei peste 3.500 de gardişti ro­ la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia ci
mâni purtam la capele, pe mînă ori pe peste tot, prin gări, în trenuri, prin satele
piept, frumosul tricolor românesc. şi oraşele Transilvaniei. Bucuria că sin­
Pentru asigurarea pazei şi liniştii s-au tern şi noi români ai Ţării era de un en­
format trei rînduri de cordoane, ca să tuziasm greu de imaginat.
fim siguri să nu ne atace nimeni de ni­ Atit eu cît şi soţul meu am retrăit înal­
căieri. In afară de puşti mai aveam şi tele sentim ente patriotice din acel decem­
mitraliere şi tunuri instalate pe locuri brie, cînd, la Alba Iulia. la aniversarea
bine alese pentru a putea interveni la a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei
nevoie. A mai existat şi o rezervă de cu România .tovarăşul Nieolae Ceauşescu
ne-a felicitat, personal, pe mine şi De so­
1.500 de gardişti români dotaţi cu grena­
ţul meu, precum şi pe ceilalţi veterani
de şi pistoale mici pentru a putea inter­ ai Unirii, şi mulţumesc din toată inima
veni la nevoie fie pe străzi, în clădirile şi-i doresc multă fericire şi sănătate spre
publice sau chiar în casele particulare binele poporului nostru, spre îm plinirea
căci armatele imperiale nu depuseseră în idealurilor de progres, pace şi indepen­
întregime armele, retrăgîndu-se anevoie denţă scrise cu litere de aur şi la Alba-
Iulia.
spre apus. Mii de localnici din împreju­
rimile Albei Iulia, cu banderole româ­ A e a sta -m i e ste r e la ta r e a pe c a re o s e m n e z
neşti. erau alături de noi pentru m enţi­ p rop riu .

nerea ordinii, pentru buna desfăşurare a Toţi românii ce se găseau în capitala austriacă an depus jurămîntul de cre­ Grupaj realizat de
Marii Adunări Nationale unde s-a hotă- dinţă Consiliului Naţional Român Central. prof. VASILE T. SUCIU
 VATRA 117/0

existenţei lor. Nu întîmplător ideaţia rilor. Alexandru Vlad priveşte natura ca

d o m en iu l este trăsătura esenţială a povestirilor din
Aripa grifonului. In perioada interbelică
un tablou şi m ulte din descrierile lui
sínt, de fapt, analizate disimulate.
a existat o proză de idei în literatura ro­ In literatura română, care şi-a făcut
co n ştiin ţei mână, dar războiul şi evenim entele care
au urmat au pus capăt acestei tendinţe.
din realism şi observaţie socială un bla­
zon, livrescul a fost privit, în general,
Există o criză a prozei scurte? Cei care
răspund afirmativ la această întrebare
Sem ne ale regenerării s-au văzut
din deceniul al şaptelea, pentru ca acum
încă cu suspiciune şi confundat nu o dată cu
lipsa de originalitate. Istoria literară
consemnează nedum eririle cu care a fost
CRONICA
înţeleg, de obicei, prin proza scurtă nu­
velele şi povestirile publicate de Eugen
posibilitatea unei orientări de acest fel
să devină din ce în ce mai clară. Proza
lui Alexandru Vlad, în care dispoziţia
întîmpinată la Junimea nuvela Sărmanul
Dionis în care Eminescu rezumă idei
LITERARĂ
Barbu, D.R. Popescu, Fănuş Neagu, Şt. m editativă este precumpănitoare, se în­ kantiene şi schopenhaueriene. Cu nu mai
Bănulescu. Din acest punct de vedere se scrie într-o asemenea direcţie. Eferves­ puţină ironie a fost remarcată introduce­
poate vorbi într-adevăr de o criză, fiindcă cenţa intelectuală fiind starea firească a rea în filosofie pe care Ştefan Gheorghi-
toţi aceşti prozatori au trecut de multă personajelor, devine explicabilă nem ul­ diu, personajul lui Camil Petrescu, o
vreme la roman. Soluţiile propuse pentru ţumirea naratorului din povestirea Nor­ face soţiei sale în patul conjugal. Timo­
regenerarea prozei scurte au fost de ordin dul, care călătoreşte cu trenul spre Mara­ rat de o asem enea tradiţie antilivrescă,
administrativ: revistele literare să soli­ mureş, că trebuie să-şi întrerupă firul prozatorul de azi evită cît se poate refe­ tregi şi asta îţi decanta o anume bucu­
cite schiţe şi povestiri în locul fragm en­ gîndurilor pentru cîteva ore, din cauza rinţele cărturăreşti, dorind să pară cît rie cinestezică născută din stim uli meteo­
telor de roman, editurile să acorde o zgomotului sacadat al osiilor. Toate po­ mai vital. In povestirile lui Alexandru rologici“. Exem plele se pot, desigur, în­
atenţie m ai mare acestui gen. Fără a vestirile consemnează, de fapt, o neîntre­ Vlad, dimpotrivă, livrescul este exhibat mulţi. Procesul de raţionalizare, specific
nega oportunitatea unor asemenea mă­ ruptă desfăşurare de idei; se sim te peste fără reticenţe. In Vara libelulei, de exem ­ tuturor povestirilor, îl determină uneori
suri, nu credem totuşi că ele pot provo­ tot încordarea intelectuală a autorului plu, naratorul caută compensaţia livrescă pe autor să apeleze chiar la lim bajul
ca de la sine o revigorare a prozei scurte. care conferă prozei o tensiune deosebită. a unui deficit de experienţă directă: ne- ştiinţific. Străbătînd o curte ţărănească,
Atunci cînd se produce, aceasta are cau­ Raţionalizarea trăirilor traduce in pro­ fiind sigur pe am intirile sale din copilă­ un personaj face observaţia, desprinsă
ze mai adinei legate de însăşi dinamica za lui Alexandru Vlad oroarea de banali­ rie, cercetează „biologii m asive sau parcă dintr-un studiu etnografic, că „to­
istorică a fenom enului literar. Principala tate, de contingentul nesem nificativ. în Brehm “ ca să afle „dacă libelulele în­ pografia curţilor e lim itată şi impusă de
caracteristică a prozei scurte este m obili­ povestirea care dă şi titlul volumului, un ţeapă sau m uşcă“. Analogia livrescă este necesităţi“; boala unei mătuşi a narato­
tatea, capacitatea de-a înregistra cu ma­ evenim ent ca plecarea rîndunicilor, care deseori întîlnită: Koval pare un personaj rului din Scurta vizită acasă este carac­
xim ă promptitudine sem nele oricît de a emoţionat destui poeţi ai secolului tre­ din Henry James, altcineva aminteşte terizată cu ajutorul preceptelor Stoddard:
slabe ale unei noi mentalităţi. Romanul cut, este privit ca un simplu „act intrat de Knulp, eroul lui Hesse, adm inis­ paranoia persecutorie şi paranoia exaltată.
este, în general, mai greoi, mai conser­ în comportamentul naturii“ în faţa că­ tratorul unei şcoli „îşi însuşise o înainte de a încheia am dori să spu­
vator, hegemonia lui fiind specifică pen­ ruia naratorul îşi gustă ostentativ „droj­ m entalitate de paznic, aşa cum a- nem cîteva cuvinte despre modernitatea
tru momentele staţionare. Prin urmare, dia nepăsării mature şi intelectuale“. par ei în literatura germană“. Uneori acestor povestiri. Bun cunoscător al pro­
revirimentul prozei scurte, despre care Prin esenţializare prozatorul urmăreşte cultura se substituie realităţii: un perso­ cedeelor folosite în roman de scriitorii
am mai avut prilejul să scriem în pagi­ em inenţa ideii şi desprinderea de reali­ naj constată asemănarea dintre bunica europeni şi americani ai secolului nostru.
nile acestei reviste, nu este rezultatul tatea imediată. Imaginea grotescă a do­ lui şi bătrîna dintr-un portret al lui Alexandru Vlad este un tehnician al pro­
unor măsuri administrative, ci al unui rinţei de superioritate prin exeroiţiu in­ M illet avînd apoi „bănuiala că acest zei care nu se sfieşte să introducă de­
spirit nou care îşi face loc în literatura telectual este surprinsă în figura memo­ portret începe să subm ineze im aginea ei seori în corpul povestirilor propoziţii pro­
contemporană. Prezenţa lui se identifică rabilă a lui Koval din povestirea Nordul. adevărată“. Pe Aurel Petreanu din gramatice. Una dintre cele mai bune
şi în volumul de debut al lui Alexandru Provenit dintr-o fam ilie dispărută de no­ Scurta vizită acasă confuzia livrescă îl proze ale volumului, Racursiu, se subin­
Vlad, Aripa grifonului (Ed. Cartea Ro­ bili, el îşi închipuie că lecturile îi pot da îm piedică să deosebească o amintire pro­ titulează chiar Studiu asupra metodei.
mânească, 1980), asupra căruia ne vom astăzi distincţia pe care strămoşii săi o prie de o im agine întîlnită în poezia lui Metoda constă în reconstituirea aproape
opri în continuare. datorau averii şi rangului. Dorinţa de-a loan Alexandru. Confirmarea livrescă a film ică a sinuciderii unui copil pornind
Răsfoind registrul unei biblioteci şco­ face parte dintre cei aleşi îl îndeamnă experienţei trăite poate fi considerată de la deznodămînt spre evenim entele
lare, unul din personajele cărţii îşi amin­ să vină periodic la Cluj pe care-1 consi­ aşadar una din trăsăturile esenţiale ale care l-au pregătit în trecutul im ediat şi
teşte cîteva nume ale unor scriitori citiţi deră un „oraş intelectual, un oraş aristo­ povestirilor din Aripa grifonului. apoi în cel mai îndepărtat, In Nordul
în copilărie: Vera Panova, Gaidar, Se- crat şi cu istorie“ şi să caute „oameni la Frazele lui A lexandru Vlad sínt lu­ întîlnim tehnica povestirii în povestire
muşkin, Ribakov, etc. Ca şi eroul său, care cultura a intrat pînă la oase“. crate pînă la ultim ul cuvînt cu o rigoare şi m ultiplicitatea perspectivelor (nara­
Alexandru Vlad face parte dintr-o ge­ Lipsite de un pretext epic spectacu­ ieşită din comun, lăsînd impresia — cum torul constată cu surprindere că prietenul
neraţie care, chiar dacă a citit în copi­ los, exploatînd analitic evenim ente neîn­ se exprimă un personaj — că sínt „răsu­ său Ghiran are o altă versiune decît cea
lărie operele realismului socialist, s-a semnate, povestirile lui Alexandru Vlad cite cu cheia“. Controlul expresiei nu pe care el o considera reală asupra unor
format după 1965, cînd orientarea cultu­ cuprind m ulte descrieri care aproape ar duce însă la crispare, cum s-ar putea momente trăite de amîndoi în adolescen­
rii române s-a schimbat. O generaţie care putea fi decupate datorită relativei lor crede, pentru că el se exercită, dimpo­ ţă). Să precizăm însă că m odernitatea
a învăţat la timp lim bi străine şi care a autonomii. Nu acuitatea senzaţiilor le trivă, in vederea unei fluenţe aproape nu este în aceste proze o reţetă, un ti­
avut chiar posibilitatea de-a citi cărţi caracterizează însă în primul rînd, pen­ muzicale. Limbajul povestirilor este pre­ par exterior, cum se mai vede uneori în
tru că prozatorul nu contemplă pur şi tenţios, chiar dificil, din cauza caracte­ literatura actuală; ea implică, în cazul
în aceste limbi; o generaţie de intelec­ de faţă, o viziune.
sim plu natura, ci o studiază. Se va pro­ rului său abstract şi neologistic. Buna
tuali pentru care cultura nu este un a-
duce, prin urmare, un fenomen foarte dispoziţie a unui personaj este prezenta­
daus, „un bagaj“, ci tem eiul lăuntric al interesant de intelectualizare a descrie­ tă, în felul următor, „era senin zile în­ GHEORGHE PERIAN

a lte în se m n ă r i şi fisuri morale — fiindcă n-au o conşti­

inţă. Au numai reflexe sociale sigure.
supra personajelor sale. Acest drept apar­
ţine existenţei însăşi. Scriitorul se consi­
m stare să-şi schimbe viaţa (nici perso-
najul-narator), deşi mereu îşi propun a-
Dar o lum e fără tabuuri e totuşi o lume deră numai interpretul lor onest şi lucid cest lucru şi mereu dau impresia că do­
d esp r e p r o z a violentă. Cum spuneam, autorul însuşi ca
personaj îi aparţine; satiră im plicită şi
— dar nu s-ar zice c-o face cu răbdare şi
nici cu înţelepciunea prozatorului clasic.
mină împrejurările. Eventual îşi domină
doar sentim entele, pentru a-şi pune mai
se u r iă (II) blazare, deci.
Intîmplările din cotidian, din viaţă sínt
Răceala, detaşarea şi indiferenţa sínt
doar de suprafaţă. In subtext e nelinişte,
lesne masca inocenţei sau nevinovăţiei
(care nu e chiar acelaşi lucru) — ca eroi­
puse pe seama unor eroi obişnuiţi, benigni. disperare, haz nebun. na din Familia Atanasiu. Dar ea e poate
SATIRA ŞI BLAZARE. La Dumitru Intenţia nu e de a generaliza, dar fiecare Dumitru Dinulescu evită cu ostentaţie mai naivă decît naivul — actualul soţ
Dinulescu (Linda Balinda) impresionea­ detaliu (şi proza lui Dumitru Dinulescu tem ele grave. In Jucătorii de ping-pong, — pe care l-a îmbrobozit. A stfel de indi­
ză de la început schematism ul voit al na­ nu ignoră mai cu seamă detaliile) cade m ontajul absurd de replici şi situaţii, cu vizi duc o existenţă reflexă, „în neştire“
raţiunii, mai ales replica scurtă şi rapi­ exact acolo unde trebuie. Şi nu mai puţin, unele scene şi gesturi de film mut. ridi­ — şi, se înţelege, fără drama zguduitoare.
ditatea notaţiei. In general efectul e de fiecare propoziţie comunică ceva într-un culizează (ca altă dată ironia) moartea. Tonul relatării e de obicei atît de neu­
concizie m axim ă cu m ijloace bine dozate, fel anume — abrupt, decisiv şi unic. Con­ Uneori mai răbufnesc nostalgii reprimate tru, îneît şi ciudăţeniile par normale. Pre­
minime. Dinamismul acestor proze seci trariază şi în acelaşi timp seduce. Sen­ (Raul şi nostalgia sa) şi înclinaţia pentru cizia în a data sau descrie o intîmplare e
şi ironice e dat de m ulţim ea personaje­ tim entele înseşi sínt reduse uneori bru­ reveria exotică. Şi sonoritatea numelor un procedeu eficient de a m enţine ima­
lor — unele sim ple siluete sau nume doar tal la sem nificaţia lor nudă, anatomică. trădează acelaşi reflex nostalgic (Raul, ginaţia în concret, în prozaismul vieţii de
am intite — şi comprimarea subiectului. Iar de aici se naşte o nouă iluminare. Linda Belinda, Doru Zarma). Despre fiecare zi. Se pare că la Dumitru Dinu­
Fiecare proză are aspect de montaj epic Umorul — exceptînd satira, desigur — e toate însă Dumitru Dinulescu ' scrie cu lescu nu e atît neputinţa de a se elibera
discontinuu: o înşiruire fugară de secven­ mai mult involuntar. Nu cu viaţa polem i- francheţe, fără exces de cuvinte şi fără de fatalitatea cotidianului, cît neputinţa
ţe şi notaţii, ca un jurnal neglijent (dar zis, cu literaturizarea vieţii. Cu toate a- sentim entalism. Il interesează, în primul de a se elibera total de „literatură“.
şi inteligent totodată) redactat şi care cestea, oam enii despre care scrie sínt fă- rînd, faptul în sine, dezgolit. Mitul însuşi Fireşte, volumul este inegal ca intensi­
poate fi parcurs în orice sens. Totul e ri­ zează autorul, ci cu literatura — mai bine i se pare deja o alegorie contrafăcută — tate: ironia şi inteligenţa obosesc şi ele
guros şi în acelaşi timp, foarte liber în cuţi mai mult din slăbiciuni. Prozatorul ca orice alegorie (Şarada). In viaţă „totul pînă la urmă. Paginile mai poem atice
povestirile lui Dumitru Dinulescu. Auto­ nu e însă ceea ce îndeobşte se cheamă este im anent“, exclam ă pe bună dreptate dau culoare unei proze prea condensate
rul însuşi nu e străin ca personaj de cele un moralist. îi prezintă cu severitate şi prozatorul. Nu ştim dacă ce descrie el e şi seci. Redescoperă astfel, pe această
relatate sau scrise, uneori chiar cu con­ îngăduinţă, adică aşa cum sínt. El nu realitatea cea mai adevărată, dar e cu cale, emoţia. Undeva afirmă că vrea să
ştiinţa (mărturisită) că face literatură. complică şi nici nu se complică. In fond siguranţă cea mai omenească. Neputinţa îm bine satira cu aspiraţia, iar cînd iro­
Bineînţeles, ironia nu cruţă nici actul nu mai are drept de viaţă şi moarte a­ eroilor vine de acolo că de fapt nu sínt nizează orice aparenţă de „meschinărie
scrisului. Ai impresia că autorul întot­ sentim entală“, se referă poate şi la con­
deauna are atîtea de spus — îneît nu dez­ diţia scrisului. Consecventă pînă la ca­
voltă, ci rezumă. Reprimîndu-şi orice păt ni s-a părut numai suferinţa, chiar
tentaţie analitică, acţiunea nu lîncezeşte. dacă disimulată, în boemă şi ironie —
Eroii, la rîndul lor, se exprimă neutru şi în care afişează deseori o anumită ex ­
convenţional (faţă de limbaj) — de fapt, centricitate şi bravadă. Dealtfel, dorinţa
ei sínt cei exprimaţi de clişeele vorbirii de a epata (a personajelor) se vede în
comune. Aproape nimic nu-i individuează. m ulte schiţe, ca şi nostalgia unui „acasă“
Fireşte, nu-şi dau seama de ridicolul si­ permanent. Eroul nu se fixează de obicei
tuaţiei: nici ei şi nici cei care-i ascultă.
De aceea autorul îi imită perfect. Inteli­ în nici un loc, în nici un mediu ferm
genţa, ca şi sim ţul îndrăcit al umorului constituit. Caută dimpotrivă spaţii nede­
terminate şi ale nimănui: marea, Sulina,
aparţin în exclusivitate acestuia. ştrandul; apoi, restaurantul sau crîşma.
Dar şi subiectul excedează personajele, Alteori stilul mai autoscopic îl anunţă pe
nu numai limbajul. „Poveste cu Monica“ romancier (Jurnal comprimat). Proza lui
ar putea fi o poveste despre oricine alt­ Dumitru Dinulescu e deschisă de-acum
cineva. Avantajul în astfel de compuneri, oricărei experienţe.
la graniţa dintre rememorare şi ponciful
absurd urmuzian, e că se poate spune INSOLITUL SATIRIC. Inconformiste şi
poetice sínt prozele lui Radu Ţuculescu,
orice. Odată stabilită convenţia, inventi­ şi acesta un debutant (Portocale şi casca­
vitatea scriitorului se poate exersa în dori, 1978). Cele mai m ulte par fragmen­
voie pe orice subiect. Propriu-zis inven­ te dintr-un jurnal fantezist, redactat în­
tează numai scenariul, schema — materia
epică, „poantele“ le ia direct din boema tr-o manieră bizară şi de efect, cu nume­
cotidiană. De unde mai ales voluptatea roase reveniri şi răsturnări de situaţii aşa
şi cruzimea relatării (nu a întîmplărilor cum nu se întîlnesc î n . viaţa de fiecare
zi. Totul e ca un joc excentric şi agresiv
în sine). Totuşi dezvăluirile celP mai totodată, împotriva placidităţii cotidiene.
„cumplite“ nu jignesc pe nimeni. îndeo­ Aparent substituie vieţii propriul ei
sebi refuzul literaturizării face ca ironia
să minimalizeze şi violenteze realul. Nu (Continuare în pag. 13)
e un abuz. Eroii prozelor lui Dumitru Di­
nulescu sínt într-adevăr fără prejudecăţi IONEL MUNTEAN Geometrii CORNEL MORARII